Text pentru slide la lucrarea indiviuală, executat de către Lefter

Vasile, grupa D221, la tema:”Juriști celebri ai Romei”, Power Point.

Cuprins:
3 Slide....................................................................................................................1

4 Slide....................................................................................................................1

5 Slide....................................................................................................................2

8 Slide....................................................................................................................2

9 Slide....................................................................................................................2

10 Slide..................................................................................................................3

11 Slide..................................................................................................................3
 3 Slide
Dreptul roman ocupă un loc unic în istoria juridică a omenirii. Reprezintă etapa cea
mai înaltă în dezvoltarea dreptului în societatea antică și în lumea antică în ansamblu.

Se distinge în primul rând prin acoperirea sa neobișnuit de largă a celor mai diverse
relații și situații de viață. Deosebit de atent dezvoltate în dreptul roman au fost diverse
modalități de protejare a intereselor proprietarilor privați, precum și a diverșilor participanți la
rotația proprietății. Romanii, bazându-se pe toată experiența anterioară a lumii, inclusiv în
țările din Orient, au fost cei care au făcut mai întâi proprietatea privată individuală, precum și
alte drepturi și interese de proprietate, subiectul unei reglementări juridice iscusite și foarte
perfecte. Pe baza dreptului roman, care s-a remarcat prin marea elaborare a formelor sale, s-a
dezvoltat o bogată cultură juridică, care a devenit moștenirea comună a omenirii în etapele
ulterioare ale dezvoltării civilizației. Unul dintre elementele acestei culturi juridice a fost
jurisprudența romană, care a pus bazele atât pentru o știință independentă a dreptului, cât și
pentru educația juridică profesională.

4 Slide
„Legile celor XII Tabele” consemnau distincția legală dintre patricieni și plebei,
patroni și clienți, liberi și sclavi. O cucerire importantă a plebeilor a fost limitarea dobânzii la
împrumuturi la 1 uncie pe 1 liră, sau 8 și 1/3 la sută pe an. Cu toate acestea, patricienii au
reușit să includă în textul legilor o serie de cauze care încalcă drepturile plebeilor: căsătoriile
acestora cu patricieni erau interzise, alte legi în care beneficiau în primul rând familiile
patriciene.

„Legile celor XII Tabele” au determinat dezvoltarea în continuare a dreptului roman și

au contribuit la consolidarea societății romane, la întărirea ei economică și militară. Toate
legile ulterioare au fost o reflectare a luptei dintre patricieni și plebei și rezultatul unui
compromis între interesele ambilor. Aproape un mileniu mai târziu, a fost creat Codul lui
Iustinian.

Imperiul Roman a abandonat treptat rigiditatea, astfel încât pe scară largă au început să
fie luate în considerare normele „dreptului popoarelor” și chiar „dreptului natural”. Iustinian a
decis să generalizeze și să sistematizeze acest material extins. Lucrarea a fost stabilită de jurist
remarcabilul Tribonian.

1
 5 Slide
Tribonian a fost conducătorul comisiei însărcinate cu selectarea, sistematizarea și
interpretarea oficială a dreptului clasic și postclasic, operă care în final a depășit în dimensiuni
codul propriu-zis. Versiunea scurtă a operei, numită Pandectele sau Digestele, care conține
cele mai relevante și folositoare părți ale întregii opere legislative, a fost finalizată în 533. În
anul 534, întregul Codex Justiniani a fost publicat, împreună cu o lungă serie de legi noi
create de Iustinian I pentru a reflecta realitățile contemporane - Novellae Constitutiones.
Unele aspecte din viața și activitatea lui Tribonian sunt redate în scrierile lui Procopius din
Cezareea. Tribonian a murit în 542, probabil în urma unei epidemii de ciumă.

8 Slide
Fiind dintr-o familie umilă, a făcut o carieră strălucită datorită talentului său oratoric: a
intrat în Senat din anul 73 î.Hr. e. și a devenit consul în 63 î.Hr. e. A jucat un rol important în
descoperirea și înfrângerea conspirației Catiline. Mai târziu, în condițiile războaielor civile, a
rămas unul dintre cei mai proeminenti și mai consecvenți susținători ai păstrării sistemului
republican. A fost executat de membrii celui de-al doilea triumvirat, care aspirau la o putere
nelimitată.

Cicero – „un om a cărui viață și caracter sunt mai bine și mai profund documentate
decât cele ale oricărei alte figuri din lumea antică” – a lăsat o vastă moștenire literară, din care
o parte semnificativă a supraviețuit până în zilele noastre. Deja în antichitate, lucrările sale și-
au câștigat reputația ca referință în ceea ce privește stilul, iar acum sunt cea mai importantă
sursă de informații despre toate aspectele vieții din Roma în secolul I î.Hr. e. Numeroase
scrisori ale lui Cicero au devenit baza culturii epistolare europene; discursurile sale, în special
catilinaria, sunt printre cele mai remarcabile exemple ale genului. Tratatele filozofice ale lui
Cicero, destinate cititorilor vorbitori de latină, reprezintă o expunere unică a întregii filosofii
grecești antice în ceea ce privește acoperirea și au jucat un rol important în dezvoltarea
culturii romane antice.

2
 9 Slide
El este adesea citat de Aulus Gellius; a fost comentat în Republica Târzie de Servius
Sulpicius Rufus, pe vremea Imperiului de Lelius Felix („Către Quintus Mucius” a acestuia din
urmă era alcătuit din cel puțin mai multe cărți). Scaevola a devenit cel mai vechi dintre juriștii
romani, a cărui lucrare a fost folosită la alcătuirea "Digestului". În același timp, Cicero susține
că Quintus Mucius, ca jurist, avea doar o mare experiență, dar nu a pătruns în teoria dreptului.

Quintus Mucius a ținut adesea discursuri în instanță de judecată și a vorbit întotdeauna

„clar și lin”. Cicero în tratatele sale îl apreciază foarte mult pe Scaevola ca vorbitor, numindu-
și experiența în materie de drept, perspicacitatea, capacitatea de a formula pe scurt și „în mod
surprinzător de succes” esența problemei printre punctele sale forte.

10 Slide
Desigur, lista avocaților romani eminenți poate fi continuată mai departe, deoarece
meritele fiecăruia dintre ei sunt extrem de importante pentru jurisprudența
modernă.Contribuția lor la dezvoltarea unei astfel de discipline nu poate fi supraestimată,
deoarece moștenirea lor a fost capabilă să facă dreptate de multe secole.

O sursă importantă de dezvoltare a dreptului roman în perioada clasică este activitatea

avocaților, care a contribuit la dezvoltarea întregului sistem juridic al Romei antice.
Jurisprudența romană capătă un caracter laic începând cu pontiful plebeu Tiberius
Coruncanius (din 254 î.Hr.), ale cărui consultări juridice au fost pentru prima dată publice și
deschise.

Juriștii din perioada republicană au jucat un rol important în practica judiciară. Aceștia
au oferit consultații juridice, în special în problemele procesului, formulând răspunsuri
juridice în legătură cu acestea, au editat și redactat acte juridice, în unele cazuri au participat
la procesul propriu-zis, asistând una dintre părți. Juriștii epocii republicane proveneau, de
regulă, din cercurile aristocratice - din nobilimea senatorială și în secolul I. î.Hr. tot de la
călăreţi. Cei mai celebri dintre ei au fost Cato cel Bătrân, Mark Manilius, Alfen Var, Quintus
Mucius Scaevola, Publius Mucius Scaevola, Servius Sulpicius, Rufus (iar ultimii doi sunt
adesea considerați fondatorii jurisprudenței romane). Ei au încercat mai întâi să ofere o
generalizare a practicii judiciare, stabilind sistematic dreptul civil (Publius Scaevola) și
alcătuind primul comentariu asupra dreptului pretor.

3
 11 Slide
În epoca principatului, cercul avocaților devine mai larg. Mulți dintre ei, precum
Ulpian, Guy și alții, nu mai erau romani, ci proveneau din provinciile răsăritene. Avocații din
acest timp au jucat un rol mai activ în dezvoltarea doctrinei și practicii juridice și au fost
adevărații creatori ai dreptului roman clasic. Activitatea didactică a avocaților este de mare
importanță.

Activitatea didactică a juriștilor este de mare importanță. În secolele I – începutul

secolului II d.Hr. există două școli principale de drept: Sabinyans și Prokulyantsy, care au
predat dreptul și au dat interpretări diferite ale unor instituții juridice. Întărirea autorităţii
jurisprudenţei romane ca izvor de drept în secolele II - III d.Hr. a contribuit la faptul că
împărații au început adesea să aducă avocații mai aproape de persoana lor, pentru a-i numi în
posturi cheie guvernamentale. Deci, sub împăratul Septimius Severus, Papinian a făcut o
carieră publică.

Dreptul roman se caracterizează prin dezvoltarea exactă a tuturor raporturilor juridice

esențiale ale simplelor proprietari de mărfuri (cumpărător și vânzător, creditor și debitor,
contract, obligație etc.). Semnificația dreptului roman este determinată de influența sa enormă
nu numai asupra dezvoltării ulterioare a dreptului, ci și asupra dezvoltării culturii în ansamblu.

Astfel, cunoștințele în domeniul dreptului roman vor permite unui jurist modern nu
doar să înțeleagă și să interpreteze corect actele juridice normative, atât interne, cât și
internaționale, ci, cel mai important, să le aplice corect.