Opera ,,Odă Soarelui” de Nicolaie Labiș este o opera ce aparține speciei de ,,Odă” deoarece ca

argument constatăm faptul că aici subiectul admirației și sacralizării este soarele, o caracteristă esențială
pentru orice operă ce aparține speciei Odei.

Al doilea argument decurge din prezența în creație a strofelor alceice, măcar într-o anumită măsură. Ca
dovadă atestăm Strofa a doua din opera ,,Când urci, adapi pământul cu sîngele-ți ceresc,/Ucizi fără de
milă bacterii uriașe”. Ea este compusă din două versuri, un component pentru așa strofe alceice.

Al treilea argument este aparteneța însuși speciei literare Odă la genul liric, explicată prin faptul că
creația lui Nicolaie Labiș aplică exprimarea mesajului poetic prin intermediul eului liric, însă cu ajutorul
figurilor de stil. Ca exemplu oferim în ecuație metafora ,,te naști din plasma zării” marcând în așa fel
ansamblul sacral al soarelui, ce are menirea să prezinte măreția acestuia. Starea de spirit a eului liric se
află într-o stare de meditație