Ministerul Educatiei si Tineretului al Republicii Moldova

Referat
Tema : AVOCATUL POPORULUI ROLUL, ORGANIZAREA,
FUNCȚIONAREA ȘI ATRIBUȚIILE ÎNDEPLINITE

A efectuat:
grupa

Bălți 2021
Introducere
În activitatea sa, instituția Avocatului Poporului se raliază la Principiile privind statutul
instituțiilor naționale pentru promovarea și protejarea drepturilor omului (Principiile de la Paris),
care include standardele de bază pentru funcționarea instituțiilor naționale de protecție a
drepturilor omului, fiind unul dintre documentele fundamentale ale Organizației Națiunilor
Unite, adoptat la 20 decembrie 1993. Astfel, în Republica Moldova, la 3 aprilie 2014 a fost
adoptată Legea nr. 52 cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsmanul). Un an mai târziu, la 31
iulie 2015 a fost adoptată Legea nr. 164 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și
funcționare a Oficiului Avocatului Poporului. Oficiul Avocatului Poporului se organizează și
funcționează conform prevederilor Legii nr. 52 cu privire la Avocatul Poporului și ale
regulamentului sus-menționat. Oficiul este format din Avocatul Poporului și adjuncții săi,
Avocatul Poporului pentru drepturile copilului, Secretarul general și personalul Oficiului.

Atribuțiile Avocatului Poporului sunt următoarele:

 Examinarea cererilor cu privire la încălcarea drepturilor omului;

 Perfecționarea legislației în domeniul drepturilor omului;
 Recomandări de ratificare și aderare la instrumentele internaționale în domeniul drepturilor
omului;
 Sesizarea Curții Constituționale;
 Soluționarea pe cale amiabilă a conflictelor între autorități și persoane fizice;
 Acțiuni în instanța de judecată;
 Promovarea drepturilor omului;
 Raportarea privind respectarea drepturilor omului (Raport anual/Rapoarte tematice);
 Prevenirea torturii și relelor tratamente (Mandatul OPCAT);
 Recomandări/Acte de reacționare obligatorii autorităților vizate/Proceduri disciplinare.

Însă există și chestiuni ce nu țin de competența Avocatului Poporului:

 Avocatul Poporului nu poate examina cereri care se referă la dosarele aflate în judecată;
 Avocatul Poporului nu are atribuții de a examina plângeri privitor la relațiile dintre persoane
fizice, conflicte interpersonale, cum ar fi conflicte contractuale, donații, moșteniri, etc.;
 Intentarea urmăririi penale și investigarea unor cauze penale;
 Avocatul Poporului nu se poate pronunța pe cauze, pe care există o sentință sau o hotărâre
judecătorească definitivă;
 Avocatul Poporului nu se substituie în competențe autorităților publice, organelor de drept și
instanțelor de judecată.
Avocatul Poporului examinează cererile persoanelor fizice, indiferent de cetățenie, vârstă, sex,
apartenență politică sau convingeri religioase, care locuiesc permanent, se află ori s-au aflat
temporar pe teritoriul țării, ale căror drepturi și libertăți se presupune că au fost încălcate de
Republica Moldova. Avocatul Poporului poate examina doar plângeri legate de nerespectarea
drepturilor omului de către autoritățile publice, organizații și întreprinderi, indiferent de forma
juridică de organizare. Poate fi vorba de decizii, acțiuni sau inacțiuni ale unor funcționari de
diferit nivel, conducători de organizații, care potrivit opiniei petiționarului, i-au încălcat
drepturile și libertățile.

Sursele pentru intervenirea Avocatului Poporului sunt:

 Cererile persoanelor fizice;

 Cererile de la ONG-uri, sindicate, etc.;
 Cererile orale, parvenite în cadrul audiențelor;
 Autosesizare.

Cererea adresată Avocatului se depune până la expirarea unui an din ziua încălcării presupuse a
drepturilor sau libertăților petiționarului sau din ziua când petiționarul a aflat despre presupusa
încălcare.

Conținutul cererii include:

 Datele persoanei (nume, prenume, domiciliul, semnătura) ;

 Descrierea succintă a circumstanțelor cauzei, inclusiv cine a încălcat dreptul;
 Anexarea dovezii examinării cazului de către organele competente.

Mecanismul național de prevenire a torturii (OPCAT)

În scopul protecției persoanelor împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime,
inumane sau degradante, pe lângă Oficiul Avocatului Poporului este creat Consiliul pentru
prevenirea torturii, în calitate de mecanism național de prevenire a torturii. Avocatul Poporului
asigură efectuarea de către membrii Consiliului, fiind 7 la număr, a vizitelor preventive și de
monitorizare în locurile unde se află sau se pot afla persoane private de libertate. Avocatul
Poporului și Avocatul Poporului pentru drepturile copilului sunt membri de drept ai Consiliului.
Ceilalți membri sunt propuși de societatea civilă, sunt selectați printr-un concurs organizat de
către Oficiul Avocatului Poporului și sunt numiți pentru un mandat de 5 ani, care nu poate fi
reînnoit. În activitatea sa, Consiliul este asistat de o subdiviziune specializată din cadrul Oficiului
Avocatului Poporului. Membrii Consiliului aleg în mod independent locurile care urmează să fie
vizitate și persoanele cu care doresc să discute. Pentru a efectua vizitele preventive și de
monitorizare nu este necesară înștiințarea prealabilă, nici permisiunea vreunei autorități. În
timpul vizitelor preventive și de monitorizare pot fi utilizate aparate audio sau video, cu
consimțământul persoanei care urmează a fi înregistrată. În urma fiecărei vizite se întocmește un
raport care va include, după caz, propuneri și recomandări privind ameliorarea situației.

Pentru a apela la Avocatul Poporului, ne adresăm la:

 Oficiul Central – mun. Chișinău, str. Sfatul Țării, 16)

 Reprezentanțe:
 mun. Bălți, str. Independenței, 1
 or. Cahul, Piața Independenței, 6
 mun. Comrat, str. Lenin, 207
 satul Varnița, str. Tighina, 66

Rolul Avocatului Poporului în asigurarea protecției persoanei

În cadrul organizațiilor și instituțiilor care au ca scop protecția persoanei se înscrie și

Ombudsmanul, instituție apărută în nordul continentului european cu secole în urmă și care
astăzi cunoaște o răspândire geografică destul de întinsă. Încă de la origine, Ombudsman-ul a
jucat un rol important în protecția persoanei, în special în fața adminitrației. Astăzi,
Ombudsman-ul poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică numită de Parlament, în baza
Constituției sau a unei legi speciale. Principala funcție a Ombudsman-ului este și în prezent
aceea de a proteja drepturile indivizilor care se consideră victime ale unei injustiții din partea
administrației. El primește plângeri pe care le examinează, având acces la toate documentele
autorităților de stat, după care formulează o recomandare. În cazul în care nu se dă curs
recomandării, el poate supune Parlamentului spre dezbatere un raport ad-hoc. De asemenea,
poate juca și un rol de mediator imparțial între individul care se condideră lezat și
administrație. ,,Ombudsman-ul constituie o formă de control independent și depolizat al
autorităților publice sau cel puțin al operațiunilor lor administrative. El se prezintă ca o opțiune
pentru corectarea greșelilor administrației publice, întrucât pentru cetățeni el este un agent expert
și imparțial a cărui activitate nu atrage nici o cheltuială pentru reclamații, fără tergiversări, fără
tensiunea de a discuta cu o parte adversă. Ombudsman-ul constituie ,,un organ extraordinar de
control al administrației publice situat în afara procedurilor obișnuite de atacare a acesteia.
Datorită creșterii rolului administrației publice, pericolul abuzurilor săvârșite de aceasta este și el
în creștere. Prin urmare o rejuridicizare a activității administrative devine extreme de interesantă,
mai ales în contextul insuficienței mecanismelor de control eficient, cu riscul de a ne confrunta
cu o creștere a intervaționalismului statal. Pentru a se ajunge la o armonie între libertate și
autoritate este necesar controlul activității statale și în special cel al activității administrative. În
prezent, interesul pentru această instituție este sporit datorită legăturii sale strânse cu protecția
drepturilor omului. Ca urmare tocmai a îndeplinirii menirii sale legate de protecția persoanei,
Ombudsman-ul are o puternică influență și în ce privește perfeccționarea însăși a activității
administrației publice. Nu este vorba numai de dezamorsarea unor conflicte, ci și de
îmbunătățirea activității sau procedurilor administrative, îndeosebi în ce privește una din racilele
administrației modern- birocrația. Acesta este un alt aspect, întrucât privește un sector esențial al
activității statale, și anume administrația publică. În sistemul juridic românesc, Ombudsman-ul
nu a pătruns decât foarte recent, fiind reglementat prin textul Constituției sub denumirea de
Avocat al Poporului. ,,Avocatul Poporului are ca funcție apărarea drepturilor și libertăților
cetățenești, fiind o garanție constituțională instituționalizată a acestora, în temeiul căreia el
acționează atât din oficiu, cât și la cererea persoanelor interesate. Unii autori au susținut
că ,,locul și rolul Ombudsman-ului în sistemul constituțional poate fi considerat un criteriu de
clasificare al acestei instituții reglementate în sistemele europene``4 , distingânduse astfel un
Ombudsman specific țărilor din nordul Europei și unul caracteristic celorlalte țări care au
introdus această instituție în sistemul lor de drept.

În general, locul și rolul instituției Ombudsman-ului pot fi identificate prin următoarele

trăsături:

 independența Ombudsman-ului; în toate sistemele constituționale unde este ea consacrată,

instituția Ombudsman-ului coexist alături de alte mijloace și forme de control reglementate la
nivelul statului. Ca o tendință general se poate observa că desemnarea Ombudsman-ului este
realizată cel mai adesea de Parlament, fără ca aceasta să semnifice ulterior o eventuală
subordonare în desfășurarea activității. De asemenea, Ombudsman-ul cunoaște o
independență relative pronunțată față de celelalte autorități statale;
 modalitățile de sesizare a Ombudsman-ului; punerea în mișcare a procedurii ce se desfășoară
în fața Ombudsman-ului se poate face atât la cerere, cât și din oficiu;
 metodele de instrucție a cazului cu care a fost sesizat; acestea sunt destul de variate de la un
sistem la altul, dar în principiu aproape în toate statele sunt fixate prin lege. În funcție de
această trăsătură, Ombudsman-ul se poate clasifica în instituție similară procurorului sau
mediatorului;
 mijloacele de acțiune ale Ombudsman-ului sunt destul de diferite; ca o caracteristică general
se poate totuși remarca faptul că raportul annual adresat Parlamentului este unul dintre cele
mai des întâlnite. Comun tuturor Ombudsman-ilor este și faptul că ei nu pot anula sau
modifica vreun act, ci pot doar să formulize recomandări sau, în unele cazuri interpretări ale
legii.

Avocatul Poporului apără ,,drepturile și libertățile cetățenilor. Aceasta înseamnă că protecția

juridică oferită de Avocatul Poporului se referă la totalitatea drepturilor cuprinse în Constituție și
în alte legi. Introducerea Avocatului Poporului cu rol de apărător al drepturilor și libertăților
persoanei în peisajul juridic românesc permite ca cererile formulate de cei lezați de către
autoritățile administrației publice să cunoască cel puțin trei căi de soluționare fără ca între
acestea să se fi stabilit vreo ordine ierarhică. Aceste trei opțiuni la îndemâna oricărei persoane
sunt: procedura administrativ-ierarhică, procedura necontencioasă ăn fața Avocatului Poporului
și procedura contencioasă în fața instanțelor judecătorești.

Organizarea și funcționarea instituției ,,Avocatul Poporului``

În vedrea realizării scopului pentru care a fost instituit Avocatul Poporului, va trebui creată și o
structură organizatorică cu același nume. Organizarea instituției Avocatului Poporului rezultă din
prevederile legii și ale regulamentului său intern; ea cuprinde Avocatul Poporului, adjuncții
Avocatului Poporului și instituției, a căror structură și număr de personal se aprobă de Biroul
Permanent al Senatului, în funcție de necesitățile realizării atribuțiilor ce le revin. Structura sa
organizatorică presupune existența unor organe de conducere- Avocatul Poprului ajutat de
adjuncții și consilierii săi și a unor organe de executare a atribuțiilor specifice, servicii generale-
departamentele de specialitate, secretariatul general și direcția pentru relațiile cu instituțiile
statului, cu societatea civilă și de relații externe.

Organele de conducere :

Avocatul Poporului- autoritate publică unipersonală, Avocatul Poporului reprezintă organul de

conducere al acestei instituții publice. O analiză a conținutului lor relevă faptul că ele pot fi
regrupate în două categorii: unele specifice scopului instituției, care condiționează intrinsec buna
sa funcționare și altele care țin în exclusivitate doar de conducere acesteia.

Primirea și repartizarea cererilor făcute de persoanele lezate prin încălcarea drepturilor sau
libertăților cetățenești de către autoritățile administrației publice și luarea unei decizii cu privire
la aceste cereri, precum și despre urmărirea rezolvării legale a cererilor primite și solicitarea
autorităților sau funcționarilor administrației publice în cauză de a înceta încălcarea drepturilor și
libertăților cetățenești, de a pune în drepturi petiționarul și de a repara pagubele. După cum a
rezultat însă din analiza funcționării instituției, Avocatul Poporului intervine de fapt pe întreaga
durată a procedurii, întreg parcursul fiind condiționat de participarea sa.

Din cea de a doua categorie de atribuții fac parte:

 coordonarea activității instituției Avocatul Poporului;

 reprezentarea instituției Avocatul Poporului în fața Camerei Deputaților, a Senatului și a
celorlalte autorități publice, precum și în relațiile cu persoanele fizice;
 angajarea salariaților instituției Avocatul Poporului și exercitarea dreptului de autoritate
disciplinară asupra acestora;
 exercitarea funcției de ordonator de credite.

În îndeplinirea tuturor atribuțiilor sale, atât cele proprii cât și cele de conducere, Avocatul
Poporului este total independent; el nu este subordonat nici unei autorități publice centrale sau
locale. Însă aspectul cel mai important în exercitarea atribuțiilor Avocatului Poporului constă în
faptul că el nu se poate substitui nici unei autorități în exercitarea compotențelor care îi sunt
proprii acesteia. Avocatul Poporului desfășoară o activitate specială și specializată doar în
materia apărării drepturilor și libertăților cetățenești; el nu poate înlocui organul competent, ci
poate numai să îl controleze. În plus, acest control se desfășoară în limitele legii și numai în
legătură cu activitatea legată de protecția persoanei care i-a adresat o cerere.În directa subordine
a Avocatului Poporului se află și alt organism, Colegiul Consultativ, din care mai fac parte
adjuncții și consilierii săi, șefii departamentelor de specialiate și secretarul general al instituției

Adjuncții Avocatului Poporului- dat fiind atribuțiile destul de generoase pe care le are de
îndeplinit Avocatul Poporului și aria extrem de largă a competențelor sale, el își poate numi, cu
avziul Comisiei juridice de numiri, disciplină, imunități și validări ale Senatului, doi adjuncți
pentru întreaga durată a mandatului său. Legea nu mai precizează nici un fel de condiții necesar a
fi îndeplinite pentru numirea în această funcție; avizul Comisiei Senatoriale fiind doar
consultativ, competența Avocatului Poporului în această materie este una quasidirecționară,
limitată doar de obligația publicării rezultatului final în Monitorul Oficial. Simetric, și măsura
revocării din funcție a adjuncților nu poate fi luată decât de Avocatul Poporului.

Totuși, regulile referitoare la durata mandatului, solemnitatea instalării în funcție, răspunderea,

imunitățile și incompatibilitățile Avocatului Poporului se vor aplica în mod identic și adjuncțiilor
săi, cu singura deosebire a autorității și modalității de desemnare. Adjuncții Avocatului
Poporului vor depune jurământul de credință în fața unei vicepreședinte al Camerei Deputaților
și a unui vicepreședinte al Senatului.

Adjuncții se conturează astfel ca subalterni ai acestuia care, în cazul imposibilității temporare de

exercitare a funcției de către titular, îndeplinesc atribuțiile sale în ordinea stabilită de acesta. În
mod curent însă aceștia au ca principală sarcină să asigure coordonarea exercitării atribuților
instituției Avocatului Poporului, în conformitate cu legea și cu dispozițiile primite. În special ei
răspund fiecare de mai multe departamente de specialitate, a căror activitate o conduc,
coordonează și controlează nemijlocit, trebuind să informeze sistematic Avocatul Poporului în
legătură cu aceasta. De altfel, ei au și unele atribuții care le sunt specifice:

 aducerea la îndeplinire a dispozițiilor primite;

 informarea operativă cu privire la desfășurarea lucrărilor;
 conducerea, coordonarea și controlul activității departamentelor de specialitate aflate sub
autoritatea lor respectivă;
 verificarea proiectelor de raport ce se prezintă spre însușire Avocatului Poporului;
 întocmirea programului de primire a cererilor și de audiențe, conform planificării aprobate;

 întocmirea, la sfârșitul fiecărui an sau la cererea Avocatului Poporului, de informări privind

activitatea departamentelor de specialitate aflate sub autoritatea lor respectivă.

Adjuncții beneficiază de același statut de independență în exercitarea atribuțiilor lor ca și

Avocatul Poporului și îl sprijină efectiv pe acesta în activitatea de conducere operativă, internă a
instituției, din momentul primirii sesizării și până în momentul aducerii la cunoștința
petiționarului a rezultatului cererii sale.

Consilierii Avocatului Poporului- sunt persoane numite și revocate liber de Avocatul Poporului,
care îndeplinesc anumite atribuții care le sunt specifice:

 examinează și propun soluții în probleme legate de organizarea și funcționarea instituției;

 efectuează sau participă la efectuarea unor studii, evaluări, lucrări de sinteză legate de
specificul activității instituției;

 asigură informarea Avocatului Poporului aspura posibilităților de rezolvarea a problemelor

ridicate de persoanele primite în audiență sau prin cererile adresate instituției, colaborând în
acest sens cu departamentele de specialitate;

 îndeplinesc orice altă activitate solicitată de Avocatul Poporului.

 Serviciile generale

Serviciile generale sunt organe de executare efectivă a atribuțiilor proprii instituției Avocatul
Poporului. Structura și numărul lor de personal sunt aprobate de Biroul Permanent al Senatului.
Prin Regulamentul de organizare și funcționare au fost stabilite trei mari componente ale acestor
servicii: departamentele de specialitate, Secretariatul general și Direcția pentru relații cu
instituțiile statului, cu societatea civilă și relații externe.

Departamentele de specialitate- sunt organe interne de lucru care execută, în concret, activitățile
specifice instituției Avocatul Poporului. Ele sunt în funcție de domeniul de activitate în care se
asigură protecția drepturilor și libertăților, unele regrupând mai multe domenii conexe. Instituția
Avocatul Poporului cuprinde opt astfel de departamente. În structura acestor departamente sunt
incluși consilieri, experți, consultanți și referenți; fiecare departament este condus de câte un șef ,
aflat în directa subordonare a Avocatului Poporului sau a adjunctului acestuia.

Secretariatul general- este organismul intern care asigură condițiile organizatorice,

informaționale și materiale pentru buna desfășurare a activității instituției. El este condus de un
Secretar general numit și eliberat din funcție de către Avocatul Poporului. El are în subordinea
directă Direcția de Relații cu Publicul și Informatică, Direcția Economică și Serviciul Organizare
și Resurse Umane și Contencios.

Direcția pentru relații cu instituțiile statului, cu societatea civilă și relații externe. Biroul de
presă și protocol- este organismul intern ce asigură legăturile instituției Avocatul Poporului cu
toate celelalte componente ale ansamblului social pentru a cărui bună funcționare a fost
instituționalizată. Însăși titulatura direcției indică principalii parteneri de dialog ai instituției cu
care aceasta trebuie să se afle într-un contact permanent.

Comisia de numiri și disciplină a instituției, constituită din trei consilieri numiți de Avocatul
Poporului. În practică, până la constituirea efectivă a acestei Comisii de numiri și disciplină,
toate atribuțiile ei au fost îndeplinite de către Avocatul Poporului. Întreg personalul de execuție
este angajat și își desfășoară activitatea în regimul juridic specific funcționarilor publici; acesta
include atât drepturile și obligațile cât și răspunderea disciplinară, penală și administrativă.
Funcționarea instituției a fost concepută de legiuitorul român de o manieră ce presupune cu
necesitate participarea efectivă a Avocatului Poporului (conducătorul instituției) în etapele sale
esențiale, aspectele de pură executare a atribuțiilor fiind realizate autonom de organele executive.
Astfel, declanșarea procedurii se produce doar cu participarea nemijlocita a Avocatului
Poporului, raporturile cu celelalte autorități publice reclamă cu necesitate contribuția acestuia, iar
finalizarea activității depinde în exclusivitate de îndeplinirea competențelor sale.

Necesitatea reglementării unor raporturi juridice între Avocatul Poporului şi justiţie.

Avocatul Poporului nu îşi poate extinde atribuţiile aspura Ministerului Public şi aspura justiţiei,
ci poate doar să sesizeze, în legătură cu problema ivită, pe ministrul justiţiei, Ministerul Public
sau pe preşedintele instanţei de judecată, după caz, care sunt obligate să îi comunice măsurile
luate. Pe cale de consecinţă, prin noţiunea de ,,autorităţi publice, trebuie să înţelegem, de lege
lata doar autorităţile administraţiei publice. Deşi dispoziţiile legale, nu rezultă că ar exista
raporturi între Avocatul Poporului şi justiţie, credem că de lege ferenda, astfel de raporturi ar
putea fi reglementate. Astfel, nici o dispoziţie constituţională nu interzice Avocatului Poporului
de a apăra drepturile şi libertăţile cetăţenilor în raport cu justiţia, interdicţie prevăzută în mod
expres în mai multe constituţii ale mai multor state, desigur într-o modalitate sau alta.
Organizarea şi funcţionarea făcute prin lege organică şi exercitarea atribuţiilor în limite stabilite
de lege, nu pot deroga de la scopul prevăzut în dispoziţiile constituţionale neprohibitive,
referitoare la raporturile juridice ale Avocatului Poporului cu autorităţile publice, (inclusiv deci
cu justiţia). Cu alte cuvinte, ar trebui să cuprindă şi atribuţii de supraveghere a modului de
desfăşurare al procedurilor în faţa instanţelor judecătoreşti şi numai dacă în desfăşurarea acestor
proceduri s-au produs încălcări ale drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Asemenea atribuţii
există, aşa cum deja s-a examinat, în alte sisteme constituţionale cu mare tradiţie în domeniu şi
care, de aceea nu ar putea fi ignorate. Cât priveşte întinderea acestor atribuţii ale Avocatului
Poporului, acesta este o problemă care se poate soluţiona în lumina prevederilor Art. 6 din
Convenţia Europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale precum şi
a jurisprudenţei Curţii Europene a drepturilor omului. Dar, daca aceste argumente ar putea fi
combătute, există un altul care greu ar putea fi înlăturat şi anume prevederile Art. 6 din
Convenţia Europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care este
aplicabilă în sistemul nostru de drept. Orice persoană are dreptul să îi fie examinată cauza în mod
echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit
de lege. Este posibilă încălcarea acestui text de însăşi autoritatea judecătorească, iar soluţiile de
sancţionare a judecătorilor, dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii şi pentru tergiversarea
soluţionării proceselor, stau mărturie în acest sens. Intervenţia Consiliului Superior al
Magistraturii nu înlătură încălcarea Art.6 din Convenţie şi nu elimină astfel necesitatea
intervenţiei Avocatului Poporului, pentru că printr-o asemenea tergiversare se ajunge, cel putin,
la încălcarea unui principiu al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, şi anume egalitatea în
drepturi. O astfel de încălcare nu este examinată de nici o instituţie din România, iar
consecinţele, uneori, sunt şi de ordin pecuniar.

BIBLIOGRAFIE

Jorge L. Maiorano, ,,Ombudsman-ul şi protecţia drepturilor omului`` , în Drepturile omului

nr.1/1992
Acte normative :

 ,, Constituția României : 2003 ``- Ed. a 2-a,revizuită, Editura Steaua Nordului, Constanța, 2009
 Legea nr.35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului
Poporului, ,,Atribuțiile avocatului poporului``.
Surse virtuale: www.avp.ro