Data: 30.04.

2020

Grupa:MC-0119

Tema: Situația politică a Țării Românești și Moldovei în prima jumătate a sec. al- XVI-lea

Regimul de suzeranitate otomană și formele lui de manifestare

Literatura: Manual Istoria Românilor cl. a-X-a , Pavel Parasca... pag 91-101;

Statutul Țărilor Române sub suzeranitatea otomană

După o perioadă de îndelungată rezistență către mijlocul sec. al XVI-lea
Țările Române cad sub suzeranitatea deplină otomană. Această dominație a
durat în Transilvania (1699), Moldova și Țara Românească (1877-1878) și s-a
manifestat sub formă: politică , economică și militară.

Regimul politic
 acceptarea suzeranității otomane s-a produs în urma semnării
capitulațiilor ( tratate structurate pe capitole) de către domnitorii români
prin care ei devin vasali turcilor;
 păstrarea statalității Țărilor Române,
 păstrarea autonomiei adică aveau instituții politice, administrative,
judecătorești, militare și bisericești proprii;
 conform capitulațiilor inițial domnitorii erau aleși de boieri ulterior
tronurile Țărilor Române devin un obiect de vânzare – cumpărare , cresc
sumele pentru procurarea tronului de către pretendenți. De exemplu,
Petru Rareș pentru a doua domnie (1541) a plătit 100 . 000 galbeni iar
Aron Tiranul la sf. sec. al XVIII-lea în jur de 1.000.000 de galbeni;
 schimbarea deasă a domnitorilor pentru a împiedica consolidarea
domniilor. Exemplu, în sec. XVII media unei domnii în Moldova a fost
de 2 ani și jumate iar în Țara Românească de 4,5 ani, Transilvania – 6
ani;
 din a doua jum. a sec. al XVII-lea se introduce sistemul de confirmare a
domniei inițial o dată la 3 ani iar mai apoi anual, confirmarea se făcea
prin achitarea unei sume de bani;
 domnitorii nu au voie să ducă politică externă;
 pentru garantarea fidelității domnitorii trebuiau să trimită la curtea
sultanului turc în calitate de ostatici fii, frați, nepoți, exemplu Constantin
Cantemir și-a trimis fii săi Antioh și Dimitrie Cantemir;
 pentru a fi controlate mai ușor capitalele Moldovei și Țării Românești au
transferate din orașe fortificate cu cetăți în orașe deschise Suceava – Iași
și Târgoviște – București în a II-a jum. a sec. al XVII-lea.

Regimul economic
 plata unui tribut anual în galbeni numit haraci , care creștea de la an la an
în dependență de necesitățile otomanilor. Exemplu: pentru prima dată
Țara Moldovei în 1456 – 2000 galbeni; Vasile Lupu în timpul domniei
sale (1634-1353) – 75.000, în Țara Românească 1417 – 3000 galbeni și
92.000 galbeni în 1703 plătea Constantin Brâncoveanu. Transilvania
1541 – 10.000 galbeni iar în 1661 – 40.000.
 plata peșcheșului constituit din daruri acordate sultanului, vizirului, altor
demnitari, cel mai important fiind cel anual dat împreună cu haraciul.
Suma peșcheșului era mai mică decât haraciul de la început iar mai târziu
a întrecut-o;
 darea diferitor forme de mită – bacșișuri, rușfeturi pentru obținerea unor
slujbe;
 plata mucarerului mare și mic pentru confirmarea domniilor;
 plata unor ”ajutoare extraordinare” în anii în care turcii erau implicați în
diverse războaie;
 impunerea Țărilor Române de a livra periodic cantități de grâne, animale
destinate Istanbulului și armatei;
 instituirea unui monopol asupra comerțului de către otomani, adică un șir
de mărfuri trebuiau vândute doar în Imp. Otoman ( grâne, miere, vite
mari și mici cornute, ceară, cânepă etc. ) la prețuri mai mult formale;

Regimul militar
 de la început armatele nu trebuiau să depășească mai mult de 10.000 de
oșteni;
 participarea alături de turci în campaniile militare;
 distrugerea cetăților de la hotare sau transformarea lor în raiale turcești;
 furnizarea de materiale de construcție, mijloace de transport, forță de
muncă pentru construirea și repararea fortificațiilor militare, a drumurilor,
cetăților;
 asigurarea cu alimente, furaje, spațiu de locuit a forțelor militare
concentrate pe teritoriul Țărilor Române;
 distrugeri materiale, terenuri agricole, imobile în urma acțiunilor militare
care aveau loc în Țările Române;
 pierderi teritoriale în urma campaniilor militare a otomanilor cu Imperiile
Habsburgic, Rus spre exemplu a Bucovinei în 1775 cedată Austriei sau a
Basarabiei în 1812 – Rusiei.