CABINETELE

CONCENTRAREA PUTERII
CONTRA DISTRIBUTIEI PUTERII EXECUTIVE

Tema acestui text are in vedere contrastul dintre principiul majoritarist al concentrarii
puterii in mainile unor majoritati si principiul consensualist al impartirii puterii.

Pentru a face diferenta intre cabinetele majoritare monocolore si cele de coalitie trebuie sa stim:
daca e cabinet monocolor sau cabinet de coalitie, dar si felul sustinerii parlamentare ce sta la baza
cabinetului. Conform teoriei coalitiilor vorbim de trei tipuri de cabinete:

1. Cabinete minimal castigatoare;

2. Cabinete supradimensionate;
3. Cabinete minoritare.

Tipul de cabinet majoritarist cel mai intalnit este cel monocolor si minimal castigator ,
rezultand astfel un cabinet majoritar monocolor, in timp ce tipul de cabinet consensualist este
cel supradimensionat.

TEORII ALE COALITIEI

Guvernarea poate fi realizata fie de un singur partid politic, fie de o coalitie de partide. In
primul caz situatia este corecta si clara, dar in cel de-al doilea caz exista cateva nuantari legate
de problemele constituirii coalitiei majoritare. De la bun inceput trebuie sa intelegem ca o
coalitie este o uniune de partide politice realizata in vederea atingerii anumitor scopuri
comune. Stiinta politica deosebeste, in general, 6 tipuri de coalitii.

Pentru a intelege cele 6 teorii despre coalitii trebuie sa stim:

 Daca un partid este majoritar in parlament va forma fie un cabinet monocolor, fie o
coalitie cu unul sau mai multe partide minoritare.
 Daca nici un partid nu are majoritate parlamentara atunci se vor forma coalitii.
1. Coalitia minimal castigatoare

Prin acest tip de coalitie intelegem ca e nevoie de un numar minim de partide politice
pentru asigurarea majoritatii parlamentare. E numita minimala deoarece iesirea din cadrul
coalitiei chiar si a partidului cu cel mai mic numar de locuri duce la nimicirea caracterului
castigator al coalitiei. De aici tragem concluzia ca partidele politice sunt interesate de
maximizarea puterii lor, iar prin putere maxima intelegem detinerea a cat mai multe pozitii in
cabinet. Castigul coalitiei e posibil doar in cazul in care nici un partid-membru nu o paraseste.

2. Coalitii de dimensiuni minime

 Se bazeaza pe aceeasi supozitie a maximizarii puterii in cabinet, deci pe de o parte
partidele membre ale coalitiei vor tine sa pastreze dimensiunile acesteia cat mai compacte,dar
pe de alta parte nu vor accepta parteneri inutili care ar pretinde o parte din putere.

3. Coalitii cu cel mai mic numar de partide

Michael Leiserson vorbeste despre „intelegerea prin tranzactie”. Demonstreaza ca aceste

coalitii minimal castigatoare tind sa se formeze astfel incat sa cuprinda cel mai mic numar de
partide posibil (in mod ideal-2 partide), deoarece o astfel de coalitie e mai usor de realizat si
la fel de important e faptul ca in acest mod ea poate fi mentinuta compacta. Observam astfel
ca acest tip de coalitie e mai putin riscant.

4. Coalitii de interval minim

In acest caz se iau in calcul doctrinele si programele partidelor politice care au fost
ignorate in tipurile de coalitii anterioare. Se presupune ca emai usor sa formezi si sa mentii
coalitii cu partide cu aceleasi preferinte politice, care le sunt mai aproape pe segmentul
stanga-dreapta, decat cu cele distante. Cu cat intervalul ideologic si programatic e mai redus,
cu atat este mai posibila realizarea si mentinerea unei coalitii.

5. Coalitii castigatoare minimale conectate

Robert Axelrod spunea despre aceste coalitii ca sunt compuse din partide care sunt
adiacente pe segmentul stanga-dreapta, la care se vor lipi si parteneri inutili pana se va forma
o coalitie majoritara. Iesirea din coalitie a partenerilor inutili nu are influenta asupra
caracterului castigator al coalitiei, dar ar pretinde asupra unei cote de putere. Cu toate astea
unirea s-ar face datorita acelei adiacente ideologice si programatice. Observam ca acest tip de
coalitie e o imbinare logica a teoriei coalitiei de dimensiuni minime ci teoria coalitiei de
interval minimal.

6. Coalitii viabile politic

Pun accentul pe preferintele politice ale partidelor. Teoria se bazeaza pe existenta in

legislativ a unui partid „nucleu” . Virtual, acest partid pivot poate dicta politica pentru ca
celelalte partide de la dreapta sau de la stanganu detin majoritatile necesare pentru ainitia
politici contraere dorintelor acestui partid. Se presupune ca coalitiile viabile ar fi acele coalitii
minimal castigatoare care ar include si acel partid pivot, datorita numarului de mandate si
pozitiei echidistante pe segmentul stanga-dreapta. Aceste argumente au fost aduse de M.Laver
si N. Schofield.

o MOTIVATII PENTRU FORMAREA DE CABINETE MINORITARE SI

SUPRADIMENSIONATE

Am observat ca partidele cauta puterea, acest fapt insemnand participarea la guvernare,

dar nu putem spune ca vor acest lucru tot timpul. Unele partide aleg sa se situeze in opozitie
ceea ce le confera posibilitati sporite de a participa la guvernare in viitor.
 Avand in vedere principiul dimensiunii, fiecare partid doreste sa formeze un cabinet care
sa urmeze politici apropiate de principiile sale. Putem spune ca un astfel de cabinet e cel care
participa alaturi de partide de marimi egale, localizate la stanga si la dreapta sa , formand o
coalitie supradimensionata. In cazul in care obiectivul major al tuturor sau al celor mai multe
partide este acela de a lupta impreuna pentru a apara tara sau regimul democratic de
amenintarile externe si interne, poate lua nastere tot o coaliti supradimensionata. In timpul
razboaielor (fac parte din amenintarile externe) iau nastere marile coalitii , ca de exemplu,
guvernul lui Churcill. Amenintarile interne pot fi reprezentate de miscarile si partidele
antidemocratice si de diferentele dintre partidele prodemocratice din societatile plurale.Dar si
caracteristicile institutionale pot duce la formarea de cabinete minoritare si
supradimensionate.

Votul de neincredere „constructiv” are doua efecte diferite:

 Incurajeaza formarea de cabinete majoritare;

 Poate mentine un cabinet minoritar la putere.

A fost adoptat posbelic in constitutia Germaniei, Spaniei, Papua Noua Guineei si Belgiei.
Puterea comisiilor parlamentare e considerata cea mai importanta caracteristica institutionala.
Aceste comisii exercita o influenta majora asupra legislatiei sistarii generale de spirit, dar
realizeaza si un echilibru intre puterea executiva si cea legislativa.

Un exemplu de cabinet supradimensionat ce a pus capat razboiului civil din Columbia,

afost cel format din unirea Partidelor National si Conservator. Acestea erau reprezentate egal
in cabinet si au convenit asupra alternantei la presedentie.

o CABINETE MINORITARE

Exista o dubla clasificare a cabinetelor si anume:

 Minimal castigatoare; Supradimensionate; Minoritare;

 De coalitie; Monocolore;

In functie de aceasta clasificare putem spune ca prezinta caracteristici majoritariste

cabinetele monocolore si cele minimale si caracteristici consensualiste cabinetele
supradimensionate si cele de coalitie. Observam ca cele minoritare nu se incadreaza in
aceasta repartitie. Vorbim atunci de 2 tipuri de cabinete minoritare:

 Cabinete minoritare propriu-zise;

 Guverne majoritare „mascate”;

Cabinetele minoritare propriu-zise trebuie sa negocieze in permanenta cu unul sau mai

multe partide care nu sunt membre ale cabinetului, cu scopul de a ramane in functie si pentru
a solicita sustinerea pentru propunerile sale legislative. Este o relatie de tip tranzactional, ceea
ce ii confera o similitudine cu coalitiile supradimensionate.
 Guvernele majoritare „mascate” descrise de Strom sunt mai degraba cabinete majoritare
decat minoritare, deoarece ele sunt sustinute de unul sau mai multe partide din legislativ, desi
au decis sa nu ocupe titluri de ministri. Strom propune ca aceste cabinete minoritare sa fie
tratate ca cele supradimensionate.

o CABINETELE PREZIDENTIALE

Clasificarea cabinetelor facute anterior se aplica acelor cabinete care fac parte din
sistemele parlamentare de guvernamant. Dar exista o diferentiere intre sistemele parlamentare
si cele prezidentiale:

1. In sistemele parlamentare: pentru a ramane la putere si pentu ca legile sa fie aprobate

de legislatie, executivul trebuie sa beneficieze de suportul majoritatii din parlament.
In sistemele prezidentiale: executivul are nevoie de suportul majoritatii din parlament
doar pentru aprobarea legilor prezidentiale. Presedintele este ales pe un mandat fix si
indiferent de opinia legislativului sau a cabinetelor prezidentiale el ramane la putere.

Din toate astea putem trage concluzia ca presedintele si cabinetele prezidentiale sunt
castigatori minimali. Cabinetele prezidentiale pot fi cabinete minimal castigatoare,
supradimensionate sau minoritare, in functie de partidele la care sunt afiliati presedintii si
membrii cabinetului.

2. A doua diferenta o reprezinta faptul ca executivele parlamentare sunt cabinete

colegiale, in timp ce executivele prezidentiale sunt executive unipersonale.

In cazul sistemelor prezidentiale presedintele detine puterea executiva ceea ce inseamna ca

ne aflam in fata unui cabinet monocolor, singurul partid fiind cel al presedintelui. Cele 5
sisteme prezidentiale sunt: SUA, Franta,Costa Rica, Columbia, Venezuela.

o CABINETE ATIPICE IN AUSTRIA, SUA SI JAPONIA

Cabinete atipice se intalnesc in: Austria, SUA, Japonia.

In Austria intre anii 1949 si 1966 apar coalitii foarte largi, formate din cele doua partide
importante ale tarii, care sunt cabinete minimal castigatoare. Dar ar trebui privite ca
supradimensionate orice cabinete de coalitie bazate pe o larga supermajoritate de patru-
cincimi sau sa ocupe mai multe locuri in parlament.

In SUA intalnim cabinete partizane, cu unul sau doi membri „doar cu numele” ce provin
din partide diferite.

In Japonia in anii 1976-1993 cabinetele sunt liberal-democrate si sunt un tip aparte de

cabinet minimal castigator numeric cu un comportament de cabinet minoritar. Se vorbeste de
„coalitia partiala” deoarece pentru a-si asigura sustinerea, partidul aflat la conducere apela la
unul sau mai multe partide din opozitie.

o CABINETE IN 36 DE DEMOCRATII
 Facand o comparatie intre predominanta cabinetelor minimal castigatoare si cabinetele
monocolore, din cele 36 de democratii, vom observa :

 Cele mai multe dintre cabinetele monocolore sunt si minimal castigatoare;

 Exista tari in care predomina cabinetele minimal castigatoare:Belgia, Germania,
Islanda, Luxemburg;
 Tari in care predomina cabinete monocolore: Spania, Suedia;
 6 tari care au avut tot timpul cabinete minimal castigatoare;
 9 tari care au avut tot timpul cabinete monocolore.

CABINETE SI SISTEME DE PARTIDE

Exista o stransa legatura intre sistemele de partide si cabinete. Astfel cand creste numarul
de partide parlamentare, scade numarul de cabinete monocolore minimal castigatoare.,
realizandu-se un echilibru. Un caz aparte este Mauritius, stat in care sistemul de vot ce se
bazeaza pe metoda pluralitatii, a dus la scaderea numarului de partide si la formarea
sistemului bipartidistsi a unei relatii stranse intre cabinetele de coalitie si multipartidismul
moderat. Alte cazuri speciale sunt Austria si Germania, ambele avand 2 cabinete de coalitie si
ambele prezinta un multipartidism moderat.

PUTEREA PRIM-MINISTERIALA

In sistemul prezidential, cabinetul este cel al presedintelui, ceea ce ii confera acestuia rolul
principal sau asa cum il numeste Giovanni Sartori „primus solus”.

In sistemul parlamentar, primul-ministru aflat la conducerea cabinetului are o putere ce

variaza de la un stat la altul. Dupa parerea lui Sartori primul-ministru poate fi:

 Puternicul: „primul deasupra inegalilor”;

 Mediul: „primul printre inegali”;
 Slabul: „primul printre egali”.

In concluzie, acest text a pus accentul pe urmatoarele aspecte: teoriile coalitiei; incadrarea
cabinetelor in diferite categorii; tipurile de cabinete din 36 de democratii; relatiile dintre
tipurile decabinete si numarul efectiv de partide din cele 36 de tari; necesitatea formarii
cabinetelor minoritare si acelor supradimensionate. Scopul urmarit pe tot parcursul textului a
fost evaluarea concentrarii puterii, dar si gradul de majoritarism in cabinet.

ALMAJANU DANIELA-GEORGETA

 GRUPA 1