MODERNIZAREA ECONOMIC, SOCIAL sI POLITIC A ROMNIEI N PERIOADA 1848 - 1914 Aceasta este o perioada de acumulari si de transformari calitative n plan

economic-social, de adnci prefaceri politico-institutionale si de achizitii hotartoare n viata nationala. Esenta acestor prefaceri sta sub semnul modernizarii societatii romnesti, al formarii civilizatiei romne moderne. Cele mai importante evenimente istorice care marcheaza aceasta perioada sunt : n 1859 s-a nfaptuit Unirea arii Romnesti cu Moldova si s -a creat staul modern romn ; n perioada 1877 - 1878 se cucereste si se proclama independenta prin participarea la razboiul ruso-turc din Balcani ;

nca din perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859 - 1866), sistemul politic functiona pe temeiul separarii puterilor n stat. Epoca ulterioara este aproape n ntregime acoperita de domnia regelui Carol I (1866 - 1914). Romnia a functionat n aceasta perioada ca o monarhie constitutionala. Societatea romneasca se caracteriza printr-o puternica ruptura ntre minoritatea bogata si populatia satelor si comunitatilor rurale. Ponderea principala n viata politica o detinea mosierimea din rndul careia proveneau majoritatea deputatilor, senatorilor, functionarilor superiori, membrilor cabinetelor ministeriale. Partidele politice care dominau viata politica a tarii erau partidul liberal (1875) si partidul conservator (1880). Prefaceri agrare si evolutia productiei agricole Anul 1848 a propulsat problema agrara n prim-planul transformarilor sociale n toate teritoriile locuite de romni, iar crearea statului national modern romn (1859) a repus la ordinea zilei cu o noua acuitate nfaptuirea reformei agrare. Astfel, n 1864 a fost promulgata Legea Rurala de catre primul ministru, Mihail Kogalniceanu. Prin reforma au fost eliberate n ara Romneasca si Moldova peste 500.000 de familii taranesti si au fost mpropietarite cu terenuri provenite din posesiunile statului. Aceleasi principii directoare au avut si reformele agrare din Transilvania, Bucovina si Basarabia. Reformele agrare au deschis calea patrunderii si consolidarii relatiilor capitaliste n agricultura. Semnul distinctiv al acestui tip de gospodarie este caracterul ei lucrativ, posibilitatea de a produce peste necesitatile de consum. Ca randament, forme de organizare a productiei si rentabilitate sistemul agrar romnesc se mentine nsa la un nivel scazut fata de standardele europene. n aceasta perioada devin caracteristice agriculturii trei procese: a) diferentierea taranimii - a fost un proces socio-economic care semnifica scindarea taranimii n paturi sociale cu interese deosebite;

Dintre factorii care au adncit diferentierea taranimii, cei mai importanti au fost: politica agrara a statului, constnd n punerea n vnzare a mosiilor statului prin legi speciale, de care au beneficiat mai ales categoriile mai nstarite ale taranimii si chiar mosierimea; politica de credit care se refera la inaccesibilitatea creditelor ieftine, pentru masele de tarani obligate a face apel la camatari care percepeau dobnzi ruinatoare;

criza agrara din 1873-1895 determinata de patrunderea masiva de cereale ieftine din SUA (si chiar Rusia s 848g64i i India) pe piata Europei Occidentale concretizata prin scaderea preturilor agricole. n contextul unor asemenea preturi, cerealele romnesti au avut dificultati de desfacere, crendu-se stocuri; modul de fixare a impozitelor dezavantaja net taranimea saraca si mijlocasa.

Din punct de vedere al veniturilor taranesti, ele exprimau clar att pauperizarea masiva a taranimii ct si contradictia predominanta antagonista dintre taranime luata n ansamblu si mosierime. Astfel, pentru cumpararea de animale, cheltuielile unei familii de tarani nstariti erau de 6 ori mai mari dect ale unei familii de tarani saraci. Semnificativ este si faptul ca venitul mediu al unei familii taranesti era de 94 de lei pe an, pe cnd cel al unei familii de mosieri era de 40.278 lei pe an. b) transformarea treptata a marii proprietati funciare catre o gospodarie de tip capitalist;

Transformarea marii proprietati funciare ntr-o gospodarie de tip capitalist se ngreuna n mod obligatoriu dupa emanciparea sociala a mproprietaririi taranimii. Transformarea spre o forma de exploatare si organizare capitalista de tip ferma s-a desfasurat treptat, lent. Lipsa de capital, ca si lipsa de vointa de modernizare capitalista din partea majoritatii marilor proprietari, lipsa unui disponibil de forta de munca libera, care sa fie angajata ca muncitori salariati, precum si faptul ca majoritatea inventarului agricol apartinea taranimii, s-au constituit n tot atti factori care au determinat aceasta trecere treptata. Ca urmare, n relatiile agrare se ntlnesc doua sisteme: cele semi-feudale si cele pur capitaliste. Pna la nceputul secolului al XX-lea, sistemul de relatii semi-feudale a fost dominant, desi relatiile capitaliste de titularizare a fortei de munca salariate au fost si ele prezente. Permanentizarea sistemului de relatii semi-feudale are ca o baza obiectiva insuficienta pamntului primit de tarani prin reformele agrare. Ca urmare, s-a mentinut dependenta economica ntre mica si marea proprietate. Trebuie subliniat ca aceasta dependenta era, ntr-un fel, reciproca. Pe de o parte, taranii aveau nevoie de pamnt suplimentar, iar pe de alta parte mosierii aveau nevoie de forta de munca si inventarul agricol taranesti. n acest fel se ncheie o relatie mosier-taran, care se face pe baza unui contract, cunoscut sub numele de nvoieli agricole. Este o relatie burgheza, desigur, dar prin ea taranul se angaja sa puna n valoare mosia cu propriul sau inventar agricol. Ori, tocmai acesta este elementul care, amintind de renta feudala n munca (claca) face ca sa avem de a face cu o relatie semi-feudala. aranul obtinea n arenda sa sau n dijma un lot suplimentar de pamnt, pe care se obliga sa -l plateasca fie n bani, fie n produse, fie n munca. Avem de a face cu un sistem de dijma, care concentreaza relatiile semifeudale. n aceasta perioada tendinta a fost permanent o crestere a dijmei. Astfel, dijma n bani a crescut, ajungnd la 50-60 lei pe ha, uneori chiar si mai mult, la nceputul sec. al XX-lea. Dijma n produse reprezenta 50% din recolta suprafetei arendate, iar dijma n munca, forma cea mai grava de exploatare, consta n obligatia de a munci un lot echivalent ca suprafata cu cel arendat. n ambele aceste ultime cazuri se aplicau si obligatii suplimentare (transporturi, munci gratuite, daruri etc. facute mosierului). S-a estimat ca valoarea acestor suprasarcini se ridica pna la 75% din recolta. Muncitorul agricol avea o situatie mai "buna" dect a taranului care lua pamnt n dijma, mai ales taranii saraci. Munca salariata nsa mai mult un caracter sezonier, nepermanent. n unele zone (Transilvania si Bucovina) utilizarea muncii salariate a fost destul de raspndita. Tot n aceasta perioada capata proportii impresionante fenomenul marii arendasii. ntre 50 si 75% din totalul pamntului mosieresc era astfel arendat unor mari arendasi. Pentru asigurarea unui profit ct mai mare de monopol, se formeaza asociatii de arendasi, trusturi de arendasi, care au ajuns sa detina suprafete impresionante. Cel mai cunoscut este cel al lui Fischer, cu 250.000 ha arendate n Moldova. Dupa nfrngerea rascoalelor taranesti, guvernele au fost obligate sa adopte masuri menite a linisti pe tarani. Astfel, ntre 1907 si 1912 s-a adoptat o legislatie agrara viznd acest scop. Chiar n decembrie 1907 s-a adoptat legea nvoielilor agricole, prin care a fost desfiintata dijma n munca, legea stabilind si un nivel minimal al salariului agricol si unul maximal al arenzii. Dar n practica nici una dintre prevederi nu a functionat n favoarea taranimii.

n anul urmator (1908) se adopta o lege mpotriva trusturilor de arendasi, fixndu-li-se o suprafata maxima de 4.000 ha, dar mentinndu-se contractele deja existente. Tot n acest an se nfiinteaza o institutie speciala, Casa Rurala, menita a sprijini cumpararile de pamnt de catre tarani, dar si aceasta, n practica, nu a dat rezultatele scontate, favoriznd mai ales taranimea nstarita. c) accentuarea caracterului comercial al agriculturii

Dezvoltarea caracterului comercial al agriculturii nceputa nca din primele decenii ale sec. al XIX-lea, capata acum caracterul unei trasaturi distincte. Cresterea productiei agricole, bazata mai ales pe cresterea suprafetelor cultivate, reprezinta un indicator esential al acestei evolutii. Se nregistreaza chiar o crestere mai rapida a suprafetelor cultivate cu plante industriale, dect a celor cu cereale, dar fara sa modifice caracterul cerealier, ramas net dominant (porumbul si grul dadeau 76,5% din productia agricola). Cresterea suprafetelor cultivate cu plante industriale a fost determinata de dezvoltarea unui sector industrial de prelucrare (industria alimentara etc.). Caracterul predominant comercial al agriculturii este deplin ilustrat si de constructia de silozuri (1888) care deserveau mai ales exportul de cereale. Toate acestea, ca si specializarea pe regiuni agricole, arata clar ca productia agricola era diferit orientata spre piata interna si externa. Progresele cele mai nsemnate s-au realizat n cultura grului, practicata prin excelenta pe marea proprietate ; n schimb la porumb sporurile sunt foarte mici. Aceasta este o situatie inversa fata de tarile central-vest europene sau S.U.A. Principalul bazin agrar al tarii a devenit Cmpia Romna, care dadea 60% din productia de gru si aproape 40% din cea de porumb. Conditia zootehniei ramne precara, avnd loc nu numai o severa scadere relativa a septelului, dar si o depreciere calitativa, ceea ce a facut sa scada pretul animalelor pe piata externa mult sub media pretului practicat n unele tari europene. si n Transilvania avutia animaliera a provinciei a nregistrat un relativ declin, fara sa aiba o curba descendenta att de pronuntata ca n Muntenia si Moldova. Caracteristicile de baza ale dezvoltarii industriei Perioada 1848 - 1914 a constituit, din punctul de vedere al dezvoltarii economico-sociale, o perioada de modernizare si, n acest context, de anumita dezvoltare industriala, desi, agricultura va continua sa domine viata economica a tarii att sub raportul populatiei ocupate, ct si al produsului intern si al posibilitatilor de export. Formarea si dezvoltarea capitalului industrial n aceasta perioada s-a produs pe caile cele mai variate : angajarea unor mestesugari saraciti de catre cei nstariti ; subordonarea de catre negustori a unor mestesuguri si a unor domenii ale industriei casnice ; transferarea n activitati cu caracter industrial a numeroase capitaluri acumulate prin comert, camata, banci sau n agricultura ; transformarea de catre stat a unor nsemnate parti din impozitele percepute de la populatie n capital investit n industra extractiva si prelucratoare, dar mai ales n cai ferate ; patrundere de capital strain n industrie, banci, comert, transporturi.

Perioada studiata a nregistrat doua etape distincte: 1. politica liberului schimb

2. politica protectionista Politica liberului schimb n Romnia ea s-a concretizat prin ncheierea unei prime conventii comerciale cu Austro-Ungaria n 1875 si pusa n aplicare n anul urmator pentru o perioada 1876 - 1886. Ceea ce a fost grav n cazul Romniei a fost influenta nefasta a conventiei asupra sectorului industrial. Conform principiilor acestei conventii, patrunderea nestingherita a produselor industriale austro-ungare pe piata romneasca a determinat o ngustare a acesteia, constituindu-se ntr-un factor de blocare a demarajului industrial. ntreprinderi industriale create au mari dificultati n activitatea lor, iar unele dintre ele si nchid chiar portile. n aceste conditii se produce o reactie deosebita a burgheziei industriale, aflata nca la nceputurile formarii sal e. Congresul de la Iasi din 1884 a cerut clar renuntarea la liberul schimb, ca fiind o politica nefavorabila intereselor romnesti. n aceste conditii, conventia nu mai este rennoita, ncheindu-se astfel etapa liberului schimb. Politica protectionista Anul 1886 este nu numai anul nerennoirii conventiei comerciale romno-austro-ungare, ct si al adoptarii unei politici economice protectioniste. Protectionismul era opus liberului schimb, apararea pietei interne de patrunderea marfurilor straine, constituia o conditie indispensabila prin care se putea trece la crearea unei industrii proprii. Chiar n anul 1886, guvernul romn adopta primul tarif general protectionist (modificat n 1891 si 1893). El apara ramurile industriale (usoara, alimentara) care si aveau baza de materii prime n tara. Acesta avut o importanta deosebita. n primul rnd, a asigurat o aparare mai consecventa si completa a pietii interne, n al doilea rnd a asigurat o baza mai echitabila, mai favorabila a intereselor romnesti, n ncheierea unor conventii comerciale cu diferite state. De asemenea, nu este lipsit de importanta si de faptul ca taxele vamale s-au constituit ntr-o suma de venituri pentru bugetul statului. Dupa 1900, se simte nevoia datorita diversificarii structurii industriale unei noi reglementari a regimului vamal care sa creeze un cadru si mai favorabil dezvoltarii industriei. Ca urmare, n 1904 este adoptat un nou tarif general (pus n aplicare dupa 1906), cunoscut sub numele de tariful Costinescu. De aceasta data, nivelul protectiei vamale este mai ridicat (10 -25% ad valoare). La adapostul acestei masuri menite a crea o bariera vamala eficienta, au fost adoptate o serie de masuri de politica industriala menite a stimula nfiintarea de ntreprinderi industriale. O data cu largirea treptata a pietei, cu acumularea de capitaluri, si mai ales dupa unirea principatelor si reforma agrara din 1864, s-au nfiintat si ateliere capitaliste de talie mare, ntemeiate pe munca manuala salariata si divizunea interna a muncii - manufacturi. Ramurile care s-au dezvoltat mai mult n aceasta perioada au fost cele care se bazau pe materii prime agricole. La sfrsitul secolului al XIX-lea numarul manufacturilor nregistrate din Oltenia, Muntenia, Moldova, Dobrogea era de circa 280. Aceasta este o perioada n care s-a dezvoltat mult industria de fabrica, fiind nfiintate aproximativ 15 fabrici pe an n industria alimentara, de prelucrare a lemnului, textila, a hrtiei, a prelucrarii petrolului si prelucrarii unor metale. O data cu dezvoltarea masinismului, dimensiunile unor ntreprinderi au necesitat centralizarea de capitaluri sub forma societatilor pe actiuni ; astfel n perioada 1867 - 1872 au fost ntemeiate 34 de societati pe actiuni. La sfrsitul secolului XIX a crescut ntr-o masura nsemnata numarul ntreprinderilor care se bucurau de avantajele legilor de ncurajare a industriei. Numerosi dintre ntemeietorii acestor ntreprinderi au fost negustori. Mult mai puternice dect cele ale capitalurilor interne au fost investitiile industriale ale capitalului strain.

Cresterea nentrerupta, cu toate limitele, discrepantele si contradictiile sale, a procesului de formare a capitalului industrial, n conditiile trecerii la masinism si mai ales pe baza politicii protectioniste, a dus, n toate regiunile tarii la o conturare tot mai mare a burgheziei industriale, ca parte componenta a burgheziei n general. Acest fapt si-a gasit expresia n sporirea rolului social si politic al acestei componente a burgheziei, ca si afirmarea ei prin impunerea unei politici protectioniste ce avea sa o serveasca si, de asemenea, n crearea unor organisme speciale de promovare a intereselor proprii. n acest din urma caz este vorba n primul rnd de crearea camerelor de comert si industrie. n virtutea unei dezvoltari mai rapide acestea au aparut mai nti n Transilvania si Banat. Actiunea de modernizare a transporturilor si comunicatiilor O data cu dezvoltarea agriculturii comerciale si a industriei, transporturile si comunicatiile att interne, ct si externe ale tarii au nceput sa cunoasca o amplificare si o perfectionare continua, iar legaturile dintre regiuni s-au intensificat. Caile ferate s-au extins rapid, fiind construite o parte prin concesiuni date capitalului strain, o parte date capitalului autohton, si multe cu capital de stat. n partea de sud a tarii, prima linie ferata a fost construita ntre Cernavoda si Constanta si a intrat n functiune n 1860. n total, la 1900, pe ntinsul regiunilor romnesti reteaua de cale ferata avea cu mult peste 7000 km, iar n 1914 depasise 8500 km. n general, constructia cailor ferate s-a facut cu capital strain, dar aceasta este o caracteristica absolut generala n toate tarile lumii, inclusiv n cele dezvoltate. n 1889 statul romn a rascumparat si preluat aproape ntreaga retea de cai ferate, puse sub administratia Directiei Generale CFR. S-au facut eforturi sustinute, prin crearea unei scoli speciale, de creare a unui personal calificat, ceferistii devenind un component esential al proletariatului modern romn. Paralel cu dezvoltarea transporturilor terestre, a nceput si dezvoltarea navigatiei. n 1856, Congresul de la Paris, a proclamat libertatea de navigatie pe Dunare, neutralitatea Marii Negre si a nfiintat Comisia Europeana a Dunarii, pentru usurarea si stimularea navigatiei pe acest fluviu. Dupa 1887 s-a ridicat problema crearii unei flote fluviale si a uneia maritime romnesti. n aceeasi perioada au fost luate masuri pentru reorganizarea si modernizarea porturilor dunarene Braila, Galati, Giurgiu, Turnu-Severin, Calafat. n acest domeniu se nfiinteaza doua societati: Navigatia Fluviala si Serviciul Maritim Romn, n ultimul deceniu al sec. al XIX-lea. De asemenea, s-a produs si o modernizare a transporturilor rutiere, pietruindu-se 41.276 km sosele (1901), desi acest sector al transportului a ramas cel mai deficitar sub aspectul modernizarii. Tot n aceasta perioada, s-au facut primii pasi spre nasterea transportului aerian, reprezentat de Traian Vuia, Henri Coanda, Aurel Vlaicu care a construit primul avion n 1910 n Romnia, avion care a cunoscut n urmatorii ani mai multe modele experimentale. Dupa 1878 au nceput sa se dezvolte serviciile de posta si telegraf, au fost reorganizate si modernizate postele, a crescut numarul oficiilor postale si de telegraf. Comertul interior si exterior. Bursele de marfuri. Procesul de formare a pietei nationale Strns legata de dezvoltarea si modernizarea transporturilor a fost dezvoltarea si modernizarea comertului intern. Perioada dintre 1848 si primul razboi mondial a constituit o crestere nsemnata a pietei interne si comertului interior, a legaturilor economice dintre diferite regiuni si zone, ct si a raporturilor comerciale externe.

Se nregistreaza un fenomen de aparitie si dezvoltare a unor noi forme de comert, att n cadrul comertului cu ridicata, ct si n cadrul comertului cu amanuntul. n cadrul comertului cu ridicata se dezvolta comertul bazat pe mostre. Desi a fost mai mult legat de comertul exterior, prin organizarea de expozitii nationale comerciale (1865 - Iasi, 1873 - Bucuresti, 1904), s-a stimulat activitatea de comert n general. O alta forma noua este reprezentata de comertul de bursa, bursele fiind nfiintate la Galati, Braila, Constanta (1881), fiind burse cerealiere. Pe aceste baze noi se diversifica si extind instrumentele de schimb specific capitaliste (cambia, cecul, mandatul etc.), dezvoltndu-se n acest mod forma tipica de comert capitalist, si anume comertul pe credit. Reclama comerciala se generalizeaza inclusiv prin organe de presa cu continut specific, iar societatile anonime ca forma de organizare a activitatii comerciale au capatat o extindere tot mai mare. n preajma Primului Razboi Mondial au functionat 60 de societati anonime comerciale, dar cele mai multe au fost create dupa 1910. Un loc important n schimburile comerciale interne l-au ocupat legaturile economice dintre Romnia si Transilvania. Un rol important l-a jucat, n acest sens, jonctiunea cailor ferate. Se produsese de fapt o anumita diviziune sociala a muncii n teritoriile de la est si sud de Carpati, cu o predominanta agrara si Transilvania cu un sector de prelucrare mai accentuat. Multe ramuri industriale din Transilvania au depins att de baza de materii prime din Romnia veche ct si de piata acesteia de desfacere. Multe ntreprinderi transilvanene si orientasera chiar structura productiei n functie de specificul pietei din Romnia veche. n ara Romneasca si Moldova activitatea comerciala se desfasura sub forma comertului periodic n trguri anuale si saptamnale, sub forma ambulanta sau sub forma comertului stabil din orase. Expresie a extinderii productiei de marfuri si a importului, numarul negustorilor a crescut mult iar posibilitatile de cstig ale negustorilor mari si mijlocii erau nsemnate. Datorita rolului lor de centre regionale de schimb, numeroase asezari precum Trgu-Jiu, Pitesti, Cmpulung, Buzau, Rmnicu-Sarat au devenit orase importante. Pe masura dezvoltarii comertului, a avut loc si n acest domeniu un proces de concentrare si centralizare a capitalului. O prghie a centralizarii capitalului comercial a fost instituirea societatilor pe actiuni. n Transilvania si Banat comertul interior a marcat, de asemenea, o crestere iar blciurile anuale si saptamnale aveau loc n mai toate localitatile importante. Pe ansamblu, trebuie spus nsa ca desi progresase mult si acumulase multe averi, burghezia comerciala din toate provinciile era nca mult sub nivelul de dezvoltare al celei din vestul european. Intrarea tot mai puternica a Romniei pe fagasul capitalismului a determinat o continua crestere a comertului exterior, astfel ca din 1863 pna n 1896 acesta a sporit cu peste 200%. O trasatura specifica a constat n cresterea importului ntr-un ritm mai rapid dect a exportului si, respectiv, de 4,4 ori. Exportul. Nivelul maxim al exportului romnesc, ca dealtfel al ntregului comert exterior, este atins n 1911. Din acest punct de vedere, Romnia s-a aflat pe locul 12 n Europa, depasind multe tari, precum Bulgaria, Grecia, Norvegia etc. n schimb, ca valoare a exportului pe cap de locuitor, a ocupat locul 9 n Europa, depasind chiar state mari ca Spania, Rusia, Italia etc. n exportul Romniei predominau produsele cerealele (aproximativ 70 - 80%), lemnul, petrolul, legumele. Importul atinge si el o valoare maxima tot n anul 1911, nsa a avut fluctuatii mai frecvente dect exportul, mai ales ca tendintele de crestere si scadere ale importurilor au avut durate mai lungi. Avnd n vedere valoarea importului pe cap de locuitor, Romnia a ocupat aceeasi pozitie (locul 9), depasind Austro-Ungaria, Rusia etc. Din punct de vedere al structurii sa nregistrat o predominare a masinilor, utilajelor si echipamentelor industriale, precum si a materiilor prime si semifabricatelor solicitate de domeniul industrial. De asemenea, pna la sfrsitul secolului al XIX-lea, circa 50% din import a reprezentat textilele. Dupa 1900 nsa, aceste marfuri au fost importate ntr-o proportie tot mai mica, ajungnd la 16,07%. Oricum, si n preajma Primului Razboi Mondial, masinile si utilajele, materiile prime, produsele textile (semifabricatele) au reprezentat circa 48% din total importuri.

Principalii parteneri comerciali ai Romniei au fost: Austro-Ungaria, Germania, Anglia, Franta. La nceputul secolului al XX-lea, nsa, pe primul loc ca valoare a schimburilor comerciale s-a aflat Belgia. n 1911, aceasta valoare a reprezentat 292 milioane lei, dintre care aproape 200 milioane au reprezentat cereale. Belgia a realizat, de fapt, cu cerealele romnesti un puternic reexport n celelalte tari occidentale. Balanta romno-belgiana a fost nsa net n favoarea Romniei: 292 milioane lei exportul romnesc n Belgia, contra 28 milioane importul din Belgia. Pe ansamblul schimburilor comerciale nsa locul principal l-a detinut Germania. n Transilvania si Banat, comertul exterior a avut de nfruntat o situatie complicata. Transilvania era nglobata n uniunea vamala austriaca, prin aceasta cautndu-se, pe de o parte, sa se rupa relatiile economice cu ara Romneasca si Moldova, iar pe de alta parte sa asigure industriei austriece o piata de desfacere si o sursa ieftina de aprovizionare cu produse miniere, agricole si lemn. Circulatia monetara, creditul si bancile. Finantele publice n ara Romneasca existau, n aceasta perioada, 70-80 de feluri de monede, provenind din cele mai variate tari, n timp ce leul imaginar, continua a servi drept moneda de calcul. Neavnd nsa o existenta reala, situatia acestuia era complicata n sensul ca de multe ori apareau confuzii iar cursul leului putea fi manevrat usor n functie de diferite interese. ncercari de a pune capat haosului monetar au fost facute de domnitorul Ghica, de A.I. Cuza, dar problema monedei nationale a fost rezolvata dupa detronarea lui Cuza n aprilie 1867, cnd a fost promulgata legea pentru nfiintarea unui nou sistem monetar si pentru fabricarea monedelor nationale. Potrivit ei, moneda nationala urma sa se numeasca leu , pentru a tine seama de obisnuinta populatiei. Pe acest fundal s-a nfiintat n 1880, n baza legii depuse de Ion C. Bratianu ca ministru de finate, Banca Nationala a Romniei - institutul de emisiune al tarii. B.N.R. a fost nfiintata ca institutie mixta - de stat si particulara - sub forma unei societati pe actiuni. La 1 ianuarie 1901, statul s-a retras din calitatea de actionar la B.N.R., iar n felul acesta a devenit banca integral particulara pna la primul razboi mondial. Avnd principiile de organizare specifice tuturor bancilor centrale, create n secolul al XIX-lea, BNR a fost o banca mixta, n care statul a avut o participare de 1/3 din capitalul social initial, restul fiind reprezentat de capitalul particular. nfiintata din initiativa burgheziei industriale, reprezentata de PNL, capitalul particular a apartinut acestei categorii de burghezii romnesti, astfel ca BNR s-a aflat sub controlul membrilor de frunte ai PNL, special n jurul familiei Bratianu. Atributiile BNR au fost diverse, dar cea mai importanta a fost monopolul emisiunii monetare. n primii ani de la functionare s-a nregistrat o crestere accentuata a masei de bancnote puse n circulatie, nsa spre sfrsitul deceniului noua BNR va lua unele masuri menite a ntari bazele circulatiei monetare. n 1892 rezervele de acoperire monetara au fost marite de la 30% (1880) la 40%, din care 30% au fost devize asupra pietelor Londrei si Berlinului. Pe lnga acest rol deosebit ca banca de emisiune, BNR a jucat si rolul de banca centrala comerciala, putnd prin intermediul operatiunilor de scontare si reescontare (singura banca ce avea acest drept, sa controleze n fapt ntregul sistem de credit romnesc). Activitatea BNR s-a dovedit foarte rapid rentabila aducatoare de beneficii pentru actionari: dividendele primite de acestia au crescut permanent, iar cursul actiunilor BNR au crescut de asemenea de aproape 5 ori. nca din primul an de functionare B.N.R. si-a creat agentii n mai multe orase ale tarii si a dat un impuls nfiintarii de banci comerciale si banci speciale. nfiintarea BNR a avut o importanta deosebita pentru dezvoltarea capitalista a tarii, a economiei. n jurul sau s-a creat un sistem bancar destul de extins din care nu a lipsit nici unul din tipurile de banci nregistrate pe plan mondial: bancile

comerciale, bancile de ipoteca, societati de asigurare, banci populare etc. De asemenea, nu trebuie pierdut din vedere si activitatea bancilor care au functionat cu capital strain, multe din ele formndu-se n jurul vechilor case de banca sau ca filiale a unor banci internationale. n Transilvania situatia a fost n ansamblu asemanatoare, dar au aparut unele diferente, n sensul ca bancile cele mai puternice au apartinut capitalului austriac, german si maghiar, n timp ce bancile romnesti, au avut o forta mai slaba, fiind mai mult de tipul bancilor populare: "Albina" - Sibiu, "Furnica" - Fagaras, "Timisana" - Timisoara, "Victoria" - Arad etc. nfiintarea BNR a permis emisiunea sistematica a bancnotelor si cresterea volumului acestora n circulatie. Monedele din aur, emise n 1883, ncep sa dispara treptat din circulatie, ramnnd doar cele de valoare mica. Prima aurului (agio) fata de argint a crescut ajungnd n 1886 la 34,5% (raportul initial aur-argint n cadrul bimetalismului fusese 1:15,5). Cantitatea de argint a crescut si prin dreptul de circulatie al monedelor uniunii monetare latine, la care Romnia aderase din 1868, care au fost tot din argint. n aceste conditii, necesitatea renuntarii la bimetalism este resimtita tot mai acut n Romnia, desi relativ trziu (Germania renuntase din 1873), dar nu att de trziu ca n SUA (1900). n 1890 Guvernul romn a adoptat legea de trecere la sistemul monometalist aur, lege care va fi pusa n aplicare n 1892. Leul si pastrez numai valoarea n aur (322,6 miligrame aur fin). Deoarece rezerva de acoperire, marita la 40%, a fost formata n majoritate din devize, s-a trecut de fapt la sistemul etalon aur-devize, caracteristic tuturor statelor. ntre bancile aflate pe teritoriul romnesc existau legaturi de colaborare. n ceea ce priveste creditul public, se practicau trei modalitati : a) b) c) mprumuturile interne ale statului, contractate la particulari, altii dect B.N.R. ; mprumuturile facute la B.N.R. ; mprumuturile contractate n strainatate.

Scopul acestor mprumuturi era : palta despagubirilor legate de emanciparea robilor si de aplicarea legilor rurale ; acoperirea unor deficite bugetare ; construirea de cai ferate ; acoperirea unor mprumuturi contractate anterior. Examinarea datoriei publice scoate n evidenta cresterea ei puternica n cursul celei de a doua jumatati a secolului al XIX-lea, ct si faptul ca cea mai mare parte din ea era catre strainatate. Povara datoriei publice a dus la cresterea fiscalitatii care cadea cel mai greu pe tarani. Patrunderea capitalului strain. Consecinte Patrunderea capital strain n economia romneasca a fost favorizata att de particularitatile situatiei financiare a tarii, ct si, mai ales, particularitatile si slabele rezultate ale acumularii primitive de capital. n conditiile unor rezultate nesemnificative ale acumularii interne si a unei slabe initiative a capitalului particular, n Romnia statul nu s-a putut transforma ntr-un "nlocuitor", al acestuia, datorita tocmai situatiei dificile pe plan financiar. Sistemul financiar s-a bazat mult timp numai pe categoriile si clasele sociale cu adevarat productive: n primul rnd taranimea, meseriasii, comerciantii. Existenta unui puternic capital camataresc nu a modificat situatia, caci dupa cum arata cu justete K. Marx, capitalul camataresc "nu schimba modul de productie, ci se aseaza pe acesta ca un parazit si-l duce ntro stare jalnica". n fine, nici sistemul bancar nu a putut juca un rol, tocmai pentru ca el se limita la aceleasi forme camataresti de credit, forme mai moderne de institutii de credit neavnd forta economica necesara.

n acelasi timp nsa necesitatile impuse de modernizarea capitalista solicitau mari sume de bani. S-a estimat ca numai pentru a construi o retea minima de cai ferate, a nfiinta o banca de emisiune si o institutie de credit, ar fi fost necesara suma de 1 miliard de lei. n acest context era evident ca solutia care se impunea era aceea a capitalului din afara. Trebuie sa subliniem de la nceput, o astfel de solutie a fost adoptata de toate tarile, cu exceptia celor trei state exportatoare de capital la aceasta data: Anglia, Franta si Germania, mai trziu. Nu faptul n sine al utilizarii capitalului strain reprezinta un element negati v ci modul cum este utilizat, conditiile n care capitalul strain patrunde si actioneaza. n majoritatea cazurilor utilizarea capitalului strain a dus la o accentuare a dependentei economice si uneori politice fata de tarile exportatoare de capital. Patrunderea capitalului strain n Romnia nu a fost de la nceput un aspect de la sine nteles. Obtinerea unui profit ct mai mare reprezinta obiectivul principal al capitalului strain, dar obtinerea acestui profit trebuie sa fie asigurata. Ca urmare, prezenta capitalului strain a fost destul de firava pna la sfrsitul deceniului noua, fiind concretizata mai ales n marfuri, sau n prezenta diferitilor capitalisti de origine straina, nsa n mod individual, nesistematic. Stabilizarea si consolidarea sistemului politic burghez n Romnia, a creat un cadru mai favorabil pentru patrunderea capitalului strain, care ncepe sa nu mai considere ca o investitie n Romnia era, dupa expresia bancherului francez Rotschild, "o aventura", ci o posibilitate tot mai evidenta de mari profituri. Ca urmare, patrunderea capitalului strain s-a realizat tot mai activ si sistematic pe calea investitiilor directe. El a fost prezent n majoritatea ramurilor industriale, dar prezenta cea mai semnificativa, a avut-o n industria petrolului. n momentul n care, prin descoperirea motorului cu explozie interna, resursele petroliere ale tarii au devenit obiectul invaziei capitalului strain. Patrunderea sa a fost favorizata si de legea minelor din 1895. Capitalul german a avut pozitia cheie n industria petrolului romnesc. Cea mai importanta societate petroliera "Steaua romna" care dadea o productie reprezentnd 29,22% din productia de petrol a Romniei n 1914, a fost cu capital german. Pe a doua pozitie s-a aflat capitalul anglo-olandez care creeaza societatea "Astra romna" de fapt o filiala a marelui trust petrolier "Royal Dutch Shell". n fine, si capitalul american se face prezent prin crearea societatii "Romno-Americana", fiind o filiala a trustului Standard Oil. De asemeni, au existat numeroase societati cu capital franco-belgian, italian, austroungar etc. Capitalul romnesc a fost prezent n industria petrolului pe pozitia a treia, dar ntreprinderile romnesti erau mici, cu o pondere slaba att n productie ct si n rafinare. Pentru a sustine aceste investitii, capitalul strain a nfiintat si o serie de banci. Realizarea lor a fost favorizata si intermediata de vechile case de banca, ele nsele apartinnd unor straini, desi mpamnteniti mai de mult timp n tara. De exemplu, cea mai cunoscuta banca cu capital strain, Marmorosh Blank, s-a format prin intermediul casei de banca Iacob Marmorosh, fiind principalul pivot al capitalului strain n sistemul bancar, avnd mari interese n industria romneasca (fabricile Letea Bacau, Chitila, Steaua Romna etc.). Aceasta banca a inaugurat procesul participarii capitalului bancar n industrie. O alta banca cu un rol important n industria romneasca si legata de capitalul strain (german) a fost Banca generala a Romniei. Un alt element component al exportului de capital au fost mprumuturile de stat. Primul mprumut extern a fost realizat n anul 1864 la o banca londoneza (Stern Brothers) n valoare de 916.000 lire sterline, destinat nzestrarii armatei, finantarii reformei agrare si a altor cheltuieli ale statului. Perioada de la 1848 pna la primul razboi mondial a constituit un important progres economic. Totusi, comparativ cu tarile din vestul Europei, societatea romneasca avea o economie slab dezvoltata, predomninant agrara, cu o industrie insuficienta si un sistem bancar abia nchegat, dependenta ntr-un nalt grad de capitalul strain.

II. Instaurarea regimului monarhiei constituionale n Romnia i nceputul domniei lui Carol I / 57-74

1. mprejurrile alegerii ca domn a lui Carol I / 57 2. Constituia din 1866 n perspectiva modernizrii societii romneti / 61 3. nceputul domniei lui Carol I i viaa politic (1866-1878) / 70 III. Cucerirea Independenei de stat a Romniei i consecinele sale (1877-1878) / 75-91 1. Premisele proclamrii Independenei (9 mai 1877) i declanrii Rzboiului / 75 2. Desfurarea Rzboiului de Independen (1877-1878) / 83 3. Poziia Romniei n cadrul Conferinelor de pace de la San-Stefano i Berlin / 85 4. nsemntatea i urmrile Rzboiului de Independen n planul modernizrii Romniei / 88 IV. Modernizarea Romniei n plan socio-economic i contradiciile ei: de la Al. I. Cuza la Carol I (1859-1914) / 92-130 1. Trsturi ale vieii social-economice n perioada 1859-1878 / 92 2. Noua etap a modernizrii social-economice n anii 1878-1914 i contradiciile ei / 109 3. Aspectul critic al modernizrii: problema agrar i rscoalele rneti / 122 V. Intensitatea vieii politice din Romnia dup 1878 sub semnul modernizrii / 131-155 1. Consolidarea sistemului constituional-parlamentar dup Rzboiul de Independen / 131 2. Consolidarea monarhiei n viaa de stat / 136 3. Afirmarea i evoluia sistemului partidelor politice / 139 4. Etapele succesiunii partidelor politice la Putere / 153 VI. Politica extern a Romniei la sfritul secolului XIX i nceputul secolului al XX-lea / 156-169 1. Problema recunoaterii Independenei de ctre Marile Puteri (1878-1914) / 156 2. Cauzele i consecinele aderrii Romniei la Tripla Alian / 158 3. Relaiile Romniei cu statele din Sud-Estul Europei / 165 4. Poziia Romniei fa de rzboaiele balcanice i intervenia sa (1912-1913) / 166 VII. Privire asupra evoluiei provinciilor romneti din afara statului romn i a micrii naionale n rstimpul domniilor lui Al. I. Cuza i Carol I (1859-1914) / 170-215 1. Situaia romnilor din Transilvania, Banat i Bucovina, din Basarabia i din dreapta Dunrii n perioada 1859-1878 / 170 2. Situaia romnilor i micarea de eliberare naional n provinciile din afara granielor Statului romn n anii 1878-1914 / 191

VIII. Evoluia n spirit modern a culturii naionale i a vieii spirituale n rstimpul domniilor lui Al. I. Cuza i Carol I (1859-1914) / 216-254 1. Trsturi ale modernizrii vieii culturale n timpul domniei lui Al. I. Cuza i la nceputul domniei lui Carol I (1859-1878) / 216 2. Afirmarea viguroas a culturii romne moderne dup Rzboiul de Independen i semnificaia dezbaterilor ideologice privind modernizarea Romniei / 242