ANII DE ȘCOALĂ: Generația sovietică vs.

Generația Independenței
Persoana a cărei copilărie o voi compara cu a mea,este mama. Ea s-a născut în 1983 și a început școala în
1990. Copilăria ei începe pe timpul regimului sovietic și continuă după proaspăta independență, care
vine și ea cu anumite aspecte ce se disting de independența pe care o cunoaștem astăzi.
Pentru început trebuie să specificăm faptul că situația economică nu era una deloc favorabila nici până
dar nici după 1991.Unica diferență este că în cadrul regimului sovietic salariile erau mici,dar și costurile la
fel,oamenii muncitori își puteau permite o viață decentă,după independență aceste noțiuni au devenit
străine pentru mulți oameni simpli,salariile aproape neexistente,preturi destul de mari,iar familia mamei
mele de la o viață îndestulată a trecut la strictul necesar,s-a instaorat o adevărată criză economică până
pe la începutul anilor 2000.Pe plan politic are loc schimbul de regime,de la sovietic la democratic,persistă
ideologia și aspirația spre libertate pe deoparte și dorința de a rămâne la administrarea social-politică și
economică de odinioară.Copilăria mea însă este caracterizată de o perioadă mult mai înfloritoare,din
toate punctele de vedere,calitatea vieții crește considerabil față de veacurile trecute,nu duc lipsă de
absolut nimic,mi se oferă oportunități de dezvoltare multiple,am parte de tehnologia nou
apărută,televiziune,telefon,multe jucării și deasemenea vacanțe și distracții sezoniere împreună cu
familia.
Mama a început școala în 1990,deci putem spune că face și ea parte la fel de mult ca mine din generația
independenței,totuși cunoaște de la sora ei mai mare că până la independență uniforma școlara consista
din rochii cafenii și șorț alb sau negru la fete și camașă albă,sacou și pantaloni albastri la băieți. Elevii
pâna-n clasa 4 erau „octombrei” și-i puteai distinge prin faptul că purtau steluța-n piept,clasele
gimnaziale de astăzi erau clasificate drept „pioneri” aceștia se diferențiau prin faptul că purtau batistă
roșie la gât,liceienii se numeau „consomolisti„ și acesoriul lor distinctiv era un ecuson pătrat cu inițiale
sovietice imprimate. După schimbarea regimului,au dispărut clasificările și uniforma,însă ideologiile
sovietice au rămas pentru mult timp predominante în sistemul de învățământ. Se aplica violența,se
evidenția superioritatea pe care doreau s-o inducă profesorii,imediata perioadă post-independență nu se
diferenția cu mult de înainte,era nevoie de timp pentru a predomina ideologia democratică asupra celei
socialiste. Aceste schimbări le putem observa abia acum, dupa mulți ani, elevul are o anumită putere,are
o opinie respectată,ierarhia dintre profesor si elev dispare,se dezvoltă niște relații mult mai
prietenoase,iar ce ține strict de aspectul instituțiilor,putem observa o drastică modernizare peste tot în
țară,desigur mai mult în orașele mari,dar într-o anumită măsură și la sate. Din cauza sistemului de
învățământ socialist s-a observant tendința de a limita drepturile elevului,considerându-se că prin
severitate se obține respectul și ordinea. Elevul de astăzi cunoaște numeroase drepturi,pe lânga multele
obligațiuni pe care le are,se observă o libertate în gândire și dezvoltare individuală.
Ce ține de vise,aspirații și oportunități de dezvoltare,copiii generației sovietice,inclusiv părinții mei,erau
puternic limitați atât financiar, cât și din cauza ideologiilor sovietice ale părinților lor,ce încă nu s-au
acomodat cu noul regim,represând astfel ideile și aspirațiile progresiste ale tinerilor dornici de
dezvoltare.
În etapa școlară a vieții mamei mele se observă spiritul ei organizator,astfel că multe
evenimente,concursuri,serate din cadrul școlii primeau o mare contribuție din partea ei. În cadrul
acestora îi revenea rolul de organizator cât și participant. Majoritatea consistau din jocuri
intelectuale,distractive,concursuri între echipe,și spre sfârșit mzică pop în limba română și rusă însoțită
de dans. Acum,făcând o comparatie cu implicarea mea în cadrul evenimentelor școlare,pot spune că este
minima,și dacă aș avea deplina alegere,ar fi neexistentă,considerând astfel de evenimente plictisitoare și
nereprezentându-mi interesele.
Lumea sportului din copilăria mamei o putem descrie cu ajutorul competitiilor anuale precum
„Deschiderea sezonului sportiv”,ce îmbină ramuri ale sportului precum fotbalul,alergări,sărituri în
lungime,box,trântă,tenis.Toate acestea aveau un caracter competitiv și se desfășurau atât între localnici
cât și impotriva altor localități vecine. Sportul a ocupat și o mare parte a vieții mele,de mic am fost
pasionat de sport,fiind mereu încurajat de către părinți și bunici,eram pasionat de box,am facut înot,am
jucat tenis,am jucat fotbal,și am rămas să ma ocup în sala de forță, „sportul” pe care l-am luat cel mai în
serios.
Oamenii ce se evidențiază în societate din orice punct de vedere,am constat că primesc o anumită
recunoaștere,astfel am aflat că în veacurile trcute panouri de onoare nu erau doar la școală,unde se
evidențiau cei mai buni dintre elevi,panouri de onoare mai erau și în cadrul colhozurilor,pentru cei mai
harnici muncitori dar și în cadrul caselor de cultură unde pe acestea se expuneau cei mai de vaza artiști și
veterani ai localtății. Astăzi aceste elemente încă sunt prezente,fiind un aspect pe cât se poate de
pozitiv,eu la rândul meu făcându-mi apariția pe panoul de onoare pentru rezultate bune la învățătură.
În mintea tânără și curioasă a mamei mele persistau întrebări precum: cum arată un tren în realitate,cum
e să zbori cu avionul,cum este să vizitezi o grădină zoologică,ce se va întâmpla în anul 2000,cum este
viața la oraș și desigur ce rezervă viitorul…
Eu mă întreb care este maximul nostru de dezvoltare în viitor,cât poate să mai avanseze tehnlogia,cat
mai are de trait Pământul,care ne va fi soarta până la urmă,ce este fericirea,care este potențialul meu
maxim,cum pot să-l ating,ce cale vreau să aleg în viață…
În concluzie,între aceste două generații este o mare diferență,de perspective,de
oportunități,drepturi,libertăți,aspirații,calitate a vieții,expunere la informație de toată natura,și în
general un potential de dezvoltare mult mai ridicat din cauza tehnologiei și a accesibilității la orice sursă
necesară de informare,deasemenea mult mai accentuate este susținerea din partea părinților care au
trecut prin ignoranță și care-și doresc la rândul lor,copiii să nu cunoască aceeași soartă.Noi la rândul
nostru trebuie să ne folosim de toate aceste oportunități pentru a deveni cea mai bună variantă a
noastră,să cunoaștem ce-i fericirea,și să îndeplinim visele noastre și ale părinților noștri.