UNIVERSITATEA ”LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

REFERAT
Pluralismul si Partidele Politice

DISCIPLINA: Drept constitutional si institutii politice II

Student Guta Constantin-Andrei

GRUPA 3

Sibiu, 2022
 PLURALISMUL

Termenul de „pluralism” este utilizat în moduri diferite, în funcție de domeniul de

referință (politic, cultural etc.). În ceea ce privește domeniul politic, adică ceea ce are de-a face
cu organizarea și administrarea comunităților umane, pluralismul este apreciat ca principiu
fundamental al democrației și al statului de drept. Pluralismul înseamnă recunoașterea
diferențelor existente în societate, asigurarea condițiilor pentru manifestarea și menținerea
acestor diferențe, precum și reprezentarea diferențelor la nivelul factorilor de decizie.
 După cum știm, fiecare cetățean are interese și aspirații proprii și totodată diferite, mai
mult sau mai puțin, de ale celorlalți. Pentru ca acestea să fie cunoscute, iar după aceea să fie luate
în considerare de cei care exercită puterea, de stat, cetățenii se pot asocia în grupuri mai mari sau
mici, potrivit cu interesele pe care le au.
 Astfel, în conformitate cu principiul constituțional al pluralismului, în cadrul
articolului 40, alineatul (1), Constituția României precizează faptul că cetățenii se pot asocia
liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere, precum
organizațiile neguvernamentale, comitetele, ligile, asociațiile profesionale, religioase, ale
consumatorilor etc., cu scopul de a participa la viața societății, pentru realizarea unor interese
legitime comune. Cu excepția partidelor politice, toate celelalte forme de asociere fac parte
din societatea civilă. Dreptul de asociere implică responsabilități și anumite limite ce vizează
scopurile și activitatea, membrii și caracterul asociației.

 Cetățenii, într-un stat democratic, sunt liberi să se asocieze și să formeze partide politice,
să aleagă partidul din care doresc să facă parte. Partidele politice sunt grupuri de oameni
constituite în vederea cuceririi și exercitării puterii. Ele promovează interesele politice,
economice, sociale, ideologice, culturale etc. ale unor grupuri, clase, comunități locale,
comunități etnice sau religioase.
 Situația în care într-un stat funcționează mai multe partide politice, iar acestora le este
recunoscut dreptul de a acționa pentru obținerea dreptului de a guverna, se
numește pluripartidism. Pluripartidismul este o trăsătură definitorie a societăților democratice.
 Activitatea partidelor are la bază o anumită doctrină (liberală, social-democrată,
socialistă, conservatoare etc.) și un anumit program (ce include direcții de acțiune pentru
rezolvarea problemelor existente și administrație). În scopul dobândirii puterii, partidele politice
își desemnează candidați, iar aceștia încearcă să convingă electoratul, în cadrul campaniilor
electorale, să le ofere votul. Totodată, atunci când alegerile nu oferă majoritatea niciunei
formațiuni politice, acestea se pot alia, formând coaliții.
 Partidele se pot afla la guvernare sau în opoziție. Partidul de guvernământ sau coaliția de
guvernământ exercită actul de guvernare, beneficiind de majoritatea parlamentară ca urmare a
voturilor obținute în urma alegerilor sau a înțelegerilor încheiate cu alte partide. Partidele aflate
la guvernare stabilesc și realizează politica internă și externă a țării, iar partidele de opoziție
propun alternative la propunerile inițiate de către guvern și informează cetățenii și societatea
civilă în legătură cu aceste aspecte.
 PARTIDELE POLITICE

"Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a democratiei

constitutionale." Rolul asumat in ultimul secol de catre partide in desfasurarea procesului
democratic, incepand cu gruparea cetatenilor in functie de opinii, ideologii, interese comune si
terminand cu organizarea alegerilor, activitatea parlamentara sau guvernamentala le-a consacrat
ca un instrument indispensabil al democratiei reprezentative. Pluralismul este o emblematica a
democratiei. Alegerea organelor reprezentative este o conditie necesara dar nu si suficienta a
democratiei repezenative. Este absolut necesar sa se propuna alegatorilor alternative politice
pentru ca fiecare sa aleaga acea varianta care i se potriveste. Din aceasta cauza pluralismul
politic este o caracteristica inerenta a democratiei reprezenative. De fapt democratia se manifesta
cu adevarat odata cu aparitia si dezvoltarea partidelor ca institutii politice, ele putand sa
desfasoare o activitate sistematica si de amploare numai intr-un climat democratic autentic. Deci,
aparitia patidelor este strans corelata cu aparitia si dezvoltatrea democratiei reprezenatative
(legata de aparitia parlamenatrismului), cu momentul in care puterea politica exprima vointa
poporului.

Conceptul de partid politic

Democratia se manifesta cu adevarat odata cu aparitia si dezvoltarea partidelor ca

institutii politice, ele putand sa desfasoare o activitate sistematica si de amploare numai intr-un
climat democratic autentic. Partidul politic reprezinta o grupare de oameni constituita pe baza
liberului consimtamant, ce actioneaza programatic, constient si organizat pentru a servi
intereselor unor clase, grupuri sociale, comunitati umane, pentru dobandirea si mentinearea
puterii politice, in vederea organizarii si conducerii societatii, conform cu idealurile proclamate
in platforma program. Fara indoiala definirea partidului trebuie sa inceapa cu mentionarea
faptului ca este o asociatie. Prin aceasta se exprima atat modul de formare (exercitarea de catre
cetateni a dreptului de asociere) cat si compozitia (este o grupare de cetateni, un colectiv).
Partidul politic este constituit pe baza liberului consimtamant al oamenilor care adera la el, acest
lucru fiind garantat de Constitutia Romaniei din 1991, unde se arata in Articolul 37 (1) ca: "
Cetatenii se pot asocia liber in partide politice". Nimeni nu poate obliga o persoana sa adere la un
partid s-au altul, decat daca aceasta doreste. Prin asociere cetatenii devin membrii de partid
(mentionarea este necesara pentru a face distinctia intre aderenti si simpatizanti). Partidul politic
actioneaza programatic, constient si organizat. Spre deosebire de momentul aparitiei partidului,
cand acesta era constituit pentru a servi anumitor interese personale si avea un caracter efemer,
acum el este constituit ca o organizatie durabila, a carei speranta de viata politica sa fie
superioara celei a conducatorilor sai. Pentru aceasta partidul politic trebuie sa fie constituit
asemeni unei organizatii: cu sediu central, cu o organizare ierarhica a membrilor (dupa anumite
competente, dupa functii in partid), trebuie sa fie inregistrat la Tribunalul Municipiului
Bucuresti, sa aiba statut si program politic proprii, sa aiba patrimoniu, sa urmareasca doar
obiective politice, fiecare membru sa aiba drepturi si indatoriri, sa fie prevazute sanctiunile
disciplinare etc. (1) Caracterul "constient" este dat de faptul ca cei care adera la un partid sau
altul o fac prin liberul consimtamant. Aspectul "organizat" dupa cum am amintit se refera la
forma organizatorica si la disciplina. Iar faptul ca actioneaza programatic ii da tocmai aspectul de
continuitate, partidul fiind constituit sa dureze (atata timp cat vor exista opinii ale maselor care sa
se regaseasca in programul lui, in caz contrar existenta lui nu se mai justifica). Partidul Politic
serveste interesele unor clase, grupuri sociale, comunitati umane. Aceasta inseamna ca el
serveste intereselor unor anumite categorii sociale, dar aceste interse sunt aceleasi cu ale intregii
comunitati. Tocmai aceasta este problema fundamentala, faptul ca partidul exprima vointa
politica a cetatenilor. Clasa, grupul social sunt acelea din care este alcatuit partidul. Este normal
ca acest grup sa urmareasca anumite interese si obiective, dar aceste obiective vor fi unele
generale valabile pentru intreaga populatie. Obiectivele partidelor politice sunt acelea de a
dobandi si de a mentine puterea politica. Definirea partidului nu poate fi conceput fara
nominalizarea scopului acestuia. Din cele mai vechi timpuri partidele au urmarit castigarea
puterii politice pentru a putea astfel conduce, influenta, pentru a-si putea impune propriul
program, propria viziune despre conducerea societatii (materializata in legi votate in Parlament,
in cazul in care partidul reprezenta majoritatea parlamantara). Doar simpla dobandire a puterii nu
este suficienta fara o anumita continuitate (este nevoie de timp pentru a-ti putea impune propriile
convingeri). Totusi acest lucru nu trebuie sa devina permanent pentru a nu cadea in extrema
partidului unic, nemaifiind asigurata alternanta la guvernare, periclitandu-se insusi conceptul de
democratie reprezentativa. Alt scop al partidului politic este acela al organizarii si conducerii
societatii. Dupa obtinerea voturilor electoratului, devenind partid de guvernamant va dispune de
parghii eficiente prin care va putea sasi institutionalizeze platforma, politica lui devenind politica
de stat, astfel va impune ca vointa obligatorie societatii legile votate (in conformitate cu
Consitutia actuala, evident). Partidul politic va conduce societatea conform cu idealurile
proclamate in platforma program. Orice partid politic odata ajuns la putere ar trebui sa actioneze
conform cu ceea ce si-a propus inaintea alegerilor, conform cu obiectivele expuse populatiei si
pentru care aceasta i-a acordat votul de incredere. Daca nu va face acest lucru va risca ca intr-un
viitor apropiat cei care l-au votat sa-si schimbe obtiunea (iar la urmatoarele alegeri sa nu-l mai
voteze) s-au in cel mai rau caz (daca guvernarea este foarte departe de ceea ce a promis, de
vointa cetatenilor) ea poata fi confruntata cu miscari de strada de tipul grevelor sau eventual al
revolutiilor. In ultima varianta se poate ajunge chiar la inlaturarea Guvernului, deci a partidului
majoritar, deoarece el nu mai reprezinta vointa poporului. Partidele politice care ajung la
guvernare se manifesta ca adevarate forte politice, indiferent daca reprezinta puterea (majoritatea
parlamentara) sau opozitia. Cele care detin puterea isi vor impune platforma program (dupa cum
am mai spus), iar opozitia va avea tot timpul rolul de a controla puterea (de a urmari ca aceasta
sa nu se indeparteze de ceea ce si-a propus, de vointa generala) prin vot de blam sau prin
introducere de motiuni de cenzura.

Functiile partidelor politice

 Exista patru functii ale partidelor politice, primele trei referindu-se la rolul social al
acestora iar una la rolul de conducere al partidului. 1. Functia electorala Prin ea partidele
selecteaza si propun candidati pentru alegeri, recruteaza aderenti, formeaza opinia alegatorilor,
inregimenteaza deputatii. Se realizeaza prin initierea de catre partidul politic a anumitor
dezbateri politice in care alegatorii sunt pusi in legatura cu ideile si programele, facandu-si astfel
propriile opinii. Partidele furnizeaza oameni politici, elite necesare constituirii clasei politice de
care are nevoie o democratie. Concurenta dintre ele determina functionarea mecanismelor
democratice. Prin inregimentarea deputatilor se intelege disciplina de vot (daca exista sau nu -
partide suple sau rigide). 2. Functia de formare a constiintei civice Partidul sensibilizeaza
populatia la problemene societatii. Creste astfel raspunderea civila. Astfel si cetateanul obisnuit
va putea ajuta (prin simplul fapt ca intelege despre ce este vorba) la progresul societatii. 3.
Functia de asigurare a raportului activitatii intre guvernanti si guvernati. Partidul aflat la
guvernare va fi in permanent dialog cu populatia, cu doleantele acesteia (pentru a asigura
conditia de democratie reprezentativa). 4. Functia de conducere Se refera la faptul ca partidul
majoritar va impune programul propriu (va conduce), dar in limite legale. Legile pe care le va
elabora vor fi conforme cu actuala Constitutie.

Categorii si variante de partide politice

Incercarea de a incadra partidele politice intr-o categorie sau alta implica un anumit risc,
deoarece acest lucru este foarte dificil de realizat datorita diversitatii lor, datorita faptului ca sunt
intr-o continua schimbare. Prezentam urmatoarele categorii de partide politice impreuna cu
variantele acestora:
1. PARTIDE CONFESIONALE, PARTIDE REGIONALE, PARTIDE NATIONALE,
PARTIDE DE CLASA SI PARTIDE ETNICE. Aceasta clasificare este specifica perioadei
aparitiei partidelor, fiind corelata cu marile probleme ale fiecarei tari. Partidele confesionale au
drept criteriu de constituire credintele religioase. Exemplu in acest sens il constituie categoria
partidelor formate de protestanti si catolici in a doua jumatate a secolului XVI. In conceptia unor
politologi acest tip de partid nu intruneste conditiile esentiale ale unui partd politic, exprima doar
interesele unui grup. Partidele regionale reprezinta interesele locale ale diferitelor regiuni ale
unei tari. Exemplu sunt partidele din SUA de la sfarsitul sec XVIII, fractiunea libera si
independenta de la Iasi, dupa Unirea Principatelor Romane in 1859. Partidele nationale au aparut
in secolul XIX odata cu confirmarea principiului nationalitatilor. In aceasta categorie intra
partidele din Imperiul Austro-Ungar, Partidul National Liberal din Prusia (1866). Si in acest caz
politologii comenteaza ca aceste partide sunt de fapt organe de protestare impotriva structurii
statelor din care iau nastere, pentru a obtine independenta statelor pe care le reprezinta. Partidele
de clasa exprima interesele unei clase sociale. Apar in sec. XIX, in aceasta categorie intrand
partidele agrariene, socialiste si taranesti. Partidele etnice sunt specifice continentului african,
deoarece aici mai intai au fost formate statele si apoi s-a incercat prin aceste partide formarea
natiunilor.
 2. PARTIDE DEMOCRATICE, PARTIDE LIBERALE, PARTIDE
CONSERVATOARE, SOCIAL-DEMOCRATICE, PARTIDE DE STANGA, PARTIDE DE
CENTRU, PARTIDE DE DREAPTA. Dupa Francois Borella distinctia politica intre dreapta si
stanga s-a nascut in Franta in 1789, in legatura cu discutia privind puterea politica a regelui in
viitoarea constitutie.
3. PARTIDE DE CADRE, PARTIDE DE MASE. Partidele de cadre unesc notabilitatile,
reprezentantii elitelor sociale. Ele stau la originea democratiei cand votul era restrans. Mai sunt
denumite si partide ale patronilor. Sunt de centru (radicale) sau de dreapta: Partidul Radical
Francez (1901), partidele conservatoare. Partidele de mase sunt efectul introducerii votului
universal. Aici sunt nominalizate partidele socialiste, comuniste, unele democrat-crestine.
Potrivit unor politologi, notiunea de partid de masa este complet straina dreptei.
4. PARTIDE SUPLE, PARTIDE RIGIDE. Aceasta impartire este facuta dupa criteriul
disciplinei votului la parlamentari. Astfel vom spune despre un partid ca este rigid, daca acesta
impune punctul sau de vedere tuturor membrilor sai (vor vota conform disciplinei de partid). In
Anglia primul - ministru este si liderul partidului majoritar, in aceste conditii el este sigur de
fidelitatea membrilor partidului, stie cu siguranta ca acestia vor urma punctul de vedere al
partidului. Contrar, daca un partid lasa la latitudinea membrilor sai obtiunea de votare, vom
spune ca acel partid este suplu. In SUA partidele nu impun o disciplina de vot.
5. PARTIDE UNICE, PARTIDE UNIFICATE, PARTIDE DOMINANTE. Partidele
unificate sunt o uniune de partide politice care, regrupate intr-un cadru nou, accepta un program
comun. Este o solutie ce se situeaza intre uniunea nationala si partidul unic. Exemplul partidelor
africane. Partidul unic constituie un ansamblu omogen supus unei directii unice. Vom discuta pe
larg in cadrul sectiunii despre unipartidism. Partidele dominante pot exista acolo unde unui partid
i se recunoaste pozitia dominanta.

Sisteme de partide politice

Cea mai raspandita clasificare a sistemelor de partide este urmatoarea: - partidul unic:
unipartidismul - bipartidismul: dualismul - multipartidismul Unipartidismul se refera la existenta
unui singur partid pe scena politica a unei tari. Situatii de acest gen s-au intalnit in urmatoarele
cazuri:
1. La inceputul dezvoltarii capitalismului, datorita faptului ca exprima coalizarea
impotriva absolutismului feudal. Partidul avea un pronuntat caracter national.
2. In tarile in curs de dezvoltare, in faza de eliberare de sub dominatia coloniala,
perioadele in care se incerca pastrarea independentei, cand s-a dorit lichidarea decalajelor, a
subdezvoltarii. A fost o situatie de moment, altfel avem de-a face cu un regim dictatorial.
3. Dictatura - atunci cand interesul unicului partid este de a ramane cu orice pret la
putere, chiar daca vointa poporului este cu totul alta. In perioada interbelica distingem: in Italia
(partidul fascist) si in Germania (partidul nazist).
4. Regimul Comunist. Daca ne referim la instaurarea acestuia in Romania, trebuie se
amintim mai intai: Dictatura Regala (1938-1940) - cand toate activitatile partidelor politice
inceteaza, singurul partid fiind Frontul Renasterii Nationale, Dictatura Antonesciana (1940-
1944) cand a functionat o perioada Partidul Legionarilor (septembrie 1940 - ianuarie 1941), iar
apoi un partid prohitlerist si in final Dictatura Comunista (1947) pana in 1989. Bipartidismul se
inscrie in cadrul democratiei pluraliste si liberale. Apare in fazele dezvoltarii democratice a
societatii. Isi are geneza in inlaturarea absolutismului feudal. Intr-o prima faza a existat
urmatoarea impartire a celor doua partide: - partidul progresist (forma noua) - partidul
conservator (forma veche, conservatoare) Daca luam exemplul Angliei, in sec. XVIII s-au format
doua partide: - whig-ii (conservatorii, si-au luat numele de la de la cuvantul derivat din scotiana
ce inseamna conducator de cai sau de vite.) - tory-ii (liberalii, care-si trag numele de la o injurie
de origine irlandeza - hot la drumul mare, gangster.) Pe scena politicii actuale a Angliei regasim
si astazi cele doua grupari, cu exceptia ca partidul laburist a luat locul partidului liberal (1920).
Si in SUA exista tot doua partide politice care domina scena politica, si anume: - partidul
republican - partidul democrat dar aparitia amandurora este strans legata de lupta pentru
independenta a coloniilor engleze din America de Nord. Amintim despre bipartidism ca fiind
specific democratiei, deoarece existenta celor doua partide asigura alternanta la putere, controlul
unuia asupra celuilalt, facand imposibile abuzurile de orice fel. In Romania, in a doua jumartate a
secolului XIX existau de asemenea doua partide politice: - Partidul Conservator (1871) - Partidul
National Liberal (1875) ele au functionat pe scena politica romaneasca pana la Marea Unire din
1918, conform Constitutiei din 1866. Datorita Reformei Agrare din 1921, Partidul Conservator
fuzioneaza cu Partidul National Liberal in 1922. Dupa realizarea unirii Transilvaniei cu restul
tarii (Moldova si Tara Romaneasca), putem vorbi despre Partidul National Taranesc (constituit in
1926 din Partidul National Roman din Transilvania, fondat de Iuliu Maniu in 1881). El va
domina scena politica romaneasca alaturi de PNL. Tot dupa 1918 apare si Partidul Social-
Democrat (in 1927, fiind constituit din Partiul Socialist aparut in 1919). Multipartidismul este
forma frecvent folosita in democratiile pluraliste (cu mai mult de doua partide politice) si
liberale. Ele ofera alegatorilor o paleta mai variata de alegere functie de opiniile fiecaruia. In
cazul in care partidele au platforme politice asemanatoare, acest lucru nu face altceva decat sa
ingreuneze decizia si sa induca in eroare. Se afirma dupa cele doua razboaie mondiale in tarile
occidentale, cu traditie in democratie. Partidele se pot grupa astfel: - partide de dreapta: centru
dreapta, extreama dreapta (Partide Conservatoare, Partidul Fascist) - partide de stanga: centru
stanga, extrema stanga (Partidul Socialist, Partidul Comunist, Partidul Social-Democrat) - partide
de centru: Partide Social-Crestine, Partide Democrat-Crestine In prezent se observa o scadere a
partidelor extremiste datorita consecintelor fascismului si comunismului.
BIBLIOGRAFIE:

- (1) Articolul 8, alineatul 2 din Constitutia Romaniei

- “Drept constitutional si institutii politice” , Mihai Badescu