TEME EXAMEN CONSTITUTIONAL

1. Conceptul de institutie politica se raporteaza, in sens larg, in principal la

stat, organismele investite cu autoritatea de a exercita puterea politica
(Parlament, Presedinte de republica sau monarh, Guvern, prim-ministru) si
partidele politice. Toate aceste organisme intrunesc calitatea de institutie
politica, deoarece au un rol bine definit in procesul de dobandire si
exercitare a puterii politice. Corespunzator acestui rol, fiecare dintre ele are
anumite functii, o organizare proprie si metode specifice de activitate prin
care participa la procesul de guvernare.

2. Puterea de stat este o putere de constrângere. În realizarea voinţei lor,

guvernanţii apelează la un întreg sistem mijloace, chiar şi la constrângerea
de stat împotriva celor care nu li se supun. Acest element deosebeşte puterea
de stat de orice altă putere socială existentă.

3. Pentru înţelegerea fenomenului de putere este necesar săfie examinatărelaţia

popor – putere politică –stat – putere de stat. Unicul deţinător al puterii
politice este poporul, care nu o poate exercita direct, iar, pe cale de
consecinţă, instituţionalizează (creează) statul, în accepţiunea sa de sumă a
autorităţilor publice(statale). Statul, pentru a-şi realiza scopurile, este
înzestrat cu putere de sta

4. Prin putere socială se înţelege capacitatea pe care o are sau o dobândeşte

un om sau un grupde oameni de a-şi impune voinţa altora în vederea
efectuării unor activităţi privind dirijareasocietăţii spre anumite
scopuri. Puterea este o relaţie socială caracteristică oricărei
comunităţiumane, elementul prin care se realizează dezvoltarea socială. Ca
element de organizare şi reglarea vieţii sociale, puterea fixează scopurile
activităţii umane, mijloacele pentru realizarea acestor scopuri

Puterea de stat este o putere de constrângere. În realizarea voinţei lor,

guvernanţii apelează la un întreg sistem mijloace, chiar şi la constrângerea
 de stat împotriva celor care nu li se supun. Acest element deosebeşte puterea
de stat de orice altă putere socială existentă.

5. Legitimitatea puterii de stat – aceasta-i recunoaşterea socială a dreptului ei

asupra rolului conducător în societate. În esenţă, subiectul ce deţine puterea
sau pretinde la ea încearcă să creeze o situaţie, în care hotărârile să se
recunoască şi să se respecte „nu prin frică, ci prin conştiinţă”, cu credinţa în
echitatea morală a hotărârilor şi legilor. Puterea de stat nu poate conta pe o
existenţă de lungă durată şi activitate efectivă, bazându-se numai pe
violenţă, deoarece este necesar acordul benevol, întărit prin respectarea
legalităţii
6. Teoria Separației puterilor în stat este un principiu fundamental al
democrațieimoderne, potrivit căreia puterea este împărțită între cele trei
ramuri ale guvernării, și anume puterea legislativă, cea executivă și cea
judecătorească. Fiecare putere este reprezentată decătre o instituție separată
iar cei care exercită aceste puteri sunt aleși prin diferite metode, audiferite
intervale de timp în care pot exercita puterea și sunt independenți unii față de
alții. Acest principiu nu presupune izolarea unei puteri față de cealaltă ci,
dimpotrivă, fiecareramură a puterii este implicată în funcționare celeilalte
printr un sistem de control și echilibru reciproc.
7. ..
8. Cu toate ca partidele politice isi au originea in antichitate, ele nu au avut
aceeasi pondere si semnificatie in toate oranduirile sociale. In prezent,
majoritatea politologilor se situeaza pe pozitia unei delimitari nete intre
partidele care s-au manifestat in viata social-politica a oranduirilor sclavista
si feudala si cele a caror existenta este legata de dezvoltarea societatii
moderne. De aceea, unii dintre ei acorda partidismului, ca forma de actiune
politica, o vechime doar de un secol si cateva decenii, considerand ca
partidele din perioadele istorice sclavagista si feudala trebuie sa fie calificate
ca factiuni, societati secrete, clici, camarile, conjuratii etc

In aparitia si impunerea partidelor politice au contribuit urmatorii factori:

-lupta antifeudala. In cadrul acestei lupte burghezia avea nevoie de sprijinul

maselor populare care insa trebuiau constientizate, organizate si conduse. Partidele
politice au constituit tocmai acele instrumente prin care burghezia a organizat si
condus lupta generala antifeudala. La randul ei, vechea clasa feudala pentru a-si
apara privilegiile si interesele in lupta cu burghezia, si-a creat si ea propriile sale
partide politice;

-Noul sistem de constituire si exercitare a puterii impus de burghezie bazat pe noi

valori si principii, ca cel al reprezentativitatii, al eligibilitatii, al democratismului
au impus necesitatea constituirii partidelor politice moderne.

Partidele politice se interpun intre marea masa a alegatorilor si organismele si

institutiile reprezentative democratice. Tot partidele sunt cele care creeaza prin
reprezentantii lor alesi institutiile politice (parlamentul, guvenul, institutia sefului
statului) si tot ele, prin aceiasi reprezentanti, le asigura functionalitatea;

-In multe tari, partidele politice s-au nascut din cerinta realizarii unor sarcini si
obiective ale luptei de eliberare nationala, de constituire sau desavarsire a statului
national. In aceste situatii, partidele politice au fost singurele care au reusit sa
uneasca intr-o singura forta social-politica pe cei interesati in lupta nationala, sa
asigure acesteia un program coerent si clar, precum si strategia si tactica necesara
realizarii sale.

9. Atât Constituţia, cât şi unele legi, în principal Legea nr. 14/2003 a partidelor

politice, republicată, stabilesc faptul că partidele politice şi organizaţiile pot fi
subiecte ale raporturilor de drept constituţional prin faptul că ele contribuie la
exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Acest lucru se realizează, în principal,
prin posibilitatea partidelor de a propune candidaţi în alegeri şi, de asemenea, prin
activităţile pe care le desfăşoară în cadrul autorităţilor publice în diferitele forme
organizatorice ale acestora - birouri, comisii etc.
Partidele politice mai apar în această calitate, aceea de subiecte ale raporturilor de
drept constituţional, atunci când se constituie birourile electorale, în care sunt
reprezentate şi partidele politice.

10. Astfel, în doctrină scopurile partidelor sunt prezentate ca fiind:

— promovarea prin eforturile comune ale membrilor a interesului naţional pe baza
unui oarecare principiu particular asupra căruia ei sunt de acord;
— procurarea şefilor lor puterea în sînul unui grup şi militanţilor activi şanse —
ideale sau materiale — de a urmări scopuri obiective, de a obţine avantaje
personale sau de a le realiza pe amândouă; realizarea unui program politic;
— urmărirea realizării unei filosofii sau ideologii, cu finalitatea cuceririi şi
exerciţiului puterii; contribuţia la exprimarea sufragiului, propunînd programe şi
prezentînd candidaţi în alegeri14.

11. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat rolul

primordial pe care îl joacă, într-un regim democratic, partidele politice, care
beneficiază de libertățile și drepturile consacrate la art. 11 (libertatea de întrunire și
de asociere), precum și la art. 10 (libertatea de exprimare) din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului. Cu toate acestea, Curtea a hotărât că libertățile
garantate prin art. 11 și prin art. 9 (libertatea de religie) și art. 10 din Convenție nu
pot să priveze autoritățile unui stat, în care o asociație pune în pericol instituțiile
statului în cauză, de dreptul de a proteja instituțiile respective.

12. Pluralismul politic sugerează existenta în societate a unei pluralităti de partide

sau formatiuni politice care se constituie si actioneză în conditiile de deplină
egalitate de tratament din partea statului . În aceste conditii, pluralismul apare ca o
garantie pentru fiecare partid sau fortă politică, că un alt partid nu va putea actiona
pe ascuns, cu mijloace ilegale, impunandu-si vointa si interesul asupra celorlalti .
Pluripartidimul este un sistem politic partidist in prezenta caruia pot coexista si
activa mai
multe partide politice, care teoretic au sanse egale in obtinerea majoritaii
parlamentare
Pluripartitismul sau multipartidismul a aparut in perioada interbelica si s-a extins
indeosebi dupa cel de-al doilea razboi mondial in ţarile din Europa occidentala.