Regatul Roman a fost guvernul monarhic al orașului Roma și al teritoriilor
sale de la Fondarea Romei, in 759 î.Hr. de către Romulus și Remus, până la expulzarea lui Lucius Tarquinius Superbus în 510 î.Hr. și formarea Republicii Romane. Înainte de împărații romani și consuli, Roma a fost o monarhie guvernată de către regi (latină: Rex). Regii, excluzându-l pe Romulus, el fiind fondatorul orașului, au fost fiecare aleși de către poporul Romei pentru a servi pe viață, niciunul dintre aceștia bazându-se pe forța militară pentru a câștiga tronul. Deși nu este specificat vreun principiu ereditar în alegerea primilor patru regi, începându-se cu al cincilea, Tarquinius Priscus, moștenirea regală curgea prin soțiile regelui decedat. În consecință, istoricii antici afirmă că regele era ales pe baza virtuților sale, și nu cea a descendenților. 2.PERIOADA REPUBLICII
Republica Romană a fost guvernarea republicană a Romei și a teritoriilor
sale din 510 î.Hr. până la instaurarea Imperiului Roman, care este plasată, uneori, în anul 44 î.Hr., anul numirii lui Caesar ca dictator perpetuu sau, mai comun, 27 î.Hr., anul în care Senatul roman i-a acordat lui Octavianus titlul de August. Prima și cea mai importantă instituție a Republicii Romane era Senatul Roman.[3] Era principalul organism de conducere a statului. Conform istoricului Polybius, senatul dispunea de visteria statului, putea trimite soli în afara Italiei, rezolva dispute.Pentru ca un om să ajungă senator trebuia să fie cetățean roman, să aibă statutul juridic de om liber (exceptând liberții), vârsta de minim 46 de ani și onorabilitate. Treptat, vârstă legală va scădea la 30 de ani în Republica romană târzie, iar liberții vor putea intra și ei în senat, în contextul conflictelor civile și politice.Senatorii purtau toga laticlavă - cu bandă lata de purpură, inelul de aur, pantofii "calcei", aveau un cal și locuri rezervate la spectacolele de teatru și circ.În cadrul magistraturilor republicii romane, existau două principii: anualitatea și colegialitatea.
3.IMPERIUL ROMAN
Imperiul Roman (latină IMPERIVM ROMANVM) este termenul utilizat, în
mod convențional, pentru a descrie statul roman post- republican caracterizat de o formă de guvernământ autocratică și de stăpânirea unui imens teritoriu în jurul Mării Mediterane. Imperiul cunoaste o evolutie ce cuprinde doua etape distinct: PRINCIPATUL si DOMINANATUL.
Termenul de principat este folosit de istoricii moderni pentru a desemna perioada
primelor doua secole d. HR. caracterizata printr-o monarhie relative libera.
Termenul de dominat semnifica o conducere monarhica absoluta exercitata de un
imparat care se intituleaza “Dominus et deus”(stapan absolut si zeu ) si care a fost instaurata de Diocletian.