AVOCATUL POPRULUI

În anul 2007 instituţia Avocatul Poporului împlineşte un deceniu de existenţă, un deceniu

de aşteptări şi speranţe, un deceniu în care această instituţie de inspiraţie vest-europeană s-a
impus, încet dar sigur, ca o dimensiune a democraţiei constituţionale în România. Creată prin
Constituţia din 1991, ca o noutate în viaţa juridico-statală instituţia Avocatul Poporului
(ombudsmanul) a fost înfiinţată practic şi a început să funcţioneze după adoptarea legii sale
organice, Legea nr. 35/1997.
Experienţa acumulată dar şi raportarea la exigenţele ombudsmanului european au implicat
unele modificări constituţionale.
Astfel în anul 2003 Parlamentul României, ca putere constituantă, a adus unele
perfecţionări şi anume: stabilirea dreptului Avocatului Poporului de a sesiza Curtea
Constituţională să se pronunţe asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora;
înscrierea dreptului Avocatului Poporului de a ridica direct în faţa Curţii Constituţionale excepţii
de neconstituţionalitate; stabilirea de adjuncţi specializaţi pe domenii de activitate; alegerea
Avocatului Poporului, în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, pentru un mandat
de 5 ani, măsuri care au întărit autonomia instituţiei.
Ca orice instituţie statală şi Avocatul Poporului are nevoie de experţi şi consilieri bine
pregătiţi. În activitatea permanentă de perfecţionare şi în condiţiile unei fluctuaţii
permanente a personalului, lucru obişnuit pentru instituţiile bugetare, s-au luat unele măsuri
precum: seminarii pe probleme de specialitate; cursuri post universitare în domeniul juridic;
scurte stagii în străinătate (Anglia, Franţa, Olanda) obţinute ca urmare a relaţiilor de colaborare
cu ombudsman-ii străini; instructaje cu participarea unor experţi de la ombudsmanul Naţional al
Olandei.
Punem un accent aparte pe colaborarea şi schimbul de experienţă cu ombudsman-ii străini
şi cu asociaţiile în domeniu. Instituţia este implicată la activităţile asociaţiilor ombudsmanilor
(europeană, internaţională, francofobiei), dar şi în schimburi de experienţă cu ombudsman-ii
străini (Anglia, Spania, Olanda, Cehia, Azerbaidjan). În mod deosebit trebuie menţionată vizita
realizată în România de către Mediatorul European, domnul Nikiforos Diamandouros, precum şi
cele ale unor parlamentari străini care au făcut aprecieri elogioase cu privire la instituţia Avocatul
Poporului. Toate acestea ne-au ajutat să perfecţionăm activitatea noastră.
 Plecând de la realitatea că rostul instituţiei este protecţia drepturilor şi libertăţilor
cetăţeanului în raporturile sale cu administraţia publică ne-am preocupat ca primirea şi
examinarea petiţiilor să se realizeze civilizat şi eficient, ca orice cetăţean care vine în instituţie să
primească un sprijin, un răspuns sau, în orice caz, o explicaţie. În afara preocupărilor pentru
soluţionarea problemelor concrete, am realizat unele acţiuni pentru protejarea drepturilor unor
segmente de populaţie, atunci când plângerile individuale în acelaşi domeniu erau numeroase
(sistemul de pensii, sistemul asigurărilor de sănătate, problemele celor care au efectuat muncă
forţată în perioada 1950 – 1960 etc.). Deschiderea instituţiei spre cetăţean, transparenţa în
activitate, explică sporirea an de an a solicitărilor.
Instituţia Avocatul Poporului:
· are drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în raporturile acestora cu
autorităţile publice;
· este autoritate publică autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate publică;
· are buget propriu care face parte integrantă din bugetul de stat.
Sediul instituţiei Avocatul Poporului este in municipiul Bucureşti.
In activitatea sa, avocatul poporului este independent fata de orice autoritate publica. In
exercitarea atribuţiilor sale, avocatul poporului nu se substituie autoritarilor publice.
Avocatul poporului nu poate fi supus nici unui mandat imperativ sau reprezentativ.
Nimeni nu îl poate obliga pe avocatul poporului să se supună instrucţiunilor sau
dispoziţiilor sale.
Activitatea avocatului poporului, a adjuncţilor săi şi a salariaţilor care lucrează sub
autoritatea acestora are caracter public.
La cererea persoanelor lezate in drepturile si libertatile lor sau datorita unor motive
întemeiate, avocatul poporului poate decide asupra caracterului confidenţial al activităţii sale.
Autorităţile publice sunt obligate sa comunice sau, după caz, sa pună la dispoziţia
avocatului poporului, în condiţiile legii, informaţiile, documentele sau actele pe care le deţin in
legătura cu cererile care au fost adresate avocatului poporului, acordându-i sprijin pentru
exercitarea atribuţiilor sale.
Avocatul poporului prezintă, în şedinţa comuna a celor doua Camere ale Parlamentului,
rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele trebuie să cuprindă informaţii cu privire la
activitatea instituţiei Avocatul Poporului. Ele pot conţine recomandări privind modificarea
legislaţiei sau masuri de alta natura pentru ocrotirea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Grafice privind indicatorii înregistraţi în activitatea în ultimii ani
Instituţiei Avocatul Poporului

Petiţii adresate instituţiei Avocatul Poporului

Nr. petiţii 6000

5000

4000
3995

3000 5465
4554

2000 4621
3866

1000

0
2001 2002 2003 2004 2005 Anul

petitii 3995 4554 3866 4621 5465

Avocatul Poporului conduce instituţia, exercitându-si autoritatea si competenta prevăzute

de lege, având şi următoarele atribuţii:
a) prezintă celor doua Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora;
b) exercita atribuţiile legale de autoritate de supraveghere a prelucrării datelor cu caracter
personal si poate delega aceste atribuţii unor persoane din cadrul instituţiei;
c) întocmeşte raportul asupra activităţii sale referitoare la protecţia datelor personale, în
condiţiile Directivei Parlamentului European si Consiliului Uniunii Europene 95/46;
d) semnează rapoartele, punctele de vedere, obiecţiile şi excepţiile de
neconstituţionalitate, recomandările, precum sl orice alte acte necesare bunei desfăşurări a
activităţii instituţiei;
e) aproba statul de funcţii si fisa postului pentru personalul din instituţie;
 f) aproba organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor din cadrul instituţiei;
g)numeşte, promovează, eliberează din funcţie personalul, potrivit dispoziţiilor legale;
h) aproba trecerea personalului dintr-un departament în altul;
i) aproba deplasările personalului în străinătate;
j) aproba, îndruma şi coordoneaza programul de pregătire si formare profesionala a
personalului de specialitate;
k) împuterniceşte personalul de specialitate cu îndeplinirea unora dintre atribuţiile sale,
potrivit legii;
l) aproba planificarea si efectuarea concediilor anuale de odihna;
m) aproba compensarea orelor prestate peste programul normal de lucru;
n) stabileşte şi aproba programul de audiente;
o) exercita orice alte atribuţii care îi revin potrivit legii
Avocatul poporului are acces la documentele secrete deţinute de autorităţile publice, in măsura în
care le considera necesare pentru soluţionarea plângerilor care i s-au adresat.
Avocatul poporului are obligaţia de a nu divulga sau de a nu face publice informaţiile sau
documentele secrete la care a avut acces. Aceasta obligaţie se menţine şi după încetarea activităţii
sale ca avocat al poporului si se extinde asupra adjuncţilor săi, precum si asupra personalului
aflat în servicii
Avocatul poporului este îndreptăţit să sesizeze Guvernul cu privire la orice act sau fapt
administrativ ilegal al administraţiei publice centrale şi al prefecţilor.
Neadoptarea de către Guvern, in termen de cel mult 20 de zile, a masurilor privitoare la
ilegalitatea actelor sau faptelor administrative semnalate de avocatul poporului se comunica
Parlamentului e sale, sub sancţiunea prevăzuta de legea penala.
Avocatul poporului vă aduce la cunoştinţa persoanei care i-a adresat cererea rezultatele
cererii sale. Acestea pot fi făcute publice de către avocatul poporului, prin mijloace de informare
in masa, cu consimţământul persoanei sau al persoanelor interesate si cu respectarea prevederilor
art.19 privind informaţiile si documentele secrete.
Daca avocatul poporului constata, cu prilejul cercetărilor întreprinse, lacune în legislaţie
sau cazuri grave de corupţie ori de nerespectare a legilor tarii, va prezenta un raport, conţinând
cele constatate, preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului sau, după caz, primului-
ministru. Avocatul poporului este numit de Senat pe o durata de 4 ani. Mandatul avocatului
poporului poate fi reînnoit o singura data.
Poate fi numit avocat al poporului orice cetăţean roman care îndeplineşte condiţiile
denumire prevăzute pentru judecători la Curtea Constituţionala.
Propunerile de candidaţi sunt făcute de Biroul permanent al Senatului, la recomandarea
grupurilor parlamentare din cele doua Camere ale Parlamentului.
Candidaţii depun la Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunităţi si validări a
Senatului actele prin care dovedesc ca îndeplinesc condiţiile prevăzute de Constituţie si de
prezenta lege pentru a îndeplini funcţia de avocat al poporului. Candidaţii vor fi audiaţi de
Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunităţi şi validări. Senatul hotărăşte asupra audierii in
plen. Candidaţii vor fi prezenţi la dezbateri.
Numirea avocatului poporului se face cu votul majoritarii senatorilor. Daca la primul tur
de scrutin nu se obţine aceasta majoritate, se vor organiza noi tururi de scrutin, la care vor
participa numai candidaţii situaţi pe primele doua locuri la turul de scrutin anterior.
Mandatul de avocat al poporului începe pe data numirii sale de către Senat şi durează
pana la instalarea noului avocat al poporului.
Înainte de începerea exercitării mandatului, avocatul poporului va depune in fata
preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului următorul jurământ:
"Jur sa respect Constituţia si legile tarii si sa apar drepturile şi libertatile cetăţenilor,
îndeplinindu-mi cu buna-credinţa si imparţialitate atribuţiile de avocat al poporului. Aşa sa-mi
ajute Dumnezeu!" Jurământul poate fi depus şi fără formula religioasa.
Refuzul depunerii jurământului împiedică intrarea în funcţie a avocatului poporului si
deschide procedura pentru o noua numire în funcţie.
Mandatul avocatului poporului încetează înainte de termen in caz de demisie, revocare
din funcţie, incompatibilitate cu alte funcţii publice sau private, imposibilitate de a-si îndeplini
atribuţiile mai mult de 90 de zile, constatata prin examen medical de specialitate, ori in caz de
deces.
Revocarea din funcţie a avocatului poporului, ca urmare a încălcării Constituţiei si a
legilor, se face, la propunerea Biroului permanent al Senatului, pe baza raportului Comisiei
juridice, de numiri, disciplina, imunităţi şi validări, cu votul majorităţii senatorilor.
Demisia, incompatibilitatea, imposibilitatea de îndeplinire a funcţiei sau decesul se
constata de către Biroul permanent al Senatului in cel mult 10 zile de la apariţia cauzei care
determina încetarea mandatului.
Avocatul poporului este numit de Senat pe o durata de 4 ani. Mandatul avocatului
poporului poate fi reînnoit o singura data. Poate fi numit avocat al poporului orice cetăţean
roman care îndeplineşte condiţiile de numire prevăzute pentru judecători la Curtea
Constituţională..

Propunerile de candidaţi sunt făcute de Biroul permanent al Senatului, la recomandarea

grupurilor parlamentare din cele doua Camere ale Parlamentului.
Numirea avocatului poporului se face cu votul majoritarii senatorilor. Daca la primul tur
de scrutin nu se obţine aceasta majoritate, se vor organiza noi tururi de scrutin, la care vor
participa numai candidaţii situaţi pe primele doua locuri la turul de scrutin anterior.

Mandatul de avocat al poporului începe pe data numirii sale de catre Senat si durează
pana la instalarea noului avocat al poporului.
Structura serviciilor instituţiei Avocatul Poporului şi numărul de personal se aproba de catre
Biroul permanent al Senatului, în funcţie de necesităţile realizării atribuţiilor ce le revin si in
limitele bugetului aprobat.
Funcţiile de specialitate de execuţie se ocupa prin concurs, îin condiţiile legii. Concursul se
organizează de Comisia de numiri si disciplina, constituita din 3 consilieri desemnata de avocatul
poporului.
Încălcarea prevederilor prezentei legi sau ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a
instituţiei Avocatul Poporului atrage răspunderea penala, disciplinara sau administrativa, după
caz. Răspunderea disciplinara este cea prevăzută de lege pentru funcţionarii publici
CE NU POATE EXAMINA AVOCATUL POPORULUI?
Nu sunt de competenta avocatului poporului cererile referitoare la eventualele raporturi
litigioase intre persoanele fizice (acţiuni in revendicare, contracte, moşteniri, raporturi intre
proprietar şi chiriaşi ori intre vecini, etc.), tranzacţii comerciale, litigii de dreptul muncii.
(desfacerea contractului de munca, salarizare sau sancţiuni la locul de munca) ori alte raporturi
de drept privat
Nu pot fi luate in considerare si vor fi respinse fără motivare cererile privind actele emise
de Parlament, actele si faptele deputaţilor si senatorilor, ale Preşedintelui României, ale
Guvernului si ale autoritarilor judecătoreşti.
Nu pot fi examinate cererile ce se refera la hotărârile judecătoreşti.
Avocatul poporului nu are nici o posibilitate de desfiinţare sau de exercitare a vreunei cai
de atac împotriva actelor instanţei de judecată..
Avocatul poporului nu poate efectua acte de cercetare sau de urmărire penala: potrivit
legii, avocatul poporului nu se substituie autoritarilor publice.
în consecinţa, el nu poate decide in locul judecătorului sau procurorului.

CUM POATE ACTIONA AVOCATUL POPORULUI?

Pentru soluţionarea cererilor, avocatul poporului poate decide efectuarea unei anchete
proprii, atunci când considera necesar.
După verificări, poate emite recomandări in scris prin care solicita organului administrativ
ori funcţionarului public in cauza să înlăture abuzul comis, sa repare pagubele produse prin actul
sau faptul administrativ ilegal şi să repună persoana lezata in drepturile sale legitime.
Avocatul poporului nu poate insa desfiinţa el însuşi actul administrativ reclamat, dar
pentru soluţionarea cererii se poate adresa succesiv organului administrativ ierarhic superior,
respectiv prefectului, Guvernului şi în cele din urma, Parlamentului.

Frumuseţea instituţiei şi eficienţa sa nu se pot fundamenta pe puterea de represiune, pe

puterea sancţionării. Dacă s-ar fonda pe acestea nu ar mai fi o instituţie a medierii, a dialogului,
practic ar dispărea raţiunea sa de a fi. Mai ales că într-o democraţie constituţională, fondată pe
clasicul principiu al separaţiei şi echilibrului puterilor (principiu înscris de altfel în art. 1 al
Constituţiei), Avocatul Poporului este şi trebuie să rămână autoritatea care să înlesnească
echilibrul nu numai între puterile publice, ci şi între acestea şi societatea civilă.
Instituţia Avocatul Poporului o puternică instituţie a viitorului, într-un stat în care
eforturile pentru democraţie şi protecţia drepturilor omului sunt evidente.