5.

Societate și Economie în Lumea Antică (2)

Subiectul I

Sursa A. ,, Vecinătatea mării este plăcută unui oraș, dacă avem în vedere numai prezentul; dar, cu
vremea, ajunge de fapt neplăcută. Comerțul pe care îl înlesnește marea, ispita câștigului ce-l oferă și
negustorii pe care îi atrage din toate părțile, strică moravurile locuitorilor, le dă un caracter îndoielnic și
viclean și alungă buna credință și încrederea din legăturile ce au sau între ei sau cu străinii. Avem un leac
împotriva neajunsului acestuia în fertilitatea pământului, ce poate produce pentru toate trebuințele
vieții; și cum, de altfel, terenul este accidentat, este evident că nu poate produce deodată un mare
număr de bucate și din belșug fiecăruia.” (Platon, Legile)

Sursa B. ,, Pământul cultivat dă roade multe și felurite, iar pădurile produc atâta ghindă încât din
turmele de porci de aici se nutrește cea mai mare parte a Romei. Și cum este bine udată de ape,
regiunea este deosebit de roditoare în producția de mei... Apoi cantiatea vinului o dau în vileag
butoaiele, care sunt de lemn și mai mari decât casele... Pe deasupra, lână moale, din cea mai frumoasă și
de toate sortimentele.... Minele de aici nu mai atrag același furnicar de lucrători, negreșit pentru că s-au
dovedit mai productive cele de la celții Transalpini și din Iberia, dar odinioară ele mișunau de lume, pe
vremea când se găseau zăcăminte de aur.” (Strabon, Geografia)

Item

1. Formulează un enunț care să exprime un adevăr istoric despre realitățile descrise în Sursa A.

Apropierea mării este favorabilă orașului, însă comerțul susținut de mare duce la scăderea valorilor
umane din cauza goanei după profit, atrăgând negustori din toate părțile și, prin urmare, distrugând
obiceiurile stabilite ale locuitorilor și integritatea morală.

2. Identifică opinia autorului sursei A despre cauza nefertilității pământului. Explică raspunsul cu
trimitere la sursă.

Platon în sursa A vede salvarea a integrității morale a locuitorilor în pământul fertil, însă terenul este
accidentat, din cauza dorinței de a extrage din el toate resursele, deci, pământul nu dă roadă deodată,
ci mai târziu.

3. Identifică ramurile economice ale Romei antice (Sursa B). Argumentează raspunsul cu trimitere
la sursă.

Principala ramură economică a Romei antice a fost ce-a agrară, din cauza pământului fertil și bogat în
roade, inclusiv în producția de mei. O altă ocupație este cultura vinului, iar pădurile sunt bogate în
ghindă. Următoarea ramură economică este urbană, manifestată în producția de lînă și prin
extragerea metalelor prețioase din mine.

4. Determină deosebirile în dezvoltarea agriculturii în Grecia Antică și Roma antică (sursele A și B).

În ciuda faptului că Grecia antică și Roma antică erau țări mediteraneene, dezvoltarea agriculturii în
ambele civilizații a fost diferită datorită reliefului. Dacă Roma antică era o țară interioară cu un sol
bogat și fertil, Grecia avea un teren accidentat din cauza infertilității pământului, mergând pe drumul
comerțului pe mare.

5. Exprimă-ți opinia despre interpredența dintre așezarea geografică și dezvoltarea economică a

unui stat antic (în baza exemplului unui stat). Argumentea-ză răspunsul.
Nu-i de mirare că așezarea geografică cu mult poate influența dezvoltarea unei civilizații și să
determine ocupația ei de bază. Spre exemplu Roma Antică, oraș-stat în Peninsula Italică, care se afla
între sudul Europei și Africii de Nord. Roma inclusiv era stabilită în centrul peninsulei, fiind amplasată
chiar în inima Mării Mediterane, favorizând dominația Romei în regiune. Solul era bogat și roditor,
execelent în fabricarea vinului, lînei, meiului și parțial exploatarea aurului și fierului, ce favoriza
urbanizarea acesteia. Comerțul este un lucru evident, însă foarte important pentru consolidarea unui
stat. Clima satisfăcătoare încurajează în continuare viața sedentară.

Subiectul al II-lea

,,La poalele muntelui Haemus [Balcani], aflăm un oraș căruia i se spunea Mesembria, lângă
pământul tracilor și al geților. L-au colonizat calcedonienii și megarienii, pe vremea expediției lui
Darius împotriva sciților […] Callatis este o colonie a heracleoților, întemeiată în urma unui
răspuns dat de oracol […]. Cetatea Tomis a fost colonizată de milesieni. În jurul ei locuiesc sciți.
Vine orașul Istros, care-și trage numele de la fluviu (aflat acolo). A fost întemeiat de milesieni pe
vremea când oștirea barbarilor sciți a trecut în Asia, ca să-i urmărească pe cimerienii care
trecuseră Bosforul.” (Pseudo-Skymnos, Descrierea pământului)

1. Identifică procesul istoric descris, utilizând termenul metropolă. Explică răspunsul cu

trimitere la sursă.

Procesul istoric descris în sursă a fost Marea colonizare greacă din secolele VIII – VI î.Hr. Orașul-polis
grecesc care întemeia colonia se numea metropolă.

2. Determină orașele-colonii constituite pe țărmul pontic. Argumentează răspunsul cu

trimitere la sursă și cunoștințele anterioare.

Bazânduse pe sursă, coloniile de pe coasta Mării Negre au fost: Mesembria, Callatis, Tomis, Istros și
altele precum: Dionysopolis, Odessos, Apollonia, Tyras și Olbia.

3. Explică enunțul subliniat. Argumentează răspunsul cu trimitere la rațiunile colonizării.

Conform enunțului subliniat, cetatea doriană Callatis este fondată în urma unui răspuns dat de oracol.
Rațiunile acestei colonizări a fost îndeplinirea voinței unei divinități.

4. Explică două consecințe ale colonizării

Colonizarea greacă a pus capăt conflictelor interne ale polisului grec, eliminând problemele
demografice din orașe, sociale și politice. A doua consecință a colonizării a fost un impact foarte
pozitiv asupra populației indigene, fie că este vorba despre dezvoltarea culturală a comunității locale
sau dezvoltarea economică prin comerț.

Subiectul al III-lea

,,Dar mai târziu, proprietarii vecini, cu dare de mână, ajunseseră să-și treacă în folosință pământurile
luate în arendă, folosind nume închipuite, și în cele din urmă, ajunsese să le stăpânească fățiș, pe
propriul nume. Atunci, săracii alungați de pe pământurile lor au început să nu mai arate nici o râvnă
pentru îndeletnicirile militare…Iar Tiberius s-a luptat pentru o cauză atât de frumoasă și dreaptă cu arma
cuvântului….Apoi Legea agrară a fost votată”. (Plutarh, Viața lui Tiberius Gracchus)
 1. Identifică evenimentul și descrie contextul politic al adoptării reformei.

Înainatarea proiectului major de reformă agrară a lui Tiberius Gracchus, care urmărea să limiteze
folosirea terenului public (ager publicus) de către cei mai mari arendași.

2. Formulează, conform modelului propus, o cauză și două consecințe ale adoptării Legii agrare.

Cauză: Terenurile publice au fost împărțite între marii proprietari și speculatori, țăranii liberi fiind
înlocuiți treptat de sclavi în agricultură, micii proprietari și-au pierdut porțiunile de teren și ca urmare
au fost lipsiți de venit, iar țăranii fără ținut nu au posibilitatea să se alăture armatei.

Consecință economică: Economia de stat a revenit pentru o vreme pe calea proprietății private și s-a
dezvoltat sistemul de răscumpărare, dar în cele din urmă acest sistem a eșuat din cauza sclavilor care
au ocupat din ce în ce mai mult o poziție dominantă în economia țării.

Consecință socială: Poziția țărănimii în societate se îmbunătățește, sistemul judiciar se

democratizează și decretul cere ca terenurile statului să fie în mâna proprietarilor.

Subiectul al IV-lea

Sursa A. ,,În privința celor necesare vieții, ținuturile pontice ne dau vite și sclavi în număr foarte mare și
de o calitate mărturisită de toți ca excelentă. Dintre articolele de lux, ne procură din belșug miere, ceară,
pește sărat. în schimb, primesc din prisosul regiunilor noastre ulei și tot felul de vinuri; cu grâu fac
comerț; uneori dându-ne la vreme cuvenită, alteori luând de la noi.”(Polibiu, Istorii)

Sursa B. „Veniți de pe țărmurile Erythreei pe cele ale Mediteranei și statornicindu-se în ținutul pe care
încă și atăzi îi locuiesc, fenicienii se apucară îndată de un întins negoț pe mare, cărând cu corăbiile lor
mărfuri din Egipt și din Asiaîn diferite locuri.” (Herodot, Istorii)

Sursa C. ,,Mulți istorici văd în ,,drumurile mătăsii” o întreagă evoluție a culturii și civilizației celor două
continente, cu ,,ramificații” chiar și în Africa. În perioada de maximă înflorire a drumului mătăsii, care a
durat mai bine de 1500 de ani (între 500 î.Hr. și după anul 1000 d.Hr.), aceste drumuri au permis și au
întreținut dialogul și contactul nemijlocit între oameni și popoare, devenind principala legătură între
societățile umane stabilite pe acest traseu”. (C. Stoleru, Drumul mătăsii)

Sursa D. ,,Comerțul extern al Romei Antice: cu Orientul (Pergamul, Syria), cu nordul Africii (Carthagina,
Mauretania), dar și cu Occidentul (Galia și Hispania). În perioada imperială romanii numesc Mediterana
Mare nostrum (Marea noastră). Comerțul de lungă distanță se practică și pe uscat. Principalul drum este
cel al ,,chihlimbarului”, care unește Mediterana cu Baltica. Din suduș Italiei, de la Napoli, rețeaua rutieră
trecea prin Aquileea (în nordul Italiei), apoi prin Carnuntum (lângă Viena) spre Marea Baltică.
Ramificațiile erau multiple. De la Poetovio (azi Ptuj, în Slovenia), un drum lega acest oraș de Aquincum
(Budapesta de azi), de Singidunum (Belgrad), Viminacium (Kostolac), Tibiscum (Jupa, jud. Caraș-Severin)
și Ulpia Traiana Sarmisegetusa. De la Singidunum, o altă ramificație ducea la Serdica (Sofia),
Philippopolis (Plovdiv) și Byzantium. În vest, Aquileea, prin Carnuntum, era legată de Noricum, Germanii
și Galii”. (A. Dolghi, A. Felea, Istoria antică. Material complimentar)

Sursa E. ,,Forma dominantă a schimbului era cea bazată pe troc. ... În Dacia erau aduse produse de bună
calitate, în special mărfuri de lux – vase de bronz, obiecte de argint, vase de sticlă, obiecte din fier și
ceramică, vin și uleiuri, obiecte de podoabă etc. Dacii vindeau negustorilor greci și romani cereale, lemn,
miere, ceară, blănuri, vite, pește, sare”. (A.Dolghi, A.Felea. Istoria antică. Material complementar)

Utilizează sursele și cunoștințele obținute anterior pentru a redacta, într-o pagină, un eseu la tema:
Comerțul în lumea antică: direcții, scopuri, mărfuri
Comerțul este o activitate economică prin care se înțelege schimbul de mărfuri sau produse prin
cumpărarea și vânzarea lor. Rolul comerțului în lumea antică este greu de supraestimat, căci datorită
ei, cel puțin, veniturile erau de nemaipomenit de mari. Fiecare se afla într-o poziție favorabilă, nimeni
nu risca cu nimic.

Evident că comerțul nu apare din nimic, este o consecință a unei stări interne de sentiment psihologic
sau funcțional de lipsă a ceva «necesitatea». La început, comerțul a avut un caracter local, dar în timp,
odată cu progresul organizării sociale, dezvoltarea meșteșugurilor, exploatarea minereurilor de aur,
răspândirea sclavagismului și apariția unor noi rute comerciale, comerțul va dobândi deja un caracter
global. Deci, sursa A clar ne vorbește despre necesitatea comerțului, citez « ținuturile pontice ne dau
vite și sclavi în număr foarte mare…. Dintre articolele de lux, ne procură din belșug miere, ceară, pește
sărat». O altă secvență din aceeași sursă «în schimb, primesc din prisosul regiunilor noastre ulei și tot
felul de vinuri», ne atestă poziția avantajoasă a fiecărui individ. Tu achiți iar în schimbi primești, toată
esența comerțului într-o replică. Pot să mai menționez și sclavagimsul atestat în secvență. Adevărat,
acest sistem social și economic în antichitate bazat pe munca forțată a unor grupuri de oameni va
ocupa o poziție din ce în ce mai importantă în economie, mai ales la greci și romani. Comerțul favoriza
schimbul între ei, și avea ca scop venitul. Cele mai vestite targuri de sclavi erau Rhodos, Delos, Efes,
Bezantion. Pot să mai scriu că Romanii vechi s-au bazat pe producția de masă și exportul de mărfuri:
exporturile permiteau distribuirea mărfurilor produse în regiunile multor țări. Conform sursei E ce-a
mai răspândită formă a schimbului de troc, adică schimb de produse în natură. Din Dacia se aduceau
produse de bună calitate, în special mărfuri de lux (vase de bronz, obiecte de argint, vase de sticlă,
obiecte din fier și ceramică, vin și uleiuri, obiecte de podoabă etc). Dacii vindeau negustorilor greci și
romani cereale, lemn, miere, ceară, blănuri, vite, pește, sare.

În fine, ce putem vorbi despre direcții. Bineînțeles că direcțiile comerțului în antichitate erau
determinate în mare parte de poziția geografică a unei țări. Spre exemplu menționata poziție
georgafică a Romei, care se afla chiar în centrul Mării Mediterane. Așa dar, citez sursa D «Comerțul
extern al Romei Antice: cu Orientul (Pergamul, Syria), cu nordul Africii (Carthagina, Mauretania), dar și
cu Occidentul (Galia și Hispania). În perioada imperială romanii numesc Mediterana Mare nostrum
(Marea noastră)». Devine clar că orientările comerțului nu erau anumite, ci multiple. Secvența ne mai
menționează că romanii considerau Marea Mediterană al lor, și nu întâmplător, căci în curând Roma
va domina toată regiunea. În sursă se mai menționează drumul ,,chihlimbarului”, care unește
Mediterana cu Baltica. Asta este foarte important de reținut, căci aceste drumuri strâns influențau
activitatea comercială și strâns legau relațiile de schimb. Expansiunea Romană în regiunea Mediterană
și în vestul European ca urmare, va favoriza dezvoltarea economică. Principalele centre de comerț
maritime în Italia pe acea perioadă au fost porturile Brindisi, Puteoli și Ostia.

Totuși, nu ar trebui să uităm și de fenicieni. Herodot în sursa B ne vorbește că fenicienii « Veniți de pe

țărmurile Erythreei pe cele ale Mediteranei și statornicindu-se în ținutul pe care încă și atăzi îi
locuiesc, fenicienii se apucară îndată de un întins negoț pe mare, cărând cu corăbiile lor mărfuri din
Egipt și din Asia în diferite locuri.» Vorbele părintelui istoriei ne arată că fenicienii sunt un popor
maritim și comercial. În secolele V-IV î.Hr. ei întemeiază așezări de fermieri și pescari pe malul Mării
Mediterane - Sidon, Tir, Byblos. Byblos tranzacționa activ cu Egiptul pe mare. Fenicia a devenit un
conglomerat de orașe-state. În această perioadă se dezvoltă relațiile comerciale ale Africii cu țările din
Marea Mediterană și Marea Baltică. Navele feniciene ajung chiar până pe malul mării Baltice, de unde
se procură pâine, lână, blănuri, pești, piei, chihlimbar, cupru iar în schimb vând țesături fine, covoare,
articole din aur, argint. Mărfurile europene sunt exportate de fenicieni în Siria, Palestina, Armenia,
Arabia, Egipt, Babilonia și mai la est, prin Damasc, până la râu. Eufrat și de aici peste Oceanul Indian
până la India. Navele feniciene au navigat de-a lungul coastei de nord a Africii spre Maroc.
Nu va fi de prisos să notăm și despre drumurile mătăsii din sursa C. Conform ei, aceste drumuri sunt o
întreagă evoluție a culturii și civilizației celor două continente, cu ,,ramificații” chiar și în Africa. Au o
istorie de peste 1500 de ani (500 î.Hr și 1000 d.Hr.), iar în perioada de apogeul lor de dezvoltare au
permis și au întreținut dialogul și contactul nemijlocit între oameni și popoare, devenind principala
legătură între societățile umane stabilite pe acest traseu”. Printre alte drumuri vestite sunt atestate
cele care legau Roma de restul Italie(via Appia, Aurelia, Slaminia etc.). Printre primii constructori de
drumuri sunt asirienii, după perșii.

În concluzie, comerțul în lumea antică este una dintre cele mai importante activități economice.
Aceasta este o consecință a multor factori, începând cu progresul civilizațiilor, manifestat în
dezvoltarea organizării societății, meșteșuguritului, mineritului, necesitatea în mărfurilor agricole,
apariția noilor rute comerciale, dezvoltarea navigației și transporturilor, colonizarea de către greci și
fenicieni, sclavagimsul.

Subiectul al V-lea

Studiază harta și realizează sarcinile propuse

Harta: Marea colonizare greacă

1. Explică titlul hărții, reieșind din informația oferită de aceasta. Explică răspunsul cu trimitere la
hartă.

Titlul hărții Marea colonizare greacă – desemnează evenimentul istoric al imigrării grecilor din grecia
antică în secolele VIII-VI î.Hr.

2. Numește un porces istoric, pentru care harta dată poate servi drept sursă de informare.
Argumentează răspunsul.
Această hartă în afară de colonizarea greacă, prezintă un alt proces istoric, ,,Colonizarea fenicienilor”
pe țărmurile Mării Mediterane în mileniul II-I î.Hr.

3. Explică și argumentează statutul orașelor.

Atena – oraș-stat grecesc considerat leagănul civilizației occidentale, fiind centrul al artelor, studiului
și filozofiei, și oraș unde a fost întemeiată democrația.

Corint – oraș grecesc considerat în antichitate unul dintre cele mai importante centre de comerț est-
vest și ale cultului Afroditei, fiind un monopol comercial și cel mai important oraș după Atena.

Olbia – veche colonie grecească stabilită la gurile bugului, care în perioada apogeului său ocupa o
suprafață de aproximativ 50 de hectare și era un centru de comerț și pescuit important, avea legături
economice strânse cu Sciții.

Callastis – colonie greacă intemeiată de dorieni, atinge apogeul său de dezvoltare în sec. IV-III î.Hr.
fiind un centru important de producție și chiar cultural. Piesele arhitecturale și sculpturale de
marmură găsite în timpul săpăturilor mărturisesc existența unor clădiri publice de lux.

II. Personalitatea istorică

Sursa A

1. Identifică personalitățile și statul.

Frații Gracchus, Republica Romană

2. Întocmește fișa biografică a fiecărei personalități

Nume, Prenume: Tiberius Sempronius Gracchus

Origine: roman

Funcții/ocupații: politician populist, militar

Lucrări publicate, reforme: Reforma agrară care presupunea transferul de pământ de la statul roman
și proprietarii bogați către cetățeni mai săraci.

Nume, prenume: Gaius Sempronius Gracchus

Origine: roman

Funcții/ocupații: politician, militar, chestor

Lucrări publicate, reforme: reforma a sistemului judiciar, interzicerea unui magistrat care fusese
destituit de oameni să mai dețină funcția a doua oară și proiectul de lege care stabilea dreptul
poporului de a urmări orice magistrat care a exilat cetățenii fără proces.

3. Exprimă-ți argumentat opinia despre rolul personalităților în politica internă a statului pe care îl
reprezintă

În ciuda faptului că mișcarea lui Tiberius și Gaius Gracchus va eșua în cele din urmă, aceștia au reușit
să obțină un oarecare succes pentru o perioadă. Justiția a fost democratizată, se limitează puterea
senatului iar poziția țărănimii s-a îmbunătățit, aproximativ 80.000 de romani au primit pământ.
Decretul din 119 î.Hr. a stabilit că pământul statului aparține proprietarilor, s-a dezvoltat sistemul de
răscumpărare. Reformele inclusiv au dus la apariția noilor forțe politice.