Conceptul de pluralism politic.

Cadrul constitutional si legal de infiintare si functionare a partidelor politice

Pluralismul politic este un principiu dupa care functionarea democratica a

societatii ,garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti sunt conditionate de existenta si
actiunea a mai multor forte politice si sociale in competitie .Se considera ca nu poate exista
democratie fara pluralism politic .Notiunea pe pluralism vine de la cuvantul latinesc ''pluralis''
care inseamna un compus din mai multe elemente ,prin urmare semnifica o unitate in dezvoltare
ceea ce se gaseste concretizata in multitudinea de partide ,organizatii care se impun intre indivizi
si stat. Dictionarul Explicativ al Limbii Romane defineste pluralismul ca o
concepție filozofică potrivit căreia lumea ar fi formată dintr-o pluralitate de realități de sine
stătătoare, independente unele de altele. 2. Principiu al democrației care preconizează necesitatea 
existenței maimultor forțe social-politice (partide, sindicate, organizații religioase etc.) interpuse 
între membrii societății și putere, cao condiție și o garanție a limitării puterii, a funcționării demo
crației.. Orice concepție care, într-un domeniudeterminat, admite o multiplicitate de factori echiv
alenţi, de principii etc. care nu pot fi reduse la unitate; stare delucruri caracterizată prin existența 
acestei multiplicități. - Din fr. pluralisme.

Prin pluralism la general, trebuie să înţelegem pluralitate, diversitate, mai multe

posibilităţi. Pluralismul de opinii înseamnă o diversitate de opinii în diferite domenii. Cât
priveşte pluralismul politic, aici se are în vedere, în mod special, opiniile exprimate cu privire la
guvernare, la calitatea guvernării, la condiţiile de viaţă impuse de guvernare. Aceste opinii nu
întotdeauna au fost acceptate de guvernanţi, mai ales în regimurile totalitare fiind limitate sau
chiar interzise, iar prin intermediul unui aparat represiv se impunea un anumit model de
gândire, modificând sau construind percepţii colective.

Pluralismului politic, însă, nu se limitează doar la exprimarea opiniilor politice, pe care le

considerăm doar un element constitutiv al pluralismului politic. În literatura de specialitate există
părerea precum că pluralismul politic este, în primul rând, multipartitism, adică implică existenţa
mai multor partide. Pluralismul politic trebuie văzut ca o diversitate de interese, de forţe, de
ideologii, culturi, grupuri sociale, categorii socio-profesionale, valori şi concepţii politice,
ideologice, filozofice, estetice, etice, religioase – fiecare dintre ele având o anumită configuraţie
şi un anumit conţinut. Pluralismul politic, relevă Cristian Ionescu, poate fi privit şi ca o
diversitate de organisme politice şi organizaţii sociale, purtătoare ale anumitor interese şi
câmpuri axiologice specifice1. Conceptul de democraţie este indisolubil legat de noţiunea de
pluralism politic. Pluralismul politic este un principiu după care funcţionarea democratică a
societăţii, garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti sunt condiţionate de existenţa şi

1
Ionescu C. Principii fundamentale ale democraţiei constituţionale. Bucureşti: Lumina Lex,
1997. 247 p.
acţiunea mai multor forţe politice şi sociale aflate în competiţie. Prin instituirea pluralismului
politic drept câmp de manifestare a democraţiei, puterea politica nu mai tronează deasupra
societăţii, ci se intersectează cu toate segmentele structurii sociale intr-un mecanism chemat să
funcţioneze pe baza legitimităţii şi a libertăţii

Geneza pluralismului. Rădăcinile sociale ale diversităţii concepţiilor şi fenomenelor sociale, a

intereselor organizaţiilor sociale îşi găsesc temeiul iniţial în însăşi diversitatea naturii umane, şi
tot odată, în marea diversitate a lumii sociale la care omul este nevoit să se adapteze continuu
pentru a nu se autoexclude din complexul mecanism social al convieţuirii în comun2. Aristotel
sustinea ca ““dacă toţi cetăţenii nu pot fi la putere, trebuie oricum toţi să treacă pe la putere, fie
pentru un an, fie pe o altă perioadă sau după un alt sistem, în modul acesta are loc (orânduirea),
că toţi guvernează”3.

Pluralismul politic si dreptul international. Graţie faptului că suveranitatea (puterea politică)

aparţine poporului care o exercită în mod direct şi prin reprezentanţii săi, exercitarea acesteia se
face posibilă numai în anumite condiţii şi după anumite principii ale democraţiei pluraliste, care
trebuie promovate şi garantate de către stat. Cerinţa

garantării pluralismului în toate speciile sale, în special a pluralismului politic, este reglementată
de multiple documente şi instrumente internaţionale, deoarece la baza temeiului filozofic al
pluralismului stă însăşi ideea de libertate a individului în sens politic. Fundamentele teoretice ale
pluralismului politic, născut în sistemului politic occidental, se află

la baza societăţilor democratice prin accederea statelor respective la diferite norme ale dreptului
internaţional cu obligaţia de a le dezvolta prin normele dreptului naţional.

Astfel, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la New York la 10 decembrie 1948,
în art.19 prevede că, orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include
libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi
de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.

Art.20 al Declaraţiei stipulează că orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire şi de

asociere paşnică. Nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociaţie.

Art.21 fixează dreptul persoanei de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării sale, fie
direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi. Orice persoana are dreptul de acces egal la funcţiile
publice din ţara sa.

Partidele politice. Prin partid politic se întelege o grupare de oameni constituita pe baza

2
Ionescu C. Principii fundamentale ale democraţiei constituţionale. Bucureşti: Lumina Lex,
1997. 248 p
3
Aristotel. Politica. Bucureşti : Cultura Naţională, 1924. 358 p.
liberului consimtamânt care actioneaza programatic, constient si organizat pentru servirea
intereselor unor clase , grupuri sociale, comunitati umane (popoare, natiuni), pentru dobândirea
si mentinerea puterii politice învederea organizarii si conducerii societatii, în conformitate cu
idealurile proclamate în platforma program. Pluripartitismul, sub forma lui cea mai cunoscuta, se
întâlneste,mai ales, dupa primul si al doilea razboi mondial, în tarile occidentale, unde diversele
categorii sociale îsi au propriile partide. Pluripartidismul contemporan poate fi impartit in trei
mari categorii: prima categorie cuprinde gruparea partidelor de dreapta, cu nuantele respective:
de centrudreapta sau de extrema-dreapta. În aceasta categorie intra partidele conservatoare si
liberale, care pot fi de dreapta sau centru-dreapta si partidele fasciste sau neo-fasciste de extrema
–dreapta. O alta categorie este gruparea partidelor de stânga, de asemenea, cu nuantele de
stânga,centru-stânga si extrema-stânga. În aceasta categorie intra partidele socialiste, social-
democrate, comuniste, radicale etc., iar din extrema stânga, partidele comuniste de tip marxist-
leninist. Ultima categorie cuprinde gruparea partidelor de centru cuprinde, în general, partidele
democratcrestine, social crestine etc.

Conceptele de "dreapta", "centru" si "stânga" au aparut în perioada revolutiei franceze când

aveau o semnificatie conventionala. În Constituanta franceza din acea perioada, membrii acesteia
care erau adeptii mentinerii monarhiei se asezau în partea dreapta a salii, cei care erau împotriva
monarhiei, ocupau locurile din stânga salii de sedinta, iar moderatii ocupau centrul salii, încât cei
din prezidiu, în dialogul cu deputatii, foloseauexpresiile de: "voi din stânga", "voi din dreapta"
sau "voi din centru".Cu timpul, aceste denumiri au capatat o anumita consacrare cu un continut
politic specific, implicate în departajarea partidelor politice,continutul respectiv dobândind în
timp noi elemente.

Partidele politice – cadrul constitutional si legal de infiintare si functionare. Constitutia din anul
2003, cea mai recenta prevede in art. 40 faptul ca:

Cetatenii se pot asocia liber in partidele politice, in sindicate si in alte forme de asociere

Partidele sau organizatiile care prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva
pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a independentei Romaniei
sunt neconstitutionale

Nu pot face parte din partide politice judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului,
magistratii, membri activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabiliti prin
lege organic

Asociatiile cu caracter secret sunt strict interzise

Pentru a completa aceste dispozitii privitoare la infiintarea si functionarea partidelor

politice in Romania, a fost nevoie de elaborarea unei legi, care sa corespunda realitatilor politice
si sociale actuale. Astfel, Legea nr.14/2003, publicata in Monitorul Oficial nr. 25 din 17 ianuarie
2003, stabileste cadrul legal de infiintare si funtionare al partidelor politice. Legea cuprinde 56
de articole si 9 capitole. Cele 9 capitole sunt structurate astfel:

Capitolul I – dispozitii generale

Capitolul II – membrii partidelor politice

Capitolul III – organizarea partidelor politice

Capitolul IV – inregistrarea partidelor politice

Capitolul V – asocierea partidelor politice

Capitolul VI – reorganizarea partidelor politice

Capitolul VII – incetarea activitatii partidelor politice

Capitolul VIII – evidenta partidelor politice si a aliantelor politice

Capitolul IX – dispozitii tranzitorii si finale

Trebuie specificat faptul ca aceasta lege vine in continuarea legii nr.27/1996, care a fost
abrogata,cu exceptia capitolului VI – finantarea partidelor politice. Aceasta lege este o lege
organica, pentru adoptarea ei fiind nevoie de votul majoritatii deputatilor si senatorilor.

Functiile partidelor politice. Este de la sine inteles faptul ca partidele politice sunt constituite
pentru un scop bine definit, si anume acela de a ajunge la puterea politica. Scopul declarat
al partidului politic este de a accesa puterea politică şi de a exercita actul de guvernare, în
vederea organizării şi conducerii societăţii. In afara de acest scop care este cel mai important,
mai exista si anumite roluri secundare pe care le au partidele politice, si anume: acestea
contribuie la definirea si exprimarea vointei cetatenilor, respectand suveranitatea nationala,
integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei, indeplinesc functiile unui
organ constitutional si anume: functia electoral, functia de control si functia de definire si
exprimare a pozitiilor politice.

Aceste functii ale partidelor politice apar si in actul suprem al tarii noastre, Constitutia, in
articolul 8 care precizeaza : “Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a
democratiei constitutionale” si “Partidele politice se constituie si isi desfasoara activitatea in
conditiile legii. Ele contribuie la definitivarea si exprimarea vointei politice a cetatenilor,
respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile
democratiei”.

Concluzii. In Romania se poate observa un fenomen original : numarul mare de partide de

diferite orientari doctrinare, ceea ce nu reprezinta neaparat un lucru rau . Se poate spune ca
fenomenul se datoreaza lipsei de libertati de exprimare din perioada comunista, imposibilitatii se
intarire a structurii centrale a partidelor datorate divergentelor de opinii, proastei legislatii in
domeniu dar si experienta perioadei de tranzitie spre o societate democratica. Pe de alta parte
numarul mare de partide poate semnifica incapacitatea sistemului de a se institutionaliza, ceea ce
este un factor negativ in procesul de democratizare.

Cadrul legal de infiintare si functionare a partidelor este suficient de bine delimitat, exista
premisele unei functionari coerente a sistemului democratic, insa ca in orice stat in care sistemul
democratic nu este foarte vechi, se impune o atenta reglementare in ceea ce priveste infiintarea si
functionarea acestor organisme.
Bibliografie

Ionescu,C, Tratat de drept constituţional contemporan, Ed. AllBeck, Bucureşti, 2003

Ionescu C. Principii fundamentale ale democraţiei constituţionale. Bucureşti: Lumina Lex,1997

Constitutia Romaniei, 2003

Aristotel, Politica. Bucureşti : Cultura Naţională, 1924.

Legea 14/2003, privind partidele politice