Iosif Vissarionovici Stalin

,, Omul de oţel” sau ,, Demon cu chip de înger”

Introducere:

Scena politică este, poate, una dintre cele mai importante pentru că în cadrul
acesteia se iau mai mari hotărâri, fie că ne place, fie că nu.
De-a lungul timpului, pe această aşa-zisă ,,scenă politică” mondială s-au perindat
multe personaje ce s-au făcut remarcate printr-o politică dreaptă, corectă, prin carismă, printr-un
talent oratoric deosebit sau prin ideile monstruoase pe care le-au pus în practicăcu scopul clar de-
ai face pe ceilalţi să sufere,
Indiferent de timpul în care ne aflăm sau ne vom afla, conducătorii politici se vor
adapta oricăror condiţii şi vor face într-un fel sau altul tot ce şi-au propus, iar noi, cei care încă
nu avem puterea necesară sau care nu suntem lăsaţi să accedem la ea ne vom conforma indiferent
de situaţie şi vom spera că ceva bun se va întâmpla până la urmă.
Personajul politic pe care l-am ales pentru această lucrare este Iosif Vissarionovici
Stalin cunoscu ca fiind unul dintre cei mai cruzi lideri ai Rusiei (iar Rusia este cunoscută întregii
lumi prin intermediul celor mai cruzi conducători).

Stalin s-a născut pe 18 decembrie 1878, fiind singurul copil care a mai rămas în
viaţă al cizmarului de origine georgiană Vissarion Ivanovici Djugaşvili şi al mamei Ekaterina
Gheladze, de origine osetină. De la un copil la sărac, bătut de tată şi batjocorit de colegii de
clasă, acesta a fost un om politic sovietic ce a obţinut funcţia de secretar General al Partidului
Comnunist al Uniunii Sovietice. După ce înaintaşul lui Vladimir Ilici Lenin a murit, după ce a
câştigat luptele ăentru putere cu Lev Troţki, urmând ca mai apoi să îşi consolideze pe deplin
puterea şi autoritatea odată cu Marea Epurare, Stalin a rămas la putere pe tot parcursul celui de al
Doilea Război Mondial, dar şi după ce acesta s-a terminat, până pe 15 martie 1953, când acesta a
încetat din viaţă.

Cercetarea de faţă are ca scop principal cunoaşterea elementelor, faptelor,

situaţiilor care au contribuit la comportamentul agresiv, deviant al lui Stalin.

Obiectivele cercetării sunt:

O1: Modul în care şi-a petrecut copilăria;
O2: Influenţele care i-au modelat comportamentul;
O3: Dorinţa acerbă de a ajunge la putere pentru a compensa lipsurile copilăriei.

1
Întrebările cercetării:
Oare copilăria plină de evenimente perturbatoare şi şi influenţa sărăciei, dar şi a unui tată
beţiv ce îşi bate singurul copil şi soţia au fost elementele principale care l-au transformat pe
neajutoratul Iosif în Stalin (în limba rusă - ,, om de oţel”), temutul dictator al Rusiei care a
înspăimântat o lume întreagă?

Ipotezele cercetării:
H0: Nu există nicio legătură între copilăria nefericită şi săracă şi comportamentul despotic de la
maturitate al lui Stalin;

H1: Cu cât copilăria nefericită şi săracă şi-a pus amprenta pe copil, cu atât mai mult
comportamentul său va fi mai despotic;

H2: Cu cât copilăria sa a fost mai nefericită şi mai săracă, cu atât comportamentul acestuia va fi
unul normal, al unui conducător bun şi îndrăgit.

Materialul analizat:
Familia din care provenea Stalin era o familie de ţărani georgieni săracă lipită
pământului. Acesta era al patrulea copil al familiei, dar ceilalţi fraţi ai săi au murit la vârste
fragede din cauza mai multor boli. Tatăl său a fost o persoană foarte violentă, cu un viciu
puternic –alcoolul- de cele mai multe ori absent din viaţa fiului său. Singura persoană care i-a
alinat durerile în timpul copilăriei a fost mama sa, cunoscută ca fiind o femeie foarte
credincioasă.
Întreaga copilărie i-a fost marcată de sărăcie şi foarte multe lipsuri. Acesta era mic de
statură (1,62m), era un copil fragil ce s-a născut cu anumite malformaţii ( braţul stâng era mai
scurt decât cel drept, iar două degete de la piciorul drept erau lipite ) cel puţin aşa susţin unele
surse, lucru ce l-a făcut să fie marginalizat şi batjocorit de colegii de clasă, motive pentru care a
rămas repetent de două ori, reuşind să se înscrie în primul ciclu şcolar la 16 ani, nu la 14 cum era
normal. Într-un final, promovând examenul de admitere se înscrie la Seminarul Superior de
Teologie Ortodoxă din Tbilisi (din dorinţa unei mame credincioase de-aşi vedeaunicul fiu preot).
Pentru tânărul Stalin, acest seminar a reprezentat o poartă deschisă spre o formare strictă în cei
trei ani cât a studiat aici a reuşit să ajungă cel mai bun din clasă. Tot aici, tânărul a dezvoltat o
adevărată înclinaţie spre solitudine, fiind încă o fire timidă şi taciturnă. El considera că cele mai
importante erau disciplina interioară şi autocontrolul asupra sentimentelor şi reacţiilor ce vor
deveni regulile sale de viaţă prin care va opune rezistenţă tuturor adversarilor.

2
 Stalin era cunoscut ca fiind un om serios care muncea din greu, astfel a reuşit să preia
diferite funcţii politice, unele unde chiar Lenin era în fruntea lor.
După srijinul pe care i-l oferă lui Lenin în Revoluţia din Octombrie, acesta l-a numit
Comisar al Naţionalităţilor, ca mai târziu să ajungă Secretarul General al Partidului Comunist. În
momentul în care Lenin a paralizat, Stalin i-a eliminat din partid pe susţinătorii lui Troţki,
principalul său rival la conducerea partidului. Stalin a avansat repede, a devenit liderul Partidului
Comunist din URSS fără ca Lenin să se împotrivească pentru că acesta a murit. Acesta este
momentul în care Stalin îşi începe cariera de cel mai înfricoşător conducător al Rusiei.

Stalin şi-a exprimat teroarea şi tortura sub trei forme: lagărul de muncă ,, Gulagul” (sau
Direcţia Centrală a Câmpurilor, a fost un sistem de lagăre de muncă forţată, în care se aplică
teroarea de stat, acesta a cuprins circa 500 de lagăre de reducere prin muncă), deportarea în masă
a aproximativ 6 milioane de oameni şi execuţiile umane. O mare parte din odioasele crime
provocate de acesta după ce a preluat puterea sunt cunoscute sub denumirea generală de ,, Marea
Epurare” sau ,, Marea Teroare”. Aceasta este modalitatea prin care a scăpat de adversarii din
politică, acuzându-i rând pe rând de terorism, trădare, sabotare, sfârşind prin a fi asasinaţi. Stalin
nu s-a oprit aici, teroarea a continuat şi în zona militară şi nu numai. Condamnaţii erau, fie
trimişi în lagăre de muncă, fie exilaţi (cei mai puţin importanţi). Milioane de membri ai
minorităţii etnice au fost deportaţi în următorii ani.
Teama şi teroarea sunt sentimentele care şi-au pus amprenta asupra oamenilor în timpul
apogeului dictatorului. Erau vizaţi atât duşmanii regimului cât şi întreaga populaţie. Mulţi
oameni erau arestaţi noaptea, luaţi cu brutalitate de lângă familie şi pedepsiţi pentru fapte pe care
nu le facuseră.
Atrocităţile lui Stalin au continuat şi de-a lungul celui de al Doilea Război Mondial, dar
şi mult după ce acesta s-a încheiat, iar Stalin instazrează regimuti comuniste în Ungaria,
România, Germania de Est, Bulgaria, Cehoslovacia şi Polonia.
Ca şi orice alt dictator care se respectă, şi Stalin a dezvoltat un cult al personalităţii.
Acesta nu accepta niciun fel de critică ( încă din timpul studiilor la seminar nu o tolera). La cea
mai mică intenţie de critică, persoana în cauză era cosiderată duşman şi suferea atrocităţile
aferente. În rândul comuniştilor din întreaga lume Stalin era considerat ,, marele cârmaci” şi ,,
tătucul popoarelor”. Cei care îl adorau pe Stalin au numit mai multe străzi , şcoli, unităţi militare,
uzine cu numele mult iubitului lor lider. Numele lui a ajuns şi în Imnul Naţional al URSS.
Dictatorul era cel care îşi alegea modul în care să fie prezentat, printre acestea se numără ,, omul
de fier” sau ,, soldatul de oţel”.
În acest mod, prin obligarea celorlalţi să îl admire, iubească, crede Stalin că poate să
recompenseze toate injuriile, lipsa de respect, de iubire paternă, lipsa banilor, lipsa unui trai
decent. Această caracteristică este specifică tuturor dictatorilor sau liderilor care au avut unele
lipsuri în copilărie şi în perioada lor de formare, iar în momentul în care toată puterea este în
mâinile lor se răzbună.

3
 Modul în care a murit Stalin a fost foarte mult timp pus sub semnul întrebării. Unele
ipoteze spun că a murit în Kuntsevo Dacha, după un dineu care a durat toată noaptea, se
bănuieşte că dictatorul ar fi avut toată partea dreaptă a corpului paralizată şi ar fi intrat în comă,
iar după patru zile murind din cauza unui atac cerebral la 73 de ani. Actele oficiale spun că
hemoragia cerebrală determinată de hipertensiune şi artroscleroză din cauza stresului cumulat în
război i-au adus sfârşitul dictatorului. Dar este luată în considerare şi uciderea acestuia prin
administrarea de otravă de şoareci în apa de pe noptiera lui Stalin.

Rezultatele cercetării:
Cu ajutorul unui ghid de observaţie psiho-politologică ni s-a confirmat că fostul mare
dictator, Stalin, suferea de patologii psihologice severe, fiind constant prezente elemente de
paranoia, elemente de narcisism, dar şi depresie maniacală. În cele mai multe poze Stalin este
surprins ţinându-şi capul drept, orientat în sus, lucru ce evidenţiază faptul că era foarte sigur pe
sine, dar şi un complex de superioritate foarte bine dezvoltat, iar mâinile încordate pe lângă corp
arată o tensiune nervoasă permanentă cu tendinţe depresive. Vestimentaţia sa este de cele mai
multe ori închisă la culoare ce evidenţiază tendinţele sale depresive, iar în ceea ce priveşte stilul
vestimentar foarte ordonat se accentuează încă odată excesul de ordine în mânie.
Iosif Vissaionovici Stalin va rămâne în memoria tuturor încă mult timp de acum în
colo ca fiind un adevărat criminal cu sânge rece, un adevărat psihopat, persoana care a pus capăt
vieţilor a milioane de oameni.
Această tendinţă, acest comportament este din cauza unei copilării dure, sărăcăcioase,
cu un tată alcolic ce îşi bate în permanenţă copilul şi nevasta în văzul tuturor, reuşind în acest
mod să creeze un adevărat monstru care atunci când deţine puterea absolută face ravagii,
considerând că în acest mod va putea compensa lipsurile din copilărie, iar din păcate, Stalin nu
este singurul dictator al lumii ce a fost supus acestor chinuri.
Stalin este un model reprezentativ care deţine mania puterii, care vrea ca toată lumea
să i se supună şi să îl adore, născându-se în acest mod un narcisism excesiv, dar şi o stare
continuă şi chinuitoare de paranoia. În viziunea sa aproape toţi cetăţenii erau consideraţi
potenţiali duşmani, fiind omorâţi de cele mai multe ori nevinovaţi. Stalin nu mai era capabil să
facă distincţia între prieteni, oameni de bază sau duşmani, în prezenţa sa oricând puteai fi
omorât.
Astfel, având în vedere cercetarea de mai sus este clar evidenţiat că ipoteza H1 se
confirmă – cu cât copilăria nefericită şi sărăcia şi-au pus amprenta pe copil, cu atât mai mjult
comportamentul său va fi mai despotic.

4
Bibliografie:
 https://incredibilia.ro/secretul-din-mormantul-lui-stalin-de-ce-s-au-incurcat-in-declaratii-
acolitii-lui/
 https://ro.historylapse.org/iosif-vissarionovici-stalin#cultul-personalita%C5%A3ii
 http://www.ziare.com/cultura/documentar/stalin-o-calatorie-incredibila-in-mintea-unui-
psihopat-nemilos-1178419
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Vissarionovici_Stalin