DICTATURA STALINISTĂ

Cine era Stalin?

Iosif Visarionovici Djugaşvili s-a născut în 1879 în
Georgia, o provincie sălbatică şi muntoasă din
sudul imperiului, renumită pentru cruzimea
populaţiei sale. Familia sa a trăit într-o sărăcie
constantă, tatăl său fiind pantofar. Datorită
insistenţelor mamei, Stalin s-a înscris la Seminarul
ortodox, unde a fost atras mai mult de ideile
politice cu care a venit în contact, decât de teologie.
De la data exmatriculării sale de la Seminar, în
1899, Stalin a fost un acolit devotat al lui Lenin. În
1912 era unul dintre cei 6 membri ai Comitetului
Central, fiind promovat de Lenin pentru calităţile
sale organizatorice şi pentru supunere. Este dificil
de apreciat rolul jucat de Stalin în revoluţia din
octombrie. A fost numit în funcţia de comisar al
naţionalităţilor şi tocmai în acest rol a trezit pentru
prima dată neîncrederea lui Lenin.
I. Venirea la putere a lui Stalin
După moartea lui Lenin, în 1924, a
început o luptă dură pentru putere
între Stalin şi Troţki. Câştigătorul a
fost Stalin.
Ce gândea Lenin ?
« Testamentul » lui Lenin (note dictate de
Lenin în decembrie 1922 – ianuarie 1923)
•« Tovarăşul Stalin, devenit secretar general,
are acum o mare putere în mâinile sale şi eu
nu sunt sigur dacă va şti să folosească
această putere cu destulă prudenţă. Pe de
altă parte tovarăşul Troţki, chiar dacă, acum,
este omul cel mai capabil, manifestă o prea
mare încredere în el şi este prea atras de
latura administrativă a afacerilor…
•Stalin este prea brutal şi acest defect,
tolerabil în mijlocul nostru şi în relaţiile între
noi comuniştii, nu mai este în funcţia de
Secretar General. Eu propun deci tovarăşilor
să studieze un mijloc pentru a-l înlătura pe
Stalin din acest post şi a numi în locul său un
alt om care să fie mai tolerant, mai loial, mai
civilizat şi mai atent faţă de tovarăşi, toane
mai puţin capricioase, etc. Aceste trăsături
pot să pară a nu fi decât un mic detaliu. Dar
din punctul meu de vedere nu este un detaliu,
ci un lucru care poate avea o importanţă
decisivă. »
Leon Troţki (1879-1940) Iosif Stalin (1879-1953)
Candidaţii
Născut într-o familie de evrei din
burghezia mijlocie, participă la
revoluţia din octombrie,
organizează Armata Roşie care
câştigă războiul civil. Susţinător al
unei revoluţii mondiale şi a
industrializării URSS (contra NEP
lui Lenin)

În 1927, Stalin reuşeşte să-l excludă pe

Troţki din partid, apoi îl exilează din URSS.
Troţki se refugiază în Mexic, unde Stalin
pune să fie asasinat în 1940.
II. Construirea socialismului
« Scopul principal al planului cincinal
Pentru construirea socialismului au
era de a face trecerea ţării noastre de la
fost elaborate planurile cincinale,
tehnica sa veche la o tehnică nouă,
având următoarele obiective:
modernă… de a transforma URSS dintr-o
ţară agricolă şi slabă într-o ţară •creşterea producţiei industriale, mai
industrială şi puternică, de a trece de la ales în industria oţelului, fierului,
mica economie rurală fărâmiţată la calea cimentului, şi electrificarea ţării.
marii economii colectivizate, de a elimina •colectivizarea gospodăriilor ţărăneşti
complet elementele capitaliste şi de a
crea o bază economică pentru
construirea unei societăţi socialiste...
Care era veriga esenţială a planului
cincinal? Era industria grea. Căci
industria grea poate să reconstruiască şi
să pună pe picioare şi industria în
întregul ei, şi transporturile, şi
agricultura. Deci, cu ea trebuie să
începem. »

J. Stalin, Doctrina U.R.S.S., 1938

- Colectivizarea agriculturii : cum ?
« Eu vreau să vorbesc despre cotitura
radicală ce a avut loc în dezvoltarea
agriculturii noastre, mergând de la
mica economie individuală de dinainte
la marea agricultură colectivă
avansată, la munca pământului în
comun, la staţiunile de maşini şi
tractoare, la kolhozurile bazate pe
tehnica modernă, în sfârşit la
sovhozurile uriaşe prevăzute cu sute de
tractoare şi combine.
Realizarea partidului aici a constat în
faptul că într-un număr mare de
regiuni, noi am reuşit să îndepărtăm
marea masă a ţăranilor de la vechea
cale capitalistă de dezvoltare la calea
socialistă de dezvoltare, ce înlătură
bogătaşii şi sprijină ţăranii mici şi
mijlocii,(...) permiţându-le de a ieşi din
sărăcie şi aservire faţă de Kulaci şi de a
se angaja pe calea muncii pământului
în comun. »
Stalin, discurs ţinut pe 7 noiembrie
1929.
Colectivizarea reprezintă trecerea de la
proprietatea individuală privată la
proprietatea colectivă a pământurilor,
vitelor şi uneltelor agricole.
S-a realizat prin mecanizare, cu ajutorul
staţiunilor de maşini agricole şi prin
crearea de colhozuri şi sovhozuri.
Colhoz : cooperativă agricolă de
producţie în care pământul, uneltele,
vitele sunt deţinute în colectiv. Ţăranii
vând produsele lor statului.
Sovhoz : fermă agricolă de stat.
Terenurile, vitele şi utilajele aparţin
statului, iar ţăranii primesc salariu
pentru munca prestată.
Represiunea împotriva ţăranilor care
refuzau aceasta, sau a celor consideraţi
bogaţi, a fost extrem de violentă.
Între 1931-1932 Stalin a provocat în
Ucraina o foamete care a dus la moartea
a 6 milioane de oameni.
- Colectivizarea agriculturii : pentru ce ?
 - Planurile cincinale şi industrializarea :
Ce este un plan cincinal ?
Planul este un text, stabilit de Gosplan (ministerul planificării) pentru 5 ani, care fixează
obiectivele producţiei pe care fiecare întreprindere naţionalizată (proprietate a statului)
trebuie obligatoriu să o atingă.
Programul de industrializare are ca scop transformarea ţării într-o mare putere industrială.
Prin mijloace diverse se încerca obţinerea unor producţii peste limitele normale: recompense
materiale, beneficii, dar şi sancţiuni. Nerealizările erau explicate prin existenţa sabotajului
industrial.

Minerul Stahanov şi echipa sa în 1935 : el extrăsese

singur, într-o zi, de 14 ori mai mult cărbune decât cerea
norma de plan. El devine un erou naţional făcând turnee
în toată ţara. Stahanovismul (a produce mai mult şi mai
repede) devine cuvântul de ordine în toată industria. În
realitate era un montaj de propagandă.
Ce se poate spune despre bilanţul primelor trei planuri cincinale?

Planurile avantajează industria grea şi cea a construcţiilor de maşini unelte, care

progresează puternic. În 1940 URSS este a treia putere industrială din lume.
Agricultura se prăbuşeşte în 1932, mai ales creşterea animalelor. Pentru toată perioada este
stagnare: colectivizarea a fost un eşec.
Planurile au neglijat bunurile de consum (destinate populaţiei).
 III. Un regim totalitar
A) Cultul personalităţii

B) Înregimentarea societăţii

C) Teroarea stalinistă
 A) Cultul personalităţii
Un zeu:

O, Mare Stalin, o, conducător al popoarelor,

Tu care faci să se nască omul
Tu care faci să rodească pământul
Tu care întinereşti secolele
Tu care faci să înflorească primăvara
Tu care faci să vibreze coardele muzicale
Tu eşti floarea primăverii mele
Un soare reflectat de milioane de inimi umane.» « Micul părinte al popoarelor » se poate
Rashimov, poem publicat în cotidianul Pravda, citi : « Datorită mult iubitului Stalin, noi
28 august 1936. copiii creştem în bucurie şi
prosperitate »
Conducătorul : pe
străzi, 7/11/1937
Afiş pentru cel de-al XVII-
lea Congres al Partidului
Comunist rus, 1934
 Poporul (muncitori, cu caschete) care defilează de la
stânga (Lenin) la dreapta (Stalin), şi susţine tot
edificiul afişului (Stalin se sprijină pe popor).
Poporul poartă pancarte susţinând politica lui Stalin
continuând-o pe cea a lui Lenin :

« Trăiască Măreţul Conducător al Revoluţiei

Proletare Mondiale tovarăşul Stalin! »

«Trăiască Partidul invincibil

al lui Lenin! »
Alte exemple : parade militare şi sportive

Aniversarea revoluţiei din

octombrie la Leningrad 1938

Marea paradă a tineretului

sovietic din Piaţa Roşie de la
Moscova, 1935
 Artele în slujba regimului totalitar

« Realismul socialist » : S. Gerasimov,

Sărbătoarea secerişului într-un colhoz, 1937

S. Eisenstein în timpul
filmărilor la filmul
“Linia generală. Vechi
şi nou”( a doua parte
a titlului este a lui
Stalin), 1929, film în
favoarea colectivizării
satelor.
Muncitorul şi colhoznicul, Vera
Mukhine, pavilionul sovietic al
Expoziţiei universale de la
Paris, 1937.
B) Înregimentarea societăţii
« Pentru ce sunt ei atât de entuziaşti ? mă întreb. Ei sunt îmbrăcaţi sărac. Nu sunt bine hrăniţi.
Toţi au un aer de înfometaţi(...) Eu mă gândesc la metoda comunistă: a se pune stăpânire pe copii
începând de la creşă, a-i urmări la grădiniţă apoi la şcoală, a-i înrola apoi în organizaţia de
pionieri şi Comsomol. Totdeauna a-i ţine în mână printr-o propagandă necontenită! Propaganda!
Propaganda! Prin film, imagine, afiş, manual, ea îi va urma peste tot. »
Walter Citrine, În căutarea adevăratei Rusii, 1937.

Din copilărie, la şcoală şi în organizaţiile de tineret, prin propaganda care utilizează toate
mediile: radio, literatură şi artele controlate, puternic cenzurate, era controlată viaţa şi
gândirea tuturor oamenilor. Idealul era formarea unui ,,om nou”.

« E suficient de a vedea mulţimea de « 25 ianuarie 1938, dimineaţa. La

cumpărători care intră în magazine şi care
ies de acolo cu sacoşe pline de produse
foarte variate, cu cutii de prăjituri şi
dulciuri! Industria noastră alimentară a
fost organizată în aşa mod, datorită
imensei şi genialei atenţii a tovarăşului
Stalin, încât ea dă poporului produsele
cele mai hrănitoare, mai igienice şi mai
bune. »
Moscova, produsele alimentare
lipsesc. Nelinişte şi nemulţumire. Nu
se găseşte totdeauna unt, peşte, griş.
Pâinea neagră este de proastă calitate.
Heringul a dispărut. Gospodinele se
supără şi se plâng din ce în ce mai
mult. »
Jurnal de Vladimir Vernadski

Pravda, 2 august 1936

C) Teroarea stalinistă
« Imediat după arestare începe o intensă prelucrare a arestatului. Mai întâi o prelucrare
verbală, în care se respectă într-o oarecare măsură politeţea; apoi urmează strigăte şi
înjurături, umiliri şi jigniri, arestatul e scuipat în obraz, pălmuit şi batjocorit ,,Eşti o canalie”,
,,Eşti un ticălos” , ,,Eşti un trădător şi un spion”…Omul este umilit total, i se sugerează că e o
nulitate. Şi asta zi de zi, noapte de noapte. Se organizează aşa zisul ,,conveier”. Anchetatorii se
schimbă, iar deţinutul stă jos sau în picioare. Zile şi nopţi de-a rândul. Pe mine, de pildă, m-au
ţinut la ,,conveier” opt zile şi opt nopţi. Nu te lasă să dormi…
Dacă ai rezistat, urmează tortura fizică. Chinuit, omul e adus într-o stare în care totul îi
este indiferent şi e dispus să accepte orice i se spune.
(Roy Medvedev, Despre Stalin şi stalinism)

Între 1936 - 1938, poliţia politică purifică partidul şi

armata. Au fost eliminaţi foştii aliaţi, posibilii succesori,
conducători ai partidului şi ai armatei. Toţi
recunoscuseră crime cumplite şi reclamau pedeapsa
cea mai severă.
Milioane de persoane au fost deportate în lagăre de concentrare: gulag.

Se murea acolo de muncă forţată, malnutriţie, pedepse dure.

Gulagul era esenţial pentru supravieţuirea economiei sovietice.
Concluzii :
•în 1924 – după moartea lui Lenin începe lupta pentru putere
•câştigător este Stalin, care instaurează un regim represiv
•NKVD este organismul de represiune
•orice opozant era arestat, condamnat la moarte sau trimis în lagăre de
concentrare
•biserica ortodoxă a fost atacată, bisericile au fost demolate
•introduce industrializarea forţată şi planurile cincinale
•apare stahanovismul
•în agricultură realizează colectivizarea înfiinţând colhozuri şi sovhozuri
•cultul personalităţii lui Stalin
Bilanţul terorii dezlănţuite de Stalin în URSS :
• colectivizarea : 2 milioane de deportaţi, circa 7 milioane de
morţi;
• marea teroare (1936-1938) : 1,6 milione de condamnaţi, 683 000
execuţii;
• gulag (1934-1941) : 7 milioane deportaţi, 1 milion de morţi;
•Şi în total 10 până la 15 milioane de morţi de la crearea URSS
până la moartea lui Stalin în 1953.

După N. Werth, Cartea neagră a comunismului, Laffont, 1997.