Avocatul poporului în sistemul constituțional românesc

Student: Bardan Marinela

Lect. Univ. Dr. Bobaru Daniela

 In România, Avocatul Poporului este o instituție centrală de stat care are rolul de a
proteja drepturile și libertățile cetățenilor față de abuzurile autorităților publice. Este
echivalentul instituției ombudsmanul european, instituție de origine suedeză (1766). El este
responsabil pentru investigarea plângerilor cetățenilor privind abuzurile sau nerespectarea
drepturilor lor de către autorități și poate propune soluții pentru a le rezolva. Avocatul
Poporului este numit în funcție de către Parlament, prin votul majorității parlamentarilor. El
este numit pentru un mandat de 5 ani și poate fi reînnoit o singură dată. În timpul
mandatului, Avocatul Poporului este independent și nu poate fi revocat decât în cazuri
speciale, cum ar fi incapacitate sau nerespectarea legii.

Instituția Avocatului Poporului a fost definită pentru prima dată în România în

Constituție în anul 1991 (modificată și republicată în 2003), la ideea liberalului Dan Amedeo
Lăzărescu care a dorit înființarea unei instituții noi după model suedez, menită să-i protejeze
pe cetățeni de abuzurile administrației de stat.

În Constituția României, instituția Avocatului Poporului e reglementată de Cap. IV din

Titlul II.

Creată prin Constituția din 1991, revizuită în anul 2003, ca o noutate în viața juridico-
statală din România, Instituția Avocatul Poporului a fost înființată practic și a început să
funcționeze după adoptarea legii sale organice, în anul 1997.

Avocatul Poporului este organizat și funcționează în România exercitând un mandat

general de apărător al drepturilor și libertăților persoanelor fizice în raporturile acestora în
special cu autoritățile publice, valorificând tradiția și experiența clasicului Ombudsman
vest-european.

Rolul fundamental al avocatului poporului este de a apăra drepturile și libertățile

cetățenești, în genere, în raport cu autoritățile publice și în special cu cele executive.
Avocatul poporului ar putea deveni un antidot puternic contra birocrației. Odată cu
modificarea Constituției în 2003, Avocatul Poporului a dobândit dreptul de a contesta legile
și ordonanțele de guvern la Curtea Constituțională.

Avocatul poporului este numit în ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului pe
o durată de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată.[4] Pe durata
mandatului său, avocatul poporului nu poate îndeplini nici o altă funcție publică sau
privată, cu excepția celei de cadru didactic în învățământul superior.

Avocatul Poporului este asistat de adjuncți, numiți de către birourile permanente ale
Camerei Deputaților și Senatului, specializați pe domeniile de activitate stabilite prin Legea
nr. 35/1997, republicată. Aceste dispoziții legale creează premisele creșterii eficienței
activității instituției Avocatul Poporului și sunt în concordanță cu reglementările din alte
țări unde este organizat și funcționează Ombudsmanul.

Așezarea instituției Avocatul Poporului în Capitolul IV, Titlul II al Constituției, conferă

acesteia trăsături juridice particulare. În aprecierea naturii sale juridice, trebuie observate
clarificările legale, care detaliază dispozițiile constituționale (art. 2 din Legea nr. 35/1997
privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, republicată), potrivit
cărora:

- este o autoritate publică autonomă și independentă față de orice altă autoritate

publică, în condițiile legii;

- în exercitarea atribuțiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autorităților

publice;

- Avocatul Poporului nu poate fi supus niciunui mandat imperativ sau reprezentativ

- nimeni nu îl poate obliga pe Avocatul Poporului să se supună instrucțiunilor sau

dispozițiilor sale;

- are buget propriu care face parte integrantă din bugetul de stat;

- Avocatul Poporului și adjuncții săi nu răspund juridic pentru opiniile exprimate sau
pentru actele pe care le îndeplinesc, cu respectarea legii, în exercitarea atribuțiilor prevăzute
de lege.

Toate acestea sunt rezultatul poziției constituționale aparte a instituției și explică de ce, în
fapt, Avocatul Poporului răspunde numai în fața Parlamentului, răspundere ce se
materializează prin obligația prezentării de rapoarte.

Ele pot conține recomandări privind modificarea legislației sau măsuri de altă natură pentru
ocrotirea drepturilor și libertăților persoanelor. Prin rapoartele speciale înaintate
Parlamentului, Avocatul Poporului are ocazia să evidențieze lipsurile și disfuncțiile grave
din administrație și să atragă atenția publicului asupra acestora.

Birourile permanente ale Camerei Deputaților și Senatului numesc adjuncții Avocatului

Poporului, specializați pe domeniile de activitate stabilite prin Legea nr. 35/1997,
republicată:

- drepturile omului, egalitate de șanse între bărbați și femei, culte religioase și minorități
naționale;

- drepturile familiei, tinerilor, pensionarilor, persoanelor cu handicap;

- apărarea, protecția și promovarea drepturilor copilului;

- armată, justiție, poliție, penitenciare;

- proprietate, muncă, protecție socială, impozite și taxe;

- prevenirea torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante în
locurile de detenție.

Avocatul Poporului își exercită atribuțiile fie din oficiu, fie la cererea persoanelor lezate în
drepturile și libertățile lor, în limitele stabilite de lege. Constituția obligă autoritățile publice
să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuțiilor sale.

Pentru realizarea rolului său constituțional și legal, Avocatul Poporului, primește,

examinează și soluționează, în condițiile legii, petițiile adresate de orice persoană fizică, fără
deosebire de cetățenie, vârstă, sex, apartenență politică sau convingeri religioase.
 Petițiile adresate Avocatului Poporului trebuie formulate în scris și transmise prin poștă,
inclusiv cea electronică, prin telefon, fax, sau direct, prin intermediul audiențelor. Practica a
demonstrat că audiențele reprezintă principalul mijloc de dialog cu cetățenii, utilizat în
majoritatea cazurilor, dar și modalitatea cea mai rapidă prin care se pot identifica clar
problemele petiționarilor, lacunele legislative sau reglementările agresive la adresa
drepturilor și libertăților cetățenilor. Petiționarul trebuie să dovedească refuzul
administrației publice de a soluționa legal cererea. Petițiile adresate Avocatului Poporului
sunt scutite de taxa de timbru.

Pentru soluționarea problemelor cu care este sesizat, Avocatul Poporului are dreptul de
a solicita autorității administrației publice în cauză, luarea măsurilor ce se cuvin pentru
apărarea drepturilor și libertăților persoanelor fizice, precum și de a sesiza autoritățile
publice, ierarhic superioare, în legătură cu lipsa de reacție a celor somați să dispună
măsurile necesare.

Avocatul Poporului are dreptul să facă anchete proprii, să ceară autorităților

administrației publice orice informații sau documente necesare anchetei, să audieze și să ia
declarații de la conducătorii autorităților administrației publice și de la orice funcționar care
poate da informațiile necesare soluționării petiției.

De asemenea, în exercitarea atribuțiilor sale, Avocatul Poporului emite recomandări.

Prin recomandările emise, Avocatul Poporului sesizează autoritățile administrației publice
asupra ilegalității actelor sau faptelor administrative. Această modalitate de acțiune exprimă
caracterul particular al funcției Ombudsmanului; astfel, acesta este puternic nu datorită
autorității sale sau datorită confruntărilor ori amenințărilor, ci prin puterea sa persuasivă și
de denunțare publică.

Competența Avocatului Poporului în soluționarea unor petiții care privesc autoritatea

judecătorească se concretizează în posibilitatea sa legală de a se adresa, după caz,
ministrului justiției, Ministerului Public sau președintelui instanței de judecată, care sunt
obligați să comunice măsurile luate. Este o modalitate legală prin care Avocatul Poporului
poate interveni în situațiile de birocrație generate de neaplicarea art. 21 din Constituție, care
a valorificat prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și
libertăților fundamentale privind dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea
cauzei într-un termen rezonabil.

Activitatea Ombudsmanului este complementară cu cea a instanțelor. Spre deosebire de

instanțe, Ombudsmanul se bazează pe experiența de a trata plângeri individuale pentru
identificarea și raportarea problemelor sistemice din cadrul administrației publice.

Avocatul Poporului se poate implica în controlul de constituționalitate a legilor și

ordonanțelor, realizat de către Curtea Constituțională. Astfel, Avocatul Poporului poate
sesiza Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea legilor adoptate de
Parlament, înaintea promulgării acestora de către Președintele României; poate ridica în fața
Curții Constituționale, excepții de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele în
vigoare; formulează, la solicitarea Curții Constituționale, puncte de vedere la excepțiile de
neconstituționalitate a legilor și ordonanțelor, care se referă la drepturile și libertățile
cetățenilor.
 De asemenea, Avocatul Poporului, poate sesiza instanța competentă de contencios
administrativ în temeiul art. 3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu
modificările și completările ulterioare, precum și Înalta Curte de Casație și Justiție cu
recursul în interesul legii, în condițiile art. 514 din Codul de procedură civilă sau art. 471 din
Codul de procedură penală, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de
către toate instanțele judecătorești.

BIBLIOGRAFIE

1. Constituția României
2. Marieta Safta, Drept constituțional și instituții politice, Vol. II Instituții
politice, Ediția a 3-a revizuită, Editura Hamangiu, București, 2020
3. Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Drept constituțional și instituții
politice, Ediția 15, Volumul II, Editura CH Beck, București, 2017