Lijphart despre democratie

Arend Lijphart in Modele ale democra tiei-

Forme de guvernare si functionare in 36 de tari si de Robert Dahl inPoliarhiile .
Modele ale democratiei-
Forme de guvernare si functionare in 36 de tari este o carte de teorie democratica fundamentata pe
o baza empirica solida. Printre cele 36 de democratii pe care Lijphart le analizeaza se afla atat
democratii mai vechi, cu institutii deja consolidate dar si altele in curs de democratizare. Fostele
tari din blocul de est sunt incluse intr.un tabel separat din care insa, divagand putin, observam ca
Romania, lipseste. Sa fie doar o scapare? Ipoteza putin valabila, avand in vedere nivelul de cercetare
de care vorbim. Cea mai potrivita explicatie o putem gasi in ideea avansata de autor, conform
careia institutiile democratice se maturizeaza greu, fiind nevoie de o perioada indelungata pana
cand acestea vor incepe sa aplice si sa se conduca dupa reguli intr-adevar democratice.
La Lijphart, definirea democratiei ca guvernare de catre si pentru popor naste o intrebare
fundamentala: cine realizeaza guvernarea si intereselor cui trebuie sa raspunda ea, atunci cand
poporul e in dazacord si are preferinte divergente?
Un raspuns la aceasta dilema: majoritatea poporului. Aceasta este esenta modelului majoritarist.
Raspunsul majoritarist este simplu si direct, si totodata foarte atragator, pentru ca guvernarea de
catre majoritate si in acord cu dorintele ei se situeaza evident mai proape de idealul democratic
decat o guvernare de catre o minoritate si care sa raspunda intereselor acesteia.
Raspunsul alternativ: cat mai multi. Acsta este punctul central al modelului consensualist.
Din principiile consensualiste si majoritariste pot fi deduse zece diferente in privinta celor mai
importante reguli si institutii democratice. Variabilele se separa pe doua dimensiuni clar diferentiate.
Prima dimensiune ce grupeaza cinci caracteristici ale distrbuirii puterii executive, sistemelor de partide
si electorale si grupurilor de interese este denumita dimensiunea executiv-
partide. Cea dea doua dimensiune se concentreaza asupra distinctiei federalismguvernare unitara si
este numita dimensiunea federal-unitara.
Cele zece diferente sunt formulate in termenii dihotomiei consensualism-
majoritarism, dar ele toate sunt variabile, tarile putanduse situa oriunde in continuumul definit in
aceste limite.
Cele cinci diferente privind dimensiunea executiv-partide sunt urmatoarele:
1. Concentrare a puterii executive in cabinete majoritare monocolore contra impartire a puterii
executive in coalitii largi multipartidiste
2. Relatii executiv.legislativ in care executivul este dominant contra echilibru al puterii intre
cele doua
3. Sistem bipartidist contra sistem multipartidist
4. Sistem electoral majoritar si dispropotional contra reprezentare proprtionala
5. Sistem pluralist al grupurilor de interese, competitie deshisa tuturor contra sistem coordonat si
corporatist, al carui scop este compromisul si concertarea
 Cele cinci diferente de-a lungul dimensiunii federal-unitar sunt urmatoarele:
6. Guvernare centralizata si unitara contra guvernare descentralizata si federala
7. Concentrare a puterii legislative de catre un legislativ unicameral contra separare a puterii
legislative intre doua camere cu puteri egale, dar diferit constituite
8. Constitutii flexibile care pot fi amendate de majoritati simple contra constitutii rigide care pot
fi modificate numai de majoritati extraordinare
9. Sisteme in care legislativul are ultimul cuvant in privinta constitutionalitatii propriei legislatii
contra sisteme in care legile sunt subiect al controlului constitutional de catre curti constitutionale sau
supreme.
10. Banci centrale care sunt dependente de executiv contra banci centrale independente.
Constitutia Danemarcei a aparut la data de 5 iunie 1953, si e structurata pe 11 parti, astfel:
Prescriptii generale

1. Regele
2. Puterile regelui
3. Parlamentul
4. Proceduri parlamentare
5. Curtea Suprema
6. Biserica oficiala
7. Drepturi cetatenesti
8. Guvernaminte locale. Islanda
9. Amendamente
11.Promulgarea Constitutiei

Vom incerca in continuare sa analizam constitutiile daneza si britanica dupa dimensiunile exec
utiv-partide si federal-
unitar propuse de Lijphart, pentru a vedea in care din cele doua modele se incadreaza democratia ac
estei tari.
1. Concentrare a puterii executive in cabinete majoritare monocolore contra impartire a put
erii executive in coalitii largi multipartidiste
Forma de guvernamant fiind monarhia constitutionala, puterea executiva apartine regelui, pe
care acesta o exercita prin intermediul ministrilor. Corpul ministrilor se numeste Consiliul de
Ministrii si e condus de primul ministru. Deasemenea, ministrii impreuna cu succesorul la tron (daca
are varsta de cel putin 18 ani) formeaza Consiliul de Stat, prezidat de rege.
Dea lungul ultimei jumatati a secolului 20, perioada in care a fost in vigoare constitutia
analizata, Danemerca a fost condusa in principal de cabinete monocolore si mai putin de
coalitii formate din mai multe formatiuni politice.
In cazul Marii Britanii, cel mai puternic organism al guvernarii este cabinetul. Acesta este
 format in mod normal din membrii partidului care detin majoritatea locurilor din Camera
Comunelor. Pentru ca in sistemul bipartidist britanic cele doua partide sunt de puteri
aproximativ egale, partidul care castiga alegerile nu reprezinta de obicei mai mult de o
majoritate restransa, in timp ce minoritatea este relativ numeroasa. Din acest motiv, guvernul
monocolor si cu majoritate simpla este perfecta intruchipare a principiului majoritariste: exercita
puterea politica, pentru a conduce ca reprezentant al unei majoritai care nu atinge proportii covarsitoare.
O minoritate mare este exclusa de la guvernare si condamnata la rolul de opozitie.
Mai ales dupa 1945, au existat putine excepti de la norma britanica a cabinetelor monocolore.
Singurele exemple de cabinete minoritare din perioada postbelica sunt cele doua cabinete
minoritare laburiste din anii `70. La alegerile parlamentare din februarie1974, laburistii au
castigat o pluralitate, dar nu o majoritate a locurilor, si au format un guvern minoritar,
depinzand de conditia ca toate celelalte partide sa nu se uneasca pentru al rasturna.
Noi alegeri au avut loc in octombrie, iar laburistii au castigat o clara, desi restransa
majoritate a locurilor. Dar aceasta majoritate a fost erodata de migrari si de alegeri partiale, iar
cabinetul laburist a devenit din nou minoritar in 1976. El a recastigat o majoritate legislativa
temporara in 1977, ca rezultat al unui pact negociat cu cei 13 liberali in Camera Comunelor:
liberalii au fost de acord sa sprijine cabinetul in schimbul consultarii lor asupra propunerilor
legislative, inainte de sustinerea lor in parlament. Totusi, nici un liberal nu a intrat in
parlament, guvernul laburist continuand mai degraba ca guvern minoritar decat ca guvern de
coalitie. Asa numitul pact LabLib a durat pana in 1978, iar in 1979, cabinetul minoritar al
primministrului laburist James Callaghan a fost rasturnat de un vot de neincredere in Camera
Comunelor.

2. Relatii executiv.legislativ in care executivul este dominant contra echilibru al puterii

intre cele doua
Cu privire la relatiile legislativului cu executivul, constitutia daneza prevede consultarea
Parlamentului de catre rege si Consiliul de Ministri in situatii privind afacerile externe si
implicarea militara peste granitele regatului. Consultarea Parlamentului nu este obligatorie in
caz de agresiune din partea altor natiuni.
Cu privire la Consiliul de Ministri, Parlamentul poate acorda un vot de neincredere fie unui
singur ministru, fie intregului cabinet. De asemenea, fie Parlamentul, fie Regele poate acuza
un ministru de proasta administrare, caz in care respectivul ministru va fi anchetat de catre
Inalta Curte de Justitie.
Pe de alta parte, atat Regele cat si primul ministru au prerogativele constitutionale de a cere
si declansa noi alegeri pentru un nou Parlament.
Din punct de vedere al controlului exercitat asupra executivului de catre celelalte puteri,
coalitiile minoritare au cea mai scurta viata, probabil pentru ca in sistemele multipartitiste
astfel de coalitii rezista foarte putin. Danemarca face nota discordanta de la aceasta regula,
coalitiile minoritare din aceasta tara avand o durata de viata usor sporita (7 cabinete
minoritare, cu o durata aproximativa de 2,8 ani).
Regatul Unit are un sistem parlamentar de guvernamant, ceea ce inseamna ca guvernul este
 dependent de increderea parlamentului. Teoretic, deoarece Camera Comunelor poate vota
indepartarea de la guvernare a acestuia, ea este cea care controleaza cabinetul. In realitate rela
tia este inversa: Pentru ca guvernul este format din liderii partidului majoritar in Camera Comunelor,
este normal sa fie sustinut de majoritatea din Camera Comunelor si se poate baza pe aceasta
cu increderea ca remane la putere si ca propunerile legislative sunt aprobate. In acest caz,
cabinetul este in mod clar dominantt vizavi de parlament.
Pentru ca o guvernare puternica depinde de sustinerea majoritatii in Camera Comunelor si de
coeziunea partidului majoritar, cabinetele pierd din pozitia lor predominanta cand aceste conditii
lipsesc.
Dominatia cabinetului a fost mult restabilita in anii `80, sub conducerea conservatoarei
Margaret Thatcher.

3. Sistem bipartidist contra sistem multipartidist

Politica britanica este dominata de doua mari partide: Partidul Conservator si Partidul Laburist.
De asemenea si alte partide participa la alegeri si castiga locuri in Camera Comunelor, mai ales
liberalii dupa fuziunea lor cu Partidul Social Democrat, dar acestea nu sunt atat de mari incat
sa invinga
singure.
O trasatura corolara a sistemelor bipartidiste este faptul ca ele tind sa devina sisteme
unidimensionale. Cu alte cuvinte, programele si politicile principalelor partide difera, in
general, in privinta unei singure dimensiuni: cea socio-
economica. Intrun spectru de la stanga spre dreapta, laburistii sunt situati spre stanga, iar conservatorii
spre dreapta.
Multipartitismul din Danemarca este caracterizat pe mai multe coordonate, precum:
1.dimensiunea socioeconomic (exista diferente la nivelul acestei dimensiuni privind politicile
socio-economice sustinute de partidele de guvernare de stanga sau de dreapta) ;
2.dimensiunea religioasa (partide laice versus partide religioase, dihotomie ce are in centru
probleme morale). Aceasta face ca in Danemarca sa existe un partid care se auto intituleaza
crestin si care incepand cu anii 90 si-a afirmat potentialul de coalitie ;
3.dimensiunea urbanrural : Partidul Liberal Danez sa nascut si sa facut remarcat pe esichierul
politic in calitate de partid agrar, incercand ulterior sa se situeze la centrul spectrului ideologic stang
a-dreapta.
4.politica externa : pozitia privind calitatea de membru al Uniunii Europene diferentiaza
partidele daneze
4. Sistem electoral majoritar si dispropotional contra reprezentare proportionala
Sistemul electoral danez construit dupa formula reprezentarii proportionale pe liste.Aceasta este
cel mai des intalnit tip de sistem electoral bazat pe reprezentare proportionala si e definit de
urmatoarele caracteristici :
o Partidele prezinta liste de candidati in circumscriptii plurinominale
o Alegatorii voteaza pentru una din liste
o Locurile sunt alocate listelor de partid proportional cu numarul de voturi obtinute
In cazul Marii Britanii, cel mai important rol il are Camera Comunelor, corp legislativ mare, al
carui numar de membrii a variat de la 625 in 1950 la 659 in 1997. Membrii sunt alesi in
circumscriptii cu un singur vot eligibil , dupa metoda pluralitatii, conform caruia castiga
 candidatul care are majoritatea voturilor, sau daca nu se intrunest emajoritatea, cu cea mai mare
minoritate. Acest sistem tinde sa produca rezultate disproportionate. De exemplu Partidul Laburist care
a castigat majoritatea parlamentara absoluta, adica 319 din 635 de locuri cu numai 39,3 % din voturi
la alegerile din octombrie 1974. Incepand cu 1945, toate partidele invingatoate au beneficiat de astfel
de majoritati fabricate. Sistemul electoral disproportional sa dovedit a fi dezavantajos pentru
liberali si liberaliidemocrati, care militeaza de mult timp pentru introducerrea unei forme de
reprezentare proportionala. O prima victorie in aceasta privinta au avut-
o partidele din Irlanda de Nord, care au beneficiat de reprezentare proportionala. La fel a procedat si
prim.ministrul Tony Blair cand a decis ca pentru alegerea reprezentantilor britanici in Parlamentul
European se va folosi sistemul reprezentarii proportionale.

5. Sistem pluralist al grupurilor de interese, competitie deshisa tuturor contra sistem

coordonat si corporatist, al carui scop este compromisul si concertarea
Din punct de vedere al pluralismului grupurilor de interese, Danemarca beneficiaza de unul
din ceI mai mici indici : 1. Aceasta inseamna ca Danemarca se inscrie in sfera sistemelelor c
orporatiste :exista un sistem de grupuri de interese care se implica in viata politica.
Prin concentrarea puterii in mainile majoritatii, modelul Westminster instituie un raport guvern c
ontra opozitie, raport concurential si adversativ. Competitia si conflictul caracterizeaza, de asemenea, sis
temul grupurilor de interese tipic modelului majoritarist.
Sistemul britanic al grupurilor de interese este clar unul al pluralist, singura aexceptie este
reprezentata de Contractul Social privitor la salarii si preturi, incheiat in 1975 intre guvernul laburist,
principala federatie sindicala muncitoreasca (Congresul Sindicatelor) si cea mmai importanta federatie
patronala (Confederatia Industriei Britanice). Anii `80 au fost caracterizati de confruntarile rigide intre
guvernul conservator al lui Margaret Thatcher si sindicatele muncitoresti exact opusul concertarii si
corporatismului. Dupa cum evidentiaza si Michael Gallagher (1995, pag 370), Marea Britanie nu este
un sistem corporatist din doua motive: lipsa generala de integrare a sindicatelor si conducerii
intr.un proces decizional si aparenta preferinta a ambelor parti pentru confruntare, prin care isi
solutioneaza disputele.
In continuare ne vom ocupa de interpretarea celor doua constitutii urmarind dimensiunea
federalunitar propusa de Arend Lijphart in lucrarea sa, dimensiune urmarita la nivelul a cinci diferente
.
6. Guvernare centralizata si unitara contra guvernare descentralizata si federala.
Printre numeroasele democratii care au o forma de organizare statala unitara, Danemarca este
printre putinele considerate descentralizate.
Avand in vedere ca Danemarca are sub guvernamantul ei, in afara teritoriului continental, si
Insulele Feroe si Groenlanda, un grad ridicat de descentralizare e imperios necesar. Cu toate acestea,
Danemarca ramane un stat unitar, astfel Danemarca nu se poate inscrie in unul din tiparele propuse
de Lijphart
Regatul Unit este un stat unitar si centralizat. Autoritatea executiva locala indeplineste o serie
de functii importante, dar reprezinta crreatia guvernului central, iar puterile ei nu sunt garantate
constitutional. Din punct de vedere financiar este dependenta de guvernul central. Nu exista arii functi
onale si geografice clar desemnate, autonome de majoritatea parlamentara si de cabinet. Comisia Regala
Constitutionala, condusa de Lordul Kilbrandon, concluziona: Regatul Unit este cel mai mare stat
unitar din Europa si printre cele mai centralizate dintre tarile puternic industrializate din lume.
Trebuie retinute doua exceptii: Irlanda de Nord a fost condusa de propriul parlament si de un
 cabinet cu un inalt grad de autonomie mai mare decat au cele mai multe state din sistemul
federal din 1921, cand Republica Irlanda a devenit independenta, pana la impunerea guvernarii
directe a Londrei, in 1972. A doua exceptie este deplasarea graduala spre o mai mare autonomiea a
Scotiei si a Tarii Galilor.
7. Concentrare a puterii legislative de catre un legislativ unicameral contra separare a puterii
legislative intre doua camere cu puteri egale, dar diferit constituite
Constitutia daneza stipuleaza faptul ca Parlamentul danez trebuie sa aiba o structura unicamera
la, acesta unica camera fiind formata din nu mai mult de 179 de membrii, din care doi vor fi alesi
in Insulele Feroe, iar alti doi in Groenlanda.
In organizarea legislativului, principiul majoritarist al concentrarii puterii presupune ca puterea
legislativa sa fie concentrata intr-
o singura camera. In aceasta privinta Regatul Unit se abate de la modelul majoritarist pur. Parlamentul
este compus din doua camere Camera Comunelor, aleasa prin vot popular, si Camera Lorzilor, formata
in priincipal din membrii nobilimii ereditare, dar si un numar mare de asa-zisi pairi-pe-
viata, numiti de guvern. Relatia lor este asimetrica: aproape toata puterea legislativa apartine Camerei
Comunelor. Singura putere pe care a pastrat.o Camera Lorzilor este aceea de a intarzia legislatia: legile
fiscale pot fi amanate o luna, iar toate
celelalte legi timp de un an. Limita de un an a fost stabilita in 1949. Intre 1911 si 1949, cand
a avut loc prima reforma majora, puterea lorzilor de a amana se intindea la doi ani.
Asadar, desi legislativul bicameral britanic deviaza de la modelul majoritarist, el nu difera mult: in
discutiile zilnice din Marea Britanie, parlament inseamna aproape exclusiv Camera Comunelor, iar
sistem bicameral pronuntat asimetric poate fi numit si cvasiunicameralism. De asemenea, puterea
lorzilor poate fi redusa si mai mult. Mai ales in Partidul Laburist se manifesta un sentiment puternic
in favoarea reformelor, care merg de la eliminarea dreptului de vot pentru membrii ereditaripana la de
sfiintarea Camerei Lorzilor. Trecerea de la casibicameralism la pur unicameralism nu ar fi un pas
dificil: ar putea fi decisa o majoritate simpla in Camera Comunelor, iar daca Lorzii obiecteaza,
intarzierea n-ar fi mai mare de un an.
8.Constitutii flexibile care pot fi amendate de majoritati simple contra constitutii rigide c
are pot fi modificate numai de majoritati extraordinare
Calitatea de constitutie flexibila sau rigida e data de usurinta sau dificultatea modificarii ei.
Constitutiile ce pot fi modificate prin majoritati normale sunt considerate a fi flexibile, iar
cele a caror modificare necesita supermajoritati sunt clasificate drept rigide.
Constitutia daneza este una relativ rigida, ea putand fi amendata cu acordul a doua treimi din
numarul membrilor Rigsdag-ului.
Marea Britanie are o Constitutie nescrisa in sensul ca nu este doar un singur document care
stipuleaza compozitia si puterile institutiilor guvernametale si drepturile cetatenilor. Acestea sunt
definite de un numar de legi fundamentale ca Magna Charta din 1215, Bill of Rights din 1689 si
Parliament Acts din 191 si 1949 conventii, practici, si principii legislative obisnuite. Datorita
faptului ca este nescrisa, constitutia este astfel complet flexibila, deoarece poate fi modificata de
Parlament ca orice alta lege cu majoritate normala, nu cu supermajoritati, cum e cea formata din doua
treimi, cerute de multe alte democratii pentru a amenda constitutiile lor scrise. O usoara abatere de la
aceasta flexibilitate este ca opozitia Camerei Lorzilor poate forta amanarea cu un an a modificarilor
constitutiei.
9. Sisteme in care legislativul are ultimul cuvant in privinta constitutionalitatii propriei legisl
atii contra sisteme in care legile sunt subiect al controlului constitutional de catre curti
constitutionale sau supreme.
Ceea ce conteaza in controlul constitutional nu este mediul juridic care permite acest lucru,
ci capacitatea si dorinta Curtilor de Justitie care au aceasta prerogativa de a o folosi.
Pe o scara a intensitatii controlului constitutional ce ar cuprinde o gradatie de la puternic(State
le Unite ale Americii), mediu (Spania) la lipsa (Regatul Unit), Danemarca se situeaza intre ultimele
doua, cu un control constitutional slab (alaturi de Grecia, Franta, Suedia). Cazul danez se inscrie in
tiparul scandinav, caracterizat de un slab control constitutional. Conform lui Mauro Cappelletti
, judecatorii din Danemarca si din celelalta tari scandinave isi exercita puterea descentralizata de
control constitutional cu o grija si moderatie extrema.
In Marea Britanie, o alta implicatie majora a unei constitutii nescrise este absenta controlului
constitutional. Nu exista nici un document constitutional cu statut de lege prevalenta in raport
cu care tribunalul sa poata determina constitutionalitatea vre.unei legi. Desi, in mod normal,
parlamentul accepta regulile impuse de o constitutie nescrisa, el nu este formal restrans de
aceasta. Asadar, in privinta modificarii si interpretarii constitutiei, se poate spune ca
parlamentul mai bine zis majoritatea parlamentara este cea mai inalta autoritate sau autoritatea
suverana. Suveranitatea parlamentara insemnand nici mai mult, nici mai putin decat atat, adica parlam
entul. (A.V.Dicey 1915, pp 37-
38). Adica parlamentul are. Potrivit constitutiei engleze, dreptul de a face si desface orice lege; si, mai
mult decat atat, nici unei persoane sau corp nu ii este recunoscut dreptul de a incalca sau ignora
legile adoptate de parlament.
O exceptie care atinge suveranitatea parlamentului se datoreaza faptului ca atunci cand Marea
Britanie a intrat in Comunitatea Europeana in 1973, a acceptat, in mai multe domenii,
intaietatea autoritatii institutiilor si legilor Comunitatii in fata celor ale parlamentului. Deoarece
suveranitate inseamnaautoritate definitiva si suprema, parlamentul nu mai poate fi considerat asadar,
pe deplin suveran. Apartenenta Marii Britanii la Comunitatea Europeana astazi Uniunea
Europeana a atras, de asemenea, introducerea unui anumit grad de control al legislatiei si la
CurteaEuropeana de Justitie si in tribunalele britanice. Suprematia parlamentului este atacata de
dreptul institutiilor comunitare de a da legi obligatorii pentru Regatul Unit. Si de dreptul tribunalelor
de a decide acceptabilitatea viitoarelor acte normative ale parlamentului.

10. Banci centrale care sunt dependente de executiv contra banci centrale independente.
Cu privire la ultima diferentiere din cadrul dimensiunii federalunitar, urmarim atat gradul de
independenta fata de Executiv a bancilor centrale, cat si puterea de care se bucura acestea.
Coordonatele dupa care se interpreteaza dependenta sau independenta unei banci centrale sunt:
durata mandatului guvernatorului, politica bancii, obiectivele majore ale bancii si limita imprumuturilor
acordate. Pe o scara in care gradatia 0 reprezinta dependenta totala fata de executiv, iar 1 reprezint
a o independenta totala, Danemarca se bucura de un indice de 0,48, iar Marea Britanie de un indice
de 0,31.
Constitutiile celor doua tari nu fac referire la acest subiect, deoarece el nu necesita o regleme
ntare constitutionala.
Din punct de vedere al modelelor propuse de Arend Lijphart, nu se poate face o asociere
clara a Regatului Danemarcei cu consensualismul sau majoritarismul ; cel mai mult sistemul
democratic danez se apropie de consensualism, existand insa puncte in care puem categorisi acest
sistem drept majoritarist.
Cazul Marii Britanii este mai putin alambicat, aceasta tara avand un sistem democratic
Inscriindu.se aproape total modelului majoritarist ; avem dea face deci cu o varianta aproape
pura a acestui model.
In analiza constitutiilor celor doua tari am incercat sa urmarim cel mai bine referirile la coor
donatele pe care Arend Lijphart isi construieste teoria consensualismului si a majoritarismului.