54.

Dreptul Penal si Procesual Penal in RASSM

Ideologia comunista si-a supus dreptul si l-a transformat intr-un sistem ideologizat, menit sa
serveasca regimul totalitar, fara a limita atotputernicia partidului si a functionarilor de partid si de stat.
Acest regim a folosit dreptul penal si de procedura penala in scopul apararii dogmelor sale prin violenta,
prin intermediul unui izvor important al dreptului sovietic constiinta revolutionara.
In RASSM se aplica legislatia penala unionala si ucraineana si unele acte normative proprii, dar
influentate strict de cele ale URSS si RSSU. Pina in 1927, in RASSM s-a aplicat Codul Penal al RSSU
din 1922, iar din 1927 un alt cod penal al RSSU, alcatuit in deplina concordanta cu bazele legislatiei
penale ale URSS si ale republicilor unionale din 1924. Bazele evidentiau doua feluri de infractiuni : 1)
indreptate impotriva orinduirii sovietice, ca cele mai grave, pentru care se fixa o limita de jos, ce nu putea
fi micsorata de instanta de judecata; 2) toate celelalte, pentru care se stabilea doar limita de sus. Bazele
admiteau analogia legii. Ca pedepse erau aplicate : pedeapsa cu moartea, declararea de dusman al
poporului si expulzarea din URSS, privatiune de libertate....
Suplimentar au fost adoptate legi unionale cu caracter penal, care s-au aplicat si in RASSM : in
1929 a fost adoptata o lege, conform careia cetatenii Uniunii Sovietice, aflandu-se peste hotarele tarii, au
trecut de partea dusmanilor clasei muncitoare, erau declarati inafara legii si urma impuscarea in 24 de
ore. Legea avea putere retroactiva. Politica penala s-a inasprit grav, pentru incalcari minore pedeapsa
capitala.
In 1930, SCN al RASMM a adoptat o hotarire despre ocrotirea prisacilor, in care nimicirea lor era
calificata ca sabotaj si se pedepsea conform art. 189 al codului penal al RSSU. La fe, se interzicea
sacrificarea vitelor de catre tarani, care era sacrificata la fel ca sabotaj.
La 7 august 1932 apare Legea celor cinci spice, care prevedea ca persoanele care furau din
colhozuri erau pedepsiti capital. Proprietatea socialista fiind declarata temelie a orinduirii sovietice,
trebuia ocrotita cu sanctiuni grave, deaceea volumul celor sustrase se neglija. Pina la sfirsitul anului de
foame 1932, au fost condamnati peste 55 mii oameni conform acestei legi. In 1934, apare legea Despre
tradarea Patriei, conform careia tradarea insemna: spionaj, comunicarea secretului militar sau de stat,
trecerea de partea dusmanului, trecerea neautorizata a frontierei de stat; sanctiunea era pedeapsa cu
moartea si confiscarea averii. Legea continea si moment referitor la responsabilitatea fara vina, adica :
familia infractorului pierdea dreptul la vot, alte drepturi si erau deportati in Siberia.
Dreptul sovietic a suprimat apelul in calitate de cale de atac a deciziilor judecatoresti. Deformari
grave ale dreptului de procedura penala s-au produs prin adoptarea si aplicarea hotaririi CEC al URSS din
10 iulie 1934, conform careia a fost format un organ anticonstitutional extrajudiciar osoboe sovesvianie
organ in sistemul securitatii. Activitatea lui nu era limitata de nici o lege atit materiala, cit si de
procedura si a servit pentru justificarea represiunilor. Ca organe locale extrajudiciare se formau dvoiki,
troiki.
Hotarirea CEC al URSS din 1 decembrie 1934 stabilea o procedura urgenta de anchetare a
actelor teroriste, in termen pina la 10 zile. Astfel de dosare se examinau fara participarea avocatului si
nu era admis recursul. Sentintele erau definitive si erau executate imediat dupa pronuntarea lor. Nu se
permitea inaintarea cererii de gratiere. Aceste legi au servit drept motivare juridica a represiunilor
dezlantuite pe tot teritoriul URSS.
In RASSM in anii 1937-1939 au fost supusi represiunilor multi fostii activisti de stat si de partid.
Au fost condamnati si executati aproape toti membrii Uniunii scriitorilor din RASSM, toata conducerea
comisariatului de interne.