Femeia in societatea medieval romaneasc.

Secolele XV-XVII
Printre mostenirile evului mediu se numr si conceptia potrivit creia femeile au fost, fr
exceptii, subordonate brbatilor. Evul mediu era perceput, si inc mai apare astfel, ca fiind un ev
mediu masculin prin excelent. Ce a insemnat ins aceast dominatie a elementului masculin asupra
femeii si asupra societtii medievale in ansamblul ei? Unde a fost locul femeii si ce rol i s-a acordat
acesteia in feudalitatea masculinizat?
Dac sondm istoriografia apusean vom fi fr echivoc impresionati de numrul mare al
lucrrilor si de atentia pe care istoricii au acordat-o femeilor din epoca medieval de la spatiul
francez, la cel englez si german, la lumea si civilizatia bizantin. Din aceast perspectiv,
istoriografia romaneasc are inc un drum lung de parcurs. Progresele sunt ins vizibile, tot mai
multi cercettori abordand cu rigoare stiintific domeniul studiilor de gen: Sarolta Solcan,
Constanta Ghitulescu, Violeta Barbu.
Discursul oficial pe care societatea romaneasc dar si cea maghiar l-au elaborat vizavi de femei
avand in vedere faptul c orice epoc isi are propriul tipar feminin, c orice societate si-a construit
propriul arhetip feminin. Se expune tocmai ceea ce noi am considerat ca fiind femeia ideal redat in
textele cu valoare de lege.
Aceast abordare a surprins de fapt doar o latur definitorie ins a portretului femeii din
societatea secolelor XV-XVII. Este latura imaginar si imaginat a femeii, ea spune multe despre
modul in care femeia a fost perceput in societate de ctre autorittile laice si ecleziastice. Din
perspectiv documentar, acesta a constituit demersul cel mai lesne de intreprins cci normele
juridice sunt foarte generoase in a detalia limitele in care femeile trebuiau s isi deruleze existenta.
Profilul juridic al femeii a pornit de la definirea conceptelor de persoan, familie, capacitate
juridic, rudenie etc. Conform dreptului medieval, femeile erau (indiferent de categoria social desi
aceasta reprezenta criteriul fundamental de apreciere a capacittii juridice) inegale din punct de
vedere juridic in baza conceptelor crestine si pe constatarea unei situatii naturale de slbiciune si
usurint de cuget (Ceterchi I., 1980). Exist deci, la nivel discursiv, o diferent de gen, sexul
determinand in dreptul feudal o reducere a capacitatii juridice, in sensul c femeia nu a beneficiat
de capacitate juridic deplin (exceptand vduvele).
Conform acestor texte, femeia apare ca fiind un secund fidel dar labil al brbatului si care
trebuia tinut sub control dar totodat ea trebuia protejat de orice abuz sau tentatie tocmai datorit
slbiciunii ei fizice si mentale. Se impune de mentionat si faptul c majoritatea referirilor la femei
sunt in contextul definirii rudeniei si a familiei fondate prin cstorie. Probabil c in absenta
interesului pentru fixarea cadrului legal al cstoriei, femeile nu ar fi constituit un subiect al acestor
acte normative. Dar, in conditiile in care principalul cadru de manifestare al femeii in evul mediu si
inc in secolul al XVII-lea a fost familia, avem schitat un veritabil portret al femeii cstorite.
Statutul femeii a fost astfel analizat pornind de la normele referitoare la logodn si detaliind apoi
cadrul juridic al cstoriei. Conditii de fond si form erau cerute pentru validarea unirii conjugale.
Dintre conditiile de fond se numr si consimtmantul tinerilor.
Cand toate conditiile erau respectate cstoria putea fi incheiat. Ea crea drepturi si obligatii intre
soti: ei isi datorau reciproc credint, sprijin si ajutor ( N. Stoicescu, O. Sachelarie, 1988). La nivelul
obligatiilor inscrise cele ale sotiei erau net superioare celor ale brbatului.
Normele juridice sunt foarte generoase si in fixarea unui cadru legal pentru inzestrarea fetelor
si darurile intre soti. Pentru spatiul romanesc extracarpatic pravilele secolului al XVII-lea sunt cele
care insist asupra regimului juridic al zestrei. Dup cum atest si documentele zestrea reprezenta
un element constitutiv al cstoriei, o veritabil obligatie de familie. Normele sunt totodat foarte

generoase in a detalia conditiile in care o femeie isi pierdea zestrea, un bun care din punct de vedere
juridic era al femeii si asupra cruia sotul avea doar drept de uzufruct.
S-a insistat, de asemenea, si asupra cadrului legal in care se putea cere divortul. Subiectul este
amplu detaliat in pravile si a constituit o competent a instantelor ecleziastice.
Chiar dac indirect, normele juridice analizeaz si situatia femeilor necstorite. Ele nu
reprezint o categorie juridic aparte dar beneficiaz de o protectie legal care decurge tocmai din
statutul lor civil. In aceast categorie am inclus fetele, aflate in puterea absolut a tatlui, dar
protejate de eventuale abuzuri din partea acestuia; clugritele si vduvele. Acestea din urm se
bucurau de un statut juridic privilegiat avand capacitate juridic deplin desi practica a impus si
pentru aceast categorie de femei anumite limitri. Tot despre vduve de notat este si faptul c
normele transilvnene sunt mult mai generoase in detalierea conditiei lor. Decretele regilor isi
asumau de pild drept o obligatie moral datoria de a le proteja. In schimb Constitutiile Aprobate le
consider labile moral: ele protejeaz pe mostenitorii de neglijenta natural a vduvelor. Tot
pentru spatiul transilvnean de notat este si faptul c vduvele mestesugarilor au beneficiat de un
regim juridic aparte amplu fixat in statutele breslelor.
Postituatele si roabele tignci. Desi ele nu sunt tratate ca si o categorie juridic distinct pravilele
inscriu si prevederi referitoare la ele. Astfel, ele condamn moral si juridic activitatea prostituatelor.
De asemenea, aceste femei au fost discriminate prin prisma meseriei practicate, o dovedesc cu
prisosint normele legate de rpire si viol. Cat despre sotiile robilor statutul lor este unul net inferior.
tiganii au fost veritabilii marginalizati ai evului mediu romanesc (D. H. Mazilu, 2008). Ei depindeau
de stpani, erau un bun al acestora si deci nu se pune
problema capacittii lor juridice, inexistente. Totusi normele incearc s ofere si tigncilor o
oarecare protectie pedepsind pe stpanii care abuzau de ele. Cat despre infractiunile svarsite de
ctre igani, ei beneficiau, cand era vorba despre vini mici precum furtul, de clement ca si cum
infractiunea era inscris in codul lor genetic.
Dreptul de mostenire al femeilor. Succesiunea a fost una dintre cele mai importante institutii ale
dreptului feudal tocmai pentru c a fost chemat s contribuie la conservarea patrimoniului(Ceterchi
I., 1980). O societate puternic masculinizat se va interesa de femei in corelatie direct cu
mostenirea si istoria femeii a inceput timid cu abordarea acestei problematici de ctre istoricii
dreptului. La nivelul teoriei juridice, pravilele reglementeaz punctual situatia averii in cazul
decesului sotului/sotiei fr copii; a bunicului; a celui care a intocmit testament etc. Coroborand
teoria juridic cu practica dreptul de mostenire al femeilor se prezint astfel:
- Moldova: principiul egalittii sexelor.
- tara Romaneasc: privilegiul masculinittii dar cu derogri si subterfugii precum infrtirea sau
asezarea fiicelor in loc de fii, iar din secolul al XVII-lea egalitatea devine o
practic obisnuit. In plus este atestat cu o frecvent tot mai mare mostenirea pe cale testamentar.
- Transilvania: dreptul de mostenire are un caracter complex, un aspect de conglomerat. La nivel
oficial este impus principiul inegalittii sexelor, fetele mosteneau doar a patra parte sfertul de fiic.
Ele nu erau acceptate drept mostenitori haeres ci doar ca urmasi posteritas (D. V. Firoiu, 1993).
In secuime, de pild, se practica si prefacerea fetei in fecior. Cat despre sotie, aceasta mostenea din
bunurile mobile sau dup caz orice fel de bun dac se fcea prin testament. La nivelul nobilimii
romanesti este atestat coexistenta privilegiului masculinittii, a
egalittii succesorale dar si cu forma succesoral preluat de la nobilimea maghiar, respectiv, a
sfertului de fiic.
Portretul imaginat al femeii este completat prin concluziile extrase din analiza conditiei
juridice reale. In prealabil a fost analizat conditia juridic a femeii cstorite reflectat in pravilele
secolului al XVII-lea cci aceste norme ii fixaser foarte generos limitele si obligatiile fat de sot.
Ele au legalizat si violenta conjugal fapt ce dovedeste pe de o parte, c limitele puterii brbatului
asupra sotiei erau foarte generoase (sotul putea s o bat cu pumnul sau cu palma cand era ea de

vin dar fr vrjmsie si ori de cate ori dorea) iar, pe de alt parte se poate s fi fost vorba de o
incercare de a tempera elanul sotilor violenti (Constanta Ghitulescu, 2004). De asemenea, dup cum
o demonstreaz si cercetri anterioare dar si analiza textelor proceselor inregistrate in scaunul de
judecat al Odorheiului Secuiesc, violenta fizic asupra femeii era un fapt cotidian si cu atat mai
acceptabil atunci cand femeia era aceea care provocase cearta.
Dintre normele juridice referitoare la infractiuni am insistatatat asupra celor de drept civil cat
si penal. De nota este faptul c Biserica ortodox a fost foarte atent la supravegherea moravurilor
credinciosilor. In 1493, de pild, patriarhul Nifon fusese chemat in tara Romaneasc de Radu cel
Mare tocmai pentru a reforma moravurile muntenilor. El isi propusese eradicarea betiei si curviei.
Iar, un secol mai tarziu, in 1592 Hierax cerea bucurestenilor s se indrepte si s renunte la practici
precum adulterul si concubinajul. Biserica era deci institutia chemat s corecteze si s pedepseasc
abaterile de la moral. Dintre infractiunile mari si mici expuse cu scopul de a intregi profilul juridic
al femeii am analizat: trdarea; crima si pruncuciderea; rpirea; violul (infractiune greu de dovedit
autorittile ghidandu-se doar dup moralitatea femeilor); adulterul; incestul; bigamia; vrjitoria. Pe
lang aceste norme, cuprinde si modul si cauzele care le-au adus pe femei in fata instantelor de
judecat. La nivelul proceselor civile domin pricinile legate de mostenire iar, dintre femei,
categoria care apare cel mai frecvent in instant este aceea a vduvelor. Dintre normele de
drept penal am expus, subliniind totodat si o particularitate a profilului femeii din Transilvania,
vina vrjitoriei.
Insumand, din punct de vedere juridic femeia veacurilor XV-XVII a fost inegal in raport cu
brbatul. Totusi nu trebuie s intelegem c la nivel discursiv autorittile le-au lsat fr protectie,
dimpotriv si poate tocmai datorit labilittii fizice si morale, autorii textelor de legi incearc s le
protejeze. Nu este vorba de o protectie uniform cci conditia juridic a femeilor este dat in primul
rand de locul ocupat in ierarhia social dar si de moralitatea si conduita lor. In plus, indiferent de
arealul geografic, femeile par s aib aceleasi probleme juridice care le oblig s vin in fata
instantelor de judecat: sunt pricini legate de zestre, de mostenire etc.
Subordonarea si inegalitatea sunt deci cuvintele cheie care descriu profilul juridic al femeii.
Sursa acestora se regseste in incapacitatea fizic si labilitatea moral a femeilor definite ca atare de
ctre Biseric.
Se remarc din nou faptul c ritmurile vietii omului din veacul de mijloc sunt dictate de
Biseric, de aceeasi institutie care a conceptualizat si intregit portretul femeii supuse brbatului.
Intr-adevr, femeia nu s-a putut, nici nu a incercat de altfel, dezice de acest profil teoretic dar din
aceast perspectiv, a statutului lor social, ne aflm in fata unui paradox: documentele atest marea
libertate de care s-au bucurat femeile si aceasta tocmai in contradictie cu prevederile inscrise in
actele normative care o aduceau intr-o stare de inferioritate aproape total fat de brbati.
Ritmurile vietii femeii din secolele XV-XVII sunt deci dictate de Biseric. Botezul, logodna,
cstoria, inmormantarea sunt toate guvernate de religie. Ele pot fi totusi percepute si ca fiind
prilejuri de socializare cci la aceast dat publicul si privatul se intreptrund si se confund uneori.
Toate aceste evenimente reprezint etape din viata unei femei si in fiecare dintre ele ea a fost
definit prin raportare la brbati. Dintre prilejurile de socializare ale femeilor, expuse tocmai in
efortul de a construi profilul femeii reale si de a intregi universul feminin, au fost analizate
obiceiurile de nunt ale romanilor prilejuri care implicau in fiecare moment prezenta femeilor.
Nuntile au reprezentat prilejuri de socializare si pentru familiile domnitoare, prilej de a reactualiza
bunele relatii cu vecinii, fapt atestat, de pild, de invitaiile de nunt. Un alt fapt de via cotidian
a crui tratare s-a impus cu necesitate a fost consacrat ceremoniilor de inmormantare si, in corelatie
cu acestea, a atitudinilor in fata mortii si pregtirilor pentru moarte. Ritualul ortodox presupunea
prezenta femeilor ele erau bocitoarele, femei trncnitoare ce onorau cel mort cu urlete si cu
vaiete pganesti. Cat despre arta de a muri si pregtirea pentru moarte, Transilvania exceleaz prin
vasta literatura ce va inspira si mediul ortodox. Aceast literatur invta pe credinciosi cum s

moar. Semnificativ este si faptul c incepand din secolul al XVII-lea femeile devin subiecte ale
acestui gen de literatur funebr (D. H. Mazilu, 2008). Cea mai celebr lucrare rmane Sicriul de
Aur a lui Ion Zoba din Vintz care cuprinde, printre altele, sase omilii referitoare la femei. Ele
surprind, fapt specific de altfel acestui gen literar, varstele femeii: cand moare fata de boier, femeia
de cinste si inteleapt, femeia la nasterea copilului. Tot ele sunt acelea care redau, dintr-o alt
perspectiv si prin accentuarea trsturilor negative, portretul femeii imaginate. Ea este bland si
asculttoare (si nu nsalnic si sfadnic) cci supunerea este bunul cel mai de pre al femeii.
Moartea era un fapt cotidian pe care fiecare individ o pregtea in conformitate cu perceptele dictate
de Biseric. Egalizatoare deci ea nu fcea discriminri sexuale, de asemenea, brbati si femei, se
pregteau aidoma pentru marea trecere. In consecint, am analizat in mod comparat maniera in care
brbatii si femeile s-au pregtit pentru moarte. Indicii valoroase in acest sens ne-au oferit
testamentele. Testatorii isi ordoneaz bunurile, dispun ultimele dorinte determinati de varst, boal
sau in absenta mostenitorilor directi. Tot din sfera pregtirilor pentru moarte unii/unele recurgeau la
pelerinaje desi practica e mai rar uzitat in trile Romane. Mult mai frecvent se recurgea la
ctiorirea si inzestrarea lcasurilor de cult sau la retragerea din lume.
Acestea sunt principalele preocupri ale femeilor din secolele XV-XVII. La acestea se
adugau altele dac respectiva era doamn sau mam de domn: ceremoniile de curte, ridicarea in
rang a boierilor, primirea solilor.
Dar, dincolo de preocupri, viata nu le-a fost lipsit de griji. Evul mediu si secolul al XVII-lea
au insemnat perioade de insecuritate. Am urmrit deci s urmrim si cadrul social in care femeile
si-au derulat existenta. Am avut in vedere provocrile vietii cotidiene care au afectat intreaga
comunitate. Instabilitatea politic, frecventele conflicte militare, calamittile naturale au fcut
adesea victime in randul femeilor. Astfel, femeile au fost victime ale instabilitii politice:
abuzurile domnitorilor, conflictele interne domni-boieri le-au determinat uneori s ia calea pribegiei.
Costurile pribegiei nu erau deloc mici, adesea ele sau sotii lor vindeau zestrea pentru a se putea
intretine. Victime vor fi fost si sotii de domni: Ecaterina a lui Vasile Lupu, Nedelea a lui Constantin
Serban si altele. Turcii si ttarii au fcut si ei numeroase victime in randul femeilor. Ele sunt
deopotriv victime colaterale isi pierd sotii, copiii - dar si directe, documentele atestand nume de
femei duse in robia turc sau ttar precum si eforturile depuse de ele, sau de rudele lor, pentru a se
rscumpra.
Conform analizei documentare, viata cotidian a femeilor din secolele XV-XVII a fost grevat deci
de o multitudine de pericole: rzboaie, calamitti etc. toate constituind veritabile provocri. Traiul
nu le era deloc usor indiferent de apartenenta social, religioas sau etnic.
Vorbind despre profilul social al femeilor am considerat necesar si analiza succint a
cazurilor acelor doamne si principese care s-au implicat activ in viata politic a statului.Informatiile
referitoare la acest aspect sunt relativ putine si aproape niciodat directe cci conducerea statului era
o afacere exclusiv masculin. Exceptie de la regul vor face doamnele regente, din nou deci calitatea
de vduv este aceea care a permis femeilor s ajung in prim planul vietii politice. Dintre regente,
se expune cazurile Ruxandrei Lpusneanu, al Chiajnei si al Elisabetei Movil. Pentru Transilvania
cazul Ecaterinei de Brandenburg, caz unic prin faptul c ea a exercitat conducerea Principatului in
calitate de principe. Cele patru cazuri au impresionat pe contemporani si pe urmasi. De notat sunt
limitele care i-au fost impuse Ecaterinei de Brandenburg odat aleas si recunoscut drept principe
al trii. Capitolul mai cuprinde si analiza rolului pasiv al femeilor in politic. De fapt cele mai multe
doamne si domnite au jucat un astfel de rol. Ele au fost luate sau trimise ostatece, ele au fost oferite
drept garantie politic pentru actiunile sotilor sau tatilor lor, iar multe dintre fiice au fost folosite
pentru ca prin cstorie s serveasc scopurilor politice sau militare ale tatilor lor.
Un alt aspect dezvoltat a fost acela al implicrii doamnelor in viata public. Le regsim angrenate in
corespondent cu orasele transilvnene, cu principesele transilvnene. Soarta lor este
aceea care a impresionat si care ni s-a transmis prin intermediul cronicarilor. Ele apar in momente

de criz: Elena Rares, familia lui Mihai Viteazul sau acela al familiei lui Constantin Brancoveanu.
Un ultim subiect implicrii femeilor in activitti de factur economic. Dup cum atest numrul
mare al documentelor, prezenta femeilor in viata economic a fost deosebit de pregnant si de
diversificat. Dac putem vorbi despre specializarealor in domeniul economic domin actele de
vanzare-cumprare de proprietti, zlogirile, daniile dar si comertul cu de-amnuntul. Cat despre
bazele puterii economice ale femeilor stau mrturie foile de zestre, actele de inzestrare si de
mostenire precum si inventarele de avere. Intre acestea din urm se numr acelea ale Zamfirei, fiica
lui Moise vod sau al vduvei lui Ptrascu cel Bun. Toate aceste acte au fost evaluate prin
comparatie cu inventare similare ale averilor unor fosti domni si boieri: Petru Schiopul, Radu
Mihnea, banul Vasilachi. La nivelul implicrii economice a femeilor,sub raport numeric, domin
actele de vanzare de mosii. Ratiunile acestor acte sunt ins foarte diverse. In multe dintre cazuri
femeile renunt la proprietti obligate de srcie, pribegie, onorarea unor obligatii ale rudelor (soti
sau copii, frati, surori) sau pentru a obtine sumele necesare pentru plata rscumprrii din robie.
Indiferent de motivatie, actele inscriu caracterul voluntar al tranzactiei. Femeile vand de bun voie,
nesilite de nimeni dar in general cu acordul sau dup o consultare prealabil a rudelor. Cand renunt
la un bun din zestrea femeii documentele precizeaz acest lucru. Referitor la actele de cumprare,
dar observatia este valabil si pentru actele de vanzare, acestea sunt achizitii comune ale cuplului
din nou cu precizarea c respectiva achizitie se fcuse din banii femeii. La nivelul actelor de
imprumut femeile apar atat in calitate de creditor cat si de debitor. Din nou, raiunile pentru care
femeile au apelat la imprumuturi sunt foarte diverse.
Despre implicarea lor in activitti comerciale putem afirma c femeile desfsoar in general un
comert local, cu bunuri din propria gospodrie.
In aceeasi sfer a implicrii femeilor in activitti economice, si actiunile de ctitorie si inzestrare a
lcasurilor de cult. Actiunile de aceast natur nu sunt reprezentative doar pentru a indica
preocuprile spirituale ale femeilor ci ele indic totodat si puterea economic a acestora, atestand
deci si gradul de implicare al acestora in viata social a comunittii. Intre ctitori si donatori se
numr cu precdere sotii, fiice de domni si boieri. De asemenea, inzestrarea lcasurilor de cult este
intalnit mult mai frecvent decat ctitorirea in conditiile in care actul nu implica un efort financiar
atat de consistent. Femeile donau bunuri proprii: proprietti funciare,robi, bani sau obiecte, in
general, de uz liturgic.
Toate aceste acte atest faptul c femeile au fost mult mai libere in actiuni decat ne-au lsat
a intelege normele juridice analizate anterior. De asemenea, ele sunt o certificare a faptului c
societatea nu a tinut femeia izolat, ferit de ceilalti, ea fiind un participant activ la viata comunittii.
Femeia si familia in evul mediu romanesc a reprezentat, cu sigurant,aspectul definitoriu in efortul
de a evidentia statutul femeii din secolele XV-XVII. Cadrul principal de manifestare al femeii a fost
familia. Sub raport documentar a fost aspectul cel mai dificil de abordat din cauza tcerii
documentelor. Si in spatiul familial preponderenta masculinului este incontestabil. Astfel cum a
definit-o Biserica, familia romaneasc este in primul rand familia crestin. Biserica a fost institutia
care a reglementat si fixat raporturile dintre membri ei. Capitolul reia succint institutiile care au stat
la baza intemeierii unei familii: logodna si cstoria cu trimiteri mai cu seam la ratiunile si
obligatiile care decurg din aceste acte. A mai fost expus si modul de conceptualizare al cstoriei, o
analiz concis asupra crestinrii institutiei in Occident si in trile Romane. Ea reprezenta un
element obligatoriu in ciclul vietii grevat fiind de cutume si de pravile care au fcut ca femeia
cstorit s fie net inferioar brbatului. Avem de-a face cu un transfer de autoritate, un act care se
incheia doar cu acordul printilor si care avea ca finalitate:procrearea. Imaginea teoretic asupra
cstoriei oferit de actele normative este ins doar o latur, cea ideal a cuplului construit prin
cstorie. Tocmai de aceea ne-am propus a urmri, de cele mai multe ori intuind printre formulele
distante ale actelor de cancelarie, care a fost raportul real intre membri familiei. In familie, ca si in
societate, femeia si copiii sunt in puterea tatlui.

Femeia odat cstorit isi asuma o serie de obligatii, responsabilittile in cadrul menajului fiind
foarte clar si strict delimitate iar din acest tipar nu iese nimeni. Pornind de la familie am urmrit
totodat ipostazele pe care le imbrac femeia de-a lungul existentei sale: fata in familia printeasc
ce are un statut sensibil diferentiat comparativ cu al bietilor si care ridica probleme suplimentare
precum castitatea, inzestrarea si cstoria. Cat despre relatia prini-copii supunerea este cuvantul
cheie. Despre sentimentele fat de copii cel mai lesne de identificat a fost preocuparea de a-i
inzestra si a le asigura succesiunea. Actul a fost inteles drept o materializare a acestor sentimente.
El denot si caracterul contractualist al relatiei: printii se preocup de soarta copiilor iar acestia
intorc serviciul cand printii ajung la btranete. Cat privesc sentimentele fat de fiice, din nou
domin preocuparea pentru a le inzestra.
O alt perspectiv, la fel de important, a portretului feminin este aceea de sotie si mam. In
calitate de sotie femeia intra intr-o nou etap a existentei sale, etap pentru care ea fusese
pregtit. Noul ei statut era marcat si de o transformare fizic: acoperirea capului, cocul (N.
Bethlen: pune cocul, ia asupra-ti grijile). Despre sentimentele din cadrul cuplului nu stim prea
multe. Tcerea domneste asupra acestui aspect. Ele trebuie s fi fost atunci ca si acum din cele mai
diverse. Dimensiunea maternittii a fost de asemenea subiect de analiz. Ea a reprezentat de fapt cea
mai important trstur a femeii medievale si moderne. Pentru unii clerici ea a reprezentat singura
calitate a acesteia. Mare parte a existentei lor femeile au fost preocupate de aceasta: Iuliana, sotia lui
Luca Arbore a avut nou copii; a lui Tut Ion logoft sapte; Anghelina a lui Matias vistier 12, Elina
Cantacuzino nou si lista ar putea continua.
Sotii si mame, femeile rmaneau sub autoritatea sotilor pan la moartea acestora. Vduva era
ins uneori controlat chiar si dup moarte: mrturie in acest sens stau testamentele sotilor. Vduvia
presupunea nu doar avantaje ci si o serie de provocri: conducerea si administrarea problemelor
familiei; neintelegerile legate de succesiune; achitarea eventualelor datorii ale sotului defunct.
Insecuritatea putea fi deci permanent dup cum atest si documentele care inscriu diverse abuzuri
svarsite asupra unor vduve. Pentru a le evita vduvele puteau opta pentru recstorie sau
clugrire.
Analizand deci statutul femeii in cadrul familial profilul femeii se intregeste: fiic, sotie,mam si
vduv reprezint principalele fatete ale acestui profil. Din nou trupul, sexualitatea au fost
cele care i-au fixat definitiv locul si rolul in spatiul privat, in familie. Regula care domin cuplul,
familia este aceea a superiorittii brbatului. Si totusi, nici normele juridice si nici realitatea
intrevzut in izvoarele studiate nu exprim indeajuns starea de inferioritate a femeilor precum nici
feluritele greutti si violente la care au fost ele supuse. Din aceast perspectiv putem vorbi, pentru
femeile din tara Romaneasc, Moldova si Transilvania de o comunitate de destin. Preponderenta
masculinului a marcat, indiferent de spatiu geografic, constructia si relatiile din structura menajului.
Strini despre romance, romani despre femeile de origine strin,abordeaz portretul feminin
din perspectiva alterittii in conditiile in care am considerat a fi indispensabil tratarea lui prin
raportare la ceilalti, la modul in care strinii au privit femeile din trile Romane. In acest sens
analiza s-a centrat in primul rand pe impresiile cltorilor occidentali.
Dintre aspectele in corelatie cu femeile care intereseaz pe strini in prim plan stau descrierile
consacrate ritualurilor de nunt ale romanilor: rpirea fetelor; hora; impodobirea caselor mirilor.
Cltorii au mai fost impresionati, negativ ins, si de faptul c romanii divortau foarte usor si mai
ales de faptul c practica fusese adoptat si de ctre catolicii rezidenti in Moldova. Dintre aspectele
de viat cotidian ei surprind ineditul, particularul: toleranta fat de concubinajul domnitorilor,
practica recstoriei, situatia si pericolele prin care trec familiile boierilor pribegi sau despre
superstitiile romanilor. Giovani Antonio Magini nota de pild predilectia lor spre eresuri, ghicit si
descantece. Putini au fost acei strini interesati in mod direct de soarta femeilor. Ei nu le remarc
decat arareori si doar cand sunt fapte ce trec dincolo de normalitate: faptul c ele au conducerea
casei, c se bucur de o mare libertate. Un alt aspect dezvoltat este acela al vestimentatiei femeilor.

Subiect despre care ei ne transmit ins informatii confuze: pentru unii portul femeilor era de mod
turceasc, de inspiratie roman sau de influent greceasc si turceasc. Interesant este si
corespondenta pe care unii cltori strini o fac intre vestimentatia si moralitatea femeilor: hainele
le diferentiau de pild pe prostituate de restul femeilor (Evlia Celebi). Per ansamblu imaginea pe
care acesti strini o transmit despre romani in general si despre femeile acestora in particular este
una confuz si uneori contradictorie. De femei ei nu sunt interesati decat atunci cand ele sau faptele
lor se remarc prin inedit.
Am analizat totodat si rapoartele unor emisari oficiali care ofer informatii valoroase si despre
destinul unor femei din familiile domnesti sau nobiliare. Unele acte de aceast factur au
inregistrat de pild si actiunile in planul vietii politice sau relatiile dintre soti. Strinii nu vor omite
de exemplu implicarea politic a Chiajnei sau a Elisabetei Movil sau evolutia ingrijortoare a
raporturilor cuplului princiar Sigismund Bathory si Maria Christierna. Impresionati vor fi si de
destinul unor vduve. Astfel ni s-au relevat provocrile si dificulttile prin care aceste doamne au
trecut dup decesul sotilor lor. Aflate in tri strine ele se vd nevoite s cear clement si sprijin
autorittilor adoptive invocand numele si faptele sotilor. In asemenea ipostaze le-am identificat pe
doamna Voica a lui Radu Mihnea, pe Ana a lui Aron vod, pe Voica a lui Ptrascu cel Bun; pe
Stanca a lui Mihai Viteazul; pe Marghita Movil sau pe Safta a lui Gheorghe Stefan.
Am incercat de asemenea s identificm si modul in care doamnele alogene au privit spatiul
romanesc. In acest sens ne-am raportat la corespondenta pe care Ecaterina Salvaresso a purtat-o cu
sora sa din Venetia. In calitate de doamn (1568-1577) si apoi de regent (1577-1583) Ecaterina s-a
putut familiariza cu viata politic si moravurile muntenilor. Corespondenta-i surprinde nu de putine
ori inapoierea muntenilor. oamenii au deprindere nenorocit, aici sunt locuitorii oameni
slbatici, o tar nenorocit, focul imi arde in cap de rutatea celor ce ne stpanesc.
In conditiile in care intre boierii din ara Romaneasc si Moldova si nobilii din Transilvania a
existat un contact permanent ne-am propus s identificm si modul in care cei din urm au privit pe
romanii din cele dou tri romanesti. La nivelul creatiilor cronicresti cel mai generos in descrierea
romanilor a fost Szamoskozy. Consemnrile sale referitoare la romani sunt predominant negative
(exceptand descrierea lui Ieremia Movil) marcand superioritatea net a maghiarilor. Aidoma si
muntencele au parte de o descriere cu conotatii negative, astfel doamna Stanca este descris ca fiind
o bab btran in timp ce mama lui Mihai Viteazul nu era altceva decat o vanztoare de rachiu,
iar Josika era catalogat drept fecior de tarf roman.
Despre atitudinea vizavi de romanii transilvneni si implicit despre romance nu stim prea
multe. Cel mai frecvent se remarc diferenta religioase. Semnificative, la nivelul de percepere al
acestora, au fost conditiile pe care Stefan Geleji incercase s le impun lui Meletie in 1640 cand se
cerea s se fac strane atat pentru brbati cat si pentru dobitoacele de mueri.
Femeia din Tara Romaneasc, Moldova si Transilvania secolelor XV-XVII a fost un subaltern, net
inferior brbatului. Mai putin inegal a aprut statutul femeii in societate. Din aceast perspectiv, a
vietii cotidiene, femeile au fost egale cu brbatii: au avut de infruntat aceleasi provocri, au suferit
de pe urma acelorasi calamitti; sau preocupat deopotriv de soarta sufletului, au luat calea
pribegiei, au fost robite aidoma brbatilor. Astfel, dac in justitie si in familie ele se aflau intr-o stare
de subordonare, sub raport socio-economic ele au mai
recuperat din aceast inferioritate.
Am urmrit deci universul feminin romanesc al veacurilor XV-XVII in aspectele sale fundamentale.
Comparativ cu evul mediu occidental, femeile din Trile Romane au fost net inferioare brbatilor,
dar nu un inamic al acestora. Fiecare femeie, in grupul su social, a putut actiona peste limitele
virtuale impuse de niste norme juridice pe care oricum prea putini le cunosteau. Lumea secolelor
XV-XVII este o lume a brbatilor, o lume care a acordat femeii un rol bine determinat si profund
ancorat realittilor timpului: un timp al conflictelor, al provocrilor si
insecurittii ajutat de dogmele religioase au fcut-o pe femeie inferioar atat fizic cat si moral.

Afirmaia lui Simone de Bouvoir femeie nu te nasti ci deviipoate fi adaptat, mutatis mutandis, si
pentru lumea romaneasc a secolelor XV-XVII: femeile au fost crescute si educate in spiritul impus
de Biseric si de brbati: fiic, sotie si mam, vduv, in fiecare moment in umbra unui brbat,
brbatii au construit femeia iar aceasta nu s-a opus nicicand.
Bibliografie selectiv
1. Goant Al. I., Femeia si drepturile ei de mostenire in Moldova dup obiceiul pamantului, in
Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie, A. D. Xenopol, Iasi,XVII, 1980.
2. Solcan Sarolta, Negustoresele din Cluj in prima jumtate a secolului al XVII-lea, in Mediaevalia
Transilvanica, tom V-VI, 2001-2002, nr. 1-2..
3. Cantemir D., Descriptio Moldaviae, Bucuresti, 1973.
4. Barbu Violeta, De bono conjugalis. O istorie a familiei din Tara Romaneasc,Bucuresti, 2003.
5. Bock Gisela, Femeia in istoria Europei. Din Evul Mediu pan in zilele noastre, Iasi,2002.
6. Costchel V., Panaitescu P. P., Cazacu A., Viaa feudal in ara Romaneasc si Moldova sec.
XIV-XVII, Bucuresti, 1957.
7. Ciupal Alin, Despre femei si istoria lor in Romania, Bucuresti, 2001.
8. Craveri Benedetta, Amante si regine, Bucuresti, 2006.
9. Crciun Ioachim, Cronicarul Szamoskozy si insemnrile lui privitoare la romani 1566-1608,
Cluj-Napoca, 1928.
10. Duby G., Doamnele din veacul al XII-lea, Bucuresti, 2000.
11. Filipascu Al., Patronime maramuresene. Genealogia familiei de Dolha si Petrova, Bucuresti,
2003.
12. Iorga N., Femeile in viata neamului nostru, Vlenii-de-Munte, 1912
13. Gane C., Trecute vieti de doamne si domnite, vol. I, II, Chisinu, 1991.
14. Idem, Foaia de zestre a unei domnite moldovene din 1587 si exilul venetian al
familiei sale, Bucuresti, 1926.
15. Idem, Portretele Doamnelor romane,Bucuresti, 1937.
16. Lazard Madelaine, Eva in oglind. Viata femeii in Renastere, Bucuresti, 2007.
17. Lecca Octav-George, Familiile boieresti romane, Bucuresti, Romane, sine anno.veche, Iasi,
2006.
18.. Idem, Vduvele sau despre istorie la feminin, Iasi, 2008.
19. Muchembled R., Ptimiri ale femeilor in vremea Reginei Margot 1553-1615,Chisinu, 2004.
20. Prezente feminine. Studii despre femei in Romania, Ed. Ghizela Cosma, Enik Magyari-Vincze,
O. Pecican, Cluj-Napoca, 2002.
21. Eadem, Femeile din Moldova, Transilvania si ara Romaneasc in Evul Mediu,Bucuresti, 2005.
22 Chiril Georgeta, Aspecte privind statutul juridic al femeii cstorite din Tara Romaneasc si
Moldova reflectat in Pravilele domnesti din secolul al XVII-lea, in Studia Universitatis Petru Maior.
Historia, 3, Tg-Mures, 2003.
23. Fodor Georgeta, Rolul politic al femeilor din societatea medieval romaneasc.Profile istorice:
Ruxandra Lpusneanu si Elisabeta Movil, in Studia Universitatis Petru Maior. Historia, 5, TgMures, 2005.
24. Fodor Georgeta, Imaginea femeilor romane in scrierile cltorilor strini, in Studia
Universitatis Petru Maior. Historia, 6, Tg-Mures, 2006.
25. Ghitulescu Constanta, Evul Mediu Romanesc si istoria femeii, in vol. coord. de Ionela Blut,
Ioana Cirstea, Directii si teme de cercetare in studiile de gen din
Romania. Atelier, Bucuresti, 2002.