Tema 1: Argumentarea și scrierea juridică eficientă

Prelegerea 1: Introducere în argumentarea și scrierea juridică eficientă în contextul practicii juridice

din Republica Moldova
90 de minute

Secțiunea A. Obiectivele de învățare ale prelegerii (conținutul)

Tema 1. Obiectivul general (prelegerea și seminarul)

În cadrul acestei teme vor fi prezentate studenților cursul privind cercetarea, scrierea și argumentarea juridică,
precum și materialele didactice (Ghidul studentului, Ghidul privind cercetarea, analiza și scrierea juridică). La
fel, va fi abordată importanța scrierii juridice pentru a fi un jurist integru, profesionist și un bun orator în
domeniul juridic.

Obiectivul de învățare 1: Studenții vor înțelege structura și obiectivele cursului Aspecte fundamentale ale
cercetării, scrierii și argumentării juridice.

Obiectivul de învățare 2: Studenții vor înțelege cât de importante sunt argumentarea și scrierea juridică
pentru a fi un jurist și un orator bun în domeniul juridic.

Obiectivul de învățare 3: Studenții vor înțelege relația dintre scrierea și comunicarea juridică și standardele
etice profesionale.

Obiectivul de învățare 4: Studenții vor înțelege principalele tipuri de documente juridice și structura acestora
conținute în Ghidul privind cercetarea, analiza și scrierea juridică.

Secțiunea B. Sarcini

 Nu sunt sarcini repartizate studenților în această prelegere.

Secțiunea C. Informații/materiale suplimentare

Materiale de lectură:

 Lectura 1: Profesia de jurist - O introducere în analiza, scrierea, cercetarea și prezentarea unei

cauze în instanța de judecată.
 Lectura 2: Extrase din Scrierea juridică de Terrill Pollman & Judith Stinson (Capitolul 2: Tranziția la
scrierea juridică pp. 9-13, 18).

1
 Tema 1: Argumentarea și scrierea juridică eficientă
Seminarul 1: Introducere în argumentarea și scrierea juridică eficientă în contextul practicii juridice
din Republica Moldova

90 de minute

Secțiunea A. Obiectivele și activitățile în cadrul prelegerii

Tema 1. Obiectivul general (prelegerea și seminarul)

În cadrul acestei teme vor fi prezentate studenților cursul privind cercetarea, scrierea și argumentarea juridică,
precum și materialele didactice (Ghidul studentului, Ghidul privind cercetarea, analiza și scrierea juridică). La
fel, va fi abordată importanța scrierii juridice pentru a fi un jurist integru, profesionist și un bun orator în
domeniul juridic.

Obiectivul de învățare 1: Studenții vor înțelege structura și obiectivele cursului Aspecte fundamentale ale
cercetării, scrierii și argumentării juridice. Subiectele din cadrul acestui obiectiv de învățare includ:

 Prezentarea generală a cursului Aspecte fundamentale ale cercetării, scrierii și argumentării juridice.
 Așteptări (evaluare, sarcini).

Obiectivul de învățare 2: Studenții vor înțelege importanța scrierii și argumentării juridice pentru a fi un
jurist și un orator bun în domeniul juridic. Subiectele din cadrul acestui obiectiv de învățare includ:

 Scopul și obiectivele argumentării și scrierii juridice.

 O bună scriere juridică.
 Dezvoltarea abilităților de scriere juridică.

Obiectivul de învățare 3: Studenții vor înțelege relația dintre scrierea și comunicarea juridică a unui jurist
și prevederile codurilor de etică. Subiectele din cadrul acestui obiectiv de învățare includ:

 Codul internațional de etică al Asociației Internaționale a Baroului.

 Codul de conduită profesională pentru avocați al Curții Penale Internaționale.
 Codurile de etică din Republica Moldova.

Obiectivul de învățare 4: Studenții vor înțelege principalele tipuri de documente juridice și strucutura
acestora conținute în Ghidul privind cercetarea, analiza și scrierea juridică. Subiectele din cadrul acestui
obiectiv de învățare includ:

 Opinia juridică (avizul juridic).

 Rezumatul unei hotărâri judecătorești.
 Expunerea de poziție în scris (pledoarii scrise).

Secțiunea B. Sarcini

 Nu sunt sarcini repartizate studenților în această prelegere.

Secțiunea C. Informații/materiale suplimentare

Lectura 1. Profesia de jurist - O introducere în analiza, scrierea, cercetarea juridică și prezentarea

cauzei în instanța de judecată. 1
1
The Lawyer’s Craft, An Introduction to Legal Analysis, Writing, Research, and Advocacy (Profesia de Jurist, O introducere în analiza,
scrierea, cercetarea și prezentarea cauzei în instanța de judecată), Cathy Glaser, Jethro K. Lieberman, Robert A. Ruescher, Lynn Boepple Su,

2
Ce reprezintă meseria de jurist?

Meseria de jurist poate fi descrisă în cinci cuvinte: gândire clară și scriere clară. Deși este ușor de spus,
stăpânirea meseriei se obține numai cu multă muncă asiduă. Ați putea presupune, la începutul studiilor la
facultatea de drept, că doar anumiți juriști au într-adevăr necesitatea de a scrie. Totuși, majoritatea juriștilor scriu
frecvent și mult, indiferent de domeniul de drept pe care îl practică.

Profesioniștii din domeniul juridic își petrec o bună parte din timp scriind. Aceștia întocmesc testamente,
contracte de vânzare a locuințelor, acorduri de parteneriat și multe alte documente. Și juriștii care lucrează în
cadrul companiilor scriu mult. Dacă o companie planifică să angajeze un director executiv, să închirieze un
birou sau să cumpere o altă afacere, este puțin probabil să facă acest lucru fără un contract de muncă, un
contract de chirie sau un contract de cumpărare încheiat în forma scrisă.

Avocații specializați în litigare nu obțin câștig de cauză doar prin prestația lor în sala de judecată: ziua cea
mare în instanță este precedată de luni sau chiar de ani de muncă de birou. Înainte de începerea procesului
de judecată, un avocat ar putea redacta o consultație în scris pentru clientul său, evaluând temeiurile
juridice ale acțiunii, sau o cerere adresată părții adverse, revendicând poziția juridică și drepturile clientului
său. Cu siguranță, avocatul nu poate începe procesul fără a elabora o cerere de chemare în judecată privind
circumstanțele de drept și de fapt ale acțiunii în justiție. De asemenea, acesta va obține documente și
informații de la partea adversă prin trimiterea unor solicitări în acest sens. Acestea sunt doar câteva
exemple de documente pe care avocații care participă în procesele de judecată le întocmesc înainte de
începerea unui proces.

Deși studenții de la drept ar putea să nu aprecieze pe deplin importanța deosebită a abilităților de scriere pentru
juriștii de succes, absolvenții facultăților de drept descoperă rapid că, pentru a-și asigura și păstra un loc de
muncă în domeniul juridic, aceștia trebuie să devină competenți în scrierea juridică.

Un jurist bun trebuie să aibă abilități de scriere juridică

Scrierea juridică este orientată spre rezultate: aceasta reprezintă principalul instrument al juristului pentru obținerea
rezultatelor dorite de client. Oamenii angajează juriști pentru realizarea unor sarcini specifice, cum ar fi încasarea
banilor de la un debitor, cumpărarea unei locuințe sau adoptarea unui copil. Scrierea de calitate nu este un simplu
scop estetic, ci mai degrabă un mijloc esențial pentru atingerea acestor obiective. Scrierea de proastă calitate
reduce probabilitatea de a le obține. Clientul care are nevoie cu disperare să își înțeleagă opțiunile legale nu
va fi satisfăcut de o consultație lipsită de claritate și formulată în jargon juridic. Un judecător cu un
program încărcat s-ar putea nici să nu termine de citit un act (document) procesual al participantului la
proces care este incoerent, excesiv de voluminos sau neorganizat. Drepturile contractuale ale unui client
pot fi compromise de un contract prost conceput, incomplet sau ambiguu. Un document juridic este evaluat
în funcție de cât de bine funcționează, iar acest lucru depinde aproape întotdeauna, în mare parte, de cât de
ușor se citește.

Dacă ai de gând să devii jurist, atunci trebuie să devii și „scriitor”. Pentru a fi un jurist bun, trebuie să fii o
persoană cu bune abilități de scriere.

Ce reprezintă abilitățile de scriere juridică?

Un text bine scris comunică eficient ideile unei alte persoane. La fel cum o conexiune proastă împiedică o
conversație telefonică, un text imprecis și neorganizat împiedică comunicarea scrisă. În ambele cazuri, scopul
comunicării este compromis: ascultătorul nu poate înțelege ce spune vorbitorul, iar cititorul nu poate înțelege
autorul textului. Nu consolează pe nimeni faptul că vorbitorul s-a auzit pe sine sau că scriitorul știa ce a vrut să
transmită. O persoană cu bune abilități de scriere îl ajută pe cititor să atingă gradul de înțelegere al celui care
scrie cu efort minim.
O bună scriere juridică, ca orice alt tip de scriere de calitate, este clară, precisă și bine organizată.

Ce este analiza juridică și ce legătură are cu ceea ce scriu juriștii?

Dacă un text bine scris reprezintă o comunicare eficientă a ideii autorului textului către cititor, atunci acest
text trebuie să fie la fel de clar, precis și bine organizat ca și ideile pe care autorul intenționează să le
LexisNexis (2002), pp. 1-3.

3
comunice. La fel cum o conexiune telefonică perfectă nu poate depăși neajunsurile unui discurs
inconsecvent și incoerent, un text redactat cu grijă și corect din punct de vedere gramatical nu poate
remedia un mod de gândire dezordonat. Pentru a scrie bine, trebuie să vă concentrați în primul rând pe o
gândire clară și analitică.

Un text bazat pe o gândire dezordonată nu poate fi un text bun. Dacă ați angaja un arhitect pentru a vă
proiecta casa visurilor voastre, cu siguranță ați considera că proiectul său este inutil dacă acesta ar omite
elemente structurale importante. Dacă arhitectul ar argumenta în apărarea sa că proiectul a fost întocmit cu
precizie și meticulozitate, capabil să comunice toate specificațiile de proiectare constructorului, ați sublinia
fără îndoială că, în ciuda clarității proiectului, o casă construită conform specificațiilor sale nu ar rezista.
Un jurist care redactează o expunere de poziție care interpretează greșit legea sau un contract de vânzare
care exprimă cu precizie o clauză inaplicabilă obține același efect - el nu a scris nimic util.

Din acest motiv, această carte nu se limitează la predarea abilității de a scrie. Ea predă, de asemenea,
gândirea juridică, mai bine cunoscută sub numele de analiză juridică. În cele din urmă, scrierea (un
mod de a comunica idei) și analiza (un mod de formare a ideilor) nu sunt activități cu adevărat
separate. La fel cum un arhitect care proiectează o casă formulează adesea planul de proiectare la
masa de desen, un jurist elaborează adesea o soluție la o problemă juridică cu pixul în mână sau cu
degetele pe tastatură. Simplul act de exprimare a ideii în termeni preciși și clari în formă scrisă - fie că
este vorba de un proiect arhitectural sau de un document juridic - vă obligă să analizați și să
perfecționați ideea mai minuțios. Pe măsură ce un arhitect schițează un plan de etaj, el dezvoltă și
modifică proiectul, mutând ușile, camerele și modificând dimensiunile. În mod similar, în timp ce un
jurist întocmește un document, acesta dezvoltă un plan pe măsură ce îl scrie, regândind-ul și
reorganizând-ul pe măsură ce avansează. Încercarea de a exprima o idee în mod clar și precis vă
obligă să vă gândiți mai atent la această idee. Este imposibilă disocierea unei bune scrieri juridice de o
bună analiză juridică: cele două sunt strâns legate între ele. Prin urmare, pentru a învăța meseria de
jurist, începeți cu studierea principiilor de cercetare și analiză juridică.

4
Lectura 2: Extras din Scrierea Juridică de Terrill Pollman & Judith Stinson (Capitolul 2: Tranziția la
scrierea juridică pp. 9-13, 18).

Ce trebuie să știi despre tranziția la scrierea juridică

Elaborarea textelor juridice consumă adesea mai mult timp decât alte forme de scriere pe care le-ați realizat până
acum. Nu doar acțiunea propriu-zis de scriere necesită mai mult timp; întregul proces de gândire este mult mai
provocator și necesită mai mult timp pentru majoritatea studenților. Scrierea juridică presupune mai mult decât
descriere, rezumare sau clasificare; aceasta presupune, de asemenea, sinteză, analiză și, uneori, persuasiune
(convingere). În timp veți deveni mai rapizi, dar la început, acest proces va fi surprinzător de lent. La facultatea
de drept, scrierea va dura mai mult decât vă așteptați.

Prin urmare, nu așteptați până în weekendul anterior datei de prezentare a unei opinii juridice sau a unei
expuneri de poziție pentru a începe să scrieți. Începeți devreme - mult mai devreme decât ați face-o în mod
normal, astfel încât să aveți timp pentru a lucra la analiză și îmbunătăți ipotezele sau argumentele juridice.
Procesul de scriere ne ajută să gândim și, prin urmare, trebuie să începeți procesul de scriere suficient de
devreme astfel încât acesta să vă ajute să reflectați asupra problemei. Ulterior, aveți nevoie de suficient timp
pentru a transpune analiza în forma pe care juriștii o folosesc pentru a comunica - partea pe care v-ați obișnuit
probabil să o considerați drept „scrisul”.

O bună scriere juridică este succintă. Sarcinile de elaborare a textelor în cadrul facultății de drept și în
practica juridică impun, în general, un număr limită de pagini. Nu ar trebui să vă abateți niciodată de la
formatarea specificată astfel încât textul să se încadreze în limitele stabilite. Scopul scrierii juridice este ca textul
să fie cât mai succint posibil și, în același timp, să conțină tot ceea ce trebuie de spus. Acest lucru presupune
antrenament, dar veți deveni mai buni doar prin înțelegerea faptului că scopul scrierii juridice nu este întocmirea
un document cât mai lung posibil.

Cititorii din domeniul juridic se așteaptă ca textul juridic să fie formal. La facultatea de drept și în practica
juridică, trebuie întotdeauna să scrieți într-un limbaj formal.

Citarea jurisprudenței sau a textului normativ. Un jurist ar trebui să știe cum se scrie o opinie juridică sau o
expunere de poziție. Atunci când abordați cazurile practice, determinați ce s-a decis într-un anumit caz și
expuneți această soluție cu propriile cuvinte. Cu siguranță, câteodată instanța folosește un limbaj extrem de util.
Când se întâmplă astfel, vă recomandăm să citați acest limbaj. Regulile formulate de către instanța supremă
dintr-o jurisdicție tind să fie citate mai des decât hotărârile instanțelor inferioare. Atunci când abordați textele de
lege, este necesar să citați limbajul relevant. Limbajul normativ este semnificativ, deoarece cuvintele pe care
legiuitorul le-a ales pot afecta sensul legii. Dar citați doar cuvintele care trebuie interpretate pentru o problemă
particulară, nu fragmente întregi de text de lege. Așadar, nu uitați: citați textul cheie al legii, dar, în general,
parafrazați jurisprudența.

Evitați „variația elegantă”, limbajul juridic inutil și alte opțiuni stilistice care distrag atenția. Studenții își
doresc uneori ca textele lor să aibă un aspect „floral” și interesant. Aceștia variază utilizarea termenilor pentru a
fi mai puțin monotoni sau pentru a părea inteligenți. În cazul textelor juridice, subiectul este adesea complex și
este important să vă exprimați ideile cât de clar și simplu posibil. Folosiți termenii de specialitate - termenii-
cheie pe care îi folosește textul de lege sau hotărârea judecătorească - în mod repetat și consecvent. Evitați să
folosiți în mod inutil termeni juridici complicați (jargon juridic), cu excepția cazului în care este vorba de unul
dintre acești termeni de specialitate. Spre deosebire de un „termen de specialitate” care are o semnificație
juridică specifică, „jargonul juridic” este doar un limbaj inutil. Evoluția către „limbajul simplu” a prins contur în
domeniul juridic, iar majoritatea cititorilor se așteaptă ca textele să omită limbajul juridic inutil. Dacă cititorul
trebuie să se oprească și să se întrebe de ce ați redactat documentul în felul în care ați făcut-o, există șanse ca
acesta să nu se poată concentra pe deplin asupra conținutului textului. Acest lucru înseamnă că textul respectiv
nu este pe deplin eficient.

Folosiți formele timpului trecut pentru a descrie circumstanțele de fapt și constatările instanței. Autorii de
texte juridice folosesc, în general, timpul prezent atunci când expun o normă de drept. De exemplu, „instanța a
constatat că inculpatul a acționat în legitimă apărare atunci când a lovit victima și prin urmare, a considerat că
nu a săvârșit fapta cu vinovăție. O persoană care folosește forța împotriva altei persoane deoarece crede în mod
rezonabil că aceasta îl va agresa inevitabil acționează în legitimă apărare și nu comite o infracțiune”. Prima
propoziție expune circumstanțele de fapt și constatările instanței și, prin urmare, este folosit timpul trecut. Cea
de-a doua propoziție prezintă regula generală stabilită de lege, deci este folosit timpul prezent.

5
Instanțele nu „simt”, „gândesc” sau „cred”. Instanțele „susțin”, „afirmă”, „constată”, „motivează”,
„ajung la o concluzie”. Instanțele sunt instituții, nu persoane. În consecință, ne referim la o instanță drept
„aceasta”, nu „ea”. Astfel, chiar dacă judecătorii sunt oameni, presupunem că acționează în mod obiectiv.
Expuneți ce a motivat instanța în loc de ce a gândit, ce a susținut instanța în loc de ce a crezut și ce a constatat
sau concluzionat instanța în loc de ce a simțit.

Pasul 1: Începeți să lucrați la sarcina primită imediat, nu după câteva zile sau săptămâni. Având în vedere
că cercetarea și analiza va lua mai mult timp decât scrierea propriu-zisă, începeți devreme. Citiți materialele,
reflectați asupra lor și elaborați o sinteză a analizei efectuate.

Pasul 2: În timp ce scrieți, aveți în vedere citarea textului cheie al legii și adoptați un stil formal.
Documentele juridice - chiar și opiniile juridice interne ale birourilor de avocați - sunt documente formale. Acest
lucru poate părea pretențios la început, dar urmează să vă obișnuiți cu stilul formal specific analizei juridice.

Pasul 3: Rescrieți - de câteva ori, încontinuu. În domeniul juridic, nu poți scrie eficient fără a revizui de mai
multe ori versiunea preliminară. De fiecare dată, examinăm textul cu o privire proaspătă, reorganizând și
adăugând noi paragrafe și propoziții. Ar putea fi nevoie de patru sau cinci versiuni pentru a scrie o opinie
juridică sau o expunere de poziție eficiente și de alte câteva versiuni ulterioare pentru a le scrie excelent. Acest
proces va continua pentru tot restul carierei juridice.

Pasul 4: Revizuiți textul scris pentru a vă asigura că ați folosit stilul, formele timpului și cuvintele
potrivite. Evitați opțiunile stilistice care distrag atenția, cum ar fi folosirea diferitor termeni. Nu uitați să folosiți
timpul trecut pentru tot ceea ce s-a întâmplat deja, și timpul prezent pentru reglementările normative.

Concluziile principale:
 Începeți să lucrați din timp la sarcinile primite și programați-vă să scrieți mai mult decât de obicei și să
lucrați la mai multe versiuni ale textului.
 Fiți succint.
 Folosiți un stil formal, fără persoana întâi, dar cu nume de familie și folosind articole.
 Citați limbajul legal esențial, dar, în general, parafrazați jurisprudența.
 Evitați folosirea diferitor termeni „eleganți”, jargonul juridic inutil și alte opțiuni stilistice care distrag
atenția.
 Folosiți formele timpului trecut pentru a prezenta circumstanțele de fapt și constatările intanței, dar
folosiți timpul prezent atunci când prezentați o normă de drept.
 O instanță nu „simte”, „gândește” sau „crede” și o instanță este „aceasta”, și nu „ea”.

6
 Tema 1: Argumentarea și scrierea juridică eficientă
Seminarul 1: Discuții privind prezentarea cauzei în instanța de judecată
90 de minute

Secțiunea A. Obiectivele de învățare și activitățile în cadrul seminarului

Tema 1. Obiectivul general

În cadrul acestei teme vor fi prezentate studenților cursul privind cercetarea, scrierea și argumentarea juridică,
precum și materialele didactice (Ghidul studentului, Ghidul privind cercetarea, analiza și scrierea juridică). La
fel, va fi abordată importanța scrierii juridice pentru a fi un jurist integru, profesionist și un bun orator în
domeniul juridic.

Obiectivul de învățare 1: Studenții vor recapitula principalele idei prezentate în cadrul prelegerii 1
și vor discuta despre importanța abilităților de cercetare și scriere juridică.

Obiectivul de învățare 2: Studenții vor discuta despre importanța scrierii juridice.

Obiectivul de învățare 3: Studenții vor demonstra o relație dintre scrierea și comunicarea juridică a unui
jurist și prevederile codurilor de etică.

Obiectivul de învățare 4: Studenții vor discuta despre principalele tipuri de documente juridice și despre
diferențele dintre acestea.

Secțiunea B. Sarcini

Sarcina 1

Sarcina de lectură pentru studenți. Studentul trebuie să citească următorul articolul: Linda H. Edwards, Scrierea
juridică: Proces, Analiză și Organizare (capitolul 1), secțiunile privind etica și plagiatul.

Sarcina 2

Sarcina de lectură pentru studenți. Studentul trebuie să citească următorul articol: Linda H. Edwards, Scrierea
juridică: Proces, Analiză și Organizare (extrase din capitolul 16, secțiunea II).

Sarcina 3

Sarcina de cercetare. Studentul trebuie să analizeze Articolul 6 din Codul internațional de etică al Asociației
Internaționale a Baroului.2 Apoi, studentul trebuie să identifice două prevederi similare în codurile deontologice
moldovenești sau internaționale pentru profesioniștii din domeniul juridic (judecători, procurori sau avocați) și
să fie pregătiți să discute despre obligația unui profesionist din domeniul juridic de a oferi instanței, unui client
sau unei persoane terțe informații sau sfaturi corecte.

Sarcina 4

Sarcina de lectură pentru studenți. Studentul va citi secțiunea 6 „Documentele juridice” din Ghidul privind
cercetarea, analiza și scrierea juridică și va examina modelele structurii documentelor juridice conținute în
anexele ghidului respectiv.

2
IBA International Principles on Conduct for the Legal Profession, Asociația Internațională a Baroului (28 mai 2011),
IBA_International_Principles_on_Conduct_for_the_legal_prof.pdf (icj.org)

7
 Tema 1: Argumentarea și scrierea juridică eficientă
Seminarul 1: Discuții privind prezentarea cauzei în instanța de judecată
90 de minute

Secțiunea A. Obiectivele de învățare și activitățile în cadrul seminarului

Tema 1. Obiectivul general

În cadrul acestei teme vor fi prezentate studenților cursul privind cercetarea, scrierea și argumentarea juridică,
precum și materialele didactice (Ghidul studentului, Ghidul privind cercetarea, analiza și scrierea juridică). La
fel, va fi abordată importanța scrierii juridice pentru a fi un jurist integru, profesionist și un bun orator în
domeniul juridic.

Obiectivul de învățare 1: Studenții vor recapitula principalele idei prezentate în cadrul prelegerii 1
și vor discuta despre importanța abilităților de cercetare și scriere juridică. Subiectele din cadrul acestui
obiectiv de învățare includ:

 Recapitularea principalelor idei.

 Tipurile de documente juridice.
 Relația dintre etică și scrierea juridică.
 Caracteristicile scrierii și argumentării juridice bune.

Obiectivul de învățare 2: Studenții vor discuta despre importanța scrierii juridice. Subiectele din cadrul acestui
obiectiv de învățare includ:

 Obligații etice relevante pentru scrierea și comunicarea juridică.

 Plagiatul.

Obiectivul de învățare 3: Studenții vor demonstra o relație dintre scrierea și comunicarea juridică a unui
jurist și prevederile codurilor de etică. Subiectele din cadrul acestui obiectiv de învățare includ:

 Articolului 6 din Codul internațional de etică al Asociației Internaționale a Baroului și prevederi

similare.

Obiectivul de învățare 4: Studenții vor discuta despre principalele tipuri de documente juridice și despre
diferențele dintre acestea. Subiectele din cadrul acestui obiectiv de învățare includ:

 Diferențele (deosebirile) între tipurile de documente juridice: opinia juridică (avizul juridic), expunerea
de poziție în scris (pledoarii scrise), hotărârea judecătorească și rezumatul unei hotărâri judecătorești.
 Analiza structurii documentelor juridice conținute în Ghidul privind cercetarea, analiza și scrierea
juridică.

Secțiunea B. Sarcini

Sarcina 1: Linda H. Edwards, Scrierea juridică: Proces, Analiză și Organizare (Capitolul 1: Să începem cu
începutul).

I. Etica

Toți juriștii sunt obligați să respecte normele de etică. Fiecare jurist este obligat să respecte normele de conduită
profesională, indiferent dacă acesta este responsabil de caz sau lucrează sub îndrumarea unui alt jurist.
Activitatea juridică, inclusiv elaborarea documentelor juridice, trebuie să fie guvernată de standardele
deontologice. Indiferent de specificul normelor deontologice, elaborarea textelor juridice trebuie să respecte cel
puțin următoarele rigori profesionale:

8
 1. Competență. Un jurist trebuie să ofere asistență juridică calificată, ceea ce include cunoștințe în
domeniul dreptului, îndemânare, minuțiozitate și bună pregătire.
2. Diligență. Juristul trebuie să fie diligent în asistența pe care o oferă.
3. Promptitudine. Un jurist trebuie să îndeplinească fără întârziere solicitările clientului.
4. Confidențialitate. În general, un jurist nu trebuie să dezvăluie informațiile confidențiale ale unui client
decât cu permisiunea acestuia.

Pe lângă aceste standarde generale, scrierea juridică obiectivă trebuie să respecte cel puțin următoarele standarde
etice privind acordarea de consultanță:

5. Loialitate. Sfatul unui jurist trebuie să fie sincer și nepărtinitor. Consultarea nu trebuie să fie influențată
negativ de un conflict de interese în raport cu un alt client, o terță parte sau cu propriile interese ale
juristului.
6. Factori de ordin moral, economic și politic. În timp ce consultanța oferită de un jurist trebuie să
constituie o evaluare justă a legii, aceasta se poate referi, de asemenea, la factori de ordin moral,
economic, social și politic relevanți pentru situația clientului. Cu toate acestea, reprezentarea unui client
de către un jurist nu constituie o susținere personală a activităților sau opiniilor clientului.
7. Activitate infracțională sau frauduloasă. Un jurist nu trebuie să sfătuiască sau să ajute un client la
comiterea unei infracțiuni sau a unei fraude. Atunci când clientul solicită o asistență contrară normelor
etice, juristul trebuie să îi explice clientului care sunt limitele etice ale comportamentului unui jurist.

Aceste standarde deontologice se vor aplica și la documentele juridice întocmite de jurist. De asemenea, ele se
vor include și în standardele potrivit cărora profesorul care predă cursul de cercetare, scriere și argumentare
juridică va evalua sarcinile (documentele) scrise de studenți. Astfel, asigurați-vă că fiecare document pe care îl
întocmiți respectă aceste principii de responsabilitate profesională.

II. Plagiatul

Plagiatul este prezentarea unor idei sau cuvinte preluate dintr-o altă sursă drept proprii. Cei mai mulți dintre noi
au întâlnit pentru prima dată conceptul de plagiat într-un mediu academic. În mediul academic, plagiatul apare
preponderent în următoarele situații: (1) omisiunea de a face referință la sursa din care o idee a fost preluată; sau
(2) omisiunea de a folosi ghilimelele pentru a arăta că cuvintele în sine, nu doar ideea, provin dintr-o altă sursă.
Într-un cadru academic, calitatea de autor al unui document constituie o declarație conform căreia autorul este
sursa tuturor ideilor și cuvintelor, cu excepția celor care sunt indicate în text ca aparținând altor autori. Astfel,
într-un cadru academic, lipsa referințelor la cuvintele sau ideile împrumutate din alte surse constituie plagiat.
Plagiatul reprezintă atât o minciună, cât și un furt.

Totuși, în activitatea juridică conceptul de plagiat poate fi destul de confuz. Juriștii adaptează și utilizează
adesea, fără referințe la sursă sau fără a folosi ghilimelele, limbajul și ideile extrase din lucrările altor juriști.
Birourile de avocați dețin registre și modele (exemple) de documente juridice, astfel încât documentele pregătite
de un jurist să poată fi (re)folosite de către alți colegi. Asistenții judecătorilor întocmesc documente juridice care
urmează să fie semnate de judecători. Judecătorii includ în deciziile lor secțiuni din documentele procesuale ale
participanților la proces, expunerile de poziții depuse de avocații părților etc. Asociații din cadrul birourilor de
avocați elaborează expunerile de poziții care urmează să fie semnate de parteneri. Editurile de drept publică cărți
de pledoarii, precum și diverse modele și exemple de documente juridice.

Astfel, unii se întreabă dacă conceptul de plagiat se aplică în cadrul activității profesionale. Aceștia susțin că în
practica juridică scrierea documentelor juridice nu implică faptul că autorul este sursa tuturor ideilor și
cuvintelor, mai ales atunci când documentul susține o poziție juridică. Astfel, în practica juridică, scopul
autorului nu este de a-și asuma personal meritul de a fi la originea tuturor elementelor din document, ci, mai
degrabă, de a asista clientul eficient și calitativ. Identitatea autorului este irelevantă. Susținătorii acestei poziții
argumentează că prestarea de servicii către un client presupune prezentarea celui mai eficient material în cel mai
eficient mod și la cel mai mic cost. Astfel, ei afirmă că semnătura unui avocat pe un document constituie doar o
declarație a avocatului că (1) documentul nu este prezentat în scopuri necorespunzătoare, inclusiv în scopul de a
provoca o creștere inutilă a costurilor litigiului; (2) argumentele juridice nu sunt superficiale; și (3) orice
argumente sau infirmări vor fi justificate în mod rezonabil de probe.

Aplicarea conceptului de plagiat în practica juridică este în prezent un subiect de dezbatere. Cu toate acestea,
indiferent de standardele care sunt aplicabile practicii juridice, nu uitați că elaborarea textelor (documentelor)
juridice în cadrul facultății de drept se face într-un mediu academic în care sarcina de scriere urmărește mai

9
degrabă obiective pedagogice decât obiective de eficiență. Lucrările elaborate pe parcursul studiilor la facultatea
de drept sunt focusate pe a permite studentului să învețe și profesorului să evalueze nivelul de înțelegere de către
student a celor învățate. Astfel, trebuie să generați idei și texte (documente) de sine stătător în cadrul procesului
de învățare, iar profesorul trebuie să fie capabil să vă identifice ideile și textele pentru a le putea evalua.

Codul de conduită și etică al facultății în care vă faceți studiile interzice probabil plagiatul, pe care îl poate
defini drept un comportament care rezultă fie din intenția de a frauda, fie din „simpla” neglijență. Așadar, urmați
cu atenție instrucțiunile profesorilor privind utilizarea materialului dintr-o altă sursă sau privind colaborarea cu
un alt student. Luați notițe cu precizie, astfel încât să puteți spune de unde provin ideile pe care le-ați preluat și
să faceți distincția între parafrazări și citări. Cu excepția cazului în care aveți instrucțiuni explicite în sens
contrar, nu utilizați cuvintele sau ideile altei persoane fără a face referințe în mod corespunzător și, dacă este
cazul, fără a utiliza ghilimelele.

10
Sarcina 2: Linda H. Edwards, Scrierea juridică: Proces, Analiză și Organizare (extrase din Capitolul 16,
secțiunea II)

II. Judecătorii în calitate de cititori

Judecătorii posedă aceleași caracteristici ca și alți cititori cu pregătire juridică. Atenția lor este limitată. Sunt
ocupați și nerăbdători să ajungă la subiect. În general, ei își concentrează mai mult atenția asupra începutului și
sfârșitului unui document sau a unei secțiuni din document decât asupra conținutului întregului document.
Aceștia consideră că circumstanțele de fapt atrag atenția și sunt importante. De asemenea, aceștia doresc
prezentarea unui cuprins al documentului și apreciază o organizare clară a documentului. Judecătorii tind să aibă
și câteva caracteristici suplimentare. Iată alte câteva observații despre cum citesc judecătorii.

1. În timp ce orice cititor cu pregătire juridică este un cititor sceptic, care verifică analiza la fiecare pas,
un judecător este deosebit de sceptic. Acest scepticism și verificarea reprezintă esența muncii unui
judecător. Girvan Peck a explicat acest lucru descriind judecătorii drept "cumpărători profesioniști de
idei". Cu toate acestea, chiar și un judecător sceptic va fi mai puțin sceptic față de analiza unui avocat
cunoscut pentru o muncă atentă și onestă decât față de analiza unui avocat cu o reputație proastă fie în
privința competenței, fie a onestității.

2. Deoarece judecătorii sunt și ei oameni, un judecător care este deja convins de corectitudinea unei
poziții va fi mai receptiv la argumentele juridice prezentate. Acest judecător își va dori să aveți
dreptate în privința legii. Această dorință umană poate contribui la depășirea unei mici părți a
scepticismului inerent judecătorului.

3. Cei mai mulți dintre noi suntem predispuși să acceptăm mai ușor analiza unei persoane pe care o
simpatizăm sau care a fost atentă la nevoile noastre. Acest lucru este valabil și în cazul judecătorilor.
Totuși, acest lucru nu înseamnă că judecătorii decid asupra cauzelor bazându-se pe conexiunile sociale
și politice. Dar un jurist care tratează judecătorul cu profesionalism, cu respect și considerație, va fi
mai eficient decât cel care nu procedează astfel.

4. În calitate de funcționari publici însărcinați cu responsabilități publice, judecătorii sunt preocupați de

consecințele deciziilor lor asupra politicilor sociale. Cu toate acestea, judecătorii din prima instanță și
judecătorii care fac parte din curțile de apel știu că rolul lor le impune să aplice legea așa cum ar face-
o instanța supremă. Nu numai că judecătorii preferă ca hotărârile lor să fie menținute decât să fie
trimise la rejudecare, dar trimiterea la rejudecare presupune adesea că aceștia vor trebui să se ocupe
din nou de cauza respectivă. Scopul unui judecător este de a soluționa cauzele, nu de a le amâna și
tărăgăna. Prin urmare, judecătorii din prima instanță și judecătorii din instanțele de apel sunt mai
degrabă convinși de argumentele care îi ajută să prezică modul în care instanța supremă va decide
asupra cauzei. Judecătorii care activează în instanța supremă sunt mult mai receptivi la argumentele
privind politicile sociale decât colegii lor din instanțele inferioare.

5. Deoarece majoritatea judecătorilor plănuiesc să petreacă mulți ani în funcție, aceștia au o viziune de
lungă durată asupra fiecărei probleme juridice. Judecătorii sunt preocupați de modul în care o hotărâre
pe un anumit caz îi poate constrânge sau împuternici în cauzele ulterioare.

6. Juriștii, ca grup, tind să fie conservatori la nivel personal. Acest lucru este valabil în special pentru
judecători. Din cauza naturii publice a muncii lor și a faptului că sunt văzuți ca garanți ai moralității
publice, juriștii care devin judecători tind să fie conservatori în ceea ce privește stilul lor de viață
personal.

7. Oamenii au tendința de a se agăța cu mai multă tenacitate de concluziile la care consideră că au ajuns
ei înșiși decât de cele afirmate de alții. Judecătorii nu sunt diferiți. Astfel, atunci când un judecător
observă că autorul folosește o anumită tehnică de persuasiune, tehnica respectivă își pierde din
eficiență. Folosirea în exces a unei tehnici de persuasiune va dăuna mai mult decât va ajuta. Până la
urmă, cele mai eficiente tehnici persuasive sunt invizibile pentru cititor.

8. Un cititor care se simte constrâns o să opună rezistență. Un argument juridic eficient nu va forța un
cititor reticent să urmeze o anumită direcție. Mai degrabă, un argument juridic eficient va plasa
cititorul într-un punct de vedere care îi va permite să vadă și să urmeze cea mai bună direcție. Astfel,
în calitate de autor de expuneri de poziție, trebuie să decideți cât de departe îl puteți duce pe judecător

11
 fără a-i pierde cooperarea în acest proces. Consecințele încercării de a influența un judecător să
accepte un argument nerezonabil nu se limitează la respingerea de către judecător a părților
nerezonabile ale argumentului. Judecătorul va avea tendința de a respinge și părțile rezonabile ale
argumentului.

9. Judecătorii citesc expunerile de poziții pentru a decide asupra pozițiilor juridice. Atunci când acestor
cititori li se prezintă categorii de argumente, în special categorii indicate prin titluri numerotate, ei au
tendința de a ține evidența acestora. Este posibil ca aceștia să nu-și dea seama că o fac și, adesea, nici
nu vor observa că efectul indicării categoriilor de argumente este acela de a cântări fiecare categorie
de argumente în mod egal. După cum se va demonstra în capitolul 17, cunoașterea acestei tendințe ar
trebui să ajute autorul documentelor juridice să selecteze un plan de organizare și să decidă cum să
divizeze în categorii argumentele sale.

10. Pe măsură ce persoanele care iau decizii analizează argumentele, ele tind să le eticheteze pe fiecare
drept "slab" sau "puternic" înainte de a trece la argumentul următor. Există o probabilitate mai mare ca
aceste persoane să fie convinse de un singur argument puternic decât de o serie de argumente slabe.
De asemenea, un argument puternic își va pierde o parte din puterea de convingere dacă urmează după
sau dacă este urmat de argumente slabe pe marginea aceleiași chestiuni.

11. Percepția cititorului cu privire la forța primului argument afectează percepția acestuia cu privire la
forța argumentelor care urmează. În calitate de cititori cu pregătire juridică, judecătorii se așteaptă să
identifice în primul rând argumentul cel mai puternic. Cu excepția cazului în care judecătorul cunoaște
un motiv pentru care argumentul slab trebuia să fie discutat primul, judecătorul va presupune că
argumentul cel mai puternic este la început și, prin urmare, că argumentele ulterioare sunt mai slabe.

12. Judecătorii relaționează adesea cu avocații care își desfășoară activitatea în instanțe la fel cum părinții
relaționează cu copiii. Cei dintre voi care sunteți părinți știu că nu există nimic la fel de obositor și
iritant ca certurile și disputele constante dintre copii. Cei mai mulți judecători au puțină toleranță față
de avocații certăreți și scandalagii. Judecătorii preferă mai mult să se concentreze asupra chestiunilor
de drept decât asupra personalităților sau obiceiurilor avocaților din cauza respectivă.

13. O ultimă observație cu privire la judecători în calitate de cititori - este posibil ca judecătorul să nu vă
citească deloc expunerea de poziție; judecătorul poate cere unui asistent judiciar să citească și să facă
un rezumat al documentelor prezentate de părți. Prin urmare, este necesar să luați în considerare, de
asemenea, particularitățile asistenților judiciari în calitate de cititori.

Asistenții judiciari sunt de obicei tineri și proaspeți absolvenți ai facultăților de drept, cu puțină sau fără
experiență practică. Aceștia probabil că nu au avut prea multă experiență în tratarea majorității
problemelor formulate în expunerile de poziții pe care le citesc. Este posibil ca aceștia să nu fie la fel
de conservatori din punct de vedere personal ca judecătorii, deși nu uitați că judecătorii sunt cei care i-
au angajat. De obicei, posturile asistenților judiciari sunt ocupate pe o perioadă de doar unul sau doi
ani, astfel încât perspectiva lor asupra consecințelor fiecărui rezultat în parte este probabil mai puțin
vizionară ca cea a judecătorului.

Impactul unui asistent judiciar asupra procesului de scriere a expunerilor de poziții este destul de
imprevizibil. În cazul în care judecătorul are asistenți judiciari, probabil că nu veți afla dacă acesta a
repartizat expunerea de poziție unuia dintre ei. Chiar dacă ați afla, fluctuația mare de personal și
invizibilitatea relativă a acestor posturi înseamnă că probabil veți avea puțin acces la informațiile
privind această persoană. Încercarea de a atribui caracteristici generale unui asistent judiciar pe care nu
îl cunoașteți este problematică, deoarece asistenții judiciari, ca grup, tind să fie mai diverși decât
judecătorii. Totuși, în ciuda predilecțiilor personale ale unui asistent judiciar, cea mai puternică
motivație a majorității asistenților judiciari este aceea de a-i face pe plac judecătorului.

Ar trebui totuși să țineți cont de două considerații generale. În primul rând, este vorba de lipsa relativă
de experiență a majorității asistenților judiciari în comparație cu majoritatea judecătorilor. Acest lucru
înseamnă că ar trebui să aveți grijă sa nu omiteți anumite etape ale analizei pornind de la prezumția că
cititorul dumneavoastră este judecătorul și că judecătorul este un expert.

În al doilea rând, deși acești cititori sunt adesea lipsiți de experiență, ei sunt inteligenți. Mulți asistenți
tind să-și facă concluzii despre credibilitatea analizei juridice bazându-se pe atenția acordată de avocat

12
 detaliilor cazului. Este foarte posibil ca aceștia să examineze fiecare aspect al documentului mai
amănunțit decât ar putea să o facă un judecător cu programul încărcat.
 

Sarcina 3: Studentul trebuie să analizeze Articolul 6 din Codul internațional de etică al Asociației
Internaționale a Baroului.3 Apoi, studentul trebuie să identifice două prevederi similare în codurile deontologice
moldovenești sau internaționale pentru profesioniștii din domeniul juridic (judecători, procurori sau avocați) și
să fie pregătiți să discute despre obligația unui profesionist din domeniul juridic de a oferi instanței, unui client
sau unei persoane terțe informații sau sfaturi corecte.

 Articolul 6: „Avocații trebuie să păstreze întotdeauna respectul cuvenit față de Curte. Avocații
trebuie să apere fără teamă interesele clienților lor și fără a ține seama de orice consecințe
neplăcute pentru ei înșiși sau pentru orice altă persoană. Avocații nu trebuie niciodată să ofere cu
bună știință Curții informații incorecte sau sfaturi care, cu știința lor, sunt contrare legii."

Sarcina 4: Studentul va citi secțiunea 6 „Documente juridice” din Ghidul privind cercetarea, analiza și scrierea
juridică și va examina modelele structurii documentelor juridice conținute în anexele ghidului respectiv.

3
IBA International Principles on Conduct for the Legal Profession, Asociația Internațională a Baroului (28 mai 2011),
IBA_International_Principles_on_Conduct_for_the_legal_prof.pdf (icj.org)

13