(inainte de instaurarea dominatiei otomane, sec. XIV-mijl. sec XVI) In perioada de dinaintea instaurarii dominatiei otomane, notiunea de infractiune devine mai complexa, deoarece a inceput sa fie considerata , nu numai ca cauzarea unei dauna materiale, fizice si morale, dar si ca o actiune periculoasa pentru stat si domnitor. Infractiunile erau clasificate in: 1. vini mari (cele mai grave) 2. vini mici (celelalte) In perioada de pina la instaurarea dominatiei otomane cunoastem urmatoarele infractiuni: Infractiuni impotriva statului (cele mai grave) - infidelitatea si tradarea domnitorului era sanctionata cu moartea si confiscarea mosiilor - uzurparea tronului se pedepsea prin taierea nasului deoarece cu acest tip de neajuns nu vor putea nicicind sa devina domnitori Infractiuni contra justitiei: - depunerea marturiilor false se pedepea prin infierarea - neascultarea poruncilor autoritatilor se sanctiona prin amenda Infractiuni impotriva averii: - tilharia se pedepsea cu moartea - furtul si jaful se pedepsea cu amenzi pecuniare. Pentru jaful si furtul repetat (recidiva) se aplica pedeapsa cu moartea. - Folosirea fara voia proprietarului a branistei (prinderea pestelui, taierea lemnelor, stringerea fructelor) se sanctiona prin amenda judiciara Infractiuni impotriva personalitatii: - omorul, leziunile corporale erau pedepsite prin amenda judiciara. Se platea o recompensa familiei celui ucis. Infractiuni impotriva moralei, familiei, bisericii: - incalcarile normelor dreptului familial - incheierea casatoriei intre rude (gradele interzise) se sanctiona in dependenta de originea sociala a infractorilor (conforma Syntagmei lui Vlastares, pentru nobili se aplica surghiunul, pentru clasa de jos-pedepsele corporale) - rapirea, violul, adulterul se considerau infractiuni din cele mai grave si se santionau prin desegubina. *prin adulter se considera, inca, nasterea unui copil in afara casatoriei. - hulirea lui Dumnezeu, erezia sau furtul averii divinizate a bisericii se pedepseau prin amenda. Pedeapsa a inceput sa fie mai diferentiata (se tinea cont de circumstantele in care a fost savirsita infractiunea si de recidiva). Ca circumstanta atenunata putea fi originea sociala (doar cind infractorul era boier si comitea o infractiune impotriva familiei). Faptul ca au aparut pedeapsa cu moartea, pedeapsa de mutilare si pedepsele corporale, ne demontreaza faptul ca scopul pedepselor a evoluat: de la despagubire la intimidare. Pedeapsa cu moartea: - tradarea domnitorului - tilharie si jaf cu recidiva Pedeapsa de mutilare: - uzurparea tronului - depunerea marturiilor false Pedepsele pecuniare (amenzile judiciare) - dusegubina - gloaba - osluhul Pedepse complementare: - confiscarea mosiilor (in caz de tradare) - pedepsele canonice (post, inchinaciune, etc.) - compensatia (despagubirea privata) o Deosebiri dintre infractiuni din perioada Legea Tarii si infractiuni din perioada sec.XIV-mijl. sec. XVI: Apar infractiunile impotriva statului si impotriva justitiei o Deosebiri dintre pedepse din perioada Legea Tarii si pedepse din perioada sec. XIV-mijl. sec. XVI: Apare pedeapsa capitala si cea de mutilare