Sunteți pe pagina 1din 2

Mera Larisa Mădălina, CRP II, grupa 5

PARTIDELE POLITICE

Conceptul de partid politic și recunoașterea sa oficială datează din secolele XVII-


XVIII, asigurându-li-se astfel cetățenilor participarea la sistemul de guvernare prin
reprezentanții aleși chiar de către ei. Partidul politic, considerat un fenomen sociologic, a avut
de-a lungul timpului mai mulți definitori și, în consecință, mai multe definiții.
Considerată drept o definiție clasică a partidelor politice e cea a lui Edmund Burke,
unul dintre fondatorii gândirii politice englezești: partidul politic este “un corp de oameni
animaţi de un principiu particular, asupra căruia sunt de acord, pentru a promova, prin
eforturile lor, interesul naţional”1. Sergiu Tămaș, în lucrarea sa “Dicționar politic. Instituțiile
democrației și cultura civică”, spune despre partid că este o “organizație relativ durabilă,
formată din persoane care împărtășesc aceeași concepție ideologică, subscriu la un set comun
de valori și acționează pentru cucerirea puterii, în vederea aplicării programului propriu prin
politici interne și externe”2. Academicianul român Dimitrie Gusti prezintă partidul politic
drept “o asociație liberă de cetățeni, uniți în mod permanent prin interese și idei comune, de
caracter general, asociație ce urmărește, în plină lumină publică, a ajunge la puterea de a
guverna pentru realizarea unui ideal etic social”3.
Alte definții ale partidului politic, adunate de-a lungul timpului, mai sunt: "Partidele
sunt o reuniune de oameni care profesează aceeași doctrină politică."(Benjamin Constant),
"Partidele sunt formațiuni care grupează oameni cu aceleași opinii pentru a asigura o influență
veritabilă asupra gestiunii afacerilor politice"(Hans Kelsen), "Partidul este un grup organizat
pentru a participa la viața politică, pentru a cuceri parțial sau total puterea, făcând să triumfe
ideile sale și interesele membrilor sai."(François Gognel), "Un partid nu este o comunitate ci
un ansamblu de comunități, o reuniune de mici grupuri diseminate în teritoriu; sunt secțiuni,
comitete, asociații locale legate prin instituțiile lor coordonatoare."(Maurice Duverger), "Un
partid constituie relațiile de tip asociativ cu apartenența bazată pe recrutare liberă, obiectivul
lui fiind asigurarea puterii conducătorilor lui într-o formă instituționalizată în vederea
realizării unui ideal sau a obținerii de avantaje materiale pentru militanții săi."(Max Weber),
"Partidele politice sunt grupuri voluntare mai mult sau mai puțin organizate, care pretind în
numele unei anumite concepții a interesului comun și al societății să-și asume singure sau în
coaliție funcția de guvernare."(Raymond Aron)4.
Partidele există într-o diversitate de forme și tipuri. Acestea pot fi clasificate în funcție
de gradul de organizare, de unde rezultă partidele de cadre și partidele de masă; în funcție de
domeniul de implicare politică (partide populare și grupuri de interese), în funcție de poziția
adoptată față de sistemul politic (partide conforme sistemului și partide adversare sistemului),
în funcție de rolul pe care îl ocupă în cadrul sistemului politic (partide de guvernământ și
partide de opoziție). Maurice Duverger desemnează partidele de cadre drept partide ce
“preferă adeziunea unui număr mic de personalități, care organizează și susțin campaniile
electorale în comitete locale; unele din ele se sprijină în aceste acțiuni pe sindicate și asociații
de desemnează candidații pentru alegeri”5 iar despre partidele de masă spune că “cuprind un

1
http://pa.oxfordjournals.org/cgi/pdf_extract/III/1/214 accesat la data de 11.03.2010
2
Tămaș, Sergiu, Dicționar politic. Instituțiile democrației și cultura civică, ediția a II-a, Casa de Editură și Presă
Șansa, București, 1996, p. 184
3
Dimitrie Gusti, “Partidul politic. Sociologia unui sistem al partidului politic” în Dan, Petre, Doctrinele
partidelor politice, Editura Garamond, București, an necunoscut, p. 12
4
http://partide.resurse-pentru-democratie.org/index.php accesat la data de 11.03.2010
5
Tămaș, Sergiu, op. cit., p. 185
Mera Larisa Mădălina, CRP II, grupa 5

mare număr de aderenți care plătesc cotizații și au posibilitatea de a promova în funcțiile


elective ale organizațiilor de partid”6.
În ceea ce privește partidele populare și grupurile de interese, remarcăm diferența
dintre cele două: partidele populare încearcă să apere interesele tuturor grupărilor sociale,
nedelimitându-se astfel de nici un segment al populaţiei, integrând în schimb obiectivele sale
cât mai mulţi cetăţeni, în vreme ce grupurile de interese îşi concentrează activităţile în
favoarea apărării intereselor unei grupări anume (grupare socială, confesională, regională),
neavând pretenţii de a acoperi toată sfera civilă. Din alt punct de clasificare a partidelor
politice, anume obiectivele socio-politice, se disting: partidele naționaliste (resping regulile
democraţiei, promovând o ideologie naţionalistă şi o atitudine rasistă), partidele conservatoare
(au drept obiectiv prezervarea stării de fapt, au o atitudine sceptică cu privire la inovații și
schimbări, subliniind faptul că principiile tradiționale nu pot fi realizate fără anumite măsuri
considerabile și de durată), partidele liberale (apără libertatea și drepturile individului, punând
accent pe stabilitatea statului de drept), partidele social-democrate (au ca obiectiv suprem
dreptatea socială, tinzând spre o ordine politică bazată pe egalitatea tuturor oamenilor) și
partidele comuniste (insistă asupra rolului lor de conducere și de avangardă în ceea ce privește
progresul social).
Pe lângă aceste clasificări, se mai disting și alte forme de partide politice. De exemplu,
se recunoaște partidul confesional care leagă anumite principii religioase de principiile și
valorile susținute. Alt tip de partid, partidul etnic, este o organizație ce reprezintă nevoile unui
grup etnic și le apără în raport cu politica guvernamentală. Partidul unic este un tip aparte de
partid politic ce exercită singur puterea într-un stat, fiind adoptat în regimurile totalitare și în
țările în dezvoltare. După al Doilea Război Mondial a apărut și partidul verde, având drept
obiectiv protecția mediului înconjurător.
În urma clasificării partidelor putem vorbi despre funcțiile îndeplinite de acestea.
Sergiu Tămaș vorbește despre următoarele funcții esențiale: formulează țeluri și programe
politice pe care le propun populației în vederea aplicării lor, în cazul obținerii suportului
electoral necesar; mobilizează masele de cetățeni în lupta politică, acționând ca un factor de
socializare politică și de orientare a voturilor populației; recrutează membrii elitei politice pe
plan local și național; își asumă responsabilitatea guvernării societății în cazul obținerii
victoriei în alegeri; agregă și articulează interesele populației dându-le o expresie adecvată
prin convertirea lor în politici publice; în cazul în care guvernează, acționează pentru
rezolvarea conflictelor politice și sociale în vederea realizării unui minim de consens al
intereselor naționale.7
Nu ne îndoim așadar de diversitatea și complexitatea partidelor politice. De asemenea,
regimul parlamentar are neapărată nevoie, ca să poată funcționa în mod satisfăcător al
maselor, de partide politice bine diferențiate și puternic organizate. P.P. Negulescu își încheie
lucrarea “Partidele politice” cu niște cuvinte potrivite: “Dat fiind marele rol pe care îl joacă
grupările cetățenești în mecanismul constituțional, și în fața faptului incontestabil că acest
mecanism funcționează astăzi, ... sîntem siliți să conchidem că ... nu e cauză mai anevoie de
apărat decît aceea a partidelor politice...”8

6
Ibidem.
7
Ibidem.
8
Negulescu, Petre P., Partidele politice, Editura Garamond, București, an necunoscut, p. 385