156 Organizarea activităţii organelor Procuraturii

Tema 1. Noţiuni introductive. Structura organelor procuraturii

I. Obiective de referinţă:
- să definească noţiunea şi principiile de organizare a activităţii organelor Procu-
raturii;
- să determine importanţa organizării activităţii organelor Procuraturii;
- să evidenţieze necesitatea planificării activităţii organelor Procuraturii;
- să relateze despre structura organelor Procuraturii, ierarhia acestora;
- să specifice ierarhia funcţiilor de procuror;
- să descrie organele de autoadministrare şi consultative din cadrul Procuraturii;
- să analizeze modelele de organizare a Procuraturii în sistemul de drept contem-
poran.

II. Repere de conţinut

Conform art.2 al Legii cu privire la Procuratură, nr.294 din 25.12.2008, Procuratura îşi
desfăşoară activitatea conform unor principii.
Activitatea Procuraturii este transparentă şi presupune garantarea accesului socie-
tăţii şi al mijloacelor de informare în masă la informaţiile despre această activitate, cu
excepţia restricţiilor prevăzute de lege.
Procuratura îşi desfăşoară activitatea în baza principiului legalităţii. într-un stat de
drept, obligaţia respectării legii este esenţială.
Importanţa respectării acestei obligaţii presupune ca element esenţial cunoaşterea
legii, de la momentul edictat faţă de data publicării în Monitorul Oficial.
Plecînd de la realitatea că obligativitatea cunoaşterii legii este garanţia respectării
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi a funcţionării mecanismelor
statului, rezultă că nimeni nu se poate sustrage legii invocînd necunoaşterea ei.
Principiul independenţei exclude posibilitatea subordonării Procuraturii autorităţii
legislative şi executive, precum şi influenţei sau imixtiuni altor organe şi autorităţi ale
statului în activitatea Procuraturii.
Acest principiu urmăreşte realizarea unei independenţe desăvîrşite, coroborată cu
absenţa oricărei dependenţe a procurorului de vreun organism, autoritate sau persoană,
alta decît instituţia din care face parte.
Textul menţionat interzice procurorului să accepte, de la guvern, altă sursă exterioară
instituţiei căreia îi aparţine, fără autorizarea autorităţii învestite cu puterea de numire,
vreun lucru care ar putea să-i compromită independenţa. Sînt enumerate, în succesiune:
o distincţie onorifică, o funcţie, o favoare, un dar, o remuneraţie, de orice natură ar fi
acestea.
Procurorul îşi organizează activitatea şi o desfăşoară pe principiul autonomiei, asi-
gurat prin independenţă procesuală şi control judecătoresc, care îi oferă posibilitatea de a
lua de sine stătător decizii în cauzele şi în cazurile pe care le examinează.
în activitatea Procuraturii, controlul ierarhic intern şi controlul judecătoresc sînt
principii care asigură exercitarea dreptului procurorului ierarhic superior de a verifica
legalitatea deciziilor emise de procurorul ierarhic inferior, precum şi posibilitatea
Partea II 157

contestării în instanţa de judecată a deciziilor şi a acţiunilor cu caracter procesual ale

procurorului.
Nu mai puţin important este şi un asemenea compartiment ca sistemul Procuraturii.
Potrivit art.22 al Legii cu privire la Procuratură, Procuratura constituie un sistem unic,
centralizat şi ierarhic, care include:
a) Procuratura Generală;
b) procuraturile teritoriale;
c) procuraturile specializate.
Numărul organelor Procuraturii, localităţile de reşedinţă, structura Procuraturii
Generale şi personalul organelor Procuraturii se aprobă şi se modifică de Parlament, la
propunerea Procurorului General.
Ierarhia procurorilor, în funcţie de postul ocupat în sistemul organelor Procuraturii, se
stabileşte în următoarea ordine:
a) Procurorul General;
b) primui-adjunct şi adjuncţii Procurorului General;
c) procurorii, şefi ai subdiviziunilor Procuraturii Generale şi adjuncţii lor;
d) procurorii teritoriali şi procurorii procuraturilor specializate şi adjuncţii lor.
Procurorul Găgăuziei şi procurorul municipiului Chişinău şi adjuncţii lor sînt ierarhic
superiori procurorilor din teritoriul respectiv.
Şefii de subdiviziuni, procurorii teritoriali şi procurorii procuraturilor specializate şi
adjuncţii lor sînt ierarhic superiori procurorilor subordonaţi lor.
Procurorii enumeraţi în ordine descrescătoare sînt ierarhic superiori procurorilor
indicaţi după ei.
Procurorul ierarhic superior poate sa îndeplinească oricare dintre atribuţiile procu-
rorilor în subordine.
Ierarhia constă în subordonarea procurorilor de rang mai jos celor cu rang mai înalt,
conform prevederilor legii, precum şi în obligaţia de a executa şi respecta ordinele,
dispoziţiile, indicaţiile şi instrucţiunile pe care le primesc.

Organele consultative şi de autoadministrare din cadrul Procuraturii

a) Colegiul Procuraturii
b) Consiliul Superior al Procurorilor
c) Colegiul disciplinar
d) Colegiul de calificare

a) Colegiul Procuraturii
în cadrul Procuraturii funcţionează Colegiul Procuraturii; ca organ consultativ, Cole-
giul Procuraturii este compus din 9 procurori.
Din componenţa Colegiului Procuraturii fac parte: Procurorul General, prim-adjunc-
tul şi cei doi adjuncţi ai Procurorului General, procurorul UTA Găgăuzia, alţi procurori.
El este deliberativ dacă întruneşte cvorumul (sînt prezenţi nu mai puţini de 2/3 din
membrii lui).
158 Organizarea activităţii organelor Procuraturii
Hotărîrile Colegiului se realizează prin actele normative emise de Procurorul General.
La şedinţele Colegiului se examinează cele mai importante probleme vizînd acti-
vitatea organelor Procuraturii întru asigurarea legalităţii şi ordinii de drept, se discută
chestiuni ce ţin de cercetarea cauzelor penale, selectarea şi angajarea personalului, se
ascultă rapoartele conducătorilor de subdiviziuni, ale procurorilor procuraturilor teri-
toriale şi specializate, alte activităţi şi probleme la indicaţia Procurorului General.
în cazul unor probleme actuale de consolidare a legalităţii şi de contracarare a cri-
minalităţii pot fi organizate şedinţe comune ale Colegiului Procuraturii şi colegiilor or-
ganelor de drept ale altor autorităţi publice din ţară.
Planul de lucru al Colegiului este întocmit de Secţia organizare şi control în fiecare
semestru în baza propunerilor membrilor Colegiului, conducătorilor subdiviziunilor
Procuraturii Generale şi se aprobă de Procurorul General.
Planul determină problemele ce urmează a fi examinate, persoanele responsabile de
pregătirea materialelor necesare, termenele de desfăşurare a şedinţelor.
Decizia privind modificarea termenului sau scoaterea din plan a unei chestiuni pre-
conizate a fi puse în discuţie poate fi luată de Procurorul General în baza unui raport
motivat al şefului subdiviziunii respective.
Şedinţele Colegiului pot fi lărgite, inclusiv cu participarea reprezentanţilor organelor
de drept, de control, ai altor ministere şi departamente.
Activitatea Colegiului se desfăşoară în condiţii de transparenţă, dacă aceasta nu
contravine intereselor respectării secretului de stat sau de alt gen ocrotit de lege.
Mijloacele de informare în masă participă la şedinţele Colegiului, la decizia Preşe-
dintelui, în baza raportului motivat al şefului serviciului de presă, privind necesitatea
invitării la şedinţă a reprezentanţilor mass-media şi a volumului de informaţie oferit.
Responsabilitatea pentru pregătirea la timp şi la un nivel calitativ înalt a materialelor
propuse spre examinare Colegiului revine pe seama conducătorilor de subdiviziuni şi
adjuncţilor Procurorului General.
Materialele propuse spre examinare la şedinţa Colegiului trebuie să conţină: o notă
informativă (nu mai mult de 5-7 pagini), proiectele hotărîrii, iar în caz de necesitate - al
ordinului, actelor reacţionării de procuror, precum şi lista invitaţilor.
Proiectul hotărîrii trebuie să conţină o apreciere a stării legalităţii şi activităţii de
procuror, neajunsuri şi încălcări concrete comise de persoanele cu funcţie de răspundere,
propuneri privind lichidarea încălcărilor de lege şi a deficienţelor în organizarea muncii,
măsurile de consolidare a legalităţii şi ordinii de drept, să indice termenele şi executanţii.
Documentele pregătite se transmit în Secţia organizare şi control, care studiază gra-
dul lor de pregătire pentru a fi discutate la şedinţa Colegiului. La studierea materialelor
pot fi antrenaţi procurorii pentru misiuni speciale.
După coordonare cu şeful Secţiei organizare şi control, conducătorul subdiviziunii -
executantul documentelor le raportează adjunctului Procurorului General responsabil
pentru direcţia respectivă de activitate sau şefului Aparatului Procurorului General şi
şefilor direcţiilor care sînt subordonate direct Procurorului General, care propun Pro-
curorului General examinarea chestiunii la şedinţa Colegiului.
Partea II 159

Dacă Procurorul General ia decizia privind examinarea chestiunii la şedinţa Colegiului,

Secţia organizare şi control întocmeşte ordinea de zi, lista persoanelor cu funcţie de
răspundere invitate la şedinţă şi, cu cel puţin cinci zile pînă la desfăşurarea şedinţei,
transmite materialele Preşedintelui şi membrilor Colegiului.
Data şedinţei este adusă la cunoştinţa membrilor Colegiului printr-un comunicat,
indicîndu-se ordinea de zi, ora şi locul desfăşurării, raportorii de bază. Persoanele cu
funcţie de răspundere invitate sînt anunţate de către Secţia organizare şi control în
colaborare cu subdiviziunea care a pregătit chestiunea în cauză.
Problemele sînt puse în discuţie în ordinea determinată de Preşedintele Colegiului.
Prin coordonare cu toţi membrii Colegiului, ordinea de zi poate fi modificată sau com-
pletată.
în cadrul şedinţei se întocmeşte un proces-verbal, iar la indicaţia Preşedintelui
Colegiului se efectuează o imprimare audio şi (sau) video.
Hotărîrea Colegiului se consideră adoptată, dacă pentru ea au votat majoritatea
simplă a membrilor Colegiului prezenţi la şedinţă.
Opinia separată a membrului (membrilor) Colegiului se anexează la procesul-verbal al
şedinţei.
Secţia organizare şi control, în decurs de trei zile, asigură întocmirea procesului-
verbal al şedinţei şi trimite o copie de pe el în subdiviziunea care a pregătit chestiunea.
Subdiviziunea, pe parcursul a zece zile sau în alt termen stabilit de Preşedintele Colegiului,
perfectează hotărîrea, alte documente puse în discuţie şi, după coordonare cu adjunctul
Procurorului General, le transmite în Secţia organizare şi control, care, în lipsa
observaţiilor, raportează documentele Procurorului General.
Hotărîrile Colegiului, alte documente pregătite în conformitate cu hotărîrea Cole-
giului, se expediază neîntîrziat colaboratorilor.
Conducătorii subdiviziunilor Procuraturii Generale care au participat la şedinţa
Colegiului, în mod obligatoriu, aduc la cunoştinţă conţinutul lor subalternilor, elaborează
măsuri întru realizarea lor (în caz de necesitate - cu discutarea în prealabil la şedinţe),
determină executanţii responsabili şi organizează controlul executării, informînd despre
aceasta Secţia organizare şi control.
Responsabilitatea pentru calitatea şi respectarea termenelor de realizare a hotărî-
rilor Colegiului o poartă conducătorii de subdiviziuni indicaţi în ea şi adjuncţii Procurorului
General în chestiunile ce ţin de competenţa lor.
în fiecare caz de încălcare gravă a calităţii şi termenelor de pregătire şi prezentare a
documentelor pentru examinare la şedinţa Colegiului sau de neîndeplinire a hotărîrilor
adoptate, conducătorii de subdiviziuni şi executanţii dau lămuriri pentru a se raporta
Procurorului General în vederea sancţionării persoanelor vinovate.
După executare, decizia Colegiului este scoasă de la control în temeiul raportului
motivat al executorului, coordonat cu Secţia organizare şi control, de către Procurorul
General. După caz, problema scoaterii de la control se propune pentru discuţie la una din
şedinţele Colegiului.
160 Organizarea activităţii organelor Procuraturii
b) Consiliul Superior al Procurorilor
Consiliul Superior al Procurorilor este un organ reprezentativ şi de autoadministrai al
procurorilor. Consiliul este garantul autonomiei, obiectivitătii şi imparţialităţii
procurorilor.
Consiliul Superior al Procurorilor este constituit din 12 membri.
Din Consiliul Superior al Procurorilor fac parte de drept: Procurorul General, preşe-
dintele Consiliului Superior al Magistraturii, ministrul justiţiei.
De asemenea, cinci membri ai Consiliului Superior al Procurorilor sînt aleşi de pro-
curorii în funcţie prin vot secret, direct şi liber exprimat, după cum urmează:
a) doi membri din rîndul procurorilor Procuraturii Generale;
b) trei membri din rîndul procurorilor de la procuraturile teritoriale şi de la cele
specializate.
Patru membri ai Consiliului Superior al Procurorilor sînt aleşi de Parlament din rîndul
profesorilor titulari cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, la propunerea a cel puţin 20 de
deputaţi în Parlament.
Referitor la cariera procurorilor, Consiliul Superior al Procurorilor are următoarele
competenţe:
a) examinează criteriile de corespundere a candidaţilor la funcţia de procuror;
b) solicită informaţiile necesare soluţionării problemelor ce ţin de competenţa sa;
c) face propuneri Procurorului General de numire, promovare, transferare, dele-
gare, detaşare, încurajare, suspendare sau eliberare din funcţie a procurorilor;
d) primeşte jurămîntul procurorilor;
e) organizează concursuri pentru ocuparea funcţiei de procuror, selectează candi-
daturi pentru locurile vacante;
f) numeşte componenţa nominală a comisiei de alegere a membrilor în Consiliul
Superior al Procurorilor, în Colegiul de calificare şi în Colegiul disciplinar.
în domeniul instruirii iniţiale şi continue a procurorilor, Consiliul Superior al Procu-
rorilor are următoarele competenţe:
a) propune Procurorului General desemnarea procurorilor în cadrul Consiliului
Institutului Naţional al Justiţiei;
b) aprobă strategia privind formarea iniţială şi continuă a procurorilor, prezintă
avizul asupra planului de acţiuni pentru implementarea acestei strategii;
c) examinează contestaţiile la hotărîrile emise de Colegiul de calificare şi de Colegiul
disciplinar;
d) decide validarea hotărîrilor Colegiului de calificare şi ale Colegiului disciplinar.
în domeniul respectării disciplinei şi eticii de procuror, Consiliul Superior al Procu-
rorilor are următoarele competenţe:
a) examinează petiţiile cetăţenilor în probleme ce ţin de etica procurorilor;
b) coordonează programele de acordare a concediilor de odihnă anuale procuro-
rilor.
Consiliul aprobă regulamente referitoare la activitatea sa.
Şedinţele sînt deschise, cu excepţia cazurilor ce ţin de aplicarea măsurilor discipli-
nare. Consiliul Superior al Procurorilor se întruneşte ori de cîte ori este nevoie, dar nu
Partea II 161

mai rar decît odată în lună. Deciziile se iau conform votului majoritar. Pentru ca deciziile
să fie valide, trebuie să fie prezenţi cel puţin 2/3 din membri.
Examinarea problemelor ce urmează a fi soluţionate în şedinţă începe cu raportul
membrului responsabil, care a studiat în prealabil documentele şi materialele prezentate,
după care sînt ascultate persoanele invitate la şedinţă, se cercetează documentele şi
materialele necesare.

c) Colegiul disciplinar
Colegiul disciplinar este învestit cu atribuţii în ceea ce priveşte derularea procedurii
răspunderii disciplinare şi rolul său este de a proteja procurorul împotriva unor decizii
arbitrare, abuzive, care ar putea fi luate împotriva lui, dar şi de a proteja instituţia în care
activează, prin sancţionarea celor care se fac vinovaţi de comiterea unor încălcări ale
obligaţiilor ce le revin procurorilor în calitatea pe care o au. (Modelul instituţiei a fost
preluat din legislaţia franceză. Consiliul de Stat francez din 1957 a decis că toate
sancţiunile vor fi pronunţate numai după emiterea avizului Consiliului disciplinar). Colegiul
disciplinar se compune din 9 membri:
a) trei membri aleşi de procurorii de la Procuratura Generală din rîndul lor;
b) şase membri aleşi de procurorii de la procuraturile teritoriale şi de la cele spe-
cializate din rîndul lor.
în componenţa Colegiului disciplinar nu pot fi aleşi membrii Consiliului Superior al
Procurorilor şi membrii Colegiului de calificare.
Activitatea Colegiului disciplinar este bazată pe următoarele principii:
- principiul răspunderii disciplinare ce intervine ca urmare a comiterii unei abateri
disciplinare. Adică, pentru a intenta o procedură disciplinară trebuie să existe fapta
comisă;
- principiul universal de drept non bis in idem, potrivit căruia aceeaşi faptă nu poate da
loc decît la o singură sancţiune disciplinară.
Constatăm că prin acest principiu se interzice aplicarea a două sancţiuni disciplinare
procurorului pentru o singură abatere;
- principiul neretroactivităţii sancţiunii disciplinare, derivat prin principiul general de
drept al neretroactivităţii legii, din care rezultă că o sancţiune disciplinară nu poate
produce efecte decît din momentul în care a fost luată o hotărîre definitivă;
- principiul cercetării prealabile ce stabileşte că sancţiunea disciplinară se poate aplica
doar după ce s-a realizat o cercetare prealabilă a faptei de a cărei săvârşire este
acuzat procurorul;
- principiul individualizării sancţiunii, care impune să se ţină seama de împrejurările în
care fapta a fost săvîrşită, de latura obiectivă şi subiectivă a acesteia, de consecinţele
faptei şi de comportamentul general al procurorului, inclusiv de existenţa unor
antecedente disciplinare în trecutul său profesional;
- principiul comunicării, ceea ce înseamnă că fiecărui procuror căruia i s-a aplicat o
sancţiune disciplinară trebuie să-i fie comunicată motivarea aplicării răspunderii,
garantarea dreptului de a lua cunoştinţă de dosar, documente, alte materiale (Sta-
tutul funcţionarului european, articolul 86).