In acest capitop, Lijphart vorbeste despre gradul de participare a reprezentantilor poporului in
sfera executiva a guvernarii. Acesta identifica 3 tipuri de cabinete: Cabinetele minimal castigatoare Cabinetele supradimensionate, care au mai multe partide decat e necesar pentru sustinerea majoritara in legislativ Cabinetele minoritare sau „subdimensionate” care nu sunt sustinute de o majoritate parlamentara
Teorii ale coalitiei
1. Coalitii minimal castigatoare –partidele politice sunt interesate de maximizarea puterii lor 2. Coalitii de dimensiuni minime –se bazeaza pe aceeasi supozitie a maximizarii puterii ca si teoria coalitiei minimal castigatoare, dar conduce acest rationament inspre concluzia logica 3. Coalitii cu cel mai mic numar de partide -Criteriu- „ intelegerea prin tranzactie” a lui Michael Leisersan. El arata ca aceste coalitii minimal castigatoare vor avea tendinta de a se forma astfel incat sa implice cel mai mic numar de partide posibil 4. Coalitii de interval minimal. Face plauzibila ipoteza ca este mai usor sa formezi si sa mentii coalitii cu partide cu aceleasi preferinte politice, decat cu partide distante in aceasta privinta. 5. Coalitii castigatoare minimale conectate. Robert Axelrod-coalitiile care se formeaza sunt „conectate” –adica sunt compuse din partide care sunt adiacente pe scala politica –si se lipsesc de parteneri inutili Premisa –partidele vor incerca sa se alieze cu vecinii lor imediati si li se vor adauga alte partide adiacente pana se formeaza o coalitie majoritara 6. Coalitii viabile politic Accentul plasat pe preferintele politice ale partidelor este adus la forma sa ultima in aceasta teorie.
Motivatii pentru formarea de cabinete minoritare si supradimensionate
Mai multe caracteristici institutionale pot favoriza formarea de cabinete minoritare si supradimensionate in locul celor minimale. Este mai usor de format un cabinet minoritar in absenta unei proceduri de investitura Obligatia unui vot de neincredere „constructiva” –adica prevederea ca o motiune de neincredere trebuie sa propuna simultan un cabinet alternativ Regula inovatoare din constitutia Republicii a Va franceze –confera cabinetului dreptul de a face din propunerile sale legislative elemente de incredere si stipuleaza ca aceste propuneri se adopta imediat daca majoritatea absoluta din Adunarea Nationala nu voteaza demiterea cabinetului Puterea comisiilor parlamentare –comisiile cu o mare putere de influenta asupra starii generale de spirit, ca si asupra detaliilor legislatiei propuse dau partidelor posibilitatea de a influenta polotica si diminueaza tentatia de a intra in cabinet Cabinete minoritare Doua tipuri de cabinete minoritare: Cabinetul minoritar propriu-zis –trebuie sa negocieze continuu cu unul sau mai multe partide nemembre ale cabinetului pentru a ramane in functie si sa solicite sustinere pentru propunerile sale legislative. Aceasta relatie de tip tranzactional, tipica pentru partidele ramase in afara cabinetului din diverse motive, face ca astfel de cabinete minoritare sa semene cu coalitii supradimensionate „guverne majoritare mascate” –cabinete minoritare care sunt mai degraba cabinete majoritare, deoarece beneficiaza de un angajament ferm de sustinere din partea unuia sau a mai multor partide din legislativ Cabinete prezindentiale Diferente dintre sistemele parlamentare si cele prezidentiale Executivul (cabinetul) in sistemele parlamentare depinde de suportul majoritatii din legislativ, si pentru ramanerea la putere si pentru aprobarea propunerilor sale legislative, in timp ce executivul in sistemele prezidentiale are nevoie de suportul majoritatii numai pentru propunerile legislative prezidentiale. Ramanerea la putere –presedintii si cabinetele prezidentiale sunt castigatori minimali prin definitie Sustinerea legislativa pentru legile propuse –cabinetele prezidentiale pot fi cabinete minimal castigatoare, supradimensionate sau minoritare Cealalta diferenta se refera la faptul ca executivele parlamentare sunt cabinete colegiale, in timp ce executivele prezidentiale sunt executive unipersonale Cabinetele atipice in Austria, SUA si Japonia Cabinetele de mare coalitie din Austria, dintre 1949 si 1966, exemplifica mai degraba coalitiile foarte largi, compuse din cele doua parti importante ale tarii Cabinetele americane furnizeaza principalele exemple de cabinete partizane, cu unul sau doi membri „doar cu numele” provenind dintr-un partid diferit Cabinetele liberal-democrate din Japonia din 1976 pana in 1993 reprezinta un caz neobisnuit de cabinet minimal castigator numeric avand comportament de cabinet minoritar Cabinetele si sistemele de partide -relatie puternica Pe masura ce numarul efectiv de partide parlamentare creste, incidenta cabinetelor monocolore minimal castigatoare scade Fiecare crestere a numarului efectiv de partide cu un partid este asociata cu o scadere de 23,5 procente a cabinetelor majoritare monocolore