Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ordinul franciscan a fost intemeiat de Francisco D’Assisi († 1226), calugăr martir care a dus
mai departe strădania de a actualiza mesajul evanghelic în existenţa pământească. Sfântul Francisco
d’Assisi a trăit profund viaţa monahală şi a căutat să găsească în orice nenorocit scânteia divină. Aceste
sacrificii şi-au gasit apogeul în retrăirea patimilor lui Hristos pe propriul trup14. El impulsionează mersul
înainte al religiei, civilizaţiei şi societăţii, de asemenea el defineşte apostolatul pentru noua eră creştină.
Sfinţenia lui e centrată pe Hristos cu care ajunge să se identifice prin stigmate. Sfântul Francisc îmbină
simplitatea cu prestigiul, smerenia cu autoritatea.15
Acest ordin a apărut în mijlocul lumii laice, emanând direct din ea şi din frustrările ei.
Sfântul Francesco a fost un tânăr vesel de la curte, care, tânăr fiind, a renunţat al averea sa spre
a propovădui cuvântul Evanghelia, cântând frumuseţile lumii şi atotputernicia divină16.
Sfântul a fost considerat de către adepţii săi ca „un al doilea Hristos” datorită abnegaţiei de care
a dat dovadă şi a stigmatizării17.
Imediat ce au fost avizaţi pentru a predica, ei s-au răspândit în toate oraşele Franţei de Nord.
Misiunea lor, aceeaşi cu a dominicanilor era de a îndepărta pericolul ereziilor şi de a
propovadui evanghelia.
Ei au fost organizaţi în oraşele ce trebuiau „cucerite” şi le-au fost impusă o viaţă intelectuală.
In 1230, Franciscanii îşi fac apariţia în Polonia, pentru ca în 1300 să-i fi depăşit pe confraţiilor
în numărul de convente (40 de convente franciscane, faţă de 33 de convente dominicane) şi în reputaţie.
Insă din punct de vedere administrativ au adoptat aceeaşi formă de organizare- provincia. Un
exemplu grăitor este provincia Boemiano- Polonă18.
In Ungaria, primii franciscani au sosit pe la 1229 iar expansiunea lor a fost mai degrabă lentă
aşezându-se în oraşele coloniştilor.
Inainte de 1260, franciscanii au fondat 17 convente în Ungaria, dintre care zece în oraşele în
care existau deja mănăstiri dominicane, ca de exemplu oraşele Ujlak, Ilyės, Szeged, etc19.
In Transilvania, ordinul Franciscan s-a indreptat în primul rând spre diocezele catolice. Apoi,
atentia fraţilor minoriţi s-a îndreptat spre provinciile extracarpatice.
In secolul al XIV-lea şi al XV-lea, pe teritoriul României de astăzi existau circa 40 de mănăstiri
franciscane aparţinând provinciei Sfânta Maria.
In secolul al XIV-lea au fost menţionate patru mănăstiri: la Bistriţa, Orăştie, Sibiu şi Târgu-
Mureş, adăugându-se apoi cele de la Oradea şi Satu-Mare.
In secolele XV- XVI s-au fondat convente la Teiuş, Albeşti, Suseni, Târgu-Mureş, Şumuleu,
Hunedoara, Haţeg, Cluj, Braşov şi Mediaş.
In Moldova, au fost înfiinţate mănăstiri franciscane la Bacău, iar în Vlahia la Târgovişte şi
Câmpulung.
In custodia conventului de la Ineu intrau şi cele de la Cheri, Caransebeş, Sălard, Baia-Mare,
Medieşul Aurit şi Căşeiu.
In Banat avem convente la Haţeg, Cheri şi Caransebeş, divizate în vicariate care au fost la
rândul lor reorganizate în mai multe rânduri.
Intr-o listă din 1400 sunt menţionate în Moldova convente franciscane la Siret, Baia, Hotin,
Chilia şi Cetatea Albă20.
Concluziile pe care le putem formula în legătură cu caracteristicile răspândirea ordinelor de
călugări cerşetori sunt următoarele:
• Scopul călugărilor era acela de a arăta lumii calea mântuirii, răspândirea Evangheliei.
Scopul pentru care acestea au fost trecute în legalitate de Papă este acela de a ajuta la înlăturarea
ereziilor. In acest scop, se consideră că Dominic Guzman a fost unul dintre anchetatorii Inchiziţiei22.
• Precum se observă şi din enumerările de mai sus, ordinul dominican, deşi a fost
primul care s-a manifestat şi s-a răspândit, el a fost devansat de ordinul franciscan.
• Aceste ordine s-au răspândit cu preponderenţă în oraşele mari in viaţa cărora s-au
implicat şi nu în târguri23.
1. Achim Viorel, Les unités territoriales de l’ordre franciscan dans l’espace roumain aux XIV e–
XVe siècle în Ethnicity and Religion in Central and Eastern Europe edited by Maria Crăciun şi
Ovidiu Ghitta, Cluj:University press, 1995, pp 31-44
2. Dobre Claudia, The Mendicant Mission in a Orthodox Land: A Case of Study of Moldavia in
the Thirteenth Century, în Annual of Medieval Studies at CEU, vol. 9, 2003, pp 225-249
3. Duby Georges, Arta şi societatea 980-1420, Bucureşti: Ed. Meridiane, 1987, vol.I pp 113-68
4. Fügedi Erik, La formation des villes et lesvillages et les ordres mendiantes en Hongrie, în
Annales E.S.C., XXV, 1970 pp 966-987
5. Le Goff Jacques, Sfântul Francisc de Assisi, Bucureşti:Polirom, 2000
6. Kloczowski Jerzy, La Pologne dans l’Eglise médievale, Aidershot, Hampshire, Great Britain:
Variorum,1993 ; capitolele The Dominicans in the Polish Province in the Middle Ages şi The
Brothers Minor in Medieval Poland
7. Http//: www.google.ro/209.85.135.104
8. Http//:www.google.ro/Temi per la storia della chiesa sec XIV-XX
9. Miccoli Giovannni, Calugării în vol. Omul Medieval, coordonat de Jacques Le Goff,
Bucureşti:ed. Polirom, 1999
10. Rusu Adrian Andrei, A Glimpse into the Inner Life of a Transilvanian Monastery. The
Dominican Monastery of Vinţu de Jos (Alba County), in Church and Society in Central and
Eastern Europe, edited by Maria Crăciun, Ovidiu Ghitta Cluj-Napoca: European Studies
Foundation Publishing House, 1998, pp 13-22
11. Salontai Mihaela Sanda, Mănăstiri dominicane din Transilvania, Cluj-Napoca:Nereamia
Napocae, 2002