PROCURATURA REPUBLICII MOLDOVA

1. Organizarea procuraturii, competența și domenii de activitate;

2. Structura procuraturii;
3. Statutul procurorului;
4. Organele de autoadministrare din cadrul procuraturii.

(suport - csp.md, inj.md, legis.md/cautare/getResults?doc_id=127870&lang=ro#,

procuratura.md/md/newslst/)

1 Organizarea procuraturii, competența și domenii de activitate

Articolul 1. Procuratura
Procuratura este o instituție publică autonomă în cadrul autorității judecătorești care, în
procedurile penale și în alte proceduri prevăzute de lege, contribuie la respectarea ordinii de
drept, efectuarea justiției, apărarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei și ale
societății. 
Articolul 2. Procurorul
Procurorul este persoana cu funcție de demnitate publică care exercită atribuțiile
Procuraturii, prevăzute de Constituție, de prezenta lege, de alte acte legislative și de tratatele
internaționale la care Republica Moldova este parte, și este numit în această funcție în modul
prevăzut de prezenta lege.
Articolul 5. Funcțiile Procuraturii
În condițiile legii, Procuratura îndeplinește următoarele funcții: 
a) conduce și exercită urmărirea penală și reprezintă învinuirea în instanța de judecată; 
b) organizează, conduce și controlează activitatea organelor de urmărire penală în cadrul
procesului penal;
c) efectuează, inclusiv din oficiu, controlul asupra respectării legislației privind activitatea
specială de investigații;
d) efectuează, inclusiv din oficiu, controlul asupra respectării legislației privind
înregistrarea sesizărilor despre săvîrşirea sau pregătirea săvîrşirii unor infracţiuni;
e) pornește, examinează și participă la judecarea cauzelor contravenționale;
f) asigură asistența juridică internațională în materie penală și colaborarea internațională în
domeniul său de activitate;
g) participă la implementarea unitară a politicii naționale și internaționale a statului în
materie penală;
h) prezintă propuneri privind perfecționarea legislației și participă la elaborarea de acte
normative în domeniul său de activitate;
i) aplică măsurile de protecție a martorilor, a victimelor infracțiunii și a altor participanți la
procesul penal;
j) în cazul neînceperii sau al încetării urmăririi penale, în condițiile legii, intentează
acțiunea civilă și participă la examinarea acesteia;
k) exercită controlul privind respectarea legilor în aplicarea măsurilor de protecție a
martorilor, a victimelor infracțiunii și a altor participanți la procesul penal;
l) examinează cereri și petiții conform competenței.
Articolul 6. Drepturile și obligațiile procurorului 
(1) În vederea executării funcțiilor Procuraturii, procurorul își exercită atribuțiile pe întreg
teritoriul Republicii Moldova, în toate instanțele judecătorești și, în condițiile legii, are
următoarele drepturi: 
a) în cadrul procedurilor penale sau contravenționale, are acces liber în localurile
instituțiilor publice, ale agenților economici, ale altor persoane juridice;
b) inițiază proceduri disciplinare pentru încălcările de lege, pentru neîndeplinirea sau
îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor în cadrul procedurilor penale de către ofițerii de
urmărire penală, lucrătorii organelor de constatare, lucrătorii organelor care exercită activitatea
specială de investigații, precum și de către lucrătorii responsabili de înregistrarea sesizărilor;
c) alte drepturi prevăzute de legislaţia în vigoare. 
(2) Procurorul beneficiază, de asemenea, de următoarele drepturi:
a) asocierea în organizații profesionale sau în alte organizații care au drept scop
reprezentarea și protejarea intereselor profesionale;
b) accesul liber la dosarul său personal și la datele sale personale din alte acte ținute în
cadrul Procuraturii; 
c) informarea cu privire la toate deciziile Procuraturii și ale organelor de autoadministrare a
procurorilor care îl vizează.
(3) Procurorul este obligat:
a) să-și îndeplinească obligațiile de serviciu în conformitate cu Constituția, legislația
Republicii Moldova și cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte;
b) să respecte prevederile actelor cu caracter normativ adoptate în cadrul Procuraturii;
c) să asigure respectarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului în exercitarea
atribuțiilor sale; 
d) să respecte regulile deontologice ale procurorilor și să se abțină de la fapte care ar
discredita imaginea Procuraturii sau ar afecta prestigiul profesiei de procuror;
e) să își perfecționeze în mod continuu abilitățile profesionale;
f) să depună anual o declarație pe propria răspundere din care să rezulte că nu este ofițer de
investigații, inclusiv sub acoperire, sau informator, sau colaborator al organului care efectuează
activitatea specială de investigații;
g) să depună, în condițiile legii, declaraţia de avere și interese personale;
h) să informeze procurorul ierarhic superior despre indicațiile sau solicitările efectuate cu
încălcarea legii, precum și despre un conflict de interese existent sau un conflict de interese ce
poate să apară;
i) să declare actele de corupție, actele conexe actelor de corupție și faptele de
comportament corupțional care i-au devenit cunoscute;
j) să întreprindă măsuri în vederea denunțării și înregistrării tuturor încălcărilor de lege care
i-au devenit cunoscute în exercițiul funcției sau în afara exercițiului funcției; 
k) să respecte regimul secretului de stat, precum și al altor informații cu acces limitat care
i-au devenit cunoscute în exercițiul funcției.

2. Structura procuraturii;
Articolul 7. Sistemul Procuraturii 
(1) Procuratura este un sistem unic, care include:
a) Procuratura Generală; 
b) procuraturile specializate; 
c) procuraturile teritoriale. 
(2) Numărul total de procurori în cadrul Procuraturii se stabilește de către Parlament, la
propunerea Procurorului General și cu avizul Consiliului Superior al Procurorilor. Numărul
procurorilor din fiecare procuratură este stabilit de către Consiliul Superior al Procurorilor, la
propunerea Procurorului General.
(3) Structura Procuraturii Generale, a procuraturilor specializate și a procuraturilor
teritoriale, precum și reședința acestora se stabilesc și se modifică de Procurorul General, cu
acordul scris al Consiliului Superior al Procurorilor. 
(4) Procuratura este condusă de Procurorul General și adjuncții săi conform domeniilor de
competență stabilite de Procurorul General.
Articolul 8. Procuratura Generală
 (1) Procuratura Generală este condusă de Procurorul General și adjuncții săi conform
competențelor stabilite, are statut de persoană juridică, dispune de cont trezorerial și ștampilă cu
Stema de stat. Sediul Procuraturii Generale este în municipiul Chișinău. 
(2) Procuratura Generală este constituită din subdiviziuni conduse de procurori-șefi sau de
funcționari publici și, după caz, de adjuncții acestora. 
(3) Procuratura Generală are următoarele atribuții: 
а) conduce, controlează, organizează și coordonează activitatea procuraturilor specializate
și a celor teritoriale; 
b) la decizia Procurorului General, conduce și exercită urmărirea penală, reprezintă
învinuirea în instanța de judecată în cauze de importanță; 
c) reprezintă învinuirea la Curtea Supremă de Justiție; 
d) realizează și coordonează controlul organelor care efectuează activitatea specială de
investigații în partea ce ține de legalitatea efectuării măsurilor speciale de investigații;
e) generalizează și contribuie la unificarea practicii în domeniul exercitării și conducerii
urmăririi penale și al reprezentării învinuirii în instanța de judecată;
f) asigură asistența juridică internațională în materie penală și colaborarea internațională în
domeniul său de activitate;
g) participă la implementarea unitară a politicii naționale și internaționale a statului în
materie penală;
h) în limitele de competență, examinează cererile și petițiile primite;
i) participă la procesul de elaborare a actelor normative din domeniul de activitate al
Procuraturii;
j) gestionează bugetul Procuraturii;
j1) instituie și ține sisteme informaționale, registre și baze de date, destinate activității
instituției;
k) colectează, analizează și gestionează datele privind activitatea Procuraturii;
l) îndeplinește alte atribuții stabilite prin lege și prin tratatele internaționale la care
Republica Moldova este parte.
Articolul 9. Procuraturile specializate
(1) Procuraturile specializate activează în anumite domenii speciale și își exercită atribuțiile
pe întreg teritoriul Republicii Moldova. În sistemul Procuraturii activează Procuratura
Anticorupție și Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale. În
caz de necesitate, prin lege, pot fi create și alte procuraturi specializate.
(2) Atribuțiile, competența, organizarea și funcționarea procuraturilor specializate se
reglementează prin legi speciale, legislația procesual-penală și propriile regulamente de
activitate.
(3) Procuratura specializată este condusă de către un procuror - șef, asimilat adjunctului
Procurorului General, ajutat de un adjunct ori, după caz, de adjuncți, asimilați procurorului-șef al
subdiviziunii Procuraturii Generale. În cadrul procuraturii specializate se pot constitui
subdiviziuni și aceasta poate avea oficii teritoriale sau reprezentanțe în teritoriu.
(4) Procuratura Anticorupție este specializată în combaterea infracțiunilor de corupție, a
actelor conexe actelor de corupție și are următoarele atribuții specifice:
a) exercită urmărirea penală în cauzele date în competența sa, conform legislației
procesual-penale;
b) conduce urmărirea penală în cauzele instrumentate de Centrul Național Anticorupție; 
c) reprezintă învinuirea în instanța de judecată de fond, de apel și de recurs în cauzele
menționate la lit. a) și b). 
(5) Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale este
specializată în combaterea criminalității organizate, a terorismului și a torturii și are următoarele
atribuții specifice:
 a) exercită urmărirea penală în cauzele privind infracțiunile de tortură, infracțiunile cu
caracter terorist și în cele privind infracțiunile săvîrșite de o organizație criminală, precum și în
alte cauze date în competența sa prin lege;
b) conduce urmărirea penală în cauzele privind infracțiunile în care urmărirea penală este
exercitată de către organele de urmărire penală ale organelor centrale de specialitate; 
c) exercită sau conduce urmărirea penală în cauzele transmise acesteia pentru instrumentare
de către Procurorul General;
d) reprezintă învinuirea în instanța de judecată de fond, de apel și de recurs în cauzele
menționate la lit. a), b) și c).
(6) În cadrul procuraturilor specializate activează constant ofițeri de urmărire penală, ofițeri
de investigații și specialiști care se subordonează funcțional procurorului-șef al procuraturii
specializate. Ofițerii de urmărire penală, ofițerii de investigații și specialiștii sînt selectați în mod
individual de către procurorul-șef al procuraturii specializate și se detașează de la alte instituții
pentru o perioadă de pînă la 5 ani, care poate fi reînnoită pe o perioadă cu același termen.
Detașarea se face prin ordinul Procurorului General, cu avizul conducătorului instituției în care
activează persoana detașată. Salarizarea ofițerilor de urmărire penală, a ofițerilor de investigații
și a specialiștilor detașați se face din bugetul Procuraturii, în condițiile legislației speciale. 
Articolul 10. Procuraturile teritoriale
(1) Procuraturile teritoriale activează de regulă în circumscripțiile instanţelor judecătoreşti
conform competenţei teritoriale stabilite în Regulamentul Procuraturii.
(2) Procuratura unității teritoriale autonome Găgăuzia (în continuare – Procuratura UTA
Găgăuzia) este o procuratură teritorială ce își exercită atribuțiile în teritoriul unităţii teritoriale
autonome respective. 
(3) Procuratura teritorială este condusă de către un procuror-șef și adjunctul sau, după caz,
adjuncții săi conform competențelor stabilite de procurorul-șef. În cadrul procuraturii teritoriale
pot fi constituite subdiviziuni conduse de adjunctul (adjuncții) procurorului-șef al procuraturii
teritoriale.
Articolul 11. Atribuțiile Procurorului General
(1) Procurorul General are următoarele atribuții: 
a) reprezintă Procuratura în relațiile cu celelalte autorități publice, cu persoane juridice și
fizice din țară și din străinătate;
b) la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, numește în funcție procurorii;
c) exercită controlul asupra activității procurorilor;
d) stabilește domeniile de competență (atribuțiile) ale adjuncților săi;
e) aprobă Regulamentul Procuraturii, care se publică în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova; 
f) emite, în scris, ordine și dispoziții, aprobă regulamente și recomandări metodologice;
f1) dispune cu privire la instituirea și modalitatea de administrare a sistemelor
informaționale, registrelor și bazelor de date, destinate activității instituției;
g) stabilește, cu acordul scris al Consiliului Superior al Procurorilor, structura internă a
procuraturilor;
g1) la sesizarea Ministerului Justiției, depusă în conformitate cu prevederile art. 271 alin. (3)
din Legea nr. 151/2015 cu privire la Agentul guvernamental, verifică dacă, la înfăptuirea
justiției, judecătorul sau, după caz, procurorul a admis acțiuni sau inacțiuni care întrunesc
elementele constitutive ale unei infracțiuni, ce au atras încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale unei persoane și au dus la una dintre consecințele prevăzute la art. 2007
alin. (1) lit. c) din Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107/2002;
h) solicită acordul pentru pornirea urmăririi penale sau, după caz, pornește urmărirea
penală în cazurile prevăzute de lege; 
i) sesizează Curtea Constituțională în condițiile legii;
j) organizează și implementează sistemul de control intern managerial și poartă răspundere
managerială pentru administrarea bugetului instituției și a patrimoniului public aflat în gestiune;
 k) exercită alte atribuții prevăzute de lege.
(2) În termen de 3 luni de la numirea sa în funcție, Procurorul General îi numește pe
adjuncții săi, le repartizează acestora domeniile de competență și stabilește ordinea substituirii
sale de către adjuncți în cazul absenței sau al imposibilității de exercitare a funcțiilor sale. În
cazul în care Procurorul General nu a stabilit ordinea substituirii sale de către adjuncți, funcțiile
Procurorului General vor fi exercitate de drept de către adjunctul cu cea mai mare vechime în
funcția de procuror.
(3) Procurorul General prezintă Parlamentului anual, pînă în data de 31 martie a anului în
curs, un raport despre activitatea Procuraturii în anul precedent.
Articolul 12. Ierarhia administrativă în Procuratură 
(1) Procurorul General și adjuncții acestuia, conform competențelor stabilite, sînt
conducători ai Procuraturii. Șefii subdiviziunilor Procuraturii Generale organizează și
coordonează activitatea subdiviziunilor pe care le conduc conform competențelor
stabilite. Procurorul-șef al procuraturii specializate sau al celei teritoriale organizează și
coordonează activitatea procuraturii pe care o conduce.
(2) Ordinele, dispozițiile și indicațiile privind organizarea și coordonarea activității
Procuraturii, precum și instrucțiunile metodologice și de reglementare ale procurorilor
menționați la alin. (1) sînt obligatorii pentru procurorii din subordine.
(3) Regulile detaliate cu privire la ierarhia administrativă în cadrul Procuraturii sînt stabilite
de Regulamentul Procuraturii.
Articolul 13. Ierarhia procesuală a procurorilor
(1) Ierarhia procesuală a procurorilor şi atribuţiile procurorului ierarhic superior sînt
stabilite de prevederile Codului de procedură penală.
(3) Indicațiile procurorului ierarhic superior se formulează în scris, în conformitate cu legea
și sînt obligatorii pentru procurorii ierarhic inferiori. Procurorul ierarhic inferior poate solicita
motivarea indicațiilor procurorului ierarhic superior.
(4) Procurorul are dreptul să refuze executarea unei indicații care este vădit ilegală și are
obligația să o conteste la procurorul ierarhic superior procurorului care a emis-o.

3. Statutul procurorului;

Articolul 14. Incompatibilități
(1) Funcția de procuror este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, precum
și cu alte activități remunerate sau neremunerate. 
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), procurorul poate desfășura activități didactice
și științifice. Regulile privind cumulul funcției cu aceste activități se stabilesc de către Consiliul
Superior al Procurorilor. 
Articolul 17. Numirea în funcția de Procuror General
(1) Pentru funcția de Procuror General poate candida persoana care întrunește următoarele
condiții:
a) are o experiență profesională de cel puțin 10 ani în domeniul dreptului, dintre care cel
puțin 5 ani în funcția de procuror, judecător sau avocat;
b) îndeplinește condițiile prevăzute la art. 20 alin. (1) lit. a), b), c), d), f), g) și h);
c) are calități manageriale;
d) în ultimii 3 ani până la anunțarea concursului nu a fost membru şi/sau nu a desfășurat
activități cu caracter politic în cadrul unui partid politic sau al unei organizații social-politice;
e) în ultimele 6 luni nu a deținut calitatea de membru al Consiliului Superior al
Procurorilor.
(2) Candidatul la funcția de Procuror General este selectat pe bază de concurs public,
organizat de către Consiliul Superior al Procurorilor, care cuprinde următoarele etape:
a) preselecția candidaților în baza dosarelor depuse;
b) interviul susținut în fața Consiliului Superior al Procurorilor.
 (3) Modul de organizare și desfășurare a concursului se stabilește printr-un regulament
aprobat de către Consiliul Superior al Procurorilor. Etapa interviului se transmite online în timp
real. Consiliul Superior al Procurorilor asigură accesul reprezentanților mass-media la ședința în
care are loc interviul.
(4) Concursul pentru funcția de Procuror General se desfășoară potrivit unor criterii
obiective, bazate pe merit, ținându-se cont de pregătirea profesională, integritatea și capacitățile
candidatului.
(5) Informația privind inițierea și desfășurarea concursului se publică pe paginile web
oficiale ale Procuraturii Generale și Consiliului Superior al Procurorilor cu cel puțin o lună
înainte de data-limită de depunere a dosarelor.
(6) Dosarul de participare la concurs, care cuprinde actele indicate la art. 22 alin. (2) lit. a),
b), c), e), f) și g), scrisoarea de motivare și conceptul de management și dezvoltare instituțională,
se depune la Consiliul Superior al Procurorilor și se înregistrează în modul stabilit. Dosarele
incomplete sau depuse după expirarea termenului-limită nu se examinează.
(7) În momentul depunerii actelor, candidații la funcția de Procuror General sunt informați
despre inițierea verificării în conformitate cu Legea nr. 271/2008 privind verificarea titularilor și
a candidaților la funcții publice. Solicitantul va semna declarația de verificare.
(8) În termen de 20 de zile lucrătoare de la data-limită pentru depunerea dosarelor,
Consiliul Superior al Procurorilor întocmește lista candidaților care îndeplinesc condițiile de
participare la concurs și o afișează pe pagina sa web oficială, indicând data la care va avea loc
interviul.
(9) Intervievarea candidaților are loc în ședință publică.
(10) Candidații sunt evaluați de către fiecare membru al Consiliului Superior al
Procurorilor în baza criteriilor aprobate de Consiliu, inclusiv în funcție de pregătirea și abilitățile
profesionale, de integritatea și alte calități personale ale candidaților, cu argumentarea
punctajului acordat pentru fiecare candidat. Punctajul final reprezintă media punctajului acordat
de către toți membrii Consiliului Superior al Procurorilor și se publică pe pagina web oficială a
Consiliului după încheierea concursului. Candidatul care a acumulat cel mai mare punctaj este
propus Președintelui Republicii de către Consiliul Superior al Procurorilor pentru a fi numit în
funcția de Procuror General.
(11) Președintele Republicii poate respinge o singură dată candidatura propusă de Consiliul
Superior al Procurorilor pentru funcția de Procuror General în cazul depistării unor probe
incontestabile de incompatibilitate a candidatului cu funcția respectivă, de încălcare de către
candidat a legislației sau de încălcare a procedurilor legale de selecție a acestuia. Refuzul de
numire trebuie să fie motivat și se face în termen de 15 zile lucrătoare de la data recepționării
propunerii.
(12) La propunerea repetată a aceluiași candidat, făcută cu votul a 2/3 din numărul
membrilor Consiliului Superior al Procurorilor, Președintele Republicii emite, în termen de 5 zile
lucrătoare, decretul privind numirea candidatului în funcția de Procuror General.
(13) Procurorul General este numit în funcție pentru un mandat de 7 ani, fără dreptul de a fi
numit din nou în această funcție.
(14) După încetarea exercitării mandatului, Procurorul General își poate continua
activitatea în orice funcție de procuror vacantă, aleasă de el, fiind numit fără concurs, cu excepția
cazului în care mandatul încetează prin eliberare din funcție ca urmare a evaluării performanțelor
sau a aplicării sancțiunii disciplinare.
(15) La intervenirea vacanței funcției de Procuror General sau a suspendării din funcție a
Procurorului General în legătură cu pornirea urmăririi penale în privința acestuia, Consiliul
Superior al Procurorilor, în termen de 5 zile, va anunța data convocării ședinței pentru
desemnarea unui Procuror General interimar.
(16) Procurorul General interimar va fi selectat de Consiliul Superior al Procurorilor din
rândul procurorilor în funcţie, potrivit criteriilor selectării titularului funcţiei. Candidatul selectat
este propus Preşedintelui Republicii pentru a fi numit în funcţia de Procuror General interimar.
Dispozițiile alin. (11) și (12) se aplică în mod corespunzător. Interimatul funcției de Procuror
General nu poate dura mai mult de 12 luni.
Articolul 18. Numirea în funcție a adjuncților 
                      Procurorului General
(1) Candidatul la funcția de adjunct al Procurorului General este propus de către Procurorul
General. 
(2) În funcția de adjunct al Procurorului General poate fi numită persoana care are o
experiență de cel puțin 5 ani în funcția de procuror în ultimii 15 ani și care dispune de capacități
organizatorice.
(3) Adjuncții Procurorului General sînt numiți în funcție fără concurs, prin ordinul Procuror
ului General, cu acordul scris al Consiliului Superior al Procurorilor.
(4) Mandatul adjuncților Procurorului General se încheie odată cu mandatul Procurorului
General, însă aceștia continuă să-și exercite atribuțiile pînă la numirea adjuncților noului
Procuror General, cu excepția cazului în care mandatul Procurorului General încetează prin
eliberare din funcție ca urmare a evaluării performanțelor sau a aplicării sancțiunii disciplinare
ori a cazului în care Procurorul General este suspendat din funcție în legătură cu pornirea
urmăririi penale în privința sa. 
(5) Adjuncții fostului Procuror General pot fi numiți în calitate de adjuncți ai noului
Procuror General.
(6) După încetarea exercitării mandatului, adjuncții Procurorului General își pot continua
activitatea în orice funcție de procuror vacantă, aleasă de ei, fiind numiţi fără concurs.
Articolul 19. Selecția candidaților la funcția de procuror 
                      și cariera procurorilor 
(1) Selecția candidaților la funcția de procuror și cariera procurorilor se fac prin concurs,
avînd drept scop asigurarea unui proces de selecție obiectiv, imparțial și transparent, care să
garanteze alegerea celor mai buni candidați pentru funcția respectivă. 
(2) Cariera procurorului presupune promovarea într-o funcție superioară de procuror în
Procuratura Generală sau procuror în procuratura specializată, numirea în funcția de procuror-șef
și adjunct al procurorului-șef, precum și transferul procurorului într-o funcție de același nivel sau
de nivel inferior.
Articolul 20. Condiții pentru a candida la funcțiile de procuror
                      și procuror-șef
(1) Poate candida la funcția de procuror persoana care întrunește următoarele condiții: 
a) deține cetățenia Republicii Moldova;
b) cunoaște limba de stat; 
c) în privinţa ei nu este instituită o măsură de ocrotire judiciară;
d) are diplomă de studii superioare de licență și diplomă de studii superioare de master în
domeniul dreptului sau un alt act de studii în domeniul dreptului echivalent acestora, recunoscut
de structura abilitată pentru recunoașterea și echivalarea actelor de studii și calificărilor; 
e) a absolvit cursurile de formare inițială a procurorilor în cadrul Institutului Național al
Justiției sau, în cazul persoanei care are vechimea în muncă necesară pentru a fi numită în funcția
respectivă, a susținut examenul în fața Comisiei de absolvire a Institutului Național al Justiției;
f) se bucură de o reputație ireproșabilă;
g) anterior, nu i-a fost constatată vinovăția pentru săvîrșirea unei infracțiuni;
g1) nu are, în ultimii 5 ani, în cazierul privind integritatea profesională, înscrieri cu privire
la rezultatul negativ al testului de integritate profesională pentru încălcarea obligaţiei prevăzute
la art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 325/2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale;
h) este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea funcției de procuror.
(2) O persoană nu poate fi considerată ca avînd o reputație ireproșabilă în sensul alin. (1) și
nu poate candida la funcția de procuror dacă există una din următoarele circumstanțe:
a) a fost eliberată din funcțiile specificate la alin. (3) pentru încălcări în activitatea
profesională din ultimii 5 ani;
 b) face abuz de alcool sau este consumator de substanțe psihotrope, toxice sau de droguri.
c) are interdicția de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce derivă dintr-un
act de constatare al Autorității Naționale de Integritate.
(3) Persoana care nu a absolvit cursurile de formare inițială a procurorilor din cadrul
Institutului Național al Justiției poate candida la funcția de procuror dacă are o vechime de cel
puțin 5 ani în funcțiile de procuror sau judecător în instanțele judecătorești naționale sau
internaționale, de ofițer de urmărire penală, de avocat, de Avocat al Poporului, de consultant al
procurorului, de asistent judiciar în instanța de judecată, de asemenea în funcțiile de specialitate
juridică din aparatul Curții Constituționale, al Consiliului Superior al Procurorilor, al Consiliului
Superior al Magistraturii, al Ministerului Justiției, al Ministerului Afacerilor Interne, al Centrului
Național Anticorupție, al Serviciului Vamal sau în funcția de profesor titular de drept în
instituțiile de învățămînt superior acreditate. 
(31) Persoana care a exercitat funcția de procuror, judecător sau avocat cel puțin 10 ani și a
cărei funcție a încetat din motive neimputabile ei poate candida la funcția de procuror. În acest
caz, persoana poate candida fără susținerea examenului în fața Comisiei de absolvire a
Institutului Național al Justiției.
 (4) La funcția de procuror în Procuratura Generală, în procuraturile specializate, precum și
la funcțiile prevăzute la art. 25 alin. (4) poate candida procurorul care:
a) are o vechime în funcția de procuror de cel puțin 4 ani;
b) în cadrul evaluării performanțelor, a obținut cel puțin calificativul „foarte bine”.
 (5) La funcția de procuror-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia poate candida persoana care
întrunește condițiile prevăzute de prezenta lege pentru funcția de procuror, și care:
a) are о experiență profesională neîntreruptă în domeniul dreptului de 10 ani, dintre care 5
ani în funcția de procuror sau judecător;
b) în ultimii 3 ani pînă la anunțarea concursului nu a fost membru şi/sau nu a desfăşurat
activități cu caracter politic în cadrul unui partid politic sau al unei organizaţii social-politice;
c) cunoaște limba găgăuză.
(6) La funcția de adjunct al procurorului-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia poate candida
procurorul care întrunește condițiile prevăzute la alin. (4) și cunoaște limba găgăuză.
(7) Nu poate participa la concursuri pentru funcțiile menționate la alin. (4) – (6) procurorul
care are sancțiuni disciplinare nestinse.
Articolul 21. Verificarea stării de sănătate a candidaților la
                        funcțiile de procuror și a procurorilor în funcție
(1) Starea de sănătate a candidaților la funcțiile de procuror și a procurorilor în funcție care
doresc să participe la concurs se verifică înainte de înscrierea în Registrul candidaților pentru
suplinirea funcțiilor vacante.
(2) Verificarea stării de sănătate a procurorilor aflați în funcție are loc o dată la 5 ani.
(3) Verificarea stării de sănătate include, de asemenea, evaluarea psihologică și psihiatrică
a candidaților la funcțiile de procuror și a procurorilor aflați în funcție.
(4) Exigențele privind starea de sănătate și procedura de determinare a stării de sănătate a
candidaților la funcțiile de procuror și a procurorilor în funcție, inclusiv lista bolilor care nu
permit exercitarea funcției de procuror, se aprobă prin ordin al ministrului sănătății, muncii și
protecției sociale după coordonarea cu Consiliul Superior al Procurorilor.
(5) Starea de sănătate a candidaților la funcțiile de procuror și a procurorilor în funcție se
verifică de către o comisie specializată a Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, care
eliberează un certificat medical privind starea sănătății, conținînd concluzii privind
corespunderea candidatului sau a procurorului în funcție cu exigențele pentru exercitarea
funcției, ulterior acesta fiind prezentat la Consiliul Superior al Procurorilor.
Articolul 22. Registrul candidaților pentru suplinirea 
                      funcțiilor vacante 
 (1) Candidații la funcțiile de procuror care întrunesc condițiile prevăzute la art. 20 sînt
înscriși în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante (în continuare – Registru) în
baza cererii depuse și indiferent de existența unor posturi vacante la momentul înscrierii. 
(2) Pentru a fi înscris în Registru, candidatul la funcția de procuror depune următoarele
acte: 
a) cererea de participare la concurs;
b) curriculum vitae; 
c) copia de pe diploma de studii; 
d) atestatul de absolvire a Institutului Național al Justiției sau certificatul care confirmă
susținerea examenului în fața Comisiei de absolvire a Institutului Național al Justiției, cu
excepția cazului în care persoana candidează la funcția de procuror în condițiile art. 20 alin. (31); 
e) copia de pe carnetul de muncă, în cazul candidaților care au carnet de muncă; 
f) cazierul judiciar; 
g) certificatul medical privind starea sănătății; 
h) declaraţia de avere și interese personale;
j) o referință de la ultimul loc de muncă sau de studii.
(3) În momentul depunerii setului de acte, persoana este informată despre inițierea
procedurilor prevăzute la art. 17 alin. (7). 
(4) Procurorul în funcție care dorește o promovare poate fi înscris în Registru dacă în
ultimii patru ani până la depunerea cererii de înscriere în Registru a fost supus evaluării
performanțelor. Procurorul care dorește o numire în funcția de procuror-șef sau de adjunct al
procurorului-șef poate fi înscris în Registru dacă în ultimii doi ani până la depunerea cererii de
înscriere în Registru a fost supus evaluării performanțelor.
 (5) Registrul este ținut de către secretariatul Consiliului Superior al Procurorilor și include
următoarele compartimente:
a) lista candidaților la funcțiile vacante de procuror;
b) lista procurorilor care solicită promovarea;
c) lista procurorilor care solicită numirea în funcția de procuror-șef sau de adjunct al
procurorului-șef.
(6) Procedura de înscriere în Registru a candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante se
aprobă de către Consiliul Superior al Procurorilor.
(7) Registrul se plasează pe pagina web oficială a Consiliului Superior al Procurorilor.
Articolul 23. Criteriile pentru selecția și cariera procurorului
(1) Colegiul pentru selecția și cariera procurorilor din subordinea Consiliului Superior al
Procurorilor apreciază candidații înscriși în Registrul indicat la art. 22 în baza criteriilor
prevăzute de prezenta lege și conform regulamentului aprobat de Consiliul Superior al
Procurorilor. 
(2) În cadrul concursului, candidații sînt apreciați în baza următoarelor criterii principale: 
a) nivelul de cunoștințe și aptitudinile profesionale; 
b) capacitatea de aplicare în practică a cunoștințelor; 
c) vechimea în funcția de procuror sau în alte funcții prevăzute la art. 20; 
d) calitatea și eficiența activității în funcția de procuror; 
e) respectarea regulilor de etică profesională; 
f) activitatea didactică și cea științifică.
(3) Procedura și criteriile de selecție a candidaților pentru funcțiile de procuror și pentru
cariera procurorului sînt stabilite detaliat în regulamentul prevăzut la alin. (1), care se publică pe
pagina web oficială a Consiliului Superior al Procurorilor. 
(4) La aprecierea candidatului la funcția de procuror, punctajul total obținut în concurs se
constituie după cum urmează: cel puțin 50% – nota obținută la examenul susținut în fața
Comisiei de absolvire a Institutului Național al Justiției și cel mult 50% – punctajul acordat de
Colegiul pentru selecția și cariera procurorilor. În cazul carierei procurorilor, cel puțin 50%
reprezintă rezultatul evaluării profesionale și cel mult 50% reprezintă punctajul oferit de
Colegiul pentru selecția și cariera procurorilor.
(41) La aprecierea candidatului la funcția de procuror care participă la concurs în condițiile
art. 20 alin. (31), punctajul obținut în concurs îl constituie punctajul Colegiului pentru selecția și
cariera procurorilor, acordat în mărime de până la 100%.
 (5) În urma concursului, fiecare membru al Colegiului pentru selecția și cariera
procurorilor acordă punctaj fiecărui candidat în baza regulamentului prevăzut la alin. (1).
Punctajul acumulat de candidat reprezintă media punctajului oferit de membrii Colegiului.
Articolul 24. Concursul pentru selecția și cariera procurorului 
                       și ocuparea funcțiilor vacante
(1) Consiliul Superior al Procurorilor anunță periodic funcțiile vacante și pe cele care
urmează să devină vacante în următoarele 3 luni prin plasarea informației respective pe pagina sa
web oficială. Toate funcțiile anunțate sînt scoase la următorul concurs.
(2) Colegiul pentru selecția și cariera procurorilor îi apreciază pe toți candidații înscriși în
Registru. În cazul neprezentării nemotivate a candidatului în fața Colegiului pentru selecția și
cariera procurorilor sau al refuzului acestuia de a fi apreciat, candidatul este exclus din Registru. 
(3) Rezultatele aprecierii candidaților se publică, timp de 2 zile lucrătoare, pe pagina web
oficială a Consiliului Superior al Procurorilor.
(4) Candidații care nu sînt de acord cu rezultatele aprecierii, în termen de 5 zile lucrătoare
de la publicarea rezultatelor, le pot contesta la Consiliul Superior al Procurorilor. Contestația se
va soluționa la prima ședință a Consiliului, dar nu mai tîrziu de 20 de zile lucrătoare de la
depunere. Hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor poate fi contestată la Curtea Supremă de
Justiție doar în partea ce se referă la procedura de adoptare. 
(5) Candidații își aleg funcțiile scoase la concurs în ordinea descrescătoare a punctajului
obținut la Colegiul pentru selecția și cariera procurorilor. În cazul punctajului egal, primul își
alege funcția candidatul care a obținut rezultate mai bune la Institutul Național al Justiției sau la
evaluarea performanțelor. Rezultatul concursului se publică pe pagina web oficială a Consiliului
Superior al Procurorilor în termen de 2 zile lucrătoare de la finalizarea acestuia. 
(6) La ședința următoare, Consiliul Superior al Procurorilor propune Procurorului General
numirea în funcție a candidaților desemnați în urma concursului. Consiliul Superior al
Procurorilor poate refuza să facă propunerea de numire în funcție a unui candidat dacă constată
că candidatul este incompatibil cu funcția de procuror.
Articolul 25. Numirea în funcție a procurorilor 
(1) Numirea în funcțiile de procuror, procuror-șef al procuraturii, adjunct al procurorului-
șef al procuraturii, procuror-șef al subdiviziunii Procuraturii Generale sau adjunct al
procurorului-șef al subdiviziunii Procuraturii Generale se face prin ordinul Procurorului General,
la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor. 
(2) În termen de 5 zile lucrătoare de la primirea propunerii, Procurorul General este obligat
să adopte o decizie. Procurorul General poate refuza motivat candidatura prezentată pentru
numire în funcție. Consiliul Superior al Procurorilor poate propune în mod repetat aceeași
candidatură cu votul a 2/3 din membrii săi. Această propunere este obligatorie pentru Procurorul
General.
(3) Candidatul la funcţia de procuror-şef al Procuraturii UTA Găgăuzia este propus de către
Adunarea Populară a Găgăuziei cu cel puțin 3 luni înainte de intervenirea vacanței funcției sau,
în cazul în care aceasta intervine înainte de expirarea mandatului, în termen de 2 luni de la
intervenirea vacanței.
(4) Mandatul de procuror-șef al procuraturii, cel de adjunct al procurorului-șef al
procuraturii, cel de procuror-șef al subdiviziunii Procuraturii Generale și cel de adjunct al
procurorului-șef al subdiviziunii Procuraturii Generale este de 5 ani. Aflarea în aceeași funcție a
acestora nu poate depăși 2 mandate consecutive. La încheierea mandatului, persoanei i se
propune numirea, fără concurs, în una din funcțiile vacante de procuror, cu excepția funcției de
procuror-șef.
 Articolul 26. Procedura de selecție a candidatului la funcţia 
                      de procuror-şef al Procuraturii UTA Găgăuzia
(1) Candidatul la funcția de procuror-şef al Procuraturii UTA Găgăuzia este selectat de
Adunarea Populară a Găgăuziei în baza condiţiilor şi criteriilor stabilite de prezenta lege şi
regulamentul aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor. Candidatul se selectează în urma
unui concurs public organizat și desfășurat în conformitate cu procedura stabilită de legea locală
adoptată de Adunarea Populară. 
(2) La aprecierea participanţilor la concursul pentru funcţia de procuror-şef al Procuraturii
UTA Găgăuzia, Adunarea Populară aplică punctaj în conformitate cu regulamentul aprobat de
Consiliul Superior al Procurorilor.
(3) Adunarea Populară propune candidatura selectată Consiliului Superior al Procurorilor
pentru verificare.
(4) În baza materialelor prezentate de Adunarea Populară, Consiliul Superior al
Procurorilor, în termen de o lună, verifică respectarea procedurii şi corespunderea candidatului
condiţiilor şi criteriilor prevăzute de prezenta lege şi regulamentul aprobat de Consiliul Superior
al Procurorilor şi propune Procurorului General numirea sa în funcție. 
(5) În cazul în care identifică încălcări în procedura de selecție a candidatului sau acesta nu
corespunde unor condiții sau criterii, Consiliul Superior al Procurorilor va respinge motivat
candidatura propusă de Adunarea Populară. 
(6) Adunarea Populară poate propune în mod repetat aceeaşi candidatură cu votul a 2/3 din
membrii săi. În cazul în care constată în mod repetat încălcări de procedură sau necorespunderea
candidatului unor condiţii ori criterii, Consiliul Superior al Procurorilor va respinge motivat
candidatura. Aceeaşi candidatură respinsă a doua oară din cauza necorespunderii unor condiţii
sau criterii nu mai poate fi propusă la funcţia de procuror-şef al Procuraturii UTA Găgăuzia,
urmînd a fi organizat un nou concurs.
Articolul 36. Răspunderea disciplinară
(1) Procedura disciplinară este aplicabilă procurorilor în funcție și procurorilor care și-au
încetat raporturile de serviciu.
(2) Procurorii sînt sancționați disciplinar pentru comiterea abaterilor disciplinare prevăzute
la art. 38, doar în cazul în care au fost săvârșite cu intenție ori cu neglijență gravă, conform
prevederilor art. 381.
Articolul 37. Principiile procedurii disciplinare privind procurorii 
Procedura disciplinară privind procurorii se bazează pe principiile: 
a) legalității; 
b) respectării independenței decizionale a procurorului; 
c) echității; 
d) proporționalității sancțiunii cu abaterea disciplinară comisă; 
e) transparenței. 
Articolul 38. Abaterile disciplinare 
Constituie abatere disciplinară:
a) îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu;
b) neaplicarea sau aplicarea necorespunzătoare a legislației, dacă acest lucru nu este
justificat de schimbarea practicii de aplicare a normelor stabilite în sistemul de drept;
c) imixtiunea ilegală în activitatea unui alt procuror sau intervențiile de orice natură pe
lîngă autorități, instituții sau funcționari pentru soluționarea oricărei chestiuni;
d) împiedicarea intenționată, prin orice mijloace, a activității Inspecției procurorilor;
e) încălcarea gravă a legii; 
e1) savârșirea, în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu, a unor acțiuni sau inacțiuni prin
care, cu intenție ori din neglijență gravă, au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale
ale unor persoane fizice sau juridice, garantate de Constituția Republicii Moldova și de tratatele
internaționale cu privire la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este
parte;
 f) atitudinea nedemnă, manifestări sau mod de viață care aduc atingere onoarei, integrității,
probității profesionale, prestigiului Procuraturii sau care încalcă Codul de etică al procurorilor.
g) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 325/2013 privind
evaluarea integrităţii instituţionale.
Articolul 381. Noțiunile de intenție și de neglijență gravă
(1) Se consideră că a fost săvârșită cu intenție o abatere disciplinară în cazul în care
procurorul încalcă conștient norme de drept material ori procesual sau săvârșește o faptă
prevăzută la art. 38 lit. f), își dă seama de consecința prejudiciabilă a acțiunii sau inacțiunii sale
și urmărește sau admite survenirea consecinței respective.
(2) Se consideră că a fost săvârșită cu neglijență gravă o  abatere disciplinară în cazul în
care procurorul a admis o încălcare a unor norme de drept material ori procesual sau săvârșește o
faptă prevăzută la art. 38 lit. f) fără a-și da seama de o eventuală consecință prejudiciabilă a
acțiunii sau inacțiunii sale, deși putea și trebuia să o prevadă, ori considerând neîntemeiat că
această consecință nu se va produce. Lipsa de previziune manifestată de procuror trebuie să fie
inexplicabilă din punctul de vedere al unui profesionist în domeniul dreptului și să nu aibă nicio
legătură cu particularitățile situației concrete care ar face-o înțeleasă.
Articolul 39. Sancțiunile disciplinare
(1) În funcție de gravitatea abaterilor și în condițiile legii, procurorului i se aplică, prin
hotărîrea Colegiului de disciplină şi etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor,
următoarele sancțiuni disciplinare:
a) avertisment; 
b) mustrare; 
c) reducere a salariului;
d) retrogradare din funcție;
e) eliberare din funcția de procuror.
(2) Avertismentul constă în atenționarea, în formă scrisă, a procurorului asupra abaterii
disciplinare comise și recomandarea făcută acestuia de a respecta pe viitor dispozițiile legale.
(3) Mustrarea este o critică exprimată în formă scrisă privind faptele comise de procuror. 
(4) Reducerea salariului reprezintă micşorarea salariului lunar cu 15%–30% pentru o
perioadă cuprinsă între 3 luni și 1 an şi se aplică cu începere din luna calendaristică ulterioară
datei la care hotărîrea privind cauza disciplinară a rămas irevocabilă.
(5) Retrogradarea din funcție presupune transferul din funcția de procuror-șef într-o funcție
de procuror sau transferul procurorului de la Procuratura Generală ori de la o procuratură
specializată la o procuratură teritorială. Retrogradarea din funcție se face în baza hotărîrii de
sancționare, prin ordinul Procurorului General. 
(6) Eliberarea din funcția de procuror în sensul alin. (1) reprezintă încetarea atribuțiilor
procurorului ca urmare a comiterii unei abateri disciplinare. Eliberarea din funcția de procuror pe
baza hotărîrii de sancționare se face prin ordinul Procurorului General. 
(7) În temeiul hotărîrii privind sancționarea cu eliberarea din funcție, imediat după
pronunțarea acesteia, procurorul este înlăturat de drept de la exercitarea atribuțiilor de serviciu. 
Articolul 40. Termenele procedurii disciplinare
(1) Procurorul poate fi tras la răspundere disciplinară în termen de 1 an de la data comiterii
abaterii disciplinare. 
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul comiterii unei abateri disciplinare în
activitatea procesuală, termenul de tragere la răspundere disciplinară este de 3 ani de la data
comiterii abaterii respective. În cazul constatării abaterii disciplinare prevăzute la art. 38 lit. e 1),
termenul de tragere la răspundere disciplinară este de 1 an de la data devenirii irevocabile a
hotărârii instanței naționale sau internaționale, dar nu mai târziu de 5 ani de la data comiterii
abaterii respective.
(3) Procedura disciplinară se derulează, de regulă, într-un termen de 6 luni de la depunerea
sesizării privind fapta ce poate constitui abatere disciplinară. Termenul de 6 luni nu reprezintă
termen de prescripție pentru tragerea la răspundere disciplinară.
 (4) Procedura disciplinară inițiată în temeiul art. 34 alin. (4) se desfășoară într-un termen de
30 de zile de la pornirea urmăririi penale, acesta nefiind un termen de prescripție pentru tragerea
la răspundere disciplinară.
(5) Dacă, în momentul depunerii cererii de demisie, împotriva procurorului: 
a) există o procedură disciplinară, aceasta se finalizează în termen de pînă la 30 de zile de
la depunerea cererii de demisie;
b) a fost depusă o sesizare pînă la demisie, procedura disciplinară se finalizează în termen
de 30 de zile de la depunerea sesizării. 
(6) Pînă la emiterea hotărîrii pe cauza disciplinară menționată la alin. (5), cererea de
demisie nu se examinează, iar în cazul în care ordinul cu privire la demisie a fost emis, acesta se
suspendă.
(7) În termenele indicate la alin. (3), (4) și (5) nu se include perioada aflării în concediul de
odihnă anual sau în concediul medical a persoanei în privința căreia se derulează procedura
disciplinară. 
Articolul 54. Transferul, promovarea, delegarea și detașarea
(1) Transferul procurorului într-o funcție de același nivel sau nivel inferior, cu excepția
funcției de procuror-șef și adjunct al procurorului-șef, se realizează prin hotărârea Consiliului
Superior al Procurorilor, la propunerea Procurorului General. Procedura de transfer se stabilește
printr-un regulament aprobat de către Consiliul Superior al Procurorilor.
(11) Promovarea procurorului se face prin concurs, în condițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) În cazul în care o procuratură nu poate funcționa din cauza lipsei temporare de
procurori, în cazul existenței unor funcții vacante, dar și în alte cazuri, Procurorul General, la
propunerea procurorului-șef al procuraturii respective, poate delega procurori de la alte
procuraturi, fără acordul lor, pe o perioadă de pînă la o lună pe parcursul unui an, iar cu
consimțămîntul lor scris, pentru o perioadă de pînă la 24 de luni. 
(3) În scopul investigării unei cauze concrete, procurorul desemnat în calitate de membru al
grupului de urmărire penală poate fi delegat la o altă procuratură pentru o perioadă de pînă la 6
luni fără acordul acestuia.
(4) Procurorul poate fi detașat din funcție, cu consimțămîntul său, pentru îndeplinirea unor
funcții în cadrul Consiliului Superior al Procurorilor, al Institutului Național al Justiției, ca Agent
Guvernamental, în cadrul unor instituții internaționale, ale Uniunii Europene, ale altor state sau
în vederea desfășurării activității în proiecte finanțate de aceste instituții, pe un termen de pînă la
4 ani. În perioada detașării, procurorului i se păstrează statutul. Cheltuielile procurorului legate
de detașarea în condițiile prezentului alineat se compensează. Dacă funcția în care procurorul
este detașat presupune remunerare și compensarea unor cheltuieli legate de detașare, salariul
funcției de bază și compensațiile pentru aceste cheltuieli nu se achită.
(5) Dacă salariul prevăzut pentru funcția în care procurorul se deleagă ori se detașează este
inferior celui de care acesta beneficia în funcția anterioară, se va păstra salariul funcției de bază.
(6) Perioada de detașare la alte instituții se include în vechimea în muncă în funcția de
procuror.
(7) La expirarea termenului pentru care a fost detașat, procurorului i se acordă o funcție de
procuror vacantă, cu excepția funcției de procuror-șef.
(8) Decizia privind detașarea procurorului se ia de către Procurorul General, cu acordul
scris al Consiliului Superior al Procurorilor.
Articolul 55. Suspendarea din funcție 
(1) Procurorul în privința căruia este pornită o urmărire penală poate fi suspendat din
funcție de către Procurorul General, cu acordul scris al Consiliului Superior al Procurorilor. În
situații ce nu suferă amînare, Procurorul General îl poate suspenda pe procuror fără acordul
Consiliului Superior al Procurorilor, pînă la următoarea ședință a Consiliului Superior al
Procurorilor.
(2) Procurorul este suspendat din funcție prin ordin al Procurorului General, fără implicarea
Consiliului Superior al Procurorilor, atunci cînd i se acordă concediu de maternitate și concediu
pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 6 ani. În celelalte cazuri prevăzute de lege, procurorul
este suspendat din funcție prin ordin al Procurorului General, la propunerea Consiliului Superior
al Procurorilor.
(3) Suspendarea din funcție a procurorului în cazurile prevăzute la alin. (2) nu atrage
anularea garanțiilor sociale.
(4) În cazul prevăzut la alin. (1), dacă nu a fost probată vinovăția procurorului sau dacă a
fost pronunțată o sentință de achitare ori de încetare a procesului penal pe motiv de reabilitare,
suspendarea din funcție încetează, iar procurorul este restabilit în toate drepturile anterioare.
(5) În cazurile prevăzute la alin. (2), la expirarea termenului de suspendare din funcție,
procurorul preia funcția pe care a deținut-o pînă la suspendare sau, cu consimțămîntul lui, i se
oferă o altă funcție de procuror echivalentă.
(6) Procurorul poate ataca hotărîrea privind suspendarea sa din funcție în instanța de
judecată în condițiile legii.
Articolul 551. Suspendarea din funcție a Procurorului General
Mandatul Procurorului General în privința căruia a fost pornită urmărirea penală în
condițiile art. 270 alin. (7) din Codul de procedură penală se suspendă de drept pe perioada
urmăririi penale. Președintele Republicii, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor,
numește un Procuror General interimar pe perioada suspendării în condițiile art. 17 alin. (16) din
prezenta lege.
Articolul 56. Condițiile de încetare a raporturilor de serviciu
                       ale procurorului
Raporturile de serviciu ale procurorului încetează în următoarele cazuri:
a) în circumstanțe ce nu depind de voința părților;
b) în cazul eliberării din funcție.

4. Organele de autoadministrare din cadrul procuraturii.

TITLUL III
ORGANELE DE AUTOADMINISTRARE DIN
CADRUL PROCURATURII
Articolul 65. Autoadministrarea Procuraturii
(1) Autonomia Procuraturii se manifestă prin independența organizațională și funcțională a
acesteia, se realizează prin autoadministrare și reprezintă dreptul și capacitatea reală a
Procuraturii de a soluționa problemele funcționale în mod autonom și responsabil. 
(2) Autoadministrarea Procuraturii se realizează în baza principiilor reprezentativității și
eligibilității organelor de autoadministrare ale Procuraturii, precum și prin angajarea răspunderii
lor pentru exercitarea în mod corespunzător a funcțiilor delegate.
(3) Organele de autoadministrare ale Procuraturii sînt Adunarea Generală a Procurorilor,
Consiliul Superior al Procurorilor și colegiile din subordinea acestuia – Colegiul pentru selecția
și cariera procurorilor, Colegiul de evaluare a performanțelor procurorilor și Colegiul de
disciplină și etică.
Capitolul X
ADUNAREA GENERALĂ A PROCURORILOR
Articolul 66. Adunarea Generală a Procurorilor
(1) Adunarea Generală a Procurorilor se constituie din procurorii din cadrul Procuraturii.
(2) Adunarea Generală a Procurorilor se convoacă anual de către Consiliul Superior al
Procurorilor. 
(3) Adunarea Generală a Procurorilor poate fi convocată și în cazuri excepționale, din
inițiativa Procurorului General, a Consiliului Superior al Procurorilor ori a unei treimi din
procurori, în scopul examinării chestiunilor de importanță majoră pentru activitatea Procuraturii.
(4) Consiliul Superior al Procurorilor anunţă data convocării şedinţei ordinare a Adunării
Generale a Procurorilor cu cel puţin două luni până la data şedinţei, elaborează şi distribuie
procurorilor proiectul agendei şedinţei, care se plasează şi pe pagina web oficială a Consiliului
Superior al Procurorilor, cu anexarea materialelor ce urmează a fi examinate.
[Art.66 al.(4) în redacția LP103 din 24.08.21, MO219-225/17.09.21 art.240; în vigoare
17.09.21]
(5) Ședința Adunării Generale a Procurorilor se deschide de către președintele Consiliului
Superior al Procurorilor, care transmite conducerea ședinței președintelui ales de către Adunare.
(6) Președintele și secretarul ședinței Adunării Generale a Procurorilor se aleg, la
propunerea procurorilor prezenți în ședință, cu votul deschis al majorității simple a acestora. 
(7) Adunarea Generală a Procurorilor este deliberativă dacă la ea participă majoritatea
simplă a procurorilor în exercițiu. Același cvorum este necesar și pentru desfășurarea ședințelor
extraordinare ale Adunării Generale a Procurorilor. Participarea la ședința Adunării Generale a
Procurorilor are loc prin prezență fizică și/sau prin teleconferință. Modul de participare
la ședință prin teleconferință este stabilit în Regulamentul Adunării Generale a Procurorilor.
[Art.66 al.(7) modificat prin LP103 din 24.08.21, MO219-225/17.09.21 art.240; în vigoare
17.09.21]
(8) Hotărîrile Adunării Generale a Procurorilor se adoptă cu votul majorității simple a
procurorilor prezenți și se semnează de către președintele și secretarul ședinței. Hotărîrile
Adunării Generale a Procurorilor cu privire la alegerea membrilor Consiliului Superior al
Procurorilor, ai Colegiului pentru selecția și cariera procurorilor, ai Colegiului de evaluare a
performanțelor procurorilor și ai Colegiului de disciplină şi etică se adoptă prin vot secret. La
decizia Adunării Generale a Procurorilor, pot fi adoptate prin vot secret și alte hotărîri.
(9) Pentru organizarea procedurii de alegere a procurorilor în Consiliul Superior al
Procurorilor și în colegiile sale, Adunarea Generală a Procurorilor desemnează, cu majoritate de
voturi, comisii speciale, a căror componență și activitate se stabilesc prin regulamentul Adunării
Generale a Procurorilor.
(10) Hotărîrile Adunării Generale a Procurorilor se publică în aceeași zi pe paginile web
oficiale ale Procuraturii Generale și Consiliului Superior al Procurorilor și sînt executorii pentru
organele de autoadministrare ale Procuraturii și pentru procurori.
[Art.66 al.(10) modificat prin LP103 din 24.08.21, MO219-225/17.09.21 art.240; în
vigoare 17.09.21]
Articolul 67. Competența Adunării Generale a Procurorilor
(1) Adunarea Generală a Procurorilor se întrunește pentru: 
a) alegerea, din rîndul procurorilor, a membrilor Consiliului Superior al Procurorilor și ai
colegiilor sale, precum și a supleanților; 
b) audierea raportului despre activitatea Procuraturii, prezentat de către Procurorul General,
și a raportului despre activitatea Consiliului Superior al Procurorilor, prezentat de către
președintele Consiliului;
c) prezentarea de către Procurorul General și dezbaterea priorităților privind activitatea
Procuraturii pentru anul următor, după consultarea acestora cu Consiliul Superior al Procurorilor;
d) aprobarea Codului de etică al procurorilor și a modificărilor la acesta, care se publică pe
pagina web oficială a Consiliului Superior al Procurorilor;
e) adoptarea sau modificarea regulamentului Adunării Generale a Procurorilor;
f) examinarea și deciderea asupra altor chestiuni privind activitatea Procuraturii.
(2) În termen de 20 de zile lucrătoare de la ședința Adunării Generale a Procurorilor,
propunerile și întrebările înaintate în cadrul ședinței se examinează de către entitatea căreia i-au
fost adresate, care urmează să ia decizii în privința acestora, care se publică pe paginile web
oficiale ale Procuraturii Generale și Consiliului Superior al Procurorilor.
(3) Regulamentele aprobate de Adunarea Generală a Procurorilor se publică pe pagina web
oficială a Consiliului Superior al Procurorilor.
Capitolul XI
CONSILIUL SUPERIOR AL PROCURORILOR
Secțiunea 1
 Dispoziții generale
Articolul 68. Consiliul Superior al Procurorilor
(1) Consiliul Superior al Procurorilor este un organ independent, cu statut de persoană
juridică, format în vederea participării la procesul de constituire, funcționare și asigurare a
autoadministrării sistemului Procuraturii.
(2) Consiliul Superior al Procurorilor este garantul independenței și imparțialității
procurorilor. 
Articolul 69. Componența Consiliului Superior al Procurorilor
(1) Consiliul Superior al Procurorilor este constituit din 12 membri.
(2) Din Consiliul Superior al Procurorilor fac parte de drept președintele Consiliului
Superior al Magistraturii (inclusiv interimar), ministrul justiției (inclusiv interimar) și Avocatul
Poporului.
(3) Cinci membri ai Consiliului Superior al Procurorilor sînt aleși de către Adunarea
Generală a Procurorilor din rîndul procurorilor în funcție, prin vot secret, direct și liber exprimat,
după cum urmează:
a) un membru din rîndul procurorilor Procuraturii Generale;
b) patru membri din rîndul procurorilor de la procuraturile teritoriale și de la cele
specializate.
(31) Candidații la funcția de membru al Consiliului Superior al Procurorilor depun dosarele
de participare pe adresa Consiliului Superior al Procurorilor cu cel puțin 30 de zile până la data
desfășurării ședinței Adunării Generale a Procurorilor. Lista candidaților și dosarele de
participare depuse se publică pe pagina web oficială a Consiliului Superior al Procurorilor în
următoarea zi lucrătoare după expirarea termenului-limită pentru depunerea dosarelor.
[Art.69 al.(31) introdus prin LP103 din 24.08.21, MO219-225/17.09.21 art.240; în vigoare
17.09.21]
(32) La funcția de membru al Consiliului Superior al Procurorilor din rândul procurorilor
poate fi ales candidatul care are o vechime în funcție de procuror de cel puțin 3 ani efectiv lucrați
și nu a fost sancționat disciplinar sau termenul de acțiune a sancțiunii disciplinare a expirat.
Dosarul de participare al candidatului conține curriculum vitae, scrisoarea de motivare și
platforma care include principalele obiective pe care le va urmări dacă va fi ales membru al
Consiliului Superior al Procurorilor.
[Art.69 al.(32) introdus prin LP103 din 24.08.21, MO219-225/17.09.21 art.240; în vigoare
17.09.21]
(33) În cazul în care candidatul nu întrunește condițiile impuse, a depus dosarul tardiv sau
dosarul nu este complet, Consiliul Superior al Procurorilor exclude din concurs candidatul
respectiv.
[Art.69 al.(33) introdus prin LP103 din 24.08.21, MO219-225/17.09.21 art.240; în vigoare
17.09.21]
(34) Candidații la funcția de membru al Consiliului Superior al Procurorilor din rândul
procurorilor au dreptul să desfășoare campanie de promovare. Procurorii-șefi facilitează
întâlnirile candidaților cu procurorii. La solicitare, candidatul beneficiază de reducerea cu 50% a
sarcinii de muncă pe perioada campaniei de promovare.
[Art.69 al.(34) introdus prin LP103 din 24.08.21, MO219-225/17.09.21 art.240; în vigoare
17.09.21]
(4) Patru membri ai Consiliului Superior al Procurorilor sînt aleși prin concurs din rîndul
societății civile, după cum urmează: unul de către Preşedintele Republicii, unul de către
Parlament, unul de către Guvern şi unul de către Academia de Ştiinţe a Moldovei. Candidații la
funcția de membru al Consiliului Superior al Procurorilor din partea societății civile trebuie să
aibă studii superioare juridice și experiență în domeniul dreptului de cel puțin 3 ani, precum și
vârsta de cel mult 65 de ani.
(5) Sînt considerați aleși în calitate de membri ai Consiliului Superior al Procurorilor
procurorii care au acumulat cel mai mare număr de voturi la Adunarea Generală a Procurorilor.
Următorii procurori de pe lista candidaților care au acumulat cel mai mare număr de voturi
suplinesc funcțiile vacante în ordine descrescătoare după numărul de voturi acumulat. 
(6) Candidații la funcția de membru al Consiliului Superior al Procurorilor trebuie să se
bucure de o reputație ireproșabilă și să fie o autoritate recunoscută în domeniile lor de activitate.
(7) Nu pot fi membri ai Consiliului Superior al Procurorilor procurorii care au sancțiuni
disciplinare nestinse și persoanele care au fost declarate vinovate de comiterea unei infracțiuni.
(8) Procurorii aleși în calitate de membri ai Consiliului Superior al Procurorilor se
detașează din funcție pe durata exercitării mandatului.
(9) Membrii Consiliului Superior al Procurorilor, cu excepția membrilor de drept, nu pot
exercita o altă activitate remunerată, afară de cea didactică, de creație, științifică, sportivă sau în
cadrul asociațiilor obștești.
Articolul 70. Competența Consiliului Superior al Procurorilor
(1) Consiliul Superior al Procurorilor are următoarele competențe:
a) elaborează și aprobă regulamentele privind activitatea sa, privind funcționarea colegiilor
sale și alte regulamente care îl vizează;
b) elaborează și aprobă regulamentele privind procedura de selecție și cariera procurorilor;
c) elaborează proiectul de regulament al Adunării Generale a Procurorilor și proiectele de
amendare a acestuia; 
d) organizează concursul pentru selectarea candidatului la funcția de Procuror General, pe
care îl propune Președintelui Republicii;
e) organizează concursuri, selectează și numește pe membrii colegiilor sale din rîndul
societății civile;
f) examinează contestațiile împotriva hotărîrilor luate de colegiile sale;
g) face propuneri Procurorului General privind numirea, transferul, promovarea, detașarea
sau suspendarea procurorilor în condițiile Codului de procedură penală şi ale prezentei legi,
precum şi privind eliberarea din funcție a procurorilor;
h) participă la depunerea jurămîntului de către procurori și de către Procurorul General; 
i) stabilește numărul de procurori în cadrul fiecărei procuraturi; 
 j) desemnează procurorii în cadrul Consiliului Institutului Național al Justiției; 
k) aprobă strategia privind formarea inițială și continuă a procurorilor și prezintă avizul
asupra planului de acțiuni pentru implementarea acestei strategii; 
l) examinează și prezintă opinii asupra regulamentului de organizare a concursului de
admitere în Institutul Național al Justiției, asupra programelor didactice și a planurilor de
învățămînt pentru cursurile de formare inițială și continuă din cadrul Institutului Național al
Justiției, asupra regulamentului de organizare a concursului pentru suplinirea posturilor
didactice, precum și asupra componenței comisiilor pentru examenele de admitere și de absolvire
ale Institutului Național al Justiției;
m) stabilește numărul de locuri scoase la concursul de admitere pentru instruirea inițială a
procurorilor în cadrul Institutului Național al Justiției; 
n) examinează adresările cetățenilor și ale procurorilor privind chestiunile date în
competența sa; 
o) elaborează proiectul Codului de etică al procurorilor, precum și proiectele de modificare
a acestuia, și le propune spre aprobare Adunării Generale a Procurorilor;
p) aprobă proiectul bugetului său, pe care îl prezintă Ministerului Finanțelor;
q) aprobă structura aparatului Consiliului Superior al Procurorilor;
r) participă la elaborarea proiectului de buget al Procuraturii și îl avizează;
s) participă la elaborarea planurilor de dezvoltare strategică a Procuraturii;
t) avizează proiectele priorităților anuale privind activitatea Procuraturii, elaborate de
Procurorul General.
(2) Regulamentele aprobate de Consiliul Superior al Procurorilor se publică pe pagina web
oficială a Consiliului Superior al Procurorilor.
Articolul 71. Președintele Consiliului Superior al Procurorilor
 (1) Președintele Consiliului Superior al Procurorilor este ales dintre membrii Consiliului
aleși din rîndul procurorilor, prin vot secret, pe un termen de 4 ani, cu votul majorității
membrilor Consiliului. 
(2) În absența președintelui Consiliului Superior al Procurorilor, atribuțiile acestuia sînt
exercitate de un membru numit de Consiliu. 
(3) Condiţiile şi modul de salarizare a preşedintelui Consiliului Superior al Procurorilor sînt
stabilite de legislația privind sistemul de salarizare în sectorul bugetar.
Articolul 72. Atribuțiile președintelui Consiliului Superior 
                      al Procurorilor
Președintele Consiliului Superior al Procurorilor are următoarele atribuții:
a) reprezintă Consiliul Superior al Procurorilor în relațiile interne și cele internaționale și
coordonează activitatea acestuia;
b) prezidează ședințele Consiliului Superior al Procurorilor;
c) semnează actele emise de Consiliul Superior al Procurorilor;
d) prezintă Adunării Generale a Procurorilor raportul anual de activitate al Consiliului
Superior al Procurorilor;
e) numește, promovează, transferă și eliberează din funcții pe angajații aparatului, le aplică
măsuri de încurajare și sancțiuni disciplinare;
f) exercită și alte atribuții prevăzute de lege.
Secțiunea a 2-a
Statutul de membru al Consiliului
Superior al Procurorilor
Articolul 73. Durata mandatului de membru al Consiliului 
                      Superior  al Procurorilor
(1) Mandatul membrilor aleși ai Consiliului Superior al Procurorilor este de 4 ani. Aceeași
persoană nu poate deține funcția de membru al Consiliului Superior al Procurorilor două
mandate consecutiv.
(2) Membrii aleși ai Consiliului Superior al Procurorilor își exercită mandatul pînă la
alegerea noilor membri.
(3) Perioada de activitate în calitate de membru al Consiliului Superior al Procurorilor se
include în stagiul profesional de procuror.
Articolul 74. Drepturile membrilor Consiliului Superior 
                      al Procurorilor
(1) Membrii Consiliului Superior al Procurorilor au dreptul:
a) să ia cunoștință și să participe la examinarea materialelor prezentate spre examinare
Consiliului Superior al Procurorilor; 
b) să facă demersuri, să expună argumente și să prezinte materiale suplimentare; 
c) să propună spre examinare în ședința Consiliului probleme ce țin de competența
acestuia;
d) să participe prin vot la adoptarea de hotărîri și să-și expună, în caz de necesitate, opinia
separată; 
e) să efectueze alte acțiuni în condițiile legii. 
(2) Condiţiile şi modul de salarizare a membrilor Consiliului Superior al Procurorilor aleşi
din rîndurile procurorilor sînt stabilite de legislația privind sistemul de salarizare în sectorul
bugetar.
(3) Membrii Consiliului Superior al Procurorilor reprezentanți ai societății civile primesc o
indemnizație lunară în mărime de 50% din salariul mediu al membrilor Consiliului Superior al
Procurorilor aleși din rîndul procurorilor. 
Articolul 75. Obligațiile și restricțiile impuse membrilor 
                       Consiliului Superior al Procurorilor 
(1) Membrii Consiliului Superior al Procurorilor sînt obligați:
 a) să asigure ocrotirea drepturilor și a libertăților procurorilor, a onoarei și a demnității
acestora în condițiile legii;
b) să contribuie la promovarea principiului independenței procurorului;
c) să respecte regimul datelor cu caracter personal, precum și al altor informații cu acces
limitat, care le-au devenit cunoscute în exercitarea mandatului;
d) să voteze pro sau contra la adoptarea de hotărîri. 
(2) Pe durata mandatului, precum și timp de 6 luni după încetarea acestuia, membrii
Consiliului Superior al Procurorilor nu pot participa la concursuri pentru numire sau promovare
în funcții de procuror, inclusiv în funcția de Procuror General.
Articolul 76. Încetarea calității de membru al Consiliului 
                      Superior al Procurorilor
(1) Calitatea de membru al Consiliului Superior al Procurorilor încetează, după caz:
a) prin depunerea cererii de renunțare la calitatea de membru al Consiliului; 
b) la expirarea mandatului de membru al Consiliului; 
c) în cazul obținerii calității de membru al unui colegiu din subordinea Consiliului Superior
al Procurorilor;
d) în cazul suspendării sau eliberării din funcția de procuror;
e) în cazul în care rămîne definitiv actul de constatare a incompatibilității; 
f) în cazul în care rămîne definitiv actul prin care s-a stabilit adoptarea de către acesta a
unui act cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese;
g) în cazul în care rămîne definitivă hotărîrea prin care s-a constatat vinovăția acestuia
pentru săvîrșirea unei infracțiuni; 
h) în caz de imposibilitate a exercitării atribuțiilor de membru pe o perioadă mai mare de 4
luni, constatată de Consiliul Superior al Procurorilor; 
i) în cazul constatării uneia din circumstanțele care nu ar fi permis alegerea sau numirea
acestuia în calitate de membru al Consiliului;
i1) în caz de atingere a vârstei de 65 de ani;
j) în caz de deces. 
(2) Membrii Consiliului Superior al Procurorilor nu pot fi revocați. În cazul circumstanțelor
stabilite la alin. (1), mandatul lor încetează de drept.
Articolul 82. Organele care funcționează în subordinea 
                      Consiliului Superior al Procurorilor 
În subordinea Consiliului Superior al Procurorilor funcționează:
a) Colegiul pentru selecția și cariera procurorilor;
b) Colegiul de evaluare a performanțelor procurorilor;
c) Colegiul de disciplină şi etică.
Articolul 83. Componența colegiilor 
(1) Fiecare colegiu din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor este constituit din 7
membri, după cum urmează:
a) 5 sînt aleși de Adunarea Generală a Procurorilor din rîndul procurorilor;
b) 2 sînt aleși de către Consiliul Superior al Procurorilor, prin concurs public, din rîndul
reprezentanților societății civile.
(2) Sînt considerați aleși membri ai colegiului primii 5 procurori care au acumulat cel mai
mare număr de voturi la Adunarea Generală a Procurorilor. Următorii procurori de pe lista
candidaților care au acumulat cel mai mare număr de voturi suplinesc funcțiile vacante în
ordinea descrescătoare a numărului de voturi acumulat. 
(3) Consiliul Superior al Procurorilor alege de asemenea un membru supleant pentru
reprezentanții societății civile conform procedurii prevăzute pentru alegerea reprezentanților
societății civile. 
(4) Pot candida la funcția de membru al colegiului persoanele care întrunesc condițiile
prevăzute la art. 69 alin. (6) și (7).
 (5) Deţinerea concomitentă a mandatului de membru al Consiliului Superior al Procurorilor
şi a celui de membru al unui colegiu sau a mandatului de membru în mai multe colegii este
interzisă.
(6) Membrii colegiului sînt aleși pe o perioadă de 4 ani. Membrii aleși își exercită mandatul
până la alegerea noilor membri.
 (7) Calitatea de membru al colegiului încetează în condițiile art. 76. În caz de încetare a
mandatului de membru al colegiului înainte de expirarea termenului de 4 ani, un membru
supleant va continua exercitarea mandatului.
(8) Președintele colegiului este ales prin vot secret, din rîndul membrilor acestuia, la prima
ședință a colegiului. 
(9) Recuzarea sau abținerea unui membru al colegiului are loc conform cu prevederile art.
78. 
(10) În cazul în care colegiul examinează o chestiune care privește pe unul din membrii săi,
acesta nu participă la examinarea subiectului respectiv.
(11) Membrii colegiului reprezentanți ai societății civile primesc o indemnizație lunară în
mărime de 50% din salariul mediu al membrilor Consiliului Superior al Procurorilor aleși din
rîndul procurorilor. Membrilor colegiului aleși din rîndul procurorilor li se reduce volumul de
lucru pe perioada mandatului.
(12) Competențele, modul de organizare și de funcționare a colegiilor sînt stabilite prin
prezenta lege și prin regulamentele aprobate de Consiliul Superior al Procurorilor.
(13) În vederea exercitării atribuțiilor lor, colegiile au dreptul să solicite procurorilor,
autorităților publice, persoanelor juridice de drept public toate actele și informațiile de care au
nevoie. 
(14) Procurorii, autoritățile publice și persoanele juridice de drept public au obligația să
transmită colegiilor, în termenul stabilit de acestea, actele și informațiile solicitate. Colegiile au
obligația să respecte, în condițiile legii, regimul informațiilor cu acces limitat care le-au devenit
cunoscute. 
(15) Fiecare colegiu prezintă, anual, Consiliului Superior al Procurorilor un raport privind
activitatea sa în anul de referință, care se publică pe pagina web oficială a Consiliului Superior al
Procurorilor. 
Articolul 84. Ședințele colegiilor
(1) Fiecare colegiu se întrunește în ședințe ori de cîte ori este nevoie. 
(2) Prima ședință a colegiului este convocată și prezidată de către președintele Consiliului
Superior al Procurorilor.
(3) Timpul și locul ședinței colegiului sînt stabilite de către președintele colegiului, după
consultarea membrilor colegiului.
(4) Ședințele colegiului sînt prezidate de președintele acestuia. În cazul absenței
președintelui colegiului, ședința este prezidată de un membru al colegiului ales din rîndul
membrilor prezenți la ședință. 
(5) Ședința colegiului este deliberativă dacă la ea participă cel puțin 5 membri ai colegiului.
(6) Ședințele colegiului se înregistrează prin mijloace video/audio. Înregistrarea ședinței se
anexează la procesul-verbal. Procesul-verbal se întocmește în termen de 3 zile lucrătoare, fiind
semnat de președintele ședinței și de secretar, și se plasează pe pagina web a Consiliului Superior
al Procurorilor. 
Articolul 85. Hotărîrile colegiilor 
(1) Hotărîrile colegiilor se emit în scris, sînt motivate, se semnează de către toți membrii
colegiului prezenți la ședință și se publică, în termen de 10 zile lucrătoare de la data emiterii lor,
pe pagina web oficială a Consiliului Superior al Procurorilor. Hotărîrile privind evaluarea
procurorilor nu se publică, însă rezultatele evaluării sînt date publicității. Hotărîrile sînt semnate
olograf sau, după caz, prin aplicarea semnăturii electronice.
 (2) Hotărîrile colegiilor se adoptă cu votul deschis al majorității membrilor aleși ai
colegiului, cu excepția cazurilor în care prezenta lege prevede o altă modalitate de adoptare a
hotărîrilor.
(3) Hotărîrile colegiului se contestă la Consiliul Superior al Procurorilor, prin intermediul
colegiului, în termen de 5 zile lucrătoare de la data pronunțării acestora. Contestația poate fi
depusă de către persoana în privința căreia a fost adoptată hotărîrea respectivă, iar în cazul
procedurii disciplinare, și de către persoana care a depus sesizarea, precum și de către Inspecția
procurorilor. 
(4) Hotărîrile colegiilor se transmit la aparatul Consiliului Superior al Procurorilor în
următoarea zi după expirarea termenului de contestare.
Articolul 86. Examinarea contestațiilor împotriva hotărîrilor
                       colegiilor 
(1) Contestațiile împotriva hotărîrilor adoptate de colegii se examinează în cel mult o lună
de la data înregistrării acestora la Consiliul Superior al Procurorilor.
(2) Ziua, ora și locul examinării contestației se comunică, cu cel puțin 3 zile lucrătoare
înainte de data desfășurării ședinței, procurorului vizat în hotărîrea contestată, candidatului la
funcția de procuror care a depus plîngerea, inspectorului, precum și altor persoane, în condițiile
prezentei legi.
(3) În urma examinării contestației, Consiliul Superior al Procurorilor decide:
a) menținerea hotărîrii contestate;
b) casarea hotărîrii contestate și adoptarea unei noi hotărîri prin care se soluționează cauza.
Articolul 87. Competențele Colegiului pentru selecția 
                     și cariera procurorilor
(1) Colegiul pentru selecția și cariera procurorilor are următoarele atribuții: 
a) examinează dosarele candidaților la funcția de procuror, actele prezentate de către
candidați și cele referitoare la candidați; 
b) examinează dosarele și actele prezentate de procurorii care solicită numirea în funcția de
procuror-șef sau adjunct al procurorului-șef ori promovarea într-o funcție superioară; 
c) organizează și desfășoară interviuri cu participanții la concurs; 
d) oferă punctaj participanților la concurs; 
e) adoptă hotărîri motivate cu privire la rezultatele concursului;
f) are alte atribuții prevăzute de lege sau de regulamentele aprobate de Consiliul Superior al
Procurorilor.
(2) Colegiul pentru selecția și cariera procurorilor examinează, în termen de cel mult 3 luni,
materialele prezentate de secretariatul Consiliului Superior al Procurorilor.
Articolul 88. Competențele Colegiului de evaluare 
                       a performanțelor procurorilor
Colegiul de evaluare a performanțelor procurorilor are următoarele atribuții: 
a) stabilește programul de evaluare a activității procurorilor; 
b) examinează dosarele procurorilor supuși evaluării, actele prezentate de către aceștia și
actele referitoare la aceștia; 
c) organizează și desfășoară interviuri cu procurorii supuși evaluării; 
d) adoptă hotărîri cu privire la procurorii supuși evaluării. 
Articolul 89. Competențele Colegiului de disciplină şi etică
Colegiul de disciplină şi etică are următoarele atribuții:
a) examinează cauzele disciplinare inițiate împotriva procurorilor, primite de la Inspecția
procurorilor, și aplică, după caz, sancțiuni disciplinare;
b) adoptă recomandări privind prevenirea abaterilor disciplinare în cadrul Procuraturii și
respectarea eticii procurorilor.
 ORGANELE DE URMĂRIRE PENALĂ

1. Considerațiuni generale cu privire la organele de urmărire penală;

2. Statutul ofițerului de urmărire penală;
3. Ministerul Afacerilor Interne/Poliția (http://politia.md/) (https://www.mai.gov.md/);
4. Centrul Națonal Anticorupție (https://cna.md/);
5. Serviciul Vamal al RM (https://customs.gov.md/ro);
6. Serviciul Fiscal de Stat al RM (https://servicii.fisc.md/).

BIBLIOGRAFIE:
a) Codul de Procedură penală a RM (art. 266-269/2)
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=128403&lang=ro#;
b) Legea cu privire la statutul ofițerului de urmărire
penalăhttps://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=123541&lang=ro#;
c) Legea cu privire la poliție și statutul polițistului https://www.legis.md/cautare/getResults?
doc_id=120699&lang=ro;
d) Legea privind statutul funcționarului public cu statut special din cadrul MAI
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=125233&lang=ro#;
e) Legea cu privire la Centrul Național Anticorupție
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=127720&lang=ro# ;
f) Legea cu privire la Serviciul Vamal al RM (https://www.legis.md/cautare/getResults?
doc_id=120075&lang=ro)
g) Codul fiscal (art. 129-153 ) https://www.legis.md/cautare/getResults?
doc_id=128496&lang=ro#

1. CONSIDERAȚIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA

ORGANELE DE URMĂRIRE PENALĂ
Procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală şi a instanţelor
judecătoreşti cu participarea părţilor în proces şi a altor persoane, desfăşurată în conformitate cu
prevederile Codului de Procedura Penală. Procesul penal se consideră început din momentul
sesizării sau autosesizării organului competent despre pregătirea sau săvîrşirea unei infracţiuni.
Procesul penal are ca scop protejarea persoanei, societăţii şi statului de infracţiuni,
precum şi protejarea persoanei şi societăţii de faptele ilegale ale persoanelor cu funcţii de
răspundere în activitatea lor legată de cercetarea infracţiunilor presupuse sau săvîrşite, astfel ca
orice persoană care a săvîrşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o
persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală şi condamnată.
Organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti în cursul procesului sînt obligate
să activeze în aşa mod încît nici o persoană să nu fie neîntemeiat bănuită, învinuită sau
condamnată şi ca nici o persoană să nu fie supusă în mod arbitrar sau fără necesitate măsurilor
procesuale de constrîngere ori să nu fie victima încălcării altor drepturi fundamentale.
 Articolul 252 CPP RM . Obiectul şi scopul urmăririi penale
 Urmărirea penală are ca obiect colectarea probelor necesare cu privire la existenţa
infracţiunii, la identificarea făptuitorului, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se
transmită cauza penală în judecată în condiţiile legii şi pentru a se stabili răspunderea acestuia.
 Articolul 253 CPP RM. Organele de urmărire penală
 (1) Urmărirea penală se efectuează de către procuror şi de către organele constituite
conform legii în cadrul:
 1) Ministerului Afacerilor Interne;
 2) Serviciului Vamal;
 3) Centrului Naţional Anticorupţie;
4)  Serviciului Fiscal de Stat.
  (2) Organele de urmărire penală sînt organizate în structuri centrale și structuri teritoriale
și sînt reprezentate de ofiţeri de urmărire penală anume desemnaţi în cadrul instituţiilor
menţionate în alin.(1) şi subordonaţi organizaţional conducătorului instituţiei respective.
 (3) Ofiţerii de urmărire penală sînt independenţi, se supun legii şi indicaţiilor scrise ale
procurorului.
 (4) Statutul ofiţerului de urmărire penală este stabilit prin lege.
 Articolul 254. Rolul activ al organului de urmărire penală
 (1) Organul de urmărire penală este obligat să ia toate măsurile prevăzute de lege pentru
cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a circumstanţelor cauzei pentru stabilirea
adevărului.
 (2) Activitatea organului de urmărire penală prevăzută în alin.(1) se efectuează şi în
cazul în care bănuitul sau învinuitul îşi recunoaşte vinovăţia.

Potrivit actualei legislației a RM, competența de urmărire penală o au:

1. Ministerul Afacerilor Interne
Organul de urmărire penală al Ministerului Afacerilor Interne efectuează urmărirea
penală pentru orice infracţiune care nu este dată prin lege în competenţa altor organe de urmărire
penală sau este dată în competenţa lui prin ordonanţa procurorului.
2. Serviciul Vamal
Organul de urmărire penală al Serviciului Vamal efectuează urmărirea penală în privinţa
infracţiunilor prevăzute în art.248, 2481, 2482 și 249 din Codul penal.
3. Centrul Național Anticorupție
Organul de urmărire penală al Centrului Național Anticorupție efectuează urmărirea
penală în privinţa infracţiunilor prevăzute la art. 239–240, 243, 279 şi 324–335 din Codul penal,
precum și a celor săvîrșite în conexiune cu acestea, cu excepțiile prevăzute de prezentul cod.
4. Serviciul Fiscal de Stat
Organul de urmărire penală al Serviciului Fiscal de Stat efectuează urmărirea penală în
privința infracțiunilor prevăzute la art. 241–242, 244, 2441, 250–253 și 3351 din Codul penal, cu
excepția infracțiunilor care sunt atribuite prin lege în competența procurorului.

Organul de urmărire penală şi atribuţiile lui

(1) Urmărirea penală se efectuează de către ofiţerii de urmărire penală desemnaţi ai
organelor de urmărire penală prevăzute în art.56.
(2) Organele de urmărire penală efectuează sau dispun acţiuni de urmărire penală în
condiţiile Codului de Procedura penală.
(3) Organul de urmărire penală are, de asemenea, obligaţia de a lua toate măsurile
necesare pentru prevenirea şi curmarea infracţiunii.
(4) Dacă există indici ai infracţiunii, organul de urmărire penală, concomitent cu
înregistrarea sesizării despre aceasta, porneşte procesul de urmărire penală şi, călăuzindu-se de
dispoziţiile prezentului cod, efectuează acţiuni de urmărire penală în vederea descoperirii ei şi
fixării probelor care confirmă sau infirmă săvîrşirea infracţiunii, ia măsuri în vederea asigurării
acţiunii civile sau a unei eventuale confiscări a bunurilor dobîndite ilicit.
(5) Organul de urmărire penală anunţă imediat procurorul despre infracţiunea săvîrşită şi
despre începerea acţiunilor de urmărire penală.
Conducătorul organului de urmărire penală şi atribuţiile lui
(1) În cauzele penale, atribuţiile de conducător al organului de urmărire penală le execută
ofiţerul de urmărire penală din Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Vamal, Centrul Național
Anticorupție și Serviciul Fiscal de Stat, numit în modul stabilit de lege şi care acţionează în
limitele competenţei sale.
 (2) Conducătorul organului de urmărire penală exercită controlul asupra efectuării la
timp a acţiunilor de descoperire şi prevenire a infracţiunilor şi asigură înregistrarea, în modul
stabilit, a sesizărilor despre săvîrşirea infracţiunilor.
 (21) În exercitarea atribuţiilor sale, conducătorul organului de urmărire penală:
a) repartizează ofițerilor de urmărire penală spre soluţionare sesizările şi materialele
referitoare la săvîrşirea infracţiunilor, precum și cauzele penale;
b) transmite ofiţerului de urmărire penală spre executare cererea de comisie rogatorie şi
delegaţia privind efectuarea acţiunilor de urmărire penală primite de la alte organe de urmărire
penală;
e) retrage, în condiţiile alin. (3), prin ordonanţă, materialele şi cauza penală de la un ofiţer
de urmărire penală şi le transmite altui ofiţer de urmărire penală pentru efectuarea urmăririi
penale;
f) este în drept să-şi reţină sesizările, cauzele penale pentru efectuarea urmăririi penale
personal, adoptînd o ordonanţă motivată, în baza unor temeiuri legale, de primire a cauzei. În
acest caz, îi revin atribuţiile ofiţerului de urmărire penală;
h) înaintează procurorului demersuri cu privire la anularea unor acte juridice nelegitime
ale ofiţerului de urmărire penală;
i) efectuează alte acţiuni prevăzute de legislaţie.
(23) Conducătorul organului de urmărire penală coordonează activitatea ofiţerilor de
urmărire penală şi acordă asistenţă metodică la efectuarea urmăririi penale, contribuie la
obţinerea datelor şi materialelor necesare, ia măsuri în vederea executării în termen a misiunilor
ofiţerilor de urmărire penală privind efectuarea măsurilor speciale de investigaţii.
(3) Conducătorul organului de urmărire penală retrage materialele și cauzele penale
repartizate unui ofițer de urmărire penală și le transmite altui ofițer de urmărire penală, cu
informarea procurorului care conduce urmărirea penală, în cazul:
a) transferului, delegării, detașării, suspendării sau eliberării din funcție a ofiţerului de
urmărire penală, potrivit legii;
b) absenței ofițerului de urmărire penală, dacă există cauze obiective care justifică
urgența și care împiedică prezentarea acestuia.
(4) Retragerea sesizărilor și cauzelor penale de la un ofițer de urmărire penală în vederea
repartizării acestora unui alt ofițer de urmărire penală în alte cazuri decît cele stabilite la alin. (3)
se face de către conducătorul organului de urmărire penală doar în temeiul ordonanței motivate a
procurorului.
(5) Conducătorul organului de urmărire penală nu are dreptul să dea indicații privind
efectuarea acțiunilor procesuale, privind deciziile pe caz sau să se implice într-un alt mod în
desfășurarea urmăririi penale.

2. STATUTUL OFIȚERULUI DE URMĂRIRE PENALĂ

Articolul 1. Ofiţerul de urmărire penală
(1) Ofiţerul de urmărire penală este persoana care, în numele statului şi în limitele
competenţei sale, efectuează nemijlocit urmărirea penală în cauze penale şi exercită alte activităţi
prevăzute expres de lege.
(2) Nu pot avea calitatea de ofiţer de urmărire penală angajaţii organelor de urmărire penală
abilitaţi cu funcţii de menţinere a ordinii publice, de control sau de exercitare a activităţii
operative de investigaţii, care au statut de persoane învestite cu funcţii de constatare a
infracţiunilor, stabilit prin lege.
Articolul 2. Cadrul juridic
Activitatea ofiţerului de urmărire penală este reglementată de Constituţia Republicii
Moldova, de Codul de procedură penală, de prezenta lege, de alte legi şi acte normative, precum
şi de normele dreptului internaţional.
Articolul 3. Principiile de activitate
(1) În exercitarea atribuţiilor, ofiţerul de urmărire penală este independent, se supune numai
legii, indicaţiilor scrise ale conducătorului organului de urmărire penală, ale procurorului şi
hotărîrilor instanţei de judecată, emise în limitele competenţei lor şi în conformitate cu legislaţia
în vigoare.
(2) Urmărirea penală în cauze penale se efectuează în strictă conformitate cu prevederile
Constituţiei Republicii Moldova, ale Codului penal şi ale Codului de procedură penală, ale altor
legi, cu principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.
(3) Activitatea ofiţerului de urmărire penală se bazează pe principiul legalităţii, egalităţii
tuturor persoanelor în faţa legii şi prezumţiei nevinovăţiei.
(4) Ofiţerul de urmărire penală este obligat să asigure participanţilor la proces deplina
exercitare a drepturilor procesuale, în condiţiile legii.
(5) Urmărirea penală se efectuează pe principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, fără
deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică,
avere, origine socială sau orice altă situaţie.
(6) Ofiţerul de urmărire penală are obligaţia de a porni, în limitele competenţei, urmărirea
penală în cazul în care este sesizat, în modul prevăzut de legislaţie, că s-a săvîrşit o infracţiune şi
de a efectua acţiunile necesare în vederea constatării faptei penale şi a persoanei vinovate.
Conducătorul organului de urmărire penală nu este în drept să dea indicații sau însărcinări
ofițerilor de urmărire penală detașați la procuratura specializată.
(7) Ofiţerul de urmărire penală apreciază probele în conformitate cu propria convingere,
formată în urma cercetării tuturor probelor administrate, dobîndite în modul stabilit de legislaţie.
Articolul 5. Atribuţiile
(1) Atribuţiile ofiţerului de urmărire penală sînt stabilite în Codul de procedură penală.
(2) În cadrul urmăririi penale, ofiţerul de urmărire penală ia în mod independent hotărîrile
prin care dispune asupra acţiunilor sau măsurilor procesuale, cu excepţia cazurilor cînd legea
prevede încuviinţarea, autorizarea sau confirmarea de către procuror ori, după caz, de către
judecătorul de instrucţie.
(3) Ofiţerul de urmărire penală este responsabil de efectuarea urmăririi penale în
conformitate cu prevederile legale, în termenele stabilite, în volum deplin şi în mod obiectiv.
(4) La desfăşurarea urmăririi penale, ofiţerul de urmărire penală dispune asupra acţiunilor
sau măsurilor procesuale, în condiţiile Codului de procedură penală, prin ordonanţă, rezoluţie sau
proces-verbal. Ordonanţele ofiţerului de urmărire penală emise, în condiţiile legii, în cauzele
penale în care efectuează urmărirea penală sînt executorii pentru toate autorităţile publice,
persoanele juridice, persoanele cu funcţie de răspundere şi persoanele fizice.
(5) Informaţia statistică şi de altă natură, certificatele, documentele şi copiile de pe ele
solicitate de ofiţerul de urmărire penală în cauzele în care efectuează urmărirea penală se prezintă
gratuit.
(6) Neîndeplinirea cerinţelor ofiţerului de urmărire penală care derivă din atribuţiile lui,
precum şi neprezentarea la citaţia acestuia atrag răspunderea stabilită de legislaţie.
Articolul 6. Conducătorul organului de urmărire penală 
                    şi atribuţiile lui
(1) În cauzele penale, atribuţiile de conducător al organului de urmărire penală le execută
ofiţerul de urmărire penală din Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Vamal, Centrul Național
Anticorupție și Serviciul Fiscal de Stat, numit în această funcţie în conformitate cu legislaţia.
(2) În funcţia de conducător al organului de urmărire penală poate fi numită persoana care
are o vechime în muncă în funcţia de ofiţer de urmărire penală de cel puţin 3 ani şi posedă
calităţi profesionale şi organizatorice necesare.
(3) Atribuţiile de conducător al organului de urmărire penală nu pot fi exercitate în cumul
cu atribuţiile de conducător al instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire
penală şi de conducător al subdiviziunii în care activează acest organ.
(4) Sarcinile şi atribuţiile conducătorului organului de urmărire penală în cauze penale sînt
stabilite în Codul de procedură penală.
(5) În exercitarea atribuţiilor, conducătorul organului de urmărire penală:
 a) transmite ofiţerului de urmărire penală spre soluţionare sesizările şi materialele
referitoare la săvîrşirea infracţiunilor;
b) transmite ofiţerului de urmărire penală spre executare cererea de comisie rogatorie,
delegaţia privind efectuarea acţiunilor de urmărire penală parvenite de la alte organe de urmărire
penală;
c) repartizează, prin rezoluţie, ofiţerilor de urmărire penală cauze penale pentru efectuarea
urmăririi penale ;
d) dispune, cu încuviinţarea procurorului, efectuarea urmăririi penale de către mai mulţi
ofiţeri de urmărire penală;
e) retrage, în condiţiile Codului de procedură penală, prin ordonanţă, materialele şi cauza
penală de la un ofiţer de urmărire penală şi le transmite altui ofiţer de urmărire penală pentru
efectuarea urmăririi penale, informînd despre acest fapt procurorul care conduce urmărirea
penală;
f) are dreptul să reţină pentru sine sesizările, cauzele penale pentru ca personal să efectueze
urmărirea penală, emiţînd o ordonanţă de primire a cauzei. În acest caz, el exercită atribuţiile
ofiţerului de urmărire penală;
h) înaintează procurorului demersuri cu privire la anularea unor acte juridice nelegitime ale
ofiţerului de urmărire penală;
i) efectuează şi alte acţiuni prevăzute de legislaţie.
(6) Indicaţiile conducătorului organului de urmărire penală în cauzele penale se dau în scris
ofiţerului de urmărire penală sau, după caz, conducătorului organului de urmărire penală ierarhic
inferior, poartă caracter obligatoriu şi sînt executorii, cu excepţia cazurilor în care au fost
contestate imediat şi au fost anulate de procurorul care conduce urmărirea penală sau de
procurorul ierarhic superior.
(7) Conducătorul organului de urmărire penală coordonează activitatea ofiţerilor de
urmărire penală şi acordă asistenţă metodică şi ajutor practic la efectuarea urmăririi penale,
contribuie la obţinerea datelor şi materialelor necesare, ia măsuri în vederea executării în termen
a misiunilor ofiţerilor de urmărire penală privind efectuarea măsurilor speciale de investigaţii.
(8) Dacă nu este de acord cu deciziile sau cu indicaţiile conducătorului organului de
urmărire penală privind efectuarea acţiunilor de urmărire penală, ofiţerul de urmărire penală are
dreptul să le conteste în condiţiile stabilite de Codul de procedură penală, înaintînd procurorului
care conduce urmărirea penală materialele aferente şi obiecţiile sale în scris.
(9) Conducătorul organului de urmărire penală ierarhic superior este în drept să solicite, în
baza sesizării procurorului, organului ierarhic inferior cauzele penale pentru control.
(10) Conducătorul organului de urmărire penală ierarhic inferior este obligat, în baza
sesizării procurorului, să prezinte cauzele penale pentru control, aducînd faptul la cunoştinţă
procurorului care conduce urmărirea penală.
Articolul 7. Controlul legalităţii acţiunilor de urmărire  penală
Controlul asupra respectării dispoziţiilor legale în efectuarea urmăririi penale, în
conformitate cu legislaţia în vigoare, se exercită de judecată şi de procuror.
Articolul 8. Relaţiile dintre procuror şi ofiţerul de urmărire penală
(1) Relaţiile dintre procuror şi ofiţerul de urmărire penală în cadrul urmăririi penale se
întemeiază pe respectarea strictă a Codului de procedură penală.
(2) Dacă nu este de acord cu deciziile sau cu indicaţiile procurorului privind efectuarea
unor acţiuni procesuale, ofiţerul de urmărire penală are dreptul să le conteste, în condiţiile
stabilite de Codul de procedură penală, procurorului ierarhic superior.
Articolul 9. Subordonarea ofiţerului de urmărire penală
(1) Ofiţerul de urmărire penală se subordonează organizatoric conducătorului instituţiei în
cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală şi conducătorului de subdiviziune
teritorială, în măsura în care nu afectează exercitarea atribuţiilor sale procesuale.
(2) Conducătorul instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală,
conducătorul subdiviziunii teritoriale sînt obligaţi să întreprindă măsuri de asigurare a ofiţerului
de urmărire penală cu mijloace tehnico-materiale necesare activităţii lui operative, exercitării
atribuţiilor ce îi revin, să contribuie la completarea funcţiilor de ofiţeri de urmărire penală şi la
asigurarea perfecţionării profesionale şi ridicării prestigiului activităţii lor.
Articolul 10. Interzicerea imixtiunii în activitatea de urmărire penală
(1) Ofiţerul de urmărire penală nu este obligat să dea explicaţii referitor la cauzele penale
în care efectuează urmărirea penală şi nici să le prezinte spre a se lua cunoştinţă de ele decît în
cazul şi modul prevăzute de legislaţie.
(2) Divulgarea datelor urmăririi penale de către ofiţerul de urmărire penală sau de către
persoana abilitată cu control asupra activităţii de urmărire penală, dacă această acţiune a cauzat
daune morale sau materiale martorului, părţii vătămate sau reprezentanţilor acestora sau dacă a
prejudiciat procesul de urmărire penală, atrage răspunderea prevăzută de legislaţie.
(3) Imixtiunea sub orice formă în activitatea organelor de urmărire penală atrage
răspunderea stabilită de legislaţie.
Articolul 11. Inadmisibilitatea atragerii ofiţerului de urmărire penală
                     în unele activităţi
Nu se admite atragerea ofiţerului de urmărire penală în activităţi de menţinere a ordinii
publice, în alte activităţi ale instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală
care nu sînt legate nemijlocit de efectuarea urmăririi penale în cauze penale decît în cazul unor
situaţii excepţionale care pun în pericol integritatea, suveranitatea, capacitatea de apărare şi
securitatea statului, drepturile şi libertăţile constituţionale ale cetăţenilor şi numai la indicaţia
scrisă a conducătorului instituţiei respective.

3. MINISTERUL AFACERILOR INTERNE/POLIȚIA

Articolul 2. Poliţia
Poliţia este o instituţie publică specializată a statului, în subordinea Ministerului
Afacerilor Interne, care are misiunea de a apăra drepturile şi libertăţile fundamentale ale
persoanei prin activităţi de menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii şi securităţii publice, de
prevenire, investigare şi de descoperire a infracţiunilor şi contravenţiilor.
Articolul 3. Cadrul juridic
Poliţia activează în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, cu prezenta lege,
cu alte acte normative în vigoare şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este
parte.
Articolul 4. Principiile de activitate a Poliţiei
(1) Activitatea Poliţiei se desfăşoară exclusiv în baza şi pentru executarea legii, în
interesul persoanei, al comunităţii şi în sprijinul instituţiilor statului, pentru apărarea drepturilor
şi libertăţilor fundamentale şi demnităţii umane, prevăzute în Declaraţia universală a drepturilor
omului, în Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale,
în Codul european de etică al poliţiei şi în alte acte internaţionale, în conformitate cu principiile
legalităţii, respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, imparţialităţii şi
nediscriminării, controlului ierarhic permanent, răspunderii personale şi profesionalismului,
transparenţei, respectării secretului de stat şi al altor informaţii oficiale cu accesibilitate limitată.
(2) Poliţia nu aplică, nu încurajează și nu tolerează tortura, tratamentul inuman sau
degradant.
(3) Aplicarea forței fizice, mijloacelor speciale și a armelor de foc se admite doar în
strictă conformitate cu legea și în cazul în care metodele nonviolente nu asigură îndeplinirea
atribuțiilor Poliției.
Articolul 12. Inspectoratul General al Poliţiei
(1) Inspectoratul General al Poliţiei este unitatea centrală de administrare şi control a
Poliţiei, cu statut de persoană juridică şi cu competenţă pe tot teritoriul Republicii Moldova.
 (2) Inspectoratul General al Poliţiei este condus de un şef numit de Guvern, pe un
termen cu posibilitatea de a fi numit pe un nou termen, la propunerea ministrului afacerilor
interne.
(3) Şeful Inspectoratului General al Poliţiei este asistat de adjuncţi numiţi în funcţie, la
propunerea sa, prin ordinul ministrului afacerilor interne.
(4) Efectivul-limită şi regulamentul Inspectoratului General al Poliţiei se aprobă de
Guvern, la propunerea ministrului afacerilor interne.
Articolul 13. Şeful Inspectoratului General al Poliţiei
(1) Şeful Inspectoratului General al Poliţiei:
a) conduce, coordonează şi controlează activitatea Poliţiei;
b) aprobă regulamentele de activitate a subdiviziunilor teritoriale ;
c) organizează şi implementează sistemul de control intern managerial şi poartă
răspundere pentru administrarea bugetului instituţiei şi a patrimoniului public aflat în gestiune;
d) organizează dotarea tehnico-materială a activităţii subdiviziunilor subordonate;
d1) încheie contracte pentru asigurarea activităţii Inspectoratului General al Poliţiei;
e) elaborează şi înaintează propuneri de buget şi, după caz, propuneri de modificare a
bugetului, precum şi prezintă rapoarte financiare, rapoarte de performanţă şi alte informaţii
necesare în procesul bugetar;
f) este responsabil pentru realizarea atribuţiilor Poliţiei, precum şi pentru organizarea
activităţii subdiviziunilor subordonate;
g) numeşte în funcție şi eliberează din funcţie personalul Inspectoratului General al
Poliţiei conform nomenclatorului aprobat de ministrul afacerilor interne;
h) numește și eliberează din funcție șeful adjunct al Direcției de Poliție a municipiului
Chișinău, responsabil de ordinea publică, cu acordul sau la propunerea Primarului general al
municipiului Chișinău și cu acordul Consiliului municipal Chișinău;
i) acordă stimulări şi aplică sancţiuni disciplinare angajaţilor Inspectoratului General al
Poliţiei conform legislaţiei;
j) raportează despre activitatea sa ministrului afacerilor interne şi Prim-ministrului, la
solicitarea acestora;
j1) acordă distincţii, stimulări reprezentanţilor mass-mediei și ai societăţii civile care
conlucrează cu Poliţia;
k) exercită alte funcţii în conformitate cu legislaţia.
(2) Şeful Inspectoratului General al Poliţiei trebuie să întrunească următoarele condiţii:
a) să deţină cetăţenia Republicii Moldova;
c) să dețină studii superioare de profil juridic;
d) să aibă vechime în funcţii manageriale de cel puţin 5 ani;
e) să cunoască limba de stat şi o altă limbă de circulaţie internaţională;
f) să aibă starea de sănătate fizică şi psihică corespunzătoare exercitării funcţiei,
confirmată prin concluzia comisiei medicale speciale a Ministerului Afacerilor Interne.
g) să nu aibă interdicţia de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce derivă
dintr-un act de constatare al Autorităţii Naţionale de Integritate.
(3) Încetarea exercitării funcţiei şefului Inspectoratului General al Poliţiei se dispune de
Guvern, la propunerea ministrului afacerilor interne, în cazurile de:
a) demisie;
b) atingere a limitei de vîrstă pentru serviciul în Poliţie;
c) expirare a termenului numirii în funcţie, cu excepţia cazului în care acesta a fost
numit pentru un nou termen;
d) comitere repetată de abateri disciplinare (de minimum 2 ori în decursul unui an) sau
comitere a unei abateri disciplinare grave;
e) rezultat nesatisfăcător obţinut în cadrul evaluării performanţelor, desfăşurată în baza
unui regulament aprobat de Guvern;
f) rezultat negativ al testului de integritate profesională;
 g) pronunţare a unei sentinţe definitive de condamnare;
h) pierdere a cetăţeniei Republicii Moldova;
i) alte cazuri prevăzute de legislație.
(4) În aplicarea legii, şeful Inspectoratului General al Poliţiei emite ordine şi dispoziţii
obligatorii pentru personalul din subordine.
Articolul 14. Subdiviziunile specializate ale Poliţiei
(1) În vederea îndeplinirii atribuţiilor specifice Poliţiei, prin ordinul ministrului
afacerilor interne, la propunerea şefului Ispectoratului General al Poliţiei, se înfiinţează
subdiviziuni specializate. Subdiviziunile specializate sînt unităţi ale Poliţiei de competenţă
teritorială generală, subordonate Inspectoratului General al Poliţiei, care pot crea servicii publice
desconcentrate şi se instituie conform specificului unor sectoare şi direcţii concrete de activitate.
(2) Prin ordinul ministrului afacerilor interne se înființează subdiviziunea specializată a
Poliției, care va avea calitatea de organ de urmărire penală.
(4) Structura şi regulamentele de activitate a subdiviziunilor specializate se aprobă de
către ministrul afacerilor interne.
Articolul 15. Subdiviziunile teritoriale ale Poliţiei
(1) Poliţia se organizează în subdiviziuni teritoriale – unităţi ale Poliţiei cu personalitate
juridică, de competenţă teritorială corespunzător împărţirii administrativ-teritoriale a ţării,
subordonate Inspectoratului General al Poliţiei, care sînt amplasate şi îşi desfăşoară activitatea în
teritoriul unităţii administrativ-teritoriale în baza regulamentelor de organizare şi funcţionare
aprobate de şeful Inspectoratului General al Poliţiei.
(2) În municipiul Chişinău şi în UTA Găgăuzia se organizează şi funcţionează direcţii
de poliţie
(3) În cadrul Direcţiei de Poliţie a municipiului Chişinău se organizează şi funcţionează
unităţi de poliţie ale sectoarelor, secţii şi servicii, corespunzător organizării administrativ-
teritoriale a municipiului, în funcţie de întinderea teritoriului, de numărul populaţiei, de numărul
şi de importanţa obiectivelor economice şi sociale.
(4) În cadrul Direcției de Poliție a UTA Găgăuzia se organizează și funcționează
inspectorate  de poliție (Comrat, Ceadîr-Lunga și Vulcănești), secții și servicii, corespunzător
organizării administrativ-teritoriale, în funcție de întinderea teritoriului, de numărul populației,
de numărul și de importanța obiectivelor economice și sociale.
(5) În municipii şi raioane se organizează şi funcţionează inspectorate de poliţie, iar în
sate (comune) – posturi de poliţie, arondate inspectoratelor municipale, de sector şi raionale de
poliţie.
(6) În municipii şi raioane pot fi înfiinţate secţii de poliţie potrivit criteriilor prevăzute la
alin. (3) și (4).
(9) Structura subdiviziunilor teritoriale ale Poliției se aprobă de către șeful
Inspectoratului General al Poliției.
Articolul 16. Dispoziţii speciale privind utilizarea
şi protecţia informaţiei, inclusive
a datelor cu caracter personal
(1) Pentru executarea eficientă a atribuţiilor sale, Poliţia este în drept să colecteze, să
prelucreze şi să păstreze informaţiile despre persoanele care au săvîrșit fapte ilicite sau
prejudiciabile, să creeze şi să utilizeze baze de date proprii, să utilizeze bazele de date ale altor
autorităţi, cu respectarea prevederilor legislaţiei cu privire la protecţia datelor cu caracter
personal.
(2) Poliţia asigură protecţia informaţiei, inclusiv a datelor cu caracter personal,
împotriva nimicirii, pierderii, accesului neautorizat.
Articolul 18. Atribuţiile Poliţiei
(1) Poliţia apără viaţa, integritatea corporală, sănătatea şi libertatea persoanei,
proprietatea privată şi publică, alte drepturi legitime ale persoanei şi comunităţii, exercitînd
atribuţiile prevăzute la art. 19–23.
 (2) Nu se admite punerea în seama Poliţiei a altor atribuţii decît a celor prevăzute de
lege.
(3) Nu se admite stabilirea în legi a unor atribuţii suplimentare pentru Poliţie fără
acoperirea bugetară a cheltuielilor aferente.
(4) Ofițerii de urmărire penală nu pot fi antrenați în exercitarea altor atribuții ale Poliției
decît a celor de urmărire penală, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.
Articolul 19. Prevenirea infracţiunilor şi contravenţiilor
În domeniul prevenirii infracţiunilor şi a contravenţiilor, Poliţia are următoarele
atribuţii:
a) culege informaţii în scop de cunoaştere, prevenire şi combatere a infracţiunilor,
precum şi a altor fapte ilicite;
b) elaborează şi întreprinde măsuri de prevenire a infracţiunilor şi contravenţiilor,
atribuite Poliţiei, conform legii;
c) deţine evidenţe proprii de prevenţie, criminalistice şi operative în vederea susţinerii
activităţii proprii;
d) asigură reacţionarea promptă la sesizările  despre infracţiuni şi contravenţii, aduce la
cunoştinţa autorităţilor administraţiei publice respective evenimentele care i-au devenit
cunoscute şi care pun în pericol siguranța personală, socială şi a statului şi cer o reacţionare
promptă;
e) constată cauzele şi condiţiile ce pot genera sau contribui la săvîrşirea infracţiunilor şi
contravenţiilor care sînt în competenţa Poliţiei, cu sesizarea, potrivit legii, a organului competent
sau a persoanei cu funcţii de răspundere cu privire la necesitatea de întreprindere a măsurilor de
înlăturare a acestor cauze şi condiţii;
f) colaborează cu instituţiile de învăţămînt şi cu organizaţiile neguvernamentale în scop
de pregătire antiinfracţională a populaţiei;
g) asigură supravegherea şi organizează controlul, conform legii, asupra deţinerii,
portului şi folosirii armelor şi muniţiilor cu destinaţie civilă, asupra modului în care se efectuează
operaţiunile cu arme și muniţii cu destinaţie civilă, asupra activității armurierilor licențiați să
repare arme şi funcţionării tirurilor de tragere, precum şi asupra examinării tehnice şi efectuării
tragerilor experimentale din arme, indiferent de forma de proprietate şi destinaţie;
h) exercită controlul, potrivit legii, asupra respectării de către instituţiile abilitate a
normelor legale referitoare la circulaţia substanţelor stupefiante , toxice şi radioactive, precum şi
a altor obiecte şi substanţe supuse autorizării, care prezintă un pericol public avansat sau care pot
fi folosite la săvîrşirea unor fapte ilicite;
i) întreprinde măsuri pentru asigurarea integrităţii averii fără stăpîn, în posesia căreia a
intrat, pînă la transmiterea acesteia persoanelor îndreptăţite de a o poseda.
Articolul 20. Investigarea infracţiunilor şi contravenţiilor, urmărirea penală
În domeniul investigării infracţiunilor şi contravenţiilor și al urmăririi penale, Poliţia are
următoarele atribuţii:
a) realizează măsuri speciale de investigații în condiţiile legii;
b) desfăşoară, potrivit competenţei, activităţi de constatare a infracţiunilor şi efectuează
urmărirea penală în legătură cu acestea;
c) îndeplineşte însărcinările şi dispoziţiile în formă scrisă ale procurorului, ofiţerului de
urmărire penală privind înfăptuirea acţiunilor de urmărire penală, precum și hotărîrile
judecătorești;
d) constată contravenţii şi aplică sancţiuni contravenţionale potrivit legii;
e) caută persoanele care se eschivează de la urmărirea penală şi judecată, persoanele
dispărute, precum şi bunurile care au servit la săvîrşirea infracţiunii, au păstrat asupra lor urmele
acţiunilor criminale sau au constituit obiectul acestor acţiuni;
f) reţine persoane în condiţiile stabilite de legislaţie;
g) asigură măsurile de protecţie a martorilor şi a altor participanţi la procesul penal în
condiţiile legii;
 h) foloseşte metode şi mijloace tehnico-ştiinţifice la cercetarea locului de săvîrşire a
infracţiunilor şi la examinarea probelor şi a mijloacelor materiale de probă, efectuînd, prin
laboratoare şi de specialişti proprii acreditaţi, expertize judiciare şi constatări tehnico-ştiinţifice,
dispuse în condiţiile legii.
Articolul 21. Menţinerea, asigurarea și restabilirea ordinii şi securității
publice, protecţia drepturilor şi a intereselor legitime
ale persoanei şi comunităţii
(1) În domeniul de menţinere, asigurare și restabilire a ordinii şi securității publice, al
protecţiei drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei şi comunităţii, Poliţia are următoarele
atribuţii:
a) desfăşoară activităţi de menţinere a ordinii şi securității publice, a siguranţei
persoanelor, de identificare şi contracarare a acţiunilor ce atentează la viaţa, libertatea, sănătatea
şi integritatea persoanelor, a proprietăţii private sau publice, precum şi a altor interese legitime
ale comunităţii;
b) desfășoară acțiuni de asigurare a ordinii publice cu ocazia întrunirilor, manifestațiilor
cultural-sportive și a altor activități similare, în situațiile prevăzute de legislația în vigoare;
c) supraveghează şi controlează circulaţia pe drumurile publice, în afara cazurilor
exceptate prin lege, şi colaborează cu alte autorităţi publice, instituţii, asociaţii obștești şi
organizaţii neguvernamentale pentru îmbunătăţirea organizării şi sistematizării circulaţiei,
asigurarea stării tehnice a autovehiculelor, menţinerea infrastructurii drumurilor, perfecţionarea
pregătirii conducătorilor auto şi luarea unor măsuri de educaţie rutieră a participanţilor la trafic,
respectarea de către autorităţile publice, persoanele fizice şi juridice a normelor legale din
domeniul siguranţei traficului rutier;
d) execută misiuni de asigurare a ordinii publice în timpul vizitelor oficiale sau al altor
activităţi la care participă înalţi demnitari de stat;
f) asigură, în condiţiile legii, ordinea publică şi paza zonelor în care s-au produs ori
există pericol iminent de producere a unor incendii, explozii ori a altor situaţii excepţionale ce
pun în pericol viaţa, integritatea corporală a persoanelor sau bunurile acestora;
g) participă la lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale de caracter natural,
tehnogen ori ecologic în localităţi şi la obiectivele păzite;
h) asigură paza la transportarea armelor, muniţiilor, materialelor explozive, a
substanţelor stupefiante , psihotrope, toxice sau radioactive ori a altor materiale sau substanţe
periculoase, în condiţiile stabilite prin lege;
i) desfăşoară activităţi de căutare a persoanelor care se sustrag de la executarea
pedepselor sau a hotărîrilor judecătoreşti;
j) asigură paza şi funcţionarea, în condiţiile legii, a locurilor de reţinere organizate în
cadrul unităţilor de poliţie;
k) asigură deţinerea persoanelor reţinute în izolatoarele de detenţie provizorie, precum şi
escortarea acestora;
l) contribuie la aducerea în autorităţile sau instituţiile publice respective, la solicitarea
acestora, a persoanelor care se sustrag de la prezentarea obligatorie, în conformitate cu legislaţia;
m) execută controlul asupra comportamentului persoanelor arestate la domiciliu,
eliberate provizoriu sub control judiciar sau pe cauţiune;
n) asigură protecţia victimelor violenţei în familie şi supraveghează executarea
măsurilor de protecţie, aplicate în conformitate cu legislaţia;
o) verifică respectarea regulilor de şedere a cetăţenilor străini şi a apatrizilor pe teritoriul
Republicii Moldova, emite decizii de returnare a străinilor, de revocare și de anulare a dreptului
de ședere și de declarare a străinului drept persoană indezirabilă, de reducere a termenului de
şedere a străinilor, aplică şi ridică interdicţii de intrare şi ieşire în/din Republica Moldova;
p) reţine şi deţine în locuri special stabilite străinii care au intrat clandestin, se află ilegal
şi sînt supuşi expulzării de pe teritoriul Republicii Moldova;
 q) exercită obligaţiile ce reies din acordurile de readmisie încheiate între Guvernul
Republicii Moldova şi guvernele altor state.
(2) Procedeele şi tacticile de intervenţie ale Poliţiei în domeniul menţinerii, asigurării şi
restabilirii ordinii publice sînt aprobate de ministrul afacerilor interne.
Articolul 22. Asigurarea înfăptuirii justiţiei
În domeniul de asigurare a înfăptuirii justiţiei, Poliţia are următoarele atribuţii:
a) execută mandatele şi deciziile instanţelor de judecată pentru punerea persoanelor în
stare de arest preventiv, hotărîrile instanţelor de judecată, ale procurorilor şi ofiţerilor de
urmărire penală pentru aducerea silită a persoanelor care, fiind citate, se sustrag de la prezentarea
în organele respective;
g) acordă asistenţă executorilor judecătoreşti în procesul de îndeplinire a acţiunilor
executorii.
Articolul 24. Competenţa teritorială a poliţistului
(1) În îndeplinirea activităţilor specifice, poliţistul are competenţă teritorială
corespunzătoare unităţii de poliţie din care face parte.
(2) În caz de continuare a unei măsuri sau activităţi specifice, poliţistul poate acţiona, în
condiţiile legii, şi în raza teritorială a altor unităţi de poliţie în modul prevăzut de actele
normative departamentale.
(3) În caz de detaşare sau de misiune ordonată pe raza teritorială a altei unităţi de
poliţie, poliţistul are competenţa teritorială stabilită pentru acea unitate. Poliţistul care activează
în una din subdiviziunile specializate subordonate Inspectoratului General al Poliţiei are
competenţă teritorială generală.
(4) Fiecare poliţist, pe tot teritoriul ţării, indiferent de funcţia pe care o deţine, de locul
în care se află în timpul sau în afara orelor de program, în cazul în care sesizează existenţa unor
circumstanţe sau fapte care periclitează ordinea de drept, viaţa sau sănătatea persoanelor ori alte
valori sociale, este obligat să comunice despre aceasta celei mai apropiate subdiviziuni de poliţie
şi să întreprindă măsurile posibile pentru prevenirea şi curmarea infracţiunii sau contravenţiei,
acordarea primului ajutor persoanelor aflate în pericol, reţinerea şi identificarea făptuitorilor,
depistarea martorilor oculari şi pentru paza locului în care s-a produs evenimentul.
ticolul 31. Personalul Poliţiei şi statutul poliţistului
(1)Personalul Poliţiei se constituie din poliţişti, funcţionari publici, salariaţi civili şi
personal de deservire tehnică.
(2)În limitele competenţelor stabilite de legislaţie, poliţistul este învestit cu
împuterniciri pe timpul şi în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, prevăzute de prezenta
lege.
(3)Poliţistul este funcţionar public cu statut special.
(4) Statutul poliţistului se aplică şi angajaţilor subdiviziunilor subordonate Ministerului
Afacerilor Interne care exercită atribuţiile Poliţiei, conform prevederilor prezentei legi, precum şi
corpului profesoral didactic din cadrul catedrelor cu disciplini de specialitate poliţienească din
cadrul instituţiilor de învăţămînt ale Ministerului Afacerilor Interne. Subdiviziunile subordonate
Ministerului Afacerilor Interne, în cadrul cărora se instituie funcţii poliţieneşti, sînt specificate în
Regulamentul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat de Guvern.
Articolul 3. Funcţionarul public cu statut special
(1) Calitatea de funcţionar public cu statut special apare şi încetează în condiţiile prezentei
legi.
(2) Funcţionarii publici cu statut special se diferenţiază pe categorii, în funcţie de specificul
sarcinilor şi responsabilităţilor atribuite prin fişa postului, precum şi prin nivelul de studii
corespunzător funcţiei ocupate.
(3) În limitele competenţelor atribuite prin lege, funcţionarul public cu statut special este
învestit cu împuterniciri şi drepturi pe timpul şi în legătură cu exercitarea funcţiei publice cu
statut special pe care o deţine.
 (4) Funcţionarul public cu statut special aflat în sau în legătură cu exercitarea funcţiei este
reprezentant al statului şi se află sub protecţia acestuia în condiţiile legii.
(5) Pentru funcţionarul public cu statut special sînt elaborate standarde ocupaţionale
specifice în modul stabilit de Ministerul Afacerilor Interne.
(6) Formarea profesională a funcţionarului public cu statut special se organizează şi se
realizează în conformitate cu actele administrative ale Ministerului Afacerilor Interne, pe baza
standardelor ocupaţionale şi de  formare profesională aferente.   
Articolul 4. Natura profesională distinctă a funcţiei publice cu statut special
(1) Natura profesională distinctă a funcţiei publice cu statut special este conferită de tipul şi
condiţiile caracteristice de îndeplinire a sarcinilor de serviciu prevăzute de normele legale, şi
anume:
a) principiile profesionale;
b) gradele speciale;
c) sistemul de carieră;
d) formarea profesională;
e) exercitarea funcţiei publice cu statut special potrivit atribuţiilor legale date în competenţa
entităţii din care face parte;
f) portul, de regulă, al uniformei, al însemnelor distinctive şi legitimaţiei de serviciu;
g) aplicarea, în condiţiile legii, a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc;
h) îndeplinirea atribuţiilor exclusiv în folosul cetăţeanului şi al comunităţii, fapt ce impune
asumarea unei conduite speciale, a unor interdicţii şi restricţii individuale, restrîngerea
exerciţiului unor drepturi fundamentale şi instituirea de incompatibilităţi;
i) executarea măsurilor de intervenţie profesională cu un grad ridicat de risc pentru viaţă şi
sănătate, ce presupun eforturi fizice şi psihice intense şi prelungite;
j) apariţia de situaţii profesionale ce pot periclita viaţa, siguranţa personală şi a familiei
funcţionarului public cu statut special.
Articolul 9. Clasificarea funcţiilor publice cu statut special
(1) Funcţiile publice cu statut special se clasifică după cum urmează:
a) funcţii de conducere;
b) funcţii de execuţie.
(2) Ierarhia funcţiilor publice cu statut special în raport cu complexitatea şi natura
sarcinilor, cu nivelul de importanţă şi responsabilitate al acestora, precum şi corespunderea
acestora cu gradele speciale se aprobă de către Guvern.
Articolul 10. Clasificarea gradelor speciale
(1) Funcţionarilor publici cu statut special li se acordă grade speciale în condiţiile prezentei
legi.
(2) Funcţionarii publici cu statut special se încadrează în două categorii, definite în raport
cu gradele speciale, complexitatea și natura sarcinilor şi cu nivelul de studii necesar, şi anume:
corpul de subofiţeri şi corpul de ofiţeri.
Articolul 11. Ierarhizarea gradelor speciale
(1) Gradele speciale aferente corpului de subofiţeri şi termenele de aflare în gradele
respective sînt următoarele:
a) agent – 1 an;
b) agent superior – 2 ani;
c) agent principal – 3 ani;
d) agent-şef adjunct – 4 ani;
e) agent-şef – 5 ani;
f) agent-şef principal.
(2) Gradele speciale aferente corpului de ofiţeri şi termenele de aflare în gradele respective
sînt următoarele:
a) inspector – 2 ani;
b) inspector superior – 3 ani;
 c) inspector principal – 3 ani;
d) comisar – 4 ani;
e) comisar principal – 5 ani;
f) comisar-şef;
g) chestor;
h) chestor-şef;
i) chestor general.
(3) Nu se stabilesc termene de aflare în gradele speciale prevăzute la alin. (1) lit. f) şi alin.
(2) lit. f)–i).
Articolul 13. Cerinţele pentru angajarea în funcţii publice cu statut special
În funcţiile publice cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne poate fi
angajată orice persoană, indiferent de rasă, naţionalitate, etnie, sex, religie sau origine socială,
care întruneşte cumulativ următoarele cerinţe:
a) deţine cetăţenia Republicii Moldova;
b) cunoaşte limba de stat;
c) a atins vîrsta de 18 ani;
d) este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei, conform deciziei
Comisiei medicale a Ministerului Afacerilor Interne;
e) are studiile necesare pentru funcţia în care urmează să fie angajată;
f) nu are antecedente penale;
f1) nu are, în ultimii 5 ani, în cazierul privind integritatea profesională, înscrieri cu privire la
rezultatul negativ al testului de integritate profesională pentru încălcarea obligaţiei prevăzute la
art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 325/2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale;
g) nu are calitatea de bănuit, învinuit sau inculpat în cadrul unui proces penal;
h) are o reputaţie ireproşabilă;
i) nu a fost concediată dintr-o funcţie publică cu statut special pentru încălcarea disciplinei
de serviciu;
j) nu este membru al unui partid politic, al unei organizaţii social-politice sau al unei
organizaţii interzise de lege;
k) corespunde cerinţelor speciale prevăzute de legislaţie;
l) nu are interdicția de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce derivă dintr-
un act de constatare al Autorității Naționale de Integritate.
Articolul 14. Modalităţi de ocupare a funcţiilor publice cu statut special
(1) Ocuparea funcţiilor publice cu statut special vacante sau temporar vacante din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne se realizează prin:
a) concurs;
b) promovare;
c) transfer;
d) detaşare;
e) asigurarea interimatului funcţiei.
(2) Concursul se organizează în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(3) Procedurile de desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiilor publice se aprobă de
către Guvern.
Articolul 15. Angajarea în funcţiile publice cu statut special
(1) În funcţiile publice cu statut special sînt angajaţi, de regulă, absolvenţi ai instituţiilor de
învăţămînt ale Ministerului Afacerilor Interne sau ai altor instituţii de învăţămînt care pregătesc
personal pentru Ministerul Afacerilor Interne.
(2) Ofiţerii pot fi recrutaţi şi din sursă internă, dintre subofiţerii care deţin studii în
specialităţi corespunzătoare cerinţelor din fişa postului.
(3) Acoperirea deficitului de funcţionari publici cu statut special se poate face prin
angajarea de personal din sursă externă, în numărul şi pentru specialităţile aprobate de către
angajatori, în cazul în care nu există posibilitatea formării de personal în instituţiile de învăţămînt
ale Ministerului Afacerilor Interne.
(4) Angajarea în funcţiile publice cu statut special în condiţiile alin. (2) şi (3) se face prin
concurs, cu excepţia cazurilor de angajare prin transfer de la alte autorităţi publice Ministerul
Afacerilor Interne solicită de la Centrul Naţional Anticorupţie şi/sau de la Serviciul de Informaţii
şi Securitate certificatul de cazier privind integritatea profesională a candidatului la angajare în
funcţia publică cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
(5) Prin derogare de la prevederile alin. (4), pentru unele posturi, angajarea se efectuează
conform nomenclatorului şi procedurii stabilite de Ministerul Afacerilor Interne.
(6) Anterior angajării într-o funcţie publică cu statut special, candidaţii la funcţia vacantă
sînt supuşi unui control special în modul reglementat de Ministerul Afacerilor Interne.
(7) Candidatul care a promovat concursul poate fi numit în funcţie numai după exprimarea
în formă scrisă a acordului său privind:
a) testarea integrităţii sale profesionale şi monitorizarea stilului său de viaţă;
b) testarea periodică a aptitudinilor sale psihologice necesare pentru exercitarea atribuţiilor;
c) testarea sa în timpul efectuării controlului periodic ori selectiv al activităţii de serviciu în
conformitate cu prevederile Legii nr. 269-XVI din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării
la detectorul comportamentului simulat (poligraf);
d) prelucrarea datelor sale cu caracter personal în condiţiile legii.
(8) La angajare, funcţionarul public cu statut special este supus înregistrării dactiloscopice
de stat obligatorii în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(9) La angajare, funcţionarul public cu statut special ia cunoştinţă, contra semnătură, de
normele deontologice aplicabile, de restricţiile şi interdicţiile stabilite prin lege.
(10) Angajarea în funcţia publică cu statut special se efectuează prin ordin de numire în
funcţie, emis de angajator sau de persoana împuternicită de către acesta.
(11) Persoanele supuse serviciului militar, angajate în funcţii publice cu statut special, se
radiază din evidenţa militară şi se trec în evidenţa specială a Ministerului Afacerilor Interne pe
durata îndeplinirii serviciului.
(12) Competenţele de angajare, precum şi modalitatea delegării acestora sînt stabilite de
nomenclatorul aprobat de către Guvern.
Articolul 16. Perioada de probă
(1) Este considerată funcţionar public cu statut special debutant persoana care exercită
funcţia publică cu statut special în cadrul Ministerului Afacerilor Interne pentru prima dată.
(2) Perioada de probă are drept scop verificarea cunoştinţelor, abilităţilor şi aptitudinilor
profesionale în exercitarea funcţiei publice cu statut special, formarea practică a funcţionarului
public cu statut special debutant la locul de muncă, precum şi cunoaşterea de către acesta a
specificului activităţii în cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
(3) Durata perioadei de probă este de cel puţin 3 luni şi de cel mult 12 luni şi se stabileşte
conform postului la care a acces candidatul.
(4) În perioada de probă, funcţionarul public cu statut special debutant este obligat să-şi
continue pregătirea profesională.
(5) La expirarea perioadei de probă, funcţionarul public cu statut special debutant:
a) este confirmat în funcţie dacă la evaluarea activităţii profesionale a obţinut cel puţin
calificativul „satisfăcător”;
b) este eliberat din funcţie dacă la evaluarea activităţii profesionale a obţinut calificativul
„nesatisfăcător”.
(6) Perioada de probă se ia în considerare la calculul vechimii în serviciul public cu statut
special, cu excepţia cazului specificat la alin. (5) lit. b).
(7) Procedura de organizare a perioadei de probă, procedura de evaluare a activităţii
funcţionarului public cu statut special debutant, drepturile şi obligaţiile specifice ale acestuia se
aprobă de către Guvern.
Articolul 17. Testarea integrităţii profesionale
 (1) Testarea integrităţii profesionale reprezintă o metodă de verificare periodică a modului
în care funcţionarul public cu statut special își respectă obligaţiile profesionale sau de conduită,
precum şi o metodă de identificare, evaluare şi înlăturare a vulnerabilităţilor şi riscurilor care îl
determină să comită acte de corupţie, acte conexe corupţiei sau fapte de comportament
corupţional, ori să admită influenţe necorespunzătoare în legătură cu exercitarea atribuţiilor sale
de serviciu, constînd în crearea de situaţii virtuale, similare celor cu care acesta se confruntă în
exercitarea atribuţiilor de serviciu, materializate prin operaţiuni disimulate, circumstanţiate de
comportamentul acestuia, în vederea stabilirii reacţiei şi a conduitei adoptate.
(2) Testarea integrităţii profesionale se efectuează în condiţiile legislaţiei în vigoare.
(3) Rezultatul testării integrităţii profesionale se transmite angajatorului, care examinează
comportamentul angajatului manifestat în cadrul testului de integritate profesională şi, după caz,
decide aplicarea de sancţiuni disciplinare conform legislaţiei.
(4) Rezultatul testării integrităţii profesionale a funcţionarului public cu statut special numit
în funcţie prin hotărîre de Guvern se transmite spre examinare Guvernului în vederea luării unor
decizii ulterioare.
(5) Materialele care fixează comportamentul funcţionarului public cu statut special pe
parcursul desfăşurării testului de integritate profesională se păstrează în modul stabilit de
legislaţia în vigoare.
Articolul 18. Monitorizarea stilului de viaţă
Monitorizarea stilului de viaţă al funcţionarului public cu statut special, ca măsură realizată
pentru asigurarea integrităţii sale profesionale, din care rezultă corespunderea nivelului său de
trai cu nivelul de remunerare, se efectuează de către entitatea specializată a Ministerului
Afacerilor Interne, în modul reglementat de Ministerul Afacerilor Interne, în conformitate cu
legislaţia în vigoare.
Articolul 19. Limita de vîrstă în funcţia publică cu statut special
(1) Funcţionarii publici cu statut special pot deţine funcţii publice cu statut special pînă la
atingerea următoarelor limite de vîrstă:
a) 50 de ani – pentru subofiţeri;
b) 55 de ani – pentru ofiţeri, cu excepţia gradelor de chestor, chestor-şef şi chestor general,
pentru care limita de vîrstă este de 60 de ani.
(2) Menţinerea în funcţia publică cu statut special peste limita de  vîrstă prevăzută la alin.
(1) poate avea loc pentru o perioadă de maximum 5 ani în întreaga carieră. Prelungirea se face,
anual, de către angajator sau persoana împuternicită de către acesta, cu condiţia ca funcţionarul
public cu statut special să fie declarat apt pentru serviciu prin decizia Comisiei medicale a
Ministerului Afacerilor Interne.
rticolul 39. Timpul de muncă
(1) Durata săptămînii de muncă a funcţionarilor publici cu statut special este de 40 de ore.
(2) Formele de organizare a timpului de muncă, programul de muncă, evidenţa globală a
timpului de muncă şi acordarea repausului săptămînal pentru funcţionarii publici cu statut special
se stabilesc de către angajator în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
(3) În cazul muncii suplimentare, funcţionarilor publici cu statut special li se asigură
compensarea timpului lucrat suplimentar potrivit normelor legale.
(4) Atragerea funcţionarilor publici cu statut special la muncă suplimentară în zilele de
repaus şi în zilele de sărbătoare nelucrătoare se efectuează în cazurile stabilite de legislaţia
muncii, în baza unui act administrativ motivat al angajatorului sau al persoanei împuternicite de
către acesta, care se aduce la cunoştinţa salariaţilor contra semnătură, astfel încît să se asigure
continuitatea serviciului şi capacitatea de acţiune a entităţii.
(5) În cazul prezentării la serviciu în condiţiile alin. (4), funcţionarii publici cu statut
special beneficiază, în baza tabelului de pontaj, de retribuire în modul stabilit de legislația în
vigoare.
 4. CENTRUL NAȚONAL ANTICORUPȚIE
Articolul 1. Centrul Naţional Anticorupţie
(1) Centrul Naţional Anticorupţie (denumit în continuare Centru) este un organ specializat
în prevenirea şi combaterea corupţiei, a actelor conexe corupţiei şi a faptelor de comportament
corupţional.
(2) Centrul este persoană juridică de drept public, finanţat integral din bugetul de stat,
dispune de conturi trezoreriale, de ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova şi
de alte atribute necesare.
(3) Centrul este un organ apolitic, nu acordă asistenţă şi nu sprijină niciun partid politic.
(4) Centrul este independent în activitatea sa şi se supune doar legii. Centrul dispune de
independenţă organizaţională, funcţională şi operaţională în condiţiile stabilite de lege.
Articolul 2. Cadrul juridic
(1) Cadrul juridic al activităţii Centrului îl constituie Constituţia Republicii Moldova,
prezenta lege, alte acte normative, precum şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova
este parte.
(2) Prezenta lege se completează cu prevederile Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu
privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, ale Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu
privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică, ale legislaţiei muncii, cu
reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu
contravin legislaţiei speciale ce reglementează activitatea angajaţilor Centrului.
Articolul 7. Organizarea activităţii Centrului
(1) Centrul este un organ unitar, centralizat şi ierarhic, constituit din aparat central şi
subdiviziuni teritoriale.
(2) Centrul este independent în elaborarea programului de activitate şi în exercitarea
funcţiilor sale.
(3) Structura şi efectivul-limită ale Centrului, numărul şi reşedinţa subdiviziunilor
teritoriale şi raza lor de activitate se aprobă de către Parlament la propunerea directorului
Centrului.
(4) Centrul este persoană juridică, dispune de un cont trezorerial şi de alte atribute
necesare.
Articolul 8. Numirea şi eliberarea din funcţie a directorului
                    Centrului
(1) Centrul este condus de un director. Directorul Centrului (denumit în
continuare director) este numit în funcție de Parlament cu votul majorității deputaților aleși, la
propunerea a cel puțin 20 de deputați, cu avizul pozitiv al Comisiei juridice, numiri și imunități,
pentru un mandat de 5 ani, fără posibilitatea numirii pentru un alt mandat.
[Art.8 al.(1) în redacția LP98 din 24.08.21, MO211/07.09.21 art.225; în vigoare 07.09.21]
(2) Funcţia de director este incompatibilă cu orice altă activitate remunerată, cu excepţia
activităţilor ştiinţifice, didactice şi de creaţie.
[Art.8 al.(3) abrogat prin LP98 din 24.08.21, MO211/07.09.21 art.225; în vigoare
07.09.21]
 (4) Candidatul la funcţia de director trebuie să întrunească următoarele cerinţe:
a) deţine cetăţenia Republicii Moldova şi este domiciliat pe teritoriul ei;
b) în privinţa lui nu este instituită o măsură de ocrotire judiciară;
c) are studii superioare juridice;
d) are o vechime în muncă în domeniul juridic de cel puţin 10 ani;
e) se bucură de o reputaţie ireproşabilă;
f) nu este şi nu a fost în ultimii 2 ani membru al vreunui partid politic, nu este şi nu a fost
angajat în cadrul organelor permanente ale vreunui partid politic;
g) nu are antecedente penale;
h) cunoaşte limba de stat;
i) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea atribuţiilor.
 j) nu are interdicţia de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce derivă dintr-
un act de constatare al Autorităţii Naţionale de Integritate.
(5) La data numirii în funcţie, directorul depune în faţa Parlamentului următorul jurămînt:
„Jur să respect cu stricteţe Constituţia şi legile Republicii Moldova, să îndeplinesc
conştiincios obligaţiile ce îmi revin, să apăr ordinea de drept, drepturile şi libertăţile omului,
interesele generale ale societăţii şi ale cetăţenilor Republicii Moldova de a trăi şi de a se dezvolta
într-un mediu liber de corupţie.”
[Art.8 al.(6) abrogat prin LP98 din 24.08.21, MO211/07.09.21 art.225; în vigoare
07.09.21]
(7) Mandatul directorului încetează în caz de:
a) demisie;
b) incompatibilitate;
c) pierdere a cetăţeniei Republicii Moldova;
d) imposibilitate a exercitării mai mult de 4 luni consecutiv a atribuţiilor ce îi revin în
legătură cu starea sănătăţii, constatată prin examen medical;
e) atingere a plafonului de vîrstă;
f) pronunţare a unei sentinţe definitive de condamnare;
g) nedepunere a declaraţiei de interese personale şi a declaraţiei cu privire la venituri şi
proprietate în modul şi în termenele prevăzute de lege;
h) emitere/adoptare a unui act administrativ sau încheiere a unui act juridic cu încălcarea
dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, fapt stabilit prin actul de constatare rămas
definitiv;
i) deces;
j) revocare.
(8) Temeiurile prevăzute la alin. (7) lit. a)–i) se constată în şedinţă plenară a Parlamentului,
în baza raportului Comisiei juridice, numiri şi imunităţi, prin adoptarea unei hotărîri prin care se
ia act de apariţia cauzei ce determină încetarea mandatului.
(9) Revocarea din funcţie a directorului se dispune de Parlament, cu votul majorității
deputaților aleși, la propunerea a cel puțin unei treimi din numărul deputaților aleși, cu avizul
pozitiv al Comisiei juridice, numiri și imunități, în caz de:
a) constatare, în rezultatul controlului parlamentar efectuat în condițiile prezentei legi, a
necorespunderii cu cerințele de numire în funcţie;
b) obținere a unui rezultat negativ la testarea integrității profesionale în condițiile prevăzute
la art. 14;
c) constatare, în rezultatul controlului parlamentar efectuat în condițiile prezentei legi, a
unei activități nesatisfăcătoare în domeniul prevenirii şi combaterii corupției, a actelor conexe
corupției şi a faptelor de comportament corupţional.
[Art.8 al.(9) în redacția LP98 din 24.08.21, MO211/07.09.21 art.225; în vigoare 07.09.21]
(10) În exercitarea atribuțiilor sale, directorul este asistat de 2 adjuncți, numiți în funcţie de
Parlament, la propunerea directorului, pe perioada mandatului directorului. Pentru a fi numit în
funcţie, candidatul trebuie să întrunească criteriile prevăzute la alin. (4). Activitatea directorului
adjunct încetează în condițiile alin. (7), (8) şi (9). Revocarea din funcţie a directorului adjunct se
dispune de Parlament, cu votul majorității deputaților aleși, din inițiativa directorului, iar în cazul
circumstanțelor prevăzute la alin. (9), la propunerea a cel puțin 20 de deputați, cu avizul pozitiv
al Comisiei juridice, numiri și imunități.
[Art.8 al.(10) în redacția LP98 din 24.08.21, MO211/07.09.21 art.225; în vigoare
07.09.21]
Articolul 9. Atribuţiile directorului şi ale adjuncţilor lui
(1) Directorul:
a) organizează şi asigură activitatea Centrului, inclusiv a subdiviziunilor lui teritoriale şi a
Colegiului, şi este responsabil de exercitarea atribuţiilor Centrului;
 b) stabileşte şi repartizează atribuţiile adjuncţilor, şefilor de subdiviziuni din aparatul
central şi teritoriale;
c) participă la şedinţele Guvernului şi ale Parlamentului, în baza invitaţiei sau la cerere,
atunci cînd examinarea unor probleme prezintă interes pentru Centru;
d) aprobă schema de încadrare a aparatului central şi a subdiviziunilor teritoriale în
conformitate cu structura şi în limitele efectivului aprobate de Parlament;
d1) organizează şi implementează sistemul de control intern managerial şi poartă
răspundere managerială pentru administrarea bugetului instituţiei şi a patrimoniului public aflat
în gestiune;
e) elaborează proiectul bugetului Centrului pentru anul următor şi îl înaintează
Parlamentului spre aprobare;
f) aprobă regimul de ordine interioară al Centrului;
g) emite, în temeiul şi în vederea executării legii, ordine, dispoziţii şi instrucţiuni;
h) organizează selectarea, repartizarea şi instruirea cadrelor;
i) asigură regimul de conspiraţie şi confidenţialitate;
j) acordă grade angajaţilor Centrului;
k) emite ordine de numire şi de eliberare din funcţie;
l) stimulează şi sancţionează disciplinar angajaţii conform actelor legislative;
m) reprezintă Centrul în relaţiile cu alte autorităţi publice din ţară şi cu organe similare din
alte state, iniţiază şi semnează, în condiţiile legii, acorduri de cooperare cu instituţii similare din
alte state;
n) abrogă sau modifică ordinele, deciziile, hotărîrile şi dispoziţiile conducătorilor de
subdiviziuni teritoriale în cazul necorespunderii lor legii şi altor acte normative.
(2) Adjuncții directorului se subordonează nemijlocit directorului şi organizează activitatea
în cadrul Centrului în limitele împuternicirilor ce le sînt atribuite. În lipsa directorului, atribuțiile
acestuia sînt exercitate de către adjunctul desemnat prin ordinul directorului.
Articolul 10. Colegiul Centrului
(1) Conducerea colegială a Centrului este exercitată de către Colegiul Centrului. Din
componenţa Colegiului Centrului fac parte: directorul, adjuncţii lui, şefii subdiviziunilor
Centrului (cu statut de direcţie generală), procurorul-șef al Procuraturii Anticorupție sau
adjunctul acestuia, conform competențelor, preşedintele Comisiei Naţionale de Integritate, un
reprezentant al comisiei parlamentare de profil care este şi reprezentant al fracţiunii de opoziţie,
un reprezentant desemnat de Guvern, un reprezentant al sindicatului Centrului, un reprezentant al
societăţii civile selectat prin concurs public de către comisia parlamentară de profil, un
reprezentant al Consiliului Civil.
(2) Colegiul Centrului se întruneşte trimestrial în şedinţe ordinare sau, după caz, în şedinţe
extraordinare, care pot fi convocate la propunerea membrilor săi.
(3) Atribuţiile Colegiului Centrului sînt:
a) aprobarea Regulamentului de activitate al Colegiului Centrului, avizat de Comisia
juridică, numiri şi imunităţi şi de comisia de profil, avizat de Comisia juridică, numiri şi
imunităţi şi de comisia de profil;
b) aprobarea politicilor de dezvoltare strategică a Centrului;
c) aprobarea indicatorilor de performanţă în activitatea Centrului;
d) aprobarea planurilor de activitate şi aprecierea periodică a rezultatelor activităţii
Centrului;
e) emiterea avizului asupra raportului de activitate a Centrului, care se anexează la raport;
g) elaborarea recomandărilor cu privire la modul de organizare a activităţii Centrului;
g1) aprobarea Regulamentului de desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de şef
al Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale;
h) exercitarea altor atribuţii prevăzute de prezenta lege.
Articolul 11. Finanţarea Centrului
 (1) Centrul se finanţează din bugetul de stat în limita alocaţiilor bugetare aprobate prin
legea bugetară anuală.
(2) Bugetul Centrului se elaborează, se aprobă şi se administrează în conformitate cu
principiile, regulile şi procedurile prevăzute de Legea finanţelor publice şi responsabilităţii
bugetar-fiscale nr.181/2014.
rticolul 12. Angajaţii Centrului
(1) Colaborator al Centrului este persoana angajată în funcţie prin concurs în organele
acestuia, învestită cu drepturi şi obligaţii pentru exercitarea atribuţiilor Centrului, căreia i se
acordă grad special, în modul stabilit de prezenta lege. Colaboratorul Centrului este funcţionar
public cu statut special.
(2) În cadrul Centrului activează persoane cu funcţii de demnitate publică, supuse
reglementărilor Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de
demnitate publică,cu excepţiile prevăzute de lege, funcţionari publici, supuşi reglementărilor
Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public,
şi personal contractual, care desfăşoară activităţi auxiliare, supus reglementărilor legislaţiei
muncii.
(3) La încadrarea în serviciu şi ulterior în fiecare an, colaboratorul Centrului este obligat să
prezinte, în condiţiile legii, declaraţie de avere și interese personale.
Articolul 13. Condiţiile de angajare
(1) Pot fi angajaţi în cadrul Centrului cetăţeni ai Republicii Moldova care posedă limba de
stat, sînt apţi după calităţile individuale şi profesionale, au studii superioare economice, juridice
sau alte studii superioare conform specificului de activitate al subdiviziunii în care urmează să
activeze, a căror stare a sănătăţii le permite să exercite obligaţiile conform funcţiilor deţinute.
Pentru funcţionarii publici şi angajaţii Centrului, cu excepţia efectivului de subofiţeri, este
obligatorie posedarea studiilor superioare corespunzătoare activităţii subdiviziunii în care
urmează a fi angajaţi.
(2) Nu poate fi angajată într-o funcţie pentru care se conferă grad special persoana în vîrstă
de peste 40 de ani cu excepţia celei care, la data angajării, deţine grad special.
(4) Pentru a fi angajat în cadrul Centrului, candidatul trece un control special, o testare a
aptitudinilor psihologice pentru exercitarea atribuţiilor şi o testare la detectorul
comportamentului simulat (poligraf) în conformitate cu prevederile Legii nr. 269-XVI din 12
decembrie 2008.
(5) La angajare în serviciu, colaboratorii sînt supuşi înregistrării dactiloscopice de stat
obligatorii, în conformitate cu legislaţia.
(6) Candidatul care a susţinut concursul urmează să fie angajat în funcţie numai după
exprimarea în scris a acordului cu privire la:
a) testarea integrităţii sale profesionale şi monitorizarea stilului său de viaţă în conformitate
cu prevederile art. 14 din prezenta lege;
b) testarea periodică a menţinerii aptitudinilor psihologice necesare exercitării atribuţiilor;
c) testarea la detectorul comportamentului simulat (poligraf) în timpul efectuării controlului
periodic sau selectiv al activităţii de serviciu, în conformitate cu prevederile Legii nr. 269-XVI
din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat
(poligraf).
Articolul 131. Perioada de probă
(1) La angajarea unei persoane în cadrul Centrului, acesteia i se poate stabili o perioadă de
probă de 6 luni. Perioada de probă nu va include perioada aflării angajatului în concediu medical
sau alte perioade în care acesta a absentat de la serviciu din motive întemeiate, confirmate
documentar.
(2) Clauza privind perioada de probă trebuie să fie prevăzută în ordinul de angajare. În
lipsa acestei clauze, se consideră că angajatului nu i s-a stabilit o perioadă de probă.
(3) Pe durata activității angajatului nu poate fi stabilită decît o singură perioadă de probă.
 (4) Perioada de probă are drept scop integrarea angajatului în activitatea Centrului,
formarea sa profesională sub aspect practic, cunoaşterea specificului şi a exigenţelor Centrului,
precum şi verificarea cunoştinţelor, abilităţilor şi aptitudinilor sale profesionale în procesul de
exercitare a funcţiei.
(5) Nu se aplică perioada de probă persoanei numite într-o funcţie de conducere.
(6) În perioada de probă, activitatea angajatului se desfăşoară sub îndrumarea unui mentor.
În calitate de mentor este desemnat un angajat experimentat din cadrul aceleiaşi subdiviziuni în
care a fost angajat debutantul.
(7) Cu cel puţin 18 zile lucrătoare înainte de expirarea perioadei de probă, se iniţiază
procedura de evaluare a activităţii angajatului, care constă în evaluarea nivelului de cunoaştere a
specificului şi a exigenţelor din activitatea Centrului, a experienţei practice obţinute, a
comportamentului manifestat în îndeplinirea sarcinilor şi atribuţiilor stipulate în fişa de post
pentru a se determina dacă acesta a susţinut sau nu perioada de probă.
(8) Procedura de evaluare a activității angajatului privind susţinerea perioadei de probă se
stabilește printr-un act normativ al Centrului.
Articolul 14. Testarea integrităţii profesionale
(1) Testarea integrităţii profesionale reprezintă o metodă de verificare periodică a modului
de respectare a obligaţiilor profesionale sau de conduită de către angajaţii Centrului, precum şi
de identificare, evaluare şi înlăturare a vulnerabilităţilor şi a riscurilor care determină angajatul
Centrului să comită acte de corupţie, acte conexe corupţiei sau fapte de comportament
corupţional ori să admită influenţe necorespunzătoare în legătură cu exercitarea atribuţiilor de
serviciu, constînd în crearea situaţiilor virtuale, similare celor cu care se confruntă personalul în
exercitarea atribuţiilor de serviciu, materializate prin operaţiuni disimulate, circumstanţiate de
comportamentul acestuia, în vederea stabilirii reacţiei şi conduitei adoptate.
(2) Testarea integrităţii profesionale este efectuată de Serviciul de Informaţii şi Securitate
în condiţiile Legii nr. 325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale.
(3) Rezultatul testării integrităţii profesionale se remite Colegiului disciplinar al Centrului,
care va examina comportamentul angajatului Centrului manifestat în cadrul testului de integritate
profesională şi, după caz, va lua o decizie de aplicare a sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 33
alin. (9). Rezultatul testării integrităţii profesionale a directorilor adjuncţi se remite comisiei
parlamentare de profil, care va examina comportamentul manifestat în cadrul testului de
integritate profesională şi va decide asupra existenţei motivului de demitere din funcţie.
(4) Materialele care fixează comportamentul angajaţilor Centrului pe parcursul desfăşurării
testului de integritate profesională se păstrează:
a) în cazul rezultatului pozitiv al testului de integritate profesională – pînă la constatarea
rezultatului testului de către Colegiul disciplinar;
b) în cazul rezultatului negativ al testului de integritate profesională – pînă la rămînerea
irevocabilă a hotărîrii instanţei de judecată, dacă decizia Colegiului disciplinar este contestată,
sau pînă la expirarea termenului de prescripţie de contestare în instanţa de judecată.
Articolul 15. Monitorizarea stilului de viaţă
(1) Monitorizarea stilului de viaţă al angajatului Centrului se efectuează de către
subdiviziunea de securitate internă a Centrului pentru identificarea corespunderii:
a) nivelului de trai al angajatului Centrului cu nivelul legal de remunerare a acestuia şi a
persoanelor împreună cu care duce un trai comun;
b) conduitei angajatului Centrului cu exigenţele de conduită ireproşabilă, stabilite în Codul
de conduită al angajatului Centrului, aprobat de Parlament.
(2) Procedura de desfăşurare a monitorizării stilului de viaţă al angajatului Centrului se
stabileşte prin act departamental al Centrului.
(3) Rezultatul monitorizării stilului de viaţă al angajatului Centrului se remite Colegiului
disciplinar al Centrului, care va examina materialele prezentate şi, după caz, va lua o decizie de
aplicare a sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 33 alin. (8).
Articolul 16. Incompatibilități și interdicții
 (1) Nu poate fi angajată în organele Centrului persoana cu antecedente penale, inclusiv
stinse, fie absolvită de răspundere penală printr-un act de amnistie, persoana în privinţa căreia
este instituită o măsură de ocrotire judiciară, care are interdicţia de a ocupa o funcţie publică sau
de demnitate publică, ce derivă dintr-un act de constatare al Autorităţii Naţionale de
Integritate, precum şi persoana care în ultimii 5 ani, în cazierul privind integritatea profesională,
are înscrieri cu privire la rezultatul negativ al testului de integritate profesională pentru
încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 325 din 23 decembrie 2013
privind evaluarea integrităţii instituţionale.
(2) Calitatea de angajat al Centrului este incompatibilă cu:
a) o altă funcţie sau activitate remunerată, cu excepţia activităţii didactice, ştiinţifice și de
creaţie;
b) activitatea de întreprinzător, desfășurată personal sau prin intermediul unui terţ;
c) calitatea de membru al organului de conducere al unei societăți comerciale;
d) calitatea de împuternicit sau reprezentant al unui terţ în organele Centrului.
(21) Angajatului Centrului îi este interzis:
a) să utilizeze în alte scopuri decît cele de serviciu mijloacele financiare, tehnice, materiale
și informaţionale, alte bunuri ale statului, precum şi informaţia de serviciu;
b) să facă uz de serviciu în interesul unor partide politice, asociaţii obşteşti, inclusiv
sindicale, şi comunităţi religioase;
c) să fie membru al unui partid politic sau să participe la colectarea de fonduri pentru
activitatea acestuia, să acorde sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publică.
(3) Angajatul Centrului este obligat să transmită în administrare fiduciară unei alte
persoane, pe perioada serviciului în organele Centrului, cota sa (pachetul de acţiuni) în capitalul
social al întreprinderii, în modul stabilit de lege.
(4) În cazul în care a încălcat prevederile prezentului articol şi a comis vreo acţiune
incompatibilă cu funcţia deţinută în Centru, angajatul este concediat, indiferent de vechimea
acţiunii.
Articolul 17. Legitimaţia de serviciu şi uniforma
(1) Angajatul Centrului primeşte legitimaţie de serviciu, jeton şi sigiliu personal de un
model şi în ordinea stabilită de Centru.
(2) Legitimaţia de serviciu confirmă dreptul colaboratorului de port şi deținere a armei din
dotare şi a mijloacelor speciale, alte drepturi şi împuterniciri acordate prin legislaţie.
Colaboratorii Centrului poartă uniformă care se atribuie gratuit. Modelul uniformei, însemnele,
normele de asigurare cu uniformă sînt aprobate de Parlament. Regulile de port al uniformei sînt
stabilite de directorul Centrului.
Articolul 25. Drepturile angajatului
(1) În exercitarea obligaţiilor de serviciu, angajatul Centrului, în limita împuternicirilor
funcţiei pe care o deţine, are dreptul:
a) să primească, informaţia şi materialele necesare îndeplinirii obligaţiilor, avînd autorizaţia
conducătorului structurii specializate;
b) să ia cunoştinţă de documentele care stabilesc drepturile şi obligaţiile sale, de criteriile
de apreciere a calităţii serviciului;
c) să ia decizii şi/sau să participe la elaborarea proiectelor de hotărîri;
d) să înainteze propuneri de perfecţionare a activităţii Centrului;
e) să participe la concurs pentru a ocupa o funcţie vacantă în cadrul Centrului;
f) să ia cunoştinţă de materialele din dosarul personal, de avize şi de alte documente
referitoare la activitatea sa şi să prezinte lămuriri pentru a fi anexate la acest dosar;
g) să-şi ridice nivelul de profesionalitate din mijloacele Centrului prevăzute în acest scop;
h) să solicite efectuarea unei anchete de serviciu pentru a contesta informaţiile care îl
lezează în demnitate şi în drepturi;
i) să participe la adunările din cadrul Centrului;
 j) să dispună de armă din dotare şi să aplice forţa fizică, mijloacele speciale şi arma din
dotare în modul şi în cazurile prevăzute de prezenta lege;
k) să beneficieze de asigurare financiară, materială, medicală, de pensie şi de alte tipuri de
asigurări prevăzute de legislaţie.
(2) Angajatul Centrului beneficiază şi de alte drepturi prevăzute de lege.
Articolul 26. Obligaţiile angajatului Centrului
(1) Angajatul Centrului este obligat:
a) să respecte Constituţia Republicii Moldova, prezenta lege şi alte acte normative;
b) să asigure respectarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
c) să execute ordinele şi dispoziţiile legale ale şefilor;
d) să respecte Regulamentul de ordine interioară al Centrului, modul de utilizare a
informaţiei de serviciu, instrucţiile, alte regulamente şi acte normative;
e) să păstreze secretul de stat, alte secrete apărate de lege şi să nu divulge informaţia care i-
a devenit cunoscută în exerciţiul funcţiunii, inclusiv informaţia referitoare la viaţa personală, la
onoarea şi demnitatea persoanei;
f) să consemneze în registrul special ţinut de subdiviziunea de securitate internă încercările
terţilor de a-l influenţa în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi să informeze în scris directorul;
g) să asigure integritatea tuturor documentelor şi materialelor primite şi gestionate în
exerciţiul funcţiei;
h) să nu se lase influenţat în luarea deciziilor de către persoane sau structuri din interiorul
sau din afara instituţiei, iar comportamentul său, atît în timpul serviciului cît şi în viaţa privată, să
fie legal, rezervat, respectuos și să demonstreze disponibilitate.
(2) Obligaţiile de serviciu ale angajatului sînt prevăzute în instrucţia de serviciu aprobată
de director.
(3) Se consideră exerciţiu al funcţiunii:
a) executarea prevederilor actelor normative ale Centrului şi ale autorităţilor publice care
ţin de activitatea acestuia;
b) executarea ordinelor şi dispoziţiilor emise de superiori, în limitele competenţei, cu
excepţia celor evident nelegitime;
c) îndeplinirea obligaţiilor de serviciu în timpul sau în afara orelor de program în caz de
necesitate stringentă, studiul în instituţii de învăţămînt cu îndreptare din partea Centrului;
d) participarea la întruniri, exerciţii, competiţii şi la alte activităţi al căror iniţiator ori
participant este Centrul;
e) participarea la acţiunile de prevenire şi lichidare a consecinţelor calamităţilor naturale,
avariilor sau catastrofelor;
f) apărarea vieţii, sănătăţii, onoarei şi demnităţii proprii şi ale altor persoane;
g) deplasarea (tur-retur) la serviciu, executarea misiunii de serviciu sau aflarea la tratament;
h) aflarea în calitate de ostatic în legătură cu executarea atribuţiilor de serviciu;
i) dispariţia fără veste - pînă la declararea dispariţiei fără veste sau declararea morţii în
modul stabilit de legislaţie;
j) alte acţiuni declarate de instanţa de judecată ca fiind săvîrşite în executarea atribuţiilor de
serviciu.
Articolul 27. Atestarea
(1) Atestarea colaboratorilor Centrului se efectuează în scopul evaluării performanţelor
profesionale ale acestora prin determinarea nivelului de realizare a obiectivelor trasate, de
manifestare a abilităţilor profesionale, în scopul sporirii calităţii şi a eficienţei muncii prestate,
prin determinarea responsabilităţii în exercitarea atribuţiilor de serviciu în vederea aprecierii
rezultatelor obţinute, a corespunderii cu funcţia deţinută și a identificării necesităţilor de
dezvoltare profesională şi de promovare.
(2) Atestarea se efectuează în baza următoarelor criterii:
a) cunoştinţe şi aptitudini folosite în exercitarea funcţiei deţinute;
b) activism şi spirit de inițiativă;
 c) perfecţionare pe plan profesional şi implementarea practicilor avansate;
d) elaborarea şi implementarea metodelor performante de lucru;
e) nivel adecvat de cultură juridică;
f) posedarea limbilor de circulaţie internaţională;
g) manifestarea iniţiativei personale şi principialitate în luarea deciziilor;
h) creativitate şi comunicare;
i) capacitate de organizare eficientă a muncii şi de asumare a răspunderii pentru rezultatele
ei.
j) impactul acţiunilor lor, în timpul exercitării atribuţiilor, asupra drepturilor şi libertăţilor
persoanelor, în vederea atingerii unei eficienţe maxime şi a micşorării constante a impactului
negativ asupra acestora.
(3) Atestarea colaboratorilor se efectuează o dată la 4 ani.
(4) Nu se supun atestării colaboratorii care au comis acţiuni ce fac obiectul unei cercetări
de serviciu sau care se află sub urmărire penală. Atestarea acestora se va efectua după finalizarea
cercetării de serviciu sau după pronunțarea deciziei organului competent privind încetarea
urmăririi penale sau achitarea.
(5) Pentru organizarea procesului de atestare, prin ordinul directorului Centrului se creează
Comisia de atestare care are statut permanent. Şedinţele Comisiei sînt deliberative dacă la ele
sînt prezenţi 2/3 din membrii ei. Deciziile Comisiei se adoptă în lipsa colaboratorilor supuși
atestării, în mod deschis, luîndu-se în considerare fişele de atestare şi interviurile, cu majoritatea
simplă a voturilor membrilor prezenţi la şedinţă.
(6) În funcție de rezultatele atestării, Comisia decide asupra corespunderii sau
necorespunderii colaboratorului cu funcţia deţinută. Decizia Comisiei se aduce la cunoştinţă
colaboratorului vizat imediat după adoptare.
(7) Modul şi condiţiile de atestare a colaboratorilor Centrului se stabilesc printr-un act
normativ al Centrului.
(8) Procedura de evaluare a performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici este
stabilită prin Legea nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul
funcţionarului public.
Articolul 271. Detaşarea
(1) Colaboratorul Centrului poate fi detaşat la o organizaţie internaţională, misiune
diplomatică, autoritate publică, organizaţie, întreprindere sau instituţie pentru o perioadă de cel
mult 2 ani, care poate fi prelungită prin acordul părților.
(11) Colaboratorul Centrului poate fi detașat, cu acordul scris al acestuia, în procuraturile
specializate pentru o perioadă mai mare de 2 ani în condițiile legislației speciale.
(2) Colaboratorul poate refuza detaşarea ce implică schimbarea localităţii de domiciliu dacă
se află în una dintre următoarele situaţii:
a) detaşarea se face pe o funcţie inferioară celei deținute;
b) detaşarea se face într-o localitate în care nu i se asigură condiţii de trai;
c) graviditate;
d) îşi creşte singur copilul minor;
e) starea de sănătate, dovedită cu certificat medical, face contraindicată detaşarea;
f) este singurul întreţinător de familie;
g) la expirarea perioadei prevăzute la alin. (1);
h) în alte situații temeinic justificate.
(3) În perioada detaşării, colaboratorul își păstrează locul de muncă şi beneficiază de
drepturile stabilite de prezenta lege şi de alte acte normative.
(4) Dacă drepturile salariale aferente funcţiei pentru care este detaşat colaboratorul sînt
inferioare celor deţinute anterior, diferenţa va fi plătită de Centru.
(5) Colaboratorul care refuză detaşarea ce implică schimbarea localităţii de domiciliu fără a
avea motivele specificate la alin. (2) poate fi eliberat din funcție din cadrul Centrului.
Articolul 28. Condiţiile şi limitele aplicării forţei fizice, 
                       mijloacelor speciale şi armeidin dotare
(1) Colaboratorii Centrului au dreptul, după o pregătire corespunzătoare, să deţină şi să
folosească arme din dotare şi mijloace speciale în limita şi în modul stabilit de lege.
Articolul 29. Responsabilitatea angajaţilor
Pentru activităţi nelegale, angajaţii Centrului poartă răspundere disciplinară, civilă,
contravenţională sau penală în conformitate cu legislaţia.
Articolul 30. Contestarea acţiunilor angajaţilor
Contestările acţiunilor întreprinse de angajaţii Centrului prin care cetăţenii sînt lezaţi în
drepturile, libertăţile şi interesele lor legitime sînt examinate şi soluţionate conform legislaţiei.
Articolul 31. Repararea daunei cauzate de angajaţi
În cazul în care angajaţii Centrului încalcă drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale
persoanelor juridice şi fizice, Centrul trebuie să ia măsuri pentru restabilirea lor în drepturi şi
pentru repararea daunei în conformitate cu legislaţia.
Articolul 32. Stimularea angajaţilor
(1) Pentru îndeplinirea conştiincioasă a obligaţiilor de serviciu, angajaţii pot fi stimulaţi
prin:
a) exprimare de mulţumiri;
b) premiere;
c) dar de preţ;
d) acordare a Diplomei de Onoare a Centrului Naţional Anticorupţie;
e) decorare cu insignele: ,,Eminent al Centrului Naţional Anticorupţie" sau ,,Colaborator de
onoare al Centrului Naţional Anticorupţie";
f) anulare, înainte de termen, a unei sancţiuni disciplinare.
(2) Pentru merite deosebite în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pentru îndeplinirea unor
misiuni cu caracter deosebit, angajatului Centrului i se poate acorda gradul special ulterior
înainte de termen sau un grad mai înalt decît cel prevăzut pentru funcţia deţinută, în condiţiile
stabilite la art. 19 alin. (7).
(3) Pentru vitejie în exerciţiul funcţiunii în vederea asigurării securităţii economice a
Republicii Moldova, pentru alte merite deosebite faţă de Patrie, angajaţii pot fi propuşi spre
decorare cu distincţii de stat sau spre acordare de titluri onorifice ale Republicii Moldova în
conformitate cu legislaţia.
(4) Regulamentul privind conferirea Diplomei de Onoare a Centrului Naţional
Anticorupţie, a insignelor „Eminent al Centrului Naţional Anticorupţie”, „Colaborator de Onoare
al Centrului Naţional Anticorupţie” şi a altor însemne faleristice se aprobă de directorul
Centrului, conform legislaţiei.
Articolul 33. Răspunderea disciplinară
(1) Încălcarea obligaţiilor profesionale, disciplinei de serviciu, conduitei profesionale a
angajaţilor Centrului se examinează de către Colegiul disciplinar.
(2) Colegiul disciplinar este constituit din:
a) un reprezentant al subdiviziunii securitate internă;
b) un reprezentant al subdiviziunii resurse umane;
c) un reprezentant al sindicatului Centrului;
d) un reprezentant al serviciului juridic al Centrului;
e) doi reprezentanţi ai Consiliului Civil;
f) un reprezentant al mediului academic.
(3) Colegiul disciplinar îşi desfăşoară activitatea în baza unui regulament aprobat de
director. Colegiul disciplinar raportează semestrial directorului despre activitatea sa.
(4) Directorul Centrului intentează procedura disciplinară la cererea subdiviziunii securitate
internă sau a şefului direct al angajatului Centrului.
(5) În timpul examinării cauzei disciplinare, participarea angajatului Centrului în privinţa
căruia s-a intentat o procedură disciplinară este obligatorie. Dacă angajatul lipseşte în mod
nejustificat, Colegiul disciplinar poate să decidă examinarea cauzei disciplinare în lipsa lui.
 (6) Angajatul Centrului în privinţa căruia s-a intentat o procedură disciplinară are dreptul
ori i se poate solicita să dea explicaţii în faţa Colegiului disciplinar personal sau asistat de un
avocat.
(7) Sancţiunea disciplinară se aplică prin ordin al directorului, în baza deciziei majorităţii
membrilor Colegiului disciplinar, în termen de 6 luni de la constatarea faptei, dar nu mai tîrziu
de un an de la comiterea ei.
(8) Pentru încălcarea obligaţiilor profesionale, a disciplinei de serviciu, a conduitei
profesionale, angajatului Centrului îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni:
a) avertisment;
b) mustrare;
c) retrogradare în grad special ori în funcţie;
d) preîntîmpinare asupra corespunderii parţiale serviciului;
e) eliberare din serviciu.
(9) În cazul în care cauza disciplinară s-a intentat în legătură cu faptele, circumstanţele
constatate ca urmare a testării integrităţii profesionale, efectuată în conformitate cu art. 14,
Colegiul disciplinar propune ca sancţiune eliberarea din serviciu.

5. SERVICIUL VAMAL AL RM
(2) Serviciul Vamal este o autoritate administrativă aflată în subordinea Ministerului
Finanțelor, care exercită funcțiile și atribuțiile ce îi revin și implementează politica vamală a
statului prin aplicarea uniformă și imparțială a legislației în domeniul vamal în scopul asigurării,
în limita competențelor sale, a securității economice a statului. Serviciul Vamal dispune de
autonomie administrativă și decizională, respectînd prevederile legislației în vigoare.
(3) Activitatea Serviciului Vamal este un gen special de activitate în serviciul public ce
constă în exercitarea funcțiilor și atribuțiilor Serviciului Vamal, care este parte componentă a
sistemului organelor de drept și al organelor securității statului.
Articolul 2. Cadrul juridic 
Serviciul Vamal activează în conformitate cu prevederile Constituției Republicii
Moldova, ale Codului vamal al Republicii Moldova, ale prezentei legi, ale altor acte normative
ce reglementează activitatea vamală, precum şi cu tratatele internaţionale la care Republica
Moldova este parte.
Articolul 3. Principiile de bază ale activităţii 
(1) Activitatea Serviciului Vamal se desfășoară exclusiv în baza legii și pentru
executarea legii, în conformitate cu principiile legalității, imparțialității, nediscriminării,
profesionalismului, independenței, integrității, transparenței, obiectivității, eficienței, loialității și
responsabilității. 
(2) Serviciul Vamal colaborează cu societatea civilă, asigurînd accesul la informaţiile
oficiale, cu excepția celor cu accesibilitate limitată, publicarea pe pagina sa web oficială a
informațiilor cu caracter public şi transparenţa procesului decizional, în modul stabilit de
legislaţie.

Articolul 5. Structura și efectivul-limită 

(1) Serviciul Vamal este o structură organizațională separată în sistemul administrativ al
Ministerului Finanțelor.
(2) Din Serviciul Vamal fac parte:
a) aparatul central;
b) birourile vamale, ca subdiviziuni teritoriale cu personalitate juridică, aflate în
subordinea aparatului central;
c) posturile vamale, ca subdiviziuni teritoriale fără personalitate juridică, aflate în
subordinea birourilor vamale. 
 (3) Aparatul central al Serviciului Vamal şi birourile vamale sînt persoane juridice de
drept public, care dispun de ştampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova, de conturi
trezoreriale şi sînt finanţate de la bugetul de stat.
(4) Regulamentul privind organizarea și funcționarea Serviciului Vamal și efectivul-
limită al acestuia se aprobă de către Guvern, la propunerea ministrului finanțelor. Structura de
ansamblu a Serviciului Vamal se aprobă de către ministrul finanțelor, iar structura organizatorică
a subdiviziunilor teritoriale ale Serviciului Vamal se aprobă de către directorul acestuia.
(5) Serviciul Vamal creează comitetul consultativ, care este un organ consultativ de
facilitare a comerţului internaţional și care are drept scop promovarea unui dialog şi a unui
parteneriat între Serviciul Vamal şi comunitatea de afaceri, în vederea asigurării transparenţei şi
implementării celor mai bune practici internaţionale în domeniul vamal. Organizarea,
funcționarea, componența şi modul de luare a deciziilor în cadrul comitetului consultativ se
stabilesc printr-un regulament aprobat prin ordinul directorului Serviciului Vamal.
(6) În cadrul Serviciului Vamal pot fi create un colegiu, comisii şi grupuri de lucru pe
diverse probleme din domeniul vamal, din care fac parte specialişti în problemele respective.
Articolul 6. Conducerea Serviciului Vamal
(1) Serviciul Vamal este condus de un director, asistat de unul sau mai mulţi directori
adjuncţi, numărul cărora se stabileşte de către Guvern, la propunerea ministrului finanțelor.
 (3) Candidat la funcţia de director poate fi persoana care corespunde cerinţelor stabilite
de prezenta lege și de Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului
public. 
(4) Nu poate fi numit în funcţia de director persoana care are antecedente penale pentru
infracţiuni grave, deosebit de grave şi excepţional de grave, săvîrşite cu intenţie, precum şi
persoana care are antecedente penale pentru săvîrşirea de infracţiuni contra bunei desfăşurări a
activităţii în sfera publică, chiar dacă antecedentele penale respective au fost stinse ori persoana a
fost absolvită de răspundere penală printr-un act de amnistie sau de graţiere. 
Prin derogare de la prevederile Legii nr. 158/2008 cu privire la funcţia publică şi
statutul funcţionarului public, directorul este numit în funcţie de către ministrul finanţelor.
(6) Directorul poate fi destituit din funcţie de către ministrul finanţelor în una dintre
următoarele situaţii:
a) în cazurile prevăzute de prezenta lege;
b) în cazurile prevăzute la art. 64 din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcţia publică şi
statutul funcţionarului public;
c) după expirarea unei perioade de cel puţin 6 luni de la data numirii în funcţie a unui
nou ministru al finanţelor.
(7) Modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale directorului se
efectuează de către ministrul finanţelor, în condiţiile legii.
(8) Candidat la funcţia de director adjunct poate fi persoana care corespunde cerinţelor
stabilite la alin. (3) și (4). Numirea în funcţie, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor
de serviciu ale directorului adjunct al Serviciului Vamal se efectuează de către ministrul
finanţelor, la propunerea directorului.
(9) Directorul:
a) exercită conducerea Serviciului Vamal;
b) exercită controlul asupra activității Serviciului Vamal;
c) asigură realizarea misiunii şi îndeplinirea funcţiilor Serviciului Vamal și poartă
răspundere personală în faţa ministrului finanțelor pentru realizarea/ îndeplinirea acestora; 
d) stabileşte atribuţiile directorului adjunct;
e) organizează sistemul de management financiar şi control, precum şi funcţia de audit
intern în cadrul Serviciului Vamal;
f) semnează actele oficiale și administrative ce ţin de competenţa Serviciului Vamal și
poate să delege prin ordin acest drept directorului adjunct sau, după caz, altor persoane cu funcţii
de conducere din cadrul Serviciului;
 g) emite şi semnează ordine, dispoziţii, circulare şi indicaţii pentru asigurarea
implementării actelor normative, precum şi pentru îndeplinirea propriilor atribuții;
h) administrează și gestionează proprietatea Serviciului Vamal în conformitate cu
legislaţia în vigoare;
i) soluţionează problemele privind activitatea operativă, organizatorică, economico-
financiară şi privind asigurarea materială şi socială;
j) asigură executarea actelor normative, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a
ordonanţelor, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului; 
k) aprobă şi modifică statul de personal și schemele de încadrare pentru subdiviziunile
teritoriale ale Serviciului Vamal în conformitate cu efectivul-limită şi cu structură organizatorică
aprobată; 
l) aprobă regulamentele subdiviziunilor interne ale aparatului central al Serviciului
Vamal şi regulamentele subdiviziunilor teritoriale; 
m) numeşte în funcţii, modifică, suspendă şi dispune încetarea raporturilor de serviciu
ale funcționarilor vamali în condiţiile legii; angajează şi eliberează din funcţie personalul
contractual, în condiţiile legislației în vigoare; 
n) aplică stimulări şi sancţiuni disciplinare funcționarilor vamali şi personalului
contractual; 
o) conferă grade speciale funcționarilor vamali în condițiile prezentei legi;
p) reprezintă Serviciul Vamal în relațiile cu instituțiile și autoritățile naționale și cu
organizațiile internaționale din domeniu;
q) raportează în fața ministrului finanţelor cu privire la activitatea Serviciului Vamal.
Articolul 7. Misiunea și funcţiile de bază
Pentru asigurarea, în limita competențelor sale, a securității economice a statului,
Serviciul Vamal îndeplinește următoarele funcții de bază: 
a) implementarea politicii vamale a statului prin aplicarea uniformă și imparțială a
legislației vamale; 
b) facilitarea comerțului;
c) asigurarea respectării reglementărilor vamale și a legislației fiscale la trecerea
mărfurilor și a mijloacelor de transport peste frontiera vamală;
d) perceperea drepturilor de import și a drepturilor de export;
e) efectuarea vămuirii;
f) efectuarea controlului și a supravegherii vamale, inclusiv prevenirea, depistarea și
combaterea contrabandei și a eschivării de la achitarea drepturilor de import/export și a altor
plăți; 
g) contribuirea la prevenirea și combaterea spălării banilor, la combaterea terorismului
internațional, precum și a traficului ilicit de droguri, armament și muniții, în limita competențelor
sale;
h) asigurarea îndeplinirii obligaţiilor internaţionale ale statului în domeniul vamal, în
limita competențelor sale.
Articolul 8. Atribuţiile principale 
Pentru realizarea funcţiilor de bază ce îi revin, Serviciul Vamal:
a) asigură respectarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei în cadrul activității
vamale;
b) apără interesele economice ale statului; 
c) creează condiții pentru accelerarea traficului de mărfuri peste frontiera vamală;
asigură menținerea unui echilibru adecvat între controalele vamale și facilitarea comerțului,
conform legislației în vigoare;
d) gestionează sistemul de certificare a originii, în cazurile stabilite de către Guvern,
inclusiv certifică originea mărfurilor și eliberează certificate de origine la exportul mărfurilor;
e) constată și sancționează contravenții în conformitate cu legislația în vigoare; 
f) constată infracțiunile ce țin de competența sa; 
 g) desfășoară activitatea operativă de investigații în scopul depistării persoanelor
culpabile de pregătirea și comiterea unor contravenții vamale, de contrabandă și de alte
infracțiuni ce țin de competența organului de urmărire penală al Serviciului Vamal;
h) prelevă mostre și probe;
i) aplică acțiuni de executare silită;
j) aplică procedeele vamale de reglementare a relațiilor economice și comerciale;
k) dispune de mărfurile confiscate și abandonate în favoarea statului;
l) desfășoară activitățile necesare pentru administrarea riscurilor;
m) colaborează cu alte autorități publice, instituții și cu organe de ocrotire a normelor de
drept care au obligația să-i acorde asistență; 
n) contribuie, în limitele legii, la realizarea măsurilor de asigurare a securității statului, a
ordinii publice, de apărare a vieții și sănătății oamenilor, de ocrotire a florei și faunei, a mediului
înconjurător în ansamblu;
o) asigură dezvoltarea bazei tehnico-materiale și sociale a Serviciului Vamal, creează
condiții pentru activitatea personalului Serviciului; asigură dezvoltarea serviciilor electronice în
domeniul de activitate al Serviciului Vamal;
p) participă la elaborarea politicii vamale a statului;
q) participă la elaborarea măsurilor de politică economică ce țin de trecerea mărfurilor
peste frontiera vamală și aplică aceste măsuri;
v) exercită alte atribuții stabilite prin lege.
Articolul 9. Drepturile generale
În exercitarea atribuţiilor sale, Serviciul Vamal are următoarele drepturi generale: 
a) să exercite controlul asupra legalităţii introducerii/scoaterii mărfurilor şi a mijloacelor
de transport în/din teritoriul vamal al statului;
b) să emită, în limita competenţelor sale, acte normative, inclusiv acte normative care
reglementează activitatea de întreprinzător pentru plătitorii vamali;
c) să solicite şi să primească de la persoanele fizice şi juridice informațiile şi
documentele necesare pentru scopuri vamale; 
d) să prezinte Ministerului Finanțelor propuneri pentru modificarea și completarea
legislației vamale; 
e) să prezinte Ministerului Finanțelor propuneri privind crearea, în modul stabilit, a
laboratoarelor vamale, a instituțiilor de învățămînt, a centrelor de calcul și a altor subdiviziuni ce
vor activa conform principiului de autogestiune și vor contribui la îndeplinirea funcţiilor
Serviciului Vamal; 
f) să efectueze, în modul stabilit, controlul ulterior al activităţii economice externe a
plătitorilor vamali după efectuarea vămuirii mărfurilor provenite din tranzacţiile economice
externe;
g) să acceseze, colecteze, stocheze, prelucreze și să păstreze date cu caracter personal,
să creeze sisteme informaţionale automatizate proprii, să utilizeze şi să acceseze gratuit, prin
intermediul platformei de interoperabilitate instituite de către Guvern, informaţiile şi bazele de
date incluse în registrele de stat deţinute de alte autorităţi şi instituţii publice, respectînd legislația
privind protecţia datelor cu caracter personal.
Articolul 10. Finanțarea și asigurarea materială și tehnică a activităţii
(1) Serviciul Vamal este finanțat de la bugetul de stat, în limita alocațiilor bugetare
aprobate prin legea bugetară anuală.
(2) Bugetul Serviciului Vamal se elaborează, se aprobă şi se administrează în
conformitate cu principiile, regulile şi procedurile stabilite de legislația privind finanțele publice
şi responsabilitatea bugetar-fiscală.
(3) Bunurile Serviciului Vamal fac parte din domeniul public al statului şi includ: spaţii
de serviciu, spații locative de serviciu, edificii și sedii administrative ale aparatului central și ale
subdiviziunilor teritoriale, ale instituțiilor de învățămînt pentru pregătirea şi specializarea
personalului, utilaje, baza instructiv-materială și mijloace tehnice de instruire, mijloace speciale,
muniţii, arme de foc, tehnică specială, construcții, precum și alte bunuri utilizate de către
Serviciul Vamal la executarea funcțiilor și atribuțiilor care îi revin.
(4) Asigurarea materială şi tehnică a Serviciului Vamal, crearea infrastructurii pentru
obiectivele și subdiviziunile sale se efectuează pe seama bugetului de stat şi din alte surse
financiare neinterzise de lege.
(5) Normele de asigurare cu mijloace speciale, cu muniţii, cu arme de foc, cu tehnică
specială, cu echipament şi cu alte bunuri, precum şi normele de consum al carburanţilor şi
lubrifianţilor se aprobă de către Guvern.
Articolul 24. Regulile de organizare și desfășurare a carierei profesionale
(1) În condiţiile prezentei legi, reglementarea carierei funcţionarului vamal vizează: 
a) ocuparea funcţiei de funcționar vamal; 
b) acordarea gradului special, retragerea gradului special și retrogradarea; 
c) formarea profesională; 
d) promovarea în funcţie; 
e) stimularea; 
f) evaluarea performanţelor profesionale; 
g) modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu.
(2) Managementul carierei funcţionarului vamal este asigurat de către Serviciul Vamal.
Articolul 25. Condiţiile de angajare
(1) Poate candida la o funcție publică cu statut special în cadrul Serviciului Vamal
persoana care îndeplinește următoarele condiţii:
a) deţine cetăţenia Republicii Moldova şi are domiciliul pe teritoriul acesteia;
b) a atins vîrsta de 18 ani;
c) posedă limba de stat;
d) nu a împlinit vîrsta necesară obținerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă;
e) are studii superioare;
f) este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei;
g) nu are antecedente penale nestinse, nu se află sub urmărire penală sau nu i-a fost
aplicată liberarea de pedeapsă penală; 
h) îndeplinește condiţiile specifice postului;
i) nu a fost, în ultimii 5 ani, concediată dintr-o funcție publică sau dintr-o funcție
publică cu statut special pentru încălcarea disciplinei muncii;
j) nu a fost concediată din cadrul Serviciului Vamal pentru fapte ilicite ce au discreditat
statutul de funcționar vamal;
k) nu este privată, printr-o hotărîre judecătorească definitivă, de dreptul de a ocupa
anumite funcții sau de a exercita anumite activități.
l) nu are interdicția de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce derivă
dintr-un act de constatare al Autorității Naționale de Integritate.
(2) La angajare în Serviciul Vamal, candidatul este obligat să depună, conform
legislației în vigoare, declarația de avere și interese personale.
(3) La angajare în Serviciul Vamal, se aplică prevederile Legii nr. 269/2008 privind
aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf).
(4) Candidatul este angajat în funcție numai după exprimarea, în formă scrisă, a
acordului său cu privire la:
a) testarea integrității profesionale în conformitate cu prevederile Legii nr. 325/2013
privind evaluarea integrității instituționale;
b) testarea la poligraf în timpul efectuării controlului periodic sau selectiv al activității
de serviciu, în conformitate cu prevederile Legii nr. 269/2008 privind aplicarea testării la
detectorul comportamentului simulat (poligraf);
c) prelucrarea datelor cu caracter personal în conformitate cu prevederile Legii nr.
133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal.
(5) Angajarea în Serviciul Vamal este benevolă.
 (6) Informaţia privind funcţiile vacante şi condiţiile de ocupare a acestora este dată
publicităţii. Publicitatea se asigură prin intermediul mijloacelor de informare în masă, prin
plasarea informaţiei pe pagina web oficială a Serviciului Vamal și pe portalul guvernamental
unic al funcţiilor publice www.cariere.gov.md şi prin afişarea acesteia pe panoul informaţional la
sediul aparatului central al Serviciului Vamal.
(7) La angajare în Serviciul Vamal, candidatul prezintă: 
a) cererea; 
b) buletinul de identitate; 
c) diploma de studii superioare de licență sau un act de studii echivalent; 
d) certificatul medical eliberat de instituția medicală abilitată; 
e) cazierul judiciar; 
f) livretul militar sau adeverinţa de recrut.
(8) La angajarea în Serviciul Vamal, actele indicate la alin. (7) sînt verificate în modul
stabilit de lege. 
(9) După angajarea în Serviciul Vamal, funcţionarul vamal este supus înregistrării
dactiloscopice de stat obligatorii în conformitate cu Legea nr. 1549/2002 cu privire la
înregistrarea dactiloscopică de stat. 
Articolul 26. Modalităţile de ocupare a funcţiei de funcționar vamal
(1) Ocuparea funcției vacante sau temporar vacante de funcționarul vamal se face prin:
a) concurs;
b) promovare; 
c) transfer; 
d) detaşare;
e) asigurarea interimatului funcţiei de conducere.
(2) Concursul se organizează după aplicarea modalităţilor de ocupare a funcţiei de
funcționar vamal specificate la alin. (1) lit. b) şi c).
Articolul 27. Concursul 
(1) Concursul pentru ocuparea funcţiei vacante sau temporar vacante de funcţionar
vamal are la bază principiile competiţiei deschise, transparenţei, competenţei şi meritelor
profesionale, precum şi principiul egalităţii de acces la funcţia de funcţionar vamal pentru fiecare
cetăţean.
(2) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de
funcţionar vamal se efectuează conform unui regulament aprobat de către ministrul finanțelor.
Serviciul Vamal participă la elaborarea regulamentului respectiv.
Articolul 28. Promovarea în funcție a funcționarului vamal
(1) Promovarea este o modalitate de dezvoltare a carierei funcționarului vamal prin
ocuparea unei funcții publice superioare față de cea deținută.
(2) Promovarea funcţionarului vamal se efectuează în conformitate cu prevederile Legii
nr. 158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public. 
Articolul 29. Transferul funcţionarului vamal
Transferul funcţionarului vamal se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr.
158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.
Articolul 30. Detaşarea și trecerea temporară într-o altă funcție
(1) Detaşarea funcţionarului vamal se dispune printr-un act administrativ, de către
directorul Serviciului Vamal, la solicitarea scrisă a conducătorului autorităţii publice sau al
instituției publice în interesul căreia se efectuează detaşarea, pe o perioadă de cel mult un an. Cu
acordul funcţionarului vamal, perioada detaşării poate fi prelungită cu încă cel mult 2 ani.
(2) În cadrul unor instituții ale serviciului diplomatic al Republicii Moldova pot fi
instituite funcții de consilier pe probleme vamale (atașați vamali). Numărul de unități este stabilit
de către Guvern. La revenirea în Republica Moldova în legătură cu încheierea misiunii, atașații
vamali și membrii familiilor lor beneficiază de scutirile și înlesnirile prevăzute de Legea nr.
761/2001 cu privire la serviciul diplomatic. 
 (3) Pe perioada detaşării, funcţionarul vamal este salarizat de autoritatea publică sau de
instituția publică la care este detaşat. Salariul corespunzător funcţiei în care este detaşat nu poate
fi mai mic decît salariul de la locul de muncă precedent.
(4) Alte aspecte ce ţin de detaşarea la o altă autoritate publică sau la o altă instituție
publică se reglementează în conformitate cu Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și
statutul funcționarului public.
(5) Trecerea temporară într-o altă funcţie din cadrul Serviciului Vamal se dispune prin
ordinul directorului pentru o perioadă de cel mult un an. Perioada trecerii temporare într-o altă
funcţie din cadrul Serviciului Vamal poate fi prelungită cu încă cel mult un an, numai cu acordul
funcţionarului vamal. 
(6) Trecerea temporară într-o altă funcţie din cadrul Serviciului Vamal se poate dispune
doar dacă pregătirea profesională a funcţionarului vamal corespunde atribuțiilor şi
responsabilităților funcției în care urmează să fie trecut.
(7) Pe perioada trecerii temporare într-o altă funcţie din cadrul Serviciului Vamal,
funcţionarul vamal îşi păstrează funcţia sa. Aceasta poate fi ocupată de către un alt funcţionar
vamal pe o perioadă determinată.
(8) Pe perioada trecerii temporare într-o altă funcţie din cadrul Serviciului Vamal,
funcţionarul vamal are dreptul la compensarea integrală a cheltuielilor de transport tur-retur,
precum şi a cheltuielilor de cazare. Salarizarea, în caz de trecere temporară într-o altă funcţie din
cadrul Serviciului Vamal, va fi efectuată de subdiviziunea teritorială la care va lucra salariatul.
(9) La expirarea termenului trecerii temporare într-o altă funcţie în cadrul Serviciului
Vamal, funcţionarul vamal este reîncadrat în funcţia exercitată anterior, începînd din ziua
următoare celei în care a expirat termenul pentru care a fost trecut într-o altă funcție, fără a fi
necesar să se emită un nou ordin în acest sens.
(10) Încetarea înainte de termen a trecerii temporare într-o altă funcție din cadrul
Serviciului Vamal are loc prin ordinul directorului.
Articolul 31. Interimatul funcţiei publice de conducere
Asigurarea de către funcţionarul vamal a interimatului unei funcții publice de conducere
se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr. 158/2008 cu privire la funcţia publică şi
statutul funcţionarului public.
Articolul 32. Numirea în funcţia de funcţionar vamal
(1) Candidatul selectat este numit în funcţia de funcţionar vamal prin ordinul
directorului. 
(2) Ordinul de numire în funcție are formă scrisă şi conţine temeiul legal al numirii,
modalitatea de angajare, numele și prenumele, data nașterii persoanei numite, funcţia și
subdiviziunea în care persoana este numită, data la care aceasta urmează să înceapă exercitarea
funcţiei, drepturile salariale, gradul special, iar în cazul funcționarului vamal debutant, ordinul va
conține inclusiv perioada de probă şi numele și prenumele mentorului.
(3) Numirea în funcţie se face pe o perioadă nedeterminată, cu excepţiile prevăzute de
legislaţia în vigoare. 
(4) Ordinul de numire, la care se anexează fişa postului de care persoana a luat
cunoştinţă sub semnătură, se aduce la cunoştinţa persoanei numite. Copii de pe ordinul de
numire şi fişa postului se înmînează persoanei numite şi conducătorului ierarhic superior al
acesteia.
Articolul 33. Perioada de probă a funcţionarului vamal debutant
(1) Durata perioadei de probă este de 6 luni.
(2) Perioada de probă are drept scop verificarea cunoştinţelor, a abilităţilor şi
aptitudinilor profesionale ale persoanei, formarea practică a acesteia, precum şi cunoaşterea
specificului şi a exigenţelor funcţiei de funcţionar vamal.
(3) Persoana este numită în funcţie în calitate de funcţionar vamal debutant. Activitatea
acestuia se desfășoară sub îndrumarea unui mentor, desemnat prin ordinul de numire, care este
un funcţionar vamal experimentat din cadrul subdiviziunii în care este angajat funcţionarul
vamal debutant.
(4) La expirarea perioadei de probă, debutantul este:
a) confirmat, printr-un ordin separat, în funcţia de funcţionar vamal, cu acordarea
gradului special – dacă la evaluarea activităţii profesionale a obţinut cel puţin calificativul
„satisfăcător”; 
b) eliberat – dacă la evaluarea activităţii profesionale a obţinut calificativul
„nesatisfăcător”.
(5) Procedura de organizare a perioadei de probă și de evaluare a activităţii profesionale
a funcționarului vamal debutant se desfășoară în conformitate cu Regulamentul cu privire la
perioada de probă pentru funcționarul public debutant, aprobat prin ordinul directorului.
(6) Perioada de probă nu se aplică persoanelor numite într-o funcţie din efectivul de
comandă suprem, persoanelor care anterior au exercitat funcţii de demnitate publică, persoanelor
care au activat în calitate de funcţionari publici sau celor care au activat anterior într-o funcţie
publică cu statut special în cadrul altor autorităţi publice.
(7) Prin derogare de la prevederile alin. (6), perioada de probă se aplică persoanei care a
exercitat anterior o funcţie publică, însă a fost eliberată din funcţie ca urmare a obţinerii
calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea activităţii sale profesionale. 
(8) Perioada de probă se ia în considerare la calculul vechimii în muncă a funcţionarului
vamal, cu excepţia cazului în care debutantul a fost eliberat din funcție ca urmare a obținerii
calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea activităţii sale profesionale.
Articolul 34. Jurămîntul funcţionarului vamal
(1) La expirarea perioadei de probă şi după confirmarea sa în funcţie, funcţionarul
vamal depune, în termen de 10 zile, jurămîntul de credinţă cu următorul cuprins: „Jur solemn să
respect Constituţia Republicii Moldova, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să apăr
suveranitatea, securitatea economică, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii
Moldova, să aplic în mod obiectiv şi imparţial legile ţării, să îndeplinesc conştiincios obligaţiile
care îmi revin în legătură cu exercitarea funcţiei şi să respect Codul de etică și conduită al
funcţionarului vamal. Dacă voi încălca acest jurămînt, sînt gata să port răspundere cu toată
rigoarea legii”.
(2) Jurămîntul este depus de către funcţionarul vamal într-o atmosferă solemnă şi în
prezența simbolurilor de stat, în faţa directorului sau a directorului adjunct sau, după caz, în faţa
conducătorilor subdiviziunilor interne și a cel puţin doi angajaţi, dintre care unul este
conducătorul subdiviziunii în care a fost numit funcţionarul vamal. Textul jurămîntului, semnat
de funcționarul vamal, se păstrează în dosarul personal al acestuia.
(3) Directorul și directorul adjunct al Serviciului Vamal depun jurămîntul de credinţă în
faţa ministrului finanțelor.
(4) Refuzul de a depune jurămîntul se consemnează în scris şi atrage după sine
revocarea actului administrativ de numire în funcţie.

Articolul 35. Dezvoltarea profesională 

(1) Serviciul Vamal asigură formarea profesională iniţială şi continuă a funcţionarului
vamal. 
(2) Procesul de dezvoltare profesională a funcționarilor vamali are un caracter continuu,
sistematic şi planificat.
(3) Modul de organizare și desfășurare a procesului de dezvoltare profesională continuă
a funcționarilor vamali se stabilește prin Regulamentul cu privire la dezvoltarea
profesională continuă a funcționarilor vamali, aprobat prin ordinul directorului.
Articolul 36. Finanţarea procesului de dezvoltare profesională
(1) Serviciul Vamal alocă din bugetul său anual, în valoare de cel puţin 2% din fondul
de salarizare, mijloace pentru finanţarea procesului de formare profesională iniţială şi continuă a
funcţionarilor vamali. 
 (2) Serviciul Vamal poate achiziţiona servicii de instruire de la prestatorii de astfel de
servicii. 
Articolul 37. Condiţiile specifice ale procesului de dezvoltare profesională 
(1) Pe perioada în care urmează diverse forme de dezvoltare profesională, funcționarul
vamal beneficiază de salariu în situaţia în care aceste formări sînt efectuate:
a) la iniţiativa sau în interesul Serviciului Vamal;
b) la iniţiativa funcţionarului vamal, cu acordul scris al directorului.
(2) În cazul în care cursurile de dezvoltare profesională se organizează în afara
localităţii în care funcționarul vamal îşi desfăşoară activitatea, acesta beneficiază de compensarea
cheltuielilor legate de deplasare.
(3) Funcţionarul vamal care urmează cursuri de dezvoltare profesională cu o durată mai
mare de 90 de zile într-un an calendaristic, precum şi cel care urmează studii superioare de
master, organizate în ţară sau în străinătate, cu excepţia studiilor urmate pe cont propriu, sînt
obligați să îşi asume angajamentul, în scris, că, după terminarea cursurilor sau a altor forme de
instruire, vor activa în cadrul Serviciului Vamal între 2 şi 5 ani, proporţional cu numărul zilelor
în care au urmat cursuri de dezvoltare profesională. Modul de întocmire a angajamentului se
stabileşte de către Guvern.
(4) În cazul nerespectării angajamentului prevăzut la alin. (3), de asemenea în cazul în
care funcţionarul vamal nu a absolvit din vina sa cursurile de dezvoltare profesională, acesta este
obligat să restituie Serviciului Vamal cheltuielile suportate pentru dezvoltarea profesională,
inclusiv salariul încasat în această perioadă, calculate în condiţiile legii.
(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul în care funcţionarul vamal nu mai deţine
funcţia din motive neimputabile acestuia.
Articolul 38. Evaluarea performanţelor profesionale 
Evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarului vamal se realizează în
conformitate cu prevederile Legii nr. 158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul
funcţionarului public.
Modalitatea de evaluare a performanţelor profesionale se stabilește prin Regulamentul
cu privire la evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarului vamal, aprobat prin ordinul
directorului.
Performanțele profesionale ale directorului se evaluează de către ministrul finanțelor în
modul stabilit de către Guvern.
Articolul 39. Stimularea 
(1) Pentru îndeplinirea conştiincioasă a serviciului, funcţionarul vamal poate fi stimulat
prin: 
a) exprimare de mulţumiri;
b) premiere;
c) acordarea Diplomei de Onoare a Serviciului Vamal;
d) decorare cu: 
– crucea „Pentru Merit”, clasele I și II; 
– medaliile „Pentru Serviciu Impecabil”, clasele I, II și III, „Veteran al Serviciului
Vamal”, „Aniversarea Serviciului Vamal”, „Pentru Cooperare”, „Pentru Devotament în
Serviciu”; 
– insignele „Eminent al Serviciului Vamal” şi „Funcționar Onorific al Serviciului
Vamal”; 
e) revocarea înainte de termen a unei sancţiuni disciplinare.
(2) Pentru merite deosebite în exercitarea serviciului, de asemenea pentru exercitarea
unor misiuni speciale, funcţionarului vamal i se poate acorda gradul special ulterior înainte de
termen sau un grad mai înalt decît cel corespunzător funcţiei deţinute.
(3) Pentru profesionalism în exercitarea serviciului sau pentru alte merite deosebite faţă
de Patrie, funcţionarul vamal poate fi propus de către director spre a fi decorat cu distincţii de
stat sau spre a-i fi acordate titluri onorifice ale Republicii Moldova, în conformitate cu legislaţia
în vigoare.
(4) Modelul medaliilor şi al insignelor se aprobă de către director, avînd avizul Comisiei
Naţionale de Heraldică de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova. 
Articolul 40. Modificarea, suspendarea raporturilor de serviciu şi reîncadrarea în
funcţie
(1) Modificarea, suspendarea raporturilor de serviciu ale funcţionarului vamal şi
reîncadrarea acestuia în funcţie se efectuează conform prevederilor Legii nr. 158/2008 cu privire
la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.
(2) În cazul suspendării raporturilor de serviciu pe durata efectuării unei anchete de
serviciu, la reîncadrarea în funcţie a funcţionarului vamal salariul pentru perioada suspendării se
plăteşte de către angajator. 
Articolul 41. Condiţiile de încetare a raporturilor de serviciu ale funcţionarului vamal 
(1) Raporturile de serviciu ale funcţionarului vamal încetează în următoarele cazuri: 
a) în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor; 
b) demisia funcţionarului vamal; 
c) eliberare din funcţie a funcţionarului vamal;
d) destituire din funcție a funcţionarului vamal.
(2) Încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarului vamal în cazurile prevăzute la
alin. (1) are loc conform prevederilor Legii nr. 158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul
funcţionarului public.
(3) Eliberarea şi destituirea funcţionarului vamal se efectuează în conformitate cu
prevederile prezentei legi și ale Legii nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul
funcționarului public.
(4) Destituirea din funcție a funcţionarului vamal poate avea loc şi în următoarele
cazuri:
a) aflarea funcţionarului vamal în una din situațiile specificate la art. 15;
b) constatarea unei abateri disciplinare grave prevăzute la art. 51;
c) stabilirea, printr-un act de constatare rămas definitiv, a faptului că acesta a
emis/adoptat un act administrativ, a încheiat, direct sau prin intermediul unei persoane terţe, un
act juridic, a luat sau a participat la luarea unei decizii fără soluţionarea conflictului de interese
real în conformitate cu prevederile legislaţiei privind reglementarea conflictului de interese;
d) aflarea acestuia în situație de incompatibilitate, stabilită printr-un act de constatare
rămas definitiv;
e) nedepunerea de către acesta a declaraţiei de avere şi interese personale sau refuzul de
a o depune în condiţiile art. 27 alin. (8) din Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea
Naţională de Integritate;
f) confiscarea averii nejustificate a acestuia dispusă de către instanţa de judecată printr-o
hotărîre irevocabilă;
g) retragerea cetăţeniei Republicii Moldova.