/

DIN SUNIAW
II 1.1!1 14;ig
BICENTS. NAIIUL 1.111\i' Initi L. rE2rE
1110 11100,MW1 TI LAEt Si UNIVERSAL
RAVOILNEA. EI 1111111TI-UL HO NESC" R
4110100010600M301001010000 0 LAE LIU.
DESTINUL UNUI EROU IN REVOLUTIE : ROBESPIERRE 1111

DUMITRU ALMAS
01000 04004011100100400010
iiEROAREA EVOLUTivriAttA IN FRANTA (1792 179.4 INTRE
t
EXAGE-
RARE SI REAL ITATE. PUNCTE NOI DE VEDER H. ..4
II

IHAI MANEA
.1J11. I i-1 ;

REVOLUTIA FRANCEZ& I LUMEA HISPANIC&

UGEN DENIZE
1111/.
0#0,010114444410100L i
Ptiusabroan. ALE ISTOttiOutiAEMI CONT4MPORANE
I

bEl POLITIC% FORME DE GUVERNAM INT SI INSTITUTII RE-

1;.'BEZZINIVATIVE IN ISTORIOGRAFIA ITALIAN& RECENT& (1984-1888)
), 'i
STEFAN DELUREANU
tifht oo lopolools
C`1,31)
V I CARTEA ROMANEA SC A
§I STRAIN& DE ISTOEIE

Ii 1.. TOMUL 42
ii .! 1989
NOIEMB

EDITURA
www.dacoromanica.ro
AGADEMIEI ROMAN E u
 ACADEMIA ROMANA

In tarA abonamentele se primes c la oficille postale si difu2orii

de presli din Intreprinderi si institutill Pretul unui abonament anual
este de 180 lei. Revista de Istorie" apare de 12 ori pe an

Cititoril din strAinAtate se pot abona la Revista de Istorie" adre-

sIndu-se la ROMPRESFILATEL IA. Departamentul Export-
Import-presA. P. 0. Box 12 201. Telex 10376 prsfi r Bucuresti,
Calea Grivitel nr. 64-66.

Manuserisele,.cArtile si revistele pentru schimb precum si orice

corespondentA se vor trimite pe adresa colectivului de redacIle al
revistei REV ISTA DE ISTORIE".

Colectivul de redaeVe :
ION APOSTOL r edactor pf -adjunct, MIHA I OPRITESCU, NAGY PIENARU.

Adresa Redactiel :
13-dul Aviatorilor , nr. 1
71246 Bueurestl, tel. 50 72 41

www.dacoromanica.ro
 TOM 42, N11. 11
Noiembrie 1989

HICENTENAHUL REVOLLT1E1 FILINCEZE

-NI-COL.(E L 1t, Revolutia franceth in Ire particular si universal. Imaginea ei In spatiul

roniftnese . . . 1071
DI'llITRU ALMAS, Destinul unui emu in Bey : Robespierre . . . . . . . 1089
IA UFA MANEA, Teroarea revolulionarii in Fran ta 1792 1794) intre exagerare i reap-
litate. Puncte no i de vedere - 1 1105
-EUGEN DEN IZE, Bevolu francezA sl lunwa bispanied 1119

PBOBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE

Idei politice, forme de guverniimint si institulii reprezentative In istoriografia italianA re-
(enlE1 (1984 1988) (.Ieran Delareanu ) 1135

MONICA VIETH ST IINT IF ICE

Laboralorul de demografie istoricil In al optOlea an de aeth gate (Costin Feneyin ) ; Al
VI-lea Congres international de Studii Sud-Est europene ; Congresul mondial dedi-
cal bicen lenarului Revolutiei franceze (Nicolac ) 1143

CAI1TEA 110MANEASCA SI STRA INA DE ISTORIE

ION TODERASCU, lJiiiiaIea romdneascei medievald, vol. I, Edit. 5tiintificii 5i eneiclo-
peclicA, Bucure5li, 1988, 243 p. ilustr. (Alexandra Ligor ) 1155
C. BOTEZ, 1. SA IZU, Aeliuni ale Itonuiniei dupd rdzbaial de independenfa, Edit. Junimea,
1011, 1989, 260 p. (Damian Hui ezeanu ) 1157
* * llistoire de France, Editions du Scull, Paris, 1987, 507 p. (Ovidiu Bo:gan ) . . 11. 8
-JACQUES GODECIIOT, Le comic d'Antraigues tut espion dans l'Europe des emigres,
Librairie Ar theme, Fayard, Paris, 1986, 326 p. (Sever-Mircea Catalan ) . . . . 1162

..Revista de istorie", tom 42, nr. 11, p. 1069 116 I, 19

www.dacoromanica.ro
 TOME 42, N° 11
Novembre 1989

LE DICENTENAIRE RE LA REVOLUTION FR ANc.A1SE

NICO LAE L IU, La Révolu tion françaisc entre le particulicr et 1 'universe] . Son image dans
l'espacc roumain 1071
DUM 1TRU ALMA*, Lc destin d'un hems pendant la Revolution : Robespierre . . . 1089'
TIIHAI MANEA, La terrcur revolutionnaire en France (1792 1794) entre exageration et
realité. Nouveaux points de vue 1105-
EUGEN DENIZE, La Revolution française et le monde hispanique 1119.

PROBL1IMES DE L'HISTOR IOGRAPH IR CONTEMPORAINE

Idecs politiqucs, formes de gouvernement et institutions representatives dans l'historio-
graphic italienne reeente (1981 1988) (.*fan Delureanu ) 11:35.

CHRONI QUE DE LA VIE SCIENTIFIQUE

Le laboratoire de demographic historique pendant son hui tième annee d'activite (Coslin
Fenesan); Le V le Congrés international d'études Sud-Est européennes ; Le Con-
gres mondial consacre au bicentenaire de la Revolution fran caisc icolae Liu ) . 114:

LE LIVRE ROUMAIN ET ETRANGER D'II ISTOIRE

ION TODERASCU, Unitalea romdneascd medicoald (L'unite roumainc au Alo. en Age),
vol. 1, Edit. niintifica i enciclopedicii, Bucuresti, 1988, 243 p. + ill. (Alexandru
Ligor ) 1155
C. BOTEZ, I. SA IZU, Acliuni ale flomaniei dupd rdzboiul de independenfd (Actions (le la
Roumanie apres la guerre d'indépendance), Edit. Junimea, Iasi, 1989, 200 p
(Damian Ilurezeanu ) . . . . . . . . . . . . .
* * * Hisloire de France, editions du Seuil, Paris, 1987, 507 p. (Ouidiu Bo:gan ) . .
. . .... . 1157
115w
JAC QUES GODECIIOT, Le comic d' Anlraigues un espion dans l'Europc des emi4rés,
Librairie Artheme, Fayard, Paris, 1986, 326 p. (Sever-Mircm Ceded( n ) . . . . noa

Revista de istoric", om 42, nr. 11, p. 1069 11C4, 1989

www.dacoromanica.ro
 BICENTENARUL REVOLUTIEI FRANCEZE

IR,EVOLUTIA FRANCEZA INTRE PARTICULAR I UNIVERSAL,

IMAGINEA EI Ix SPATIUL ROMANESC

NICOLAE LllJ

Contributie exceptionallt la dezvoltarea istorica a societatii omenesti,

marcind o epocrt de ritscruce in directia moderniz4rii acesteia, Revolutia
Franceza ai jucat rolul de accelerator i de catalizator al muncii surde a
istoriei", ca s folosim fericita expresie a unui cunoscut istoric contemporan
al mentalitrttilor epocii 1 Inscriindu-se in sirul exploziilor revolutionare
.din a doua jmn'atate a secolului al XVIII-lea, ea a devenit un numitor
comun pentru mutatiile fundamentale soeial-politice dintr-o intreael
perioad'A istorica, cu victoriile, carentele, deziluziile sale, desehizind in
acelasi timp drumul revolutiilor innoitoare ale viitorului.
Aflat pe acest drum innoitor, poporul roman ki alriturri, glasul popoa-
relor iubitoare de libertate i progres care ornagiazil Bicentenarul Revolu-
tiei Franceze.
Cu atit mai mult eu cit imaginea ei s-a niiscut in eonstiinta sa Ina, din
.-timpul evenimentelor fierbinti din Franta anilor 1789-1799, fiindu-i
:adesea nfl exemplu si un stimulent in lupta sa seculara.

Fenomene istorice izolate nu existL Fiecare Ii defineste particula-

ritalile functional, intr-un sistem. diacronic i sincronic, in raport cu alte
enon-iene deosebite sau aseman'atoare.
Dintre marile probleme care apar in lumina acestor consideratii in
fata istoricului Revolutiei Franceze, ne-am propus s ne oprim. asupra
rolului particularului i al generalului, al nationalului si al universa-
lului in provocarea, desfasurarea i receptarea revolutiei.
lJnii observatori eontemporani au insistat asupra caracternlui S5,11
-neaSteptat. Observatiile an fost fitilizate nu odata ca argument pentru
-earacterul accidental, de fenotnen care putea fi evitat, atribuit de cei care
art se impaerb cu importanta majorii, acordat'a in general acestui moment
istoric.
. Dar EWA,' a neglija elernentul surpriz'A, Revolutia Fran6e4 asa cum
s-a Subliniat recent, n-a insemnat o bubuitursa de Varlet intr-un cer senin"2.
Mai mult, cereetArile din ultimul secol au demonstrat farl putintI de
titigad'a o indelungatil pregatire a furtunii. Atit spiritual cit 0 material. Fie
-ca se accepta, sau nu durata de un secol 0 mai bine" propusa, de Albert
Mathiez pentrri acest proces istoric3. Sau dac i asthzi unele premise ale
,epocalei rasturnrbri social-politice continua sit fie discutate si reevaluate.
Iievista de istoric", torn 42, nr. 11, p. 1071 1088, 1989

www.dacoromanica.ro
1072 NfCOLAE LIU 2

Pe plan socio-economic l'Ancien Regime", vechiul regim dominant

in Franta pina acum doutt veacuri, corespundea in general eu ceea ce
numhn astazi societate feudala tirzie, fundamentata mai ales pe exploata-
rea senioriala a fondului funciar, cu alte cuvinte pe raporturile de productie
'dintre nobilime si taranime. Pe plan politic, el se defiuea Ica monarhie
absoluta, sprijinita pe privilegiile nobilimii i clerului) tld. sacralizata de
biselica. Sint trasaturi comune marii majoritati a statelor europene din.
secolul al XVIII-lea.
Cea mai hnportanta exceptie o oferea Anglia, devenita irevocabil din
1688 monarhie constitutionaht i parlamentara, regim politic mixt
fundamentat pe colaborarea dintre aristocratie si marea burghezie s,d pe
hointeresarea in dezvoltarea unor noi mijloace de.woductie. Ea apare dim
anii 1760-1780 ca leaganul revolutiei industriale.
Revenind in Franta, si aiei orinduirea feudala ceda treptat pasul
hoilor necesitati si conditii economice. Dar nobilimea nu lutelegea cola-
borarea pe picior de egalitate en burghezia i cauta sa se opuna cu mice
preV ascensiunii ei. Mai mult, ineerca s recistige din pozitiile pierdute in
trecut. De aceea pina in pragul Revolutiei nu se produc, en uncle exceptii
deeit microameliorari la nivel general. Desi. se pot asigura reusite si mnoiri
locale sau cresterea temporala a productiei. Crestere datorita adesea pro-
gresului demografic.
Dincolo de specificul local, determinat de conditii haturale deosebite,
particularismul social-economic, politic si cultural continua sti,-si spuna
cuvintul ea mostenire a vechilor asezaminte medievale, constituind alaturi
de privilegiu, una din earacteri.sticile fundamentale ale vechiului regim.
S-a subliniat, ca o particularitate a Revolutiei Franceze, ea, ea a
izbucnit intr-o tara careia nu i-a lipsit avintul economic 4 . Dar tocmai acesta
a facut sa creasea discrepantele intre clase i alte categorii sociale. Fie.
datorita esecului sperantelor de reusita sociala si politica a noilor imboga-
-titi din rindul burgheziei, fie pin faptul ca efectele avintului economic n-a
coborit sensibil pina la baza piramidei sociale, formata din masele producti-
toare taranesti si ortisenesti. in plus, din anii '70 rateurile devin.din ce in
ce Mari numeroase pentru a culmina in epoca declansarii Revolutiei.
In aceste onditii, particularismele economice ale diverselor regiuni_
mai mari sau mai mici, limittirile de tot felul ale circulatiei marfurilor spe-
eifice vechiului regim stinjenese nu nnmai dezvoltarea eeonomiei de schimb.
Ele pot produce in mice an mai dificil al productiei agricole, cum s-a si
intimplat, efecte dezastruoase. Spirite luminate ale vremii, fiziocratii cer
0 reusesc s nnpuna la inceputul domniei lui Ludovic al XVI-leasnasuri le
liberalizare a comertului eu grIlle. Ceea ce era teoretic ideal, cade la proba
praetica. Luate intr-un moment nepotrivq, ele provoaca turburari in
regiunea Parisului de teama foametei asa zisul razboi al Minh" si
in ultima instanta demitem, ministrului bine intentionat, dar prea ipdraz-
net, Turgot. Istoria se repeta in 1787, cind se incearca restabilirea liber-
tatii exportului de grine. Preturile cresc vertiginos datorita speculatiilor,
grinarele se golesc, de unde lipsa pe piata, urcarea generala a preturilor,,
foametea intre doua recolte slabe. Ceea ce afecteaza nivelul de trai al cella
multi, la tara ca si in aglomeratiile urbane. Parisul, cu. cei peste 600 Q00 de
locuitori ai sai, este kd acum, in preajma Revolutiei, eel mai vulnerabiL.
Criza productiei agricole duce la criza industriala de consum. La rindul ei

www.dacoromanica.ro
 3 REVOLUTIA FRANCEZA INTRB PARTICULAR $1 UNIVERSAL 1073

criza industriala era augmentata prin consecintele tratatului comercial

.franco-englez din 1786 care inlitturase mitsurile de proteetie a productiei
,nationale. Tendintele de generalizare ale crizei economice actioneaza, ea un
ferment asupra crizei social-politice, care determinii, izbucnirea Revblutiei.
Desi monarhia absoluta reprezenta in principiu unitatea regatului,
.a B tat ului persistau in Franta prerevolutionarit nenumarate particularitati
politico-administrative mostenite de tip regional. Stat alcatnit prin adau-
girl succesive (cuceriri, aliante matrimoniale, mosteniri etc.), Frani, a vechiu-
lui regim s-a caracterizat printr-o luptit permanenta intre tendintele cen-
tralizatoare i tentativele de aparare i salvare cu mice pret a particulari-
tittilor i blibertatilor" provinciale. S-a adoptat de obieei o solutie de
mijloc, noua organizare suprapuntndu-se mai mult sau mai putin peste
cea veche. Desigur eu reducerea privilegiilor si a originalitl,ii provinciale
. in masura in care impiedicau functionarea institutiilor centralizatoare. B
drept c formele vechi erau adesea respectate intr-un sistem in care forma
si ceremonialul conteaza enorm, dar se goleau treptat de continut. Alitturi
de conducerea provinciala, a aparut eea militara a guvernamintelor i cea
civila a generalitatilor. Desi introducerea acestora din urmit, ineredintata
. intendentilor regali, a intimpinat rezistente nu numai in timpul lui Ludovic
al XIV-lea ea ajunge sa, se impuna pe prim plan, atit financiar cit 1i admi-
nistrati-vt. Alteori formele vechi sint utilizate in scopuri noi. in asa-numitele
adunari de stari provinciale, acolo unde functioneazit, se cere consimtit-
mintul pentru subsidiile solicitate de rege, iar ineasarea impunerilor e
incredintata personalului local, efectuindu-se prin metodele traditionale.
Alaturi de adunarile de stari, parlamentele, desi eu atributii juridiee,
exprima vointa aristoeratiei provinciale si in problemele admiuistratiei de
stat, dovedindu-se chiar mai combative.
10a F,d obligatiile senioriale ale taritnimii, impozitele catre stat sint
numeroase i incileite, cuanturnul lor variind uneori de la regiune la
regiune. Intrate mai curind in component a statului, provinciile periferice
plateau fiscului mai putin decit cele din vechile posesiuni capei,iene. Ceea
ce le face s reziste la tentativele de uniforrnizare. S-a ajuns pina la urmit
cum s-a observat la un adevarat imbroglio administrativ", harababura
ilustratit deosebit de elocvent in materie juridich 5. Ea se datora suprapu-
nerilor de atributii, prin numeroasele i variatele dependente, particularis-
melon locale excesive. Cind s-au fixat de la centru circumseriptiile elec-
torale pentru Adunarea starilor din 1789, pe baza eircumscriptiilor judi-
ciare existente (baillages i senéchaussées) s-a constatat pe alocuri o neeon-
cordanta flagrantit eu realitatea.
Nu se poate nega existentei unor particularitati regionale tradit ionale
sau luptei pentru recistigarea libertatilor" locale o anurne contributie
In crearea elimatului de eferveseentlit favorabil declansitrii Revolutiei.
Dar scopurile regionalismului promovat pina la Revolutie erau departe
. de a fi profund revolutionare. Desi au existat si exeeptii. Ca hotaririle
adunitrii de reprezentanti ai starilor din Dauphiné de la Vizille, care ayea
loc la 21 iulie 1788 irnpotriva vointei regale, in castelul celui mai puternic
dintre eapitalistii din regiune. Ea nu se multumea sit decreteze restabilirea
in drepturi a stitirilor din provincie i convocarea lor, ci solicita, asociindu-se
celor care cereau convocarea Adunarii starilor generale, dublarea repre-
zentantilor starii a treia, neprivilegiate, in frunte eu bur ghezia, fata de

www.dacoromanica.ro
1074 NICOLAE LIU 4

celelalte stki privilegiate clerul i nobilimea, propunea o solutie pentru

abolirea privilegiilor fiscale i primirea nobililor in mice functie. Discutatiti
si aprobatiti de cea de a doua Adunare a notabilior din noiembrie; ideea
dulliIrii deputatilor starii a treia a fost adoptatg definitiv de Consiliul
legal din 27 decembrie 1788,
0 contributie de acela§i gen cuconflictele dintre autoritatea centraliti
ji autoritkile regionale sau localq $ adus-o in pregkirea climatului revo-
lutionar lupta surditi sau deschisA dintre mouarksi iubita sa nobilime"
consideratl spad i stilp de sustinere al regalitkii. Descoperind cilicuiul
lui Ahile al monarhiei absolute in situatia financiarl dezastruoasai, nobi-
limea isi propune siti snrulgA noi libertki si privilegii. S-a ajuns astfel in
anii 1787-T1789 la asa numita revolt6, nobiliarP consideratg de unii isto-
xici prima ft,z5," a Revolutiei 6 Supralicitarea revolutionarA n-a rezistat
tirnpului. Obiectivele nobilitnii, e1as6 guvernant'a, In lupta ei impotriva
monarhiei erau in general bazate pe mentinerea sau ,restaurarea" pozitiei
sale in lumina unor drepturi din trecuti deci contrar5, innoirii revolutionare.
Exceptia de la Vizi lle, apgrutg in focul luptei, urmkind in fond cistigarea
sprijinului burgheziei, nu s-a generalizat.
Ne angina de fapt in fata unei crize politice a clasei guvernante si a
-7) virfurilor" societkii care alkuri de agravarea situatiei claselor asuprite
spre sfirsitul veacului al. XVIII-lea san de cresterea constiintei drepturilor
si a spiritului combativ, caraoterizeaztI, now, situatie generalA a regatului
Frantei ca pre-dar si pro-revolutionarg.
S-a remarcat c revolutia s-a savirsit in mintea oamenilor cu mult
inainte de a fi tradus4 in fapte" 7 i eá actiunea pregkitoare a parlamen-
tarilor §i reprezentatilor sta'rilor ar fi fost sortitl esecului Med un context
intelectual favorabil" 9. In sfirsit c ,Revolutia de la 1789 nu poate fi
inteleaa dacA se neglijeaz5, rolul filozofilor" 9. Termen care nu era limitat
in epoca, la sensul restrins de azi, ci desemna, pe iubitorul de intelepciune
in general, inarmat cu ratiune, spirit critic si independenta spiritului in
descifrarea naturii i educarea societkii. In vederea indrumkii acesteia cu
ajutorul §tiintei pe drutnul progresului vital nelimitat.
E drept c iarii reprezentanti ai filozofiei ilurniniste Montesquieu,
Voltaire, Rousseau s-au stin.s p e rind, dar domnia lui Ludovic al XVI-lea
coincidea cu riispmnthrea tot mai largI a operei br si eu aparitia unor nume-
rosi discipoli sau continuatorig Gind, Parlamentul din Paris era aclamat
drept apitirkor al libertkilor publice impotriva absolutismului, ca in 1788,
era si fiinth proclamatiile sale erau. Otrunse spiritual de discursul filozo-
filor si Montesquieu era de fapt cel aelamat.
Fenornen spiritual innoitor, pentru. care ratiunea i natura sint
intim legate cea dintii reprezentind principala modalitate de cunoastere
a celei de a doua, in vederea construirii pe plmint a lui civitas hominis,
inlocuind veehea aspiratie spre celesta civitas dei, orientarea ilumiuist
a gindirii i culturii franceze si-a Wisit cea mai amplil reflectare in celebra
Eaciclopedie elaborat'eti sub conducerea lui Diderot si d'Alembert. Marele
merit al acestui Dictionar rational al stiintelor, artelor i meseriilor, alc6-
tint de eatre o societate de oameni de litere' , constiti in tentativa de inven-
tariere sistematicii si vulgarizare a universalitkii cunostintelor umane,
care sit permit'a o noul ierarhizare a valorilor, menit s punI pe homo
faber in centrul uniyersului. Era argumentarea printr-un bilant critic
www.dacoromanica.ro
5 REVOLUTIA FRANCEZA INTRE PARTICULAR SI UNIVERSAL 1075

general a unui non_ umanism, fundamentat pe reunirea celor mai ono-

rate arte si celor mai sublime stiinte" cu studiul artelor mecanice"
potentat practic de progresul tehnie, pentru a se realiza in ultima instanta
fericirea terestra. 0 fericire care nu se voia numai individua1, ci a tuturor,
al carei instrument imediat trebuia sa fie progresul material pentiu binele
comun. 0 mutatie optimista in idei care va pretinde schirnbari sociale
corespunzatoare. La care Enciclopedia chema pe masura amplorii difuzarii
sale nu nurnai Franta, ci intreaga Europa.
Practic calea propusa de iluminism era cea a reformei. Prin legi,
etic i o educatie civica superioara. Sperata indeosebi de la despotismul
luminat.
Dar iluminismul continea in sine 4i propriile sale contradictii care
ies la lumina in practica sociala i contribuie, cum observa Paul Hazard,
la descompunerea lui lo. Filozofii ii dau seama spre sfirsitul secolului car
ratiunea nu se suprapune intocmai naturii, ca Ca4 nu poate inlocui forta
morala a credintei, iar alaturi de calea rationala si uneori impotriva ei se
impune cea a sirriturilor, a sensibilitatii. Utopia prolifereaza intre cei ce
propovkluiesc progresul si vorbesc de omul masina si cei care lauda bunul
salbatec al inceputurilor societatii i blameaza eivilizatia. Revenirea de
la curtea suveranului luminat al Prusiei sau de la aceea a Semiramidei
nordului insearnna nu odata dezamagire pentru filozoiii iluministi. Spe-
rantele unora se indreapta spre liberalismul englez, atentia altora asupra
exemplului tinerei dernocratii americane. Dar glasul cel mai ascultat prin
forta democratica i originalitatea lui este cel al genevezului S. J. Rousseau.
El is,d va gasi adeptii cei mai inflacarati in primii ani ai prirnei Republici
Franceze, _care nu intimplator se va pronunta pentru depunerea cenusii
autorului Contractului social la Pantheon. Alaturi de cea a patriarhului de
la Ferney.
0 trasatura generala a iluminismului a lost consrnopolitismui. El se
bazeaza ea argument pe caracterul unitar al speeiei umane, dineolo de
diferentele de neam i contribuie astfel la cultivarea culturii i limbii flan-
eeze pe plan european, Preferate de elitele social-politice i intelectuale 11.
Revolutionarii franeezi mi vor uita sit se foloseasca, de aeeasta mostenirei
in activitatea lor de propaganda, si in campaniile lor europene, dupa, ce vor
declansa razboiul impotriva tiranilor, hranindu-se cu iluzia ea toate popoa-
rele se vor ridica la chemarea fiatilor" lor. Ei nu-si vor ascunde dezarna-
girea atuirci cind acestea nu vor thspunde Ia apel salt chiar se vor opune
in numele intereselor lor nationale.
Un rol important in pregatirea ideologica a Revolutiei Franceze 1-a
jucat raspindirea de brosuri si painflete politice care mt menajeaza niei
puterea de stat in pofida cenzurii regale. Infiintalea de cluburi, cafenele,
ateliere" francmasonice se adauga la innoirea activitatii academiilor pro-
Tinciale san la propaganda pin pi esil degajata treptat de catusele cenzm i
cu prilejul alegerilor pentiu adunarea Sthrilor generale din primavara hi i
1789.
Chemata sit continuie dupa un sfert de mileMu traditia medievala
pentru stabilirea unor noi impozite regale, aceasta adunare a dat posibi-
litatea unui test social-politic in special prin alcatuirea caietelor de doleante
ale alegatorilor din intreaga Franth,. Unii istorici au contestat semnificatia
acestora, punind in discutie existenta unor modele, sau faptul cit ele nu se
www.dacoromanica.ro
1070 NICOLAE LIU 0

ating de persoana regPlui. Cei mai_ multi recunosc totusi ei aceste docu-
mente ponstituie o sursa importanta de informatie pentru cunoasterea
camenilor i epocii, folosindu-le ea atare12.
Caictele prezinta revendicari Iu. functie de particularitatile locale
sau cele de stare social. In caietele satoti, de pilda, prineipalul adversar
este seniorul locului si se core usurarea sau chiay desfiint area redeventelor
altor oblig4i feudalei Nu, e erutata Ina Wei fisealitatea regalia. Desi
persoana regelui nu intra in discutie,A absolutismul e condamnat sub dife-
rite forme, replamindu-se adesea o vonstitutie i p reprezentare nationala
institutionalizata. Daca n caietele.nobilimii, se exprima grija pentru pas-
trarea inegalit4i1or sociale, chiar daca se renunta uneori la cea fiscala, eaie-
tele clerului, desi se apropie de revendicarile starii a treia, ataca, libertatea
gindirii, precum i patrunderea unor idei noi, ca aceea do toleranta.
Dintre coneeptele pe care Revolutia Franceza le va innoi ea semnifi-
catie se reetsese in caietele de doleante si ccle de patrie sau qiune. Doi
deocamdata ele erau utilizate mai mult pentru particularizarea regionala
(Dation provongale, nation bretonne etc.). Appel a, la nation provengale"
se intitula gazeta publicata de Mirabeau la, Aix en Provence, Appel it la
nation artésienne" cea redactata de Robespierre la Arras, Dar in acelasi,
timp si unul si altul fac parte din fortele politice noi ale asa-zisului partid
patriot" sau partid national" sub care contemporanii intelegeau un grup
favorabil xeformelor i influentind, in acest sens pe alegatorii deputatiloit
in Adunarea starilor generale. Nu era deei, vorba de un partid in sens
modern, dar titulatura sa extindea in sens modern termenul do patriot"
san de national" la nivelul intregii tari.
Dacit in caletele de doleantc spiritul national e dominal do eel pro-r
vincial in numele traditiei (nobilimea se pronunta la Rouen, adresindu-i-se
regelui Frantei ca duce al Normandiei pentru mentinerea constitutiei
nationale a ducatului", cu alte cuvinte ratificarea Cartei normande" din
131,513), multe dintre brosurile care apar pina in primavara lui 1789 folo-
see euvintul natiune si in tFtlu. In cunosentul sau libel din ianuarie 1789
Qu'est-ce que le Tiers-Etat Siey6s reia idei ale lui Quesnay, dar depaseste
pozitia fiziocratilor, dupa el 0 natiune neputind xisl a decit pfin cei care
ii siat utili : producatori sau administratori apartiuind starii a treia. Se
opunea astfel un concept nou celui nobiliar de natiune. Daca s-ar des-
fiinta ordiptul privilegiat, natinnea n-ar fi en ceva mai putin, ei CU ceva mai
mult" 14 Si mai departe 2 Natiunea exista inainte de toate, ea e originea a
toate. Vointa ei e intotdeauna legala, ea e legea Iftsi. Inainte de ea ,si
dea supra ei nn exista decit dreptul national" 15. Era iiiegat astfel absolutismul
monarhic.
La rindul lui abatele Mably, in lucrarea sa Des droits et des devoirs
thc eitoyen, apaiuta in lunile imediat urmatoare, ajungea la concluzia
natiunea trebuie stti fie izvorul legilor si sa supravegheze executarea lor 16
Pentru drepturile natiunii lupta patriotii, cu alte cuvinte reprezen-
tantii sawn a treia impotriva monarhiei si a privilegiatilor in cursul luera-
rilor Adunarii starilor generale. La 17 tunic avea loc primul act oficial de
rasunet national al impotrivirii reprezentantilor patrioti fata de vointa
yegala, constituirea Adunarii nationale. Ea devenea la 9 Mlle eorp legislativ
suprem angajindu-se sa elaboreze prima lege fundamentala scrisa a Frantei -
Tentativa lui Ludovic al XVI-lea de a-si impune propriile accrete si de a

www.dacoromanica.ro
 7 REVOLUTIA FRANCEZA INTRE PARTICULAR SI UNIVERSAL 1077

easa hotaririle reprezentantilor rebel" ai natiunii so soldeaza cu Iris esee.

. La fel dizolvarea Adunarii acestora. Decanul acesteia, academicianul si
astronornuL Bail ly, declai ca natiunea intiunita nu -primeste ordine",
iar Mirabeau lanseaza, cunoscuta apostrofa : ,Sintem aici prin vointa Po-
porului ; noi nu ne von parasi locurile dealt prin foga baionetelor" 17
Legislativ deocamdata,. demaiajul Revolutiei Fi anceze se loveste
acum de a piedica, mai abiliti. Regele se arata dispus s cedeze, invitind si
pe inembrii celorlalte stari sa-si uneasca, lucrarile cu cele ale Adunarii Con-
stituante. In acelasi timp insa, procedind duplicitar, isi insusea in secret
pozitia rigida a Curtii si a reginei, trimitind in exil pe plea populaiul
ministiu Necker si dernitind pe colaboratofii shi numeste un guvern ferm
reactionar. In. sprijinul hotaririlor sale erau chentate unitati militare din
provincie pentru a innabusi ()rice opozitie ;;,i a intimida Adunarea nationalà.
Era momentul in care intervin masele populare pariziene, care iau cu. asalt
Bastilia, uriasa foi tareata, inehisoate a Parisului, simbol al arbitrariului
monarhiei absolute. Exemplul va fi unnat pe scaia nationala. Regele
cedeaza, semnind decretole Adunarii i dispunind retragerea tnipelor care
amenintau orasele Paris si Versailles. El aproba constituirea Garzii natio-
nale pariziene i piniti la urma recheama pe Necker si vechiul guvern. Era o
infringere pe toata linia. Zina de 14 iulie in care aliani, a but gheziei cu
masele populare a invins ofensiva fortelor vechiului regiin pentru a cladi o
lume noua, simbolizeaza azi nu numai victoria revolutiei populare sau muni-
cipale, ci Revolutia Franceza insasi. Nu intimplator, contemporanii numa-
rau anul I al Libertatii din momentul caderii Bastiliei.
Daca s-a spus, si pe drept cuvint, ci Revolutia Franceza a fost flea
iluminismului, pentru ginditorii acestuia libertatea (de opinie, de expresie,
de actiune) era considerata indispensabila ca1itaii umane. Un drept natu-
ral, imprescriptibil. Dar nu lasata la voia IntIinplarii i a pasiunilor, ei
luminata, calauzita de rat iune pe drumul progresului, In functie de dreptul
la fericire al tuturor oamenilor. Prin aceasta iluminisnml se dovedise, asa
cum am mai aratat, un non umanism. Revolutia Franceza a cautat sa si-1
insuseasca tiansformindu-1 din reformist in revolutionar. Cuin sa regene-
rezi omul, societatea, eu miinile legate ? Trebuia darimata lumea veche,
pentru a construi o lume noua, superioara. Trebuia creat un homo novus
ievolutionar 18. Luarea Bastiliei, prin jertfa de singe a celor calm vor con-
stitui un permanent ferment in perioada de ascensiune a Revolutiei,
sauchilotii, masele populare orilsenesti si demolarea ei imediata elan un
simbol si un indemn care au facut ocolul intregii Frante. Dar si al vechiului
continent, pina la lumea Americii. Victoria Revolutiei Franceze a fost
asigurata de alianta burgheziei cu celelalte componente ale starii a treia
5i indeosebi cu marea masa a poporului francez, taranimea, care se ras-
coala pentru propriile sale interese antifeudale, in lumina noului drept,
proclamat universal, la libertate.
Libertatea a fost prima din marile idei generoase ale vremii, care s-a
transformat in ideie fort a a RevolutieiFranceze, in ideca calauza a natiunii,
identificata cu poporul francez, pe drumul actiunii sale exemplare de demo-
lare, dar si de constructio materiala ,5i spirituala de la sfirsitul secolului
XVIII., Ea figureaza, nu intimplator, in fruntea drepturilor naturale si
impresciiptibile ale omului" inscrise in celebra Deelaralie a drepturilor
omului 0, ale eetilleanulvi votata, la 26 august 1789 de Adunarea Nationala.
www.dacoromanica.ro
 I 078 NICOLAE LW

Declaratie de principii vizind abolirea vechiului regim, acest ,cate-

hism national", cum 1-a numit Barnave, reprezinta certificatul de nastere
al noii societati. S-au regasit primele elemente ale conceptiei despre drep-
turile omului in antichitatea greac, in iudaism i crestinismul primitiv, in
evul. mediu la Thomas d'Aquinol apoi in epoca Reformei i a Renasterii,
pentru a se ajunge la John Locke i la filozofii iluminismului. S-a observat
pe drept cuvint ziti pina in ultimele decenii ale secolului XVIII drepturile
omului au fost « degajate », « puse in lucrare » si o träite » inainte de a fi
fost proclamate" 19. Iar Declaratia franeeziti din 1789 a fost precedatiti de
declaratii de drepturi constitutionale elaborate in timpul sau dupiti Raz-
boiul de independenta al Slatelor Unite ale Americii, inclusiv in Consti-
ftutia federala din 1789. S-a spus chiar 111 legatura cu dezbaterile din
Adunarea Nationala Franceza, citi Declaratia american'a" din 1776 se afla
in toate spiritele" 2°. Era vorba de Declaratia de independenta adoptata
de Congres la 4 iulie, iu care s-au fornmlat pentru prima oara drepturile
omului i s-a recunoscut dreptul poporului la insurectie. Ea fusese elaborata
de Thomas Jefferson, viitor ministru al Republicii Americane la Paris,
mai tirziu presedinte al acesteia. in plus, nu intirnplator, Lafayette a fost
autorul unuia din principalele proiecte redactate in vederea elaborarii
Declaratiei franceze de drepturi. Dar nu e mai putin adevarat ca la baza
tuturor acestor declaratii s-au aflat principii tinspirate de iluminismul
francez. Iar daciti declaratiile americane proclama drepturile cetateanului
pentru Confedmatia americana sau unul din statele ei Declaratia frau-
coma, dimpotriva, se vrea universala". Ea poartil de asemenea urmele unor
texte juridice franceze mai vechi 21. Unii cercetatori au vazut in ea nu numai
un act de democratie politicit, dar si de democratic sociaht. Pentru Jules
Michelet Declaratia drepturilor omului i eetateanului a reprezentat le
Credo d'une nouvelle age" 22 Pentru istoricii francezi de astazi ea depd-
seste exemplul american i d pentru toate asteptarile Europei Biblia
timpurilor noi" 23 Dincolo de proportiile exagerate ale termenului de corn-
paratie, ideea e similara. De altfel inca din timpul Revolutiei Declaratia
-era cons iderata act sacru fundamental, fiind reprezentat i oficial ca
Tablele legii daruite lui Moise de Iehova pentru poporul ales. Declaratia
de drepturi din 1789 are nu numai meritul de a se fi perpetuat prin princi-
piile sale fundamentale in principalele acte constitutionale franceze din
1791 pina azi, sau de a fi constituit primul act normativ de acest fel pe
plan eat opean. Ea reprezinta si azi un model universal. Cind in 1948
amintea presedintele Frantei cu ocazia Bicentenarului Revolutiei Franceze
s-a ivit necesitatea reafirmlrii drepturilor omului, Declaratia de la 1789
a fost din nou ae2ee.a care a inspirat Declaratia universala prezentata la
Natiunile Unite 24.
Cele 17 articolo ale Declaratiei revolutionare de drepturi din anul
caderii Ba tilici au fost integrate doi ani mu tirziu ca preambul la prima
Constitutie franceza. Ca mice legis1atie de acest fel, aceasta reprezenta
aplicarea practicil a principiilor, stabilind in amInunt structurile i arhi-
tectura politico-sociala a statului i noii societati.
Daca libertatea apare in Doclaratia drepturilor omului si ale ceta-
teanului ca primul dintre drepturile naturale si imprescriptibile ale
omului", dacil ciii erau consacrate in 1789 ode mai nmneroase articole,
articolul 1 inscria alaturi de ea egalitatea : Oamenii se nasc si ramin
www.dacoromanica.ro
9 REVOLUTIA FRANCEZA INTRE PARTICULAR SI UNIVERSAL 107 9

liberi i egali in drepturi. Distinctiile sociale nu pot fi intemeiate decit pc

utilitatea comunit". Poate parea ciudat ca egalitatea nu mai figureaza
printre drepturile naturale din artieolul urmator, desi e un drept innilseut.
Inadvertenta ar putea fi datorata rapiditatii redactarii in focul discutiilor
contradictorii si in mijlocul unei atmosfere revolutionare. Dar nu mai put in
orientiirii sociale a redactorilor sill. De aceea n-o mai gasim inclusit decit in
art. 6 (egalitatea in fata legii) si in art. 13 (egalitatea fiscalit). Acesta din
rumil se inseria direct pe linia hotaririlor sedintei Adundrii Nationale din
noaptea de 4 august 1789 intratiti in istorie pentru desfiint area prin consens
a privilegiilor vechiului regim.
Pe masura cresterii nivelului politic al maselor si a necesitatii apro-
pierii conducerii Revolutiei de necesitatile lor, in vederea antrenarii impo-
triva fortelor trecutului si in general a adversarilor politici creste si inte-
resul public péntru revendicarile lor egalitare. Un rol important in aceasta
directie il are activitatea politica a Comunei pariziene cu sectiunile sale
precum si aceea a clubarilor revolutionare din Capital i provincie, in
frunte cu cel iacobin si cordelier.
Odata cu caderea monarhiei, la 10 august 1792, contemporanii soco-
tese ca trebuie sil adauge la anul IV al Liliertatii si anul I al Egalitatii.
Pentru inlitturarea distinctiei inechitabile dintre cetatenii activi i pasivi,
o importantil deosebita revine nccesitiltilor militare in urma declararii
ritzboiului i alegerilor pentru Conventia Nationala prin vot universal..
Ceea ce constituia un avans exceptional, reeditat in alte tari pentru prima
data de-abia in plin secol XIX sau XX. Sub aceste auspicii Ii incepea exis-
tenta prima Republica Franceza una i indivizibila" (25 septembrie 1792).
Pupil evenimentele insurectionale din 31 mai si 2 iuuie 1793, Conven-
tia montaniarda introducea in Declaratia de drepturi care insotea noua
Coustitutie, mentiunea ca guvernul este instituit pentru a gar anta onmlui
folosirea drepturilor sale naturale i impresciiptibile", in fruntea ciirora se
afla acum egalitatea. Expresie liberit a vointei generale, legea e egala
pentru toti, fiecarui cetatean i se desehidea in mod egal perspectiva oeu-
parii functiilor publice, alegerea cazind insa asupra celor preferati pent! u.
talente i virtuti. Se acorda fiecarui cetii4ean dreptul egal de a concura la
alcatuirea legii, la nmnirea mandatarilor i ageMilor sill. ConstitMia a
rilmas neaplicatit din cauza razboitilui, desi nu necunoscutit. Aplicarea ei
va fi revendicata Conventiei thermidoriene. Ea nu va fi nitata nici de
Babeuf i Conspiratia egalilor, care ii deschide diumul societiltilor secrete.
ineil din primii ani iii Revolutiei, o Rona organizare administrativit
si-a propus sit inlature inecralitatile regionale, privilegiile i disensiunile
locale traditionale concepirid rational si egalitar o Bona harta adminis-
tiativa a Frantei, care, en anmnite modificilri, continua sa fie valabila si azi.
S-a vorbit de Revolutia Franceza ca de un fenomen en multiple
fatete descoperite treptat pe masura trecerii timpului sau in functie de
spatiu. Marsul ascendent, contradictiile salt involutia ei sint si azi pentru
istorici probleme deschise.
De la inceput Revolutia s-a voit instaurarea unei noi si adevarate
legalitati pentru intreg popotul francez. De aici promovarea principiilor
democratice ale suveranitiltii nationale, separMiei puterilor in stat, pre-
luatil de la Montesquieu, intre legislativa, executiva si judecatoreasca
garantarea dreptuxilor natm ale I civile, stabilirea calitatii de cetatean
www.dacoromanica.ro
 1080 NICOLAE LflJ ro

francez F,d a raporturilor natiunii franceze cu natiunile straine, a atributiilor

fortei publice si a repartizarii impozitelor denurnite aeum contributii
publice. Erau garantate Siguranta persoanei proprietatea i rezistenta la
opresiune, podepsirea acelorasi delicte cu aceleasi pedepse, fãr, deosebire
de persoane i se anunta un cod civil eomun pentru intreaga tar* viitorul
cod Napoleon. Dar nu intotdeauna aceste principii si masuri constitutionale
iu fost respectate sau aplicate intocmai. Mai mutt, un studiu comparativ
al celor trei constitutii adoptate in timpul Revolutiei (din 1791, 1793, 1795)
prezinta diferentie sensibile intre ele, in functie de interesele pe care le
servesc.
Daca Constituanta si regimul liberal al Constitutiei din 1791 ineura-
jeaza descentralizarea administrativa bazata pe respectarea particulari-
tatilor locale si generalizarea alegerilor libere, dictatura iacobina centrali-
zeaza exeesiv administratia tarii in jurul Parisului. S3 restringe de asemeni
treptat prineipiul alegerilor libere, aplieat initial la aproape toate nivelele
si in toate domeniile importante ale vietii publice, inclusiv clerul si armata.
Chid nerespectarea particularitatilor locale se eonjuga cu cresterea dispari-
tatilor i nemultumirii economiee i cu masurile guvernului revolutionar
impotriva clerului refraetar, se ajunge la marile rascoale Viritnesti, ca aceea
din Vendée sau cea a Snanilor.
Revolutia eonfera sensuri noi cuvintului fraternitate. El defineste
raporturile dintre luptatorii pentru cauza sa i poate include si alti oameni
de buna credinta. Fraternitatea poate fi sociala, dar i nationala, patrioticrt,
sau internationalit La aceasta din urma acceptie contribuie i constiinta
rnesajului universal al luptei Marii natiuni. Optsprezece personalitati ale
vietii publice i culturale (Bentham, Campe Clarkson, Anacharsis Cloots,
Gorani, Klopstock, Kosciuszko, Hamilton, Mackintosh, Madison, Thomas
Paine, Pestalozzi., Corneille Pauw, Priestley, David Williams, Mary Wilber-
force, George Washington, Friedrich Schiller), din Europa si America,
primeau in 1792 titlul de cetatean francez, din partea Adunarii legislative.
Germanul Anacharsis Cloots i englezul Thomas Paine, care militase in
sprijinul Razboiului de independenta al Statelor Unite si scrisese The
rights of man, vor fi alesi si reprezentanti ai poporului francez in Conventia
nationala.
In armata Revolutiei si a R3publicii noua organizare si noile cadre
de conducere tind. s ateste c oricine slujeste Franta en daruire patriotica
si talent poarta in ranita dupI expresia lui Napoleon bastonul de
maresal. Armatele franceze an fost primite en bratele desehise in Belgia,
Olanda si regiunea RmanI, dupI, declararea razboiului de critre Franta
impotriva Austriei i Prusiei, fiindcA prorniteau popoarelor asuprite liber-
tate si egalitate. Dar dacI aceste promisiuni n-au fost respectate, atitudinea
lor s-a schimbat.
Cu incredere nestramutata in aceste principii, devenite idei forta
menite sa sfarime pretutindeni mezamintele putrede, voluntarii neexperi-
mentati de la Valmy, dar imbarbatati de comandantul lor cu strigatul
Vive la nation !", si in acordurile avintate ale Marseiezei sileau la 20
septembrie 1792 armatele incercate ale unor marl puteri ale vechiului
regim, s paraseasca teritoriul Franteiu. Cea dintii suveranitate nationala
europeana prim3a astfel laurii victoriei. Marele Goethe ii va aminti cum,

www.dacoromanica.ro
11 REVOLUTIA FRANCEZA 1NTRE PARTICULAR $1 UNIVERSAL 1081

aflat in legarul prusian, a asistat la prima victorie a popoarelor hupotriva

regilor" conchizind profetic : Diu acest loc i pornind din aceasta zi incepe
o epocà noua in istoria lumii" 26.
II
Ecourile internationale ale Revolutiei Franceze au fost din cele mai
diverse Inca din timpul desfasurarii sale. Ele au patruns treptat in. Europa
Central-Orientahl si de Sud-Est, pe diverse canale", constituindu-se in
imagini specifice. Acestea s-au precizat i amplificat, s-au estompat pe
spirala timpului, in functie de emitator, dar si de receptor. De calitatea
releelor, de posibilitatile de transmisie directa. 0 demonstreaza i procesul
de formare i innoire perpetua inca insuficient cercetat si cunoscut al
imaginii Revolut iei Franceze in constiinta romamilor.
Primele contururi ale acestei imagini dateaza chiar din timpul des-
fasurarii evenimentelor revolutionare din Frant a, al razboaielor Republicii
si Imperiului napoleonian. Desi mina timpului care o schiteaza era inca
nesigura.
Datorita imprejurarilor istorice si in prhnul rind divizarii teritoriului
national sub dorninatia i exploatarea unor mari ilnperii straine, societatea
romaneasca se gasea in general pe o treapta inferioara de dezvolt are eco-
nomica, socialà, politica sau culturala decit cea franceza. Vechiul regim de
esenta feudala intra si aici treptat intr-un proces de descompunere. De
unde necesitatea unor transformari si reforme sau influent a deschiderii
eatre schimbul de idei si a noilor posibilitàli oferite de economia de schimb.
Acest proces era accelerat in Moldova si Tara Rornaneasca, principate
autonome sub suzeranitate otomand, prin accentuarea crizei orientale
slabirea imperiului euro-asiatic, sub loviturile necontenitelor infringeri
militare in timpul razboaielor purtate pe teritoriul Principatelor. Iar in
Transilvania si in celelalte vechi provincii romamesti care se gaseau sub
dominatia habsburgilor, prin tentativele despotismului lurninat de a salva
vechiul regim pe calea reformelor.
Secolul Luminilor a contribuit activ, pnin reverberatiile sale, la
deschiderea orizontului ideologic rorrUlnesc, a carei expresie elocventa pe
plan national o reprezinta dezvoltarea curentului cultural al ,5 corn Ardelene.
Un caracter national, care se adauga celui social, irnbraca si marea rascoala,
populara condusä de Horea (1784) care, descinzind prin trasaturile specifice
din traditia rascoalelor taranesti, beneficia de deschiderea creata prin refor-
mele lui Iosif al II-lea i se apropia de ideologia revolutionara prin ultimele
revendicari (lichidarea proprietatii feudale, impozit ganeralizat etc.). Nu
intimplator ea a retinut ateutia lui J. P. Brissot, viitorul conducator giron-
din. Acesta reprosa irnparatului austriac, intr-un pamflet aparut anonim
sub forma de scrisoare, cruzirnea represaliilor si compara programul rascu-
latilor rorrani, pe care il aprecia pozitiv, cu cel al revolutionarilor americani
in timpul Razboinlui de independenta 27
Faptul ca in epoca Luminilor franceza era limba de predilectie a
elitelor culturale i politice curopene e favorabil largirii raporturilor
rornane cu spiritualitatea franceza. Secretarul francez al Dornnului fana-
riot, recomandat de ambasada Frantei la Constantinopol, era in acelasi
timp preceptorul copiilor Domnului, exemplu urmat i de inalti demnitar

www.dacoromanica.ro
1082 NICOLAE LW 12

ca *i de alti marl boiei i. Academia grmea din Bucurc,ti inttoduct a inva-

mintul limbii fianceze *i comet tul de cruti flanceze s-a intensiticat din
momentul aparitiei marilor bibliotcci particulate. E ades, rxi at ea difuzarea
operelor lui Voltaiie *i a tiaduceiii lot in guach si lomana au atlas vii
mustriui din partea patiimhuhti ecumenic de la Constantinopol. De alt fel
J. L. Carra, viitorul publicist .revolutionar si deputat regicid in Conventie,
autoi. ul unci prezentari a Taiilor Romithe, a trebuit sa iieac postul
de secietar al lui Giigoie (Mica, Domnul Moldovei lientIu a fi familiiuizat
;
pe fiii acestuia cu ideile lui Voltaiie '8.
Totusi pof ida obstacolclor polit ice, reliffioase san de altii natutii
in mijiocul lulburrtrilor amplificatc de litzboid. inso-austio-turc pm tat
pe teritoriul romanesc, s-au preeizat pinwle modalitati cate au permis.
Tarilor Romilue sa ia contact cu lievolutia Franeeza. M.ultiplicate progresiv,
aeeste modalita,ti pot fi giupate, din punct de vedere tipologie, in contacte
directe *i indirecte.
Contactele directe s-au realizat prin prezenta, Inca redusii, a unor
rornni pe teritoriul francez : a) pentru studii ; b) pentiu alte scopuri,
precum si pin prezenta francezilor din ce in ce mai nummosi in spatiul.
romilnesc : a) a emigrantilor (contrarevolutionari, dar i evolutionari
extremi)ti) ; b) a caliitorilor ; e) a artizanilor *i negustorilor ; d) a percep-
torilor sau profesorilor ; e) a diplomatilor sau persoanelor insarcinate CU
alte misiuni oficiale ; f) a prizonierilor de ritzboi. Dincolo dc contactele
personale stabilite in alma Frantei *i a Tarilor Romftne, corespondenta
Intro intelectuali ionani si fiancezi (asup a constituirii *i imbogAtirii biblio-
tecilor etc.), prezenta cartilor si a presei franceze in -Romania completeazft
iinaginea rezultata din contactele directe.
In ce priveste contactele indirecte, cxistau mai multe cili pentiu a le
tabili : a) raporturile de coabitare en greci, germani, unguli ; b) contactele
cu participantii la rilzboaiele ruso-austriece-turce ; c) participarea la
societati seciete ; d) emigiatia poloneza iii Tirile Romane ; e) rointnii
care se aflau in sti ainiltate pintru studii ; f) càrlile i presa strainrt.
Printre tinerii roinuii, putin numero*i, care studiau in Franta in
epoca Bevolutiei *i Imperiului, un caz aparte este acela al lui Paul Ica govici
din Banat cal e sosea la Paris in 1790 venind din Italia *i a asistat, se pale,
la executaica lui Ludovic al XVI-1ea29. Reintors in tat a tIniliul om de litere
s-a impus prin contributii filologice, dar i prin ferma sa atitudine de apa-
rat e a drepturilor poporului sau. Cons ins de importanta presei in limb%
nationalii, el se asociaza cu medieul oculist Ioan Molnar Pivariu pentru
editarea unui ziar romilnesc la Viena, care ar fi putut fi difuzat *i in Prin-
cipate. Din nefei ich e urn a a pastrat nici un exemplar din meat ziar din care
un numiir ar fi fost tuimis pentru aprobare autoritatilor 3°. Pretextul invo-
cat de guvernatorul Transilvaniei G. Banfi pentiu a-I interzice a fost
xpansiunea rapida a principiilor cclor mai periculoase de nesupunere
ale nancezilor". Alte tentative de intemeiere a unor gazete romarte*ti,
atit in tara. cit *i in strainatate, vor intilni obstacole de tot felul, in ma fel
melt aeeasta necesitate nationahl nu va fi realizatit durabil deeit incepind
en d ceniul 3 al secolului mmator.
Viena reprezenta in epoa o adevnata piaei turnantrt pentru Europa
intie tst *i vest. De acolo veneau in Principate publicatii franceze sau
germane i tot acolo ap treau periodice ea A Becsi magyar kurir", sau

www.dacoromanica.ro
13 REVOLUTIA FRANCEZA INTRE PARTICULAR $1 UNIVERSAL 1083

ziarul gree Efirneris", publicat de fratii Markides Pulio, beneficiind de

.eolaborarea si subscriptiile unor mari boieri greci si romani din Principate.
Printre colaboratorii ziarului se gasea i viitorul mare crturar Iordache
Golescu. Pe aceastti cale, au patruns probabil cele dintii informatii in 1ega-
tur6 cu adunarea Starilor generale sau mersul Revolutici Franceze . Tot
zastfel se facea cunostintit cu Declarapia drepturilor omului,si ale cetiileanului
-§i cu alte texte constitutionale in dezbatere. De asemenea se putea lua
-cunostinta, de titlurile cartilor privind Revolutia Franceza aflate in depozit
la Viena. Un transport din acestea in Tara Romaneascrt era confiscat la
.cererea consulului austriac la Bucuyesti, in februarie 1797 31 Presa 1ocal4
-din Transilvania in limbile germanit si maghiarh, precum si ziarul Le
Courrier de Moldavie" apruut la Iasi, pentru arrnata rusiti de sub comanda
lui Potemkin 32 contin de asemenea informatii despre Revolutia Franceza.
Un rol aparte in informarea exacta asupra ideilor i desfasurarii Revo-
1utiei a revenit primilor agenti consulari francezi la Bucuresti si Iasi
(1796-1798) 33. S-au distins in aceastil activitate Emile Gaudin cu spri-
jinul comercial al lui Hortolan, apoi consulul Fleury (Bucuresti) i vicecon-
sulul Parrant (Iasi). De influenta reprezentantilor Republicii Franceze a
fost legath i activitatea lui Rigas Velestinlis, rnartir al cauzei nationale
grecesti, pentru care Tara Romaneasciti a lost o a doua patrie 31. Manifestul
au revolutionar din 1797 era tiparit impreuml cu un ploiect de con-Aitutie
.a., viitoarei Republici Helenice, in elaborarea careia pot fi regAsite modelele
constitutionale franceze din timpul Revolutiei. Proiectele antiotomane
receti de tipul celui propus de Rigas au g:tisit adepti i printre romani,
dintre care unii au primit probabil cu simpatie i alte proiecte revolutionare
-straine, cum erau cele ale emigratiei polone sau ale iacobinilor maghiari.
Totusi, din epoca Revolutiei Franceze, miscarea patriotica lomat-wawa,
ii cauta o cale proprie spre progres.
Din aceasta epoc'a s-au prtstrat probabil doutti texte revolutionare
romanesti traduse din limba francezrt. Unul dintre ele neidentificat, cell-
lalt constind intr-un Cuvint de depteptare ce an spus ceteiteanul Carnot,
fruntapul frantozesc pe GImpul Marsului, care asa cum am demonstrat
recent a lost pronuntat la 27 iulie 1796, aniversarea loviturii de stat thermi-
doriene. El reprezinta, primul text de retoriciti rovolutionarrt in limbo,
roman4 35.
Circulatia literaturii politice revolutionare franceze in romaneste,
dovedita, prin cele doua, exemple mentionate mai sus, se adaugrt obser-
vatiei ftticute in aceeasi epocrt de viceconsulul Parrant despre farmecul
pe care Revolutiail exercita asupra put inilor boieri care pot ,ii rationeze",
aprobind-o in parte sau admitindu-i progresele. El I,i exprima speranta
crt principiile frantuzesti" al cgror studiu incepuse sri atragrt pe tinerii de
la Curte, tindea Sli exercite dulcea i binefaatoarea sa influenta" 36.
Rezultatele acestei influente devin manifeste mai putin la nivelul marilor
boieri si mai mult la acela al boierilor de rang inferior. Pe acestia Ii gitisim
-antrenati intr-o adevitiratiti campanie de pamflete i alte scrieri satirice
0 incendiare. Aceasta se manifesta cu pregnantrt in 1804 cind era lansatti
o scriere anonimit continind cuvinte infricosate", emanatie a ideilor
11 nesupunerii frantozesti". Faptul a ingrijorat nu numai pe Domn i Diva-
nul Slii, ci si inalta Poarta,. In corespondeM a primititi cu acest prilej de
mitropolitul Veniamin Costache, presedintele Divanului clonmese, apare
www.dacoromanica.ro
 1084 NICOLAE LIU 14

cea mai veche utilizare eunosc.uta a fir eologismului rteNolutie" in limba

romana 37. La Bucuresti situatia nu, era mai calma, Coresporulenta diplo-
matica austriaca mentioneaza existenta unei 10-ecte a iacobinilor" in
Curtea donmeasca, din 1793 38.
Marea lectie a antichitatii clasice era neobosit invocata de propaganda
revolutionara frauceza. Alaturi de exemplul glee i ca moment superior
acestuia, Republica Franeeza oferea lumii resurectia modelului republicii
romaue. Am atras atentia cu alte ocazii 39 asupi a rolului impor tant pe care
1-a jucat asocierea ideii romanitatii en spiritul revolutionaT fraucez iii
mentalitatea romneasca a timpului. Mai ales noua patura de int electuali
din Transilvania, care in lipsa unei bur ghezii mai numeroase si bine con-
stituite se erija in pm tator de cuviut al natiunii, devine recepth pe aceasta
cale fatiti de exemplul francez. Intr-o epoca in care nobilimew maghiara,
dominanta in Trausilvania, incerca sit foloseased dm eptul la insurectie pro-
clamat do Revolutia Francezd pentru a-si etala revendicibile privind restii-
tuirea privileghlor feudale puse in discutie de reformele lui losif al II-lea,
reprezeutantii poporului roman din Transilvauia im.erau in memoriul
national din 1791, atit ecouri ale Luminilor, cit i convingeri iesite din
cunow;terea orientarii revolutionare franeeze. Memoriul, cunoscut sub
numele de Supplex Libellus Valachorum pleda in favoarea recunoasterii
per fectei egalititti in drepturi cu natiuuile recunoseute" din Transilvania".
chiar dacd imparatul Leopold al II-lea a lamas surd la cererile romanilor,
acest memoriu a constituit un solid punct de plecare pentru lupta nationala
romaneasca, fiind urmat de memoride din 1792 si 1804.
Pohtiea promovata de absolutismul lumivat a determinat pe boierii
din Principate sit se angajeze ei Inii, intr-o campanie de memor ii i pro-
puneri de reforme care pot fi urmarite pin i dupii, 1848. Pyintre memoride
redactate la inceputul acesteicarnpanii se aflau douit adresatelui Napoleon,
mai intii ca prim consul ;,4. apoi ca imparat. Cel adresat din Moldova in
epoca pitch de la Tilsit se pronunta in favoarea unui stat national unitar
si independent sub protectia sa 41
Literatura timpului n-a fost niei ea straind de turburrile stimulate
de exemplul Revolutiei Franceze. Dovada, realizarea cea mai de seamil in
acest domeuiu a marii miscari culturale a Scorn ardelene, epopeea burlesed
Tiganiada. Opera, barociti, impregnatil de spirit voltairian, aceasta acorda
un spatiu larg dezbaterii asupra celei mai bune forme de guvernamint, cn
referinte directe la Conventia montaniarditi. Poemul se incheia cu deviza
La libertate sau la moarte" rostita pentru pilmintul si gloria romana"
de ducele cu nume simbolic Romandor i prin adunarea poporului inarmat
sub drapelul revendicarilor nationale. Simiitudinea dintre acest angaja-
ment si celeln a deviza a iacobinilor i sanehilotilor parizieni nu era fortuita.
Documentele austriece ale epoeii rilzboaielor impotriva Frantei
revolutionare si napoleoniene atesta, nu numai odata atractia exercitata
de Revolutia Franceza pe diferite citi in rindurile maselor populare roma,-
nesti din Tr ansilvania, care s-ar fi pregatit sa reediteze rascoala lui Horea 42.
Astfel, o ancheta intreprinsa in regiunea Muntilor Apuseni, pe marginea
zvonului ca m iarna lui 1800 se va declansa o rascoala mai puternica decit
cea din 1784, descoperea tulburari mai vechi, -provocate de recrutarile
pentru razboaiele hnpotriva Republicii Franceze si de sperantele de dezro-
hire socialit niscute in rindurile taranimii in apropierea armatelor acesteia

www.dacoromanica.ro
15 REVOLUTIA FRANCEZA INTRE PARTICULAR $1 UNIVERSAL 1085

Coneluzia anchetei consemna eu ingrijorare circulatia unei legende dupa

care insusi imparatul Iosif al II-lea, care ar mai fi inea in viata, ar dori sa
faea sa vina francezii pentru. a indrepta situatia Vail, precum i difuzarea
sloganului Bonaparte nu-i departe/ Vine sa ne dea dreptate", a carui
prezent a era de asemenea semnalat a. de alte surse in Principatele Romane.
Pentru a preveni sau inna'busi asemenea manifestari s-a recurs ntu
numai la m4suri coercitive, ci si la presiunea morala exercitata prin predici
sau alte mijloace de propaganda. S-aupitstrat pina la noi proclamatii impe-
riale, ordine i circulare, pamflete ea acela din 1799, diferite brosuri politice
antifianeeze tiparite in romaneste. Se cunosc azi parte din aceste sane cie
informatii Sumare, in general denaturate, celebrind victoriile lui Napoleon
si caderea acestuia, dar privind si Revolutia Franceza 43. Plecind de la
aeeste informatii, carora le-a adaugat cele provenite din propaganda
greaca pronapoleoniana, ea si tot felul de zvonuri sau anecdote aflate in
circulatie in mediul popular,, dar si la nivele mai inalte, curiozitatea nepo-
tolita a cronicarului Dionisie Eclesiarhul de la Episcopia din Rimnicu
Vilcea a inseilat o povestire coerent i pitoreasca, apreciatit azi mai mult
pentru savoarea sa de literatura naiva ".
Cu toate ea' imaginea Revolutiei Franceze nu s-a precizat cu claritate
din pricina lacunelor informationale si a fost nu odata umbrita de prejude-
cati si de propaganda contra revolutionara, sau aseunsa de luminile schim-
batoare ale legendei cind ea n-a fost eclipsata de mitul napoleonian,
trasaturile ei reale puteau fi sesizate de pe atunci. Se asista chiar cum
am vazut la cristalizarea unei tipologii a cailor de acces si a modalita-
tilor de influentare asupra contiinei romanesti, pe care posteritatea o va
dezvolta.

Infringerea miitarlI suferita de Franta napoleoniana i Congresul de

la Viena au marcat o sensibila diminuare a prestigiului francez pe plan
european. Pe de alta parte, prin constituirea Sfintei Aliante, contrarevolu-
tia aducea Europei, dupa expresia plastica a marelui poet Puskin, sclavia
Totusi, chiar i aceasta diminuare a prestigiului politic n-a putut
influenta decisiv atractia exercitata de cultura i civilizatda franceza in
Tarile Romane. Cum au dovedit miscarile revolutionare din prima jumatate
a secolului XIX si mai ales Revolutia de la 1848, experienta revolutionara
franceza de la 1789 n-a fost uitata la constituirea modelelor de transformare
ale societatii romanesti. Imaginea ei este vie F,4i astazi in constiinta no astra.

NOTE
1 Michel Vovelle, La mentdile revolationnaire. Societe et mentalité sous la Révolutto n Fran-
caise, Editions Sociales, Paris, 1985, p. 265.
2 Jacques Godechot, L'ere des Revolutions, in : L'elat de la France pendant la R evolution
(1789 1799), sous la direction de Michel Vovelle, La découverte, Paris, 1988, p. 12.
3 Albert Mathiez, Revolujia Francezil, trad., Edit. Politicé, Bucure*ti, 1976, P. 17 .
4 Albert Mathiez, ibiden,, p. 270; Francois Furet, Denis Richet, La Revolution Francaise,
Fay ard, Paris, 1973, P. 19.
5 Pierre Goubert, Daniel Roche, Les Français et l'Ancien Regime, t. 1. La Societe. el l'Elat,
Armand Colin, Paris, 1954, p. 271 si urm.

2C. 2034 www.dacoromanica.ro

1086 NICOLAE Lm 16

6 Denumirea La révolte nobilialrer' a fost lansatii in 1922 de A. Mathiez (cf. op. cit., p. 31).
Ulterior ea devine, La revolution aristocratique". G. Lefebvre, La Revolution Francaise el les
pagsans, In Calliers de la Revolution F5ancaise", 1934,
( nr. 1, p. 10.
'7' Albert Mathici, op. cit., p. 29.
a Jean Tulard, Les revolutions de 1789 181,Fayard, Paris, 11985, p. 15.
a Midem.
" Paul Hazard, Gindireit curopcand in secolut al XVI II-lea, trad., Univers, Bucureafi,
1981, p. 268 51 urm.
11 Louis Beau, L'Europe francaise au siecle des Lamieres, Albin Michel, Paris, 1971,
p. 257 : R. Pomeau, L'Earope des Lumieres. Cosmopolitisnie el unite curopéenne au XV I I le siecle,
Paris, 1960, passim.
12 Vezi 5i B. Hyslop, Repertoire critique pour les cahiers de doliances de 1789, Paris, 1933.
In favoarea caic tam. parohialc s-a pranuntat al Albert Soboul, In lucrarea sa La civilisation et la
Revolution Francaise, I. La crise de l' A ncien Regime, Arthaud, Paris, 1970, p. 192 ai urm.
il Edme Champion, La France d'apres les Cahiers de 1789, Armand Colin, Paris, 1921,
p. 47.
14 Siey6s, Avis aux Francais sur le saint de la palrie, Champion, Paris, p. 30.
Ibidem, p. 67.
18 Raymond Mas, La nation : Etat de la question d la veille de 1789, In La legende de la Revo-
lution, Actes du Colloque international de Clermont Ferrand (juin 1986), recueillis et présentés
par Christian Croisille et Jean Ehrard, Clermont Ferrand, 1988, p. 55.
" Jacques Godechot, La prise de la Bastille, 14 juillet 1789, Gallimard, Paris, 1965, p. 208
si urm ; Michel Vovelle, La chute de la monarchic, 1787 .1792, Editions du Seuil, Paris, 1972,
p. 121.
iS Vezi at Michel Vovelle, La mentaliti révolutionnaire, Paris, 1985, partea a trcia Vive
la Révoldtion : l'honao novus, ou la découverte du nouveau monde".
" Jean Morange, La Declaration des droils de Phomme et du ciloyen (26 milt 1789), ed. II,
P.U.F. Paris, 1988, p. 9.
Fran cois Furet, Denis Richet, La Revolution Francaist, Fayard, Paris, 1973, p. 90.
20
Vezi prezentarea lui Jacques Godechot la Constitujia din 1791, In Les constitutions de
st
la France depuis 1789, Garnier-Flammarion, Paris, 1979, p. 25.
28 J. Michelet, Hisloire de la Revolution Francaise, I, Robert Laffont, Paris, 1979, p. 188.
23 Francois Furet, Denis Richet, op. cit., p. 91.
24 Interview with Mr. Francois Millerand, Président of the French Republic, The Unesco
Courier", 1989, iunie, p. 7 (nr. special dedicat aniversdrit Revolutiei Franceze).
" Marc Bouloiseau, La Republique jacobine, 12 aodt 1792 9 thermidor an II, Editions
du Seuil, Paris, 1972, p. 52 ai urm.
26 Fragment din Campania din Franla, relatatd retrospectiv In 1820. La Pévolution
Française vue par les Allernands, textes traduits par Joel Lefebvre, Presses Universitaires, Lyon,
1987, p. 165.
27 Seconde lettre d'un defenseur du pcuple a remperear Joseph II, Dublin, 1785, locul de
aparitie fictiv.
" J. L. C irra, istvire de la M fidavie el d- la Vat aPhi,, liii, 1777, p. 219
88 Paul IorgoVici, Observalii de limbd rumdneascd, ed. critice de Doina Bogdan Dascblu 51
Criau Dascilu, Facia, Timisoara, 1979, p. 40.
Mircca Popa, loan Molnar Pivariu, Dacia, Cluj-Napoca, 1976, p. 61.
es Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria romtindor , vol. III, partea I, p. 815-816.
Lista cdrtilor confiscate poar ta data de 5 fcbruarie 1797.
" s cunosc numerele 1, 2, 3, 4, 7, apdrute Intre 18 februarie ai 1 aprilic 1790.
33 Gs1 care a atras atentia asupra importantei lnhiindrii Consulatului Francez pen tru
raporturde Revolujiei Franceze cu Principatele Romane a fost Pompiliu Eliade In lucrarca sa
fundamental% azi Invechitd pc alocuri, De l'influence francaise sur l' sprit publique en Roumanie
Paris, 1893 Contributii pretioase In partea a doua din lucrarca lui Germaine Lebel, I France
et les Prin ipauté Dannbiennes du 16e siecle d la chute du Napoleon I-er, Paris, 1955.
L. Vranoussis, Rigas, un patriot grec in Princ pa'e, Bucure5ti, 1980, p. 5.
31

" Biblioteca Academlei Romhne, rns. rom. 573.

36 I lurmuzaki, op. cit., supl., vol. II, p. 183.
37 Cf. V.A. Urechia, Istoria romdnilor, vol. II, Bucuresti, 1900, p. 25-27.

28 Hurmuraki, op. cit., vol. XIX, partea 1, p. 680. Corespondentd diplornaticil datatd
26 decembrie 1793.

www.dacoromanica.ro
17 REVOLUTIA FRANCEZA INTRE PARTICULAR SI UNIVERSAL 1047

3° Nieolae Liu, Ideal continaileitii cj spirilul revolufionar franccz in crearea modelului de

re publied romdmi, Muzeul national", V, 1981, p. 217 224.
40 Studiul fundamental privind accst mernoriu, la D. Prodan, Supplex Libeflus-l'ala-
chorum, Edit. stiintifica, Bucuresti, 1967 si ed. in Umba engleza.
41 Emil Virtosn, Napoleon Bonaparte i dorinlele moldovenilor la 1807 S tudii, Revista de
istoric", XV III, 1965, P. 403 420. MemoAul a lost recent atribuit lui I. Budai Deleanu, cf.
Mircea Popa, IL'image de Napoleon en Transylvanie a Pepogue des Lumieres, In Lai culture roumain e
a epoque des Lumieres, t. II, Edit. Univers, Bucuresti, 1985, p. 164 166.
42 Ion Sabau, Din lupta fdrdnimii transilviinene Impotriva sarcinilor militare in timpul
rrizlvdtelor duse de imperiul habsburgic impotriva Revoluliei Franceze (1192 1797), Studii,
Revista de istorie", XIII, 1960, p. 227.
43 Prezentarea celor mai importante dintre aceste publicapi de propaganda In studiul
nostru Nicolae Beilcescu el la legende napoleonienne en Roumanie, Revue roumaine d'histoire"
XI, 1972, p. 585.
" Cf. Dionisic Eclisiarhul, Cronograful Ter ei Romdngli, Rimnicu V ilcca, f.a., p. 146 si urm.

LA REVOLUTION FRANcAISE ENTRE LE PARTICULIER

ET L'UNIVERSEL.
SON IMAGE DANS L'ESPACE ROUMAIN
Résumé

La premiere partie de l'étude se propose d'établir plusieurs jalons

concernant l'image de la Revolution Frangaise consideree d'un point de
vue moMs aborde celui du rapport entre le particulier et le general, et
de ses degrés socio-politiques.
Par-dela le spécifique determine par les conditions naturelles, les
particularites socio-Cconomiques, politiques, administratives et cultu-
relles, les restes des anciennes structures médievales ont souvent survecu;
elles ont represente a ate des privileges hérités l'une des.composantes carac-
teristiques de l'ancien regime a la fin du XIX0 siecle. De la une lutte per-
manente entre la monarchie qui se voulait absolue et ces particularites
qui ont agi l'une contre les autres en essayant de s'anéantir réciproque-
ment et qui, impuissantes, ont eu recours souvent a la superposition
plus ou moins imparfaite des institutions centrales aux organismes anciens,
locaux ou régionaux. A leur tour, les differentes classes et couches sociales
ont continue a lutter pour le pouvoir.
Dans cettes conditions, le divorce" entre la monarchie et son principal
appui, la noblesse, manifeste finalement par la revolte" aristocratique,
prepare In voie a la revolution bourgeoise. La bourgeoisie sait grouper
autour de ses propres intérêts les autres classes sociales mécontentes et
rendre a ses revendications un sens national et universel.
L'analyse attentive du phénomene révolutionnaire frangais mene
a la conclusion qu'il y a plusieurs interdependances évidentes entre l'indi-
Niduel, le national et l'universel, aussi bien dans la theorie que dans la
pratique socio-politique qui élhnine les dysfonctions de l'ancien regime et
cree les bases d'une sociéte nouvelle qui constituera un modele valable
pour une longue période historique.
www.dacoromanica.ro
1088 NICOLAE LW 18

La secondeprirtic de l'étule prente la mlnii,r6 dont l'espace

roumain a récepté la revolution, les contacts que la, Revolution prançaise
établit par diverses voies avec les Routnains des principautes et de Tran-
sylvanie. Bien que l'irnage de la R ctolution de 1789 fa parfo4 nebuleuse
et en general imparfaite a cause des conditions historiques de reception,
elle a laisse dans la, conkience rournaine, des cette époque, des traces
profondes qui nVmerout au dbut du XIX-e siècle a des projets de reforme,
mais aussi a deux revolutions.

www.dacoromanica.ro
DESTINUL UNUI EROU IN REVOLUTIE : ROBESPItRRE

DUMITRU ALMA

In cele (Iona veacuri care s-au seurs de la izbucnirea i desfasurarea

revolutiei franceze din 1789 istoricii i-au relief at si mai pronuntat carac-
-terktieile, i-au analizat si mai adinc consecintele in istoria universala.
I ncontestabil c aceast5, revolutie burgheza a fost eel mai complex,
mai important si mai bogat in consecinte dintre evenimentele sociale,
politice, ideologice din istoria moderna. Mai intii pentru ca, in cadrul ei,
burghezia franceza si-a facut loc, prin violenta, la conducerea statului,
inlocuind nobilimea i monarhia de drept divin cu republica iacobina. A des-
fiintat privilegiile si a lansat Declaratia drepturilor omului si cetitteanu-
lui", a proclamat libertatea tuturor cetatenilor i egalitatea In fata legilor.
A pus bazele sociale, politice i ideologice unei noi orinduiri, cea burgheza.
A deschis drum liber economiei capitaliste. A pornit s dezvolte impetuos
noile mijloace de productie : industria, bancile, comertul. Cu un cuvint
.a inscris in istorie un nou timp cel al capitalismului. Deci a fost una din
.cele mai interesante si mai hotaritoare experiente din istoria umana de
Tina atunci.
De la altitudinea celor dour), sute de ani trecuti, timp in care s-au
desfasurat mai multe revolutii, istoricii privese evenimentul eu o alta
.optica, determinata de mult diversificatele consecinte, mult imbogatite
cu experientele i datele atitor evenimente, cite a trait omenirea de la
1789 incoace. In final in mersul inainte al istoriei, revolutia franceza s-a
impus ca o biruinta i o infringere umana totodata.
Pentru desfasurarea ei a fost nevoie de mari sacrificii materiale,
umane si morale. Notam c, s-au savirsit multe erori si crime zadarniee.
8-au jertfit multi oameni de valoare in lupta pentru impingerea fluxului
revolutionar inainte. i alte multe pentru refluxul social si politic, dupil
ce furtuna revolutiei. a ridicat valul eel mai Malt posibil. Toate aceste
ichimbari i treceri le-au savirsit oamenii care le-au platit cu viata i cu
biruinta sau fringerea idealurilor lor. Oameni pinit atunci anonimi, dar
pe care furtuna revolutiei i-a scos in frunte, i-a filcut sa calareasca pe
oculmile valurior intr-un echilibru precar i primejdios, pina cind i-a nits-
turnat si i-a inghitit adincurile neflintei.
Asa au fost Mirabeau si La Fayette, Danton si Camille Desmoulins,
Hebert si Jacques Roux, Marat i Chaumette, Tallien, Fouché. Dar des-
-tinul cel mai tragic al omului, al conducatorului, al marelui erou in revo-
lutie este, fara doar i poate, Maximilien Robespierre. El a intruchipat
revolutia franceza in tot ce a reprezentat ea in istoria Frantei si a omenirii,
-ca realiz ari pozitive i ca actiuni negative, ca lumina si umbra, ca necesar

.Revista de Istorie". tom 42, nr. 11, p. 1089-1104, 1989

www.dacoromanica.ro
1090 DUMITRU ALMA$ 2

si inutil, ea ideal si aberatie, ca rational si absurd. A fost adevaratul pro-

totip al luptátorului social politic, al eroului care, impins de un fanatism.
nestitpinit, a egutat sg impingg transformgrile,sociale i politice ping din-,
colo de limitele posibile, dincolo de legile obrective din epoca (lath'. De
aceea am socotit a, in acest an aniversar, am putea rearninti datele esen-
tiale din cuceririle revolutiei din 1M, prezentind un portret al lui Robes-
pierre si al citorva din cei care 1-au secondat.
Chiar de la inceputul activitgtii Adungrii Nationale Constituante
vIzindu-1 cu citit ardoare i sinceritate se bgtea pentru introducerea votului
universal in Constitutia din 1791, Mirabeau a spus despre Maximilien
Robespierre Va ajunge : crede tot ce spune". E greu de preeizat ce-
intelegea exact marele tribun din primele momente ale revolutiei, prin
expresia va ajunge". Destul cg i-a intuit si prorocit destiliul. Intre cunos-
cuti, micul Robespierre avea faima c tie de-a rostul Contractul social"
al luiJ. J., Rousseau. Era, deci, adeptul celei mai radicale dintre filozo-i
fiile" iluministe, ideologia micii, burghezii, a intelectualilor sgraci, a repu-
blicanilor. In alegerile pentru Adunarea starilor generale din primilivara
anului 1789, a canditdat In orasul sgu Arras. Si, de aici incolo va fi prezent
in arena politica, farg intrerupere, ping la sfirsitul vietii. A participat .
la momentul hotgritor al transformgrii .Adungrii starilor generale in
Adunarea Nationalg Constituantg. A vázut revolutia popularg de la 14
iulie 1789 si cgderea Bastiliei. A contribuit la evenimentele din noaptew
de 4 august 1789, cind s-a hotgrit deaf iintarea tuturor privilegiilor nobilimii
si s-a dat apoi Declaratia drepturilor omului i ceateanulun A militat
pentru formulgri cit mai liberale in Constitutia din 1791.
La dizolvarea Constituantei, Robespierre a propus ea nici un membru
al acestei adunki IA nu candideze pentru Adunarea legislativg, forul
politic urmittor, prevgzut in Constitutie ea -an instrument de guvernare
nou, debarasat de orice influentg a predecesorilor. Propuner ea a fost ccep-
tat i respectatg. Asa ea, Robespierre n-a participat la lucririle Legisla-t
tivei. A activat insg in clubul St. Jacques, clubul iacobin, printre fruntasi,
algturi de Danton, Desmoulins, Marat. Desi nu iubea tumultul popular
a contribuit la deslantuirea miscgrilor populare de la 10 august 1792 si la
cele din septembrie, cind s-a initiat, in locul despotismului regal", des
porismul libertatii".
In 1792 a urnagrit i a criticat cm asprime din glubul iaeobin, activi-
tatea Adungrii legislative, dominatg de girondini.
S-a ridicat cm vehementg impotriva lui Brissot si a tuturor girondi-
nilor care fgeeau o acerbg propagandg pentru rgzboi. Un popor care F3i-a
cueerit libertatea dupg zece veacuri de luptg, spunea Brissot grandiloc-
vent, are nevoie de rizboi ; Ii trebuie un rizboi ca sii o curete de viciile
despotismului, ii trebuie rgzboi ca sg nimiceascg tot ce ar putea-o corupe".
Preconiza, ca toti gironclinii, un razboi scurt i tgmilduitor a multor racile
socio-politice, ramase de la vechiul regim : raaboiul popoarelor impotriva
regior". Credeau eg, in deaf gsurarea lui va fi demascat regele ea un corn-
plice cu monarhofeudalitatea i asa va putea fi cumintit". Ii faceau
iluzia cii popoarele, toate, asteptau doar semnalul spre a se ridica, tumul-
toase impotriva tiranior de pretutindeni : A venit mornentul unei noi
cruciade : cruciada libertatii universale" ... Se rostea, mai departe,
acelasi Brissot. Vreti sii di9trugeti intr-o singurg loviturg aristocratia,

www.dacoromanica.ro
w. UN EROU IN REVOLUTIE : ROBESPIERRE 1091

Tefractarii, nemulturnitii ? Distrugeti Koblenzul" 1 Adica sediul guver-

nului alcatuit de nobilii emigranti.
Paradoxal, dar si familia regala privea problema razboiului, ea o
--cale a propriei salvari. Soria Maria Antoaneta catre prietenui ei Fersen):
__,,Imbecilii ! Nu vad ei oare ea tot ce fac este in folosul nostril?" Deci
..si Curtea impingea Vara la razboi, cu speranta aseunsa a aceasta se va
sfirsi printr-o infringere a Frantei si t:se va permite restaurarea puterii
absolute"2 .
Robespierre a vazut complexitatea situatiei si. prirnejdia pentru
Tevolutie. Ca sa-i combata pe girondinii care socoteau ea razboiul este,
la ora actuala, o binefacere national6" 3, el a tinut atunci, la iacobini,
-patru man discursuri pentru indepIrtarea ideii, a propagandei razboinice
'i i pnitru apararea pacii. Intreba : De ce vreti sit abateti luarea aminte
-a poporului de la problemele interne si vreti sa-1 antrenkti in cursa raz-
-boiului aventuros ?" Demonstra ca regele e un mincinos pervers, care vrea
;sa readucl despotismul in Franta eu ajutorul thonarhilor europeni. ca La
Fayette e un tradator notoriu care a pacalit poporul.Cii sediul raului nu-i
la Koblenz, ci aici, la Paris, ca-i absurd sa fie propagate revolutia si liber-
tatea la alte popoare, cind ele nu sint consolidate Inca' deplin in rindul
lrancezilor, la ei acasa. Ca armata Frantei e dezorganizata : n-are anne,
n-are echipament, e lipsita de instructie si de avint de lupta. Are, in schimb
un eomandament aristocrat, refractar revolutiei si, deci poate trada
In mice clipa. Si continua sa argumenteze el razboiul era cea mai mare si
mai perfida cursa pentru revolutie si pentru popor.. Razboiul nu putea
decit sa deselida calea td. sa astearna patul despotismului : Veti avea un
Cezar sau un Cromwell !" Deci chiar (Tana% Franta biruie in razboiul cu
leudalitatea coalizata, libertatea risca, totusi BS se prabuseasca sub lovi-
turile unui general ambitios, ale unui dictator faimos, iesit din creuzetul
razboiului. Respingea eu tarie iluzia girondina ca popoarele Europei s-ar
putea ridica la lupta pentru libertate, imediat ce armata franceza va aparea
la granita. Si proorocea cu o impresionanta forta de previziune : Cea mai
extra-vagant6 idee ce poate naste in capul uuui om politic este de a credo
-ca e de ajuns ca un popor sit intre inarmat in casa altui popor strain,
pentru ea acesta sa-i adopte legile si constltutia. IN imeni nu iubfmte misi-
4marii inarmati : primul sf at pe care-I dau natura si prudenta este de a-i
respinge ea dusmani".
In 1792, Robespierre se manifesta ea un aprig aparkor al pacii, din
Tatiune de tactica si strategie revolutionaF ; convins crt Franta zguduita
de seismul social-politic nu putea, nu era I pregatita sit reziste in fata
unei coalitii monarho-feudale, care cuprin dea intreaga Europa. Revolutia
neavind ragazul triumfului complet si al col solidIrii interne, se atla intr-o
stare precara, usor de infrint de rege, de nobilime si de monarho-feudah-
tatea europeana.
Legile istoriei si ale propriului destin au rteut ea tocmai el, Robes-
pierre, in calitate de rnembru al Comitetului Sqlvaiii Publice, ea unul
dintre decemviri", ea revoluiionarul eel mai influent in Conventie si in
Clubul iacobin, in knii 1793-1794, sa declare patio, in primejdie", sa
fie in fruntea celor care au organizat revolutia de la 10 august 1792, sa
inspire decretul inrolitrii in masa, sit creeze, cu ajutorul prietenilor : Saint-
-Just, Carnot, Billaud-Varenne, Prieur de la ( Cite d'Or si a noilor gene-
www.dacoromanica.ro
1092 DUMITRU ALMA? 4

rali Pichegru, Jourdan Hobhe, Bonaparte o armata populara

infaptuiasca organizarea victoriei", in cumplitul razboi cu toata reaetiu-
nea interna care cuprinsese doua treimi din Franta i cu armatele coalitiei
care treceau hotarele dinspre toate punctele cardinale.
Robespierre a fost alaturi de Danton, adeVaratul tribun al insufle-
tirii poporului pentru apararea Frantei revolutionare, scontind victoria,
prin orice mijloace, incepind cu utilizarea la maximum a energiei colective
a poporului, in scopul suprem; salvarea patriei si a revolutiei.
Instrumentul principal a fost dictatura iacobina, care a pus in prac-
tica teroarea politicá, economica, morala' . Se preconiza despotismul liber-
tatii pentru a zdrobi despotismul regior", iar Danton justifica teroarea :
Sa fim teribili pentru a dispensa poporul de a fi".
Astfel imperativele apararii nationale si victoria revolutiei au format
un tot, indisolubil. Primejdia izvora patriotism, iar patriot insemna A fi
luptator impotriva nobilimii tradatoare, adica revolutionar. In acest $cop
era extrem de necesara alianta burgheziei iubitoare de tara 0 de libertate
cu poporul sanchilotilor dornic de o schimbare radicala a soarei ion, i toti
trebuiau antrenati impotriva regalitatii i convinsi ci noul stat, republica,
e forma ideala de convietuire. Btzboiul dus de coalitie era socotit cea mai
nenorocita manifestare a despotismului impotriva libertatii". Rastur-
nind termenii, Robespierre teoretiza : Revolutia este razboiul dus de
libertate impotriva dusmanilor ei".
In plina ofensiva a armatelor coalitiei si a contrarevolutiei interne,
iacobinii, prin triumvirii : Marat, Danton, Robespierre au determinat abo-
lirea monarhiei, In sedinta Conventiei din 21 septembrie 1792 si procla-
marea Republicii Franceze una si indivizibilt". Pentru iaeobinii cei mai
inversunati, ea Grégoire regii sint, pe plan moral, ceea ee monstrii sint
pe plan fizic ; curtile regale sint atelierul crimei, focarul coruptiei i birlogul
tiranilor ; istoria region este martiriul natiunilor", Formula lui Robespierre
a fost mai simpla i iluzorie, de conceptie idealist-rousseanista : regali-
tatea este desfiintata, nobilimea a disparut, domnia egalitatii incepe"
Discursurile lui Saint-Just la procesul regelui nu au fost mai putin vio-
lente decit a lui Grégoire : Revolutia incepe cind tiranul sfirseste". Jar
Robespierre teoretiza : Sufletul Republicii este virtutea, este dragostea
de patrie, devotamentul marinimos care topeste toate interesele particu-
lare in interesul general. Dusmanii republicii sint lai, egokti, ambitiosii si
coruptii" 4. Robespierre si adeptii lui stiau foarte bine ca atasamentul fata
de Republica era in functie de starea economica si de succesele In razboi.
Revolutia trebuia si aduca libertatea, egalitatea si fericirea. In discursul
despre subsistenta, din 29 noiembrie 1792, Saint-Just declara : Fericirea
este un lueru non in Europa" si un popor care nu-i fericit n-are patrie"5.
Robespierre a fost printre matadorii republicii iacobine, desi, in
fond nu avea decit functia de membru in Comitetul Salvarii Publice. A
inspirat Constitutia din 1793, socotita cea mai democrata din lume -
)1 constitutia neaplicata". A jucat un no! principal in doborirea girondinior
0 tot el a fost cel care a impulsionat permanent Comitetul Salvarii Publice,
in toate imprejurarile dificile.
In vara anului 1793, dupa, asasinarea lui Marat, dupa impotmolirea
morala a ml Danton in defetism, diva oboseala" primilor entuziasti,
www.dacoromanica.ro
5 UN EROU IN REVOLUTIE ROBESPIERRE 1083

care daduserg, de gustul averii si al puterii corupte, Robespierre a aparut,

in rindul iacobinilor si al sanchiotilor, carevolutionarul cel mai intransigent,
mai indraznet, mai cinstit, omul virtutii", incoruptibilul", singurul om
din istoria Frantei care a meritat acest calificativ"6 . C11111 remarca unuI
dintre primil revolutionari insetati de avere : banii ii sperip pe Robespierre,
ceea ee in fata poporului de sanchiloti era o insusire suprerng i o sacra
virtute pentru ml conducator, La Club si in Conventie se afirma, tot mai
rnult, drept oratorul cel mai bogat in. insusiri si nuante, eel mai elarvazator
§.1 mai energic dintre iacobini. Desi n-avea nici pe departe vigoare brutala,
violenta doboritoare a 1.ui Danton ori iscusinta retorica a lui Vergniaud
care captau, inrobeau auditoriul. Nu se putea compara cu titanulP revo-
lutiei ori cu demostenii ei, girondinii totusi in lupta oratorica micul
Robespierre" intuia realitatea, sesiza fulgerator de repede slabiciunilo
adversarior, se strecura prin fisura lor moralg, si lovea cu argurnente dem,
tante, buimacitoare. Gasea totdeauna cuvintul care include gura adVer4
saruluij dezarmeaza, stigmatizeazg, ucid.e. Ii inzestra o uriasa capacitate
de rnunca,1 se dovedea orn cu. Ivointl de fier, organizator rernarcabil, cu
mult simt practic. Constiincios ca nimeni altul, a impus Comitetului Sal-
varii uu ritm de munca dracesc, epuizant. Multi iJ blamau, ,dar fara acest
ritm, Franta n-ar fi put& fi salvata in 1789-1794. Onest si cast, drept
41e buna credinta pina la extrema limit:a, rabdator i cinstit, aproape incre-t
dibil i nepermis de cingtit In acea noug lume de afaceristi odioi; de spe-
culanti Mfg rusine, RobeSpierre se yrieepea sI minuiasca, pe rind, cu abi-
litate i fara rival : irOnia, sarcasmul, minia, intriga, forta, teroarea. *tia
sa fie distant si familiar, gray si vesel, insinuant si persuasiv. Un earacter
integru, cu totull si cu totul dezinteresat; hranit ping, la absurd cu principii
moral-filozofice rousseau-iste. Dada Danton avea mai multa sete de viata
decit principii; Robespierre era principiul personificat. Dogma Atli izvora
din Contractul social ; o accepta integral si voia s-o aplice ea pe o lege
supremil. Tar daca el se socotea adeptul inflexibil al lui J. J. Rousseau, in
Conventie si-a ollat un ucenic Inca mai fanatic : foarte tingrul i frumosul
Saint-Just, devenit sabia Ini Robespierre. 7
De Le rara stgpinire de sine, s-la impus ea un dictator si a 6ntezat sa
loveasca din fata, asa dupa turn a stiut SI manevreze si din umbra. A
dispus de o mare capacitate de adaptare It intreg fluxul revolutionar
dintre 4789 si 1794 t a crescut FO. s-a dezvoltat odata cu acest flux, eglgrind
pe culmea valului, de la inceput ping 'in ultima clipa, eea mai inalta, a
revolutiei.
Oind la Paris s-a cunoscut manifestul arnenintator al generaluluf
prusac Braunschweig, la Clubul iaeobin Robespierre a deelarat : Cind
poporul este asuprit, cind nu se mai poate bizui decit pe sine Insui, acela
care nu 1-ar Indemna sa se rascoale ar fi un 1a Atunci eind toate legile sint
nesocotite, cind despotiA,u1 ajunge la euhne, eind buna credinta
si pudoarea sint calcate in pietoare, poporul trebuie sa se razyrateas-
oab. Acest moment a sosit" 7 s Aceastg cuvintare a lui Robespierre a fost
prologul revolutiei parisiene de la 10. august 1792. Pentru principiile, pentru
credintele lui politice i morale n-ar crutat pe nimeni. Era, de aceea, in
aceemi mhsuril, dogmatic, aspru, orgolios, teribil de orgolios si irascibil.
Adversarii afirmau ca gi-a ghilotinat toti prietenii, incepind tU eei din
copilarie si din tinerete. Nu era intrutotul udevgrat. Totusi, faptul 'Area
www.dacoromanica.ro
1094 DUMITRU ALMA$ et-

verosimil. Si asta infiora, in 1794, ca o nionstruozitate la ordinea zileir

circulind fantomatic prin Paris 0 chiar prin intreaga Franta. Din toat
punctele de vedere era antipodul lui Danton, uriasul Atlas" al revolutieit
din anul 1792. Unul vesel, debordant de viata, voluntar intempestiv si
violent ; celalalt, calculat, rece, Ticlean. Si ca atitudine politica : Danton
un demagog de geniu ; Robespierre, un neclintit si dogmatic, democrat
mic-burghez, fanatizat de virtuti utopice pe care voia sa le aplice aidoma.
Istoricii il acuza ca, in raporturile cu Danton, Robespierre a lovit din
umbra si 1-a privit apoi, ca un paianjen, cum se zbate in plasa propriilor-
impulsivitäti temperamentale -si ambitii politice ; iar cind uriasul" s-a
incurcat complet in lantmile vicleniei, 1-a delegat pe Saint-Just sa-i faca,
un necrutator rechizitorin final, incarcat de compatimire ea o oratie
funebra. Daca a procedat asa, a crezut ca slujeste mai /milt principiul
libertatii 0 virtutii, decit ambitia persoaala. Desi era ambitios, foarte-
ambitios, pe Danton I-a doborit nu pentru ca-i intuneca gloria, ci a facut-or
din cumplita-i ura impotriva viciului, a coruptiei, a exchivarii, a fricii din
fata primejdiei, care-1 cuprindea pe Danton. L-a doborit in numele virtutii,)
pe cel care incepuse sit se imbogateasca din specula cu banii statului_
Dar mai mult decit ambitia 1-a stapinit, fat% reticente, gindirea lui Rous-
seau. Daca stia pe dinafara Covtractul social, a cautat sa-1 si aplice pita-
la virgula. Obsedat tiranic de perfectia morala, de ideea virtutii, era in
stare sa ucidit, sa arda necinstea, coruptia 0 dezinfitul. Necrutator a lovit;
in putrezi", in indulgenti", in demagogi". Neintelegind ca reprezentau
in fond, aspiratiile confuze ale maselor, pe care el ills110 isi intemeia puterea
a lovit si in turbati".
Teroarea a fost pusa la ordiuea zilei", ineepind de la 5 septe rnln ie
1793, in urma unei manifestatii populare, care a silit Conventia sit dea-
legea suspectilor, una din piesele de baza ale acestui sistein dictatorial,.
lege sub incidenta careia putea cadea oricine.
Aceasta se poate B-0 fi inteles Robespierre cind a pus sub puterea-
acestei cumplite legi si pe dantonisti 0 pe turbati". Un razboi pe douit.
fronturi, cu intentia de a triumfa Republica virtuo0lor".
Il infricosa teroarea, totusi a aplicat-o cu fervoare, ca aparator a/
virtutii, egalitatii, 1iberta4ii, republicii, revolutiei, patriei, 0 al victoriei.
A creat, atunci, un adevarat curent, o directie fara de care revolutia fran-
ceza n-ar fi fost asa cum a lost in perioada dictaturii iacobine : burghezo-
democrata. De aceea J. Jaurès formula : Robespierismul este in toata
republica, in toata clasa judicioasa si clarvazatoare si natural in popor.
Ratiunea-i simpla : pentru ca robespierismul inseamna democratie, si
aceste doua cuvinte sint perfect identice" 8.
Mi s-a print necesar acest succint portret al lui Robespierre ca a
premisa in rationamentul pe care il vom face asupra evenimentului numit,
in istoria revolutiei franceze, 9 Thermidor. Dictatura iacobing a repre-
zentat momentul cel mai adinc si mai popular al revolutiei burgheze din
Franta. Se parea ca., intr-un an de zile, scopul guvernului extraordivar,
instaurat la 2 iunie 1793, era atins : armatele, victorioase pretutindeni,
mutasera razboiul dincolo de granita Contrarevolutia interna din Vandeea.
si Lyon era zdrobita. Productia agrara se arata buna. Industria dadea tot
mai multe marfuri. Piinea egalitatii", postul civic" (lipsa de caine),/
aplicarea legilor maximului in. comert, toate incepeau sa apata ca o frina.

www.dacoromanica.ro
1 UN EROU IN REVOLUTIE : ROBESPIERRE 1095

In productie. Multi cet54eni regretau libertatea comertului. Masurile excep-

-tionale sufocau calea dezvoltarii libere a capitalismului. Dat in fruntea
schimbarilor se ridicau o Barna de profitori, de intriganti, compromisi
in specula, in. malversatii, in. afaceri oneroase, pe seama statului, ori in
relatii dubioase cu. strainii. Biruitoare, revolutia se impotmolea in propria-i
victorie. Blocul iacobin incepea sa se destrame. In al sau ,,,Vieux Corde-
flee,' Camille Desmoulins denunta pe teroristi drept complicii constienti
san inyoluntari" at lui Pitt. Cerea libertatea, care nu-i ei nimfa de la
Opera" (aluzie la sarbatorirea Cultului ratiunii din 10 noembrie 1793), nu-i
ici o boneta rosie, o ciimasa murdara sau piste zdrente", ci este fericirea
ratiunea, egalitatea, justitia, declaratia drepturilor, sublima constitutie".
In numele libertaitii si al omeniel cerea suprirnarea legii suspectilor. Ca sl
fie consolidata libertatea si ca sa fie invinsa Europa interventionista,
trebuie renuntat la teroare si creat un comitet al clementer. In schimb
,liebertistii, cordelierii, turbatii", an cerut intensificarea si mentinerea
teroarei, cu ghiotina in frunte", pina la sfirsitul tuturor tiraniilor de pe
glob, Ei au inceput sa acuze Comitetul. Salvarii si pe zobespieristii de moli-
ciune : ad.ormitii". Obsedat de hnaginea unei Republica ideale, Robes-
pierre a cautat sa navigheze intro Scylla si Carybda, intre slabiciune si
temeritate, intre moderantism si execs, intre indulgenti" si turbati".
Se flata ca va izbuti sa pastreze cumpana dreapta si sa salveze libertatea
.si toate cuceririle revolutiei ; in cadrul unei republici condusa de oameni
drepti si virtuosi. Preconiza o imbinare intre yirtute si teroare, conceputa
ca justitia prompta, severrt, inflexibila". Intreba retoric : Ping, cind
furia despotilor sa fie nutnita dreptate si dreptatea poporului barbarie sau
represiune ? Indulgenta pentru regalisti ! striga unii ; mila pentru
scelerati ! - Nu ! Mila pentru inocenta', pentru cei slabi, pentru nenoro-
citi, mill pentru umanitate". Guvernul popular, spunea el, era amenintat
-tot mai mult de doua' grupuri de razvratiti : unul impinge la slabiciune,
celrdalt la excese", unul vrea i-t transforme libertatea in bacanta, cell-
lalt in prostituata".
S-a produs atunci un, proces de pupralicitare a reformelor, pentru
atragerea maselor. Declarind ca acei care fac revolutiile numai pe juml-
-tate nu fac decit et sape un mormint", Saint-J ust prezenta celebrele
decrete din ventiise, prin. care se confiscau bunurile puspectior, ale dus-
manilor Republicii" si improprietarea pe saraci. Proprietarii, fie nobili fie
bürghezi, s-au alarmat : aplicarea acestor decrete ar fi insemnat un urias
trAnsfer de proprietate si o directa amenintare a marii proprietati, in
genere. Astfel si dantonistii", mdulgentii" s-au shntit direqt vizati.
iNtai ales ca teroarea s-a inasprit. Zeilor li-i sete" scria Desmoulins.
Robespieristii au incercat intii sit dejoace pe extremistii haertistii ;
sint declarati ultrarevolutionari", agenti ai strainatatii", primejdiosi
republicii .si patriei. Iar la 4 germinal (24 martie 1794), hebertistii sint
judecati, condamnati si ghilotinatf, Clubul cordelier, inchis.
Pap tul a produs mare satisfactie in rindurile burgheziei vechi, dar
mai ales in. rindurile noior imbogatiti". Dar, spre uhnirea tnturor, la
jumatatea lui germinal (4-5 aprilie 1794) a urmat a doua loviturrt : jude-
carea si ghilotinarea indulgentilor", a dantonistilor.
Robespieristii pareau birnitOri.
www.dacoromanica.ro
1096 DUMITRu ALKAS

Iluzie thnestil, eaci, de fapt, I si-au nimicit sprijinul principal

clubul cordelierilor, au nedurnerit sanehiloteria pariSiana si au pus in.
deruta mica burgbezie. Au Ingustat baza sociala a republicii iacobine,
fileind-o sit pluteasca in gol, ea o corabie filra, visle i frua vele.
In genera, opinia publica era mai degraba uluita decit ingrijorata
oH satisfacuta. Sub impulsul lui Robespierre, care intuia prirnejdia, Con-
ventia iacobina a trecut la masuri reformatoare de mare anvergura ; dar-
lipsita de o baza popular*, de o .conceptie clara si realista, nu izbutea sit
lichideze, in primul rind, inizeria maselor. Nu izbutea sit opreasca iuresul.
insolit al speculei, al imbogatirilor ilicite. Nu putea satura lacomia de
avere a burgheziei care a-vea in mina economia i raspundea, in fapt, de-
conducerea revolutiei kvi care nu voia cu IliCi un pret sit piarda prilejul de.
asigura puterea, de curind acaparata.
Robespierre a venit i eu un paleativ idealist i ineficient : nultul.
Fiint.ei supreme", instaurat la 20 prairial (9 iunie 1794), in cadrul unor
grandioase festivitati, dupa un program regizat de pietorul David. Ser-
barea introducerii acestui cult" a fost o comedie solemna, o forma ciudata
si ineficienta de a pune capat ultrarevolutiei i teroarei, de care mai ales
el, Robespierre era satul, dad, nu chiar ingrozit, ea ucenicul vrajitor. Jucind.
un stinjenitor rol principal, a defilat in fruntea conventionalilor, la
distanta in 20 prairial, ea o intruchipare vie a Republicii si a virtutii ; a
plantat Arborele si a declarat eil a inehis Prapastia revolu-
tiei". Totusi, inerediritat cit imoralitatea este baza despotismului,.
virtutea este esenta Republicii", proorocea : aparatorii libertatii vor fi
proscrisi atita timp cit hoarda pungasilor va domina".
In locul dictaturii singeroase incerca sa impuna o dictatura reli-
gioasa i morala" 9, iluzoriu dominata ideologia de Fiinta supremil"..
20 prairial s-ar putea nurni ziva triumfului lui Robespierre, dacii lingusirile
far* jena i veneratia fart temei n-ar fi fost semnele perfide ale foarte-
apropiatei caderi.
/n aparenta, in primavara anului 1794, cum se exprirna Barère, se-
parea cit victoriile se indirjeau pe Maga Robespierre" ". Cele 13 armate
eucereau, spre toate punctele cardinale, raSunatoare victorii. La 8 messidor
(26 iunie) Jourdan zdrobea armata lui Cobourg la Fleurus. La 22 mesidor,.
biruitori impotriva Coalitiei, Pichegru si Jourdan intrau, impreunil in
Bruxelles, apoi, primul Ii alunga pe anglo-olandezi spre nord, iar al doilea
Si respingea, pe austrieci peste Meuse. Saint-Just se numili a printre fauri-
torii acestor victorii, alaturi de Carnot si de Robespierre. Contrarevolutia
era infrihta, in interior si in exterior. Se cautau citile pentru ineheierea
pacii.
Dar, peste capul lui Robespierre, Conventia a dat legea cumplita
din 22 prairial (10 iunie) prin care toate infractiunile antirepublicane erau.
pedepsite cu moartea. Teroarea, instrument de guvernare politica, eco-
nomica, sociala, militara Ii atingea culmea ; devenea marea teroare"..
Timp de sase saptarnini, de la 21 prairial la 9 thermidor cit s-a aplicat
aceastit lege, a fost un masacru : 40, 50, 60 de eapete pe zi. /n 49 de zile
ghilotina a facut, in Paris, 1376 victime" 2 Capetele eadeau ea ardeziile",.
8 punea Fouquier-Tinville
In constiinta popular* acest abuz a dus la un desgust do esafod"..
www.dacoromanica.ro
9 UN EROU rINT REVOLUTIE : ROBESPIERRE 1097

Problema Oka in urma ritsunatoarelor victorii contra eoalitiei, ca

*i exereitiul b,marei teorit" au produs grave disensiuni in sinul Comite-
tului Salvarii Publice, in Conventie, in Clubul iacobin, In presii Centrul
atacului :dictatorul Robespierre" Pin/ ieri fideli colaboratori ea Billaud-
Varenne si Collot d'Herbois se ridicau acum impotriva lui, tot mai ma
fric.a. Saint-Just, Couthon, Hanriot, Lebas, ritmineau tot mai izolati.
Pe front, Carnot i Prieur de la C6te d'Or protestau impotriva meto-
delor dure practieate de Saint-Just 11. De asemeni, a izbucnit un gray
conflict intre Comitetul Sigurantei generale si Comitetul Salvarii publiee,
ca o forma in plus a dezagregarii unitatii iacobine.
in fond, guvernul Con.ventiei se destratna prin despuierea" de mem,-
brii sai mareanti. Curn observa Saint-Just, in discursul din 9 thermidor
(27 iulie 1794) : Couthon rnereu absent", Prieur de la Marne lipsea de
opt luni", Saint-Am1r6 este la Port-la-Montagne ; Lindet e imnormintat in
biroul lui ; Prieur de la COte -d'Or, intr-al lui ; eu eram la armatii ; i restul,
din cei care exercitau autoritatea tuturor, mi se pare eit incercau sit profile
de absenta tuturor''. De aceea In Conventie venea eu o propunere nelinis-
titoare : Aveti de pedepsit nu numai tradatorii, ci chiar i indiferentii ;
aveti de pedepsit pe oricine e pasty in republic& si nu face nimic pentru
ea,' 12. In fata furtunii ee se anunta, se presimt ea, unul cite nnul se departau
de dictator".
Lindet raminea ingropat in birourile sale pentru ea era dantonist
Barère ovia, gala srt se ralieze celui mai tare. Fouché pindea un adapost
eit mai sigur poate la comandamentul unui general. Simtind ostili-
tatea, intuind prirnejdia, Robespiere a incetat sa mai participe la sedintele
Comitetului SalvArii : comportarea prevaricatorilor 11 sufoca. In lipsa lui,
toti cei care n-aveau emwtiinja curatil" s-au inteles i s-au coalizat
impotriva-i. In frunte : Fouché, tiranul de la Lyon, Fréron si Barras corn-
promisi in furturile de la, Marsilia, Tallien, suspect Inca din timpul pro-
consulatului de la Bordeaux. La acestia s-au mai adaugat Billaud-Varen-
ne ii Collot d'Herbois, membri ai Comitetului Salvilrii. Toti imbricau
haina nevinovittieil intrigau ea sit atraga mlastina" din Conventie si
conspirau ca sa-si salveze eapetele de sub amenintal ea incoruptibilului"
si a grupului sau. i prindeau curaj cu cit ii vedeau tot mai retras. Dacit,
ai ti comunicat cu Clubul iacobin i cu Conventia, Robespierre s-ar fi inteleg
asupi a unui singur punct : sit intrerupit mersul inainte al revolutiei, prin
sistarea teroarei practicatiti de cei ce pareau Inca' ultrarevolutionari dar
in fapt, se temeau tot mai mult de ghilotina pe care ei Inii o minuiau.
Robespieristii lucizi au vitzut situatia grea i paradoxalit in care se
aflau. Saint-Just a caracterizat-o printr-o metaforit tragicit : Revolutia
a inghetat, au ramas doar bonetele frigiene purt ate de ambitie". De arnbitie
si de fricii.
Dupa, indelungi ezitari, speriat el insusi de toate excesele, la 8 ther-
midor (26 iulie) Robespierre a apitrut in Conventie si a rostit un discurs
program si un vehement rechizitoriu, in acelasi timp. Socotea ca guvernul
revolutionar trebuia mentinut, intarit, continuat ea un instrument de
doborir6 a prevaricatorilor si tiiclittorilor. Dar totodatii, in aceasta filipicii-
program, denunt a, in fata Conventiei si a opiniei publice, Mil a rosti nume,
pe eel vinovati de proasta administrare a finantelor, de intrigile sperta-
rilor", de erori in. conducerea razboiului" ; acuza i politia corupta i abu-
www.dacoromanica.ro
1098 DUMITRU ALMA$ ie

ziva. Desi nu le rostea numele, s-au simtit vizati totii cei cu constiinta
patata: Cambon (finantele), Fouché,Tallien, Fréron, Legendre, Barras (afa-
eeristi i spertari), Carnot (razboiul), Vadier, Amar (siguianta genera1a)
-etc. In acelasi timp, Robespierre lovea si In Comitetele care n-au aplicat
Inca legile din ventOse privitoare la, distributia parninturilor. Comitetul
Sigurantei Generale 'prima un epitet extrem de ofensator, de gray : o
banda de pungasi'l. Mai malt decit atit senmala , e x is tent a unei conspiratii
impotriva libertatii publice, o coalitie (;riminala care lucreazi lii sinul Con-
ventiei si care are complici chiar in Cornitete" 13'.
Ca sa se lichideze conflictele interne, propunea o aetiune energica
-de epurare a Comitetului Salvarii Publice si de pedepsira a tradatorilor.
Recomanda reinnoirea birourilor Comitetului Sigurantei Generale si
subordouarea lui Comitetului Salvrii. Totul trebuia facut cu scopul de a
infaptui unitatea de guvernamint sub autoritatea suprema a Conventiei
nationale care este centrul si judecatorul, zdrobind astfel toate razvriitirile
en puterea autoritatii nationale, ca sa fie scoase de sub ruinele lor guvernul
dreptatii si al libertii4ii. Se apara impotriva invinuirii aduse de adversari :
Ma numese tiran. Dacit a fi inadevar, toti s-ar tiH la picioarele inele".
Se ingrijea de soarta republicii . . dna incape pe miini perfide, republica
devine ea II:18kt instrumentul contrarevolutiei". Telul suprem al discunului
era um apel la unire in jurul Conventiei pentru salvarea republicii.
In primele momente, euvintarea aceasta vehementa si patetica i-a
procurat un mare si entuziast nieces in Conventie. S-a strigat : Traiasea
Republica !" Complotistii la ghilotina" ! Si s-a votat imprimarea acestui
diseurs prograinatic, desi, in. sinea lor, majoritatea conventionalilor ii
simteau ca pe un reehizitoriu. De fapt, dupa trezirea din vraja verbului
Eretoric specific lui Robespierre, toti prevaricatorii puteau sa inteleaga ca
a sosit momentul ori ei, ori incoruptibilul", Asa ca, discursul rostit ea
-o sabie impotriva adversarilor s-a preschimbat intr-o autosentinta de
condamnare la moarte a oratorului. A fost prologul ghi1otinrii lui Robes-
pierre. Scuturindu-se de fiorii entuziasmului incidental si din buimaceala
complotiOii Mi trecut la actiune. Intii au manevrat pentru aminarea
tiparirii discursului, hotarind sa se ceara, pentru aceasta, i parerea Comi-
tetelor, Adicii, tocinai avizul celor vizati in discurs, fara, a fi numiti, desi sub
fieeare adjectiv se gasea cel putin cite unul din raembrii comitetelor.
Robespierre stia prea bine ca niei Conventia, nici comitetele nu mai erau
3cele care-i oferisera locul prim in sarbatoarea Cultului Fiintei supreme",
adulindu-1 fara Iiinit i Mira rusine. Toti lingusitorii 8-au preschimbat,
peste noapte, in dusmani. Ii pindea cea mai mare prirnejdie.
Din nevoia autoapararii s-a unit s1 repete discursul de la Clubul
iaeobin. Adi it si-a agravat situatia. Aici a sfirsit patetic, dar si dureros, ea
un resemnat cintec de lebaditi : Frati si prieteni, discursul pe care 1-ati
-auzit este testarnentul men. Azi m-am lknurit deplin dusmanii thei sau
mai clegraba ai republicii sint asa de nurnerosi, liga ticillosilor este asa de
'puternica ineit nu mai sper sa scap. Dar mor fara regret : viti las amintirea
mea, vii va fi scrimpa si yeti pastra-o"
Emotionat, auditoriul 1-a ovationat cu foarte multa caldura, huiduind
pe Billaud Varenne i Collot d'Herbois, ea adversari A revolutiel, ai
einstei, ai virtutii. Si aceasta victorie a fost tot o iluzie primejdioasa. Mai
ales ca, in cUrsul noptii de 8 spre 9 thermidor, a intervenit i cearta dintre
www.dacoromanica.ro
IL UN EROU IN REVOLUTIE : ROBESPIERRE 1099

Saint-Just, Billaud-Varenne si Collot d'Herboise. Iii schimb, un mare

numar de deputati din onlastina", membrii Comitetului Sigurantei gene-
rale, ultimii dantonisti i ultimii girondini, ea i cameleoni ca Barere ori
cirtitoi ai revolutiei" ea Sieves oii Thibaudeau s-au alaturat coalitiei. In
frunte au aparut Tallien, proconsulul de la Brodeaux", despre care se
spuuea c voia sit salveze de la esafod pe frumoasa Theresa Cabarrus ",
Fouché, Boissy d'Anglas, Barras, Freron, Born don, Dad, nu piere Robes-
pierre, veti pieri voi !", amenint a Fouché. Louis Villat socoteste ca aceasta
a fast o coalitie de circumstanta a car ui singuiit inspiratie directoare pare
sa fi fust him". De fapt era vorba de coalitia noilor imbogatiti", de com-
plotul coruptilor", al putrezilor" care se speriau de perspectiva adincirii
revolutiei si de perpetuarea teroarei pe care ei insusi o practicasera cu
fervoare. Mica isi temeau viei1e i averile proaspat i jlicit cistigate.
Ca sa, seape ei, trebuia sit piara tiranul. Adica Robespierre, devenit atunci
stindardul cel mai inalt al revolutiei. Cum formuleaza istoricul Louis
Madan :Nieiodata istoria n-a strins un grup asa de considerabil de
oameni intre putere si esafod. Daea ei cad, cad. in abis" "
In dimin9Ma zilei de 9 thermidor (27 iulie) in sedinta Conventiei
nationale, presedintia a ineaput pe mIinile lui Collot d'Herbois i apoi a lui
Thmiot. Saint-Just care si-a pregatit discursul in cursul noptii, a cerut
euvintul. ,Dar abia a rostit citeva propozitii i s-a i declansat, zgomotoasa,
ebstruetia. Cel dintii 1-a iutrerupt Tallien : Sa, sfirsiem valul in intre-
ghne !". Si a denuntat soarta uenorocita in care se afla treburile publice".
.Profitind de atmosfera care se crea, Billaud-Varenne a dezvaluit
existenta in Clubul iacobin a unor oameni care erau gata sit sugrume
Conventia nationala" si sit instituie o dietaturit personala. Si 1-a infatisat
pe Robespierre ca pe unul din cei care atenteaza la viata reprezentantilor
popolului. Robespierre a cerut cuvintul, dar strigate furioase 1-au impiedi-
eat sa vorbeasca. Vociferarile eutezau sii-1 numeasca direct tiranul".
Rotind un pumnal, Tallien a cerut Conventiei punerea sub acuzare a lui
Robespierre, uoul Cromwell". In mijlocul acestei adunari dezlantuite
abil manevrate, complotistii au obtinut votarea unui decret de arestare
a lui Hanriot, homandantul garzii nationale si a lui Dumas, presedintele
Tribunalului revolutionar, eunoseuti ea robespieristi. In repetate rinduri
Robespierre a mai incereat sit ia cuvintul. S-a adresat patetic purilor",
virtuosilor", dar fara niei un rezultaf. Cllasul lui, mult mai slab deck al
urlatorilor" din mlastina nu se putea face ascultat. Se zbatea in gol.
Impotriva presedintelui Adunarii, care sporea tumultul sunind intr-una
elopotelul, Robespierre s-a adrmt, clocotind intr-o supremit dar nepu-
tineioasil furie: Pentru ultimo, data, prcsedinte de asasini, iti cer cuvintul !"
Sufoeat de minie, epuizat, vedea cum Conventia pe care o dominase un
an si jumatate, ii deereteaza punerea sub acuzare, in strigatele salbatice
ale mlastinii", in sfirsit trezita din somnolenta-i nativa : Trliasca
R epublica !"
Fratele situ, Augustin Robespierre, si Lebas au cerut sa-i impartil-
keasea soarta. Nu vreau sa port batjoeura unui atare decret, a zis Lebas.
'1restati-ma !" Peste eiteva ore au fost arestati si Saint-Just i Couthon.
Cind ii scoteau din Conventie, in st rigate de Traiasca Republica !",
Robespierl e a rostit Un verdict dur prin adevarul lui : Republica e pier-
d u ta ! Tilliaiii triumfa !" '° . . .

www.dacoromanica.ro
1400 DUMITRIT ALMA5 2

La 9 thermidor a triumfat complotul noilor imbogatiti". Aceasta

insemna priibukdrea republicii twalitariste i utopiee airthosilor. Se
Intimpla asa cum se temuse rtotdeauna incoruptibilul" dupil ce luase
o clip i pentru popor, libertatea pierea ferecatit in laaturile noii clase
burghezia bogata kti corupth noli imbogrytiti".
In Tindul sanchilotihni arestarea robespierristilor a produs 6 fptalit
emdatg confuzie, kenin ea Mei aiei virtutea" abstractg ira ela prea
populara. Iar complotiqtii au luat rapide i drastiee masuri de Siguranta.
Clubul iacobin a deelarat sedintit permanenta. In Parisul popular art
rasunat, ea o neincetatit avertizare, elopOtele do alarmil ; tarierele a fost
inchisei Totusi, dispunind 'Inca de eoneursul multimii, Comuna insurec-
tionalit a eliherat robespierristii inchisi de Conventie si i-a dus in triumf
la Primarie. Se declansa lupta violentg intre gruparile revolutionare.
Primarul, Leseot-Fleuria, 'a ordonat arestarea liii Fouche, Carnot, Tallien,
Cave d'Herbois, Hanriot a adunat multimea in piata Primariei. Dar
Robespierre a sovilitt s-a temut de insurectia singeroasa ; II speria mul-
tunea care cerea zdrobirea Conventiel. Convingerea lui era ca aceasta
adunare ed reprezentant4 a poporului, meritil respect, deci trebuia si
§1-o apropie 1 s-o calguzeascit prin ratiune, prin logieit, prin. cuvint, nu
prin fort it. Nu urrnarea razhoi civil, ei o intoarcere in Conventie pe bratele
poporului, asa Cum Meuse Marat cu un an in urma, ea irn martir al liber-
tatii .).si al virthtii.
Dar Conntia era acum dominata de complotisti. Avea en totul
alte eonditil materiale, alte interese, alte viziuni si alta morala. Iaeobinii,
etereitind puterea, Ira mai erau iaeobini : multi dintre ei devenisera uoii
irnbog5 tit i".
Ternindu-se ea nu eumva nwele sii sarit in sprijinful robespierristilor,
conventionai i-au scos in, afara Iegii i 1-au hisareinat pe DarraN ajutat
de Bourdon, sit-i zdpbeaseg imediat, cu forta armatil. Pentru m:3elarea
thaselor de sanchiloti au raspindit fel de fel de zvonuri privitoare la Ro-
bespierre, una mai absurda decit cealaltit. Au inconjurat Primaria en forte
armateAi au izolat-to de foburguri. Totusi o multime mare s-a adunat in
fata, Primariei. S-a pitimplat insa sit cadg o ploaie torentialg, care a risipit
multimear Folosind prilejul, lay ora doug dupa miezul noptii, trupele hu.
Barras si Bourdon au patilms eu forta in Primarie. Sergentul Meda
a tras un foc do reyolver asupra lui Robespierre, zdrobindu-i falca. Lebas
ii Hanriot s-au sinucis. Ceilalti au fost arestati din nou i dusi la Consier-
genie, chiar in celula in care stiituse i Danton. Legendre. In acelak,i timp,
a evacuat ,sala (lubului iacobin care tinea sedintg permanentg, Din.
inchisoare, f4ra judecatit, au lost dusi direct la ghilotina.
Pentru primul lot de 22 robespierristi, au tocmit un cortegin fourth
ostil pe tiiIzi1e pe undo a treeut ultima carutiti". Persoane de eea mai
bunit clasa" au inehiriat ferestrele easelor, ea sit priveasca spectacolul :
drumul tiranului" spre ghilotina. Burghezia bogata, noii imbogAtiti",
au invadat pur i simplu stritzile, beti de satisfactie. Foburgurile murmu-
rau ; dar, necunokind adevarul, n-au mai intrat in aetiune. S-au ratileit
in (Tata eonfuziei, De altfel le lipseau si conducatorii.
Tictoriosii de la 9 thermidor aucegizat in continuare inselarea ma-
selor pro robespierriste, Mtensificind zVonurile eele mai abominabile devre

www.dacoromanica.ro
Ii UN EROU IN REVOLUTIE : ROBESPIERRE 1 101

tiranul" Robespierre si cliea" lui. Tot grupul era facut vinovat de

ghilotinarea turbatilor", a heberti.stilor, a dantonistilor. Era deci direct
vinovat de eonfuzia care cuprindea mu1tiiii1e pariziene. Toti impurii",
toti exteroriStii, toti speculantii fara rusine, toti tilharii" si afaceristii"
cercau sit-gi spele crimele cu singele lui Robespierre. Ghilotinarea lui
Robespierre i;t. implinea ea o tragica porunca a istoriei, istorie pregatitit
de el insusi. Pentru ea el insusi isi ingustase salportul social ; ii taiase
singur craca de sub picioare, ghilotinindu-si prietenii i colaboratorii. Nici
Republica n-a mai trait mult : Cu Robespierre ei (thermidorienii) an ueis,
Tentru un secol, Republica demoerata" 17
Nici mica burghezie, nici virtutea, nici Mama hi fidelitatke fatit de
revolutie si de republica nu 1-au. putut salvo.. Cu atit mai putin cultul
Fjintei supreme",
De ce s-a intimplat asa
Robespierristii incercasera sa, impinga roata istoriei mai deparle
decit ingaduiau legile istoriei acelui veac. Scosi din actualitate de propria
lor goanit xevolutionara, robespierristii au lunecat in utopie ca intr-o
prApastio fara, fund. i-au inteles cil, la acea data, conditiile erau coapte
-doar pentru o revolutie burgheza. Cea mai mare revolutie burgheza prin
uriasele ei consecinte in istoria intregii huni.
Demagogii biruitori la 9 thermidor declamau inert lozinci sonore
in numele revolutiei si al libertiltii. De pildit, Barèret Robespierre a pierit
pentru cit Incercase a zitgazui cursul teribil si maiestos al revolutiei".
Iar Tallien felicita Conventia en grandiloeventa : Aceasta zi este una
iin cele mai frumoase pentru libertate ! . Zina mortii tiranuha Inseamnit
o sarbatoare a fraternitatin Adica de fapt a fraternitatii care unise
noii intbogatiti" impotriva robespierristilor si a maselor pe care ei s-au
intemeiat. Aceeasi oameni vor deveni, peste un an regalisti i peste patru
bonapartisti, Fouché, apoi Talleyrand i altii mai marunti vor fi, o vreme,
.chiar stilpii imperiului lui Napoleon I.
Ghilatinarea, cozii lui Robespierre" a contirmat si in zilele nrma-
toare. Guvernul Conventiei s-a presehimbat in guvernul complotistilor
din 9 thermidor, al afaceristilor firiI scrupul, al celor care, aeaparind
puterea nu voiau s-o mai piarda. 0 Conventie thermidoriana a noilor
imbogatiti" care intorcea Franta inapoi la girondinism. 15i chiau mai
inapoi un guvern contrarevolutionar, care niei macar n-a suprimat teroa-
_rea, ei (lox a indreptat-o cu ascutisul impotriva democratilor, a maselor.
Orbit de strillucirea prinbipiilor rousseau-iste, vrajit de ritinul
.avintati al revolutiei din anul 1793, de succesele in lupta, cu coalitia feu-
dala din afara, Robespierre n-a vitzut, n-a inteles cind a devenit utopie
Ii s-a pribusit. S-a prabusit in prapastia virtutii", ucis de pungaF,di",
de noii imbogittiti" ai revolutiei si ai realitatii sociale i politico. S-a
prabusit pentru citi se intemeia pe o gindire strilucitoare dar nerealista,
_gitunoasit : statul micilor proprietari, egali, virtuosi 0 patrioti. 9 thermidor
a fost o lovituri contrarevolutionara ; a doborit republica iacobinit care,
in 1794, a aparut ca un edificiu splendid, atirnat in golul ideilor" si in
abisul ametitor al viselor anacronice. Legile objective ale istoriei s-au
.dovedit Inca odatit mai tali deeit iluziile generoase ale celor mai straluci-
toare multi, ale celor mai inalte principii si mai sfinte virtuti.
c 2034
www.dacoromanica.ro
11( 2 DUMITRU ALDIA$ . t4

(2ilderea xobewierristilor, faurarii cei mai intrausigenti ai dietaturii

iacobine, se datora contradictiilor din societatea thnpului. Indata ce
atins scopul salvarea patriei dictatura iacobina intemeiata pe
masele popular() tp-a epuizat ratiunea de a mai dainui. Puterea reintra
in mina burgheziei, a ,,noilor imboggiti".
Revolutia a pierit in vijelia care 1-a smuls pe Robespierre de pe
a,cena istodei". l)e altfel ii indeplinise cu prisosinta sareinile : deseatu-
karea societatii moderne hurgheze" Wind tandari temelia feuda-
lismului, secerind capetele feudale inaltate pe ea". (Marx). Teroarea
zdrobise raportmile vechi de produetie : arena era Ubera pentiu instau-
rarea noior raporturi cele capitaliste.
Republica se mai 'Astra Inca. Dar, asa cum se rostise Robespierre
in filipica-program din 8 thermidor : incapuse pe miinile perfidiei",
ale coruptilor". Adica a lui Barras, Tallien, Fouchd, Fréron, Boissy
d'Anglas. 1i pierduse resortul care o insufletise si idealul care-i facuse
frumusetea. Devenise ea. insa.si instrumentul contrarevolutiei". Desfa-
wrarea inebranlabila a istmiei, al earei instrument principal era atunci
burghezia, a transformat utopica republiel iacobina in contrariul ei :
1-a inlocuit pe Robespierre incoruptibilul" cu Barras, eel mai corupt,
eel mai -venal dintre thermidorieni, carey peste un an, ya fi uuul din cei
cinci directori. Astfel thermidorienii au confiseat pentru dinii victoriile
dobindite impotriva contrarevolutiei interne O. eNterne. Inca o dovadil
ca burgheziei i-ar fi lost imposibil sa-si efectueze propria-i revolutie,
daca iacobinii i masele populare nu i-ar fi luat-o inainte i n-ar fi irn-
pins-o Cu mult dincolo de tel.
Pupa 9 thermidor numai speeulantii fara rusine an putut respira.
mai liber. Dar, apoi, in cinei ani de balansare intre iacobinism si regalism,
republica Direetoratului a pregat it lovitura de la 18 brumar, care a promo-
vat la putere un general glorios si ambitios, Bonaparte. Acesta va supune
Franta dictaturii militare, instaurind Consulatul i Imperiul. Lovitura
de la 9 thermidor a lost prologul lovitmii de la 18 Brumar. Ideea de liber-
tate si egalitate pentru intregul popor a inclinat steagul in fata ideii de
glorie pentru, imparat i pentru Franta burghezil, stapina pe Europa.
Ori Robespierre tocmai de aceasta s-a temut eel mai mult : ea de-
pe urma unui razboi, pe care nu 1-a vrut, pentru nimic in Mine, dar pe
care, totusi, in buna parte 1-a eondus si 1-a eistigat, siti profite un general
ambitios care, smulgind puterea i h,metit do victorii, impins de o sete-
de glorie fara lunitil, sa goneascil, dintr,un capat in altul al Europei.
Cuno0ea Robespierre ca iiiweuj altul Conlr«ctill social, deei si sfatul.
prevenitor: Cel mai puternic nu este Mciodata atit de puternic incit sit
ramina mereu stapin, daca nu transforma forta in drept i supunerea
in datorie", Niei ei kare 1-au doborit, flici coi care 1-au urmat n-au. stiut,
sg, Implineasca deplin acest deziderat. Totusi iniaginea si fahna lui Robes-1
pierre a staruit indelunga vreme in Mine, ea uii revolutionar radical,
model. De altfel, chiar pe Napoleon Bonapaite, W. Pitt si alistocratia.
europeana 1-a soeotit un Robespierre calare". Sau mmasul i ueiga5u1
revolutiei". Dar asa cum au lost, en Rimini i umbre, pdn ei omenirea
a frleut, fottO, un mare paA inainte, ereind o noua orinduire, eea burgheza,,

www.dacoromanica.ro
15 UN EROU IN REVOLUTIE : ROBESPIERRR 1103

-capitalistil, in sinul cureia a ciescut clasa muncitoare cu none ei principii

si ideahiri de Via0. Care au determinat mate evenimenth sociale si
politice din secolul al XIX lea si al XX lea, inscrise totusi in prineipiile
generale din Declaralia drepturilor omului si cetAteanului:

X0 ` f E

1 A. Mathiez, La Rebolution francaise, t. 1, Paris, 1928, p. 195.

A. Sobou1i RevoluVa franccza, Edit. LiinIi1ieS, 13tieure5ti, 1062, p, 208
a Mem, p. 209
4 Gegres LefebN re 1f1aN mond Guyot, Philippe Sagnac, La Revolution francaise, Paris,
1930, p. 23 .
5 Saint-Just, Discourse et tapports, Ed. Sociales, p. 80
° A. Soboul, op. cit., p. 287.
7 A. Soboul, op. cil., p. 272

8 J. Jauriis, II isloire Socialiste de la Revolution francaise, tome VIII, Paris, 1924, p. 180.
r Lous N'illat, La revolution cl l'Empire (1789 1815), Paris, 1940, p. 281
lu Louis Aladdin, La Revolution, Paris, 1951, p. 367
11 Saint-Just, Discours et rapports, Ed. sociale, p. 214 215
12 ibidem, p. 215
" Louis Villat, op. cit., p. 288.
14 George Lefebvre, op. cit. p. 259.
15 Louis Madelin, op.cit. p. 403
111 Ilatbiez, op. cil., tom III. p. 219

17 Idem, I U, p. 223.

LE DESTIN D'UN HEROS PENDANT LA REVOLUTION :

110 BE SPIER R E
.11'esume

Le tumulte de la Revolution a propulse sur la scene politique des

personnalités jusqu'alors anonymes, les a installees sur les a cimes des
vagues dans un equilibre incertain et dangereux, ensuite les renversees ;
Ia destinee la plus tragique fut celle de Maximilien Robespierre.
Celui-ci a incarne la Revolution francaise et tout ce qu'elle a repre-
senté dans l'histoire de la France et de l'humanité : les realisations positi-
ves et les actions negatives, l'ombre et la lumiere, le necessaire et l'inutile,
l'ideal et l'aberration, le rationnel et l'absurde. Robespierre a ete le veri-
table piototype du combattant socio-politique, de l'héros qui, anime
par un fanatisme indompt able, a cherche a pousser les transformations
sociales et politiques an-dela des limites du possible, au-dela des lois
objectives de repoque.
Robespierre, qui jouissait de la reputation de savoir par coeur
Le Contra social de J. J. Rousseau, etait l'adepte de la plus radicale
des philosophies" des Lumieres, de l'ideologie de la petite bourgeoisie,
-des intellectuels pauvres, des repubhcains.
Depute dans l'assemblee des Etats generaux, dans l'Assemblee
Nationale Constituante, il a assisth a la chute de la Bastille et a eté im-
plique, dans tous les moments decisifs de la Revolution : les Cvenements
www.dacoromanica.ro
1 104 DUMITRU 43.LNIA$ in

d'aoilt 1789, loisqu'on a aboli les privileges féodaux ; La Declaration

des droits de l'homme et du citoyen" ; l'élaboration de la Comititution
de 1791. On remarque aussi son attitude antigirondine.
A côté de Danton et Marat, Robespierre a été le principal repré,
sentant de la dictature jacobine, dont le but supreme était le saint de-
la patrie et de la Revolution ; ii a eu un role principal dans la chute des.
Girondins et dans l'elaboration de la, Constitution de 1793.
Aveugle par l'éclat des principes rousseauistes, charme par le rythme
impétueux de la Revolution en 1793, par les succes dans la lutte contre-
la coalition Modal() de l'extérieur, Robespierre n'a pas compris que ses
actions devenaient utopiques; il fut renvei se par les nouveaux riches'
a cause des contradictions existantes dans la societe francaise de l'epoque-

www.dacoromanica.ro
 TEROAREA REVOLUTIONARA IN FRANTA (1792 1794)
INTRE EXAGERARE I REALITATE.
PUNCTE NOI DE VEDERE

MIIIAI MANEA

Turnanta decisiva pe calea evolutiei societatii europene cgtre

revolutia burghezg din Franta (1789-1794) nu inceteaza sil., pasio-
neze pe specia1iti, ce au adoptat in unna unor cercetrui laborioase noi
puncte de vedere privind compozitia sociall a fortelor revolutionare, men-
talitatea acestora, semnificatia i impactul Terorii asupra vietii cotidiene
locuitorilor Frantei la confluenta a doug secole 1 Revolutia a semnificat nu
doar disparitia unor inegalitati sociale, conturarea unui tip urnan deosebit,
un imens transfer de proprietate funeiara, ci i nasterea unei noi imagini de-
spre viata F,,d mai ales moarte cu repercusiuni vizibile in mentalul colectiv
Pentru numerosi contemporani revolutia s-a deosebit izbitor prin compo-
nenta sa singeroasg, ceea ce 1-a determinat pe Michel Vovelle sii, o denu-
measca revolutia-nzasacru" 3. Sub lozirica Dusmani ai egalitii4ii, primiti
premiul crimelor voastre ! " 4 Teroarea a marcat profund existenta cotidi-
ang 5. Ea este Ins i astrizi un capitol insuficient elucidat, si in care con se-
cintele dramatice sint de cele mai multe ori exacerbate. Produs organic
al revolutiei, rezultat al conditiilor interne si externe, fenomenul Terorii
a fost intrevilzut de multe ori nefondat drept izvorul ideologic al regimu-
rilor de dictatura din secolul nostm. Pina catre 1792 3793 in teoria si
practica revolutionara s-a conturat necesitatea unor inasuri dune impotriva
adversarilor revolutiei, pentru salvgardai ea unor cuceriri greu platite °.
EJnii lideri revolutionari au legitimat i justificat inert in epoca necesitatea,
Terorii. La 23 august 1792 Merlin de Thionville declara c pentlu a lupta
cu dusmanii, toate mijloacele sint bune" 7. Membru al Convent iei Nationale,
Thibaudeau sublinia ca teroarea a rezultat din revolutie. La 27 iulie 1793
Jacques Roux scria in Le Publiciste de la Republique" ca doar inclreptind
impotriva tradatorilor teroarea, vom asigura independenta patriei" 9. In
acelasi sens se exprima i Billaud-Varenne in raportul din 18 noiembrie
1793 in Conventia Nationala. Dad, tiranii Se feresc de teroare, aceasta . . .
nu va lovi.. . decit poporul. Din contra, iutr-o republica in formare, cind
mersul revolutiel 11 sileste pe legislator sit puna ter oarea la ordinea zilei,
ea este pentru a razbuna natiunea . ; si esafodul ... este in sfirsit ceea ce
trebuia sg fie : mmmintul tnidatmilor, intiiganilor, ambitiosilor si rei-
br" 9. Saint-Just consemna laconic ea ceea ce constituie Republica e:-.te
distrugerea totala a celor ee i se opun" 1°. Robespierre a fost printre cei
mai infoeati avocati ai Terorii. La 32 august 1793 in Cornitetul Salvilrii
Publiee el dezvaluia neceSitatea sa. Fie ea mina legii, venind cu o rapidi-
,,Rcvista de istorie, tom 42, nr. 11, p. 1105-1117, 1989

www.dacoromanica.ro
1106 Num" MANEA 2

tate teribilii asupra capului conspiratorior, sit loveascit cu teroarea pe

complicii lor" 11 La sfirsitul lui 1793, acelasi considera yiolenta o practicit
de guverniimint pin5 la incheierea piicii. Revolutia este rilzboiul libertatii
contra dusraanilor saa ; Contititutia este regimul Liberttitii victorioase.. .
Guvernul revolutionar are nevoie in mod special de o activitate extraordi-
narit deoarece se afla in rilzboi. El este supus unor reguli mai putin uniforme
si mai putin riguroase deoarece imprejuritrile in care se all/ sint tulburi si
mereu altele si mai ales deoarece este silit s/, foloseascA rapid si filet Ince-
tare . . . mijloace in fata pericolelor noi i amenintatoare . Guvernul
revolutionar datoreazit la toti cetttenii cinstii protectia nationalit ; el
nu datoreazit dusmanilor poporului decit moartea" 12 Cel mai patetic
discurs rostit de Robespierre in favoarea Terorii a fost eel din 5 februarie
1794 in Conventie Daca, resursa guvernului popular in timp de pace
este Virtutea,.. . in timp de rkboi ea este atit virtutea, cit i teroarea ;
virtutea, filr/ care teroarea este funest/ ; teroarea, fitrA care virtutea este
neputincicAsit. Teroarea nu este altceva decit dreptatea protnpd, severk
necrutAtoare ; ea este deci o emahatie a virtutii. Indulgenta pentru
regalisti, gratie pentru scelerati . . . _Nu ! Iertare pentru nevinovati, teroare
pentru cei slabi, . . . pentru cei nefericiti, iertare pentru umanitate" 13, in
secolul trecut Si la inceputul secolului nostru Teroarea a incitat nuineroase
reflexii. Pentru Aulard, care a respins dominatia teOriei violentei in revo-
lutle, TerOarea a avut lod totust intr-un cadru de legalitate 14. Albert
Mathiez a intrevazut in mijloacele violente o drill/ politic/ utilizad In
Imprejurari exceptionale, in cadrul r/zboiului intern, adinc1t de conflictul
burghezie-mase populare 15. Albert Soboul a denumit-o un instrument
de aparare national/ si revolutionark contra rebelilor si tritd/torilor" 16.
In schimb, Decaux i Castelot au caracterizat-o drept to generoas/ ten-
tativ/ de egalitarism social" 17 Cu sigurand ch, violenta a fost prezend
in cadrul revohttiei din 1789-1794 si a lovit necint/tor pe citi i cu metode
traditionale, dar si novatoare, aristocratia laic/ si ecleziastick dusmanii
interni si externi, ctt un termen generic suspectul, ee ascunde totuSi o réali-
tate complex/. Contrarevolutia, in esentit eatolid/ si monarhistl, a dominat
pe t/rimul actiunii practice si a teoriei Planta Si Europa la dirsitul seco-
lului al XVII1-lea i inceputul celui de al XIX-lea 18. Ea a fost exprWia
opozitiei intre traditie si revolutie, intre autoritate i ratiune 13, si a incum-
bat o actiune tacid, dar in principal politick ideologick tradusa, prin
na4erea unei ernigratii 29 in rindul nobilimii, clerulili i chiar a ptturilor
mijlocii. In Provinciiile Unite, Anglia, lumea germank RUsia, Elvetia,
Italia, Imperiul Habsburgic, Spania, Portugalia i Statele Unite ale Americii
s-a deplasat un important contingent uman, dupa unele aprecieri, 100
150 000 refugiatt din care 1 din 5 mu 6 in Anglia 21.
In anii 1792-1793 pe fondul dezbaterii in jurul limitelor revolutiei,
Intre marea burghezie, adept/ a unor nasuri restrinse i masele populare,
ce s-au pronuntat pentru adincirea i radicalizarea transform/rilor, criza
intern/ a irnbrAcat forme periculoase. La 13 iulie 1793 Charlotte Corday
1-a asasinat pe Prietenu1 poporului", Jean-Paul Marat, ceea ce a indrit
psihoza txtd/rii i convingerea general/ despre pericolul contrar evolutionar.
Foametea endemic/ si criza financiar/, agravat/ prin deprecierea asig-
natului, a inrilutittit considerabil situatia, incit hébertistii au denuntat pe
speculanti. La frontiere s-au succedat insuccesele militare. Astfel la 18
www.dacoromanica.ro
 TEROAREA REVOLUTIONA-RA IN FRANTA 1, 07

martie 1793 Domouriez a fost infrint la Neerwinden, iar Belgia a fost

ocupat5, de austrieci. Numai peste doug Aptitimini acelasi general francez
a tradat i s-a refugiat la austrieci 22. Prusienii au traversat Rinul 4 au
asediat garnizoana francezrt de Ja Maienta, silit sg, eapituleze in varA.
Spaniolii au ocupat Roussilon. In vestul tgrii hot:Arline privind mobili-
zarea unor importante efective militare au provocat inel din martie 1793
tulbur5A populare foarte grave. Ele s-au extins in iunie la Marsilia, Nimes,
Toulouse, Bordeaux. Contrarevolutia a cuprins Lyon, Caen i Toulon.
La 8 Wine Marea Britanie a decis blocusul porturilor franceze i confiscarea
navelor neutre in drum spre acestea. 0 atare conjuncturii, gravI a necesitat
rnrtsuri extraordinare. La 10 octombrie Conventia a hotririt ea guvernul
provizoriu al Frantei va fi revolutionar pinit la incheierea pacii" 23 La
30 octombrie Danton a amenintat ci poporul va face o a treia revolutie" 24.
Caracterul represiv al regirnului revolutionar s-a adincit pe milsura radi-
revolutiei. Privind direct Teroarea Ternaux consideriti c data de
inceput a acesteia a fost 20 iunie 1792 25. Mathiez o asociaziti legii maximului
general, deoarece pentru a aeredita o legislatie economiert exceVionalri, a fost
nevoie de o consolidare a autoritritii centrale. Deci Teroarea politiert i econo-
mica s-au confundat i chiar intrepritruns26.Belloni pune evenimentul in legrt-
turiti cu legea din 17 septembrie 1793 cu pr ivire la suspecti 27 Mona Ozouf
intreprinde chiar o periodizare a Terorii in trei etape, adiert : masacrele
din septembrie 1792, Teroarea legalI din august 1793, Marea Teroare din
prairial anul II 28. Oricum, in limite generale si in forma sa elasicii, Teroarea,
s-a desfrisurat intre septembrie 1793 iulie 1794, ea o justitie necrutrttoare
la un moment decisiv al revolutiei si din care nu au lipsit ex cesele, ce trebuie
sesizate insrt in cadrul real al desfasurrtrii evenirnentelor :;;i nu exagerate.
Msurile in sprijinul revolutiei an urmat pe mAsur a cr esterii perico-
lului intern si extern. In 1792 o comisie extraordinal 5, a fost insAreinatit
s'a elaboreze o lege privind ie suspecti, i prin care municiaIiti1e puteau
ancheta, crimele contra securittii statului", iar cetMenii au fost invil ati
sli denunte pe tr5Arttori 29. La 11 august 1792 s-a constituit un Consilin
General cu rol de conducere format din Roland, Danton, Ser.% an, Lein un,
f.,;i

Claviêres, Grouvelle. Peste o sriptriminit Mathieu, Osselin, Lavau, Pépin-

Desrouettes, Dubail, Desvieux, Coffinhal, Vilain-Daubigny s-au reunit
mtr-un tribunal extraordinar, nucleu al justitiei revolutionare 3°. Primul
aeuzat eondamnat si executat din decizia instalitei a lost la 21 august 1792
Collenot d'Angremont, urmat de Laporte si Un Rozoy 31 La 15 august
Merlin de ThionVille a sugerat Conventiei ea sotiile i copii emigrantilor
sa fie ostateeii natiunii" 32 La 29 31 august s-a ouganiatIa Par is primul
control de proportii pentru a depiSta eventual ii suspecti, ,zoldat eu ares1rtri
intre 3-8 000 persoane 3. La 2 octombrie s-a dem clot formarea Comae-
tului Sigurantei Generale, menit alitituri de C omitetul Salvàm ii Publice
si vegheze asupra cuceririlor revolutiei. A continuat la 9 octombrie
respectiv 5 decembrie instituirea pedepsei cu moartea pentru emigrantii
captura0 cu trina in minil i exportatorii de cereale. In shrjba iei o1uiei s,a
pus si o intreagit retea de mijloace de informatie, ea : Les Róvolutionsde
Paris", Le Moniteur", L'Arni du peuple, Le Patriote francais", Le
Courrier de l'égalité", Le Theimometre du jour", Le Courrier des &spar-
tementelr Le Bnlletin du tribunal criminel". La inceputul lui septembrie
1792 la Paris in principal, dar si la Lyon, Meaux, Caen, Reims, Charleville

www.dacoromanica.ro
 1108 MIHAI MANEA 4

an avut loe prime,le masacre in inchisori, apreciate ç1eFrédéric Bluche

nu ca o reactie spontanii a maselpr, ci un act de violenta irational, dar i
strategic" 34. La Paris in inehisprile La Force, L'Abbaye, Conciergerie,'
Carmes au fost i àceli1iii aristocrati, preoti refractaii la Constitutia Civila.
a clerului, dar sime§tesugaii, negustori, de catre ginpuri de indivizi, precum
Deprée, Dubois, Mayeur, Lion, Ledoux, Lachêvre, Mailet, Bourre, Dami-
ens, Godin, Merceina, Debesche, Joly, Debrienne, Haeville, Pernot, Cortet,'
Bugleu, Richard, Bonau, Carti; Leroi, Vezieu, Stanislas Mallard 357 A
carol' spontaneitate a fost catalizata spre extrema v,iolenta, dar care au
inspaimintat pe girondini ce au vazut In. ele opera rmaselor dezlantuite si
greu de stapinit. Ele s-au adaugat registrului motivational ce a generat
permanenta perfectionare a regimului revolutionar in functie de necesita-
tile momentuluif istoric 36. Teoria guvernului revolutionar edificata in
focul revolutiei s-a bazat pe aplicarea legilor" si inlaturarea arbitrariului,
si tiraniei" 37. Robespierre declara in 1793 ea razboiul nu poate fi lung.
Exista Un capat al sacrificiilor unei natiuni generoase ; dar daca vrem 01
obtinem succese rapide, daca vrem ca tiranii sa fie rasturnati neintirziat ,
trebuie schimbat sistemul. actual de guvernare ; trebuie ea executia legii
sa fie incredintata unei Comisii fidele o comisie atit de sigura, ca nu
va putea ascunde Conventiei numele tradatorior, nici tradarile" 38,
Teroarea s-a sprijinit pe un mecanism bine 5 tructurat, si in care au intrat
Conventia ", Comitetul Salvarii Publiee, cu rol executiv si de intermediar
intre Conventie i miniOri 46, Comitetul Sigurantei Generale cu Un efectiv
de 30 membri si 15 membri supleanti sub presedentia lui Herault 41, sec-
tiunile Parisului 42, comitetele revolutionare, a ciiror capacitate deeizionala
a isporit mai intii in comune i apoi in departamente, ca de exemplu Paris,
Ardennes, Indre, Aisne, Haute-Marne, Seine-Inferieure, Pas-de-Calais,
Maine-et-Loire, Loir-et Cher, word, Eure, Puyde-Dome 44. Pentru o
supraveghere eficace teritoriul francez a fost divizat in patru regiuni, de
care au raspuns membrii ai Comitetului Sigurantei Generale 44. Ghiotina:
a lost instrumentul teribil de executie asociat indisolubil Terorii si care a
lost gazduita mai intii in Place d.e Grève si in Place du Carrousel, pentru
ca de la 13 august 1792 sa ramina definitiv in ultima incinta 44. La insis-
tentele lui Collot d'Herbois la 27 iulie 1793 s-a votat legea, ce a pus sub
controlul statului toate produsele de prima necesitate, a prevazut pedeapsa
capitala pentru acaparatori i un corp de 48 comisari speciali in sectimaile.
Parisului 46 La 29 septembrie s-a adoptat legea maximului general in lega
tura cu preturile i salariile, ceea ce a dat nastere in eadrul revolutiei unei
Terori economice, dupa expresia lui Louis Villat, dar culffecadere unei
masive speculatii 47.
Inca la 10-11 martie 1793 s-a luat decizia formar4 unui tribunal,
criminal extraordinar revolutionar" contra dusmanilor revolutiei 48, Acesta
a desfawrat edinte cu decizii executorii in 24 ore si care nu au facut
obiectul reeursului. La 5 septembrie sub presiunea maselor conduse de
H6bert, Pache i Chaumette, tribunalul s-a reorganizat prin infiintarea a
patru sectii, ce au lucrat alternativ, s-a decis marirea la 16 a numarului
dc judecatori, numirea lui Fouquier-Tinville in calitate de acuzator
public 48. La 9 aprilie 1793 s-a publicat legeaprivindnumirea de reprezen,
tanti" ai poporului in misiune pe linga fiecare corp de armata, dotati cu
puteri nelimitate in aplicarea maximului general, reinnoirea aparatului
www.dacoromanica.ro
5 TEROAREA REVOLUTIONARA IN FRANTA 1109.

inilitar si administrativ local, insuflai ea mini spirit nou, revolutionar. Intre

1792-1795 au fost consemnate 32 mtshllli cu participaieA a 52 de repre-
zentanti 69 Actiunea s-a bucurat de o reala importanta intr-0 etapa decisivit
pentru revolutie. La 19 octombrie 1793 Leplanche, trimis in Lo fret si Cher
afirma cii am gindit cii tretthie sit ma comport revolutionar. Am impus
peste tot teroarea, am taxat pe bogati i aristocrati" Ed. La 0 noiembrie
1793 aflat la Strasbourg; Milhaud scria Conventiei ca teroaiea este la
ordinea zilei, pe aceastit fiontiera ; tribunalele revolutionare i miitaiii
se intrec contra egoistior i eornplotistilor" 52 Fortele armate au ritispindit
gi consolidat Teroarea prin activitatea unor generali tineri, atasati ideilor
revolutiei Carnot, .Yourdan, Hoche, Pichegru 63. Apoi politia a fo$
intraita i dupil a octombrie 1793 s-a indreptht in principal contra giron-
dinilor. La nivel,spiritual Teroarea a boat foima ealendafului revolutionar,
a cultului Fiintei Supreme, eelebrat la 8 iunie 1794 printr-o impresionanta
punere in scena a fenomenului desciestinizarii ".
Depigur, statuarea Terorii a ceiut liderilor revolutionali un efort
deosebit. In septembrie 1793 s-a suspendat libertatea individuala i invio-
labilitatea domiciliului, in. scopul de a merge siti fie cautati dusmanii in
birlogul lor zi i noapte . . . i pentru a-i aresta" 55. Legea cu pi ivire la sus-
pecti din 17 septembrie 1793 56 a generalizat Teroarea prin realizarea de
liste de suspecti pe arondismente i nominalizarea rudelor emigrantilor sau
a celor din urma insasi 57. Ea a fost draconic inasprita prin legile din 22
prairial anul II, ce au simplificat procedura judiciari prin suprimai ea inte-
rogatoriului prealabil, a aparatorului i martorilor; impunerea unei unice
3,dgvezi materiale sau morale" pentru q sentiiiji%, ce urma MI fie moartea
sau achitarea 58. Rezultatele nu au intirziat sa se arate, dici Barras con-
semna raspicat cii trebuie sit ghilotinam on sit ne asteptrtm la sfirsit" 59._
La 3 octombrie 1783 raportorul Comitetului Sigurantei Generale, Amax a
supus atentiei Conventiei listele a 95 de pi oscrisi", La 6 octombrie unul
dintre acestia Gorsas a lost judecat i executat. AlI,i 20, printre care Brissot,
Claude-Fauchet, Boyer-Fonvrede, i-au urmat la 30 octombrie la esafod.
Restul au ramas in inchiSoarea La Force pina la 27 iulie 1794, mereu arne-
nintati Cu moartea. Ultimele luni ale anului 1793 au adus pe esafod alte
personalitati Marie Antoinette (16 octombrie), Philippe Egalite 6
noiembrie), doamna Roland (8 noiembrie), Bailly (10 noiembrie), Duport
(28 noiembrie), Barnave i Kersaint (4 decembrie) 6°. La 24 martie 1794 a
fost rindul adeptilor mi Hebert. In mma actelor exceptionale la sfirc,situl
lui 1793 contrarevolutia a dat inapoi la Marsilia, Lyon, Bordeaux, in
Vendeea, iar la frontiere fortele franceze au inregistrat victoiii la Hond-
schoote, Wattignies, Wissembourg. La 16 octombrie Tallien intrat in Bor-
deaux se lauda ca a actionat siti cada capetele speculantior a facut
populatia sa se bucure de binefacerile indulgentei nationale ,, 84. In
vara anului 1794 Robespierre a dominat in chip absolut guvernul revolu-
tionar, dar odata victoria obtinuta atit pe plan intern cit si extern, Teroarea
nu mai era de justificat. Impingerea ei ditre limitele maxime de iacobini
a indepartat masele populare de conducatorii revolutiei si a facilitat:indi-
rect lovitura de stat de la 27 iulie 1794 (9 thermidor anul II), care a abrogat
Teroarea, iar la 8 august a condus la ghiloting pe Fouquier-Tinvile si 15.
judecatori ai fostului tribunal revolutionar.
www.dacoromanica.ro
 1 10 MIHAI MANEA 6

Cauzalitatea i efectivul demografic asupra crtruia s-a repercutat

Teroarea trebuie privit cu multa circumspectie in functie de originea
sociala a celui ce a furnizat informatia. Alaturi de numeroase documente
emanind din cercurile regaliste, multe exagerate, dispunern de actele
tribunalului revolutionar, memorii, jurnale, insemnari de calatorie, care
analizate obiectiv pot oferi date importante i in special concluzii surprin-
zatoare. Populatia Frantei s-a cifrat la sfirsitul secolului al XVIII-lea intre
23 milioane de locuitori, dupa Calonne, 0 27 milioane, conform aprecie-
rilor lui Sédillot 62. Ea s-a concentrat in proportie de 85 % in zonele rurale
restul in cele 38 orase cu peste 100 000 locuitori sau In cele 15 orase cu intre
15-30 000 locuitori 63 CU o densitate intre 800 900 locuitori pe kilometru
patrat i o rata a natalitatri de 37 la 1 000 indivizi, contingentul uman al
Frantei prerevolutionare a fost printre cele mai numeroase din Europa ",
iar intre 1789-1816 datele atesta paradoxal in ciuda unor evenimente
tragice si a unor variatii regionale in vest, nor-est si Midi, o crestere intre
3,2 0 4 milioane de persoane 65 Motive economice, politice, financiare
oji militare au impus efectuarea unor investigatii asupra populatiei prin
recensamintele din 1790 si 1793, ultimul desitivirsit abia in 1795 ftli care au
reliefat sporul de locuitori de la 27,2 miioane la 31,9 milioane in 96 depar-
tamente, iar in orase 5,8 milioane de suflete. Au fost exceptate zonele
aflate in Conflict ea Vendeea, Valenciennes, Sarrelouis 66 Dar a afectat oare
atit de dur Teroarea dispozitivului locuitorilor, inch daca am acorda
incredere afirmatiei lui Fouquier-Tinville, capetele cadeau ea tiglele de
pe case" 67 Nu putem ignora excesele in imprejurari vitrege, dar noile
cercetari atesta concluzii cu totul surprinzatoare privind apartenenta
sociala a victimelor i cuantumului acestora. S-ar cuveni o restituire inte-
grala a adevarului istoric in limitele inerente unei lupte neer utatoare pentru
forjarea unei noi realitati istorice. Cele mai recente luari de pozitie au dez-
vAluit ca grosul celor ucisi in cadrul Terorii nu au fost membri ai fostelor
stari privilegiate, clerul i nobilimea, ci ai paturilor mijlocii i inferioare,
victime ale odioaselor denunturi 68. Jean-Francois Fayard e pronuntil
pentru repartitia urmatoare a celor executati 9% cler, 20% nobilime,
0 71% starea a treia 69. Studiul de caz pe zone 0 privilegii, 'poate intregi
imaginea asup a impactului Terorii. Intro 1792-1794 in districtul Saint-
Pol in 131 comune au fost arestate 1360 persoane, intre care 250 preoti
deportati si 21 exclusi din functie, iar 25% ghilotinati 70. Vezi tabelul 1
Rezulta cii, comuna cea mai afeetata a fost Saint-Pol, lucratorii au suferit
cele mai grele pierderi umane, iar luna flor éal a anului II a fost cea mai
violenta. La Paris ghilotina a functionat cite 6 ore pe zi 0 a pus capilt vietii
a circa 2 000 persoane 72. Mancrele din 2-4 septembrie 1792 pot fi h,st5zi
interpretate pe baza unor date noi furnizate de Soboul, Lebrun si Bluche 72.
In inchisor ile de la depozitul Piimitiiei, Carmcs, La Force, Chatelet, Con-
eiergerie, Bieetre, Saint-Firrnin, Bernardin, Salpetriere, dar nu :3i la Saint-
Lazar e, Sainte-Pelagie, Palais Bourbon, din 488 detinuti si-au pierdut
viata, dupiti datele liii Lenotre, 378 pergolne, din care dear 1 femeie, Marie
Gredeler 74. Tanaux inscrie i numele a 43 -Huai intre 12 17 ani c6zi4i
in masacru 75. Datele comparate intro 966 si 1458 victime au relevat c,ti
explozia do nemultumire populurt sfirsita singeros in septembrie 1792 a
dorit sit facit dreptate in numele poporului" 76 Vezi tabelul 2
www.dacoromanica.ro
7 TEROAREA REVOLUTIONARA IN FRANTA

Ta belul 1
Itepartilia executiilor din districtul Saint-Pol bare 1792-179471
Nr. In functie de Nr. Nr.
Nr. In itindtie de persoa-
aparteneata sociala pers. In functie de perioada person-
crt. commit! ne exe- CxeC11- dc timp ae exe-
cutate u profesionald tate cutate

A ubigny 7 nobili 19 iunie 1793 1

Fleury 2 functionari 11 august 1793 2
Framecourt 2 neguslori 9 septembrie 1793 19
Frévent 9'2 Omni 7 1-a lima a an ului II 5
1 leuchin :1 luer5tori 53 pluv6ise an 11 1
Magnocourt-sur- 6 preot 4 vent6se en II 3
Gauche
Monchy-Breton 3 profesii neindicale 3 germinal an a 4
Pernes 20 39 floréal an 11 311
Saint-Poi 36 >9 prairial an II 30
Sanity 4
Auchel 1 messidor an II 9

Total I do 106 i 106

Ta behil 2
Aprecieri privind Victimele masacrelor din septembrie 1792 la Paris 77
Nr.
crt. Autorul 1 Numhrul de vietimq cstimat

I. Comitetul de Supraveghere 1079

2. Peltier 1005

3. Prudhomme 1035

4. Bartélem3 966

5. Cranier de Cassagnre 1458

6. Moi timer- ernaux 1368

7. Gustave Lenotre 378

84 Albert Soboul 1100

9. Frederic Bindle 130(1

Activitatea ti ibunalului levolutionar din Paris a fost subiectul unei

vaste dezbateri in istoliografia harm z5, de data rccuitit. intre 6 aprilie
1793 si septembrie acela0 an au_fost calculate 260 persoane, din care doar
66 au fost deferite ghilotinei 78 . ln ultimele trei luni ale lui 1793 s-au rostit
177 condamnah la pedeapsa capitan 79, printre care 21 deputati girondini
Gensonné, Gaudet, Goras, Brissot, Petion, Sulks, Veigniaud, Barbaioux,
Lanjunais, Lasource, angeneuve, Rabaud Saint-Rtinenne, Lidon, Birot-
teau, Buzot, Chambon, Lesage, Lehaidy, Louvet, Valezé, Clavières,
Lebrun, fosti membri ai Condsiei celor doisprezece Gardien, Kervelegan,
Boileau, Betrand, Vigee, Mollevaut, Bergoing, Gomaire, Lariviere 8O dar
s-a achitat circa jumilt ate din cd al estati.81. titre ianuaric-iunie 1794 ritmul
cOndamnArilor s-a intensificat. Mai triti hébertistii, apoi daritonistii, prin-

www.dacoromanica.ro
 1112 MIHAI MANEA 8

tesa Elisabeta, sora regelui. Intro 11 iunie-26 iulie 1794 au fost trimise la
ghilotinil, 1376 persoane, mai mult decit in toate cele 14 luni anterioare 82,
In concluzie, in conformitate cu actele tribunalului intre 1793-1794 s-au
judecat 4021 cazuri. Pent u 2585 au fost pronuntate pedepse capitale, 1306
achitati, 36 deportati, 72 inchivi, 22 trimivi in judecata altor tribunale 83 .
Calculele lui Lebrun vi Fayard au dus la rezultate apropiate total 5343
persoane inculpate, dintre care 2747, adicg 51,44% date pe mina cglgului,
239, adicg 4,47% deportate sau inchisoare peste 10 ani, iar 2357, adicg
44,09 % achitate 84. In provincie purtgtorii Terorii au fost reprezentaatii
in misiune , tribunalele populare, filialele Clubului iacobinilor, comisiile
inilitare 85 La Lyon Collot d'Heibois i Fouche au instaurat un regim tor-
tionar, cgruia i s-au jertfit 2 000 locuitori, dintre care 30% au fost servitori,
muncitori in indu stria linii. La Marsilia represiunea a fost dirijath de Freron.
Sub conducerea sa cornisia supranumith Brutus a furnizat -evafodului 123
victirne. I-a urmat Maignet, care a arestat 358 indivizi, din care 128 au fost
ghilotinati. La Bordeaux comisia militarg, numitg, de Lacombe si Tallien
a pronuntat 200 condamngri la moarte. La 18 aprilie 1793 la insistentele
lui Villers i Fouché s-a instalat la Nantes un tribunal revolutionar, inlo-
cult apoi de Comisia Bignon, care in cinci luni a orclonat executia a 2910
persoane 86 Bilantul a fost agrayat de opera nefastg, a lui Jean Baptiste
Carrier care in spiritul unei politici de decimare sistematicg, a locuitorilor
de pe Loira, a initiat ava numitele bgi patriotice", de fapt inecarea in
Loira a numerovi prizonieri, doar in ianuarie 1794 2-4 000 indivizi, din.
totalul de 5 000 care a fost consemnat 87. La Angers Proust vi Felix au stu-
diat i instruit ping in iulie 1794 2259 dosare, dintre care 1257 au repre-
zentat obiectul pedepsei cu moartea, la care s-a adgugat Inca, 3 000 locuitori
ghilotinati dupg o judecath sumarg 88 Dar mai ales in Vendeea, unde un
necrutgtor thzboi intern a zguduit edificiul teritorial francez in anii revo-
lutiei, pornind nu din considerente puse in slujba emigratiei regaliste, ci
din particularitgtile social-economice, politice i culturale, efectele demo-
graf ice au vizat circa 200 000 persoane 89.
Ponderea Terorii a fost inegal repartizatg pe teritoriul tgrii 90. In
sudul, nordul vi vestul Frantei Vaucluse, Gard, Var, Nord, Pas de Calais,
Orne, Mayenne, Sarthe, Ille-et-Villeine, Loire inferieure, Charente-Infe-
rieure, Gironde, Deux-Sevres, Paris procentul executiilor a fost de 100%.
In Pirinei, Lozere, Haute-Loire, Loire, Bas-Rhin, Doubs, Manche, Finis-
tere, el s-a incadrat intre 50-100%. Cale mai multe departamente Cotes-
du Nord, Morbihan, Land, Gars, Haute-G-aronne, Lot, Aveyron, Herault,
Dordogne, Cantal, Ardéche, Haute-Vienne, Puy-de-Dome, Indre-et-Loire,
Oise, Cote d'Or, Meuse, Moselle, Meurthe, Calvados, Somme, Aisne, Marne,
Eure, Aube, Jura, Nièvre, Allier, Creuse, Correze, Savoie, Isere, Ain,
Tarn, Ande, Ariege, Basses-Alpes, Alpes-Maritimes au cunoscut doar
10-50% vi chiar sub zece 91. In vase departamente nu a fost pomenitg,
nici o executie, in 37 mai putin de 10 executii pe lung 92 Nu trebuie scgpat
din yedere aspectul cg, in ciuda Terorii au fost achitate sau. eliberate 1064
persoane, dupg, Belloni, in circa dou Juni din 1793 9 3. Cifrele finale yariazg,
de la autor la autor i trebuie raportate vi la ritmul in crevtere a denunturilor
dupg, legea din 28 martie 1793, care a cedat a zecea parte din bunurile
enaigrantilor autorilor denunturilor. L3uis Villat consemneazg, printre
www.dacoromanica.ro
 TEROAREA REVOLUTIONARA IN FRANTA 1113

victirne 31 fosti inalti rnagistrati din Paris si Toulouse, 35 locuitori sOraci

-din Verdun, iar intre 16 iunie s,i 26 iulie 1794 336 indivizi ghilotinati 91.
Albert Soboul dii cilia de 100-300 000 locuitori imprizonierati, din care
-35-40 000 executati 95. Donald Greer este pentru dna de 16 594 persoane
-condamnate de tribunale In anii revolutiei, dintre care 16°, la Paris, 19%
in sud-est, 5200 in vest, i estul in alte provincii, pentru delicte subsumate
.astfel : 78°0 tradare, 19°, opinii subversive, 100 speculi , restul, cauze
-diverse ". Din punet de vedere social, victimele an fost repartizate 84°, in
starea a treia, din care burghezi 25%, sanchiloti 31 °,, Omni 25 °,, restul
19 °,, 8,5% in nobilime, 6,5°, in rindurile clerului 97. Deeaux si Castelot au
formulat concluzia cii int;;.--. 400-500 000 persoane au lost arestate, si
-dom. 1000 au fost ghilotinate 98 Lerun a numilrat 17 000 condamnOsi ale
tribunalelor din Paris, Marsilia, Lyon si departarnentele vestice ". Pentru
Michel Mourre 17 000 persoane au fost executate in urma unui proces, iar
25 000 doar pe baza stabilirii identitOlii mo. Intr-o recentO lucrare Sëdillot
rernarca dificultatea unor aprecieri obiective in lipsa unor statistici con-
temporane. El s-a oprit asupra cifrei de 35 000 vietime, din care 31 °, mes-
tesugari i muneitori, 28 00 tarani, 20°c negustori i speculanti, 8-9 00
nobilime, 6-7°, cler ma Majoritatea autorilor eitati opineaz5, cii in plan
dernografie Revolutia francezil, deci inclusiv Teroarea nu a marcat un
recul, ci doar o Intirziere inerentl a ritmului de crestere a populatdei frau-
eeze la ineeputul secolului al XIX-lea.
Un capitol decisiv in istoria revolutiei Ii destrdnuie asadar realitatea,
ca o armit politicil in mina burgheziei miei si mijlocii dornicA sli. pilstreze
.cu orice pret puterea, inclusiv prin Ter oare, in fata avintului irezistibil al
maselor populare. Aici trebuie aflatil duprt, prtrerea noastri esenta politicii
dietaturii iacobine vis-à-vis de popor, la un moment in care contrarevolatia
internii i externa au asaltat poziiile cucerite de revolutionali. Cind pert-
eolul contrarevolutionar a lost inlitur at in plan exter n, prornovarea tenace
a Terorii cu precadere contra maselor, perfect nemuliumite de foarnete,
speculit si inflatie, le-a indepArtat re acestea de blocul levolutionar patro-
nat de iacobini, rimasi singuri in fata complotului noilor imbogOtiti",
pretender* potentiali la puterea

N0TE
1 Vezi pe larg Alphonse Aulard Histoire politique de la Revolution francaisc, Paris, 1901 ;
A. Gerard, La Revolution francaise, Mythes el Interpretations, Paris, 1970 ; J. Tulard, J. } .
Fayard, A. Fierro, Histoire et dictionnaire de la Revolution francaise 1789 1799, Paris, 1987 ;
Francois Furet, Mona Ozouf, Dictionnaire critique de la Revolution francaise, Paris, 1988 ; L'elat
rle la France pendant la Revolution, 1789 1799, Sous la direction de Michel Vovelle,
1988 ; Francois Furet, Histoire de la France, Tome INT, La Revolution 1770 1880, Paris, 1989.
Universitatea Toulouse-Le Mirail a organizat in februarie 1989 colocviul cu tema La
Revolution el la mort, Vczi i Cl. C. Brinton, Les origines sociales des terrortstes, in Annal es I listo-
riques de la Revolution francaise", Novembre-Decembre 1928, p. 522 529 ; 11. Cobb, Terreur
el subsistances, 1793 1795, Paris, 1965 ; Francois Furet, La Revolution sans Terreur? Le debut
des historiens du XI X-e siecle,In Le Débat", Nr. 3, 1981, p. 40-54 ; Jean-Maurice de Montremy,
1789 el 1793, La Terreur en question, In L'Histoire", Nr. 90, Juin 1986, p. 72 74 ; J. Guilhau-
/mu, La Terreur a l'ordre du jour , In Dictionnaire des usages socio-politiques, (1770 1815), tasc.
1, Pari s1987, p. 127-160.
8 Michel Vovelle, La mentalité revolutionnaire, Societe et mcntalite sous la R(volutIon fran-
vise, Mcssidor, Ed. Sociales, Paris, 1985, p. 218.

www.dacoromanica.ro
 MIIIAI MA,NEA 1e)
1114

4 Dictionnaire d'hisloire lc France Perrin, Sous la direction de Alain Decaux it Andre-

Castelot, Librairie Academique Perrin, Paris, 1981, p. 989.
6 Vezi Francois Dinette, I a vie quotidienne des Francais on temps de Louis XVI, Paris,
1980 ; J. Robiquet, La vie quolidienne au Maps de la Revolution L'aris, 1938 ; Alexandrine des.
Echerolles, Une faradic noble sous la Terreur, paris, 1879 : Edmond Bire, JournaI d'un bourgeois-
de Parts pendant la Terreur, 4 vol. 1895 1897 ; Olisier 31anc, Liz derniere lellre, Prisons et con-
damnés de la Revolution, 1791 11194, Paris, 1984 ; Richard Cobb, La mod est dans Paris, Enquele-
sur le suicide, le maitre el autres marls sulfites a Paris au lendemain de la Terreur, Paris 1985.
Jacques Godechot, La parsec révolutionnaire, 1 7.50 1 799, Paris, 1969.
7 Mortimer-Ternaux, II istoire de la Terreur, 1792 1794, D'apris des thicuments aulhen-
Itques el inidiles, Tome III, Paris, 1968, p. 100.
8 Francois Lebrun, La logique d hi Terreur, fri L'histolre Nr. 113, Juillet-Muf, 1988,.
p. 38.
Ibidem.
lf° E. Fleury, Saint-Just (liii Terreur, CIL 1, Paris, 1851.
11 Francois Librun, op. cil., p. 38.
12 Michel Vovelle, op. cit., p. 89.
13 Frandois Lebrun, op. cit., p. 38 ; I.ouis Villat, La Revolution el (Full in (1749 I S15 I,
vol. I, Les assamblees revolutionnaires, P. 1'. F., Paris, 1947, p. 275 276.
14 Alphonse Aulard, La Theorie de la violence el la Revolution franca ise, in Etudes el leeonx
sur la Revolution francaise, Xeuvieme Serie, Felix Alcan, l'aris, 1924, p.; 16.
1° Albert Mathiez, Revolu(ia france:a, Edit. PoliticA, Buturesti, 1976, p. 361.
16 Albert Soboul, Revolufia franceza, Edi t. tiiiii1ici, Bucure:714, 1962, p. 345.
. Vezi pe larg Jacques Godechot, La contre-révolution, Doctrine el action 1 769
14
Dictionnaire d'histoire de France, p. 985.
1801,
Paris, 1961 ; Jean-Paul Bertaud, Les Amis du roi, Paris, 1984 ; I). M. G. Sutherland, Revolution
and Counterrevolution, London, 1985 : Un ambassadeur a la Cour de France, Le Comte de Creutz
Lellres inedites a Gustave I II 1 779 1 7%0, Ed. par Georges Mary, Paris, 1987 ; P. Lebrun, R. Du-
pus , Lex Resistances a la Revolution, Paris, 1987.
16 Guy Chaussinand-Nogaret, Le refus de la Revolution, In L'histoire", Nr. 113, Juillet-
Abut, 1988, p. 65.
20 Vezi si E. Daudet, Ilistoire de l'émigration pendant ht. Revolution française, 3 N ol., Paris,
1904 1907 ; Jean Vidalenc, Les emigres francais 1'789 1823, Caen, 1923 ; M. Weiner, The
French Exiles, 1769 1815, London, 1960 ; Duc de Castries, J.e Testame,nt de Ia Monarchie, vol.
III, Paris, 1962 ; M. Boulouiseau, Etude de l'emigration el la verde des biens des emigres 1192
1830, Park, 1963 ; C. B. Chaves, A emigracao francesa em Portugal durate a Revolucao, Lisboa,
1984 ; English Witnesses of the French Revolution, Ed. by James MattheW Thompson, Oxford'
1938 ; D. Jarrett, The Begetters of Revolution, England's Involvment with France 1759 178 9.
London, 1973 : .Britain and revolutionary France, Conflict, subversion and propaganda, Ed. by
Colin Jones, Exeter, 1983 ; A. v. Vivenot, Quellenzur Geschichte der deutschen Kaiserpolitik Oster-
retchs waehrend der franzosichen Revolutions Ariege 4790 1801, 2 N Q I., W ien, 1874 ; Jean Le-
febvre, La Itivolut ion francaise one par les allemands, Lyon, 1986 ; Karl A. Bolder Jr., harm
l'hugut and Austria's Response to the French Revolution, Princeton, 1987 ; K. E. Dzedzula, lios-
sua i Velikaia franfuzkaia burjuaznaia revolufiia konfa XVII veka. Kiev, 1972 ; Herr, Espana y la
revolacion del solo .X VIII, Madrid, 1975.
21 F. Bedarida, F. Crouzet, D. Johnson, De Guillaunie le Conquerant au Marche Commun,
Dix siecles d'hisloire franco-britanique, Albin Michel, Paris, 1979, p. 135.
22 Mortimer-Ternaux, op. cit., Tome VI, Paris, 1867, p. 511 546.
23 Francois Lebrun, op. cil., p. 38.
21 Louis Villat, op. cit., p. 247.
22 Mortimer-Ternaux, op. cit, Tome 1, Paris, 1868, p. 8-9.
26 Albert Mathiez, La vie chi.re et le mouvemcnt social sur la Terreur, Tome li, Pay ot, Paris
1972, p. 245.
27 Georges Belloni, Le Comile de &well. Generale de la Convention Nationale, These ...,
Librairic Louis Arnetle, -Paris, 1924, p.
2 Mona 0/ouf, War and Terror in French Revolutionary Discourse (1 792 1 791 )
In Journal of Modern History", vol. 56, December, 1984, p. 579.
0 Mortimer-Ternaux, ap. CU., Tome 111, p. 22.
3° Ibidem, p. 39 40.
9)Ibidem, p. 42 43, 113.
32 Ibidern, Dome I. p. 99.
33 Ibidem, Tome III, p. 142.

www.dacoromanica.ro
11 TEROAREA REVOLUTIONAR IN FRANTA 1115

" Frédéric Bluche, Septembre 1792, Logique d'un massacre, Paris, 1986 ; Pierre Caron,
Les Massacres de Seplembre, Paris, 1935.
35 Gustave Lenotre, Les Massacres de Septembre-, Librairic Perrin, Paris, 1920, p. 238 -
240 ; vezi 5i Mortimer-Ternaux, op. cit. Tome III, p. 539-548.
36 Vezi pc larg Mantouchet, Le gouvernment revolutionnaire, Paris, 1912.
37 Louis Villat, op. cit., p. 268.
36 Mortimer-Ternaux, op. cit., Tome VI, p. 206.
99 Conventia a grupat 749 deputati si s-a sprijinit pe 21 eomitete dc lucru cu 418 membri
Ibidem, Tome IV, Paris, 1870, P. 457-470, 478 481.
40 Francois Lebrun, op. cil., p. 36 47.
11 Lista completh In Georges Belloni, op. cit., p. 26 28.
49 Vezi tabelul celor 48 sectiuni ale Parisului in Mortimer-Ternaux, op. cit., Tome
II, 1870, p. 417-439.
43 Flenri Calvet, Un instrument de la Terreur a Paris, Le Cornite de Salut Public ou de
Surveillance du departement de Paris (8 join 1793 21 messidor an I I ), Librairic Nizet ct Bas-
tard, Paris, 1941, p. 1-5.
" Georges Belloni, op. cit., p. 76-77.
45 Vezi pe larg Daniel Arasse, La guillotine el l'imaginaire dela Terreur, Paris, 1987.
46 Albert Mathiez, La vie chere . . Tonle 11, p. 145. Lista cclor judecati si condamnatl
la Paris, pentru speculé i franc% hi Annales révolutionnaires", Juillet-Septembre 1917, p. 548-
-550.
47 Louis Villat, op. cit., p. 251 252.
48 Jules Michelet, Scrieri alese, vol. II, Istoria revolulici, Edit. Minerva, Bucuresti, 1973,
p. 263-264 ; vezi i 13erriat Saint-Prix, La Justice revolulionnaire de Paris, 2 vol. Paris, 1862 ;
Walton, II istoire du tribunal revolutionnaire de Paris avec le journal de ses arks, 6 vol. , Paris,
1880-1882 (volumul II contine listele tuturor cclor acuzati) ; Edit. Seligman, La Justice en
France pendant la Revolution 1791 179.1, 2 vol., Paris, 1901 1913 ; Jean-Fran gois Fayard, La
Justice revolutionnaire, Chronique de la Terreur, Paris, 1987 ; Jacques Castelneau, Le tribunal
revolutionnaire, Paris, 1988.
" Louis N illat, op. cit., p. 248.
56 Georges Bel loni, op. cit., p. 325 - 327 ; Albert Mathiez, La vie chere, Tonie II, p. 25 ;
Louis Villat, op. cil., p. 253. Vezi i H. Wallon, Les represenlants en mission et la justice révolu-
tionnaire dans les departments en Pan II, 5 vol., Paris, 1889 1890,
"Francois Lebrun, op. cit., p. 38.
52 Ibidem.
55 Vezi pc larg R. Cobb, Les armées révolutionnaires instrument de la Terreur dans les
départements, (avril 1793 (toren( an 11 ), 2 vol. Paris, Le I Iaye, 1961- 1963 ;
" Vezi si Alphonse Aulard, Le christianisme el la Raolution francaise, Paris, 1925 ; Benja-
min Bois, Les fetes revolutionnaires a Angers, De Pan II a l'an V I 1 (1793- 1799 ), Those...,
Paris, 1929.
" Louis Villat, op. cit., P. 248.
55 Textul legii in Georges Belloni, op, cit., p. 67- 68.
57 Louis Villat, op. cit., p. 249.
" Ibidem.
68 Ibidem, p. 255.
Ibidem, p. 255 256.
. lbidem,
62
p. 258.
René SO.dillot, Le coal de la Revolution rrangaisc, Librairie Academique Perrin, Paris,
1987, p. 29 ; vezi si 0. Festy, L s mouvernents de la population frangaisc du debut de la . 'chiffon
au Consulat, in Annales Historiques de la RON olutlon fran caise", 1955 ; M. Reinhard, iiude
de la population pendant la Revolution el l'Empire, Paris, 1961 ; Eadem, Contributions a Phistoire
demographique de la Revolution frangaise, Paris, 1962.
aa Michel N ovelle, La chute de la monarchic, 1787- 1792, Edit. du Scull, Paris, p. r 4, 1972,
harta din figura 8.
" René Sedillot, op. cit., P. 30 ; Michel Vovelle, La chute . . P. 54.
" Pierrc Guillaume, Jean-Pierre Poussou, Dernograpl re I istoriqu , Armand Cohn, Paris,
1970, p, 121.
4° Marcel Reinhard, André Armengaud , Jacques Lupaqui cr, Ilisloir gadrac de la popu-
lation mondiale, Edit. Montchrestien, Paris, 1968, p. 291.
67 Albert Soboul, op. cit., p. 343.
68 Francois Lebrun, op. eil., p. 39.
6 Jean-Francois Fayardc op. cit., p. N II.
www.dacoromanica.ro
1116 MIFIAI MANEA 12

70 Georges Sangnier, La 7 erreur dans le district de Saint-Pol, Out Ii 9 '-9 thrmidor an

II, These, vol. 11, Chez Panted'', Illangermont, 1938, p. 255 260, 273 281.
71 Ibidem, vol. I, p. 419 420.
92' Francois Lebrun,op. cit.. p. 37.
" Albert Soboul, op. cit., Fran cois Lebrun, op. cit. : Frederic Bluche, op. bit.
74 (;listaNc Lenotre, Le Tritmnal Revolutionnaire (1.9t 179;), Librairie Perrin, Paris,
1910, p. 54.
79 MortiniCr-Ternan, op. cll.; Tome 111, p. 295 296.
76 Albert Soboul, op. cit., p. 231.
" Morthner-Ternau \, op. cit.,1 ()line 111, tr. 548 : Gustav Lenotre, 1/ Tribum 1, p. 5)1 A

Albert Soboul, op. cit., p. 231 ; Frederic Bluche, op. cit., p. 17.
75 Fran cois Lebrun, op. cit., p. 39.
'8 Ibidem.
" Mortimer, Ternaux, op. cit., Tome V I I, Paris, 1869, p. 417 418
81 Fran cois Lebrun, op. cit., p. 39.
82 Ibidem.
81 Actes du tribunal rivolutionnairc, Bee uril les e t commen les par Gi rard W alter, Mercure
de France, Paris, 1986, p. XXXI.
" krançois Lebrun, op. cit., p. 39 : Jean-Francois Fa3ard, op. cit., p. SS.
83 Vezi pe larg Sauzay, Ihsloire dc la persecution revolutionnaire dans le deparlement du
Doubs, 10 vol., BesanCon, 1861 1879 ; DeN et, Saint-Etienne sous la Terrcur, Saint-Etienne,
1890 ; Lecesne, Arras sous la Revolution, 3 vol., Arras, 1882 ; 11. C. Johnson, The Jtidi in Revolu-
tion, A Study of Regional Political Dincrsily 1789 1793, Princeton, 1986 ; P. AI. Jones, The
Peasantry in the French Revolution, Cambridg , 1989 ; J. Martra3, La Bretagne dank la Revelation
franfaise, Une passion decue, Paris, 1985.
96 Fran cois Lebrun, op. cit., p. 41.
" Ibidem; J. J. Bregeon, Carrier el la tcrt'eur nantaise, Paris, 1987.
88 Francois Lebrun, op. cit., p..41.
89 Ibidetn, p. 42. Vezi pe larg M. Faucheux, L'insurreetion vendeenne de 1 93, Aspects
economiques ci sociaux, Paris, 1964 ; Jean lluguet, Uncoeur d'eloffe rouge, France et 1 endée 1793,
Lc mph e ci l'histoire, Paris, 1985 ; Alain de Wismes, Flisioirc de la Vendee, Paris, 1985.
99 Vezi 51 F. Kermina, Les dernOres charelles de la Terreur, Paris, 1988.
91- Michel Vovelle, La mentalite, p. 90.

92 Ibidem, P. 88.
91 Georges Belloni, op. cit., p. 463 464, 476.
94 Louis Villat, op. cit., p. 285.
" Albert Soboul, op. cit., p. 345.
96 Donald Greer, The Incidence of Terror during the French Revolution, Han ard, 1935,
g.
91 Ibidem.
88 Dictionnaire d'hisloire de France, p. 985.
99Fran cois Lebrun, op. cit., p. 42.
100 Michel Mourre, Dictionnaire enciclopedique de Phistoire, Tome T Z, Bordas, Paris,
1978, p. 4432.
101 René Sedillot, op. cit., p. 23 24.

LA TERRETTR 1.1VOLUTIONNAIRE EN FRANCE (1792 1794)

ENTRE EXAGgRATION ET liALITn.
NOUVEAUX POINTS DE VUE
Resum

Leci tiansformations iévolutionnaires opérées dans la structure de la

société européenne, oil les évenements de 1789-1794 en France ont joué
un rOle décisif, ont inelu des moyens violents dont l'impact exerce sur
le cot ps dernographique et les mentalités a eu des consequences importantes.
L'auteur, faisant fond stir un riche materiau documentaire, se propose
www.dacoromanica.ro
13 TEROAREA REVOLUTIONARA IN FRANTA 1117

cette fois-ci de dire la vei lie. sur la Teiruu dans le cadre de la revolution
bourgeoise de France. Ce sujet a constitué l'objet d'une ancienne preocu-
pation des contemporains et des chereheurs et a représenté un moyen de
defendre les conquêtes de la revolution face au danger intérieur et exté-
ricur. Elevée au rang de politique officielle du gouvernement revolution-
naire dans le domaine Cconomique, politique, militaire et moral, la Terreur
fut promue par Pentremise de la structure institutionelle et du cadre
legislatif revolutionnahe. Elle fut employee pour freiner les mouvements.
contre-revolutionnaires inter icur et exterieur egalement ; ses effets se
refléterent dans des attitudes qui relevent Pextremisme et les excès. Cepen-
dant ses consequences demographiques sont surprenantes non seulement
en ce qui concerne le nombre des victimes, en general model* mais notament
leur origine sociale. Paradoxalement, ce fut le tiers etat qui paya le tribut
le plus cher en victimes, non la noblesse et le clerge comme on s'attendrait,
a, cause de la politique jacobine qui voulait contrôler le pouvoir politique
dans le contexte de Paugmentation du mécontentement populaire provoque
par la hausse du prix du pain, la speculation et le recelement des cdréales,
des affluents et des produits de premiere nécessite, l'inflation galopante et
le spectre de la trahison permanente. Décidement, les victimes de la Ter-
r eur ont peri non seulement sur Pechafaud, mais aussi dans les prisons ou
ii, cause de la misere et de la famine. Or il est difficile d'en &gager le nombre
exact.

4 -C. 2034 www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro
 REVOLUTIA FRANCEZA SI LUMEA HISPANICA

EUGEN DENIZE

Ultimele decenii ale secolului XVIII si pima jumal ate a secolului

XIX eonstituie, dupil, opinia 'mash a, o epocit revolutionara laseara istoriei
universale. Ea inccpe in 1773, o data cu levolutia celor treisprezeee colonii
engleze din Arnelica de Noi d si se incheie eu levolutiile din 1848. Acum
burghezia desM;oaia Natalia finala pentiu preluai ea puterii politico, pentru
cucerirca independentei nationale, aeolo uncle era cazul, penttu impunerea
sistemului sau economic si politic, a valorilor sale morale si spit ituale in
Europa, in cele doua Americi si cu tendinte de extindeie la nivelul intregii
planete. Consideram ca aceast a pei ioada de avint revolutionar al burgheziei
are ca limit:a maxima anul 1848, deoarece in acest an se desfasoara, pe
strazile Parisului, prima confiuntare deschisa dintre ea si proletariat, iar
aparitia Mantfestului Partidului Comunist , datorat lui Maix si Engels,
marcheaza preluarea de catte clasa nmncitoare a rolului de principala forta
purtatoare a progresului social si istoric.
In cadrul celor trei sferturi de veac ale aeestei epoci, revolutia bur-
glieza, din Fianta a avut un rol de cea mai mare importanta. Ea a repre-
zentat unul din momentehi de cotitura al istoriei universale, atunci bind
anumite procese istorice devin ireversibile. Prin loviturile pe care le-u)
dat vechiului regim, feudalitatii, ea a fitcut imposibila mice incercare de
revenire la situatia anterioara anului 1789. Impactul si ecourile revolutiei
franceze asupi a Eurapei si a Lumii Noi au lost rapide, puternice si de
durata 1. Idealurile proclamate de ea nu au mai putut fi distiuse de fortele
leactionale ehiar daeti infilptuilea Ion a putut ft fiinat5 pentru un tiny.
Influenta revolutiei franeeze, atit ideologieil, eit *i pe planul iaptelor,,
a fost puternica, dar ea s-a manifestat difei it de la tart la tau a, in fuuctie
de conditiile concret-istorice. Intensitatea cu care ea a. fost receptionata
sub aspectul timpului, al spatiului si al profunzimii transformarilor eco-
nomice, sociale, politice si cult ural-ideologiee pe caie le-a provocat, a fost
determinatii, evident, de amploarea ci ca eveniment istoric singular, dar
in pihnul rind si. inainte de mice de conditiile interne specifice fiectrei tari
unde ea si-a faeut simtita influenta. Semnificativ in acest sens este cazul
Spaniei si al impel iului situ colonial din Arno ica.
Pentru a deseifra sensui ile si amploalea pe care a avut-o influenta
levolutiei franceze. In lumea hispanica este necesara o tripla abordare a
pi oblematicii si anume : antecedentele, hnpactul pc termen scurt si eel
pe termen lung. De asemenea nu trebuie pierdute din vedele asemanarile,
dar mai ales deosebhik dint e Spania si coloniile sale de peste Atlantic. De
fapt insasi ruptura dintie metiopola si colonii, rezultat incontestabil al unei
proftmde necesitati istoi ice, a avat loc sub semnul influentei pe termen
lung a prolutiei fianeeze.
Ilevista de istorie", tom 42, nr. 11, p. 1119 1134, 1989

www.dacoromanica.ro
 1120 EUGEN DENIZE 2

In ceea ce priveste Spania, tard vecina eu Fianta, nnde ccoul revo-

lutiei de la nerd de Pirinei s-a frieut simtit aproape irnediat, trebuie seoase
in evidentd citeva aspecte deosebit de irnportantec Dezvoltarea acestei
anterioara anului 1789, a fest in multe privinte asemAnAtoare en cca
lin Franta, dar in multe altele foal te deosebitil .
Astfel, si in Spania secolul XVIII a fest mareat de directiile de gindire
actiune specifice iluminismului. Desi mai tirziu ca in Franta,2ilurninismul
spaniel incepe sa se manifeste in primele decenii ale secolului fiind string
legat de politica de ref acere a trail initiata de consilieriifrancezi ai lui Filip V, 3
-efectele sale fricindu-se simtite 0 In America spaniola 4. Apogeu.1 ilurninis-
mului spaniel se plaseaza insa in timpul domniei lui Carol III (1759-1788)6.
Acesta, inconjurat de o putunica echipa do splijinitori ai absolutismului
luminat, printre care s-au aflat Armada, Floridablanca, Campomanes si
Jovellanos, desi a avut realizari limitate, a pus totusi bazele absolut nece-
sare penult toate reformele din secolul XIX, reforme privitoare la admi-
nistratie, agriculturd, invatamint, bisericd etc. 6.
Trebuie subliniat de asemenea i faptul e ideologia iluminista frau-
cezil, In ciuda eforturilor inchizitiei, a reusit sit patrundd destul de adinc
in societatea i cultura spaniola. Voltaire, Montesquieu si Rousseau au
fest prezenti in Spania secolului XVIII in doua sensur i. Pc de o parte prin
interesul legithn pe care-1 provocau scrierile lor in spiritele libere i curioan,
iar pe de alta parte in masura in care aceleasi conjuncturi, in dou5, ri
vecine, produc, daca nu aceleasi efecte, cel putin asemAnari in reactiile
intelectuale 7. Aproape toti exponentii ilurninismului spaniel au avut lega-
turi cu cultura franceza a vremii, 8 dar nu este mai putin adevArat ca influ-
enta acesteia a fost trecutd prin filtrul propriei lor personalitati §i a con-
ditiilor spesifice Spaniei. Fala de ideologia iluminista fiancezit, combativa
revolutionara, cea spaniola este mai istoricista si mai tonperata. 9
Aceasta caracteristica a fest in acelasi timp si o consecintA, dar i o cauza a
esecului revolutiei burgheze in Spania.
Paradoxul guvernarii luminate a lui Carol III a f ost acela ea' ea trebuia
a, se sprijine pe o opinie publica dominata de pi ivilegiati pentru a combate
tocmai anumite privilegii. Tna dha formele de mobilizare ale acestei opinii
publice au lost asa-numitele Societali economice ale prietenilor Järii, care
incep sa aparrb din 1763 Jo Desi acestea nu au reusit sa patruncla decit
foarte slab in clasele productive ale societatii farinimea, mestesugarii,
mica burghezie nu le frecventeaza aproape deloc de au contribuit de o
manierd importanta la bunastarea economica a populatiei, reducind relativ
puterea bisericii §i a aristocratiei funciare. Dezvoltarea economica a tarii
a fost impulsionata prin invatamint si legis1aic. Societalile au pus accentul
pe predarea stiinielor §i invatarea meseriilor in cadrul procesului educatio-
nal. Au incercat sit realizeze o mai echitabila distribuire a pamintului si a
venitmilor, o mai mare mobilitate sociala. 12 Au impulsionat incontestabil
dezvoltarea economica i sociala viitoare a Spaniei.
Iluminismul spaniel, in ciuda eforturilor de a crea o elita intelee-
tuali, mai ales prin intermediul Societiiglor amintite mai sus, a ramas
patronat de stat i s-a concentrat intr-o elita administrativA. Burghezia
spaniola care incepe sa se inveasca peste tot are o actiune economica,
practica. Din punct de vedere ideologic si politic ea nu poate intreprinde
Inca nimic. Personalul luminat al lui Carol III provenea din mica nobilime,

www.dacoromanica.ro
 REVOLUTIA FRANCEZA I LUMEA HISPANICA 1121

41intr-o modesta oligarhie urbana, autoritarg, reformatoare, dar nu revo-

lutionara, si din aceastg, mug, absolutismul situ luminat a fost un fel de
tratament preventiv irnpotriva revolutiei burgheze 13. Iluminismul spaniol
mt a fost, decit in mica masura, produsul unei burghezii, fapt pentru care el
nu a reusit sg creeze o burghezie dui:a imaginea celei franceze. Daca adap-
tarea Spaniei la realitatile capitaliste, burgheze, s-a dovedit a fi dificila
aceasta s-a datorat faptului ca ea rnostenea din trecut o multitudine de
-structuri sociale, economice i politice regionale ale diror probleme nu
puteau fi rezolvate printr-o singura solutie.
Aceastg evolutie istorica, deosebita in multe privinte de cea din
Franta, nu a impiedicat totusi ca spre sfirsitul anilor '80 faza initiala a
iluminismului spaniol 0, fie epuizata, apgrind in acelasi timp posibillatea
unei noi faze, de rupturä radicall cu trecutul, care punea in cauza Insgsi
bazele autoritatii monarhice i sehita chiar ideea suveranitatii populare.
In acest moment revolutia franceza a provocat kriza statului spaniol asa
cum fusese el restaurat in secolul XVIII, distrugind unul din principalele
puncte de sprijin ale liurninismului spaniol i anume, necesitatea impulsului
venit din partea unei monarhii luminate pentru a reforma o societato
arhaicg. Blocul iluminist reformator se dezintegreazg, o parte din exponentii
sai, in frunte chiar cu primul ministru Floridablanea, se retranseaza pe
pozitli conservatoare, contrarevolutionare, in timp ce o alta parte, formata
mai ales din intelectuali tineri, se radicalizeazg 14.
Ajunsi la acest punct al analizei noastre trebuie sa aducem in discutie
problema impactului pe termen scurt al revolutiei franceze asupra Spaniei,
impact care se face simtit intre 1789 si 1795, ping, la incheierea pacii de
la Basel. De la ineeput trebuie sS aratam ca raporturile dintre conjuncturg,
structura i revolutie sint deosebit de complexe in Spania secolului XVIIL
Dezvoltarea economica incontestabilit, de origine colonialg, dintre 1750
si 1792 16, ereaza burghezii locale, dar farg ca acestea sa se simta revolu-
tionare. Criza veniturilor din 1774-1788 care anuntg revolutia franceza
,exista si in Spania, dar mult atenuata. Criza alimentara din 1788-1789,
,clecisivg in Franta, provoacit in Spania, ca incident major revolta piinii"
<le la Barcelona. 16 Nici cronologic i nici geografic nu exista coincidenta
intre miscarile populare impotriva mizeriei i dorinta noii clase in ascen-
-siune, a burgheziei, de a prelua puterea.
Aceasta este insit o analizg facuta din perspectivg istorica. Pentru
-contemporani lucrurile apgreau intr-o lumina cu totul diferitg, ceea ce este
.demonstrat de insgsi teama puternieg resimtita de monarhia i guvernul
-spaniol la aflarea evenimentelor din Franta. Era sau nu indrepattitg
aceasta terng In mare masura raspunsul este afirmativ.
In Spania anilor 1789-1795 situatia devenise preocupantg, ingri-
jorgtoare, pentru autoritati. Preturile eunosc o crestere tot mai accentuata
incepind din 1775, 17in timp ce cresterea salariilor ramine cu mult in urm5,18.
In ciuda reformelor si a progreselor economice, situatia maselor populare
era foarte dificila in Spania absolutismului luminat, asa cum o arata si
.constatgrile unor contemporani, ca cele ale lui Arroyal 1° i Cabarrds, 20
implicati direct in politica iluminista a cm tii de la Madrid.
Din toate aceste cauze revolutia francezg a fgcut ca monarhia spa-
Mora sit deving, dupg expresia lui P. Vilar, mai despotica si mai putin
luminata". 21 Chiar in mai 1789 curtea de la Madrid a fost speriata de difu-
www.dacoromanica.ro
1122 EuGEN DENIZE 4

zarea unui pamflet seditios, tiparit la Florenta eu ajutorul baneherului

Salueci, si de descoperirea unui vast complot pentru inlaturarea de la
putere a lui Floridablanca. 22 Acesta, in ealitate de sef al guvernului, desi
era unul din principalii prornotori ai ideilor ilurniniste in Spania, devine
adeptul unor masuri extraordinare pentru a se impiedica, dupit propriile sale
cuvinte raspindirea printre noi a semintei otrilvitoare, asernanatoare
cu aceea care a produs acea monstruoasit ridicare" (revolutia franceza
n.n.).23 Gravitatei evenimentelor declansate in Franta de revolutia din
1789 era o amenintare pentru stabilitatea tahlor 1u baze social-politic6
asemanatoare , tari printre care se numara i Spania, care , in plus, era
guvernata de e familie inrudita cu faritilia regala franeezit. 24 Pericolul era
real si explicit mitsurile luate de autoritati, mitsuri care nu au putut insit
opri patrunderea ideilor revolutionare i cresterea spiritului al maselor.
Astfel, Floridablanca a adoptat masuri printre cele mai strietb din
intreaga Europa. Theepind din 1790, guvernul, sprijinit de inchizitie, it
dezlantuit o adevarata prigoana impotriva cartilor si publicatiilor fran-
ceze 25 i a rechemat pe toti spaniolii aflati in Franta. 26 A fost intarita
paza la frontiere i eontrolul in porturi, toti trinii, inclusiv elerul catolie
emigrat din Franta, 27 au fost pui sub o strieta supraveghere i ii s-h, cerut
sit presteze un jurarnint de fidelitate fata de rege i fata de biserica cato-
licit, 28 iar la 24 februarie 1791 au fost interzise toate ziarele, cu exceptia
celor oficiale. 29 De asemenea Floridablanca nu a ezitat sit triinita mai
multe note dure i amenintatoare Athmarii Nationale franceze. " Dar
toate aceste milsuri nu au putut impiedica inlaturarea sa de la putere, sur-
venita, in 1792 ca urmare si a presiunilor ambasadorului francez Jean
FrancoiS de Bourgoing, 31 si nici rilspindirea ideilor radicale in rindurile
maselor populare si ale intelectualitatii care critica societatea spaniola a
vremii.
Pe de o parte masele populare incep sit ke agite tot mai nmlt, iar pe
de alta, parte, in anii 1791 si 1792, influenta echilibratil a lui Montesquieu
asupra unei parti a intelectualitatii spahiole a cedat locul in fata exaltitrii
romantice si iadicale a lui Rousseau. 32
In 1789, i evolta piinii " de la Barcelona, amintita mai sus, i teania
de o posibila repetare a evenimentelor din Franta au determinat pe regele
Cool IV sit scurteze la maximum lucrarile Cortesurilor convocate tocmai
pentiu a-i jura credinta lui i mo,tenitorului tronului. 33 Tot acmn Deela-
ratia drepturilor ornului pi ale cetäleanului incepe sa circule in Spania in
copii manuserise 34. Peste doi ani, in 1791, pe linga pei icolul declansitrii
unei rascoale a lueratorilor textili5ti din Valencia, 35 incep s apara afise
anonime de inspiratie revolutionara la Oviedo, Gijón, Zaragoza si Madrid. 36
Anul 1792 a marcat o inten,ificare a propagandei revolutionare in
Spania, propaganda datoratit fie francezilor, fie spaniolilor refugiati in
Franta. Astfel, la 1 felnuaaie, ambasadorul Spaniei là Torino, Lopez de
Ulloa, anunta ei Semonville, consulul francez din Genova, tiparise In
spaniolit un manifest incendiar destinat a provoca o ridicare revolutionara
in Spania, manifest ce trebuia introdus prin Catalonia. 37 CeVa mai tirziu,
Leon de Arroyal, a lansat manifestul Pan y toros, in care ceie egalitate,
fiateinitate si toleiantit, supriniarea cenzurii si a inchizitiei, 38 iar giron-
dinul Condorca trimite 0 el un faimos manifest, intitulat Avis aux Espa-
guols. 39 Pe baza manifestului lui Condorcet, José Marchena elaboreazai

www.dacoromanica.ro
 REVOLUTIA FRANCEZA I LUMEA HISPANICA 1'9:

la sfirsitul anului, un altul, intitulat A la tación espafida in care i cheama

pe spanioli sa distruga inchizitia i sa imite sublima" revolutie din Franta.40
Aceasta propaganda nu a ramas fäi consecinte. In 1793 are loc o
rascoala la Almodóvar del Campo, iar la 15 august acelasi an, la Torrecilla
de Alesanco, revolutia franceza a fost aclamata in mod deschis. 41 De abe-
menea, inca din martie, exista la Madrid un club clandestin care avea
legaturi, prin Bayonne, cu Conventia girondina.42
Interesanta de urmArit este si situatia emigrantilor revolutionari
spanioli din Franta. Grupul lor era divizat in doua curente. Unul condus
-de José Marchena si José Hevia, considera c revolutia spaniola trebuie
infaptuita, de Cortesuri, iar cehilalt, condus de Vicente Maria Santibalez
dorea alegerea unei reprezentante nationale, situindu-se prin aceasta niuit
ni aproape de ideile republicane franceze 43.
Momentul cel mai important al influentei pe termen scurt a revolutiei
franeeze in Spania 1-a constituit insk fara nici o indoial, tentativa revo-
luiionara a lui Juan Mariano Picornell. Acesta, aflat in legatura cu Con-
ventia Nationala franceza, a incercat, in februarie 1795, sa realizeze o
Tidicare revolutionara a maselor care sa duel la proclamarea republicii. 44
Rsecul sal], coroborat cu eliminarea iacobinilor de pe scena politic Iran-
ezA, pune capat, pe termen seurt, influentei revolutionare franceze. Dar
influenta pe termen lung abia acutn incepe sit se manifesto si ea a lost
posibila numai datorita transformarilor care au avut loc la toate nivelurile
societatii spaniole.
Autoritatea traditionala monal hick specifica vechiului regim de
sorginte feudala, incarnata in persoana unui rege incapabil, Carol IV, condus
de un favorit la fel de incapabil, Manuel Godoy, da semne tot mai evidente
(le oboseall. Politica externa, presarat ii numai cu esecuri ce culmineaza
cu dezastrul ae la Trafalgar, este un exemplu elocvent in acest sens. Con-
tecinta ei este subordonarea tot mai stricta, a Spaniei fata de Franta lui
-Napoleon. Pe plan intern se mai fac anumite tentative de a continua refor-
mele lui Carol III, 45 dar asteptarile nu se implinesc.
In acelasi timp, deki iacobinismul a avut un ecou redus in Spania ",
din ce in ce mai puternica a devenit ideea introduceiii unei monarhii con-
stitutiouale, care sit limiteze practic puterea regelui. Aceasta idee avea la
baza teoriile lui Montesquieu si Rousseau, dar i o traditie locala, iniiati
de lucrarea lui Martinez Mariano, Teoria de las Cortes, cal e sustinea ea
Habsburgii au lost aceia care au supriniat drepturile i piivilegiile spa-
niole. 47
Societatea spaniola cia pregatita deci pentru un proces de ti ansfor-
maxi revolutionale, invazia napoleoniana din 1808 hind tocmai evcni-
mentul care 1-a declansat. Adevarata levolutie spaniola a avut loc intre
1808 si 1814, in anii giei ai razboinlui nupottha invadatoiior k la noid
de Pirinei. keum, Spauia vechiului regim dispaie, principhle catolice si
inonarhice se p abuQA,se, iar poporul patrunde cu putele m viata politica
a troll. 45 Revolutia a fo t in plimul rind, nu tiebuie pieidut din vedcie
acest aspect, rezultatul matmizarii conditillor interne, specifice societatii
spanioIe, dar nu poate fi neglijata nici influenta pe termen lung a ideilor
generoase ale revolutici franceze, cu to tg cii aceasta s-a 1:cut impotriv a
francezilor deveniti ocupanti.
www.dacoromanica.ro
1124 EUGEN DENIZE 6

In zona rgmasti liberg, juntele i Cortesurile, formate din delegati

ei deputati care, sub aspect social 0 ideologic, sint foarte apropiati de ma-
numitii afrancesados, " deveniti Instt actual colaborationi§ti cu fortele de
ocupatie, pun bazele unei monarhii parlamentare. Expresia cea mai dug.
a acestei evolutii a constituit-o Constitutia adoptatit, in 1812 de Cortesurile
de la Cadiz.
Intrunite in 1810 , Cortesurile de la Cadiz se deosebeau radical de cele
din 1789, ultimele ale vechiului regim. Ele nu mai reprezentau o structurit
socialg de stgri, iar deputatii ale0 exprimau vointa intregii natiuni i aveau
imputerniciri ample 0 extinse la orice fel de problemg .5° Intro cele doug
Cortesuri a intervenit revolutia franceza care a influentat mult §i Consti-
tutia din 1812,51 dar aceasta numai pentru cg, in Spania existau elementele
necesare unei astfel de evolutii.
Spiritul i ideile celor care 0-au pus amprenta pe Constitutia din
1812 erau republicane, de0 ei pretindeau c doresc doar sa" limiteze puterile
monarhiei. 52 Principalele ei prevederi, cum ar fi lichidarea privilegiilor
locale, ecleziastice i aristocratice, a breslelor 0 a Mestei, egalitatea civila,
libertatea personalg, dreptul la proprietate, erau inspirate de constitutia
franceza. din 1791 dar, in acela0 timp, er au 0 mo§tenir i directe de la echipa
iluministil a lui carol III. 55 Ea proclama suveranitatea natiunii 0 pre-
vedea o separare clarg a puterilor in stat. Cei care au elaborat-o au dorit sit
creeze cadrul legal pentru o societate burghezg. Printr-o complicatiti cornbi-
natie de vot universal §i indirect au incercat sit dea puterea burgheziei,
consideratit a fi un adevgrat regulator social al celorlalte clase. Dar e§ecul
acestei tentative 0 evolutia ulterioarit a evenimentelor din Spania depg.-
§esc cadrul influentei revolutiei franceze.
De aceea, intorcindu-se in timp, ne vom fixa atentia asupra felului
in care si cealaltg parte a lumii hispanice, de fapt cea mai mare ca suprafatit
§i populatie, America spaniolg, a fost influentatit de revolutia francezit.
Si aici, la fel ca in cazul Spaniei, existg conditfile necesare care fac
posibilii influenta iluminismului francez 0 a gindirii franceze prerevolutio-
nare, influenta revolutiei franceze pe termen scurt, dar mai ales pe termen
lung, in timpul revolutiei de eliberare din 1810-1826. Spre deosebire insit
de Spania, influenta iluminismului 0 a ideologiei revolutionare franceze s-a
facut, intr-o anumitg ingsurg, prin intermediul metropolei, ceea ce 0-a pus.
amprenta asupra receptiongrii ei de care structurile economice, sociale,
politice §i cultural-ideologice. Influenta direct a. i cea indirectg a revolutiei
franceze s-a fticut simtitg de fapt in proportii aproximativ egale. Dar indi-
ferent de caracterul §i de intensitatea ei, ea a putut fi receptionatit numai
datoritit conditiilor intel ne, proprii Americii spaniole, conditii care au stat
la baz a declan§grii revolutiei de eliberare national in 1810.
Oprindu-ne pe scurt asupra acestor conditii trebuie remarcat cit
ele au lost atit de naturg materialg, c§it 0 de naturg ideologicit. Politica
ilunainist-reforrnatoare a lui Carol III §i-a filcut simtite efectele 0 in
America spaniolg. Reformele aplicate aici au fost determinate de faptut
ca o administratie ineficace nu aducea veniturile necesare aptirgrii impe-
riului i in dorinta de a intari pozitiile comerciale ale Spaniei, asaltate de
tot mai multi rivali.54 Viata economicg a cunoscut importante progrese,
8ecolu.1 XVIII thud cel mai prosper de ping atunci pentru America spa-
niolg. 55 Intre 1740 0 1790 ea i§i dubleazg teritoriile, ajungind la peste opt
www.dacoromanica.ro
7 REVOLUTIA FRANCEZA 5I LUMEA RISPANICA 1125

milioane de km2 si la o populatie de aproximativ 18 milioane de Jocuitori, 56

rivalizind in intindere ii bogatie eu imperiul britanic. 57
Dar, paradoxal la prima vedere, aceste reforme de tip iluminist au
avut un efect neasteptat pentru coroana spaniola, contribuind la precipi-
tarea pràbuirii imperiului sau colonial. 58 De pc urma reformelor a pro-
fitat cel mai mult marea proprietate agrara ; ea se dezvolta ea produa-
toare de marfuri, orientata eiltre pietele externe. Aristocratia local& Ii
intareste pozitiile i legaturile cu capitalul cornercial strain, mai ales englez
.gi nord-ainerican si aspira la liberalizarea" integrala a comertului exte-
rior. 59 Cind metropola va refuza acest lucru ea va trece la preluarea directA
puterii gi, deci, la dobindirea independentei.
Dacii sub aspect material America spaniola era pregatita pentru a
rec eptiona influenta revolutiei franeeze i pentru a trece la inftiptuirea
propriei sale revolutii, trebuie spus ea ea era pregatita si sub aspect ideo-
logic. In contrast cu legenda neagra" antispaniolii, America Latina nu era
inainte de 1810 o regiune a obscurantisrnului si a intolerantei religioase.
Inchizitia continua sa existe dar puterea ei era numai umbra celei din
trecut. 60 L sfirsitul secolului XVIII exponentii societatii eoloniale se
considerau reprezentanti ai ilurninisrnului si Alexander von Humboldt le
dadea dreptate. 61
Iluminismul hispano-american a fost rezultatul influentei ihuninis-
mului european, spaniol, francez, englez, si a celui nord-american, 62 dar
§i al traditiei juridice autohtone, foarte puternica.63 Curind insa iluminis-
mul viceregilor si al birocratiei coloniale, identificat pe deplin en absolu-
tismul luminat, a intrat in contradictie intr-o masura tot mai mare eu
iluminismul aristocratiei creole car avea aceleasi origini, dar care se va
separa de absolutism i, implicit, de dominatia coloniali. 04 Iluminismul
acestei aristocratii, desi I propunea sit mentina neschimbate stiucturile
sociale, avea ca principal obiectiv dobindirea independentei politice si a
promovat, in consecinta, o gindire politica mult mai radicala deeit cea
spaniola din anii 1808-1814 si 1820-1823. 65 De asemenea nu trebuie
uitat faptul ea, spre deosebire de Franta, in America Latina exponentii
iluminismului au fost aceia care au facut gi revolutia. 66
Este de necontestat faptul ca in cea de a doua jumatate a secolului
XVIII intelectualitatea latinoamericana cunoaste o puternica dezvoltare.67
Ea este influentata de ideile lui Voltaire, Montesquieu, Rousseau si ale
enciclopedistilor, 68 pe care le preia i preluereaza in functie de situatia
concreta a spatiului american. Astfel, intelectuali ea ecuadorianul Eugenio
Espejo, ca mexicanii J. Fernandez Lizardi, Ignacio Bertolaehe, Joso
Antonio Alzate, ca venezueleanul Simon Rodlguez, ea argentinienii Mariano
_Moreno si Juan HipOlito Vieytes Ii intensifica eriticile la adreSa regimului
colonial. Ei, si multi a11ii, aduc in discutie problerne referitoare la necesi-
tatea unor transformari economice, sociale i politice si propaga idei repu-
blicane i anticlericale.
Simultan en aceasta eferveseenta ideologica, are loc i o intensificare
a luptei revolutionare a maselor populare care patrund, eu tot mai multa
putere, pe scena istoriei. 69 De la mijlocul secolului XVIII se dezlantuie
43 adevarata avalansa de miscari i rascoale antispaniole, mnite din ele
avind i un pronuntat caracter social. Astfel de rascoale au loc in Pena
(1741), 70 Mexic (1742), 71 Venezuela (1749), 72 Quito (1765), 73 din nou
www.dacoromanica.ro
1126 EUGEN DENIZE

Mexic (1766), 74 Chile (1776 si 1782), condui-ii de Antonio Giamusset si

A ndrés Beniay, " Pei it (1780-1781), comlusa de Tapac Alum 78 Nona
Granada (1781 1783), condusa de Juan Beibeo. "
In fat a accstui val ciescind de lu mullumhe inonaillia spaniola, depa-
sita de evenimente, nu a nusit sà i5spunda decit join ieprCS1UEC i prin
adoptarea unor masuri, in spiritul absolutisrnului luminat, care nu veneau
d ceit partial in intimpinarea revendicilrilor locuitorilor din colonii. Nice
masuri mai radicale, ca cele propuse de Atanda, in 1783, i reluate de
Godoy, in 3803, au fost Iespinse in totalitate. 78 In aceasta situatie s-au
creat conditiile neeesare pentlu intensificarea luptei revolutionare pina
la deznoilamintul ei vietorios, la fel ea i pentlu receptionarea influentei
revolutiei fianccz e atit pe tei men scull cit i pe termen lung.
Pe terruen scurt impactul revolutiei franceze, desi ceva mai tirziu
decit in .Spania, s-a facut totusi shntit foarte repede. Fiecare dintre aspec-
tele revolutiei franceze a gasit in America Latina, foarte aproape de elibe-
rare, un ecou amplu i multiplu. Nu numai cercurile aristocratiei si ale-
intelectualitatii creole, ci de asemenea numeroase elemente din rindurile
maselor populare, indo-metise sau negro-mulatre, au suferit influent%
evenimentelor franceze. Generatia anului 1810 va acuza in toate ideile si
actele sale o reactie, pozitiva sau negativa, fata de noile valori ideologice
provenind din Franta. "
Probabil chiar din 1789 America spaniolä aluat cunostinta de eveni-
mentele revolutiei franceze, 8° ceea ce explic i adoptarea primelor ma-
suri oficiale, impuse de insusi Florid ablanca, la 18 septembrie si 1 octombrie
aeest an, masuri care interziceau i punerea in circulatie a scrierilor sub-
versive" sau a informatiilor asupra evenimentelor din Franta. 81 In and
care au urmat autoritatile coloniale au incercat sa limiteze influenta revo-
lutiei franceze prin adoptarea unei intregi game de asemenea masuri res-
trictive. Astfel, in 1790, in Mexic, viceregele Revillagigedo interzice cartile
considerate periculoase si reactiveaza inchizitia, 82 in Penl sint adoptate
masuri asemanatoare, 831 iar in RIG de la Plata se interzice i cumpararé%
selavilor negri din colomile franceze din Caraibi. " In 1793, in Peni, vice-
regele Lemos infiinteaza ziarul Gaceta de Lima" cu seopul de a contram a
informatiile alarmante venite din Franta, infiinteaza o politie secretà care
trebuia sit impiedice mice actiune revolutionaril i s tina sub observatie.
toate persoanele straine venite dupa 1790 si interzice chiar i jocul de
pelota' pentru a evita astfel adunarile publice. 8° In septembrie 1794, guver-
natorul din Santo Domingo, Joaquin Gacla, a ordonat sa fie aplicata
pedeapsa cu moartea tuturor acelora care intretineau corespondenla en
dusmanii coroanei. "
Dar in ciuda acestor masuri influenta revolutiei franeeze u a putut
fi oprita, cauza principala fiind1 dupa opinia noastril, aceea ciii societatea
coloniala, la toate nivelele sale, era pregatita pentru propria ei revolutie..
Astfel, in 1791, contele de Liniers a tradus, la Buenos Aires, un buletin
al ultimelor evenimente din Franta, a carei difuzare nu a putut fi impiedica-
cata, 87 In 1794, Antonio Narifio a tradus, la "Bogota, Deelaratia drepturilor
onrului $i ale cellifeanalui, 88 Juan Javier de Arambide si Tomas Cardozo au
tradus, la La Guaira, in Venezuela, o parte din manifestul pe care COnverctia
Nationala de la Paris 1-a adresat tuturor natiunilor, " iar panegirice ale
guvernului franeez au fost afisate pe monumentele publice din Mexico. " Ir

www.dacoromanica.ro
'9 REVOLUTIA FRANCEZA $1 LUMEA HISPAN1CA 1127

1795, in provincia Coro, din Venezuela, s-a deelansat o puternicit rascoala

a negrilor i mulatrilor, condusa de José Leonardo Chirino care a declarat
ca, dorea sit introducil legea francezior". " Peste doi ani, in 1797, tot aici.
are loo o conspiratieurepublicana, initiata de revolutionarul spaniol. Picor-
nell i condusa de Manuel Gual si José Maria Espaita, 92 iar in decembrie
acelasi p,n autoritatile coloniale interzic circulatia brosurii Dereclws del
Hombre y del eindadang, trimisa, in 729 de exemplarel din Guadalupe, de
acelasi Picornell. 3 In Meic, in 1797 se infiinteaza Comitetul National
American) iar in t1798 0 1799 au ke conwiratii cu caracter republican si
.anticolonial. 91
pin cele arittate pina aid se 9bserv c inflventa pe termen scurt
a revolutiei franceze a lost importanta, dar ea nu s-a putut transforma in
declansatortil necesar pentru inceperea revolutiei hispano-americane.
Pentru aceasta mai erau necesare citeva conditii foarte importante. Pri-
ma era prilbusirea militarit a pletropolei, consumatit odata cu dezastrul
de la Trafalgar din, 1805 si cu invazia napoleoniana din 1808, iar a doua
era dobindirea de cittre colonii a constiintei propriei lor puteri si capacitatii
-de a se apara i guvernal ceea ce s-a intimplat in 1806 si 1807, 95 odata cu
Tespingerea tentativelor engleze de a se substitui Spaniel in Venezuela si
Itio de la Plata.
Iievolutia iwano-americana de eliber'are nationalil din 1810 1826,
ia indoiala unul din evenimentele de cea mai mare importanta ale istöriei
universale, a fost determinatil, asa cum am mai spus, de cauze interne,
de dezvoltarea proprie a societatii din America spaniolii, dar, iri acelaft
timp, ea a suferit i influenta pe ternien lung a revolutiei franceze. Aceastit
influenta poate fi observata cel mai bine in aetiunea i gindirea politica
a unpra dintre cele mai marl personalitati ale ei, asupra dirora ne Tom opri
pi noi atentia in rindurile ce urmeazil.
De la inceput trebuie arittat cii aproape toti conducatorii revolutiei
lispano-americane au foSt contemporani en revolutia Tranceza si eu event-
mentele pe care ea k-a generat. Unii dintre ei au fost foarte apropiati sau
chiar au participat direct la everiimentele din Franta. Dintre acestia ne
Tor reline atentia pentru inceput Manuel Belgrano (1770 1820) si
Francisco Miranda (1750-1816).
Manuel Beigrano, uruil dintre conducatorii reVolutiei argentiniene,
se afla in 1789 in Spania, unde Tama cursurile UrdverAitatii din Sala-
manca. Aici a auzit despre declansarea revolutiei franceze care i-a produs
o profunda impresie. In Menwriile sale el spune urmatoarele : In 1789
mii gaseam in Spania. 0 astfel de schimbare a produs revolutia francezit
in idei, mai ales in acelea ale oamenilor de litere pe care-i frectentam, inch
am fost i eu eistigat de ideile de libertate, de egalitate, de Mgaranta, de
proprietate." 96 Influenta ideilor revolutiei franceze asupra sa e va face
simtita din plin atunci cind el se va afla in centrul revolutiei din propria
tari. Astfel el se va pronunta permanent pentru libertatea comertului,
pentru dezvoltarea industriei i agriculturii, pentru accesul neingradit la
educatie al maselor. Adept al fbrinei de guvernamint centralist6 si al evl in-
derii revolutiei la intregul continent american, Belgrano considera cii
mersul revohitiilor consta iri primul rind din impulsul tenit din rimlul
masekr populare si mai putin din actiunca izolata a unor guverne, oriOit
de putemice ar fi ele. Dupil el revolutia nu putea sit inainteze Mita limp
www.dacoromanica.ro
 1118 EUGEN DENIZE 11r)

cit nu era largit5, participarea poporului la treburile statului. Succesele

sale militare se explica tocmai prin atragerea maselor la lupt i prin carae-
icrul revolutionar pe care 1-a imprimat armatei. 97
In ceea ce-I privete pe Miranda, principalul precursor al revolutiei
din Venezuela, el a fost un participant direct la revolutia francezrt, in cali-
tate de general al armatelor revolutionare pe fronthl din Virile de Jos_
Influentat de operele iluminiti1or francezi, mai ales Voltaire, Montesquieu
0 Rousseau, 4° Miranda vine la Paris, la 6 martie 1792, en scopul de a
obtine ajutorul Frantei revolutionare pentru eliberarea Americii de sub
dominatia spaniolrt. Devenit general In ahgust acela0 an, el a luptat, sub
comanda lui Dumouriez, pink' in pritnavara lui 1793, la Briquenay, Anvers,
Maestricht F,4 i Neerivinden. " Din revolutia franceza Miranda a muat, pe
IIngä coneeptiile sale militare, "0 si o parte importanta a ideilor sale politico-
Astfel el era partizanul forrnei de guvernilmint republicane, al unei con-.
duceri centralizate, puternice, 0 al separitrii puterilor in stat. 101 Caluza .
principalit a eecurilor sale din 1806 §i 1812 a fost insa aceea ca el nu a
iuteles rolul decisiv al maselor 0, in Consecinta, nu a reusit sit le atrag5, la
lupta revolutionarit
Dar revolutia franceza filcut simtita influenta i asupra altor
conduc5tori ai luptei de eliberare din America spaniolit. Astfel, In Mexic
mule revolutia a luat forma unui adevitrat rilzboi de c1as5, 102 principalii_
sai exponenti, Miguel Hidalgo y Costillo (1753-1811) 0 José Maria Morelos
(1765 1815), cunoscittori ai ideologiei revolutionare franceze, DU au ezitat
sa aplice uncle din principiile ei fundarnentale. In coneeptia lor, Mexicul
trebuia s5 devinil o republicit guvernatit de vointa natiunii. Ei preconiza u._
de asemenea cgalitatea raselor, abolirea sclaviei, a privilegiilor clerului si
armatei, exproprierea i rehnpArtirea marilor latifundii, suprimarea imp o-
zitelor ecleziastice si confiscarea averilor biserice0i, atragerea maselor la
lupta revolutionard.103 Era un program pe care marea burghezie i aristo-
cratia creolit, nu au ezitat s5.-1 defineascit drept iacobin" i care explicit 0_
tradarea acestor clase.
In Venezuela, influente ale ideologiei revolutionare franceze s-au
fileut simtite ii asupra lui Simon Bolivar (1783 1830), personalitatea
eea mai pregnanta a intregii revolutii hispano-americanc. Educatia sa,
fiteuta in mare parte de Sim& Rodriguez, a avut la baza ideile iluminis-
mului francez, mai ales cele ale lui Rousseau, 104 iar Ii tinerete el a cillittorit
de mai multe ori in Franta. Aflat la Paris, in 1805, el nu a ezitat sit-1 critice-
deschis pe Napoleon pentru faptul de a fi tradat idealurile luminoase ale
revolutiei franceze. 1" Mai tirziu, devenit principalul conduc5tor al revo-
lutiei din America spaniola, el a continuat sit fie influentat de unele din.
principiile revolutionare franceze. Astfel, sub aspectul gindirii politice-
ci a fost permanent un adept convins al forrnei de guvernare republicane
si centraliste, 100 a considerat indispensabila pentru victoria revolutier
atragerea maselor la lupta, 107 a preconizat extinderea luptei de emancipare
la nivelul intregului continent §i strinsa colaborare intre toate popoarele
latino-americane. 108 Pentru atragerea cu adev5rat a maselor la viata poli-
tica Bolivar preconiza accesul lor la cultura prin intermaliul unui invilta-
mint prhnar, gratuit i obligatoriu. 1'9 Sub aspect militar gindirea sa este
tributarit revolutiei franceze in privinta caracterului de masa 0 revolu-
lionar al r5zboiului, al spiritului ofensiv, al abilitittii manevriere 0 al rapt-
www.dacoromanica.ro
11 REVOLUTIA FRANCEZA I LUMEA HISPANICA 1129

dittii aetiunilor. la° In fine trebuie adaugat i faptul ea Bolivar, de0 nu a

fast un adept al metodelor lui Robespierre, a inteles conditiile obieetive
0 a fost de accad cu. ic zultatele regimului firm. 111
In Rio de la Plata, (lack' influenta revolutiei franceze asupra canna%
mare eliberator al Americii spaniole, José de San Martin, (1778--1850),
s-a facut simtitit mai mult in planul gindirii 0 act iunii militare,112 in schimb
ea a fast mult mai puternica la Mariano Moreno (1778-1811), cell mai
hotk it adept al iacobinismului din Ammica de Sud.
In conditiile efervescentei revolutionare din America Latina de atunci
a fi paitizan111 lui Robespierre §i al iacobinilor insemna nu numai o decizie
politic5, ci, inainte de mice, o atitudine sociala care preconiza rezolvarea
rad icala a problemei ind ienilor E;i a sclaviei. Din aceasta cauz atit prietenii,
cit i advet sirii revolutiei franceze ii vedeau pe Robespierre nu ea persoanit,
ci in functie de pozitia lor politicii. Pent u unii era simbolul revolutiei i al
republicanismului, pentiu eeilalti al terorii $i al fanatismului.
In rindul primilor locul cel mai important ii revine, indiscutabil, lui
Mariano Moreno, pe care adversarii revolutiei nu au ezitat sit-1 acuze de la.
inceput de robespienism".113Discipol al ;3colii dreptului politic rationalist,
reeunoscind autotitatea lui Rousseau, Moteno apartinea acelui gi up de
revolutionari care cone( peau o noua, mdine sociala ma a tine cont de cea
care existase pinit atunci. El inttuchipa cele mai inalte idealuri ale acelor
vremuri : dragoste fata de popor, spirit republican, du0nan al tiraniei,
demagogiei i anarhiei, adept feivent al independentei patriei sale §i al
organizarii ei pe baze constitutionale puternice. 114 Preconiza o aerie de
masuti revolutionare, cum ar fi nationalizarea minelor, exproprierea pa min-
turilor 0 a averilor marilor mo0eri i retrocedarea Ion comunitatilor da
amerindieni, desfiintarea sclaviei, improprietarirea Viranilor saraci,
erearea unei atmate nationale populare, instauratea unei republici si
separarca puterilor in stat 115 Trebuie subliniat insiti faptul c elementele
imliscutabil iacobine din gindirea lui Moreno nu se limitau la o siniplii
imitai e a lui Robespierre. Ele reprezentau o imitate intre ideile lui Rousseau
un reflex critic al experientei iacobine, experienta adaptata la conditiile
specifice revolutiei din Rio de la Plata. 116
Ajungind la sfir0tul analizei noastre eredem ea, se impun citeva
sumare concluzii. Ptima este aceea cli influenta revolutiei franceze in.
lumea hispanica, in Spania 0 America spaniola, a fost destul de puternica
0 a contribuit la accelerarea pioceselor revolutionare amorsate deja in.
aceste societati. A doua concluzie este ca receptionarea revolutiei franceze
in Spania F,d in coloniile sale a avut multe aspecte asemanatoare, dar si
multe altele deosebite. In Spania ea a fost receptatit direct, F;i imediat, pe
cind in America spaniola a fost receptata' ceva mai tirziu i atit in mod
direct, cit F;i indirect, prin intermediul metropolei. Atit in Spania, cit i in
coloniile ci, influenta revolutiei franceze s-a putut face simtitit datorita.
condiliilor interne de aiei, mai ales datorita dezvoltarii unui ilununismn
autohton, ea a avut un impact pe termen seurt, care nu a putut insa pro-
voca o iuptuià revolutionaril, i un impact pe termen lung resimtit mai ales
la nivelul ideologic al revolutici spaniole (1808-1814) 0 al celei hispano-
americane (1810-1826), ambele avind ea trasatura, dominantit lupta de
eliberare nationahl. In acelai timp nu trebuie pierdut din vedere i faptul
ca evolutia proceselor revohitionare din Spania 0 din coloniile ei, implicit
www.dacoromanica.ro
1130 EUCEN DENIZE 1'2

influenta i(eologicA a revolutiei franceze arapra lor, a aVat ea rezultat

necesar, ruperea legütm ilor de dependentA i eliberarea definitivA a Ameiieii
spaniole de fosta ei metiopolA. Din aceastA i)erspectivA o ultimA coneluzie
care se ilnpune este aceea cA influenta revtdirtiei fi anceze in lumea hkpanicA,
la fel ca si in a1t6 pArti ale lumii, s-a fileut simtitii 0 A fost posibilA numal
in mAAura in care societAtile de aici erau pregAtite sil. o receptioneze. AtIt-
revolul,it spaniolii, A si CC11 hispano-ameticanii, au suferit Mu( nta ideo-
logicA a celei franceze, dar -nu au fost &ifizate de ateasta. Elt; s-an declansat
numai aUunci Mud ebridiliile intone au po rhis-o, iat l'ezultatele lor au fost
eonforme cu sttuctui ile econornice, sociale si polit ice me le-au determinat.

N 0 TB
1 Michel \ ovelle, La Revolution Francaise et son echo, in lie-sista Portuguese de Ilistdria",
tomo XXIII, Coimbra, 1987, pp. 1-17.
2 Pierre Chaunu considerA cA ilmninismul spaniol Iñcepe cn a jurn5tate de Seco] In urma
celui francez, pe la 1730 (Civilizalia Europei in Seoolul Luminilor, vol. 1 Blicuresti,; ri986,
pp. 31 32).
3 B Cari , Spain. 1808 1939, Oxford University Press, 1966, pp. 60 61.
° A. S. A i ton,,Spanish Colonial Reorganization in ,Hispanic American I listorical Iles iew ",
INA, 1032, p. 260. '
6 B. liennassail, Histoire (1.3 EspOgnols, vdl. II, XVIIP NX6 siecle, Paris, 1985, In 98.
° 11. Carr, op. cit., pp. 61,-62.
7 N. A. de hi Gandara, Apuntes sobrc el bien y el mal de Espaiia, Valencia, 1811, p. 206;
A. Elorza, La ideologia liberal en la IlustraciOn espaiiola, Madrid, 1970, p. 44 ; I'. Viler, L'Espagne.
de Charles I n, In Annales historiques de la revolution' française", nr. 238, 1979, pp. 594 595.
# M. Defourneaux, L' Inquisition espagnole et les livres francais au XV I Ile Wide, Paris,
1903, p. 105 ; J, it. Spell, Rousseau in the panishW orld, Austini 1938, p. 49 ; II . Herr, The e igh-
teenth Century .Revolution in ,Spain, Princeton University Press, 1958, R. 87 ; N. de Lozoy a,
J,Iislorio de Espana, tomo V. 'Barcelona, 1977, p. 269.
11 P. Viler, art. cit., pl. 609.
1,3 R. J. Shafer, Thc Economic Socienties in the Spanish World (1763-- 1821 ) Sraeus e
University Press, 1958, p. 4 ; J. Saraillh, L'Espagne eclairee de la sedonde moilie du XVIII° siecle,
Paris, 1954, pp. 17 30 ; D. R. Street, The Economic Societies ; Springboard to the SpainishEnlir
ghteiunent, in The Journal of European Economic I listory", vol. 16, nr. 3, 1987, pp. 369 570.
11 13. 13ennassarl, op. cit., II, p. 115.
12 J. Vicens-Vives, An Economic History of Spain, Prtneetoh University Press, 1969,
PP. 700 701 ; D. R. Street, art. cit., P. 584 ; 1). P. Garcia, Una facela de la politica educativa
Revada a cabo por los illustrados de la R al Sociedad Econdmica Matritense de Amigos del Pais,
durante los reinados de Carlos III y Carlos IV, in Hispania", tomo XL IV, nr. 157, 1984, pp. 321
342.
13 I), Ortiz, Ilechos y figuras del siglo XVI II espaiiol, Madrid, 1973k p. 179 ; P. Viler, art.
cit., p. 601 :lidem, El Molin de Esguilache, in Revista de Occidente", nr. 107, 1972, R. 224.
14 B. Bennassar, op. cit., I 1, p. 123.
15 In aceast5 perioadil exportul Spaniei a tinge cifra de 600 de milioane de reali, din tre
care 158 de rnilioane numai In Lurnea Noufi. Produsele manufacturate lnlocuiesc treptat mate-
rine prime, iar Spania bate peste 60 °,3 din monedele de aur st argint care oircul5 in Europa
(J. Pinglé, Ilistoire des Espagnols, Paris, 1975, p. 292 ; 1'. Vilar, L'Espagnr de Charles I II,
p. 609).
101P. \liar, La Catalogue dans l'Espagne moderne, tome II, Paris, 1962, pp. 388 389 ;
i dem, L'Es pagne de Charles I II, p. 609 ; Eo. Moreu-Hey, Revolucid a Barcelona el 1789, Barcelona,
1967, p. 210; G. Anes Alvarez, La ,RevoluciOn franecsa y Espaiia. Algunos dalos y documentos,
In vol., Economia e ,IlustraciOn" en la Esparia del siglo XVIII, Barcelona, 1969, p. 143.
" G. knes Alvarez, Las crisis agrarias en la Esparia moderna , Madrid, 1970, p. 431.
" J. Vicens-VNes, II isloria economica de Espana, Barcelona, 1959, p. 529.
" L. de Arroyal, Cartas polltico-econtimicas at conde de Lerena, ed, A. Elorza, Madrid,
1968, p. 153.
20 Cabarrits, Carlas ed. J. A. Maravall, Madrid, 1973, p. 160.
2t P. Vilar, L'Espagne de Charles I II, P. 596.
www.dacoromanica.ro
13 REVOLUTIA FR ANCEZA $1 LUMEA Ms/. ANICA 1131

22 IL Prieto, Las Cortes del Despolismo Ilustrado : medidas econdmieas, In Hispania",

tomo XLII, nr. 150, 1982, p 158.
23 Conde de Floridablanea, De fensa legal en la causa contra el Marques de Manca, In idem,
Obras originates, In Biblioteca de autores espailoles", tomo L IX, p. 368 apud R. Prieto, art.
cit., p. 159.
24 E. M. Ruiz, Ineidenein de la Revolucion Franeesa en el dispositivo de seguridad del estado
borbdnieo espahol, 5,11,, ista Portuguese de I listeria", tomo XXIII, Coimbra, 1987, P. 72.
25 C. Coronna, RevolneiZn y reaccidn en el reinado de Carlos IV, Madrid, 1957, pp. 244-245.
" .1. God tehot, Les revolutions ( 1770 1799), Paris, 1963, p 210.
21 In 1793 se aflau In Spania Intre 6 000 si 10 000 de clerici franeezi refugiall (L. Sierra,.
Lei inmigración del clelo frances en Espana ( 1791
7S00). Eslado de la cuestiOn, In Hispania",
tomo XXV I II, nr. 109, 1968, pp. 403-407).
28 J Pin glé, op. cit., p. 3(1) ; M. de Li:17o.) a, op. cil., V, p. 331.
" R. lierr, op. cil., pp. 266 268 : B. Bennassar, op. cif., II, pp. 120-121.
33 M. de Lozoya, op. cil., V, p. 331.
31 R. M. Smith, Spain. A Modern History, The University of Michigan Press, 1965,
pp. 255 256.
33 C. Seco, I ntroducción a la II isloria de Carlos I V, In Biblioteca de autores espaholes",
tomo CX IV, p. XV I, apud R. Prieto, art. cil., p. 160.
31 F.G. Bruguera, Ilisloire contemporaine d'Espagne. 1789 1950, f. 1., 1953, p. 46 ;
J. F. Bourgoing, Tableau de I'Espagne moderne, Paris, 1807, tome I, P. 179.
J4 .1. Godechot, op. cit., p. 210.
35 G. Anes Alvarez, La Ihvoluckin francesa y Espana, p. 172.
56 F. I.ópes, Juan Pablo Earner el la erise de la conleience espagnole au XVI IP siecte, Lille,
1977, p. 510.
37 C. Salinas Salinas, Notas sobre la Repdblica de Genova y la Revolución Franeesa, segdn
in correspondencia de los embajadores espaholes en Genova, In Hispania", tomo XLII, nr. 150,
1982, p. 176.
38 13. 13ennassar, op. cil., I 1, p. 123.
39 Oeuvres de Condorcel, publ. par A. Condorcet 0' Connor et F. Arago, Paris, 1847, tome
XII, p. 121.
42 José Marchena a lost in relatil bune eu Marat, originar si el tot din Spania, colaborind
la ziarui L'Ami du peuple" (H. Campardon, Le Tribunal revolutionnaire, Paris, 1866, tome I.
p. 262). Pen tru elle de talii cu privire la viaa sa Ne7i A. Morel-Fatio, Jose Marchena el la propa-
gande revolutionnaire en Espagne en 1792 et 1793, In Revue historique", XV, tome 44, 1890,
pp. 72 87 ; NI. Mene Wei Pela. co, 31 abate MarcLena, Buenos Aires, 1946, pp. 152-157 ; J. M.
ltiha, La inslourarldn primera del 31 inisterio del Interior en Espana bajo José Bonaparte, en
1800, in Hispania", tomo XL II, nr. 150, 1982, pp. 199 200 ; G. Dufour, Poids des pirmanences
el faciturs de pr.( gris en Espayne a l'i.poque dc la Revolution Erancaise d'apres les sources diploma-
iques contemporaines, in Revista Portuguese de História", tomo XXIII, Coimbra, 1987,
pp. 333 341.
41 G. Anes Alvarez, La Revolucidn francesa y Espana, pp. 176-177.
43 A. Morel-Fatio, arl.cil., p. 76 ; F. 1Apez, op. cif., p. 510.
13*A. Morel-Fatio, art. cii., pp. 80 82.
44 N. Muriel, II isforia de Carlos /V, Madrid, vol. II, 1893, p. 155 ; H.G. War-
ren, The Early Revolutionary Career of Juan Mariano Picornell, In Hispanic American Historical
Re ieNs ", oI. XXII, nr. 1, 1942, pp. 60 61.
46 Evemplul cel mai elocvent II consti tide vinzarea, bare 1798 5I 1808, a unei septimi din
WW1 in turtle bisericii spaniole (R. I lerr, Hada el dcrrumbe del Anliguo Regimen : crisis fiscal y
desamorlización bajo Carlos I V, In Moneda y crédi to", nr. 118, 1968, p. 123 ; ide, El significado
de la desamorti:aciOn en Espana, in ibi dem, nr. 131, 1974, p. 187).
" B..F. II.) slop, French Jacobin Nationalism and Spain, In Essays inscribed lo C.J.H.
Hayrs, ed. H. M. Earle, New York, 1950, pp. 190 240 ; M. Santos Oliver, Los españoles en la
revolueinn francesa, Madrid, 1914, pp. 78 115.
47 .T. IL Mar:wall, El pensamiento politico en Espana a comienzos delsiglo XIX, in Revista
de estudios politicos", 1955, pp. 180 184.
42 R. Carr, op. cil., pp. 79 82 : M. do Lazo3 a, op. cit., V, pp. 423 425 ; A. M. Prada, La
p cultaridqd d hi revolucién esp de 1801, In I Uspania", tomo XLV II, nr. 166, 1987,
pp. 629 678.
42 Denumire sub care erau eunoscliti In Spania adeptil ideilor iluminlsmuhii francez al
apoi ai reoItiI.iei franceze (M. Artola, Los ofrancesados, Madrid, 1953, p. 20).
" 11. Prieto, art cil., pp. 16(1 361.

www.dacoromanica.ro
1132 EUGEN DENIZE 14

51 R Carr, op. cit., p. 75 ; J. Longares, La reforma constilucional,de Cddiz, Madrid, 1970,

pp. 10-164
02 Seinpere y Guarinos, Histoire des Cortes, Bordeaux, 1815, p. 334, apud R. Carr, op. cit.,
p. 98,
" J. Godechot, L'Europe et l'Amérique a l'epoque napolionienne (1,800 1815), Paris,
1967, p. 235 : R. Carr, o p. cit., p. 98.
" J. Lynch, Spanish Colonial Administration, 1783 1810, London, 1958, pp, 126 142.
" Astfel, dacA in 1760 In portul Havana soscau nurnai 6 vase, In 1778 soseau deka 200,
jar in 1801 peste 1 000. Intre 1790 si 1800 capitalul comercial din Lima a atins cifra de 15
milioane de dolari, iar venitul public in Mexic (Nona Spanie) a crescut de peste 6 oni j secolul
XVIII. 0 dezvoltare impetuoasA cunoa5te i portul Buenos Aires (B. Moses, Spain's declining
power in South America. 1730 1806, Berkeley, 1919, pp. 337 340 ; R. Levenc, Historia de la
.Nacitin Argentina, Buenos Aires, vol. IV, 1946, p. 296 ; V. Silrbu, Revolulia hispano-americanii,
Bucuresti, 1970, pp. 166 167 ; L. Hanke, Latin America. A Historical Reader, Boston, 1974,
p, 246). r
56 P. Chaunu, op. cit., I, p. 116 ; L. Hanke, op. cit., p. 246 ; J. Descola, Les .Libertadors,
Paris, 1957, pp. 155 164.
57 P. Chaunu, op. cit., I, p. 105.
58 R. A. lIumphreys, The Fall of the Spanish American Empire, In History", oclober,
1952, p. 218 ; G. Pendle, A History of Latin America, London, 1963, p. 67.
" M. Kossok, Im Schatten der Ileiligen Allianz. Deulseldand und Laleinamerika, 1815
.
1830, Berlin, 1964, pp. 19-20.
J. Toribio Medina, La Inquisición en el Rio de la Plata. El tribunal del Santo Oficio de
la Inquisición en las provincias dc la Plata, Buenos Aires, 1945, p. 267.
61 Ch. Mingtlet, Alexandre de Humboldt, hislorien el géographe de l'Amérique espagnole
2799 1804, Paris, 1969, p. 210 ; M. Kossok, Alexandre de Humboldt y el lugar histOrico de la
revolución de independencia latinoamericana, in vol. Alejandro de Humboldt. 3Iodelo en la lucha
por el progreso y la liberación de la humanidad, Berlin, 1969, p. 33.
62 G. Arciniegas, La Ilustracidn en America Latina , in Melanges a la menwire de Jew
Saraillh, Paris, 1966 vol. I, p. 29 ; O.C. Stoetzer, El pensamiento politico de la America e.spanotes,
durante el periodo de la emancipación (1789 1825), Madrid, 1966, vol. II, p. 255.
63 R. Levene, El mundo de las ideas y la revolución hispanoamericana de 1810, Santiago de.
Chile, 1956, p. 25,
64 11. Kossok, El virreinato del Rio de la Plata. Su estructura economico-social, Buenos
Aires, 1959, p. 125.
63 J. M. Maiski, Neuere Geschichle Spaniens 1806 1 917, Berlin, 1961, pp. 47 si 92.
66 M. Kossok, La iluslración en la America Latina.i, Milo o rcalidad?, in lbcro-americana
pragensia", ailo VII, 1973, p. 100.
67 E. V, Demuskina, Una conLribución a la historia de la formacion de la inteligencia lati-
lwamericana, in Ibero-americana pragensia", ano VII, 1973, pp. 71-87.
68 11 Levene, La Rivoluzione dell'America spagnuola nel 1810, Firenze, 1929, pp. 50 51 ;
1-I. D. Barbagelata, Histoire de It Amtrique espagnole, Paris, 1936, pp. 164 165 ; J. Godechot,
Les revolutions . . ., pp. 214 216 ; idcm , L'Europe el l'Amdrique ., pp. 146-147.
6? R. II. Bartley, Masas y revolucidn en las colonias iberoamericanas (Aproximación a un
problematic historiografia moderna ), in Ibero-americana pragensia", afro VIII, 1974, pp. 85 110.
70 II. ji, Barbagelata, op. cit., p. 164.
11, lbidem.
72 J. F. Hippy, Latin America. A Modern History, The UniN crsity of Michigan Press, 1963,
p. 101.
73 Ihidem, p. 102 ; V. SArbu, op. cit., p. 151.
71 It. H. Bartley, art. cit., pp. 105 107.
75 V. Sarbu, op. cit., p. 151.
76 J F. Hippy , op. cil., p. 102.
77 Ibidem; V. Skim, op. cit., p ; 153; C. E. Chapman, Colonial Hispanic America:
A History, New York, 1933, p. 2W.
78 In 1783, imediat drips incheierea nliboiului do independentA al coloniilor engleic
din America de Nord, contele Aranda, intuind care va fi cursul istorici, a propos lui Carol I II
sit formeze mai multe state independente In America cle Sud, in fruntea carom sa punA
prinli din casa de Bourbon si cu care sS incheie tratate comercialc si de aliantA. liar ideca
a fost respinsA, la fel ca si Incercarea lui Manuel Godoy de a o readucc In disculie peste emul
decenil (II. Konetzke, Die Politik des Grafen Aranda, Berlin, 1929, pp. 86 b8; A. R.
'Wright, The Aranda Memorial: Genuine or Forged, in 1 Iispanic American Historical Re-

www.dacoromanica.ro
15 REVOLUTIA ERANCEZA t LUMEA HISPANICA 1133

view", XVIII, 1938, pp. 445-4f0; J. F. Hippy, op. cit., p. 133; J. Chastenet, Godol. Prince
de ke Paix; Paris, 1943, p. 86).
79 R. Gail let-Bois, La Ametica Espanola y la Revolucian Francesa, In Boletin de la
Academia Nacional de la Historia", tomo XIII, Buenos Aires, 1940, p. 159.
8° 0 scrisoare a episcopului ( órdoba cittre contele de Floridablanca din 6 martie
1790, arata ca: Aceste provincii sint eejas invadate de scrisori i relalii personale despre
4:oribilele Intl/I-Tian din Frairta ..." (C. Fourlong, Nacimiento y desarrollo de la filosofia en
ci Ria de (a Plata, 7536-1810, Buenos Ains, 1952, p. 533).
81 J. L. Franco, Revoluciones y ranfliclos inlet nacionales en el Caribe. 1789-1854
La Habana, 1963, p. 7.
83 C. A. Molina, Los virreinalos en el siglo XVIII, Barcelona, 1959, p. 102.
83 Ibidem, p. 417.
84' Ibitlemo p. 499.
95 p. Moses, op. cil., pp. 379-381.
86 J. L. Franco, op. cit., p. 9.
gr R. Levene, La Rivoluzio c..., p. 50.
88 J. M. Sarmiento, Causas celebres a los precursores. Derechos del hombre". Pesquisa
.de sublevaciOn. Pasquines sediciosos, in Biblioleca Hist6rica Nacional, vol.LIX, Bogota, vol.
I, 1939, pp. 420-428.
88 H. G. Chuecas, .Estudios de historia colonial venezolana, Caracas, vol. I, 1937, pp.
326 332.
99H. B. Parkes, Histoire du Mexique, Paris, 1961, p. 152.
91C. Parra-Perez, Historia de la primera repdblica de Venezuela, Caracas, vol. I, 1939,
p. 44; G. Mdrón, Historia de Venezuela, Caracas, vol. V, 1971, pp. 105-107.
92 H G Warren, art. cit., pp. 60-68; G. Moron, op. cit., V, pp. 107-108.
98 IL G. Warren, art. cit., pp. 72-73; P. Grases, La conspiraci6n de Gual y Es-
pana, Caracas, 1949, p. BO; G. MorOn, op. cit., V, p. 105.
" H. B. Parkes, op. cit., p. 152; V. Sarbu, op. cit., p. 153.
96 B. Moses, op. cit., pp. 324-371.
96 B. Mitre, Historia de Belgrano y de la indcpendencia, argentina, Buenos Aires, vol.
I, 1927, pp. 77-78; II. I. Barbagclata, L'influence des idees francaises dans la revolution
.el dans l'evolution de l'AmériqA espagnole, Paris, 1917, p. 59.
97 B. Mitre, op. eiti, I, pp. 81-109.
98 J Nucete-Sa01, Aveniura y tragedia de don .Fracisco de Miranda, Caracas, La.,
p. 107.
99 d, Parra-Perez, Miranda et la revolution fransaise, Paris, 1925, pp. 21-29, 49-74,
139 14g, 179 215.
100 C. P. Jurado, De cOmo se form6 DI Francisco de Miranda militar, in Boletin de
la Academia Nacional de la, Historia", tomo LXX, nr. 277, Caracas, 1987, pp. 59-78.
101 C. Parra-Perez, Miranda -.., pp. 308-309; J. Nucete-Sardi, op. cit., pp. 276
-300.
as' H. B. Parkes, op. cit., p. 156; V. SArbu, op. cit., pp. 223-224.
103 H. B. Parkes, op. cit., p. 172; V. Silrbu, op. cit., p. 378.
104 J. Mancini, Bolivar el l'emancipation des colonies espagnoles des origines It 1815,
Paris, 1912, pp. 118-120; M. Andre, Bolivar et la democratie, Paris, 1924, pp. 5-16; C.
Parra-Perez, Boltvar. ContribuciOn al estudio de sus ideas politicas, Paris, 1928, pp. 8-10;
J. A. Cabezas, Bolivar, gloria si drama sa, Bucuresti, 1973, pp. 28-33; C. Muresan, Simon
Bolivar (1783-1830), Bucuresti, 1983, p. 16. Bolivar Insusi, Intr-o scrisoare care San-
tander, din 20 mai 1825, arAta cA a studiat pe Condillac, Buffon, d'Alembert, Helvetius,
Montesquieu, Mably, Rousseau si Voltaire (C. Ilispano, El libro de oro de Bolivar, Paris,
1925, pp. 41-42).
1°5 J. A. Cabezas, op. cit., p. 44; C. Muresan, op. cit., p. 24.
106 S. Bolivar, Ideas fundamentales, Caracas, 1980, pp. 73, 105; G. Lafond, G. Ter-
-sane, Bolivar et la liberation de l'Amerique du Sad, Paris, 1931, p. 311.
107 F. Pividal, Bolivar: pensamienio precursor del antiimperialismo, La Habana, 1977,
p. 100; Sa Na, Sobre: SimOn Bolivar y sus ideas politicas, in Boletin de la Academia Na-
-cional de la Historia", tomo LXV, nr. 258, Caracas, 1982, p. 480.
108 S. Bolivar, op. cit., pp. 48,81; E. R. Oliarte, Bolivar entre dos Americas. 1830
1930, San José, 1930, p. 178.
109 A. Y. Castillo, Bolivar y la educacion, in Boletin de la Academia Nacional de
ia Historic", tomo LXXI, nr. 282, Caracas, 1988, pp. 407-421.
11° C. P. Jurado, Introduccion militar A.S.E. El Libertador, In Boletin de la Aca-
demia Nacional de la Ilistoria", tomo LXXI, nr. 281, Caracas, 1988, pp. 39-53.
-5 C. 2034 www.dacoromanica.ro
1134 EUGEN DENIZE 16

1" F. Kienii, Bolivar. Ruhm und Freiheit Sudamerika, Berlin, 1948, p. 83.
112 \ . M. de Sucre, La educación del Libertador, In Aclas del Congreso Nacional de
Distorter del Libertador General San Marlin. 1950, torro I, Mendoza, 1953, pp. 20-26; J.
M. Gutiérrer, Rosquejo bioguifico del general D. Jose de San Martin, In vol. San Martin
en la historia y en el bronce, Buenos Aires, 1978, pp. 52-56; V. Stirbu, op. cit., pp. 359-360.
113 E. It Guifia7u, Epifania de la Libertad. Documentos secrelos de la Revolucion de
Mayo, Buenos Aires, 1959, pp. 267-269.
114 R. Levene, La vida consagrada de Mariano Moreno, Buenos Aires, 1936, p. 16.
116 Idem, Mariano Moreno y la Revolución de Mayo, Buenos Aires, vol. II, 1949,
p. 261; E. R. Guifiazu, op. cil., p. 335; V. Siirbu, op. cit., pp. 338-343.
116 B. Lewin, 11 pensamiento democidlico y la pasi6z1 igualitaria de Mariano Moreno,
In Anuario Oel Instituto de Investigaciones Históricas", Rosario, tomo V, 1961, p. 13;
M. Kossok, Robespierre vista jor los artifices de la independencia de la America espaiola,
In Boletin de la Academia Nacional de la Historia", tomo LI, nr. 204, Caracas, 1968, p.
557.

LA 112VOLUTION FliANgAISE ET LE MONDE tHISPANIQUE

Résumé

Dans cette etude l'auteur analyse l'influence que la revolution fran-

caise (Alt sur l'Espagne et l'Am6rique espagnole en suivant trois directions
plineipales : les antecedents économiques, sociaux, politiques et eultui els-
idéologiques qui ont rendu possible cette influence, son impact dans le
temps court et a long terme.
On mct en evidence les ressemblances et les differences des modalités
de reception de la iévolution frangaise en Espagne et dans ses colonies.
La conclusion principale de l'auteur relève que l'influenee de la
iévolution fiancaise sur le monde hispanique fut possible seulement dans
la mesure oti les soci6tés de cet espace étaient prépardes pour la récepter.
La revolution fiangaise a influence, mu tout sous l'aspect id6ologique, et a
accélér6 les processus révolutionnaires de cet espace géographique, mais
elle n'en a pas tit 6 la cause. Il y eut des causes intérieures qui d6clenchèrent
l'effervescc nee I6volutionnaire, les 16volutions d'Espagne et d'Amerique
espagnole, qui rnarquerent incessamment leur déroulement et qui deter-
minerent leur denoument.

www.dacoromanica.ro
 PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE

IDEI POLITICE, FORME DE GUVERNAMINT I INSTITUTII

REPREZENTATIVE IN ISTORIOGRAFIA ITALIANA RECENTA
(1984 1988)

Retrospectiva documentara Incepe, simbolie, cu o culegere de studii rezervata de Emilia

Morelli sub titlul Giuseppe Mazzini. Quasi una biografia (Giuseppe Mazzinl. Aproape o biografie)
aceluia care prin incomparabila constanta a coerentei intre planul ideilor i acela al actiunii
se prezenta ca modelator prin excelentã al unei Europe de natiuni unitare, egale in drepturi
datorii. Un profil bibliografic introduce seria acestora, cu accent pc ideea de unitatela Mazzini
conceputa cu malta religiozitate a unei sinteze supreme, complexe i aceea de republica, dece-
niul preunitar (1849-1859) i anii concluzivi ai primului ciclu unitar (1860-1861), planul pentru
cliberarea Venetiei (1861-1866) ce prevedea i antrenarea sud-estului continental, inclusiv a
Principatelor. Doug studii sint dedicate examinarii raper turilor lui Mazzini cu Elvetia i cu
Comuna din Paris, alte trei acelora cu opinia britanica, liberalismul englez i coala italiana
gratuita de la Londra, unul se refera la un episod de spioaaj in serviciul lui Metternich, ultimele
trei la imaginea despre Mazzini a lui Francesco De Sanctis si a istoricilor Adolfo Omodeo
Walter Maturi.
Titlul acopera istorico-biografic ani fundamentali ai biltaliei de idei i at actiunii revolu-
tionare a lui Mazzini, minus aceia ai fondaril asociatiilor in care s-au Incorporat principille i prin
care s-au exprimat programele sale, national i european : Giovine Italia (Tinara Italie) i Giovine
Europa (Tinara Europa). Dar filonul ideal care le strabate se Inregistreaza In substanta cartii,
in care s-a renuntat In mod expres la prezentarea prestigioaselor organizatil militante, istorio-
grafia consemnind In materie rezultate remarcabile, extrem de solide.
Coloana portanta a doctrinei mazziniene e identificata de autoare In conceptul moral-edu-
cativ-politic de unitate. In numele lui se combate !Walla esentialá a Jul Mazzini, pentru Infap-
tuirea procesului unitar Intelege el sa admita realizarea republicii vazuta ca lmplinire demo-
cratica a natiunii intrunite intr-o etapa succesiva. Sublinierea In tratare a importantei arcului
de timp 1849-1866 corespunde in tznsitatii cu care fortmle unitariste opereaza construirea natiunii
italiene. In cadrul acestui arc cronologic, insuccesul dramatic de la Milano din 6 februarle 1853
are valoarca unui moment crucial, determinant pentru raporturile lui Mazzini cu statul sail major
democratic-republican, pentru istoria viitoare a initiativelor italiene si continentale ale aceluia
cdruia i se contesta din min ce mai mutt functia directiva revendicata nu numai de Piemont dar
si de un personaj de considerabil prestigiu dotat cu un eficace spirit de actiune, Giuseppe Gari-
baldi. Este momentul de la care incepem a asista la acea Inflorire a asociationalismului mazzinian
ce ilustreazd relevanta capacitate educativa a natiunii, de la Partidul Aefiunii i Asociafia
nalionald unitard, la Falanga sacrd i Alianja republicand universald. Pregnanta acordatil de
autoare perioadei 1849-1866 se justifica l prin implicatiile europene tot mai vaste ale actiunii
italiene a lui Mazzini care absorbit In mod legitim de unitatea patrici sale, nu pierde din vedere
nici alianta popoarelor dar mai ales sensul legaturii privilegiate intre solutia problemei venctiene
accea a problemei orientate, o relatie ce pleda In afara solidaritatii cu elementele maghiare
poloneze, pentru urgenta constituirii unei ligi sudslavo-romano-elenice. In linie cu asemenca
constatari, Emilia Morelli noteaza ca o carenta a istoriografiei risorgimentale In genere si a acelei
mazziniene in special, insuficienta cunostintelor despre raporturile politice cu celelalte state si
natiuni ca si a acelora referitoare la semnificatia experientei italiene pentru ele. Si insista pentru
o aprofundare a contextului international al exilului, pentru o noua evaluare a reascensiunii
italiene a lui Mazzini posterioare primaverli popoarelor din 1848-1849, a inserarii sale apoi
in Europa democratica. Examinarea documentatiei neitaliene reprezentata In principal dc cores-
pondenta, memorii, presa, a contactelor cu emigratia politica londoneza, cu lideri sindicali ni
cercuri radicale britanice, a relatiilor inclusiv private cu exponenti de diversa talie ai stingii
continentale, i-ar restitui lui Mazzini crede autoarea acea dimensiune intelectuala, politica

Revista de istorie", tom 42, nr. 11, p. 1135 1142, 1989

www.dacoromanica.ro
1136 PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE 2

socialá europeami pc care a putut-o impinge pc plan secund patetica sa actiunc in si pentru
Patric, cu multiplele ei reculuri i krauccese, niciodatii insd in mOsurd sil o anihileze.
In Scrilli cli slorki dipplomolica (Scrieri de istorie diplornaticti), Milano, Editura Giuffr&
1984, Federico Curato reuncste cerceliiri incadrabile in cloud din directiile fundamentale cc 1-atr
consacrat i anume : diplomatia epocii risorgimentale si politica externd a Ha Eel uni tare in cadruf
echilibrelor internationale ale perioadei. Fundate pe o vastd explorare arhivisticad, si de surse-
edite, penetrantele sale studii atestd adecvarea istoriogratici diplomatiee Ia exigente moclerne,.
evidentiind sensibilitate pentru istoria ideilor si conexiunile intre diversele experiente istorice,.
atentie pentru curente, miscdri de opinie si tendinte ale spirilului public, in reconstructii cc nu
se limiteazti la cadrul strict al activitillii cancelariilor ci abordeazd en finete probleme ale ideo-
logici si politicii interne. .
Aceste caracteristici metodologice unite cu o aeutti perceptie a climatului inlernationar
servind de fundal dcruldrii evenimentului diplomatic, in rigoarca utilizàrii inteligente a documen-
tului, sint exemplar ilustrate de studiile prezentale In volum, respectiv : Reuniunea Landlagului
prusian in depesele miniI.rilor sard si napolitan la Berlin (februarie-iulie 1847); Situatia intern**
a celor DostO Sicilii In 1847 dupd depesele trimisilor francez i englez la Napoli ; Parlamentul do
Ia Frankfurt si primul rilzboi de independenti. italian ; Toscana si mediatiunea anglo-francezd
dupa documentele diplomatice tos mne si engleze (august 1848-martie 1849) ; Primii pasi al?
nand In politica international:1; Politica externil a primalui ministru Ricasoli ; Politica extern*
italianil dup5 crlderea lui Crispi confo-m noilor doeumente diplomatice italiene.
Cel mai intim dintre studiile prezentale in volum, constituind singur aproape o carte
120 pagini centrate asupra Adundrii Nationale de la Frankfurt si a aspiratiilor italiene de inde-
pendent5, se amplified intr-o analizà deplinti a rapartului dintre cele (lona miscari nationale,
germand i italiand, In anii 1848-1849, bazatii pe un vast material inedit de arhivti, pc ziare de.
epoca, In mai redusti parte pe corespondentà polilico-diplomaticA publicala si pe tilluri bibliogra-
lice. Considerarea atentii a acestui studiu in Mara intcresului cdruia nu riimin nici implicatiile-
centro-orientale, nici cele danubiene ale pozitiilor cu eel mai intens curs exprimatc de deputati,
incità la instituirea unui paralelism intre misiunile cu teluri analoge romane i italiene pe linga
Parlamentul i Puterca Centrald Provizorie de la Frankfurt. in principial intre misiunile Maio-
rescu si Gallenga. Autorul nu intreprinde aceastil am Esti care iese din oblectivul tematic propus,
dar elementele care pledeazi pentru o viitoare examinare a ei care ar duce la concluzii relevante,.
sint evidente atit in motivatia aten tici indreptate clitre factorul german in sine prin interesul
pe care miscarea nationalil respectiva 11 putea suscita si prin reparcursiunile europene previzi-
bile en si In special prin rela(iile ce se puteau stabili cu acea Germanie In gestatie i prin
actiunea pe care constituirea ci ar fi exercitat-o eventual, asupra evenimentelor romane ca st
italienc. In continuare, paralelismul se propune de la sine in cultivarea unor grandioase i.perante
ca si in falimentul lor lamcntabil, in simetria aspiratiilor maxime i minime, a proicctelor prezen-
tate, a alitudinii adoptate fatu de de. Cunoasterea tratamentului aplicat revendiefirilor si solu-
tiilor propuse de italieni, nu face declt skconfirme caracterul iluzoriu al astepteirror romanilor
invers. In tratarea autorului, spatiul romanesc intervine ocazional cn de exemplu in legilturil
cu intrarea trupelor tarului in Principate, argument exploatat de diplomatia italianS pentru pro-
punerca unei intelegeri italo-germane in functie anti-slavd, san cu ceea ce numernase interventii
parlamentare la Frankfurt numeau o misiune de civilizatie", termeni prin care Gallenga Ine-
legea cA germanii se considerau destinati si invadczc printr-o colonizare pasnicil toate primintu-
rile danubiene pentru a duce acolo impreund cu luminile i industria,influenta lor malerialS._
populatia, comertul, forta lor milliard si navalti".
espingind teza until paralelism intre miscarca risorgimentald italianO i miscarea germanS
pentru unitate, mai mult aparent decit de substantti, Federico Curato vede in ullims una imperia-
lista. i intre argumentele probante aduce din nou, in afara accluia al unor marcatc tendinte.
hegemonice In Europa centrald, pc accla al apetitului dc expansiune de-a lungul Dundrii spre-
Marea Neagril, intretinut sub pretextul unci rnisiuni germanice" in zon5, cu conclu/ia eS fali-
mentul tcntativei de unificare a statelor Confederatici germane pe cale dcmo-ra tic-parlamentard,
printr-o adunare nationalii constituant5, a conditionat dramatic si indelung intreaga viatd poli-
ticS germanti si european5.
In ansamblul politicii externe a noului slat italian asa cum 1-au creat evenhnentele anilor
1859-1861 si al perspectivei allora, q insemmitate aparte an proiectele de actiune pentru rezol-
varea problemei Venctiei in conjugarea ei cu planuri indreptate spre o solutionare paralehl si a
celei orientate. Aspecte revelatoare in acest sens prezintd prin aprofunclarea unor noi faze si
momente ale actiunii diplonmtice a Italiei, cele douil studii rezervate politicii ci internationale
In primele luni de la constituirea oficiald a regatului, la 17 mantic 1861, si sub ministerul Rica-
soli. Dacil primul care trateazti si problema recunoasterii sale diplomatice en tenacele rezistente.
ala unor Puteri si molivatiile acestora, nc aduce certitudinea extrem de somnificativil cil accea.

www.dacoromanica.ro
 PROBLEME ALE ISTORIOGRAPIEI CONTEmPORANE 1137

explicita data de Romania prin scrisoarca principelui Cuza care Vittorio Emanuele II din
13(25) martie 1861 a inaugurat scria consacrarilor internationale, al doilea, analizInd continuarea
politicii orientate a lui Cavour sub guvernul Ricasoli in sensul mentinerii contactelor cu emigratia
maghiara din jurul lui Kossuth, Klapka si Tiirr, ca si a acelora cu slavii meridionali i romanii,
In ideea cultivata si de Mazzini a unei insurectii sincronizate cu ma conflict italo-austria; pune
In evidenta interesele contrastante dintre nationalitatile din Europa danubiano-balcanica, dint-
cila daca nu imposibila lor conciliere, tendint a mai pronuntata a Ungariei spre an compromis cu
Viena decit spre insurectie, necesitatea rezervei feta de polonezi sprc a se evita ostilitatea runlet
si a Prusiei, atitudinea ponderata a domnului Cuza considerata de Roma un element negativ.
Refuzul sau de a se angaja-in_actiuni aventuroase, incerte, a confirmat In -mintea lui Ricasoli
ideea ca insurectia ungara era pre/nisi' indispensabilä a unei initiative antihabsburgice. Inac-
tiunea primului ministru, expresie a ponderatiei sale, a cauzat iritarea lui Vittorio Emanuele Care
1-a constrins 1a demisie.
Rosario Romeo propune dupa editia calor trei volume Cavour e it suo tempo o 4erslune
sintetica a monumentalei opera ce prezinta pripcipatele rezultate ale cercetarii sale care 1-au
consacrat drept autorul celei mai documentate, Solid fundamentate monografii cavouricne. Ele-
mental biografic i cvenimentul istoric cu directa referire la prestatia contelui prevalcaza, evident,
asupra tematicei epocii, dar relatia intre istoric individuala si fenemen colectiV este permanent
identificabila. Reparcurgere a mnii exceptional curriculum urnan, intelectual si politic-diplo-
matic, biografia Vita di Cavour (Viata lui Cavour, Editura Laterza-Bari, noembrie 1984), con-
sidera cu detasare actiunea politica a marelui om de stat Italian, care de la perioada Restauratiei
Inca strabatuta de conflictele generate de Revolutic i Imperial napoleonian, se desfasoara ma
eficacitate crescinda, acoperind un spatiu cronologic caracterizat de substantiate, seinnificative
transformiii, pina la epoca deplinei maturizari a m iscarilor nationale europene dintre care
cea romana se inscrie intr-un remarcabilparalelism au aceea itallana si a revolutiei induslriale.
Pc fundalul accsta de profunde mutatii, ia nastere si ii verifica Validitatea in raport cu dinamica
realitate italiand si internationald, liberalist-nut national si moderat al lui Camillo Bensodi
Cavour spre csigurarea unci tranzitii echilibrate la forme moderne de productie si de societate, In
aceasta angajanta constructie a unui &Hilda statal-pnlitic nou, ilustral protagonist piemontez,
dotat cu un relevant simt al realitatii politic; a- sedimentat ideaturi prevalent liberate cu 'As
fermitate de principii i o pasiona Male in care s-a consumat integral", intr-o solicitare de Q
intensa durilate in confruntarea cu Puterile dar i cu democratia radicala mazzinirnà i activis-
mul garibaldin.
Cu accasta sin teza cavouriana in care se concentreazil substanta amplei. analiticei cercetari
ce a reprezentat un eveniment al istoriografiei italiene, Rosario Borneo inelieie o opera neegalata,
reparatoare, la egala distantii si de exallari acritice si de demoli nesludiate
Doutizeei i unu de profile morale construicste in tot atitca eseuri Arturo Colombo In Padri
della patria (Parinti ai patriei I, in parte revedcri, amplificari si transformari ale unor comunicari
sau interventii la reuniuni de studil ori ale unor interviuri cu contemporani ilustri, protagonisti
al martori airunei alte Rani'? cum ii numeste autorul in sublithil clarificator al cartii, impartita
In dour, sectluni, una inregistrind cod ale acelor personatilati care prin conduita i prestatii excep-
tionale au binemeritat de la patrie, nuinarindu-se si printre fondatorii Republicii Italian; pre-
cum Ferrucio Parri, Giorgio Amendola, Ugo La Matra, Pietro Nenni, Leo Valiant , Umberto
Terracini, Arturo Carlo Jemolo, Giuseppe Prezzolini si Antonio Gramsci ; eealalta, reconstructie
istorica a impactului civic al unor prezente funclamentale, de la finale secolului precedent ;dna
In epoca profundelor transformari de dupa eliberarca Italici, ca acelea ale lui Napolenne Colajanni,
Arcangelo Ghisleri, Gaetano Mosca, Piero Gobetti, Giacomo Matteotti, Giovanni Amendola,
Riccardo Bauer, Francesco Saverio Nitti, Carlo Rossetti, Luigi Salvatrrelli, Gaetano Salvernini si
Franco Antonicelli, serie Incheiata cu exceptionalul portret al unui personaj feminin, Anna
Ku liscioff.
Referirca, de douã ori simbolica, ta acesti parinti ai patrici" ea modelatori ai unei Rain
imune de tentatia compromisului, profesanti ai religiei laice a datoriei dintrc cari anii slut pro'
zenti si in gateria constiintclor calor mai pure, mai integre ale cpocii reunite de Alessandro Galante
Garronc in I miei magg iori i repropuse revercntei contemporanilor. e o invitatie salutara la re'ro-
spectie i introspectie, la meditatie asupra eficientei durabile a lectiel etico-politice a exemplari-
tatii, la imitatie. Readuceri in minte ideate i idcalizante, portretele-interviuri ci profilurile bio-
grafiro-politice asociaza exponenti ai ideii i ai actiunii neindiferenti si nedistanti MO de istorOa
In act, p.31adini coerenti ai dernocralici si ai viitorului, promotori de batalii civicc fara armistitti
pentru o Italie diferita, mai buna, mai dreapta, mai integra, mai generoasa, mai valid implicata
In coresponsabilitate. Unii reprezinta traditii ale opozitiei risorgimentale, ireductibili in intran-
sigenta fa la de tarele diversclor forme de guvernare, inclusiv subguvernare i malguvernare in
care s-a prelungit transformismul, cu, devastatoare consecinte pc care putcri ocultc, &lino, en-

www.dacoromanica.ro
1138 PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE 4

Vale, beneficiind de complicitAti extinse, le genereazA. Alii, Infruntind astfel de dizgratii, maladii
pervertiri, fideli exigentei imperativelor morale, si-au asumat riscul de a deveni victime nobile
ale dernonismului totalitar, ca Matteotti, Giovanni Amendola, Gobetti l Rossetti, exemplari In
personificarea unei concepVi etice a politicei. Apar tinind istoriei contemporane mai recente,
personalitAti ca Parri, La Ma lfa, Nonni sau Terracini, au reprezentat forte unor principit si idea-
luri purtate cu un curaj al fidelitAtti pentru ei la ordinea zilei, refuzul tenace, obstinat al unei
anume Italii, coerenta angajare In directia celeilalte, asteptatc, asemeni altor combatanti din
prima linie contra oroarei fasciste ca Bauer, Salvemini, Valiant. Diverse, uneori antagonice,
aceste personaje tributare frecvent unor aversiuni ori incomprehensiuni mutuale, s-au confundat
in comunitatea convingerilor profunde, angajate la atitudine. 0 atitudine care le-a atras opresiu-
nea spirituala, tortura, umilinta detentiei, exilul, ca In cazul lui Bauer, Gramsci, Nitti, Salvemini,
Terracini, martiriul ca, In cele patru mentionate, fArA ca vreunul sA fi renuntat la luptA, sA fi
cap itulat.
Prin suita de mArturii elocvent-revelatoare care abordeazA teme ca jurnalismul militant,
democratia, formele de socialism, antifascismul, valorile ideale In continuitatea lor istoricA, pre-
zenta culturalA ca angajare civicA, guvernarea i guvernabilitatea, problema controversatci stra-
tegii a reformelor, unitatea europeanA, violenta organizatA i allele, ca fi prin profilurile exemplare
conturate acelor figuri reprezentative care, timp de un secol, In diversitatea optiunilor ideolcgice-
politice dar In unitatea conceptului de datorie identificat pentru unit cu asumarea supremului
sacrificiu, n-au Incetat sA respingA intoleranta, tirania, teroarea, demagogia, sectarismul, confor-
mismul, retorica, aliati invizibili In bAtAlille de azi pentru o Italie de mline, Arturo Golonibo nu
a inteles doar sA onoreze un debit de gratitudine MO de tinuta unor intelectuali de marcA formati
In spiritul culturii i traditiilor democratice-republicane ale epocii risorgimentale, tributari patri-
mon iului ideal legat de nume ca ale lui Mazzini i Cattaneo, pentru a reevoca pe cele mai mart.
Intlinirile sale cu acesti catalizatori de linii de conduitA i actiune, maestri de rectitudine morali,
sint lnalt semnificative pentru cA se constituie ca stimul la reflectie, ca elemente de referintA In
redescoparirea i restaurarea justelor valortintr-o epocA atilt de caren tA In personalitAti de dimen-
siuni analoge, profesind primatul criteriului etnic In serviciul Intregii comunitAti.
Cu Il problema della democrazia in Philippe Buchez (Problema democratiel la Philippe
Buchez), Genova, 1986, Eugenio Guccione aduce In dezbatere opera unuia dintre principalii
inspiratori ai catollcismului social, filosof i om politic cunoscut romAnilor format' prevalent la
scoala valorilor culturii franceze a Restauratiei si a Monarhiei din Iulie ca teoretician al asocia-
tionismului si redactor sef al lui L'Européen, in 1848 ca protagonist al revolutiei ce räspundea
in numele Guvernului provizoriu entuziastelor declaratll de adeziune ale junimii studioase
routine din Paris, recunoseind in patria ei o avangardA a Europei fratern ImbrAtisatA In aspiratia
care libertate i civilizatie, i in tricolorul depus la 1-16tel de Vile alAturi de alte stindarde,
emblema unei natiuni democratice Intre celelalte, simbol anticipator al unirii popoarelor. 0
sintezli a tezelor bucheziene va releva concomitent In ce mhurA generatia noastrA intelectualA
maturizatA in epoca prerevolutionarA le rAmine debitoare.
Succedlnd unui eseu istorico-biografic al autorului edificator pentru travaliul spiritual-
stiintific si proiectele programatice ale lui Buchez, volumul de NO ofera o iluminantA, echili-
bratA reconstructie criticA a doctrinei lui sozial-crestine incadratA in ansamblul unor elaborAri
conceptuale paralele in epocA, operA a altor precursori francezi in materic precum Lamennais,
Lacordaire, Montalembert, Ozanam, Maret s.a. GentralA in sistemul sau filosofico-politic e ideea
de progres, In jurul creia graviteazA celelalte : principiul etic, suprem critcriu definitoriu, scopul
comun de activitate, conceptul de nationalitate, suveranitatea populark reprezentanta politicA,
teoria asociatiei, democratia crestinA, proicctele de federatie europcanA si de comunitate inter-
statalA universalA. ReinterpretInd In cheie catolicA elemente interpretative proprii continutului
ideologic al saintsimonismului in dezvoltArile sale demacratice cAruia ii era initial tributar dar
de care se desprinde i pe care 11 depAseste in orientArile din sfera socialA cit si in acelea din sfera
religioasA, Buchez inaugureath o data cu formula de democralie crestind care Ii compendiaza
esenta conceptiei, o miscare social-politica nutritA de valori crestine, de o eticri fondatA pe idealul
de frafie, anticipatoare a programului renovator legat de numele lui Leone XIII.
Importanta i rolul atribuiteprogresului In sistemul buchezian sint fundamentalc : pro-
gresul e lege universal& o idee la care BAlcescu t intreaga lui generatie au subscris, punind-o la
baza ideologiei i programului revolu tionar de la 1848. Dar numai o finalitate constanta in mAsurA
sA angajeze slmultan comunitatea In urmirirea ei, conferA agregatului social girul solidaritAlii si
al progresivitatii, eficienth structurilor statale in report atit cu asociatii sai l cu institutiile, cit
cu celelalte organisme nationale.
Primatul moral inseamna la autorul nostru cA morala e legea regulatoare i calificantA
a actelor umane i criteriu de apreciere, de certitudine. n acest ansamblu conceptual, are rele-
vantA majorA principlul fratiel ca practicA universala, perena. In lumina fundamentului creslin,
www.dacoromanica.ro
 5 PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE 1139

filosoful descoperA o identi tate perfectA Intre doctrina progresului i tiinta morale!, dezvoltlnd
acea religie a datoriei ce asurnA sacrificiul i abnegatia ea imperative morale, o conceptie pe care
Mazzini si Beilcescn pentru care datoria nu era devil reversul dreptului, au consfintit-oprin exem-
plul atitudinii lor de o viat5.
Organizarea viitorului societAtii, nal iunii, Europe!, umanitAtii, nu putea ramine In afara
exereitiului mental buchezian Intr-o culturd filosofic A atit de contrapunctatAyde vocatia sociali-
tard. Ca parte ce mai experlinentata a filosofiei, el institnie o veritabilA stiintA politicd si
sociald, cerceteazii formele de guvern in istoria doctrinelor politice i stabileste constantele
sociale. 0 valoare istorico-politicA except ionalA are In sistemul lui Buchez conceptul de nationa-
litate, a cdrui definijie uneste originalitAtii, un caraeter cuprinzAtor. Cu toatd probabilitatea,
In constituirea conceptelor sale din sfera nationalului, o pondcre stimulatoare semnificativd vor
fi avut experientele istorice ale timpului sdu, cu ferma vointd de afirmare a nationalitAtior opri-
mate al cAror prototip 1-a reprezentat In epocA natiunea polonezA, divizatAsi privatA de un st at
national. Nationalitatea este pentru Buchez mai mult declt natiunea si mai ales acel cumul de
atribute In virtutea cdruia aceasta continua sd existe i atunci clad ti-a pierdut independenta,
tinzind permanent la reluarea actiunii. Ea este consecinta cea mai tipia a unui scop comun de
activitate, o profesie de credintA nationald in act. Exclusiv in virtutea acestui scop, o comunitate
nationalA se configureazd, Ii defineste pregnant identitatea, evolueazd, primeste de la un trecut
transrnite unui viitor, in comunicarea generatiilor, acea unitate volitivA, de aspiratii, tendinte si
actiuni, acel spirit de abordare solidarA a istoriei i vicisitudinilor. Nationalitatea devine titlu de
onoare, car te de vizitti prezentatA celorlalte popoare i posteritAtii.
Pentru acelasi teoretician, guvernul reprezentativ este cel mai bun -cu putintd. El a definit
ea guvernul cetatenilor cei mai angajati si mai capabili in functie de interesul poporului, in stare
SA cuprind5 i sa reprezinte cel mai exact si regulat raporturile de initiativd i acceptare, sa con-
stituie progresitivitatea si suveranitatea. Guvernul e considerat un interpret al exigentelor
populare care, in respectul libertAtii persoanei si al autonomiei grupurilor sociale, coordoneazd,
garanteaer i armonizeazal cu scopul de activitate principal al comunitAtii 'rationale, i scopurile
secundare. Sistemul reprezentativ ideal este pentru Buchez democratia crestind, termen creat de
el care apArea pe frontispiciul foil sale Revue nalionale ce se subintitula organul acesteia. Formä
de guvern dar si de vialS, democratia cr Wind" pune accentul pe ideea de asociatie, fundamen-
tald i pentru fondatorii Frafiei de la Bucuresti, idee In baza careia el elaboreazd i proiectele de
federatie europeand si de comunitate universalA a statelor, teren pe care 11 precede pe Mazzini
cu a sa Tindra Europa. In cadrul acestor formule comunitare conchtionate si de crearea unui nou
drept public european, Buchez preconizeazd ca inceput de federalizare europeand o ligd latind
din care, surprinzAtor, romanii emu omii. Sernnificativ este faptul cd dat Hind lenta maturizare
substantial:I a procesului menit sil clued la o asociatie europeand, autorul proiectului nu considera
indispensabila ca bazA a ei o idee eomunA. Asociatia se putea fonda pe interese comune, ideea
comunA putind aparea ea produs al timpului. Scopul comun de activitate fiind identificat In
ameliorarea soartei cclor mai multi, federatia I se prezenta ea o solutie de satisfacere mutuald
a intere.selor natiunilor. Nu era vorba de a supune Europa unei dominatii unice, ci din contra,
de a da libertate popoarelor europene si a le asocia, libere, la fapta unui progres comun" cum ar
fi formulat Bilcescu.
Ideile democrat-crestine ale lui Buchcz 11 situiazA pc fostul saintsimonian printre promo-
tort! catolicis nului social francez care au dat un aport remarcabil curentului de idei si initiative-
lor socio-cco romice specitice, inclusiv In avantajul clasei laborioase pentru care a pledat in spirit
de echitate, propunind ai stimulind fo,me de asociere i cooperare.
DupA remarcabila Storia ideologica d'Europa dal XV al XX secolo, Salvo Mastellone recon-
struieste o Istorie a democrafiei in Europa (Storia della democrazia in Europa), Torino 1987,
angajantS sintezd a propunerilor politice democratice considerate in succesiunea lor cronologicii
de la Montesquieu la Kelsen. Opusd puterii monarhice I oligarhiei, absolutismului si individua-
lismului ; conform unor teze, alternativA politica neautonomd In raport err liberalismul i soda-
lismul cu care e confundatil In functie de unghiul vizual ; conceputA ca formd de guvern posibild
ori en formd de guvern perfectd sau perfectibild ; utilizatA In practica politicd pentru a legitima
sau a Mama regimuri, democratia e tratatii de autor ea un sistern politic cdruia Ii recunoaste o
proprie autonomie conceptualA l programaticii. Opera noul In istoriografia italIanS i interna-
tionals, lucrarea nu confruntA multitudinea de definili datA sistemului, nici nu supune aprecieril
diversele forme de guvernare, ci se fixeazA la o urmArire a evolutiei istorice a dezbaterii culturale
si a solutiilor politice formulate din a doua jumAtate a secolului XVIII Wird la prima jumitate
a secolului XX. Cercetarea incepe cu acela a Oral carte, L'Esprit des lois a inaugurat doctrinele
constitutionale bazate pe separatia puterilor, indicind trei din principiile fundamentale ale demo-
cratiei poporul deline puterea suverand, poporul are dreptul de a alege, poporul tI numeste

www.dacoromanica.ro
1140 PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE 6

guvernanii. Autorul reviziteazA In cheie democraticA douA sccole de istorie europcanil, deducind
conceptul de democratie prevalent in contemporaneitate din controverse politico si momente
istorice cruciale.
StructuratA In patru pArt1 distincte si fondatA pe un vast, notabil suport bibliografic din
care nu e absentA niciuna din operele de referintA, sinteza profesorului Mastellone care predA
istoria doctrinelor politice la Universitatea din Florenta si conduce revista specializatA II pen-
siero politico, examineazA pe baza unei exigente lecturi de tekte, competent, obiectiv Interpretate,
democratia ca govern popular cu institutii reprezentative, de la 1748 anul aparitiei mentio-
natei luerAri a lui Montesqieue pinA la anul revolutionar 1848, democratia i miscArile populare
asociative (1848-1871), democratia ca societate de egali (1871-1915) si democratia ca apArA-
toare a drepturilor civile i politice (1917-1944). In prima sectiune, se tree in revistA : democratia
Si guvernul republican In sistemul reprezentativ elaborat de Montesquieu, democratia si con-
tractul social rousseauist, republica democraticA de tip american cu institutiile respective, formele
de guvern iesite din revolutia francezA de la 1789, democratia republicilor iacobine italiene ale
anilor 1796-1799, rezervindu-se spatiul adecvat i polemicei antidemocratice legitimiste si
constitutionaliste. Se analizeazA de asemenea problemele socio-politice ale democratiei proble-
mele socio-politice ale democratiei reprezentative americane, miscarea chartistA cu uniunile
democratice, guvernul democratic popular In viziunile de pinA la Marx inclusiv. Egalitarismul
democratic al lui Filippo Buonarroti, conceptul mazzinian de natiune democraticA, democratia
liberalA la Tocqueville, isi au partea lor In aceastA tratare, cu accentul In istoria ideilor politice
italiene pe doctrina mazzinianA al cArui cod de principii a fast adoptat si de democratia romAnA
de la '48 care a primit astfel drept de cetate In Comitetul democratic european, reprezentatA de
Dimitrie BrAtianu.
In ansamblul miscArilor asociative posterioare revolullei europene, se examineazA asocia-
Vile din Franta, mutualismul italian, asociationismul german, unionismul britanic, democratia
proletarA a Asociatiei internationale a lucrAtorilor, Comuna din Paris. A treia sectiune rezervatA
democratiei ca societate de cetAteni egali interpreteaza proiecte de guvern democratic liberal si de
guvern democratic social, viziunea moderatA despre guvernul democratic popular si cea marxistA
despre guvernul democratic burghez, reformismul social si problemele doctrinale ale miscArii
socialiste i muncitoresti europene, tema opozitiei de dreapta si de stinga la democratia parla-
mentarA burghezA.
Ultima sectiune IncearcA sA mAsoare eficacitatea istoricA a formelor democratiei In anii
1917-1945, In apArarea drepturilor civile si a comunitAtilor sociale, cu falimentul democratiei
liberale italiene in fata fascismului si al social-democratiei germane, criza democratiei occidentale,
democratia structuralA sovieticA j democratia institutionala americana.
In cadrul teoriilor moderne, discutia si-a strAmutat termenii problematici de la forme de
guvern la valori ale democratiei care pentru Georges Burdeau de exemplu e mai mult o for-
ma mentis, o manierA existenialA, o religie", o culturA, decit o forml institutionalA. Trasarea
istoriei democratiei In Europa implicind reparcurgerea Intregii istorii a ideilor politice i sociale ale
natiunilor moderne, este indubitabil o Incereare dernnA de stimAL Ea a comportat i o verificare
a soliditAtii, respectiv labilitAtii institutiei la scara epocii. Cu toate carentele, erorile i insufi-
cientele formelor ei manifestate mai ales In momentele de crizA profundA, Salvo Mastellone crede
cA in ultimele patru decenii, soliditatea i relativa compactete a cadrului mondial se datoreazA
In mod considerabil increderii in democratie care a contribuit la depAsirea perturbArilor grave
si la sporirea sperantelor In posibilitfitile destinderii i cooperArii internationale.
L'albero della Liberia (Arborele libertAtii), Editura Le Monnier, Firenze, 1987, este titlul
sub care Alessandro Galante Garrone compune o imigine a alternantelor libertAtir in Italia de la
iacobinismul piemontez si sicilian din epoca napoleonianA i prenapoleoniand laGaribaldi, grupind
dupA un fir conducator studiile prezentate. Prima parte 0 constituitA de reflexul italian al grandi-
oaselor stiri despre revolutia francezA de la 1789, al simbolurilor i vocilor libertatii ce acompa-
niau primele trupe ale lui Bonaparte : bereta frigianA, marsilieza, primele ziare si manifeste,
arborelc libertAtii" ridicat in pie te i pe strazi In entuziasmul sArbAtoresc al imnurilor 1 cor-
tegiilor. Crescuti cu dezinvolturA in climatul favorabil al promitAtoarelor lnceputuri, arborii
libertAtii vor fi desrathicinati de trupele austro-tariste sau Ii vor pierde prospetimea i vigoarea
n atmosfera neconvingitoare a ceremoniilor oficiale ale regatului Italiei de sub dominatie fran-
cezA, interpretind parcA i ei involutia de la iacobinii initiali, numai fervoare i combativitate,
la iacobinii prostrati ai Impariului i Hestauratiei, obedienti functionari ai regimului.
Un al doilea nucleu tematic ii constituic emigratia politica', in special aceea provenitil
dintre exilatii mischrilor revolutionare infrinte sau falite ale anilor 1820-1821 si 1831, in pre-
valentA mUitani cu sporante neimplinite sau afiliati la societAti secrete, burghczi indispusi de
constringerile surocante ale guvernelor restaurate aspirind confuz la reforme si constitutii de
import ; cu totii, expatriati in mintea cArora din contactul cu organisme statale mai evoluate se
maturizeazA concepte si proiecte social-politice, inclusiv mai ferme programe liberale, unitare * i

www.dacoromanica.ro
7 PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE 1141

independentistice pentru Italia. In aceast5 elap5 de tranzi tie, preparatoric si pen tru emigrati
din alte zone ale Europei, mai ales polonezi, se asist5 la o medicre intre abstracta libertate iacoe
birth, donatie strain5, si contiini incipienta a necesitatii de a da bat:1M pen tru cuccrirea uneia
concrete, fie si moderate, la o ccnfigurare a unor revendicari nationale.
Un studiu cercetcaza Aspecte politice ale romantismului italian" in paralel, european :
un romantism care devine pentru Italia, imediat, libercl si national.
In acclasi cadru al fiestauratici in Halia, se insereazA i studiul Stendhal si Milano",
care examincazd realitile social-politice i culturale lombarde din perioada sejurului milanci
al scriitorului.
In jurul lui Mazzini cfiruia autorul i-a consacrat de patra decenii cu fidelitate, pasiune Si
rigoare, penetrantei capacitate investigativ i eleganta de stil, cercethri fundamentale in istorio-
grafia Habana si universal5, se grupeaza scrieri despre o rath si importanta brosurii programatic5.
din 1830, din cercurile emigratiei politice mazziniene, despre miscarile din Italia centrala de la
1831, despre exceptionalul impact schiilerian asupra lui Mazzini, despre Mazzini in primii ani ai
exilului francez si inceputurile Tinerei Italii". Prin acest moment mazzinian, Galante Garrone
a inteles sa ilustreze printr-o personificare eominant5, imaginea miticului arbore iacobin al liber-
tatii unita ferm cu icleca c5 libertatea nu poate fi un dar extern sau de sus, ci o cuccrire prin luptfi
si sacrificiu, un concept cc a fost si al generatiei lui B5Iceseu.
Dupd alte douei studii, unul consacrat enluziasmului Italici republicane i radicale pentru
Edgar Quinctonorat si in alte pagini ale dislinsului istoric italian reverent acolo si la aportul
sensibilizator al Hermionci Asachi-Quinet, celalalt exilului meridional postpasoptist in Piemont,
ullimul se centreazei asupra lui Garibaldi si a Italiei garibaldiRe : Garibaldi veizut ca mit
politic, garibaldinismul ca un curent politic ce debuseaztl In radicalism. Cu Condotierul care si-a
consacrat spada In apeirarea ei, se ajunge astfel la capatul firului cc strabate un secol de istorie
italianei a libertatii ca angajare militanta neocazionalà.
In cadrul unei cercethri mai vaste a constitutiilor statelor americane de la 1776 la 1860,
Giuseppe Butta procedeazil in John Adams si inceputurile constitulionalismului american (Milano,
1988) la o reevaluare a doctrinci i prestatiei celui de-al doilea presedinte al S.U.A., unul dintre
edificatorii federatiei, a contributiei sale eminente la structurarea i consolidarea modelelor,
institutiilor si valorilor definitorii pentru ideologia i programul politico-constitutional al acesteia.
Analizind cu o sagacitate bine scrvit5 de ci tate extinse, concludente, publicistica sa, autorul idea-
mica' in nuce In eseuri de debut, teme i tendinte constant prezente in teoria lui politic5, tratate
sub semnul distinctly, revelator al finalitAtii fundamentale : aceea a mentinerii guverniirit In
limitele disciplinArii precise a sferei autoritatii, a prezervarii guvernatilor contra instalarii arbi-
trarului, a degenerarii puterii. Constitutie, garantare a drepturilor, control social al actelor guver-
nantilor, libertate poIitic i de cult, sint exigent.c reafirniate pc fondul unei conceptii ce la in
considerare in grad maxim inclinatia spre eroare a constiin lei umane. Intr-o atare perspectivá
analiticá se incadreazei succesivele teoretizari, expresie in Dissertation on the canon and the
feudal law a maturizarii viziunii sale juridice, un esen care Intruneste toate elementele proprii
stiintei politice adamsiene : psihicul uman cu faculthti nobile i imperfectiuni, metocla istorick
investigarea comparativ5 a sistemelor de putcre, atentia acordatil structurii sociale i substantei
interesclor sociale, identificarea in forma institutiilor juridice si polltice a esentci unui sistem
social. 0 stiinta dezvoltata din postulattil conform ceiruia prevalarea cunoasterii, filril altereiri
si monopol, a sensibilitatii civiee, e promotoare de virtu te i fericire, diminuind sansele tentatiei
prepotentei. Din antitctica distinctie a Luinii Noi de cea Veche fondata pc inexistenth in America
a opresiunii feuclalo-clericale in forma cunoscutii de Europa, operath de Adams, se desprinde
pentru profesorul MIRA certitudinea protagonistului independentei americane cii nature acelei
societhti colon tale, cu loath mentinerea unor conotatii contradictoril, era fundamental una a unei
societeitilibere, a unui commonwealth, nu accea a unui domeniu aservit unui rnonarh. In atributele
structurilor coloniale prefederale sint In consecinta recunoscute de autorul nostru, radascinile
acelui liberalism natural cercetat ulterior de Tocqueville care va sustine cii evoluia societatii
americane a fost determinath de o specie de tabula rasa pe care americana au utilizat-o ca funda-
ment in construirea destinului lor : un liberalism perceput de Adams ca reprezentind o traditie
dar i o norm5 de conduita pentru contemporani, prolog la expericnta generatiei In scen5, criteriu
etico-politic determinant de asumat In in trasigenta opozi tie cu sisternul pulcrii bazat pc dreptul
factice si opresiv al Vechiului Regini.
Angajarea totali a lui Adams in revendicarea istorica a sistemului de libertate In contra
corozivitatii despotismului binar personificat de alianta tron-altar, orienteaza decisiv peroratia
sa in sensul demoldrii doctrinei reprezentarii virtuale ca nejustificata juridic si nedreapta politic
(Instructions of (he town of I3raintree to their representative). Protestul american tinde initial sa
rimlnel pe terenul 1ega1itiiii i al constitutiei, puuctul critic al raportului colonii-metropol5,
rezidind In esentil In interpretarea pactului fundamental. Reclamind proteetia acestuia, cel ce va

www.dacoromanica.ro
 1142 PROBLEME ALE ISTORIOGRAITEI CONTEMPORANE 8

fi definit de Jefferson colosul independentei" o va cere exclusiv in relatie cu scopul lui funda-
mental, acela al garantarii drepturilor tuturor oamenilor in calitatca lor de egali prin natura,
pentru a da apoi In Novanglus unde contesta ca inconsistenta pretenia coextensivitatii pute-
rilor institutiilor guvernamentale britanice la colonii cea mai elaborata, completà expuncre
americana a problemei constitutionale a Imperiului, al canal veritabil sens politic 11 compendiazA
In sintagina independent& demonstrindu-i fundamentele istorice, politice i juridice. Un impuls
substantial va imprima el in continuare dezvoltarii teoriei echilibrului puterilor in perioada
elaborarii constitutiilor statelor, conferindu-i un -foe central in ansamblul principiilor ce-i guver-
neaza sistemul : suveranitate popular* separatiaputerilor, responsabilitatca guvernantilor, limi-
tarea puteril, suprematia legii, principii dezbatute in Thoughts on government i alte eseuri cu
o determinare dintre cele mai precise a raportului lege fundamentaldputere, devenitA termen
de referinta privilegiat In materie de constitutionalism liberal. Griteriile, elementele i mcca-
nismele ordinei constitutionale echilibrate, asa cum au fost concepute de Adams In consi-
derarea problemelor de baza ale societatii i guvernului In scrierile sale politice, sint examinate de
autor in cadrul istoric In care au fost formulate judecatile sale, al istoriei experientei constitutio-
nale americane, intr-o paralela cu alte interpretari doctrinale propuse de ceilalti artizani ai repu-
blicii,dar i In valoarea lor intrinseca, cu accent asupra sferei conceptului de reprezentanta, a deli-
nirii de forme institutionale dare si sigure, specifice, ale libertatii, a preocuparii centrale irnpli-
cite in schema lui de guvern de a introduce un control social eficace.
Rezultatele cercetarii sistematice, exhaustive a elaborarii i dezvoltarii doctrinei sale in
fervoarea unei dezbateri civice capitale, limpede restauratoare a unui ansamblu caracteristic de
Intelegeri de valori conceptuale in contrast marcat cu tendinte ideologice a tunci dominante,
a aportului lui John Adams la structurarea constitutionalismului american, a rolului sau moral-
politic de prim plan in faza fixarii parametrilor indispensabili noului tip de guvern, intreprinse
de Giuseppe Bata, sint integrate in ultimul capitol prin analiza controversatelor reflexii de
filosofie morala intitulate Discourses on Davila printre care descopera In tratarea problematicei
cruciale pentru societatea democraticA aceea a fundamentelor etico-politico-juridice ale ega-
MAW si a limitelor ei in raport cu dimensiunea libertatii iluminate anticipari a perspectivei
demistificatoare deschise de Tocqueville asupra acelei fete a autocratiei triumfante prin disimu-
I are, prin stratagema. Autorul vede in perceperea finala a unor linii tendentiale ale acelui tip
de societate, expresia unui apel al lui Adams la participare personala i raspundere civicA adresat
premonitor, in perspectiva intrevazuta a unei rapide degradari a democratiei in dinette oligarhi-
ca, absolutista, In invariabila lui revendicare a unei domnii a legilor si nu a persoanelor, a unui
model politic pentru o societate autonoma, deschisii, a unei ordini pe care ea insasi confera
in cooperare inteligentA i conciliere de interese intr-un proces In care legitimarea majora a auto-
ritAtii publice era statuata in misiunea de a-i stabili acesteia normele dezvoltarii progresive.
5lefan Delureanu

www.dacoromanica.ro
 CRONICA VIETH $TIINTIFICE

LABORATORUL DE DEMOGRAFIE ISTORICA

IN AL OPTULEA AN DE ACTIVITATE

Devenit o prezenta de prestigiu in viata §tiin tificg a Institutului de Istorie Nicolae Iorga"
al Universitatii din Bucuresti, Laboratorul de dembgrafie istorlia a reunit si In cursul anului uni-
versitar 1988-1989, In cel de-al optulea stiu an de activitate, un numar sporit de cercetatori,
cadre universitare i medii, muzeografi, arhivisti i specialisti din cele mai diferite domenii de
investigare ale societAtii umane, ilustrind o data mai mult caracterul interdisciplinar al dem ogra-
fiei istorice, impunerea acesteia ca ramura stihitifica distineta. De asemenea, rezultatele cerce-
tarilor de demografie istorica prezentate In cadrul sedintelor lunare de comunicari ale Laborato-
rului au relevat o data mai mult faptul ca o investigare globala a trecutului societatii umane in
evolutia ei o istorie totald, ap cum se afirma tot mai pregnant In ultima vreme trebuie sa
acorde o atentie deosebita studierii factorului demogralic, fail de care reconstituirea realitatil
istorice la un moment dat este lipsita de un element-cheie, restringind posibilitatile de formulare
a unor judeci de valoare nuantate i totodata temeinic fundamentate. Cu acest prilej s-a vadit
din nou cA, departe de a fi doar o simplA stiinta auxiliara a istorici, demografia istoricA si-a dobln-
di t un statut mercu mai bine conturat ea disciplina stiintifica de sine statatoare, lmbinare armo-
noiasa, cu mijloace 5 metode de investigare specific,e, a datelor oferite de cele mai diferite domenii
de cercetare a societatii umane. ComunicArile prezentate In cursul anului universitar 198i-1989
In cadrul Laboratorului de demografie istorica se constituie ca o doyen cit se poate de conclu-
denta In acest sens. Tematica lor, deosebit de variata, se remarca prin stradania autorilor de
apune In circuital stiintific date si aspecte cu total necunoscute pinA In prezent, de a sugera noi
directii de investigare sau de a surprincle, printr-o exegeza atenta i profuncia, not semnificatii
ale unor fenomene cunoscute. Nu mai putin meritoriu este efortul autorilor care, pornind adeseori
de la anaPte de caz, au formulat juclecati pertinente de ordin general sau au deschis noi perspec-
tive cercetarilor comparative la nivel national. Prin aceasta lucrarile Laboratorului de demo-
grafie istorica In al optulea sat] an de activitate au marcat un apreciabil salt calitativ atit pe
plan metodologic, cit mai cu seama In privinta abordarii unor directii de cercetare care vin sa
Intregeasca in chip necesar istoria populatiei de pe teritoriul Romaniei din antichitate i pina in
zilele noastre.
In studiul intitulat Contribulii la demografia Daciei Romane, prof. Alexandra Madgearu,
pornind de la o Investigare atenta a izvoarelor serise i deopotriva a marturillor arheologice, a
Intreprins o tentativa reusitd de reconstituire a realitAtilor demografice din Dada Tralanfi,
subliniind cil In pofida numarului redus de date privind direct populatia, respectiv numarul
de locuitori i dinamica acestuia, realitate care nu Ingadule declt aprecierl foarte relative de
ordin cantitativ se poate sesiza cu usurinta continuitatea de vieluire a dacilor autohtoni si
procesul simbiozel daco-romane.
Nagi Pienaru, In studiul Populalia Dobrogei in secolele XVI XVII, Intemeiat pe date
inedite din documente osmane, precum I pe Informatii Inca nevalorificate din izvoarele edite,
a ilustrat un aspect putin cunoscut din istoria pamintului romanesc dintre Dunare siMarea Neagra,
atestind continuitatea de vietuire a populatiei romanesti de acolo chiar i In conditiile mutatiilor
demografice datorate colonizarilor de populatie musulmana. Mai mult, cercetarea izvoarelor i-a
permis autorului sa formuleze concluzia de ordin general, ea dila In Dobrogea secolelor
XVI XVII poate fi sesizata o miscare de populatie romaneasca, aceasta a avut Intotdcauna
sensul dinspre Tara Romaneasca si Moldova spreteritoriul din lre Dunaresi Marea Neagra i nici-
decum o emigrare a romanilor dobrogeni la vest si nord de marele fluviu.
In studiul Statistica Bucovinei din 1817 dr. Constantin Rezachevici, pornind de la un tabel
statistic descoperit Intr-un fond arhivistic din Polonia, sesizeaza pe temeiul comparadi cu
lzvoare statistice datind la scurt timp dupA anexarca samavolnica a partii de nord a Moldovei
de cAtre Imperial habsburgic procesul de hnplementare a unor elemente einice straine, reali-
tate sesitabila mai ales in mediul urban si In anumite zone ale teritoriului, fin ca aceasta sa
schimbe Insa caracterul romanesc majoritar al Bucovinci.

Revista de istorie", tom 42. nr. 11, p. 1143-1153, 1989

www.dacoromanica.ro
 1144 CRONICA VEETII VITINTIFICE 2

IntemeiatA pe documen tele consulatului francez de la Iasi, plstrate in arbiva Ministerului

de Externe al Frant.ei, Lucia TaftA a urmirit in studiul Francezi stabilifi in Moldova, in lumina
documentelor consulatului francez in Romania (1866 1870 ) dinamica procesului de asezare a unor
cetateni francezi mai cu seama L Iasi (dar si in alte centre urbane ale Moldovei, precum
diferite problerne legate de ImpamIntenirea acestora, de contributia adusA de acestia la dezvol-
tarea econornicA i cultyralA a tArii br de adoptiune.
Intr-o comunicare cu caracter complex, raportalA la diferite domenii, Miliai Chiritil a pre-.
zentat un interesant studiu de caz : Miscarea naturalä a populafiei din satul Bistrel, jud. Dolj, in
anii 1815-1978. Pe temediul unui foarte bogat si sugestiv material statistic si grafic, ilustrind
caracteristici de cea mai mare impartanta pentru dinamica demograficA (natalitate, mortalitate,
nuptialitate), autorul reconstituie pentru mai bine de un secol i jumAtate sensul general al evo-
lutiei populatiei Intr-un sat mare din tunes Duriiirii, analizind cauzele cdre au infuentat-o In
sens pozitiv sau negativ. Efectuarea unor studii similare de caz asupra populatiei mai multor
sate din aceeasi zonA (sau realizarea unor astfel de cercetAri si pentru alte zone ale WHO va ofcri
fArA 1ndoiaI posibilitatea unor generalizAri nuantate si temeinic fundamentate, care altfel ar
putea fi surprinse doar cu mare greutate sau ar scipa cu totul investigatici de specialitate.
In studiul intitulat Aspecte demografice ; n insemnari pe vechi carp romanesti, Marieta
Adam-Chiper a atras atentia prin prezentarea uao : mir turn elo ^vente din secolele XVII. XIX
asupra unei surse pinA acum aproape ignorate de cercetArile de demografie istorica. Asa cum
a remarcat autoarca cu bunA dreptate, InsemnArile de pe vechile carp romanesti constituie o
sursA de valoare inegalfi, cuprinzind In destule cazuri informatii nesemnificative in sine. Coro-
borate Insa cu alte izvoare de epocA, aceste InsemnAri dobindesc o valoare de netAgAduit pen-
tru investigatiile de demografie istoricA.
In studiul Demografie i structuri sociale in Europa in secolul al X VI-lea lector dr. Radu
Vasile a analizat raportul dintre fenomenul demografic i modul salt de reflectare la nivelul
diferitelor structuri sociale, factorii care au influentat aceastA rela tie si caracterul specific pentru
anumite zone teritoriale, realitate care determinA dificultatea stabilirii unor aprecieri cu caracter
general.
Ca un omagiu adus la centenarul sAvIrsirii din viatii a poetului national si Intregind ima-
ginea acestuia de proportii cu adevarat universale, dr. Paul Cernovodeanu a evidentiat in studiul
Aspecte demografice in opera lui Mihai Eminescu gindirea stiintificA, dominatA de o temeinica
pregAtire filosoficA, ce i-a ingAduit lui Eminescusurprindereaunei imagini globale a realitAtii, din
care factorul populatie nu putea lipsi. Propansiunea deosebita a lui Eminescu spre o viziune inter-
disciplinaril a vietii umane s-a manifestat i prin interesul sail constant pentru demografie, mai
bine zis pentru populationistick asa cum o dovedesc cu prisosintA textele din opera eminesciana
supuse de autor unei analize atente.
Parnind de la datele chestionarului Hasdeu, dr. Gheorghe BrAtescu a evidentiat In studiul
Aspecte ale concepfiei folclorului romanesc despre populafie accentul pus pe criteriul moral In refe-
ririle folclorice despre populatie, subliniind totodatA discernamintul necesar la analiza datelor din
izvorul supus analizei, In acelasi timp, pe temeiul unor exemple concludente, stUdiul a atras
atentia asupra raporturilor care se cuvin investigate In viitor dintre demografia istoricA i istoria
mentalitAtilor.
SupunInd unei analize aprofundate informatiile complexe oferite de Atlasul antropologic
roman, prof. dr. doc. Victor SAhleanu a evidentiat in studiul Din istoria caracterizarilor biologice
ale populafillor dirt Romania caracterul unitar din punct de vedere antropologic al populatiei din
Romania si a argumentat cu datele furnizate de cercetArile antropologice continuitatea de vie tuire
a populatiei pe teritoriul Orli noastre.
Colectivul complex de cercetare (antropologi, inforrnaticieni) constituit din dr. Cantemir
Riscutia, Irina Riscutia, Lucia PAltänea si Angela Petrescu a oferit prin studiul Distanfa biologica,
bath pentru estimari demografice. Populafia din Munfii Apuseni sub (west raport un exemplu eloc-
vent de aplicare a metodelor matematice la studierea populatiei din punct de vedere antropologic,
stabilind pe baza unci analize de caz continuitatea de vietuire a aceluiasi tip antropologic i ofe-
rind astfel o binevenitA posibilitate de comparatie cu alte zone ale tarn.
Ca o Intregire fireascA a comunicarilor prezentate, Laboratorul de demografie istoricA a
beneficiat i In cursul anului universitar 1988-1989 de apreciate prezentAri bibliografice a
unor lucrarl de specialltate aparute in tad i peste hotare, multe dintre acestea constituindu-se
ca adevArate studli critice. Aceste prezentAri bibliografice s-au datorat prof. dr. Radu
$tefan Ciobanu, prof. Mihai Manea, cerc. st. Antal Lukács, cerc. st. Marian Stroia, cerc.
st. Andrei CApusan (2), cerc. st. Ileana Neagu-Cazan, bibl. pr. Mariana MihAilescu, student
Florin Turcanu.

www.dacoromanica.ro
 CRONICA VIETII $TIINTIFICE 1145

Lucrarile Laboratorului de demografie istorica s-au buc.irat in permanenta de indrumarea

generoasa i crudita a prof. Univ. dr. Stefan Stefanescu si a prof. univ. dr. Vladimir Trebici.
Ca o incheiere a ac1ivi[iIii Laboratorului in anuluni ersi tar 1988-1989, la 5 iulie 1989 s-a
-desfiisurat sub cgida acestuia al VIII-lea Simpozion de demografie istorica cu tema Impactul
rlemograric al epidemiilor i replica socielalli, in cadrul carula au fost prezentate urmaloarele
-comunicari : prof. dr. Louis Roman, Rosturile studierii epidemiilor ; prof. dr. Hadu Stefan Ciobanu,
.Sfirsitul marilor epidemii in Europa occidentald; arhivist Gernol Nussbacher (Brasov), Inipticalii
.demogra Tice ale epidemiilor de la Sighisoara in sccolele XVI XVII ; dr. Gheorghe Briitcscu,
Kolera in Wile romdne in secolul al XI X-lea si impaclul ei asupra evolultei demogra flee ; prof. univ.
-dr. Nicolae Marcu, Lepra in Romdnia si impactul ei demografic. Fiecare conumicare in parte si
toate Impreund an infatisat , prin marluria vie a documentelor vrcmii, implicattile teribile ale
pentru evolutia demografica a societtliii umane si Incercarile acesteia de a se apara,
-de a limiLa pierderile cau7ato.
Apreciind In ansamblu activitatea desfasurala dc Laboratorul dc demografie istorica la
.anul universitar 1988-1989, se poate afirma cu deplin temei cd atit prin contributiile de ordin
-documentar al comunicarilor prezentate, cit i prin meLodologia de abordarc a cercetarii s-a
Inregistrat un salt calitatit notabil, care pune o data mai malt In lumini caracterul demografie
istorice ca dimensiune necesara a investigarii societii tii omenesli in evolutia ci, deschizind noi
perspective de aprofundare i nuantare a istoriei nationale.
Costin Fencsan

AL VI-LEA CONGRES INTERNATIONAL DE STITDII

SIID-EST EITROPENE

Intre 30 VIII 5 IX 1989 a avut kc la Sofia cel de-al VI-lea Congres international de
atudii sud-est europene.
Potrivit programului stabilit de comitetul international de studii sud-est europene
transmis comitetelor nationale i specialistilor Inscrisi la Congres, lucrarile s-au desfasurat In
aedinte plenare (de deschidere i inchidere) i In sectii de specialitate : Istorie (1. veche i arheolo-
gie 2. evul mediu 3. moderna 4. contemporana sec. XX), Linguistic& Literaturd, Etnografie
41101 clor, Drept, Arte, Instrurnente de luau.
Pentru prima data in istoria Congreselor de protil au fost organizate pe probleme
apeciale mese rotunde, numärul kr fiind de 12.
Congresul a numarat peste 1 000 participanti din 29 de tad, cele mai multe din Europa,
<kr si de pe alte continente, America, Asia, Africa, Australia.
Din Romania au participat reprezentind diferite institutii, 35 de specialisti,
In sedinta plenara de deschidere au rostit discursuri inaugurale presedintele Cornitetului
de organizare a Congresului (acad. N. Todorov) i presedintele in functie al Asociatiei internatio-
nale de studii sud-est europene (acad. M. Garasanin). EvocInd drumul parcurs de Asociatie de
la constituirea ei (1963) In Romania unde se afla, de altf el, sediul Asociatiei eel doi presedinti
au evidentiat rolul important jucat de Romania in constituirea Asociatiel, In imprimarea In stunt
-ei a unui spirit. de Intelegere i colaborare, In evidentierea valorilor istoriei i culturii, care sa
conduca la transformarea sud-estului european intr-o zona a pacii si a colaborarii internationale.
Cu emotie s-au fileut ref eriri pline de pretuire pentru ornul i savantul care a fost acad. Emil
-Condurachi, secretarul general al Asociatiei de la infiintarea ei si pinä la moartea, in 1987, a celui
socotit ca adevaratul spiritus movens" pentru activitatea Asociatiei, pe care a impus-o ca cea
mai activa Asociatie din sistemul U.N.E.S.C.O.
A lost adresat Congresului un mesaj din partea conduceriii de Stat a tárii gazda.
Au urmat un mesaj din partea directorului general U.N.E.S.C.O. i scurte alocutiuni dn
-partea presedintelui C.I.B.A.L.-ului (Gentili international asupra izvoarelor de istorie balca-
-nicã si mediteraneana) si a membrilor din Biroul Comitetului International de studit sud-est.
*uropene,
Secretarul general al AIESEE, prof. Virgil Candea, In cel mai desavirsit spirit de continui-
-tate a activitatii desfásurate de fostul secretar general, acad. Emil Conchirachi, a vorbit de rolul
Asociatiei in mai buna cunoastere si 1ntelegere a popoarelor din sud-estul Europei si a transmis
urarile specialistilor romani de reusita a Congresului.

www.dacoromanica.ro
 1146 CRONICA VIETH $71INTIFICE 4

Lucrárile In sectlile de specialitate, Incepute In chiar dupa-amiaza zilei de 30 august 1989,

au fost concentrate in jurul unor marl teme, urmarindu-se evidentierea cuceririlor stiintifice prin
cercetarile din ultimii ani.
La secfia de istorie veche ci arheologie au fost puse in discutie Probleme ale neoliticului in
Balcant ; Probleme ale epocii bronzului i epocii fierulut ; Trdsdturi specifice ale structurilor sociale
fti economice fn timpul antichitdfii (orase formare i organizare ; Probleme ale structurilor eco-
nomice in regiunile Adriaticil I Marii Negre) ; Relafii reciproce fritre Grecia, lumea iliricd i Tracia
(epoca preclasica i epoca clasica) ; Balcanit si Asia Micd in antichitate.
La dlscutia primelor 2 teme o participare sustinuta a avut din partea delegatlei roma=
prof. M. Petrescu-Dimbovita, directorul Institutnlui de istorie i arheologie A.D. Xenopol" din
Iasi, care a si prezentat o comunicare, deosebit de apreciata, despre Unele probleme referitoare la
asezdrile din civilizafia de lip Cucuteni i raportullor cu sud-estul Europei. in discutiile purtate s-au
f Acut trimiteri la cercetarile arheologilor romani, ale caror rezultate modifica uneori sau impun
nuantari In datarea i aprecierea valorii unor vestigii arheologice de ref erinta.
La cele trei teme de istorie veche, mai sus amintite, lector dr. Zoe Petre (Fac. de istorie,-
nlozofie a Univ. din Bucuresti) a fost responsabilul temei Relafii reciproce flare Grecia, lumea
ilirlcd 1 Tracia fn epoca clasicd, prezentind sinteza finala a ternei si a prezentat raportul Les
Thraces et Lear fonction dans l'imaginaire grec. Raportul s-a bucurat de un ecou deosebit de favo-
rabil, discutiile i sinteza ceordonatorului general al sectiei, prof. M. Garasanin, subliniind meto-
dologia noud de cercetare propusä de autoare i necesitatea unei cooperari pentru reevaluarea
surselor scrise grecesti i latinesti cu privire la lumea sud-estului Europei in antichitate.
in cadrul aceleasi sectiuni la tema Problerne ale structurilor economice i sociale asistent
Vlad Nistor (Fac. de istorie-filozofie a Universitatii din Bucuresti) a prezentat comunicarea The
Breakdown of the Danubian limes : its social und economic implications, favorabil comentata de
participantli la discutie si de coordonatorul temei. .
Activi s-au dovedit cei 2 reprezentanti romfini si in discutii, prezentind punctele de vedere
ale arheologiei i istoriografiei romanesti, a caror importanta a lost subliniata in concluziile res-
ponsabilului Sectiei.
Dintre comunicarile prezentate de straini, un interes deosebit prezinta pentru noi comuni-
carea lui K. Wachtel (R.D. G.) despre o diploma militara ineditä dintr-o colectie privata din
Berlin : este vorba de prima diploma 'Millard provenild din Dacia romand, datInd din 109 si con-
f erita unui veteran al razboaielor din Dacia, M. Herennius M(arci) f(ilius) Berenses ; diploma dove-
deste di In 109 Scaurianus nu era Inca guvernator al Daciei i di data f ondarii Ulpiei Traiana
trebuie situata dupa 109 e.n.
In zilele de 5-6 sept., lect. dr. Zoe Petre a participat si la colocviul POLIS-CIVITA S,
organizat la Blagoevgrad de Universitatea din Sofia In colaborare cu. Institutul Pedagogic din
Blagoevgrad t cu grupul de studii despre sclavajul antic (GIREA) de la Universitatea din Besan-
con.
In cadrul colocviului, Z. Petre a prezentat mai complet decit la Sofia raportul despre tract
In izvoarele grecesti, care a suscitat o dezbatere ampla i propuneri de colaborare stiintifica
viitoare cu specialisti bulgari 1 francezi. De asemenea ea a condus dezbaterea centrala a colocviu-
lui despre Potts 1 Civitas, prezentind cu acest prilej rezultate ale propriei cercetbri, precum si con-
cluzlile cercetarilor românesti en privire la cetatile pontice de pe coasta de vest a Mari" Negre.
La seclia de isforia evului media lucrarile au fost concentrate In jurul temelor : Socieldfile
medievale In Europa de sud-est. Etape i specificitdji fn formarea i dezvoltarea lor, Miscdri de
populafie in Balcani ; Continuitate i discontinuitate In Balcani (sec. VI XVI). (Continuitate
ci discontinuitate (sec. V I X V I ). De la Antichitate la evul mediu bizantin balcanic ; Continuitate
ci discontinuitate (sec. VIXV I ) de la coal media bizantin balcanic (a vial media otoman ; Con-
tinuitate l discontinuitate In Balcani. Sociefdfile balcanice fn sec. XV X V III ); Europa de
sud-est i Mediterana.
La aceasta sectie au participat 5 specialisti din Romania cu comunichi : prof. Eugen Sta-
nescu (Inst. de studii sud-est europene), In comunicarea Continuitatea constiinfel nafionale la
popoarele sud-est europene. Primele premise medievale (pind la sfirsitul secolului al XV-lea). Pri-
vire comparativd, a sustinut teza continuitatil, dind numeroase exemple probante ca In aceasta
problema fundamentald nu exista discontinuitate, ruptura, Intrerupere.
Prof. 8L tefttnescu, directorul Institutului N. Iorga", In comunicarea sa Etape fn dez-
vollarea socieldfit din Principatele Romdne4n Emil Mediu. Peisajul rural, a subliniat ideea con-
tinuitatil, elementele eomune i ceie specif ice in dezvoltarea societatii romanesti si a celor din
tArile balcanice. Mitropolitul Ardealului dr. Antonie Plamadeala In comunicarea Biserica orto-
doxd romdnd i relafiile et on bisericile din Balcani fi Oriental crestin fp sec. XV IX VIII.
.Aspecte socio-culturale, a arlitat, pe baza unei bogate informatii documentare, rolul bisericil orto-

www.dacoromanica.ro
5 CRONICA VIRTU $TIINTIFICE 1147

doxe romine de sprijinitoare a culturii, ca factor insemnat in mentinerea identitätii etnice a

popoarelor de confesiune ortodoxl, intrate sub stApinirea otomaná.
Lector dr. Mihai Maxim (Universitatea din Bucuresti) In comunicarea Considerafii privind
statutul Tart lor Romdne fafd de Poarla otomand In evul media a prezentat trAsAturile definitorii
pentru continuitatea i autonomia statelor romAnesti in evul mediu.
D orin Matei, redactor la Magazin istoric" , a prezentat comunicarea, realizatA In cola-
borare cu prof. Bogdan Murgescu, Continuitate i discontinuitate in comerful Moldovei la miflocul
secolului al XV I-lea. Monopolul comercial otoman", in care s-a dovedit, cA in ciuda instaurarii
la mijlocul sec. al XVI-lea a asa zisului monopol comercial otoman", comertul Moldovei, a con-
tinuat sA se facA i cu alte tad, pentru cele mai multe produse.
Prof. Eugen StAnescu in ziva de 1 sept. si prof. Stefan tefAnescu in ziva de 2 sept. au
prezidat sedintele de lucru, Wind comentarii pe marginea lucrArilor prezentate.
In celelalte zile ei au plticipat la discutii, f Acind interventii de clarificare i completare
a unor probleme ridicate in comunicArl.
La Epoca modernd s-au dezbAtut temele: Forfe sociale i impactul lor asupra avintului ideit
nafionale, a constiinfei nafionale si in formarea statelor balcanice (Istoria soclo-economicA In sec.
XVIII XIX ; dezvoltare politicA i ideologicA ; SchimbArl de mentalitate, istorla stiintei si
evolutia institutiilor culturale) ; Sud-estul european in relafiile internalionale (sec. XV II X IX);
Reuolulia francezd i impactul ei asupra sud-estului european.
Prezenta romAneascl la sectia de istorie modernA s-a manifestat prin Dan Berindei
secretar al Comitetului national al istoricilor romAni, Al. Dutu, redactorul sef al Revistel de
studii sud-est europene", Aurora Ilies si Vladimir Diculescu, membri ai Institutului de Istorie
,,N. Iorga", Ecaterina Taralunga (Consiliul Culturii i Educatiei Socialiste), Dumitru Preda
(cercetAtor la Centrul de Istorie i Teorie Milliard). N. Ciachir (conf. dr. la Fac. de Istorle a
UniversitAtii din Bucuresti).
Speclaliptli romAni au fost prezenti prin comunicAri in cadrul a trei dintre cele cinci
subsectil. Aurora Ilies a evidentiat, in comunicarea Exportul de sare In sudul Dundrii i implt-
Wile sale In politica economicd a I drilor romtine (sec. XVII-XIX ), importanta comertului
de sere exportatA din Tara Romineascil In Peninsula BalcanicA, inclusiv la Constantinopol,
in cursul veacurilor mentionate; Vladimir Diculescu a prezentat In comunicarea Gazeta
Transilvaniei" fi uniunea Bulgariei 1885 ecoul pe care 1-a avut Intre rorninii din Transil-
vania reunirea Rumeliei la principatul Bulgariei, eveniment considerat de el ca un nou ar-
gument pentru unirea lor cu statul roman de la sud si est de Carpati, iar Dumitru
a sustinut comunicarea Constiinfa nafionald in secolul XIX in Sud-Estul Europei. Rolul fac.
lorului militar. Cazul Romdniei, in care a scos In relief trAsAturile fundamentale ale pro-
cesului de eliberare a romAnilor din secolul al XIX-lea in contextul Europei de Sud-Est ;
Ecaterina Taralunga si-a consacrat comunicarea temel Rolul Mdrii Mediterane in opera
istoricd a lui Dimitrie Cantemir, prilej folosit pentru a face o larga trecere in revistA a unor
aspecte importante ale creaj lei stlintifice cantemiriene.
Alexandru Dutu a fost copresedinte al subsectiei Schimbdri de mentalitate; istoria stiinfet
si a evolufiei institufillor culturale, iar Dan Berindei coresponsabil al subsectici Sud-Estul
Europei i relaliile internalionale. Al. Dutu a prezentat, in sedinja de Inchidere, raportul
privind subsectia prezidatA, ca i cel privind masa rotundA Comunitalea culturald balcanied,
iar Dan Berindei a redactat partea a 2-a a raportului referitor la subsectia Sud-Estul Europet
fi relafiile internalionale, prezentat In sedinta de inchidere de prof. D. Djordjievid (S.U.A.).
Al. Dutu a tras concluziile sedintei pe care a prezidat-o, prilej pentru a lua pozitie fatA de
o comunicare obiectivIstA" a lui Bela Borsi-KAlmAn privind imaginea despre societatea roma-
neascA a emigratilor revolutionari unguri in epoca Unirii Principatelor, cerind analiza criticA
a cliseelor" mentale negative. Dan Berindei a intervenit In discutia din cadrul subsectlei Islorla
socio-economicd, f kind observatil i completAri, referitoare la unele comunicAri, consacrate
rAscoalei aianilor sud-dunAreni, expansiunii comertului de sare romAnesc i penetratiel economice
a Germaniei i Austro-Ungariei In Sud-Estul Europei la sfirsitul secolului al XIX-lea. In cadrul
subsectiei consecrate Revolutiei franceze, Al. Dutu a subliniat intr-o interventie insemnAtatea
urmaririi cAilor de comunicare oralA in studierea legAturilor miscArilor europene i a evidential
prezenta mai accentuatA a ideilor Revolutiei franceze in Principatele romane fatA de celelalte
tArl din aonA. In cadrul subsectiei Sud-Estul Europei i relaftile internalionale au luat cuvintul
N. Ciachir, care a evidentiat rolul important al RomAniel in ultimele decenii ale secolului al
XIX-lea in spatiul sud-est european, si Dan Berindei, care a subliniat importanta primordialA a
statelor sud-est europene in procesul afirmArii lor, deseori impotriva vointei l dorhitelor manlier
puteri, a fAcut o paralelA intre RomAnia st Serbia in epoca procesului lor de eliberare.

www.dacoromanica.ro
 1'148 CRONICA VIETII ETIINTIFICE

Dan Berindei si Al. Dut.0 an luat parte la sedinta plenara a seclici cia istorie moderna,
unde au luat arnindoi cuvintul, eel dintii propunind e ilru congresul viilor din 1994 tema State
mici fi mari puteri, iar eel de-al cloilca temaCultura :eriFa in secolul XIX. Schimbdri in mental Hale.
La Epoca contemporand (sec. XX ) au lost dczbatute urmaloarele tame : Turtle balcanice
In prima furnatale a secolului XX ; Al 2-lea rd.:1mi mondial, Rezistenla i coluborare, Balcanii in
relagile internafionale dupd al doilea razboi mondial si Su(-Eslul Europei dupd al doilea rdzboi
mondial. Rezultale sociale si econoinice.
Prezent.a romaneasea s-a evidentiat la lucrarile sectiei de istorie contemporana prin Cris-
tian Popisteanu, redactor sef la Magazin istoric", Trojan Udrea, cerectator principal la Insti-
tutul de Istorie N. lorga", conf. univ. Nicolae Ciachir, Gli. Buzatu, cereetator principal la
Institutul de Istorie i Arheologie A . 1). Xenopol" din Iasi, Gelcu Maksulovici de la Muzeuf
national de istorie si Dumitru Preda de la Centrul de istorie i teoric rnilitard.
La 30 august au fost sustinule comunicatile lui Gelcu Maksu tovici Solidarilatea poporu-
lui roman cii rezistenfele antirasciste din Balcani, in special cu poporul albanez si Eugen Preda
(prezentata de Cristian Popisteanu) Balcanii in corespondenfa dintre Churchill si Roosevelt in
limpul celui de-al doilea rdzboi mondial In cloud subsectii diferite, prezentind ficcare un aspect
de istorie contemporana, dar totodata evidentiind i pozitia Romanici in anii conflagrapei. In
ziva urmatoare, au prezentat comunicari : Traian Udrea Asupra manifestdrilor diferite ale
miscarii de rezistenfa antirascisla din farile balcanice , N. Ciachir (comunicata de Cristian Popis-
teanu) Revolufia romana din august 1941 contribufie de searnd la preibusirea sistemului de
dominafie hitlerist din Sud-Estul Europei §i Cristian Popisteanu Presa suedezd des pre actul
istoric de la 23 August 1944 din Romania si consecinfele Sale in Sad-Estul Europei, fiecare su-
bliniind rolul de searna jucat de tarn noastra In procesul eliberarii Sud-Estului de fascism. La
1 scpternbrie, Traian Udrea a prezentat o comunicare despre Marile di ficultafi ale econorniei
romane la srirsitul celui dc-al doilea razboi si in primii ani postbelici, iar la 2 septembrie Cristian
Popisteanu a sustinut comunicarea Progresul ideii conferinfei balcanice la Mall nivel.
Cristian Popisteanu a prezidat i condus sedinta din 31 august consacrata temei Dezvol-
tarea politica a Walton balcanice, iar in dirnineata acelciasi zile subsectia Al doilea rdzboi mondial.
Rezistenba si colaborare (partca a II-a).
In afara comunicbrilor sustinute in cadrul sectiei de istorie contemporand, Cristiart Popis-
teanu i Gheorghe Buzatu au fiicut interventii in cadrul lucrarilor subsectiilor : Al doilea rdzbol
mondial. Rezistenla i colaborare, In amindoua sedintele ei de lucru, Cristian Popisteanu la sub-
sectia Dezvoltarea politica a (ardor balcanice, iar D. Preda a facut o interventie in cadrul subsectiel
Bela/We internationale pina la al doilea rdzboi mondial. In aceste interventii au fost facute unele
completari ori au fost aduse corectari la asertiuni ale celorlalti participanti in problemele relatiilor
Romaniei cu marile puteri, In cea a rolului Ronianiei in cadrul Micii Intelegeri si a Intelegerii
Balcanice, In problema pozitiei Romaniei rata' de minoritatile nationale in perioada interbelica el
In cea a rolului Partidului Comunist Roman in realizarea revolutiei din august 1944.
In cadrul secfiei de linguistied conf. univ. dr. Matilda Caragiu Marioteanu (Universitatea
Bucuresti) a prezentat, la tema interrelatii bilingve", Gramatica anonimd sau macedoolahd a lui
Mihail G. Boiagi (V iena, 1813 ) unde a fost pima in lumina contributia europeana a unui umanist
aroman care a elaborat prima grama tic(' scrisa cu alfabet latin a anonimei, fund i prima afirmare
stiintifica a apartenentei acesteia la romanitatea nord-dunareana. Totodata, autoarea a fost
responsabila a subsectiei Probleme teoretice. Interrelatii multilingve", unde a propus elabo-
rarea unui Dictionar plurilingv balcanic". In cadrul secliei de literatura, la tema Gindirea
literara in evul mediu" prof. univ. dr. Gh. Mihaila (Universitatea Bucuresti) a prezentat o bine
prixnita comunicare despre Izvoarele anlice, bizantina, nord-slave i romanesti ale Cronograrutui lui
Mihail Moxa, 1620.
In cadrul secfiei de arle, conf. univ. dr. Razvan Theodorcscu (Institutul de Arte Plaslice
N. Grigorescu"), presedintele Comitetului National de $tudii Sud-Est Europene i reprezentant
al tarii noastre in Comitetul International, a prezentat comunicarea Sincronisme europene i dis-
paritali locale : barocul romdnesc in sec., XV I I XVIII la tema Arta balcanied in epoca redestep-
leirilor nafionale". Totodata, el a condus lucrarile sectiei de Pictura si arte decorative", ca res-
ponsabil si in final a fost raportorul Sectiei de arte in plenara Congresului ; de asemenea, a jucat
un rol activ in discutiile la masa rotunda Centrele de de:voltam artistica in piclura balcanied a sec.
XVIXVII.
In cadrul meselor rotunde, o participare deosebit de apreciata a avut delegatia romana la
urmatoarele tame : Muntele. Au avut cmnunicari : Stefan Stefaneseu, Carpafii in istoria poporu-
lui ronthn ; Nicolae Nestor Vornicescu, Carpalii Athos-ul romanese centru ortodox de spirt-
facilitate si collard. La discutii au mai participat cnintervenii substantiale Zoe Petre si Zoe Kal-
man (Cluj) ; Studial comparat asupra ramiliei la popoarele bulcanice fn epoca modernd. A participat

www.dacoromanica.ro
7 CRONICA VIETH $TIINTIFICE 1149

la discutii Lidia Gaja Dinu ; Comunitalea culturald bal canted. Dezbaterile au fost conduse de
AL Du tu si a avut o comunicare cu multe elernente de noutate Nicolae Duni (Inst. teo-
logic Bucuresti); Crestindtalea in Balcani pind in secolul al VI-lea. A fost prezentatA o
interesanta comunicare a dr. Antonie PlAmAdealti privitoare la un cArturar protorornAn din
sec. IV necunoscut pinA azi.
Cu prilejul Congresului, delegatia romAnA a pregAtit un stand de carte istoria, artisticA,
socialà si politick Volumele prezentate acoperind perioada 1985-1989 s-au bucurat de o
foarte bunA primire, oglindind, prin varietate i numAr, bogata activitate de cercetare a oame-
nilor de §tiinra romAni in domeniul studiilor sud-est europene. Cu acelasi prilej a fost prezentat
un numAr din Revue des etudes sud-est europeennes" dedicat Congresului de la Sofia (actiuni
similare s-au datorat Italiei, Austriei, Cehoslovaciei, R.F. G.).

In timpul lucrArilor Congresului a avut kc intr-un cadru festiv ceremonia conferirii titlului
de doctor honoris causa ai UniversitAtii Chiril si Metodiu" din Sofia profesorilor D. Obolenski
(Anglia), K. D. Grothusen (R.F. G.) si I. N. Toporov (U.R. S. S.).

Lucrhrile Congresului s-au desfAsurat in bune conditii organizatorice in Palatal Culturit

asigurindu-se, intre allele, traducerea simultand in 4 limbi la sedintele plenare si la marile terne.

Considerdm, in incheiere, cA prezenta stiintei romAnesti la Congres s-a facia simtitA, la un

nivel stiintific competitiv, la aproape toate secii1e, subsectiile i mesele rotunde ale Congresului,
fapt subliniat, de altfel, si in rapoartele-sintezd din sedinta de inchidere a Congresului.
In cazurile in care unii dintre cei inscrisi la Congres nu au putut participa, absenta kr a
lost suplinitd, uneori prin prezentarea comunicarilor celor absenti, alteori prin interventil in
discutii ale celor prezenti.
Dezbaterile s-au desf Asurat, in general, intr-o atmosferà destinsk de cooperare stiintificA
colegialii. In cazurile rare In care s-au ridicat uncle problerne care se abAteau de la adevArul
istoric , reprezentantii nostri au dat replicile de rigoare.
Cel de al VI-lea Congres de studii sud-est europene a probat o data in plus valoarea colii
stiintifice romilnesti, capacitatea ei de a tine pas cu cele mai bune realizAri din alte tári, impor-
tante stiintifick a unor asemenea manifestAri internationale, ca si necesitatea prezentei specialis:
tilor romAni in dialogul stiintific international.

CONGRESITL MONDIAL DEDICAT BICENTENARITLITI

REVOLUTIEI FRANCEZE

Printre numeroasele manifestAri stiintifice ocazionate in intreaga lume de an iversarea

Bicentenarului Revolutiei Franceze, Congresului Mondial desfAsurat la Paris intro 6 si 12 iulie
1989 i-a revenit un rol deosebit. El a reprezentat incununarea unei campanii de pregatire, asupra
cAreia am atras atentia in 1988 chiar in paginile acestei reviste.
Pentru a lAmuri mai bine efortul insurnat, semnificatia acordatii i rezultatele obtinute
rn-am adrcsat, odatà sosit in Capitala Frantei, pentru a participa la lucrArile sale, profesorului
Michel Vovelle, directorul Institutului de istoric a Revolutiei Franceze de la Sorbona i presedin-
tele Comisiei nationale de cercetare istorich pentru Bicentenarul Revolutiei, organizatoare a
Congresului.
intrebare Cind si sub ce auspicii au inceput pregAtirile stiintifice franceze pentru Con-
gresul Bicentenarului?
Rdspuns Din 1984 activeaza efectiv sub auspiciile Centrului national de cercetare
stiintifkeh (C.N.R.S.) Comisia NationalA al carui secretar, apoi conducAtor am devenit. A fost
o idee a prof esorului E. Labrousse, primul ei presedinte, decedat anul trecut, carula Annales
historiques de la Revolution Francaise" Ii dedicA un nr. special. Comisia a avut un rol coordona-
tor, stimulind preparativele, popularizindu-le, publicind in acest scop buletinul bilarrtier pe care
11 cunoasteti, cu aparitie anualà.

6 c. 2034 www.dacoromanica.ro
1150 CRONICA VIETII PUNTIFICE 8

Thlrebare Care au fost rezultatele principale ale actiunii Centrului dvs. ?

Rdspuns Pe plan intern remarcabila ramble Indeosebi angajarea tuturor regiunilor
tarli ; uneori iniiativele regionale au cunoscut o amploare nationala i chiar internationala
de remarcat reuniunile stiintifice de la Rennes, Lille, Belfort, Besangon, Clermont Ferrand.
Pe plan extern am Intretinut legAturi cu 60 de tad. Uneori rezultatele au depAsit asteptarile, ca
In Italia, unde au avut loc 86 de colocvii, Statelc Unite cu 50 de reuniuni stiintifice, cele douA
date germane, Peninsula lbericA, Japonia. piffle lumii a treia si-au adus contributia lor. in
Anglia, desi existA specialisti de renume international, individualismul britanic si-a spus cuvintul.
Inlrebare Care este rolul Congresului Mondial in cadrul acestor manifestari?
Rdspuns Congresul mondial reprezinta o incununare a tuturor manifestilrilor anterioare.
0 anchetA condusa de la 1789 pinA in zilele noastre, la care au lost invitati sA rAspundA istorici,
filozoii, politologi, specialisti in literatura i arta.
intrebare De ce ati ales ca temi generala a Congresului, imaginea Revolutiei Franceze?
Raspuns Pentru actualitatea i universalitatea ci. Am urmarit sa reunim pc toti parti-
cipantii la Congres intr-un portrct de famine.
Intrebare Considerati cA acest portret de familie va duce la lnlAturarea polemicilor
deschise In ultimii ani In interpretarea Revolutici?
Rdspuns Nu, desi urinarim pe cit posibil un consens national si international. Un nivel
polemic ramble viu, discutiile pot deveni constructive. Dovadd i dialogul meu cu Pierre Chaunu
sau Fran gois Furct. Dinarnica creatA de Bicentenar i favorizatA de Congres e menittl sA lArgeasca
cunoasterca de teritorii noi, care nu erau explorate, sA fereascA imaginea Revolutiel de sclerozii,
sil prezinte intr-o nouA lumina ideile foga pe care Revolutia FrancezA le-a proiectat in lume ei
felul in care We au fost purtate sau rcluate de-a lungul timpului de liberali, radicali sau de mis-
carea muncitoreascA. in acelasi timp Congresul a fost glndit ca un contact afectiv intre cei care
luptA pcntru progres i considera Revolutia FrancezA ea un eveniment fondator contemporan.
Intrebare Care este opinia dvs. despre participarea tarIlor din Estul Europe!?
Rdspuns Ea este bine venitA si am incurajat-o personal. Salutam prezenta prietenilor
nostrl romani i regream In acelasi timp imposibilitatea participarii personale a tuturor celor care
au trimis comunicArl. VA dorim tuturor succese In activitatea dvs. stiintificA i o participare mai
ampla. Pe curind.

Sedinta inaugurala a avut loc in amfiteatrul mare al Sorbonei, in prezenta Presedintelui

Republicii, Frangois Mitterrand. Deschiend lucrArile Congresului, alocutiunea sa a pus in lumina
semnificatia contemporana nationala l universalA a evenimentului. Cu acelasi prilej profesorul
Michel Vovelle a prezentat obiectivele Congresului.
Chiar din dupa amiaza zilei de jol, 6 iulie, au Inceput lucrArile pe comisii in celelalte amfi-
teatre ale Sorbonei. Vastitatea tematicii abordate a impus nu numai adoptarea unor titluri foarte
generoase pentru preocuparile ficcAreia din ele, ci i stabilirea unor teme generale diferite pentru
acceasi comisie. Astfel sub auspiciile Comisiei 1-a s-au prezentat comunicdri privind a) Franta In
Revolutic ; b) Opinia publica si propaganda in Franta ; c) Presa straina i ecoul imediat al Revo-
lutiei. La Comisia a II-a au fost dezbatute tennle : a) Valorile Revolutiei ; b) Primirea Revolutiei
In afara Frantei. In cadrul Comisiei a III-a au fost abordate temele : a) Lecturi ale Revolutiei ;
b) Revolutia Invatatil. In cadrul Comisiei IV comunicArile au fost concentrate In jurul temelor :
a) Revolu tia I miscArile nationale ; b) Revolutia in gIndirea si practice politica, ambele teme
privind secolele XIX XX. far Comisia a V-a a dezvoltat temele : a) A citi, a vedea, a asculta
Revolutia ; b) Memoria Revolutiei.
Marea majoritate a celor peste 300 de comunicAri au fost incluse prin procedeul foto-offset
In trei masive i elegante volume publicate de Pergamon Press, casA de editurA englezA cu ramifi-
cap! internationale, apartinind corporatiei Maxwell Communication.
Congresul s-a incheiat prill sedinte plenare de rapoarte pe sectiuni tematice, printr-un
raport final prezentat de Michel Vovelle i printr-o alocutiune de Inchidere rostita de Jean NA1
Jeanneney, presedintele Misiunii Bicentenarului i Dcclaratiei drepturilor omului, care a coordo-
nat toate manifestArile franceze prilejuite de aniversarca Revolutiei din 1789.
Abordarea probleinalor privind desfAsurarea Revolutiei in Franta cu preparativele, semni-
ficatiile i receptarea nationala peste timp a fAcut obiectul integral al sedintelor Comisiel I-a, a1
unor sectii tematice ale Comisiel a II-a (Istoriografia francezA de la 1792-1914 ; Lecturi revolu-
tionare in Franta), dar si a unor comunicAri disparate.
In ce priveste pregAtirea Revolutiei, s-a remarcat comunicarea rezultatelor unei anchete
americane colective pc calculator, asupra caietelor de doleante (de parohii, ale stArii a treia si ale
nobilimii), pentru a discerne frecventa acestora (Gilbert Shapiro, Pittsburg). Umitate conventio-
nal la 12, cele mai rAspindite cereri debuteazd cum era de asteptat cu impunerea i drcpturile
www.dacoromanica.ro
9 CRONICA VIETL VITINTIFICE 1161

de control, dar i cu necesitatea i problematica stdrilor provinciale. Se cant?' explicatii pentru

cifrele mull inferioare obtinute In ceea ce priveste dublarea reprezent antilor sitirii a treia I votul
individual. Se uitd cd dublarea amintitd fiind fapt Implinit prin decizia regald nu mai avea rost
sA figureze ca revendicare. Dintre incerarile de rezolvare a unor probleme importante prin
metode de istoric cantitativd mai amintim : Ucenicia celaleniet : parliciparea electorald a celor
de la fard fl a celor de la ora7, 1789 1793, studiu comparativ care cautd sã rAspundd observatier
lui Fr. Furet cd pind acum studierea alegerilor a fast net lijatd In favoarea miscdrilor populace
si a eluburilor (Melvin Edelstein, New York) i Formarea urzei imagini contrarevolujionare. Sta-
rea a doua a Adundrii Constituante, 1789 1791 (Alison Pat ick, Melbourne),
Aldturi de asemenea tentative de sinterd se Inscriu si comunicdri de tip analitic, ca 1789 :
motion et adresses, le Languedoc ecrit a Paris, fundamentatA integral pe documente de arhivd (Jean
Pierre Donnadieu, Montpellier). l:n raport similar !mire general si particular ea preocupare sie
poate stabili i Intre comunicdrile Imaginea Parisului de la 1789 la 1794; Paris, capitala Revo-
luf iei (Rayrnonde Monnier, Paris) si L'accueil fait a la Revolution par l'Electorat parisien de
l'an IV (Emile Ducoudray, Paris).
Unele comunicdri privesc istoria compare-id, ca : Sociabilitatea politica in Europa 7i in
America in epoca Revolujiet Franceze (Jean Boutier, Bordeaux, Philippe Boutry) care eonchide
asupra unicitAtii experientmi Iranceze. Concluzii In legdturd cu o problemd generald ca Meeani4-
melt de formare ale opiniei publice in Revolujie au ca bazd apropieri I depsebiri Intre Paris si
Marsilla in primele luni ale anului 1793 (Paolo Viola, Pisa). Altituri dc dispozitivul metodologic
obisnult al istoricului se Inscriu i metode ale unor discipline mai mult sau mai putin Inrudite. De
pildd studiul lingvistic al unor relatari de presd in jurul masacrului de pe Clmpul lui Marie s) a
mortii lui Marat, pentru a se sublinia necesitatea studierii documentului de presd nu numai in
scopul repertorierii faptelor, ca In comunicarea Presa 7i evenimentul discursio (Marie-Anne Cul;
dicelli, Jacques Guilhaumou, Paris). Comunicarea Presa in faja Revolufiei (Chantal Thomas,
Lyon) pleacd de la munca de inventariere si de descriere exhaustivd a presei din 1788-1789, In
vederea Colocviului de la noul Muzeu al Revolutiel din Vizille. Mesajele Informative publicate
sau utilizate de Marat In gazeta sa shit reevaluate ca imagine a campanici din L'Ami du peuple"
In cucerirea Franfei (Olivier Coquiard, Paris). Imaginea Revolutiel este urmAritd si In presa
provinciald (Hugh Gough, Dublin), sau In cea religioasA (Jean Claude Meyer, Toulouse).
Se propune studiul distrugerii unor imagini, cum este aceea a nobilimii prin pamfletVle
bretone (Roger Dupuy, Rennes), dar I crearea altora dernocratice, ea In comunicdrile Imagini
ale sarbatorii Federajiei. Celebrare sau comemorare in cautarea unei simbollstici noi (Elisabeth Liris,
Paris) sau Revolufia vdzuld prin sarbatorile Federajiei in Limousin, 14 iulie 1790 (Paul D'Hollander,
Limoges).
Mai multe comunicári privesc raporturile femeii cu flevolutia Francezd : Femeile I Revo-
lufia Franceza (Marie France Brive, Toulouse), pe marginea organizdril unel expozitil cu aceastd
temA cu prilejul Colocviului international organizat de Universitatea locald ; Femeia fi politica
in epoca revolufiei democratice(Hariet B. Applewhite, New Haven, Connecticut, Darline Gay Levy,
New York), Imaginea femeii celdjean in spiritul public, Paris 1793 (Susanne Petersen, Hamburg).
Dona comunicdri evocd raporturile dintre Revolutia Francezd i francmasonerie Priniirea
Revolufiei in sinul francmasoneriei militare 1789 1815 (J. L. Quoy-Bodin, Paris) si Celebrare.a
centenarului Revoluftei la Marele Orient al Franfei (Daniel Ligou, Dijon).
Alte cloud comunicdri reflectd situatia i atitudinea populatiei de culoare : Oamenil de
culoare la Paris in ajunul Revolufiei (Pierre H. Boulle, Montreal) ; Mi7carea populard pi abolirea
sclaviei in anul II (Jean Claude Halpern, Paris).
0 mentiune speciald se cuvine originalei comuniedri Ideologie la bursa, prezentatd de isto-
ricul american Robert Darnton, despre speculatille la bursd ale lui E. Clavière si J. P. Brissot.
Retorica revolulionara 7i imaginea Revoluliel ocazioneazd o privire generald (Ezra Talmor
Saseha Tahnor, Haifa). Mai multe comunicdri privesc iconografia i simbolistica revolutionard
(John Markoff, Pittsburg, Annie Duprat, Arundhati Virmani, Delhi, James A. Lith, Canada,
Antoine de Baecque si Jean Charles Benzaken, Paris). Moda vestimentard in timpul Revolutiet
nu este nici ea uitatd (Anne Marie Kleinert, B3rlin).
Un grup de comunicdri a pus In valoare in cadrul celei de a doua Comisii aportul ideologic :
Revolujia Francezd un scandal fondator punclul de vedere al jurisconsuljilor artizani ai codulul
civil (E. Guibert Sledziewski, Strasbourg) ; Spiritul revolufionar In Franja (1789-1794): o In-
cercare de analiza socio-psihologicd (Jan Baszkiewicz, Varsovia); Schijd a unei analize : ideologla
in Revplufia Francezd (Jan Ifversen, Copenhaga) ; Ideea de morald, un instrument ideologic in
slujba Revolufiei (Serge Leroux, Canada) ; Etica iluministä franceza I Revolufic morald fi catehism,
1789 1815 (Jacques Domenech, Cairo). Revolufie, suveranitate, istorie : complicitatea a fret
concepte (R. J. Ribeiro, Sao Paolo) ; Libertale , egalitate, fraternitate . Observafii asupra efi-
cacitafii simbolice a trei ideologeme (Josiane Boulad-Ayoub, Montreal) ; Imagini 7i apropieri ale

www.dacoromanica.ro
 1152 CBONICA VIETII TIINTIPICE 10

montaniarzilor. 0 istorie a lor este posibild? (Frangoise Brunel, Paris) : Un cuvint de ordine al
propagandei revolufionare in primavara anului I II (Sergio Luzza to, Pisa) ; Xofiunea de demo-
craf ie reprezentativa, legatul neo-iacobin (Bernard Giblet, Paris). Thermidor i Republica con-
stitufionald imposibild (Furio Diaz, Pisa) : Imaginca Revolufiei in gindirea ideologilor (Brigitte
Schlieben-Lange, Fanz Knapste'n, Frankfur 1).
In cc priveste revolulionarca dreptului rnenliontun Paadiumul libertaf vicisil-
tudini ale juratului criminal (lsser Weloch, Columbia) ; Cci patru 89" sau semnificafia rofundd
a Reiolubei Franceze pentru dezvollarea constitufionalismului de origine occidentald in lume (Voichi
Itiguchi, Tokio) ; I nfluenla Revolufiei Franceze in nollunea de drept; ideea de legislafie civild i
nastr; dreptului nioden (Naoki Kamavana, Ilimeji, Japonia).
Uncle comunicAri reconstituie imaginea unor personalitAti ale Revolutiei: Lafayette,
om simbol (Zofia Libiszowka, Lodz); .Robespierre, o politica a filozofiei (Georges Labica, Paris);
Barnave si Babeuf, doud imagini ale Revoluliei (Galina S. Certkova, Moscova). Se cuvine aciAu-
gatil aici i ideea prezentArii unor eroi simbol din timpul Revolutiei, ca Diogene (Klaus
Herding, Hamburg).
Pleclnd de la investigarea raporturilor Revolutiei Franceze cu istoria literarA (Jan 0. Fis-
cher, Praga), un intreg grupaj studiazA aspecte ale literaturii din timpul Revolutiei Franceze.
In ce priveste mostenirea Revolutiei ea este evocatA prin raporturile politice dintre stinga el
dreapta : Revolufia Francezd, una din sursele Rezistenfei (Georges Sentis, Paris) ; Mostenirea
Bevolufiei Franceze in ziarul misedrit de rezistenfd Liberation", 1941-1944 (Laurent Douzou,
Arpajon, Franta), dar i Revolufia Franceza vazuta de colaborafionisti, 1940-1944 (Tanguy
l'Aminot, Paris). DacA o sedintA specialA era dedicatà lecturilor contrarevolutionare din Franta
in epoca Revolutiei Franceze, mai multe comunicAri au cAutat 0 defineascA raporturile Revolu-
tiei cu liberalismul, catolicismul, dar i cu gindirea i miscarea socialistA.
Momente din istoriografia francezA de la 1792 la 1914 cu privire la Revolutia FrancezA
incearcA sd reconstituie transformArile imaglnii acesteia de la Silvain Marechal, Rabaut Saint-
Etienne, la Jules Michelet, Louis Blanc, Cabet, Toqueville, D-na de Staël, de la H. Taine,
E. Renan, la Alphonse Aulard, Augustin Cochin, Albert Mathiez i istoriografia celei de a III-a
Republici. (G. S. Kucerenko, Moscova, Anne Marie Duport, Nimes, Beatrice Fink, Maryland,
Linda Orr, Durham. B. S. Itenberg, Moscova, Nathalie Krikorian, St. Cloud, James Friguglieti,
S.U.A., Fred Schrader, Berlin, Annie Crepin, Paris). Unele comunicAri privesc receptarea
Revolutiei Franceze in dictionare i Revolufia Francezd i cuvintele: cazul parintelui Buie, 1792
(Roland Mortier, Bruxelles) §i Imaginea Revolufiei in Grand Dictionnaire universal" de Pierre
Larousse, sec. XIX (Marie Claude Baron, Paris), Diefionarele i imaginea Revolujiei (Ulrich
Ricken IIalle).
Amprentele Revolutiei asupra procesului instructiv-educativ sint atestate de comunicA-
rile privind mentalitatea revolutionarA in imaginarul pedagogic (Carlo Pancera, Ferrara), inte-
grarea Revolutiei in procesul educativ, prin imaginile din scoala primarA de la 1870 la 1989
(M. GaulupeaU, Rouen).
Imaginarul Revolutiei a fost legat si de genul profetic, prin subiecte ca Fecioara revolu-
fionara", Maria In poetnele Palinodului din Caen in epoca revolufionard, Ruinele profetice si
revolufia, Formele colosale in imaginarul Revolufiei, Louis Sebastien Mercier, profet qi judecator al
Revolufiei, Louis Claude de Saint Martin, martor al Revolufiei, Revolufia ca apocalips pozitiu
(Saint Martin) Si apocalips negatio (de Maistre).
*edinte speciale au fost dedicate scenei literare a Revolutiei de la 1789 pinA dzi, Revolu-
tiei i imaginilor sale in arta', muzicii revolutionare, comemorArilor Revolutiei, simbolurilor si
amintirii ei.
In aceste sedinte spatiul francez s-a bucurat de o atentie constanti. Dar nu mai putine au
lost si comunicArile care si-au propus integrarea Revolutiei Franceze in ansamblul istoric euro-
pean si universal, fie urmArind ecourile din presa strAink, lecturile strAine ale Revolutiei, fie
influenta in miscArile nationale din Europa pinA in Extremul Orient, ecourile Revolutiei franceze
in gindirea i praetiea politica* universalA, contributia istoriografiei strAine la cunoasterea Revo-
lutiei Franceze si a impactului sAu in diverse regiuni ale lumii.
Printre personalitAtile franceze i internationale cfre au mai participat la Congresul
Mondial dedicat Bicentenarului Revolutiei Franceze fie cu comunicAri personale, fie cu elabo-
area unor rapoarte sau prezidarea unor sedinte, mai mentionAm pe Maurica Agulhon, Kalman
Benda, Louis Bergeron, Jean Paul Bertaud, Marc Bouloiseau, Georges Castellan, Charles Olivier
Carbonell, Tadami Chisuka, Roland Desne, Alan Forrest, Marita Gilli, Hervb Hasquin , Karel
Herman, Dominique Julia, Douglas Johnson, Pascal Kitromilides, Bela Kopeczi, Domokos
Kosary, Hans Jurgen Liisenbrick, Predrag Matvjevic, Claude Mazouric, Jean Nicolas, Rolf Rei-

www.dacoromanica.ro
11 CRONICA VIETII 1111TrIFICE 1153

chardt, Daniel Roche, Armando Saitta, Vladislav Smirnov, Jean René Suratteau, Rudolf van
Thadden, Nikolai Todorov, Kare Tonnesson, Louis Trenard, Paul Viallaneix, Denis Woronoff s.a.
Din Romania, in afarà de comunicarea noastrA cu tema : Revolulia Francezd In oglinda
tunanismului si a fraternitàfit latine, au mai prezentat personal comunicAri : Alexandru Zub,
Impactul Marelui 1789" in spafiul romdnesc : difuzare, adaptare, difracfie si Stefan Lemny,
Nicolae lorga, istoric al Revolufiei Franceze. Ele au fost primite favorabil si au stirnit discutil
fertile. Cei trei participanti romani au intervenit si in alte sedinte cu completAri sau precizAri,
.ori de cite od a fost posibil sé punk in luminä contributia istoriografica t punctul de veder e
romanesc. Au mai trirnis comunicAri Alexandru Dutu, Miscdri de eliberare, miscdri nalionale ;i
maginea Frantei revalutionare In Sud-Estul Europei; Constantin erban, Revolufia Francezd In
istoriografia romdneascd a secolelor XVIII si XIX.
Congresul a mai inclus mesele rotunde Fem2ile i Revolufia; Marea nafiune" , Europa
Centrald si Thvalufia France.z.1 i SimMica retr3lulio lard. Culturd i revolufie. Congresistii au
fost primiti de Laurent Fabius, Presedintele AdunArii Nationale, au vizitat expozitii si au
fost invitati sl asiste la marea parade de la 14 iulie, organizata de Misiunea Bicentenarului sub
semnul evocArii istorice.
Exceptional organizat, Congresul Mondial dedicat Revolutiei Franceze a reusit nu numai
-sA redea polivalenta fenomenului istoric aflat in dezbatere i vastitatea imaginarului creat in
jurul sari, ci i sA promoveze necesitatea unitAtii in diversitate in numele universalitAtii cunoas-
terii stiintifice si a aspiratiilor umane.
Nicolae Liu

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
CARTEA ROMANEASCA SI STRAINA DE ISTOR IE

ION TODEBA§CU, Unitatea romd,neaseci medievaid, vol. I, Edit. §tiin-

tificä i enciclopedia, Bueure§ti, 1988, 243 p. +ilustr.

A vazut lumina tiparului, de curind, primul volum al unei cArti remarcabile, inchinatg
unitAtii poporului roman in evul de mijloc, elaboratA de Ion Toderascu. Distinsul istoric abor-
deazA, deci, o temA pe cit de insemnatA, pe alit de dificilA. Asupra Intliului aspect nu avem
nu mai este necesar a ne opri. In privinta dificultAtilor acesteia, insA, se cade sA amintim cel
putin cloud, din cite vor fi fost In fapt. Mai intii vastitatea lucrArilor de referintA, uncle spectate,
fie mai vechi, datorate lui Nicolae Iorga, Dimitrie Onciul, Ioan Lupas, Gh. I. BrAtianu ca sA
ne linntAm la citeva nume , fie mai noi (ultinaa contrlbutie, de scamA, In acest sons, Rind sem-
natA de Nicolae Stoicescu). Apoi, deoarece, autorul a trebuit sA cunoasc l sA interpreteze (nu de
putine on sl reinterpreteze, structural), o sumA de izvoare istorice ale unei intregi epoci aceea
medievalA , atit de diferite ca naturA, chiar dacA nu-s in numAr apreciabll cele inedite (arheo-
logice, diplomatice, narative, sigilografice, numismatic; epigrafice, cartograf ice s.a.m.d.). 81 a
f Acut-o cu temeinicie. De altfel, In chiar Cuoinial inirodactiv sint relevate, cu putere de sintezA
si de observatie, contributiile de demult ori cele de datA recentA la cunoasterea unui mare si
frumos adevAr unitatea romineascA (sau, folosind chiar cuvintele lui I. Toderascu, la rellefa-
rea acestei unitAti de viatA", de trAire romAneascA" din evul mediu). Ideea se dezvoltA in
no tele din cuprinsul lucrArii, numeroase, utile.
DupA aceste cuvinte de inceput, care sint pertinente consideratii asupra izvoarelor si
istoriografiei problemei (in principal), urmeazA cinci capitole, argumentind fiecare In parte, In
domenii anume, ideea fundamentalA a cArtii.
Intliul capitol, intitulat Pdminial i isioria romanilor, dezvoltA Rim, care este fapt de
neeontestat, potrivit cAreia existA, pe de o parte, o armonie geograficA a spatiului carpato-danubi-
ano-pontic, iar pe de altA parte, o legAturA strinsA intre acest spatiu si istoria hisAsi a locuitorilor
sAi. Nu era, credem, neavenitA insistenta asupra spuselor cArturarilor din veacurile VIII XVIII
de aid si de altunde (geografi, istorici s.a.) cu privire la teritoriul pe care, unii dintre el, nu Intim-
plAtor, nu dintr-o eroare, 11 numeau incA Dacia.
Cel de al doilea capitol reliefeazA multitudinea de Asenthndri i idenliidli in evolulia social-
politica romdneascd (de la obstea sAteascA, ca element fundamental, definitoriu In aceastA pri-
vintA, la o alt.5. realitate politicA si nu numai politica aceea de lard). Prin 11100 pre-
ventarea unor institutii, dacA nu Intotdeauna identice, asemAnAtoare mai mult sau mai putin, se
zontareazA si de aceastA datA ideea vechimei 1 permanentei romAnesti la D unArea de Jos.
Analiza urmAreste in continuare Comunitalea economicti a War Romdne, demonstrin-
du-se cA legAturile comerciale dintre Tara RomAneascA, Moldova si Transilvania s-au do-
vedit a fi, de-a lungul epodi feudale, nu de putine oil intense, cu deosebire in vremea marilor
nostrl voievozi, dincolo chiar de stArile uneorl conflictuale dintre prindpi. Dezvoltarea eco-
nomicA insAsi a tarilor romAne se petrece pe aceleasi coordonate (cele esentiale, desigur, cAci
deosebiri §i-n acest caz au existat mai ales Intro Tara RomAneascA si Moldova de o parte, si
Transilvania de altA parte). Autorul se opreste mai mult decit au f Acut-o alti istorici WWI la
dinsul a nu se Intelege cA si suficient, de aceastA data asupra unui aspect de insemniitate
anume, sesizabil dincolo de schimbul de pro duse in sine. Anume cA, legAturile economice
moldo-munteano-transilvane au mentinut si potentat apropierea dintre roman!. Pcntru CA,
odatA cu vehicularea produselor au circulat si oamenii, producAtorii insisi ori eel profilati pe
desfacerea mArfurilor, negustorii. Au avut astf el prilejul sA se cunoascA mai bine, sA lege
prietenii ori aliante de familie. Pe trasnele comerciale ca §i in procesul de vinzare-cumpArare de
pe pietele oraselor, din tirguri l iarmsroace, romAnil se intilneau, schimbau mlrfurl t ginduri,
Isi comunicau stAri suflete§ti si atitudini avind, astfel, incA ua prilej sA. constate el apartin
a celuia§1. neam".

Revlsta de istorie", tom 42, nr. 11, p. 1155 1164, 1989

www.dacoromanica.ro
1156 CARTEA ROMANEASCA I STRAINA DE ISTORIE 2

Cel de al patrulea domeniu prezentat priveste Posestunile muntene i moldovene in Tran-

silvania 0 Banat, posesiuni ce au avut, de blind seamd, asupra devenirii unitarc a romfinilor,
consecinte dintre cele mai fericite. Amintindu-ne momentele mai importante din istoricul acestui
fenomen, autorul nu uità sA cerceteze originea unor atari stApiniri, ca i statutul lor juridic, viata
dinlauntrul acestor Intinderi, uneori mai marl, alteori mai restrinse, cu oamenii i faptele lor.
Ultimul capitol, al cincilea, se ref era pe larg la Alianfa politico-militard dintre Tdrile
Romdne. Idee i faptd. Dintre toate temele comentate, acestcia i se acordA cel mai intins spatiu.
Firesc lucru, data third nu numai importanta ei, dar i necesitatea unor nuanthri. Autorul nu se
dezminte In continutul propriu-zis al filelor unde trateazd subiectul amintit, fata de ceea ce
declare In Int lie paginA, anume ca, nu va idealize raporturile politice i militare dintre tarile
romine in evul de mijloc (la nivel de conducAtori, cu precAdere, Intelegem noi), dar cA va insista
asupra a ceea ce au fost si au rAmas ca factori de cApAtii : relatiile de viatá comunA dintre
locuitorii Transilvaniei, Munteniei i Moldovei". Autorul prezintä argurnentat ceea ce InsAsi
oamenii de aici si de altunde InteleseserA Inca din veacurile epocii medii, anume ca, tarile romAne
au constituit privind lucrurile prin prisma factorului politic un Intreg cu parti In inter-
dependentA".
Deci, o structurare fireascA, o inlAntuire logicd a problemelor abordate.
Ilustratia lnsà ca marturii istorice, selectate si mai putin din punct de vedere al can-
tata unora dintre reproduceri sustine fericit textul propriu-zis.
Consideratiile finale, rezumatul (In limba engleza) i indicele onomastic Incheie acest prim
volum al cArtii ce s-a voit si este (in limitele date de componentele a cestui tom, desigur), o
solidd analizd asupra unitAtii poporului roman (in perioada cuprinsd Intre secolul VIII si
rnijlocul veacului al XV III-lea, propusA de autor), si nu o simplA desfAsurare a faptelor i feno-
menelor atunci petrecute, in mod cronologic. Ca atare, departe de a fi o inventariere a fapte-
lor i fenomenelor istorice, lucrarea constituie un model de pAtrunzAtoare investigatie i sinteza
a unui subiect considerat cu dreptate, major.
Unghiul din care priveste istoricul Ion Toderascu lucrurile se dovedeste a fi In atitea cazuri,
original, desi datele aflate ca fundament al comentariului, al rejudecArii sint, In mare mAsurA,
mai de mult ori de curind cunoscute.
In cazul in care polemizeazA si se intimplA nu o data , autorul o face pe un ton de a
elegantA aparte, rAminind acelasi i atunci cind adaugA noi argumente unui punct de vedere
pe lingA care predecesorii au trecut cu prea multA usurintA.
Desi Ion Toderascu nu si-a propus,'o prezentare cuprinzAtoare a istoriografiei" problemei,
totusi, s-ar fi cuvenit citeva cuvinte despre unii dintre istoricii din vechime (spre pildA, Dimitrie
Cantemir ori ilustrii reprezentanti ai 5colii Ardelene, care au Inf Atisat trecutul romanilor ca un
Intreg, ca o unitate), ler dintre carturarii de azi, cu studii speciale asupra unitAtii romAnesti, despre
venerabilul prof esor Dan Simonescu sau despre cunoscutul ma de stiintA Vasile Netea, despre
apreciatii cercetAtori Mircea PAcurariu si I. D. Suciu.
Asa cum s-ar fi cuvenit credem noi mai multe trirniteri la antichitate, pentru a crea
acea punte, fireascA, de legAturA cu vremea medievalA, uncle elemente componente ale lumii
foarte vechi, de la noi, gAsindu-si prelungiri pinA departe In istoria nationalA, explicind ele
Insele deli nu numai ele unitatea romAnilor. Cu alte cuvinte, spre a fi mai lesne si mai bine
Inteles evul de mijloc i ceca ce se IntimplA pc planul unitAtii noastre In acea vreme.
Volumul al doilea va cuprinde, dupA cum ni se anuntd In cuvintele de Incheiere ale celui
dintii, alte citeva fundamente" ale acestei realitAti care este unitatea poporului de pe intinsul
dominat de Garpati i anume dreptul romAnese medieval, miscArile demografice in spailul
romfmesc (cauze, sensuri, consecinte), constiinta unitatii etnice (origine, evolutie, forme de mani-
festare), unitatea confesionalA a poporului roman (cAutind aici mai cu seamA implicatiile politice),
unitatea culturii si a limbii".
Nu stim cu sigurantg, dar banuim cA se va insista (cum nu au fAcut-o, din pAcate, alti
istorici pInA acum) asupra Infirii fizice i sulletesti a romAnilor, asupra felului de a fi pro-
priu al Oamenilor pAmintului, ca i asupra eleinentelor de port, asupra datinilor tare Ii asea-
/liana pe locuitorii acestor meleaguri Intre ei, diferentiindu-i de alte semintii (toate privite In pro-
f unzimea kr, nu la sbprafatA, cu dese intoarceri cAtre antichitate). Poate cA nu ingAduim mai
mult declt se cade a o face Indeobste, totusi riscAm, Inchipuindu-ne existenta la finele volumului
doi (obligatoriu cu date ce vor aminti de cel anterior) a unei hArti (sau a cltorva chiar), sinteti-
zindu-se acolo legAturile interromAnesti In epoca medievalA (astf el, consemnindu-se drumurile
comerciale, asezArile ca locuri principale de Intilnire ale muntenilor, transilvAnenilor si moldo-
venilor, cireulatia cArtilor manuscrise si tiparite, insistindu-se asupra celor dintli, cu precAdere
asupra scrierilor istoriograf ice vechi, datorate lui Grigore Ureche, Miron Costin, Constantin

www.dacoromanica.ro
3 CARTEA ROMANEASCA X STRAINA DE ISTORIE 1157

Cantacuzino Stolnicul, Dimitrie Cantemir, cuprinzind pretioase referiri la unitatea rominilor

manuscrise ce au circulat in copii, tema nu indeajuns cercetata ping In prezent, apoi,
mentionindu-se ctitoriile i posesitmile mu cu seama cele muntene i moldovene din
Transilvania , miscarile de populatie
Inainte de a incheia se cere a aminti de cei care au contribuit la reusita lucrarii : Elena
Popesc u (redacto r), Stefania Mihai (tehnoredactor ), precum i tipografii de la lntreprinderea
Poligrafica 13 Decembrie" din Bucuresti.
0 carte care, nelndoios, va ramine prin chipul convingAtor si ales in care se demon-
streaza nobila idee unitatii romane5ti In evul mediu.
Alexandra Ligor

C. BOTEZ, I. SAIZII, Aefiuni ale Romiiniei dupa rdzboiul de indepemdeng,

Edit. Junimea, Iai, 1989, 260 p.
Daca literatura de specialitate s-a preocupat de directiile gindirii economice din Romania
In epoca de dupd Unire (1859), iar activitatea reprezentantilor ei de frunte a fost examinatA
detaliat, au ramas oarecum intr-un con de umbra (loud importante manifestari care yin sa Intre-
geasett tabloul miscarii de idei si al proiectelor de dezvoltare a tarn In perioada imediat urmatoare
rdzboiului pentru cucerirea indep3ndentei.
Este vorba de congresele economice tinute la Ia5i : primul intre 10-14 octombrie 1882,
lar al doilea la 6-8 ianuarie 1884. C. Botez, I. Saizu le dedica acestor manifestari o lucrare amplu
documentatg, mergind pina la detaliul infinitezimal, pledind energic pentru situarea lor in seria
actelor semnificative de politica economica romaneasca din epoca. Autorii situeaza intr-un
context amplu lucrarile celor cloud congrese, spiritul care le-a animat i cauta sa argumenteze con-
vingator valoarea ideilor sustinute si continutul dezbaterilor purtate.
Prezintd, desigur, interes 5i initiativele convocarii congreselor, i structura lor compozi-
tionala aldturi de reprezentanti ai unor societati cooperative i economice au parlicipat figuri
avizate prin competenta kr sg se pronunte in probleme economice, ca 5i persoane interesate pur
simplu de manifestarea in sine a reuniunilor.
Un B. P. Hasdeu sau un A. D. Xenopol dOdeau neindoios lustru manifestarii ; Ion Creangg
o puncta insolit prin prezenta sa, in titnp ce D.C. Butculescu, Mina Minovici sau C. Porumbara
erau indrep Opp, prin activitatea kr pe plan economic, prin iniiativele miscarii de asociere
In scopuri lucrative (semnificativa e mai ales Concordia Ro m and") i prin impulsurile date preset
economice.
Congresele au avut mai ales caracter de explorare, au fost tribune de dezbatere l de
punere in evidenta a unor nevoi i sarcini economice. Chiar dacg s-au schitat L directii de pro-
gratne, ele aveau caracter de deziderat, nu de linie de conduita cu obligatii precise. Asa ccva nici
nu era de altfel cu putinta, tinind seama de statutul 81 conditia asociatiilor reprezentate 5i a
persoanelor implicate in cele cloud manifestari.
Rostul kr este definit, asadar, de punerea In relief a unor probleme aflate in fal.a economiei
romfinesti, de contributia pe care a adus-o la crearea unei constiintc a acestor probleme. S-a pledat
In mod raspicat pentru ideea modernizarii vietii econotniei 5i in acest context pentru dezvoltarea
industriei, pentru insanatosirea i stimularea meseriilor greu lovite de efectele concurentei de,.
.curgind din conditiile Conventiei comerciale incheiate la 1875 cu Austro-Ungaria, pentru mgsuri
de desfacere avantajoasil a produselor agricolc etc.
Punctul care focaliza interesele i preocuparile era ngzuinta de a deschide un cimp mai
larg activitatii industriale ca mijloc de intensificare a vietii cconomice , de ridicare a standar-
dului tehnic-productiv al societatii. Congresele oglindesc, astfel, cu putere curentul industrialist,
Intr-o varietate de intelesuri care merg de la prioritatea acordata industriei mici pina la pledoaria
pentru marea industrie, prevallnd consideratiile favorabile industriei bazate pe prelucrarca
materiilor prime agricole din Tara.
Prezinta interes ideile care sugerau nevoia de a explora baza energetica 5i de materii prime
a tarn, ca i consideratiile asupra f ormarii fortei de munca calificate prin intermediul scolarizarii
profesionale.
oemn de relevat este faptul ca daca s-a conturat preocuparea pentru exploatarea pgdu-
rilor 51 dezvoltarea industriei de cherestea, a ramas oarecum in conul de umbra punerea in
valoare a bogatiilor petroliere. Semn ca, in epoch', exploatarea petrolului, la scara mare, Inca nu
devenise un sector de prima ordine a interesului economic.

www.dacoromanica.ro
 1158 CARTEA ROMANEASCA $1 STRAINA DE ISTORLE 4

Congresul s-a desifisurat sub semnul ridicarii nivelului de colnteresare a elementului roma-
nese In activitatile Industriale i comerciale ; formula prin noi insine" este nu o data invocata
si ea vizeaza un dublu tel : pe de o parte extinderea sferei de activitate economica a elementului
romfinesc in raport cu alogenii, care detineau, nu in patine sectoare, pozitii cheie, pe de altA parte,
stavilirea concurentei zdrobitoare a produselor straine, in special austro-ungare, pe piata noastra,
In virtutea Conventiei din 1875.
Pe deasupra aspectelor concrete dezbatute la congrese, aspecte de o mare varietate, con-
siderate sub diverse unghiuri de vedere, revine ca un lait motiv ideca rolului statului In relansarea
vietii economice, a inaugurarii unei politici economice favorabile stimularii economiei. Esentiala
era In acest cadru inaugurarea unei politici protectioniste, implicit de renuntare la directia adop-
tatA de conservatori prin Conventia comerciala si de navigatte din 1875. Postulatele congreselor
erau consensuale intentiilor i spiritului politicii liberate, a guvernului lui I. C. BrAtianu aflat
atunci la putere.
Evident, sf era politicii economice i financiare a statului era mult mai larga, cele doua
congrese sustinind initiativele baneare i financiare promovate de liberali, propunInd intemeierea
altora, chemlnd statul nu sa exercite o tutelA directa asupra formelor de organizare si de activi-
tate economica, ci sA le sprijine prin pirghiile sale. Prin aceasta congresele nu Wean decit sa
puna in evidenta un aspect esential al procesului de dezvoltare a vietii industriale in tarn noastra
si anume rolul important al politicii de stat si al mijloacelor de care dispunea pentru a face posi-
bill demararea industriei moderne.
In pelsajul cercetarilor de istorie i gindire economica din Romania cartea lui C. Botez si
I. Saizu este de un real folos ; daca nu iinbratiseaza probleme de anvergura, ea reface cu minutle,
cu 0 sete" a amanuntului proaspat, inedit (dadAtor de seama asupra nivelului de intelegere sl
de percepere a momentului economic dat) scenariul unor manifestari care si-au gasit exegeti
devotati.
Damian Hurezeanu

* * * Histoire de _France, 2ditions du Seuil, .Paris, 1987, 507 g.

Afirmatia pe care o face Jacques Le Goff In prefata, dupa care volumul este o hicrare de
referinta este evident o amenitate. In replica, autorii sintezei J. Carpentier, F. Lebrun, E. Car-
pentier, J. M. Mayeur si A. Tranoy o considerA realist o lucrare adresata celor doritori de culturA
istorica. Realitatea este ca H isto ire de France are un vizibil obiectiv didactic sau dacA s-ar cauta
o f ormulare care sA vizeze un palier superior, are un caracter introductiv in marile probleme ale
istoriei Frantei. In plus, o calitate deloc neglijabila a lucrarii este ca se bazeaza pe luerAri recente,
calitate impusA de o Istoriografie care face eforturi periodice de rescriere a istoriei nationale.
Lucrarea debuteaza cu o serie de capitole ce trateaza preistoria i istoria veche a Frantei,
insistindu-se pe cucerirea romana a Galiel In dona etape (prima in 122-118 i.e.n., a doua in
58 51 1.e.n.) i pe integrarea celtilor in universul roman. Este semnificativA reproducerea dis-
cursului lui Claudius din 48 e.n., cind se pronunta pentru accederea galilor In Senat. Crestinismul
1si face aparitia de timpuriu, In 177 stint martirizati primii crestini iar catre anul 360 linga Poitiers
este fondatA prima mAnAstire occidentala Liguge. Secolul V educe pe scena istoriei franceze
ultimul element care a intrat In ecuatia etnogenezei franceze, francii. Clovis (481 511) prin
activitatea sa politico-militara (infringerea alamanilor in 496 si a vizigatilor in 507) si religioasA
(convertirea din 496) este considerat primul rege al istoriei nationale (p. 89). Autorii nu trateazA
unilateral istoria Frantei, reproducind o serie de date relativ cunoscute, ci intercaleaza in cadrul
capitolelor numeroase subcapitole care schiteaza societatea, economia, clasele l grupurile sociale,
institutiile 1 evolutia culturalA astfel Welt of era o imagine globala, echilibrat articulatA, a fiecArei
epoci In parte.
Imperiul lui Carol cel Mare, care avea o extindere de peste 1 milion km2, o creatie tipic
feudala, se identifica cu istoria Frantei cel mult teritorial. In schimb secolul X marcheaza Ince-
putul procesului pe care autorii 1-au denumit nasterea Frantei, mai precis proclamarea lui Hugues
Capet ca rege in 987. Pe fundalul unui reviriment al economiei si al ameliorarii vietii morale (in
910 se infiinteaza abatia Cluny) regalitatea francezA se manifesta timid, obnubilatA de mani
seniori care detineau resorturile puterii politice. 0 modificare a raportului de forte in favoarea
puterli centrale se produce incepind cu domnia lui Ludovic V I (1108-1137), regalitatea franceza
apellnd masiv la suportul bisericii i cooptind-o In exercitarea magistraturii supreme, f apt ilustrat
de Suger, a bate de Saint-Denis, care a fost regent al Frantei Intre 1147-1149. Nu rezultA de

www.dacoromanica.ro
5 CARTEA EomANEAECA j STRAINA DE IsTORIE 1159

aici c regii francezi au fost animati de un clericalism in sine si in acest sens pot fi interpretate
a ctiunile de prestigiu moral-religios ale lui Ludovic IX cel glint canonizat in 1297 si desigur
afirmarea brutalA a suprematiei puterii regale prin atentatul de la Anagni din 1303. Dotarea.
regatului cu institutii centrale si locale care sA functioneze coerent, impunerea unei legislatii st
proceduri juridice unitare, aparitia unor rudimente de politicA economicA mai ales in directie
cornercialA sint premisele care au fAcut posIbild o iradiere a civilizatiei franceze In secolele XII
XIII. Universitatea din Parii, ale cArei statute dateazA din 1215, este consideratA centrul cul-
tural al Occidentului i simptomatic Marco Polo scrie Cartea minunilor in 1298 in limba francezA.
Panorama regatului capetian este insA departe de a fi idilicA. Apar semne de disfunctionalitate
dupA o perioadA remarcabilA de crestere. In 1314-1315 Franta este zguduitA de o serie de
revolte nobiliare iar In 1315-1317 se inregistreazA prima mare foamete intr-un stat care
potrivit primului sAu recensAmint (etat des feux) din 1328 numAra cam 13-17 milioane locuitori.
Criza se declanseazA in proportii devastatoare odatA cu indelungatul conflict cu Anglia care In
1329 cind Eduard III presteazA omagiu pentru Guyenne pArea cA poate fi evitat, dar devine
inevitabil cind acelasi rege englez in 1338 40 arogA titlul de rege al Frantei. RAzboiul de 100 de
ani justificA denumirea epocii de temps des epreuves : infrIngerile alterneazA cu victoriile, mari regi-
uni franceze intrA sub dominatie englezA, perioadele de refacere Ord marcate de aparitii cvasipro-
videntiale (du Guesclin, Jeanne d'Arc) iar cortegiul acestor situatii dramatice n-ar fi complet dacA
nu s-ar adAuga rivalitAtile interne (confilictul dintre marile familii nobiliare Orleans-Armagnac
si Bourguignons care a durat In linii mari intre 1407-1435), miscArile sociale (in primul rind
revolta taraneasca din 1358, revoltele urbane mai ales cele din Paris din 1356, 1382, 1413) si
desigur epidemiile pestifere (In 1347 ciuma II face aparitia la Marsilia). Perioada secolelor
XIV XV, sub impactul atitor fenomene dizolvante, se defineste prin depresiune economicA,
prAbusirea economiei senioriale, recul demografic. Totusi, intr-un peisaj atit de dezolant, rega-
litatea are capacitatea de initiativa I utilizeazA cele 2 instrumente care-i vor asigura preeminenta
In stat : armata (In 1445 se creazA cavaleria, in 1448 infanteria) si impozitele (taille, aides, gabe-
11e). Pragmatica sanctiune din 1438 de la Bourges semnificA primul act din procesul nationalizArli
bisericii. Nobillmea in pofida insurectiilor din 1440 si 1465 sfirseste prin a Intra in subordinea
regallatil, Aceste realitati fac pe autori sá sustinA cA Franta la sfirsitul secolului XV a intrat
in epoca modernA (Inca un argument ar fi prezenta distinctA a burgheziei in gestiunea statului
apt cum o probeazA StArile Generale de la Tours din 1484) (p. 155). DacA indiscutabil existA
indicii de modernitate, evolutiile secolului urmiltor si In special a 2-a sa jumAtate care este consi-
deratà drept o crizi nationalA (p. 181) vin sA infirme aceasta alegatie optimistA. Pare hazardat
sA se identifice inceputul epocii moderne anterior reformei (chiar dacA In Franta reforma nu a
inregistrat succese compacte, totusi tinerea In 1559 la Paris a primului congres national hughenot
evidentiazii implantarea unui nou element indispensabil in aprecierea politicil interne). Sfirsitul
secolulul XVI si inceputul secolului XVII sint dominate de Henric IV si ministrul sAu Sully,
veritabili promotori ai unei refaceri moderne a statulul grevat de consumptia rAzboaielor reli-
gioase (chiar dacA li se poate imputa impozitul denumit paulette din 1604 care legaliza venali-
tatea functiilor si incompetenta functionarilor). Acelasi program de guvernare in liniile sale esen-
Vale este aplicat si de Richelieu, adevAratul conducAtor al Frantei intre 1624-1642. Opozitia
nobiliarA este eliminatA, cardinalul reactionind radical la comploturile i insurectiile din 1626,
1832, 1641 si 1642. DacA edictul de la Nantes (1598) mostrA de realism politic este mentinut in
spiritul sAu, prin edictul de la Alais (1629) majoritatea privilegiilor militare i politice ale hughe-
notilor an fost suspendate, mai cu seaml cA in 1627-1628 principala citadeli hughenotA La
Rochelle fusese cuceritA. Fortificarea aparatului de stat, ordinea financiarA au permis Frantei
sA participe cu succes la rAzboiul de 30 de ani (in 1635 a declarat rAzboi Spaniel si in anul urmAtor
Austriei). La jumAtatea secolului XVII Franta traverseazA o nouA crizA initiatA de fronda par-
lamentarA (parlamentul din Paris prin hotArIrca adoptatil in iunie 1648 plasa monarhia sub con-
trolul sAu) i continuatA de fronda parintilor din 1651-1653. Aspectele militare i diplomatice
ale domnici lui Ludovic XIV care aspira la hegemonie europeanA, chiar activitatca multilateralA
a lui Colbert sint binecunoscute de aceea vom insista asupra conflictelor religioase care se cro-
nicizeazA l vor alimenta conflictele politice care au debilitat vechiul regim. Spre juinAtatea
secolului XVII jansenismul, o miscare de idei opusS bisericii of iciale, este o realltate bine stabi-
litA de vreme ce papa II condamnA la 1653. Divergentele lui Ludovic XIV cu papalltatea a creat
iluzia cl jansenismul va fi tacit tolcrat dar politica de unitate religioasS promo vati de regele
franceenu putea admite o erezie care jena biserica galicana. Este ratiunea pentru care In 1709
Port-Royal centrul jansenismului a f ost distrus lar in 1713 papa la insistentele franceze a promul-
gat bula Unigenitus, reiterind condamnarea jansenistilor. In fond politica de unitate religloas A
a esuat, probleme de constiintA nu puteau fi rezolvate prin mAsuri administrative (In august
www.dacoromanica.ro
1160 CARTEA ROMANEASCA I STRAINA DE ISTORIE

1715 are Mc o reuniune clandestinA a hughenotilor iar agitatiile janseniste s-au repetat in 1729
1731).
Seco lul XVIII atit de blamat politic oferd un contrastant revers economic : comertul exte-
rior crcste in perioada 1715-1789 de 5 ori, agricultura progreseazA gratie unei conjuncturi.
climatice favorabile din 1726-1767 (desi crizele de subzistentA au aparut intermitent), se produce
fenomenul de protoindustrializare, mai ales in domeniul textil. Nu au lipsit tentativele de salv-
gardare ale vechiului regim fie prin metode melioriste fie printr-un program de restructurAri a
ordinii social-econornice. In 1749 in speranta eliminarii deficitului bugetar, Machault d'Arnouville-
incearcA O. in troducA un impozit general (le Vingtieme). Mai clar, Turgot in scurta sa activitate
guvernamentald din 1774-1776 de o irecuzabilA facturà ilurninistA, incearcA sA evite f alimentut
unei orinduiri revolute care devenise inexorabil. In 1788 au fost convocate Starile Generale, ima-
ginate ca un panaccu al situatiei dczastruoasc date, dupà ce prin diverse expediente se aminase-
recurgerea la aceastä instantA. Intrunite in 1789 Stdrile Generale au amorsat un radical proces de
transformAri care revolutioneazd societatea francezA de la sfirsitul secolului XVIII in sens bur-
ghez, in cadrul unui transfer de putere politica si econornicA irevcrsibil i progresiv. DupA 20.
aprilie 1792 cind sc declará rAzboiul revolutionar, evolutiile militare influenteazA i conditioneazii.
politica internd si regrupArile fortelor revolutionare care se individualizeazá i intrA in coliziune
in functie de solutiile preconizate. Intervalu11793 1794 asistA la accelerarea ritmului procesulut
revolutionar, uncle principii enunta Lc la inceputul revolutiei sint tem porar abandonate pinA se va
obtine normalizarea situatiei (de exemplu constitutia anului 1). Contrarevolutia izbucnità In
martie 1793 in Vendee, generalizarea conflictului cu aproape intreaga Europa, insurectiile din
provincic care amenintau sA anihileze capacitatea de ripostA a Frantei in exterior, specula, pro-
paganda antirevolutionara au reclamat mAsuri de exceptie, tratamentul f Ara menajamente al
elementelor care subminau revolutia, chiar cu riscul degenerarii in adevarate hecatombe care art
constituit capete de acuzare pentru protagonistii Terorii. Principalul rezultat a fost salvarea
Frantei in fate contrarevolutici externe (26 iunie 1794 victoria de la Fleurus). DupA 27 iulie 1794
fractriunea burghezici franceze ajunsA la putere adopta o cale mediand, excluzind violent atit
alternative regalistii cit si pc cea a stingii (Babeuf este eliminat in 1797). Autorii considerá con-
stitutia anului VIII (1799) care consacra regimul consular, drept o garantie pentru reorganizarea
consolidarea Frantei. De fapt programul politic prornovat de Napoleon relua uncle a bordAri de-
traditie din politica Frantci prerevolutionare. Relatiile cu papa sint reglementate prin concor-
datul din 1801 si completate cu articolcle organice din 1802 care afectau ideca de universalitate
incarnatà de papalitatc. Echilibrarea bugetului este obtinutA in 1802. Dar regimul autoritar napo-
leonean, sacrificiile irnense f Acute de natiunea francezA ( se considerA CA in urma rázboaielor
revolutionare i imperiale au murit 1250000 de francezi), fisurile apArute in chiar interioruI
Frantei (revolta popularl de la Caen din 1812) au marcat durabil evolutia ulterioarA a tarii (o,
crestere dernograficA tenth', o economic stagnantA). Trebuie sA remarc ca lipsa oricAror comentariz
privind revolutia francezA li atitudinea critica fata de epoca irnperialá sint derutante i absolut
insuficiente pentru descifrarea semnificatillor continentale ale acestei epoci de profunde modifi-
cari.
Autorii nu considerA cã perioada monarhiei constitutionale din 1815-1848 ar trebui cen-
zuratA de revolutia din iulie 1830 si pozitia aceast a este justificatA dacit se considerà strict aspectul
constitutional (practic carta constitutionala din 4 iunie 1814 a fost mentinutA in vigoare l i dup.a.
1830 cu unele modificAri). Totusi surprinde afirmatia cá la sfirsitul monarhiei din iulie Franta nu.
era o tar% capitalistä. Simple invocare a lungimii cAilor ferate in 1848 (Anglia-6450 km, Prusia-
3500 km, Franta 1900 km) nu contestA epoca de dezvoltare economicA si de ameliorare a stan-
dardului de viata din 1830-1848, recunoscutA unanim de istoriografia francezA.
Revolutia de la 1848 este surprinsd in aspectele ei nodale, cu inovatiile privind problema
electoralA (votul universal face ca electoratul sA sporeascA de la 240 000 la 9 395 000 de alegatori),
aspectele umanitare i sociale (desfiintarea sclaviei i infiintarea Atelierelor Nationale care au
avut o existentA efemerA pina la 22 iunie 1848). Este justfi aprecierea dupà care republica a II-a
dupA inAbusirea insurectiei proletare din 23-26 iunie 1848 va lua un curs reactionar, probat
si de legea Falloux din 1850 care declarind libertatea invatamintului secundar favoriza sporirea
rolului bisericii in procesul educativ. Al doilea imperiu este o perioadA contradictorie. Initial un
regim autoritar cu o largA bath de masA, se liberalizeazA treptat incercind sA intruneascA consensul
general al opiniei publice franceze. Anul 1860 are o dublA semnificatie pe de o parte tratatul
cornercial franco-englez stabilit pc principiul liberului schimb ce nu avantaja burghezia indus-
trialA francezA in ascensiune, de cealaltA parte o concesie fAcutà opozitici prin restabilirea drep-
tului de adresA. Discursul lui Adolphe Thiers din 11 ianuarie 1864 prin care se solicitau cele 5
libertati fundamentale In conceptia politicianului burghez (libertatea individualg, libertatea presei,
libertatea electorala, libertatea reprezentArii nationale, libertatea corpului legislativ, de a con-

www.dacoromanica.ro
7 CARTEA ROMANEASCA I STRAINA DE ISTOR1E 1161

duce afacerile) traduce o stare de spirit care nu putea fi desconsideratA iar alegerile din 1869
au reliefat simpatia masivd pe care o intrunea opozhia republicanA dirijatA de Leon Gambetta.
Mentinerea regimului imperial a devenit imposibild In conditiile rAzboiului catastrofal cu Frusta
din 1870-1871. Este plastic surprins personajul care a dominat viata politica francezA Intre
1848-1870 : El a sfirsit victima ambiguitAtii sale fundamentale si a responsabilitAtii directe
pe care ImpAratul si-a asumat-o in fata tarn" (p. 286).
Comuna din Paris a demonstrat cA singurul regim tolerabil pentru Franta sau cel putin
pentru Paris si marile orase era republica. Cu toate acestea regimul republican a fost o incerti-
tudine timp de citiva ani. In 1873 Thiers care aderase la ideea republicii in anul anterior este
obligat sil demisioneze si este inlocuit cu MacMahon, regalist notoriu. La 16 mai 1877 republicanul
Jules Simon este demis de presedinte dar in alegerile din octombrie 1877 republicanii cistigA
majoritatea. Inlocuirea lui MacMahon cu Jules Grevy in ianuarie 1879 educe trhimful re-
publicii. Republica nu era o simphi formA de stat ci prcsupunea o serie de legi caracteristice
pentru noul regim, din care transpare o atitudine decisti anticlericalti (1880 expulzarea ie-
zuitilor, 1881 libertatca presci si a intrunirilor, gratuitatea invatilmintului primer, 1882
obligativitatea invAttimintului intre 6-13 ani, laicizarea personalului din invAtAmint, 1884
libertatca de asociere, legea municipalS, restabilirea divortului, 1889 legea militarA care
punea capat excep(iilor). Socialismul incepe sA devinA o puternicA fortA politica (in 1893
erau 50 de deputati socialisti) dar gradul situ de combativitate era erodat de scindarea mis-
Orli in partide rivale. Republica a III-a, pentru o natiune care nu cunoaste spiritul gre-
gar, este o epocA turbulenta din punct de vedere politic, definitA prin scandaluri finan-
ciare (Panama 1892), prin farse judiciare (afacerea Dreyfus care divizeazti literahnente
fortele politice franceze), printr-o cavalcadA a formarilor i cAderilor de echipe guver-
namentale, prin absenta unor partide politice burgheze riguros organizate. La Inceputul
secolului XX problema separArii bisericii de stat (realizatd In decembrie 1905) a absorbit energia
tuturor fortclor politice franceze care se puteau organize in partide conform legii privind liber-
talea asocierii laice neprofesionale din 1901. Au urmat misctiri sociale atit rurale cit si urbane
care au creat grave dificultAti guvernului condus de G. Clemenceau (1906-1909). In 1913
presedintele Republicii R. Poincare, cu o intuitie premonitialS, a impus legea militarA din iulie
care mArca serviciul minter la 3 ani. Economic, Republica a III a cunoscut o a 2-a revolutie
n dustrialii in 1896-1913 ale cArei scmne emblematice erau electricitatea si automobilul, renun-
t area la liberul schimb prin legile din 1892 si 1897, aparitia unor concentrAri industrialc in ramu-
rile textilA si siderurgicA. Paralel Republica a III-a se lanseazA intr-o cursh a expansiunii coloniale
care-i va educe in scurt trail) un imens imperiu, de valoare inegalS, dar care prin materiile prime,
prin forte de muncA derizoriu retribuitA si prin debusee, va sustine mecanismul economic francez.
Golonialismul francez datoreazA mult lei Jules Ferry, obstinat propagandist al vocatici coloniale
franceze, care este autorul anexdrii Tunisiei (1881) si Annam (1884) precum si al tratatului cu
China din 1885. Desi actiunile coloniale ale Frantei au suportat critici vehemente din partea
opozitiilor de diverse nuante (un adversar implacabil al colonialismului a fost un timp G. Cle-
menceau), cle au continuat intr-o cadentA alertd : 1893 infiintarca Uniunii Indochineze,
1895 Africa OccidentalA Francezd, 1896 anexarea insulei Madagascar, 1910 Africa
EcuatorialA Francezti, 1912-Maroc. In 1914 imperiul colonial francez avea aproximativ 10
milioano km2 si 50 milioane locuitori.
DupA socul primului rAzboi mondial (In care Franta a avut celc mai marl pierderi raportate
la populatie) Republica a III-a revine la vechile practici politice dar etc sint sensibil modificate
de ecloziunea unor noi forte politice (In decembrie 1920 se InfiinteazA P.C.F.). Antiparlamenta-
rismul, care cunoscuse o scurtA perioadA de eflorescentA in timpul crizei boulangiste, irumpe ame-
nintAtor in prim planul victii politice franceze , avind un corespondent In fascismul curopean. Ca
reactic, asistdm in 1936 la victoria Frontului Popular care lnsA n-a putut rezista mobilitStii exce-
sive din politica francezA. In continuare autorii insistA asupra caracterului regimului de la Vichy
care desi era antidemocratic, antiliberal i antisemit nu este considerat fascist. Constitutia din
1946 consninteste aparitia celei de a IV-a republici care In 1958 In conditine rebeliunii militarilor
francezi din Algeria va ceda locul Republicii a V-a, personificatA de generalul Charles de Gaulle.
In ultirnul capitol autorii, invocind votul muncitoresc oferit fortelor conservatoare, sustin cA
lupta de clast1 a disprout in Franta.
pint necesare uncle detain pentru a convinge cA autorii au realizat o performanta conden-
sind isloria Frantei, o istorie major% intr-o lucrare de dimensiuni mici. Fiecare capitol sint 30
In totalare anexat unul sau mai multe documente care argumenteazil textul propriu-zis (citeva
exemple : botezarea lui Clovis dupti Gregoire de Tours,rjurAmintele de la Strasbourg dupti Nithard,

www.dacoromanica.ro
1162 CARTEA ROMANEASCA St/ STRAINA DE ISTORIE 8

izvoare referitoare la crizele de subzistentA din 1693 1694 §i 1709 1710, fragment din
lucrarea Esquisse d'un tableau Izistorique des progres de l'esprit hizrnain, reafirmarea principiilor
monarhiel absolutiste de cAtre Ludovic XV in 1766, discursul lui Jean Jaures din 21 noiem-
brie 1893 despre republica socialA, discursul lui L. Gambetta din 1874 ref eritor la aparitia noilor
pAturi sociale fidele republicii i democratiei, discursul lui J. Ferry din 28 bine 1885 prin care
argumenta necesitatea colonialismului, discursul lui de Gaulle din 14 iulie 1943 de la Alger prin
care traseazA planul de reforme sociale §i politice dupA eliberare). Cartea are numeroase anexe
hArti, arbori genealogici, lista pre§edintilor Republicil, tabele §i statistici, a cronologiei rezu-
mativA a istoriei Frantei, glosar, indici §i o bibliografie cu sinteze apArute in ultimii citiva ani.
Actuala sintezk cu rezervele formulate pe parcursul recenziei, se recomandA prin varie-
tatea informatiilor l prin claritatea demersului §tiintific drept una din cele mai reu§ite introdu-
ceri in istoria unei IAA care a cAntribuit la evolutia Intregii umanitAtii.
Ovidiu Bozgan

JACQUES GODECHOT, Le annte d'Antraigues n espion dans l'Europe

des emigres, Librairie Artheme, Fayard, Paris, 1986, 326 p.

ApArutet In cadrul colectiei Les inconnus de l'histoire" lucrarea reputatului istoric frau-
cez J. Godechot ft§i propune sA reconstituie viata aventuroask plinA de neprevAzut §i taine, inche-
iatA printr-un asasinat straniu, a lui Luis Emmanuel Henri Alexandre de Launay, conte d'An-
traigues.
Cartea este structuratA pe 10 capitole, ce urmAresc cronologic principalele etape ale des-
tinului controversatului personaj, despre care In 1816 exilatul Napoleon avea sA afirme ca era
un homme de beaucoup d'esprit, intrigant et doué d'avantages exterieurs".
Primior 25 de ani ai vietii contelui d'Antraigues Ii este consacrat capitolul I, de naturA
sà trezeascA cititorulni romAn un interes sporit prin faptul cA In anti tineretii eroul lui J. Godechot
a trecut In peregrinArile sale I pe teritoriul patriei noastre, lAsindu-ne informatii care chiar pre-
luate cu rezerve rAm1n oricum interesate ; asupra acestor aspecte vom reveni de altfel.
Viitorul spion Intr-o Europd a emigrantilor" s-a nAscut la Montpellier in decembrie 1753,
intr-o famine de nobili care dAduse Frantei slujitori ai armelor, magistrati §i diplomati.
RAmas orfan de tatA de la 12 ani, este trimis sA studieze la colegiul d'Harcourt din Paris.
ImbrAti§eazA apoi cariera armelor (pe care o va abandona foarte curind), Bind la 16 ani subloco-
tenent , apoi cApitan. In 1775 Ii este respinsA cererea de a fi admis la curte ; nevoit sA-§i caute
alte preocupari, cAlAtore§te mult, cu care prilej va cunoaste citeva celebritati (Voltaire, Rousseau),
fapt ce II va flata vanitatea". Se pare cA o parte a corespondentei cu Rousseau, pAstrata In copii
scrise de mina lui D'Antraigues, este contrafAcutA, lucru ce nu ar face decit sA anticipeze preo-
cuparile ulterioare ale contelui. In 1778-1779 intreprinde o cAlAtorie in Orient, profitind de
faptul cA unchiul sAu, contele Guillaume Emmanuel Guiynard de Saint-Priest fusese numit din
nou ambasador la Constantinopol. In capitala otomand, aratA Jacques Godechot, D'Antraigues
ar fl cunoscut-o pe principesa Ghica al caret sot fusese domn al Valahici de la 1766 la 1768"
(p. 16), Trebuie spus cA in istoriografia romaneascA existA o controversA In legAturA cu obIr§ia
acestei iubite a tinArului conte, §i a corespondentei lor. C. Gane, criticlind studiul lui LAonce Pin-
gaud 1, respingea posibilitatea ca printesa" Ghica sA fi fost vAduva domnitorului Scarlat
Alexandru Ghica (1766-1786), considerind cA era Ilica domnului Moldovei Grigore III Ghica,
asasinat de turd in 1777 3. Intr-un recent studiu publicat dr. Paul Cernovodeanu a contestat
oblr§ia princiarA §I doinneascA a Alexandrinei" Ghica°, evoclind douA posibilitAti In legaturA cu
mistificarea, a cArei responsabilitate ar fi purtat-o fie metresa lui d'Antraigues, pentru a-si
crea un titlu de noblete §i o aurA de victimA", fie chiar nepotul lui Saint-Prisnt, dintr-un sno-
bism u§or de int.eles" 5.
D'Antraigues s-a relators in Franta la sfir§itul anului 1779. Jacques Godechot se referA
pe scurt la impresille de cAlAtorie ale contelui, Voyage en Orient, rAmase in manuscris, fArA a intra
In detalii prea bogate In legatura cu itinerariul parcurs de la Constantinopol spre Franta :
. prin Polonia §i Germania" §i neamintind despre trecerea lui pe pAmint romAnesc de la
Bazargic la Hotin, Intre 24 mai-19 lunie 17793. Partea finalA a capitolului I este consacratii
anilor 1779-1787. Reintors In Franta d'Antraigucs 1§i Impute viata tare Paris §i castelele de la
Vivarais. Cunoaste alte figuri de seamA Talleyrand,
: Mirabeau, Malherbes. Se Imprietene§te
cu domni§oara dc Saint-Huberty, o celebrA cintAreata de operA pe numele ei adevArat Marie-
www.dacoromanica.ro
9 CARTEA RomANEASCA T STRAINA DE ISTORIE 1163

Antoinette Clavel, cu care in 1790, ajuns emigrant in saracie, se va casiltori. Pe domeniile sale,
nitind de ideile liberale afisate anterior, si pe care intr-o forma ambigua va continua sa le afirme
ca deputat, redevine un adevarat senior feudal.
Debuturile lui politice l publicistice reflectä lipsa de consecventa ; ideologic, mai ales prin
al sail Mdmoire sur les Etats generaux, leurs droils el la maniere de les convoquer, se arata
influentat de Montesquieu; succesul cartii, afirma J. Godechot, aproape ca 1-a egalat pc cel
al lucrarii lui Sieyes, Ou'est ce que le Tiers Elul? (p. 33). Dar d'Antraigues era inca de pe
atunci, arata autorul un oni cu cloud fete: anal-a-tor, pare-se al poporului, de fapt foarte
atasat regelui, nobilimii i privilegiilor ei esentiale" (p. 34).
Capitolul al II-lea urmareste evolutia politica' a lui d'Antraigues in preajma si in primii an i
al revolutiei franceze : de la conditia de deputat in Statele Generale (1788-1789) la aceea de
emigrant (pAraseste Franta in februarie 1790) ale carui proprietati vor fi devastate in 1792.
Lipsit de mijloace, intrigant i oin cu doua fete" d'Antraigues Isi va descoperi vocatia de
spion. Acestei preocupdri capitale a contelui emigrant ii shit consacrate capitolele III-V III .
D'Antraigues ia leg-tura In 1790 cu ambasadorul Spaniei In Venetia, in 1793 cu consulul
englez la Genova ; din acclasi an trimite informatii Austriei i Rusiei primind insemnate subventii)
Intre 1799-1801 relatiile lui cu curtea din Neapole sint foarte strinse. Valoarea informatiilor
culese cu ajutorul unor retele" era insa mai mult decit indoielnica ; multe nouti1i i rapoarte
trimise de d'Antraigues crau roadele imaginatiei sale, sau simple supozitii. Informatiile mai
apropiate de realitate erau culese din presa, i vindute" apoi ca secrete aflate cu marl sacrificii.
Portretele fãcute unor personalitall ale timpului (Napoleon, Josefina, de Fouché, Sieyes, Talley-
rand slut insa foarte interesante (p. 122-226). Cu timpul clientii" lui d'Antraigues, dezamagiti
de saracia i imprecizia datelor furnizate, preferd sa-si restringa contactele cu costisitorul fi
neseriosul inf ormator. A stf el in 1799 relatiile lui d'Antraigues cu Thugut, primul ministru austriac,
se racesc considerabil ; acelast lucru se va petrece si In raporturile lui cu Neapole, dupa tratatul
de la Florenta din 1801 ; din 1807, intrucil nu aflase clauzele secrete ale pacii francoruse de la
Tilsit, pierde subventiile englezesti, iar ocuparea Spaniel de dare armata napoleoniana in 1808
11 Hpsesc de banii veniti de la Madrid. Totusi activitatea contelui spion nu este lipsitä de urmari
politice suspiciunile in Comitetul Sall/gni Publice duc la executarea lui Hérault de Séchelles ;
dezvaluirile lui d'Antraigues, arestat in mai 1797 de trupele franceze la Trieste si devenit pri-
zonier al lui Napoleon (cu care va avea o intrevedere tumultoasa in noaptea de 31 mai spre 1 [mile,
refuzind sa treacii In serviciul ski) vor duce la lichidarea conspiratiei antirepublicane a lui Piche-
gru ; astfel d'Antraigues avu o mare influenta asupra evolutiei Frantei" (p. 165). Referitor la
acest ultim aspect trebuie spus cé Ludovic al XV III-lea j.l curtea sa de emigranti au refuzat ulte-
rior once legatura cu contele tradator" (p. 177), care a reusit totusi sa evadeze in august 1797
din colivia de aur" ce i-o rezervase Bonaparte (castelul Andreoli din Milano).
In acei ani contele d'Antraigues a fost nevoit sd-si schimbe destul de des resedinta : Laus-
anne (1790) ; Torino, Venetia apoi prizonier la castelul Andreoli (1797) si ref ugiat la Viena (1797
1801) ; Dresda (unde se vede numit consilier de stat de cétre printul Adam Czartoryski, adjunctul
ministrului de externe al Rusiei) si din 1806 Anglia, unde ajunge via Berlin-Hamburg, mereu
gonit de armatele lui Napoleon, pe care 1-a detesta t, recunoscindu-i totusi calitAile, dar si de
antipatille ce si le crease.
illtimele doua capitole ale lucrarii, ne infatiseazd exilul britanic si moartea violenta a
contelui d'Antraigues. Ajuns lipsit de once stipendii de la guvernul englez, abandonat de guvernul
rus care dupa Tilsit se afla In bune relaii cu Franta, respins cu racealé de Ludovic al XV I II-lea
si anturajul lui, i avind t grija familiei, el face eforturi pentru a-ti atenua izolarea, indiferent de
mijloacele folosite. Sperante noi Incepeau sé se iveasca In iunie 1812, chid tarul Alexandru 'Area
hotarit a-1 reprimi in serviciile sale, cerindu-i deocamdata sà intocmeascd planul unui tra tat
comercial anglo-rus (p. 269).
Dar la 22 iulie 1812, cind trecuse o luna de la inceputul aventurii napoleoniene in Rusia,
contrele d'Antraigues i sotia lui sint asasinati lingà Londra de cdtre un servitor care s-a sinucis
imediat dupa aceea. Imprejurarile asasinatului au 'limas obscure, autorul nepropunindu-si sä le
elucideze ; printre posibili autori morali ai dublei crime sint incluse chiar guvernele caror d'An-
traigues le furnizasc informatii.
Cartea lui Jacques Godechot se adreseaza atit publicului larg cit si ornului de stiinta.
Scrisk intr-un stil atrégator, captivant, ea isi pastraza calitatile unei lucriiri de Malta tinutd.
Principalele momente ale vietii contelui-spion sint integrate marilor evenimente ale timpului, a
caror cauzalitate si devenire sint admirabil surprinse de autor, cunoscut ca unul din cei buni spe-
cialisti ai perioadei.

www.dacoromanica.ro
1164 CARTEA ROMANEASCA I STRAINA DE ISTORTO 10

0 bibliografic detaliata i un indice de persoape i locuri Intregesc In chip feri6it i firesc

o lucrare interesantk ce se constituie intr-o incontestabila contributie la istoriografia consacrat5
Revolutiel franceze, Primci Republici i Primului Imperiu.
Scver-Mircea Catalan

NOTE
1 Léonce Pingaud, Un agent secret sous la Revolution el l'Empirc. Le cointe d'Antrai-
gues, Librairie Pion, Paris, 1893, p. 21, nota 1.
2 G. Gam, Domnif a Alexandrina Ghica i contele d'Antraigues? Edit. ziarului Uni-
versuri Bucurcsti, 1937, p. 10-11.
3 Ibidem, p. 10-21.
4 Paul Cernovodeanu, Une mystification genealogiane du Comte d'Antraigues: La pre-
trandue Princesse" Alexandrine, fill& de Gregoire III Ghica (1778-1779), In: Recueil
genealogiguee el héraldigues roumaines, Bucuresti, 1988? p. 76-87.
5 Ibidem, p. 83.
6 Valoarea informatiilor lui d'Antraigues este consideratil redusil f3i nepermitind deal
cu greutate a decanta realul pe de o parte si exagerarile si fabulatia pc de altd parte (Paul
Cernovodeanu, loc. cit., p. 79); fragmentele privitbare la strábaterea piimintului romanesc,
au fost publicate In 1937 (C. Gane, op. cit) si foarte selectiv i cu adaptiiri" de G. Gane
In 1972 (Prin Moldova de allcidald, in: ,riVlagazin istoric", nr. 3 (60)/1972, p. 38-43, 72.

www.dacoromanica.ro
REV1STA DE ISTORIE publIcA In prima parte studil, note si comunicArt
originale, de Awl tlintillc superior, In domeniul istorlei vechi, medii, moderne
contemporane a Rom inlet si universale. In partea a doua a revistei, de informare
sumarul este completat cu rubriclle : Probleme ale Istoriografiel CCM-
tempOrane, Cronica vietii stiintifice, Cartea roxnâneasc i strtand de istorie, in
care se publicd rnaterlalele privitoare la manifestari stlintlflee din 1ar l strdinti tate
si slat prezentate cele mal receate lurri i rev iste de specia Mate apdrute
In %and I peste hotare.

NOTA CATRE AUTORI

tAutorli sint rpgati sit trimità stuaiile, notele i corruniedrile, precum tl mate-
rialele ce se Incadreazd In celelalte rubrici, dactilografiate la dot a rir duri, trimite-
rile infrapaginale fiind numerotate In continuare. De aserrenea, don roentele N or
fi dactilografiate, tar pentru cele In linibi strdine se va anexa traducerea. Ilustra-
rifle vor fi plasate la stIrsitul textului. Numele autorilor va fi precedat de initialA.
Titlurile revistelor citate In bibliografie vor fiprescurtate conform uzantelor Inter-
nationale. Responsabilitatea asupra continutului materialelor revine In exclusivi-
tate au torilor. Manuscrisele nepublicate nu se restituie.
Corespondenta privind materialele, schimbul d.c publicatil se.va trimite pe
adresa Colectivului de redaetie, B-dul Aviatorilor, nr. 1, Bucuresti 71247..

REVISTE PUBLICATE IN EDITURA ACADEMIEI

REVISTA DE ISTORIE
REVUE ROUMAINE D'HISTOIRE
STUD II $1 CERCETAR I DE ISTORIE VECHE SI ARHEOLOGIE
DACIA, REVUE D'ARCHEOLOGIE ET D'HISTO IRE ANCIENNE
REVUE DES ETUDES SUD-EST EUROPEENNES
STUD II $1 CERCETARI DE ISTORIA ARTE I
SERIA ARTA PLASTICA
SERIA TEATRU-MUZICA-CINEMATOGRAFIE
REVUE ROUMAINE D'HISTO IRE DE L'ART
SERIE BEAUX-ARTS
SERIE THEATRE -MUSIQUE-CINEMA

www.dacoromanica.ro
 DIN SUMARUL NUMERELOR VIITOARE

Geneza ora§ului medieval In viziunea istoriografiei romanesti:

InvAtAmIntul preuniversitar In Eva! media.
Mi§earea comunalA In Europa apuseanA.
Imagini spaniole ale epopeii romanesti eonduse de Mika' Viteazul.
Matei Basarab Inainte de domnie.
Carte §i soeietate In Bueure§ti la inceputul epoeil moderne.
Nieolae Iorga i Revolutia franeezA.
Consideratii privind eauzele prAbuvirii Venetiei.
C. A. Rosetti. Mrturii inedite. . /4
InvattunIntul rural In perioada 1859 1918. Ineeputuri td dezvoltare.
Problemele InvAtAmintului In Parlamentul roman. Pe marginea critic!"
r eformelor eolare a lui Take Ioneseu.
Eeoul unor evenimehte istoriee romAnesti In presa norveglanA.
Oamenii de tiin i viata politick a Romaniei.
Aspeete privind comertul exterior al Romaniei In ajunul prima* Mabel
mondial. ,

Legislatia eleetoralA In Romania dupA Marea Unire. -

_
Cooperatia romaneasefi interbeliefi Intro deziderate i realitAti.
Tratatul de comert i navigatie romano-englez din 6 august 1930.
Pozitia statelor europene fatA de rAzbolul italo-etiopian vAzuta. de diplo-
matia S.U.A.
.1

RN ISSN 547-633

43 3561
Wipografia UNIVERSUL ei 2084 1 Let 15
www.dacoromanica.ro
;r