Sunteți pe pagina 1din 104

31 0 de ani

de existentă

REVISTĂ CULTURALĂ
Biblioteca
Județeană „V.A. URECHIA”
TRIMESTRIALĂ
editată de Biblioteca Judeţeană
„V.A. Urechia“ Galaţi
I
AX S
VASILE GHICA

STAICU-BUCIUMENI
NECULAI
L IBRI
ISSN: 2734-4924
ISSN-L: 1844-9603

Anul XIII, Nr. 49,


decembrie 2020
Neculai Staicu-Buciumeni Vasile Ghica
- 80 de ani de la naștere -
- 100 de ani de la naștere -
scriitor, profesor şi publicist
8 noiembrie 1940, Priponeşti, județul Galaţi
general de armată, scriitor
14 noiembrie 1920, Buciumeni, judeţul Galați – 9 iunie 2016, Galați
Studii:
Vasile Ghica a absolvit Liceul „Gheorghe Roşca Codreanu”din Bârlad (1957)
şi Facultatea de Filologie, din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
Studii: (1965).
Neculai Staicu-Buciumeni a absolvit Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la
Mănăstirea Dealu, Târgovişte (1932-1940), apoi Şcoala de Ofiţeri Activi de Artilerie de Activitate profesională:
la Piteşti (1940-1942). A obţinut specializarea militară de comandant de baterie la
Vasile Ghica a activat ca profesor, inspector şcolar pentru zona Tecuci, dar şi
Centrul de Instrucţie al Artileriei Germane Juterborg (apr.-iun. 1943), apoi a urmat
ca metodist, în aceeaşi zonă.
cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, specializarea Ştiinţe Politico-Economice
Formaţia de profesor a lui Vasile Ghica este dublată de calităţile sale de
(înscris în 1943, 1946-1947). A obţinut titlul de doctor în ştiinţe politico-economice, cu
scriitor. A publicat volume de poezii, proză umoristică, proză ultrascurtă, aforisme şi
teza „Statutul juridic extern al Principatelor Unite sub Al. I. Cuza” (1947-1948), la
eseuri. Aforismele sale au fost traduse şi publicate în limbile franceză, engleză,
Facultatea de Drept din Bucureşti. italiană, spaniolă, turcă şi arabă, iar volume din creaţia sa au fost publicate în Italia,
Franţa, Liban şi Spania; este inclus în „Antologia dell'aforisma romeno
Activitate profesională: contemporaneo” (Torino, 2013), figurând şi în „Prix litterairés” (Beirut, 2013),
Militar de carieră, a fost ofiţer activ în perioada mai 1942-august 1946, iar pe 7 „Torino in Sintesi”(2014) şi pe site-ul „Cultura Romena”(Torino, 2013).
aug. 1943 a fost trimis pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial. În aprilie 1944, În octombrie 2015, volumul „În ghearele râsului” (editat la Beirut, în 3000
participă la bătălia Crimeei. de exemplare, în limbile: română, franceză, arabă), a fost lansat la Forumul
În anul 1947, trece în rezervă, ulterior activând ca economist (februarie-august ASIA-EUROPA, Alianţa Civilizaţiilor”, iar în 2018, a apărut la Paris volumul
1953), profesor de matematică (august 1953-august 1967), economist la Combinatul „Photaphorismes”, în colaborare cu celebrul artist plastic elvețian Bruno Toffano.
Siderurgic Galaţi (august 1967-februarie 1982). Meritele sale militare au fost A fost distins cu mai multe premii, dintre care le menţionăm pe următoarele:
recunoscute prin înaintarea la gradul de general de brigadă (în rezervă), pe 9 mai 2005. Premiul pentru proză ultrascurtă pentru volumul „În ghearele râsului”, acordat de
Neculai Staicu-Buciumeni a fost un cercetător pasionat al folclorului local,
Uniunea Scriitorilor din România (2012), Premiul de onoare „Naji Naaman” la
Concursul Internaţional de Literatură de la Beirut (Liban, 2013), Menţiune specială
publicând studii despre acesta în diferite reviste locale. Tot el este cel care a fost
la Festivalul Internaţional al Aforismului de la Torino (2014), dar şi două premii din
preocupat să pună în valoare personalitatea Smarandei Brăescu, prima femeie-paraşutist
partea Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bacău. Dintre toate volumele
cu brevet internaţional în România şi a patra din lume. A fost considerat decanul de
publicate de Vasile Ghica, cinci dintre acestea se regăsesc în bibliotecile naționale din:
vârstă al scriitorilor gălăţeni, iar activitatea sa în domeniul publicistic s-a concretizat în
Franța, Germania, Liban, România și în Biblioteca Congresului American; în
cărţi dedicate istoriei şi personalităţilor locale, dar şi romane, volume de amintiri, schiţe colecţiile Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” se regăsesc aproximativ 30 de titluri care
şi nuvele, în colecţiile Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia”, regăsindu-se aproximativ 108 îi poartă semnătura. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala
titluri care îi poartă semnătura. Bacău, din anul 2009.
În localitatea natală, a înfiinţat un muzeu legat de istoricul aşezării, iar în două Vocaţia de animator cultural al zonei Tecuciului este evidentă. În 2017, în
camere din casa părintească, un colţ memorial dedicat Nataliei Negru, lui Şt. O. Iosif şi colaborare cu Fundația „Pelin”, a iniţiat Festivalul Internațional al Aforismului,
profesorului universitar doctor D. Negru, întemeietorul şcolii radiologice româneşti. De pentru românii de pretutindeni, la Tecuci, desfăşurându-se trei ediţii până în prezent,
asemenea, a înfiinţat monumentul eroilor din 1917 şi patru busturi ale unor a patra fiind în curs de pregătire. La primele două ediţii au participat scriitori din
personalităţi tecucene. Ataşamentul pentru oamenii şi valorile localităţii natale este Franța, Italia, Canada, SUA, Liban, Israel și Republica Moldova. În egală măsură,
vizibil şi în alăturarea la numele său de familie a toponimului „Buciumeni”. Vasile Ghica a încurajat tinerii să scrie, coordinând apariţia volumului „Gânduri
Cariera sa de militar a fost apreciată prin acordarea Ordinelor Naționale „Steaua desenate”, care conţine aforisme şi desene create de elevi tecuceni, ulterior aceasta
României”, „Coroana României”, cu spade şi panglică de virtute militară şi a Ordinului fiind preluată de Fundația „Naji Naaman” din Beirut, care a tipărit-o în condiții
„Virtutea Militară”, în rang de Cavaler; în plan literar, a primit premiul „Opera Omnia”, grafice deosebite în 3000 de exemplare, în șase limbi, și a difuzat-o în foarte multe țări.
acordat de revista „Porto Franco”, în 2010. În accepţiunea sopranei Angela Gheorghiu, «aforismele lui V. Ghica sunt o
sinteză de luciditate, gravitate şi umor. Deosebit de sensibile sunt cugetările care
se referă la muzică. Aforismul „Muzica poate face dintr-un suflet răvăşit o
Catedrală” surprinde esenţa şi aspiraţiile muzicii adevărate din toate timpurile. El
Ioana Chicu, bibliotecar, ar putea să înnobileze ca moto albumele marilor compozitori şi interpreţi de
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galaţi pretutindeni.»
Ioana Chicu, bibliotecar,
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galaţi
Cuprins
3 O poveste reală de 130 de ani - Biblioteca Județeană „V.A.
Urechia” și continuitatea culturală gălățeană
Dorina Bălan
Profesional

5 Noaptea în bibliotecă, la Galați


Florica Şerban

7 Noaptea magică: „Noaptea în bibliotecă”


Cătălina Popa

9 Toamna, farmec și culoare


Cecilia Manolescu

11 Castelele, printre minunățiile lumii...


Cătălina Şoltuz

12 A fost Noaptea în bibliotecă la Filiala nr. 5


„Hortensia Papadat-Bengescu”
Violeta Opaiţ

14 Poezia și muzica sufletului


Titela Trif

15 Cum aleg o carte „bună”


Anca Georgescu

Condeiul fermecat

18 Pasărea gigant
Daria Maria Dicu

19 Capra cu trei iezi

21
Ioana Aurelia Epure
Picături din povești
Spătariu Ioana
Cronică

23 Teodor Parapiru, Dicționar enciclopedic de expresii celebre


Andrei Parapiru

26 Taina unei „nopţi de visare”


Livia Ciupercă

Literatură

30 Poeme
Marian Vişescu

32 Poeme
Alexandru-Valentin Petrea

34 Poeme
Emil-Ciprian Vestemean

36 Poeme
Ioan Toderiță

38 Colind la ușa dumneavoastră


Andrei M. Stan

40 Poeme
Tania Nicolescu

42 Poeme
Irina Alexandrescu
44 Poem

45
Daniela Bîrzu În timp ce tu
Mihai Marian

46 Sub toracele tău


Antonia Mihăilescu
47 Poem
Ian Davos

48 Rubrica nr. 2: Plantația de cuie


Leonard Matei
51 Ușa
Violeta Ionescu

54 Măști (III)
Iulian Mardar
58 Jour fixe (IV)
Violeta Ionescu

61 Epigrame Vlad Vasiliu


Vasile Manole
62 Epigrame
Ioan Fărcășanu

63 Epigrame
Ionel Jecu

64 Invitatul ediției - Vasile Ghica


Ghiță Nazare
Restituiri

69 Zidul lui Planck


Theodor Parapiru
70 Întoarcerea lui
Nae Georgescu

72 Petru Cărare (1935-2019)


Elis Râpeanu
Ionel Necula

75 Unitate şi discontinuitate în perioada


timpurie a Evului Mediu românesc
Sorin Langu

77 Sărbătorile de iarnă
Eugen Holban

82 Apa în culturile și religiile diferitelor popoare (IV)


Gülten Abdula-Nazare

84 Gabriel Badea Păun (II)


Radu Moțoc
87 Constantin Rîpă
Ada Tăbăcaru
Artă

89 Ana-Maria Cocoș, cea mai tânără membră a Filialei Galați a UAPR


Corneliu Stoica

92 Portretul poetului Ilarie Voronca, de Victor Brauner


Mariana Tomozei Cocoș
Eveniment

94 Întrunirea Secțiunii Biblioteca și societatea a


Asociației Bibliotecarilor din România
Dorina Bălan, Robertino Duvalma

96 130 de ani în slujba comunității. Biblioteca Județeană „V.A.


Urechia” Galați la ceas aniversar
Florina Diaconeasa
In memoriam

98 Ziaristul Radu Macovei (1943-2020), ultima întâlnire (I)


Maria Stanciu
ditorial

O poveste reală
de 130 de ani
Biblioteca Județeană
„V.A. Urechia” și
continuitatea
culturală gălățeană
Ca orice poveste aceasta începe cu a fost odată, demult, acum un secol și
trei decenii, un tărâm iubit de Dumnezeu și de oamenii veniți de pe alte meleaguri,
trimiși să aducă cele de folos semenilor - educația prin cultură, învățătura de carte
și dorința ca acestea să fie împărtășite de gălățeni și nu numai. Și dacă povestea
nu putea să existe fără un personaj central, acesta a fost ales să poarte numele de
Vasile Alexandrescu Urechia.
Sosit pe aceste locuri de legendă, într-un context istoric și social propice
dezvoltării culturale, Urechia, care în 1867 este ales deputat şi apoi senator de
Covurlui, reușește, în cei peste 34 de ani de activitate parlamentară şi în calitate de
vicepreşedinte al Senatului, să determine legislativul să elaboreze legi şi alte acte
normative în spiritul viziunii sale de modernizare a statului român.
Spirit întreprinzător, om de acţiune perseverent, Urechia contribuie efectiv
ca organizator la înfiinţarea unor instituţii fundamentale pentru cultura română:
Ateneul Român, Universitatea, Academia Română, Muzeul de Antichităţi, Teatrul
Naţional, şcoli în mediul urban şi rural, instituţii de cultură care sunt ctitorite
la iniţiativa şi prin contribuţia entuziastă a marelui patriot. Dar poate cea mai
importantă acțiune pentru noi este înființarea Bibliotecii gălățene, ce-i poartă
numele cu cinste de 130 de ani.
De fapt, Urechia continuă un demers realizat în plan regional, prima
inițiativă de a crea o bibliotecă publică la Galați, care aparține lui Costin Brăescu,
un apropiat colaborator al său, membru al Comitetului Permanent, care a oferit
669 cărți, pe subiecte diferite, în data de 24 iunie 1871, cu intenția de a crea o
bibliotecă proprietatea Județului Covurlui. Având în vedere acest dar, Președintele
Comitetului Permanent, Nicolae Catargi, raporta plenului Consiliului Județean
despre nobilul sentiment pentru cultură a lui Brăescu și supunea spre deliberare
un proiect de organizare de Bibliotecă Publică, care a fost votat la 10 noiembrie
1871. În acest sens, Comisia bugetară a propus atunci, pentru prima data în istoria
unei administrații județene (după știința noastră, nota Nedelcu Oprea), alocații

decembrie 2020 3
nominalizate pentru o bibliotecă publică. Bugetul a fost confirmat în ianuarie 1872,
după aprobarea de către guvern, constituindu-se în primul și cel mai mare buget
al Bibliotecii Județene Covurlui. Suma pentru cumpărarea cărților s-a ridicat la
2400 lei (10 la sută din bugetul județului pentru Instrucțiunea publică) la care s-au
aprobat încă 1000 lei pentru cărți destinate premiilor acordate în 1872.
Și povestea continuă cu personaje încoronate care înființează Biblioteca „V.A.
Urechia” la Galaţi, prin semnarea Decretului regal nr. 3382, la data de 7 decembrie
1889, de către Carol I, rege al României, ca răspuns la Raportul Ministrului Secretar
de Stat la Departamentul Cultelor și al Instrucţiunii Publice, sub nr. 6122 al
Jurnalului Consiliului de Miniștri nr. 9 din 29 Noiembrie 1889 și în baza Actului de
dar autentificat de Tribunalul Ilfov, Secţia Notariat, sub nr. 6558 din 1889. Deși actul
constituirii datează din 7 decembrie 1889, data deschiderii oficiale a Bibliotecii
este 11 noiembrie 1890, la un an de la oferirea însemnatului dar al lui Urechia -
5958 de volume - care au creat fondul inițial al bibliotecii, despre care acesta spunea
că va trebui „să serve culturii tot mai spornice și mai ales tot mai românească a
Galaţilor”.
Și pentru că desfășurarea poveștii trebuia localizată nu numai în timp, ci
și în spațiu, donatorul său, eruditul profesor şi om de înaltă ţinută culturală Vasile
Alexandrescu Urechia, a ales ca lăcaș Liceul „Vasile Alecsandri” unde a avut loc și
inaugurarea. Mai târziu, în perioada anilor 1940-1954, biblioteca va fi găzduită, cu
intermitenţe, în Palatul Cultural „V.A. Urechia” din strada Republicii, nr. 59, astăzi
Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, proprietate a Societăţii Culturale „V.A. Urechia”.
Între anii 1955-1960 sediul bibliotecii se găsește în Palatul de Justiţie, actuala
Universitate „Dunărea de Jos”, după care o regăsim, între 1961-1968, în clădirea
din strada Eroilor, nr. 40, astăzi Casa Armatei, și în strada Gării, nr. 35, astăzi Casa
Corpului Didactic.
Prin Hotărârea Comitetului Executiv al Consiliului Judeţean din 25 august
1968 se mută în actualul sediu din Strada Mihai Bravu, nr. 16, prima clădire a unei
instituții internaționale din România - Comisia Europeană a Dunării (CED) -
singura instituţie europeană din România începutului de secol al XX-lea. Construcţie
istorică, monument de arhitectură în stil neoclasic, clădirea a fost ridicată între anii
1894-1895, de o societate de construcţii românească al cărei preşedinte era prinţul
D. Ghica.
Astăzi, Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia” Galaţi își continuă povestea
deservind locuitorii din judeţul şi municipiul Galaţi, dar şi din Euroregiunea
Dunării de Jos (studenţii de la facultăţile din municipiul Galați) cu documente pe
diferite suporturi, cu programe și proiecte culturale care să îi confirme identitatea.
Povestea instituției de cultură a devenit o realitate atât de prezentă în viața
noastră, încât nici nu ne mai putem imagina cum ar fi să existăm fără ea, iar povestea
nu ar trebui să se termine niciodată, spre beneficiul culturii gălățene și a răspândirii
ei peste veacuri, adaptându-se continuu la contextele politice, sociale, culturale,
impunându-se ca o instituție necesară în viața oamenilor, indiferent de vârstă și de
pregătire!

Dorina Bălan,
redactor-șef al revistei „Axis Libri”

4 Axis Libri
rof esional

Noaptea în Bibliotecă
la Galați

Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” a organizat a X-a ediție


„Noaptea în Bibliotecă la Galaţi”, în data de 3 octombrie 2020. Copiii
prezenţi, dornici să participe la cât mai multe activităţi, respectând
toate condițiile legale impuse, s-au bucurat de o seară de neuitat.
Colectivul Secției Împrumut la domiciliu pentru copii le-a propus
următoarele acțiuni: Lectură în noapte, Recital artistic, Concert susținut
de Trupa pop-rock „Among the Filters”, Expoziție de noutăți editoriale
pentru copii.
La cea de-a X-a ediție a evenimentului, au participat elevii
Școlii Gimaziale „Mihail Sadoveanu”, coordonați de prof. înv. primar
Marieta Țelinoiu, elevii Școlii Gimnaziale „Ștefan cel Mare”, coordonați
de prof. înv. primar Popa Nicoleta și elevii Liceului de Alimentație și
Turism „Dumitru Moțoc” coordonați de prof. Mirela Onescu. Pentru
acțiunea Lectură în noapte, a răspuns invitației Secției Copii, poeta
Vera Crăciun și elevi de la școlile gălățene, având la dispoziție spre
încântarea lor, fotolii-mingi multicolore pentru copii care au asigurat
distanțarea fizică prevăzută legal.
Recitalul artistic a fost susținut de elevii Liceului Teoretic
„Dunărea”, coordonați de dir. prof. Moțoc Lucica și bibliotecar Ariton
Lica. Eleva Martha Crăciun de la Liceul Teoretic „Dunărea”, și-a făcut

Florica Șerban
bibliotecar, Biblioteca
Județeană
„V.A. Urechia”

decembrie 2020 5
remarcată prezența printr-un moment artistic a IV-a B de la Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu”
fascinant. În acea seară magică, au fost prezenți și au participat la una dintre activitățile desfășurate
membrii trupei de pop-rock Among the Filters, care în cadrul proiectului ,,Noaptea în Bibliotecă”. La
au interpretat melodii cu mare impact la public, atelierul de lectură au ascultat cu plăcere poezii
din albumul lor în curs de apariție. Formația are în scrise de doamna Vera Crăciun. Astfel de activități au
componența sa, pe: Bogdan Stirbu - voce și chitară; menirea de face biblioteca un loc cât mai prietenos,
Florin Atanasiu - chitară și backing vocals, Iulian elevii nu s-au plictisit, au fost antrenați, interpretând
Ursu - chitară bass, Irina Panciu - tobe și Edi Ștefan diverse roluri din textele scrise de autoare. Pe
- trompetă. O trupă în plină ascensiune, aplaudată holul bibliotecii, au admirat lucrările expuse, fiind
la scenă deschisă de fani, veniți în număr mare la impresionați de frumusețea obiectelor pictate cu
bibliotecă. migală pe hârtie, piatră și lemn și, nu în ultimul rând,
Publicul prezent a fost încântat să vizualizeze de expoziția de noutăți editoriale ale Secției Copii.”
expozițiile de noutăți inedite ale Secției Copii, ce au Doamna înv. Popa Nicoleta, om cu o
avut ca locație atât interiorul Secției Copii, în sălile sensibilitate aparte, ne-a declarat următoarele: „3
Piticot, Școlar și Adolescent, cât și holul principal al octombrie… Seară de toamnă, seară de lectură... E
Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”. „Noaptea în Bibliotecă la Galați”. Și, cu mare veselie,
Secția Copii vă prezintă câteva dintre mergem la Biblioteca „V.A. Urechia”, să ne răsfățăm
impresiile invitaților. Astfel, poeta Vera Crăciun mințile cu versuri inspirate. Noi, cei mici din clasa
afirma: „În această zi, am trăit clipe grațioase și a II-a C, Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” din
sublime, prin cunoaștere și creație, în același timp. Galați, am pășit îndrăzneți în împărăția cărților
A fost emoția pusă în lumină de ochii copiilor și am găsit acolo o călăuză printre poezii, poeta
care așteptau ceva... acel ceva magic, care vine Vera Crăciun. Cu ochii plini de lumina curiozității
din fermecătoarele povești și poezii începute de copilărești și cu inimile ticăind emoționat, am sorbit
mine și continuate uneori de ei. Această asociere versurile, rimele, sentimentele revărsate spre noi cu
a trezit spiritul creativ al fiecărui participant, astfel energia dată de iubirea pentru copii. Umbreluțe de
că, la finalul prezentării, micuții aflaţi în sală s-au primăvară parfumată, de vară fierbinte, de toamnă
considat pe deplin mulțumiți. S-a încercat, și am bogată și de iarnă jucăușă au venit peste imaginația
convingerea că s-a reușit, ca scopul final al acestei noastră să ne aducă inspirație și să ne provoace la a
întâlniri să fie atins - poeziile să prindă contur scrie și a citi. Am ascultat, am recitat, am interpretat
prin glasul şi libera creație a micilor «poeți» din scrieri în versuri despre copii ca noi și ne-am
sală”. împărtășit pasiunea pentru creația literară”.
Doamna Țelinoiu Marieta, colaboratoare Participanții, entuziasmați, ne-au adresat
de mulți ani a Secției Copii din cadrul Bibliotecii mulțumiri și au plecat cu promisiunea de a reveni
Județene „V.A. Urechia”, ne mărturisește: „O zi cât mai curând, în cadrul altor activități organizate
de toamnă magică. Biblioteca este un loc plin de aici, în lumea minunată a cărților de la Biblioteca
culoare, lumină și fantezie. Doisprezece elevi ai clasei Județeană „V.A. Urechia” Galați.

6 Axis Libri
rof esional

Noaptea magică
„Noaptea în bibliotecă”

Luna și-a aplecat razele, într-o seară caldă de octombrie, în


curtea Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” Galați. Astfel, bibliotecari,
cititori, colaboratori sau simpli curioși au putut vedea dincolo de
întunecimea unei lungi perioade, care îi vitregise, îi înstrăinase de
lumea minunată a cărților.
Evenimentul a fost așteptat cu nerăbdare atât de public, cât și de
personalul bibliotecii. Cu multă imaginație și creativitate, și în interior
și în exterior, au răsărit roadele muncii bibliotecarelor.
Cărțile și-au așteptat cititorii într-o ambianță deosebită,
presărată cu flori catifelate și aromă de cafea.

Cătălina Popa
bibliotecar, Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia” „O mie și una de nopți de lectură”, una dintre expozițiile din
program, a avut ca sursă de inspirație chiar numele evenimentului.
Titluri precum „Nopți albe”, de F.M. Dostoievski, „Nopțile de
Sânziene” ale lui Sadoveanu, „Zilele și nopțile unui student întârziat”
de Gib. I. Mihăescu și-au găsit locul în această inedită expoziție
tematică.
O altă propunere interesantă pentru vizitatori a fost aceea de a
căuta și răsfoi volumele ascunse „În hățișul cărților”, expoziție care s-a
remarcat prin originalitate, fantezie și… culoare. Dintre crenguțe și
frunze de iederă curgătoare s-au ivit cărți a căror vedetă a fost chiar…

decembrie 2020 7
clădiri îmbrăcate în pagini de cărți au alcătuit un
oraș cochet și vibrant.
În timp ce utilizatorii vizitau secțiile bibliotecii
și exponatele prezentate, o aromă îmbietoare de
cafea se făcea simțită în aer. Motivul? Zona unde
se puteau fotografia, amenajată în cel mai romantic
mod, pe care un mănunchi de flori de catifea și
câteva cărți vechi au transformat-o într-un adevărat
punct de atracție. În mijloc stătea sfioasă cartea de
inspirație, „Oamenii fericiți citesc și beau cafea”, de
Agnès Martin-Lugand, așteptându-și următorul
cititor, care nu a întârziat să apară.
O explozie de motive și culori s-a regăsit
în expoziția „Pictură pe piatră, lemn și hârtie”.
Tablouri, casete de bijuterii, pernuțe și diverse
obiecte tematice au prins viață prin pasiunea și
îndemânarea artistei Daniela Vlad, ale cărei mâini

biblioteca. „Căutătorii de povești” au făcut călătorii dibace nu pot fi întrecute. Vizitatorii au admirat
în timp sau prin bibliotecile de azi, au trecut cu încântare obiectele prezentate, expoziția hand-
prin „Biblioteca invizibilă” sau chiar au asistat la made având un real succes și impresionând printr-o
„Indiscreții în bibliotecă”. deosebită valoare estetică.
„Titlurile în miniatură” au fost o altă atracție a În tot acest timp, serviciile de bibliotecă au
serii. Mai multe cărți au fost transpuse cu imaginație rămas funcționale, cititorii s-au putut (re)înscrie,
și bun-gust în câteva machete interesante. Iubitorii au împrumutat sau au restituit documente și au
Parisului au visat pentru câteva minute la celebrul beneficiat de scutire de penalități, grație campaniei
oraș, admirând proiectul inspirat din volumul „Un „Ziua bunăvoinței”.
bilet pentru Paris” de Jojo Moyes. Turnul Eiffel, Iată cum, la început de octombrie, într-o vreme
Notre-Dame sau Arcul de Triumf în miniatură au în care evenimentele s-au împuținat, la Biblioteca
captat atenția cititorilor, trezindu-le dorința de a „V.A. Urechia” s-a găsit timp, loc și disponibilitate
împrumuta și citi cartea. pentru o acțiune culturală care a bucurat pe deplin
„Orașele de hârtie” ale lui John Green au inimile iubitorilor de carte și nu numai, respectând
fost reconstruite în mod jucăuș într-un proiect normele de distanțare fizică.
arhitectural neobișnuit. Blocuri, magazine, diverse

8 Axis Libri
rof esional

Toamna
farmec și culoare

„Niciodată toamna nu fu mai frumoasă...” mărturisea în creațiile


sale marele poet Tudor Arghezi. Desigur, toamna este anotimpul
metamorfozelor, al împlinirii și al abundenței. Pentru că biblioteca
este un templu al ideilor, toamna nu își poate desfășura mai plăcut
basmul de culori și de gânduri, decât la noi, la bibliotecă, locul în
care elevii, copiii și dascălii fac un popas în existență și dau frâu liber
creativității.
Parfumul toamnei ne-a învăluit pe toți chemând pașii micuților
cititori pe aleile cunoașterii, deoarece fiica cea mai bogată a bătrânului An
a poposit la noi și ne-a bătut la geam, cu stropi de culoare și adieri de vânt.
În semn de prețuire, Biblioteca s-a gătit de sărbătoare, iar
inima ei bate în ritmul cristalin al vocilor voastre, dragi cititori! Să vă
mărturisesc oare că biblioteca este geloasă pe tablete şi telefoane? I-am
explicat totuşi că nimic nu poate înlocui atmosfera caldă pe care ea o
ţese în jurul iubitorilor de lectură, că toate cărţile de pe rafturi vibrează
la atingeri şi îşi dăruiesc mai mult înţelesul celor care le poartă în palme.
Așadar, ne-am lăsat învăluiți de parfumul ei și am tranformat
acest minunat anotimp într-o sărbătoare a culorilor și a cuvintelor.
Filiala nr. 1 ,,Costache Negri’’ a lansat virtual două proiecte
educaționale intitulate: ,,Regina Toamnă... în file de carte’’ și ,,Petale
de suflet’’. Primul proiect a fost menit să contureze, din condeiul
inspirat al inimii, cuvinte măiastre, care ne transmit emoție, parfum
și pastel, pe care doar toamna le pictează în natură și în oameni!
Cecilia Manolescu Iubim și mai mult acest anotimp, pentru că fila arămie scrisă de voi
bibliotecar, Biblioteca a rămas prinsă de veșmântul ales al Reginei și bucură pe oricine o
Județeană „V.A. Urechia” citește. Al doilea proiect a fost un omagiu adus ,,SCULPTORILOR
DE SUFLETE’’, oamenilor care au ca misiune să le dezvăluie copiilor
noştri ,,corola de minuni a lumii”. Astfel, gratitudinea nostră s-a
îndreptat spre Oamenii Lumină, cei care ne-au sădit în suflet flori și
ne-au dăruit iubire. Activitatea a fost o Sărbătoare a recunoștinței și a
prețuirii, bogată vizual și înzestrată cu suflete minunate.
Anul şcolar aduce la începutul lunii octombrie un eveniment
educaţional care aşază pe scena Şcolii, dar şi a Bibliotecii– Educatorul
şi opera sa de formare – Educaţia. În aceste vremuri greu încercate,
ne-am propus să ne regăsim puterea, credinţa și bucuria în toate

decembrie 2020 9
activitățile pe care le desfășurăm cu elevii, pentru a muzica este o înaltă expresie a noțiunii de frumos,
aduce un plus de coeziune între cele două instituții, o geometrie a simțurilor, o ecuație a sufletului pur,
frumusețe și valoare relaţiilor interumane, căldura o sărbătoare a libertății și a creativității. De aceea,
optimismului de care avem nevoie cu toții. Am biblioteca noastră și-a dechis larg brațele pentru a
invitat cititorii noștri, de toate vârstele, să invoce împleti armonios frumusețea muzicii și parfumul
muza imaginației și să trimită pe pagina noastră de toamnei, tezaur muzical care ne-a fost oferit de
facebook, buchete de gânduri și frunze multicolore, un grup de copii frumoși ai Școlii de Canto ,,Vital
așezate pe covor de emoții și de vise autumnale. Music”, coordonați cu multă dăruire de doamna
Biblioteca este locul în care Educația își profesor Doina Cecoi. Artiștii noștri au bătut la ușa
desăvârșește ascensiunea, în care se realizează o Reginei Toamna, iar noi ne-am bucurat de darurile
prețioasă îmbrățisare a lecturii, în care Cartea își lor muzicale. Am fost încântați să-i cunoaștem și
cheamă cu blândețe apostolii cunoașterii pentru să-i auzim, dorindu-le mult succes pe Drumul
a le deschide visteria visării infinite. Bucuria de Muzicii și al Educației.
a fi părtași la întâlnirea cu lectura este o frumoasă Lumina de aur a toamnei a țesut, tot la noi,
realitate, pe care o trăim mai intens toamna. În acest fire de gânduri, rai de idei și parfum de poezie. „De
cadru autumnal deosebit s-au evidențiat elevii clasei dimineața până seara și noaptea, frunzele cădeau
a IV-a B, împreună cu doamna profesor Cecilia- întruna. Unele mai repezi, altele mai domoale,
Monica Păduraru, de la Şcoala Gimnazială nr. 7, care legănându-se în aer ca o aripă de fluture...” este atât
și-au dat întâlnire (virtual) în lumea cărţilor, pentru de frumoasă toamna descrisă de Emil Gârleanu!
a omagia Ziua Mondială a Educației. Copiii ne-au Într-un peisaj asemănător, ne-am bucurat să-i
oferit petale de suflet, sub forma unor creații proprii, avem alături de noi pe elevii Școlii Gimnaziale ,,Ion
iar noi ne-am bucurat să reunim aceste mărturii ale Luca Caragiale din Tulcea, care s-au alăturat cu
imaginației bogate într-o frumoasă expoziție. drag proiectului nostru. Ingenioșii copii au zugrăvit
Soarele șăgalnic al unui octombrie prietenos, adieri colorate, alături de doamnele profesor Liliana
le-a purtat pașii spre biblioteca noastră și entuziaștilor Fediuc, Carmen Manole și Gabriela Mitache, care
copii de la Școala Gimnazială ,,Ștefan cel Mare’’, ne-au răsfățat privirea și ne-au mângâiat sufletele,
creativilor elevi de la Colegiul Național ,,Costache înlocuind penelul și paleta cu darurile colorate
Negri’’ și Liceul Teoretic ,,Emil Racoviță ’’, care au oferit ale toamnei, adunate din preaplinul naturii unui
crâmpeie de suflet pentru dascălii lor. Talentații nostri octombrie darnic.
elevi-cititori ne-au trimis mesaje foarte frumoase, Așadar, nobila misiune a bibliotecii pentru
legate de puterea educației și a cunoașterii, de copii dă unicitate demersului nostru, căci ne
importanța culturii și a pregătirii elevului pentru viață, permite să pătrundem în globul de cristal al
de rolul activ al școlii în formarea tânărului. Cadrele învățăceilor ce ne trec pragul cu entuziasm pentru a
didactice au primit gânduri sensibile de apreciere și oferi prin fiecare activitate puțin din măreția zeilor.
considerație pentru activitatea valoroasă de educare În noi și prin noi copiii descoperă valențe estetice
și formare a unor caractere puternice! Educaţia este necesare zborului de mai târziu.
activitatea care pune societatea în mişcare, care îi oferă
stabilitate, moralitate,
înţelepciune şi armonie!
Educația ne ajută să ne
construim destinul! Ca
și școala, Biblioteca are
un puternic caracter
formativ, dezvoltând
abilitățile necesare
omului frumos de mai
târziu. Ne dorim să
ținem împreună aprinsă
flacăra cunoașterii!
Frumosul defi­
nește arta. Se spune că

10 Axis Libri
rof esional

Castelele, printre
minunățiile lumii...

În contextul actual, generat de pandemia cu noul coronavirus, în


care măsurile instituite au determinat restrângerea mobilității sociale, s-a
constatat faptul că oamenii s-au îndreptat mai mult spre modalități virtuale
de informare, documentare sau relaxare.
Fie că doresc să studieze, să găsească diverse informații, idei și activități
creative sau artistice pentru copii sau, pur și simplu, să lectureze o carte bună,
oamenii au început să apeleze tot mai mult la platformele și serviciile online
oferite de bibliotecă. Se observă, așadar, o creștere accentuată a interesului
manifestat de publicul larg pentru activitatea bibliotecilor în mediul virtual.
Filiala nr. 2 „Paul Păltănea” - Bibliotecă Municipală contribuie la
vizibibilitatea bibliotecii judeţene în mediul online prin desfăşurarea de
altfel de proiecte, de interes, interactive şi educative, pentru publicul cititor.
Unul dintre ultimele proiecte, intitulat „Curiozităţi...despre castele”, este
dedicat acestora, vizând cunoaşterea şi revitalizarea, punerea în valoare a
istoriei şi frumuseţii acestor edificii vechi.
Castel, palat, fortăreață - acești termeni dau naștere unor tablouri și
imagini ca din basmele copilăriei și din visele noastre. Ne duc cu gândul la
noi expresii și peisaje care se revarsă ca un izvor nesecat: turnuri, poduri,
creneluri, bastioane, cavaleri, armuri, șiruri de trepte și grădini.
Unele ieșite din pagini de poveste, cu o istorie bogată și învăluite în
mister, castelele au un aspect fantastic care face legătura dintre prezent și
trecut, dintre realitate și basm. Fiecare castel este diferit, o versiune originală
a unui concept comun, astfel încât oferă o poveste diferită, o legendă unică,
o parte a istoriei proprie care atrage și fascinează...
Prin urmare, derularea online a acestui proiect presupune prezentarea,
pe parcursul a mai multor săptămâni, a celor mai spectaculoase castele
din România şi din lume, care ne încântă să le vedem, să le admirăm, să le
fotografiem, dar mai ales să ne aflăm in interiorul lor, într-un exercițiu de
Cătălina Şoltuz imaginație menit să ne ducă către dimensiuni pierdute ale timpului.
responsabil, Filiala Nr. 2 Castelele lumii au fost întotdeauna atracții turistice fascinante. Aceste
„Paul Păltănea” minunății sunt locuri încărcate de istorie, unde abundă poveștile misterioase,
iar dincolo de frumusețea de netăgăduit, aceste construcții autohtone au
menirea să ne poarte înapoi în timp.
Acest proiect dorim să fie un exerciţiu de imaginaţie, apropierea
de frumuseţea istoriei, conturată de informaţii din cărţi şi tururi virtuale
interesante. Este chiar o excursie virtuală, în care o să străbatem lumea în
lung și în lat, să descoperim împreună locuri spectaculoase, faimoase sau
mai puțin cunoscute, dar care reflectă prin arhitectură oamenii și epoca lor!
Vă invit să urmăriţi pagina de fabebook a filialei: https://www.
facebook.com/BVAU-Filiala-nr2-Paul-P%C4%83lt%C4%83nea-
Gala%C8%9Bi-Biblioteca-Municipal%C4%83-537902519608781 sau site-
ul bibliotecii judeţene: www.bvau.ro.

decembrie 2020 11
rof esional

A fost NOAPTEA ÎN BIBLIOTECĂ


la Filiala nr. 5 „Hortensia
Papadat-Bengescu”

Am petrecut ore plăcute în compania unor oameni frumoși și


a cărților.
Ne-am reîntâlnit cu oameni dragi și am cunoscut oameni pe
care i-am îndrăgit.
În răcoarea serii și sub mireasma florilor, noi, copiii universului,
am trăit împreună bucuria de a împărtăși sentimente, idei, vise, din
preaplinul sufletelor noastre însetate de cunoaștere, frumusețe și
iubire.
A fost un bun prilej pentru a ne manifesta aprecierea, admirația
și recunoștința față de copiii, părinții și dascălii care au participat
la proiectele realizate în tânăra și frumoasa noastră bibliotecă care
poartă numele scriitoarei Hortensia Papadat-Bengescu, născută pe
plaiuri gălățene, la Ivești, în anul 1876, pe 8 decembrie, cunoscută mai
ales pentru romanele Concert din muzică de Bach, Logodnicul, Femeia
în fața oglinzii, Drumul ascuns și altele, pe care vă invit să le citiți, fiind
printre primele realizări de prestigiu ale prozei psihologice românești.
Dintre cititorii fideli ai bibliotecii noastre, care au fost premiați,
îi voi aminti pe copiii care învață la Școlile gimnaziale numărul 43,
numărul 3, numărul 22, la Școala gimnazială „Iulia Hasdeu”, precum
și pe copiii care sunt îndrumați de doamnele Luminița Ghibea și de
doamna Gotcă, în cadrul Asociației „Sfântul Antonie cel Mare”. Prima
oară au venit la bibliotecă îndrumați de către dascălii lor, apoi singuri

Violeta Opaiț
responsabil, Filiala Nr.
5 „Hortensia Papadat-
Bengescu”

12 Axis Libri
și ne-am împrietenit vara trecută la Clubul de tainele cărților și le călăuzesc pașii prin labirinturile
vacanță BUCURIA. bibliotecilor și i-am numit PĂRINȚI DE „NOTA 10”:
Astfel, proiectul PLĂCEREA DE A CITI l-am doamnele Alina Genete și Alina Popa. Cu o floare
realizat împreună cu copiii: Radu Dărac, Ovidiu am dorit să le spunem că le prețuim.
Olaru, Daniel Petre, Mihai Berlea, Matei Popa, Ștefania
Popa, Alina Haraga, Alexandru Culachi, Maria Onea, După festivitatea de premiere, copiii, părinții
Andrei Ghilea, Irina Guzgă, Roberta Diță, Georgiana și toți vizitatorii s-au bucurat de prezența unor
Pop, Simona Iacob, Melissa Urso, Ana-Maria Olariu, scriitori din Galați și Brăila, care au avut amabilitatea
Marina Giulia Paraschiv, Maria Selena Grecu, Eduard de a răspunde invitației noastre. Doamna Violeta
Spulber, Cristian Spulber, Cezar Feraru, Anabela Craiu ne-a făcut bucuria de a-și lansa cartea pentru
Feraru, Ciprian Iancu. Felicitări copii! Dacă am uitat copii „Scaunul străbunicii și alte povestiri”, ediție
pe cineva, rog să mă ierte! bilingvă, română și engleză, de față fiind și domnul
Copiii nu numai că citesc, ei mai și scriu! Petru Iamandi, care a realizat traducerea în engleză.
Fascinați de cărți și tentați de a deveni precum Mini-piesa de teatru „Eminescu Bibliotecar”,
scriitorii, dintre copiii care s-au înscris la proiectul scrisă de Victor Cilincă și interpretată împreună
TENTAȚIA SCRISULUI, trei au reușit să-și realizeze cu A.G. Secară, a avut de asemenea succes. Ne-
visul de a scrie o cărticică. Aceșia sunt: Ovidiu Olaru, au impresionat versurile pline de sensibilitate ale
Alina Haraga și Mihai Berlea. Ovidiu este autorul Alinei Marieta Ion din cartea cu titlul „De aici,
cărții Planeta Verde, Secretul unui erou este titlul direct în paradis”, a Elei Mays din volumul „Poezia
cărții scrise de Mihai, iar cartea Alinei se numește mai caută cuib”, precum și poeziile scrise de A.G.
Dreptatea criminalului. Toți trei merită felicitări Secară, Valeriu Valegvi, Vera Crăciun și Sebastian
pentru bucuria, determinarea și perseverența de Golomoz.
a-și realiza visul. Ei au scris, iar noi bibliotecarele,
am avut grijă ca opera lor să capete forma unor Voi încheia această scurtă povestire despre
cărticele pe care le puteți citi în biblioteca noastră. cum a fost la NOAPTEA ÎN BIBLIOTECĂ, la Filiala
Pentru că merită cu prisosință, am dorit să-i nr. 5 „Hortensia Papadat-Bengescu” a Bibliotecii
premiem pe cei mai PASIONAȚI CITITORI care au Județene „V.A. Urechia” cu câteva versuri:
vizitat Filiala nr. 5 „Hortensia Papadat-Bengescu”
a Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”. Aceștia sunt Despre unele lucruri
doamna Alina Genete, domnul Petrică Olteanu și Se poate spune
copiii: Robert-Alexandru Genete, Ovidiu Olaru, Că nu-s asemenea trăirii.
Mihai Berlea, Alina Haranga și Maria Onea. Cu
admirație îi privim pe părinții care își inițiază copiii în (Valeriu Valegvi - Exerciții de revoltă V)

decembrie 2020 13
rof esional

Poezia și muzica
sufletului

Dacă, în urmă cu ceva timp, ne-ar fi spus cineva că suntem nevoiți


să alegem doar mediul on-line ca spațiu de desfășurare al activităților
cultural-educative și recreative, cât și al proiectelor inițiate de Bibliotecă,
am fi zis că este una dintre cele mai bune glume. Iată că vremurile acestea
incerte ne obligă să ne schimbăm stilul de lucru, să ne reorientăm, să
privim aceste probleme cu alți ochi, să avem o nouă perspectivă, iar cu
aceasta, noi soluții. Mediul on-line rămâne în continuare unica soluție
de a pune în aplicare ideile și proiectele noastre cu care ne-am obișnuit
de-a lungul timpului cititorii, indiferent de vârstă.
Începând cu luna octombrie și până la sfârșitul anului, la Filiala
nr. 2 ,,Paul Păltănea” se vor derula o serie de proiecte online, printre care
și proiectul intitulat ,,Poezia și muzica sufletului”, care va aduce cu
siguranță în casele și inimile cititorilor bibliotecii, bucuria muzicii și a
poeziei, ca un remember al vremurilor de altădată. Pe pagina de facebook
a filialei, poezia se întâlnește cu muzica, iar versurile memorabile ale
poeților noștri: Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, George Topârceanu,
George Bacovia, Vasile Alecsandri... și ale altor titani ai poeziei
românești creează acea legătură emoționantă cu ascultătorii, alături de
artiști consacrați care aduc linia melodică spre încântarea noastră.
,,Poezia și muzica sufletului” este un proiect online prin care ne
dorim să expunem multiple variante de abordare a poeziei în domeniul
muzical, relația de interdependență dintre cele două creații și o ocazie de
a ne onora poeții clasici și contemporani, precum și artiștii care folosesc
versurile poeților noștri în compozițiile proprii.
Unul dintre cei mai importanți scriitori români, Ion Luca Titela Trif
Caragiale afirma că: Poezia şi muzica sunt două surori divine, menite bibliotecar, Biblioteca
de zei să meargă totdeauna mână în mână ca, prin îndoit farmec, să Județeană „V.A. Urechia”
minuneze pe muritori.
Toamna, poeziile au un farmec aparte. Când citim o poezie, devenim
mai melancolici, reflectăm mai mult, ne îmbătăm cu acea tristețe dulce
și ne îndrăgostim nebunește de frumusețea peisajelor pe care toamna ni
le dăruiește, peisaje pe care le regăsim spre bucuria noastră, în cele mai
frumoase poezii scrise cu condeiul inimii de poeții noștri.
Prieteni ai bibliotecii, vă invităm să vă opriți din ritmul nebun
al existenței și să alegeți bucuria și frumusețea vieții, adierea vântului,
dansul frunzelor, o carte bună și acea compoziție muzicală care vă aduce
starea de bine. Doar așa vom ști care este rostul nostru pe acest pământ.

14 Axis Libri
rof esional

Cum aleg o carte


„bună”

„Alegerea unei cărți din multe, multe miile disponibile, pare


aproape imposibil când te gândești la asta.”
(Catherine Sheldrick Ross)

Fiecare pasionat de lectură își dorește să citească o carte „bună”.


Dar ce este oare o asemenea carte „bună” și cum o alegem?
O „carte bună” pentru o persoană nu este pe placul tuturor. Decât
să întrebăm de cărți bune, în multitudinea de cărți care apar acum pe
piață, ar trebui să ne formăm obiceiul de a le selecta în funcție de ceea
ce ni se potrivește.
Biblioteca deține foarte multe titluri. Atât de multe, încât uneori
devine dificil să triezi. Alegerea unei cărți depinde foarte mult de gradul
de cultură al fiecăruia, de nivelul de studii, de înțelegere, de preferințe,
de preocupări și interese, de profesie, de credințele cititorului, de
experiențele acestuia, de locul de unde vine el etc. Toate acestea
determină alegerea cărților „bune”.
Cartea care vorbește mai mult despre ceea ce simțim noi, despre
ceea ce credem, ni se va părea una excelentă. Unui medic i se va părea
extraordinară o carte care va avea ca subiect medicina, adică o carte de
specialitate, un manager ar putea fi interesat de cărți care să îl ajute să
fie mai aproape de oameni, de sufletul lor pentru a-i motiva să devină
mai buni. Cartea devine astfel un instrument care ajută la dezvoltarea
în plan personal sau profesional.
Ar trebui să facem o distincție între lecturile de plăcere și lecturile
Anca Georgescu de specialitate (cartea ca obiect pedagogic/de formare/de instruire).
bibliotecar, Biblioteca Uneori, vrem să citim o carte pur și simplu pentru a ne relaxa.
Județeană „V.A. Urechia” Nu este nicio îndoială că cititul este important pentru că știm că
el educă, relaxează, inspiră etc. Lecturile dezvoltă vocabularul și ajută
la exprimarea mai facilă a ideilor, dezvoltă imaginația și creativitatea și
modelează caracterul.
Dar cu mii de cărți care se publică mereu, cum poate un cititor (în
special unul care este pasionat de lectură) să decidă ce carte să aleagă?
Această întrebare îmi apare deseori prin prisma meseriei mele de
bibliotecar, dar și pentru că și eu sunt cititoare. Deci cum alege cineva
ce să citească?
În rândurile de mai jos, voi încerca să dau câteva sugestii simple,
pe care le poate folosi oricine în căutarea cărții potrivite.

decembrie 2020 15
rof esional
Strategii de selectare1 - vizionarea de producții dramatizate ale unui
Piatra de temelie pentru alegerea unei cărți autor cum ar fi: piesele de teatru sau filmele;
bune este dispoziția cititorului: Ce aș vrea să citesc - liste (cărți ce au câștigat premii, liste cu cărți
acum? Ce aș vrea să citesc în viitor? Cititorii, în editate și publicate de biblioteci, critici literari sau alți
marea lor majoritate, aleg cărțile în funcție de starea cititori).
pe care o au și de ce anume se petrece în viețile lor. 3. Elementele unei cărți de care cititorii țin
Cărțile scurte, lectură ușor de citit și cărți mai vechi, cont pentru a găsi cartea dorită:
care le-au plăcut altădată, sunt alese când cititorul - subiectul (legat de gen în ficțiune și de temă
este prea ocupat sau stresat. În momentele acestea, în non-ficțiune);
recitirea unei cărți preferate din copilărie este - ceea ce tratează (popular versus literar sau
chintesența confortului de a citi. Cărți mai solicitante un stil serios; clasic și familiar versus imprevizibil;
din punct de vedere intelectual și mai puțin familiare optimism versus negativism sau pesimism);
sunt recomandate atunci când viața cititorului este - personajele descrise (prezența unui personaj
mai liniștită. feminin puternic, personaje simpatice sau depresive).
Recomandările sunt importante, dar doar de 4. Indicii despre cartea însăși:
la o sursă sigură cu gusturi compatibile, cum ar fi: - autor
recenzori de încredere, membri ai familiei, prieteni - gen
care ne știu gusturile, bibliotecari de încredere sau - copertă
personalul din librării. - titlu
O altă strategie importantă, folosită pentru - pagina de titlu
alegerea cărților bune, este selecția după un autor - editura
renumit și de încredere. „Sunt edituri care publică orice, doar să le iasă
Dacă o bibliotecă are cărți împărțite pe genuri, banul. Şi sunt edituri care aleg titlurile cu atenţie.
atunci lucrul acesta va ușura căutarea. Genul cărții Unele vin în întâmpinarea gusturilor și cererii
este des folosit în căutarea unei cărți bune, alături de publicului, altele caută să educe publicul și să ofere
autor. lucruri de calitate, străduindu-se să atragă publicul
Altă strategie de căutare ar fi după copertă și cititor spre o calitate mai mare. Mi-aş îndrepta
după indiciile oferite de cartea însăși. atenţia mai ales spre cele din a doua categorie, fără a
Titlurile sunt importante – pot atrage titlurile exclude însă nicio editură (de multe ori, se pot găsi
neobișnuite, captivante, dar și titlurile familiare cărţi interesante şi la editurile care nu sunt neapărat
cunoscute. elitiste sau care publică în general materiale care nu
Alegerea unei cărți bune trebuie să includă atrag decât anumite segmente de public)”.2
cinci elemente care sunt legate între ele: Cu cât este mai experimentat cititorul, cu atât
1. Testul „în ce dispoziție sunt” (pentru acest va fi mai mare abilitatea de a folosi aceste indicii în
punct se cere experiență în citit): găsirea unei cărți bune.
- familiaritate versus noutate; 5. Timpul sau banii alocați
- siguranță versus risc; - acces intelectual (cunoștințele anterioare ale
- lectură ușoară versus lectură dificilă; conținutului sau ale cenaclurilor literare necesare
- optimist versus dur și critic; cititorului pentru a înțelege textul);
2. Sursele pe care un cititor le folosește - acces fizic (timpul și munca necesare înainte
pentru a afla câte ceva despre o carte nouă: ca cititorul să aleagă practic cartea de la raft);
- căutarea în bibliotecile publice, acest lucru - durata de timp necesară sau gradul de
incluzând căutarea etichetelor de raft, limitarea angajament cognitiv și emoțional cerut de cartea însăși
căutărilor doar la un anumit subiect și urmărirea (cititul rapid și ușor versus lectură îndelungată).
raftului cu „cărți returnate”; Iată câteva recomandări pe care le puteți
- recomandări de la prieteni, colegi sau membrii accesa on-line și care vă vor ajuta să găsiți cartea
din familie; dorită dintr-un anumit gen și să evitați să vă pierdeți
- recenzii sau reclame din ziare, reviste, internet, timpul cu cărți mediocre:
radio și televiziune; 1. www.goodreads.com
1
Ross, Catherine Sheldrick. „Strategies for selection”. În:
Site-ul „Goodreads” este o companie de media
Making choices: What readers say about choosing books to existentă pe internet din 2006 cu sediul în San
read for pleasure. [online]. Accesat la data de 07.10.2020. 2
Bică, Florin. „Editura”. În: Cum aleg o carte bună. [online]. Accesat
Disponibil pe internet la adresa: https://www.researchgate.net/ la 07.10.2020. Disponibil pe internet la adresa: https://respiro.ro/
publication/258763991_Making_Choices_What_Readers_ time/cum-aleg-o-carte-buna?fbclid=IwAR0LV4CaKwVG1h_
Say_about_Choosing_Books_to_Read_for_Pleasure FDebEUM1tNZxyAdvKASq6wA9ogPq69FrFqIeJB4gbetY

16 Axis Libri
Francisco, care se ocupă cu catalogarea cărților, Conține peste 2200 de titluri disponibile ce acoperă
funcționând ca o comunitate pentru cititori, care pot domenii precum: psihologie, dezvoltare personală,
oferi propriile recenzii, pot crea liste de lectură și pot politică, vânzări, cultura corporatistă, sănătate,
interacționa cu autorii. fitness, parenting etc. Informațiile de pe acest site
Caracteristicile acestui site sunt următoarele:3 sunt contra cost.
„Catalogarea cărților — Utilizatorii pot trece în În cele din urmă, dar nu ultimii, foarte buni
revistă cărțile citite, pagina la care sunt și comentariile în prezentarea unor criterii de selecție a cărților
aferente paginii și ediției. Pot include anii diferiți în bune pentru dumneavoastră, sunt bibliotecarii de
care au citit și recitit o carte. Cărțile includ informații referințe. Ei sunt o sursă sigură pentru recomandări.
biblioteconomice, precum ISBN și anul original de Multe biblioteci oferă, de asemenea, acces la propriile
publicare, genuri literare, citate și legături către ediții baze de date, care sunt concepute pentru a vă ajuta să
din ani diferiți și în limbi diferite. Unele pot fi sortate găsiți cartea dorită.
după personaje sau locul în care are loc acțiunea. Cu siguranță, mai există și alte criterii de
Utilizatori cu peste 50 de cărți pot aplica să devină selectare. Important este să rămânem cu ideea că
„bibliotecari” și să administreze aceste informații. trebuie să facem alegeri inteligente și sănătoase de
Comunitate virtuală — Utilizatorii se pot lectură în condițiile în care oferta de pe piață este
împrieteni sau urmări, pentru a vedea recenziile mare și variată.
celorlalți și listele lor de cărți. Pot discuta și cu autorii,
dintre care mulți au de asemenea conturi. Utilizatorii Webliografie
se pot organiza în funcție de locația geografică și pot 1. 17 moduri de a găsi cărți bune de citit [online].
crea grupuri și evenimente. Disponibil pe internet la adresa: https://www.lifehack.org/
Recenzii și scoruri — Utilizatorii pot acorda articles/lifestyle/17-ways-find-good-books-read.html
2. Cum aleg o carte bună [online]. Disponibil
între 1 și 5 stele și pot oferi o recenzie. Există opțiunea pe internet la adresa: https://respiro.ro/time/cum-
de a comenta pe recenzie, de a o vota și de a urmări a l e g - o - c ar te - bu n a ? f b cl i d = Iw A R 0 LV 4 C a Kw VG 1 h _
sau a te împrieteni cu un utilizator pentru a-i vedea FDebEUM1tNZxyAdvKASq6wA9ogPq69FrFqIeJB4gbetY
recenziile înaintea altora. 3. Cum să alegi o carte bună [online]. Disponibil
Recomandări personalizate — Pe baza titlurilor pe internet la adresa: https://www.wikihow.com/Choose-a-
Good-Book
deja citite, a opțiunilor altor utilizatori și a genurilor 4. Cum să alegi o carte bună și să nu consumi
literare preferate, fiecărui utilizator i se oferă maculatură de Andrei Curăraru [online]. Disponibil pe internet
recomandări personalizate de cărți noi.” la adresa: https://diez.md/2015/12/04/andrei-curararu-cum-
Varianta pentru România a acestui site, o sa-alegi-o-carte-buna-si-sa-nu-consumi-maculatura/
puteți găsi accesând linkul următor: https://www. 5. Ghid pentru alegerea cărții potrivite pentru tine
goodreads.com/group/show/155853-goodreads- [online]. Disponibil pe internet la adresa: https://medium.
com/everylibrary/a-librarians-guide-to-choosing-the-right-
rom-nia. book-for-you-e918f3209920
2. O altă metodă pentru a căuta o carte bună 6. Goodreads [online]. Disponibil pe internet la
este să citiți, prima dată, un rezumat al acesteia. Avem adresa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Goodreads
în acest sens o recomandare pentru un site gratuit, ce 7. Goodreads România [online]. Disponibil pe
aparține lui Derek Sivers, un scriitor american: www. internet la adresa: https://www.goodreads.com/group/
show/155853-goodreads-rom-nia
sivers.org/books, unde găsiți rezumate scurte ale 8. How to Find Books That are Actually Worth Your
cărților. Puteți folosi ISBN-ul pentru căutare. Această Time [documentar online]. Disponibil pe internet la adresa:
pagină este în continuu actualizată cu rezumate și https://www.youtube.com/watch?v=dPor8IoZ3Bw&fbclid=I
notițe. Site-ul conține și un top al recomandărilor wAR2TiSwO-Qo7iaJLvjndiKwhotXq1YRSvVzruBn0QMrnit
făcute de scriitorul american. Puteți sorta cărțile Smq5UZ35y_RPg
după: titlu, cele mai noi și cele mai bune. 9. Making Choices: What Readers Say about
Choosing Books to Read for Pleasure [online]. Disponibil
3. https://newbooksinbrief.com/ - este un site pe internet la adresa: https://www.researchgate.net/
scris de o persoană care citește cărți și scrie apoi publication/258763991_Making_Choices_What_Readers_
recenzii despre ele; se oferă acces la primele pagini Say_about_Choosing_Books_to_Read_for_Pleasure
ale recenziei gratuit, apoi contra cost, dacă doriți 10. Mind and nature: A Necessary Unity de Gregory
întregul rezumat. Bateson [online]. Disponibil pe internet la adresa: https://
monoskop.org/images/c/c3/Bateson_Gregory_Mind_and_
4. https://www.blinkist.com/ - este site-ul creat Nature.pdf
de patru tineri americani și care conține rezumate 11. Sivers.org [online]. Disponibil pe internet la
ale cărților. Nu sunt recenzate aici cărți de ficțiune. adresa: www.sivers.org/books
3
Goodreads [online] Accesat la 08.10.2020. Disponibil pe
Inernet la adresa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Goodreads

decembrie 2020 17
Condeiul fermecat

Pasărea gigant
de Ziua Dunării

Daria Maria DICU - 9 ani, elevă cls. III, Școala Gimnazială „Sf.Trei Ierarhi”, Hanu
Conachi, jud. Galați. Urmează ateliere de scriere pentru copii la CCSG, cursuri de
engleză și balet. Pasionată de citit, de scris, muzică și dans. Face parte dintr-o trupa
alături de alți doi copii. Iubește școala, îi plac orele de matematică, sport și religie.
„Îmi place să scriu pentru că mă simt creativă și îmi pot imagina lucruri bune și o
lume frumoasă” zice micuța Daria. Dorința ei cea mare în acest an este să scrie o
cărticică pentru copiii de vârsta ei.

Mă plimb pe malul Dunării. E vreme bună. Se aud păsările, e din ce în ce


mai cald, semn că vine vara. Mă așez pe o piatră și privesc cum plutește pe apă
o bărcuță veche din lemn. Pare a nimănui. De unde vine oare? Barca se apropie
de mal, vine la mine. Nu mai rezist, mă uit în stânga, în dreapta, nu e nimeni.
Mă urc bucuroasă. Încerc să dau din cele două vâsle, nu știu unde o să mă ducă.
Deodată, văd un om ce merge și el într-o bărcuță pe Dunăre, pare
pescar… mă privește într-un fel ciudat. Mă sperii de valurile provocate de barca
lui cu motor, sunt atât de mari. Închid ochii. Valurile se mai liniștesc, dar… am
pierdut o vâslă. Ce mă fac acum? încerc să plutesc pe apă. Așa cum am spus,
bărcuța mea este veche și începe să între apă în ea. De ce m-oi fi urcat? Și unde
o să ajung?
Nu știu cât timp a trecut, se pare că am adormit. Mă apropii de o insulă
mare și misterioasă. Ce bine! Sunt salvată! Dar, când mai aveam puțin până la
mal, barca începe să se dezmembreze. Gata! Barca nu mai e barcă, ci… mii de
bucățele de lemn ce plutesc pe Dunăre. Speriată, am început să înot cât mai
repede. În sfârșit, am ajuns pe insulă! Ce bucurie! Răsuflu ușurată. Cum s-o
chema insula asta? Obosită, m-am întins pe nisip. Sunt fericită! Soarele parcă a
intrat în nori, sau o umbră uriașă s-a așezat pe mine. Este… cred, un pescăruș-
gigant. Ce creatură uriașă! Mă privește cu un ochi. Este curios ca și mine. Pasărea
are picioarele foarte lungi (stă în apă) și aripile acoperă aproape toată insula. Ce
o fi vrând să îmi spună? Mă tem de ea, nu știu ce să fac. Mă ridic în picioare și Daria Maria Dicu
încerc să fug. Dar, unde să fug? Pasărea stă pe loc, doar mă privește. De nicăieri, elevă, Școala Gimnazială
a apărut un bătrân. Sunt salvată, îmi zic! În spatele lui plutește o barcă mică. Îmi „Sf. Trei Ierarhi”, Hanu
face semn să urcăm în ea. Cum o să încapă doi oameni într-o barcă așa de mică? Conachi, Jud. Galați.
— Cum ai ajuns aici pe „Insula Pescărușilor”? nimeni nu ajunge aici, este
o insulă secretă! îmi spune bătrânul cu barbă albă.
— Nici eu nu știu cum am ajuns, dar, e atât de frumos! zic și eu.
— Pasărea ce ai văzut-o este farul insulei, ea poate vorbi o dată pe an și are
grijă de tot: să păzească viețuitoarele, să păstreze insula curată, să nu se afle de
ea, și, mai ales, să vină aici doar oameni buni care iubesc natura și Dunărea. Iar
noaptea, pasărea devine invizibilă, dar vede tot ce se întâmplă… e locul cel mai
frumos și curat din lume și așa trebuie să rămână…
M-am trezit din visul meu. Oare chiar fusesem pe insula misterioasă?

18 Axis Libri
Condeiul fermecat

Capra cu trei iezi

Cândva, într-un sat, trăia


O capră care avea
Trei iezi mici și nătăfleți,
Le spunea „iezi cucuieți”.

Într-o zi, ea vru să plece,


Căci foamea le juca feste.
A spus: ,,Iezii mei, veniți!
Ascultați și nu grăiți!”

Le cântă cântecul care,


Toți îl știm, mă înșel oare?
Le-a spus: ,,Nu deschideți până când,
N-auziți cum eu vă cânt!”

Însă, dragi oameni, vedeți?


Pereții nu sunt pereți!
Pare-se ei au urechi,
Iar geamurile câte-un ochi!

Uite cum dușmanul lup,


Unul mârșav și flămând,
Ascultă cântecul caprei
Ioana Aurelia Epure Și merse să mănânce iezii.
elevă, Școala Gimnazială
„Dan Barbilian”, Galați. Acest plan nu-i reuși,
Căci iedul cel mic grăi:
,,Mama noastră nu-i aceasta!
Are vocea mai subțire și cu asta basta! ”

Lupul rău îl auzi


Așa că-ndată porni
La fierar ce-i ascuți
Limba și toți colții.

decembrie 2020 19
Apoi, iată-l, se întoarse! Ea făcu în groapă un foc,
,,Încercarea moarte n-are.” Și la masă puse- n loc
Iedul mare-nfumurat De ceară un scăunel
Dădu drumul imediat. Să stea lupul rău pe el.

Dar când văzu lupul cu a lui mutră, Se duse așadar să caute


Imediat dădu să fugă. Pe făptașul care pe nerăsuflate
Însă, șiretul nănaș Îi mâncă pe iezii ei,
Îl mâncă, dar tot se simțea golaș. Cei micuți și năzdrăvănei.

Așa că nu se opri Lupul acceptă îndată


Până când nu izbuti Invitația la pomană.
Și pe-al doilea să-l înhațe. Și merse el bucuros
Doar un gând nu-i dădea pace. Către casa unde-a mai fost.

,,Parcă se-auzeau trei voci...” Când se așeză pe scaunul de ceară,


Și, deși mult căutat Căzu îndată în focul pe care capra l-a aprins
Iedul mic nu e pe-aci. odinioară.
El în sobă stă tăcut. Iar lupul arzând striga: ,,Salvează-mă, cumătra
mea!”
Așa că lupul pleacă, ,,După faptă și răsplată ”, atunci capra-i
Iar mama capră ajunsă răspundea.
Află știri de la cel mic,
Acum și cel mai voinic.

20 Axis Libri
Condeiul fermecat

Picături din povești

Este seară. Și acum, ca în fiecare seară, mă așez pe patul din


camera mea. În raftul de la marginea patului se află mai multe cărți
cu povești. Sunt povești pe care tata, mama ori bunica mi le citeau pe
când eram mai mică. Privesc spre acele cărți amintindu-mi cu drag ce
frumos era! Acum am mai crescut și cititul poveștilor mi se pare ca o
amintire, dar e o amintire care îmi face plăcere.
Mă simt obosită. Azi am avut multe teme la matematică. În timp
ce gândul meu călătorea prin încântătoarea lume a poveștilor, aud un
sunet: „Pu-pu-pup, pu-pu-pup, pu-pu-pup !”
— Vino-n coa’, pupăză urâcioasă! Mi s-a făcut lehamite de tine!
— Nică, tu ești? am întrebat uimită.
— Da, eu sunt! Dă-mi o mână de ajutor, să prind pupăza asta,
ș-apoi om avea timp de vorbă! Un moșneag ursuz i-o dat drumul când
eram în târg. Cică ar fi vrut s-o drămăluiască și a scăpat-o. Norocul lui
că era și tata pe acolo că nu scăpa el de mine.
— Dar ce ai cu pupăza, săraca?
— Păi, dânsa mare supărare îmi face! Când cântă ea dimineața,
repede mă trezește mămuca să plec la școală.
— Nu trebuie să te superi. În viață ai nevoie să înveți carte.
Oricum, gândește-te! Când mama ta va afla că nu mai este, o va
cuprinde o mare tristețe.

Ioana Spătariu
elevă, Școala Gimnazială
„Negoiță Dănăilă”,
Bucești, Galați

decembrie 2020 21
— E drept ce spui... De la un timp mi se făcu dor de părinții mei și
Atunci pupăza s-a așezat pe o creangă. de camera mea în care aveam adunate multe dintre
Repede, Nică a pus căciula pe ea. Și a prins-o. De amintirile mele.
data asta, nu a mai vrut să o vândă, ci s-o ducă în — Știi, Heidi,vreau să mă întorc la familia mea!
cuibul ei din tei. — Păcat, trebuie să ne luăm rămas bun, oftă
Zâmbeam, văzându-i fapta lui frumoasă, Heidi.
când am zărit o fetiță care trecea împreună cu un — Dar am o problemă, nu știu încotro să merg?
băiat mânând mai multe capre la păscut. Băiatul a — Știu cine te poate ajuta, interveni Peter.
strigat-o pe fetiță: — Cine? am întrebat eu uimită.
— Heidi, fii atentă la Fulg-de-nea! Vezi că vrea — Păi este o fetiță pe nume Alice.
să se urce pe gard să roadă frunzele de la copaci. — Super! O cunosc pe Alice. Locuiește pe aici?
— Hei, așteptați-mă! Vreau să merg cu voi, am — Stă fix după acel munte mare .
strigat eu entuziasmată. — Cred că durează ore bune până acolo. Mai
— Cine ești? m-a întrebat Heidi. bine mă pornesc la drum mâine dimineață, știi cum
— Sunt Ioana. Și bunicul meu are capre. Îmi se zice: „cine se scoală de dimineață, departe ajunge”.
place și mie să merg cu ele la păscut. Dis-de-dimineață, m-am trezit. Bunicul îmi
— Desigur! Poți veni cu noi, zise Peter. pregătise o traistă plină cu bunătăți: brânză proaspătă,
Era o zi frumoasă de vară. Înaintam ușor printre zmeură, o bucată de pâine și o sticlă cu apă de la izvor
poteci de munte. De o parte și de alta, pășunea era din fața casei lui. Mi-am luat la revedere de la toți cei
plină de flori printre care bâzâiau albinele harnice. de acolo.
Un vânt ușor legăna firele de iarbă. Un vultur își făcu Nu pornisem bine la drum că l-am văzut pe
apariția deasupra noastră. La apariția lui, porumbeii uriașul Lungilă. Văzându-l din nou, am simțit o
sălbatici se ascundeau printre ramurile brazilor. imensă bucurie, mai ales că îmi era de mare ajutor.
Heidi a început să povestească despre prietena ei — Bună ziua, Lungilă! Te rog să mă ajuți să
Clara din Frankfurt. ajung mai repede la Alice. Peter mi-a zis că o pot găsi
În timp ce ea povestea, ceva groaznic era să se dincolo de muntele din fața noastră.
întâmple. Nică, împreună cu vărul său, încercau să — Ha! Ha! Știam eu că toți oamenii au nevoie
împingă o piatră mare la vale. Dacă piatra se mișca de mine. Și Harap-Alb a râs când m-a văzut prima
aceasta ar fi lovit caprele care pășteau liniștite. oară, dar când a văzut ce pot face... Bine, fetițo, urcă-
— Hei! Oprește-te, am strigat eu, care știam ce te pe mâna mea!
avea să se întâmple. Nică s-a oprit și m-a privit. Am Pe mâna lui Lungilă mă simțeam ca atunci când
alergat spre el. Ajungând în dreptul lui i-am zis că eram cu părinții la munte și urcam cu telecabina.
este pe cale să rănească caprele lui Heidi. Nică și-a Uriașul făcu un singur pas și eram deasupra casei lui
cerut iertare și a plecat spre casa sa. Alice. Apoi, a lăsat mâna ușor în jos și eram în fața
Dintr-o dată îi văd pe Peter și pe Heidi speriați. ușii ei. După ce i-am mulțumit lui Lungilă, am bătut
Fulg-de-nea dispăruse. la ușă. În prag apăru frumoasa Alice. Am început
— Ce bine ar fi să ne ajute cineva! Nici nu am zis să-i spun că îmi doresc foarte mult să ajung acasă.
bine că și-au făcut apariția Lungilă și Ochilă. Acesta Atunci ea mi-a răspuns:
din urmă, cu ochiul său gigant, o zări pe Fulg-de-nea — Știu cum pot să te ajut. Uite, îți dăruiesc o
cocoțată pe o stâncă abruptă. Răs-Lungilă își întinse cheiță.
mâna sa telescopică, o prinse pe căpriță de coarne și Apoi mi-a arătat cu degetul spre o ușă din
o aduse înapoi. Fulg-de-nea se uită speriată la noi, lemn de pin aflată pe un perete din apropiere. Am
în timp ce caprele celelalte au venit în întâmpinarea mers spre ușă, am introdus cheia. Ușa s-a deschis.
ei. Împreună au continuat să pască iarbă, iar noi ne- Mi-am luat rămas bun de la Alice și am pășit prin ușa
am așezat pe un buștean ca să mâncăm din traista în deschisă. În acel moment, m-am trezit pe patul din
care bunicul lui Heidi pusese o bucată de brânză și o camera mea. Fusese cel mai frumos vis, sau poate nu
pâine mare rotundă. a fost un vis. Poate chiar am fost în lumea minunată a
Se făcu seară. Am pornit cu caprele spre casa poveștilor. Cel mai mult contează că totul fusese real
bunicului. Ajungând acolo, am observat că bunicul pentru mine, că Nică, Heidi, Peter, bunicul, Lungilă
lui Heidi era chiar bunicul meu, care mă aștepta cu vorbiseră cu mine.
o cană plină cu lapte proaspăt. Mi-a zâmbit și m-a Ce ciudat! Sub perna mea am găsit cheița
sărutat pe cei doi obraji îmbujorați după drumul aurită cu două diamante mici, pe care mi-o dăduse
obositor, făcut prin pășunea verde. Alice.

22 Axis Libri
C

Teodor Parapiru
Dicționar enciclopedic de
expresii celebre

Teodor Parapiru este un scriitor român prezent în actualitatea


românească printr-un amplu demers literar, cu o creație artistică
și științifică în plină expansiune, îndeosebi pe teritoriul literaturii.
Dincolo de aspectele ce pot fi obiectiv precizate, acest autor este tatăl
meu. Îl caracterizează interesul marcant spre perspectiva realistă,
interferată de paradoxurile fantasticului asupra ființei profunde a
omului. Mi-e dificil să-l asociez cu oricare dintre scriitorii români
mai cunoscuți, dar dintre cei străini îi simt apropierea de celebrul
literat american Mark Twain, de Giovanni Papini (pentru literatura
sa de inspirație biblică) sau de Agatha Christie (pentru scrierile sale
polițiste). Cu alte cuvinte, este un autor de consolidată formație
umanist-clasică, dezvoltând o replică viabilă în fața evoluției
obișnuite a scrisului artistic românesc.
Încă de pe la începutul anilor ’90 îi apare drept interesantă o
abordare a fenomenului literar aptă să evidențieze o creativitate
neașteptată, dincolo de uzanțele sale tipice, cunoscute mai târziu
drept expresii celebre, arareori dezbătută la noi și asta doar într-un
mod foarte restrâns. Treptat, acestea capătă lumina unor clarificări
necesare, interesante în mult mai mare măsură decât ar părea la prima
vedere spre a lămuri bazele de impact ale culturii literare universale,
dar și pentru a genera un eficient ghid de lectură într-o asemenea linie
de observații. Un scop așa de profund-concentrat pare dintotdeauna
să intrige pe creatorul artei cuvintelor, prin incredibila detașare
comprimatoare de conținut, mai mult sau mai puțin conservat în
Andrei Parapiru
bibliotecar, Biblioteca memorie, al acestor clișee internaționale. Acestea-s atât de felurite
Județeană încât nu încetează să intrige, în sens bun, nici astăzi. Drept urmare,
„V.A. Urechia” la începutul primului volum, tatăl meu își anunță drept țintă expresă
dorința ca sintagmele comentate să limpezească orice curiozitate
interesată de geneza și consistența lor: […] Multe dintre aceste expresii
celebre sunt folosite ca titluri de cărți, de articole, de repere argumentate
fără a fi acoperite cu o înțelegere culturală corespunzătoare de către
public. Semnificațiile lor devin confuze, mai mult intuite sau ghicite
decât motivate, dincolo de faptul că unele ajung a se depărta de sensul
inițial până la porțile inadmisibilului interpretativ.

decembrie 2020 23
C
Cu o așa de clară expunere constitutivă, afișată cele mai semnificative ale lumii, înaintea celorlalte
la vedere de la începutul primului volum al ediției a cea greco-romană, pe care autorul o stăpânește și o
patra a acestui Dicționar, metodologia de lucru este iubește ca nimeni altul, dar și cele zămislite de alte
dinamizată simplu și eficient, fiind aceeași pentru popoare, oriunde ar fi ele[…]
fiecare clișeu internațional în parte: 1. descrierea Bineînțeles, principala sursă pe care tatăl
esențială a fragmentului sau poveștii de referință meu o are în vedere la alcătuirea acestui dicționar
dintr-o anumită operă sau context cultural din care este literatura beletristică, adică arta propriu-zisă
provine expresia celebră evidențiată; 2. focalizarea a scrisului. Urmărește, în consecință, să descifreze
intensificată asupra faptului de comunicare astfel formulările tipice internaționale, mai mult sau
subliniat; 3. enunțarea lui finală comprehensivă mai puțin transparente, și să le încadreze în
și elucidatoare, transferabilă și-n alte situații dimensiunea memoriei afective odată cu integrarea
asemănătoare, sub alte forme. După ce prima ediție lor în opera de referință. Câteva astfel de trimiteri
din anul 1994 cuprinde doar 103 de asemenea clișee prin expresii celebre la literatura universală sunt: A
internaționale de exprimare, cea din 2002 ajunge la fi Cenușăreasă, Alice în Țara Minunilor, Cavalerul
540 de unități, fiind consolidată de ediția din 2009 cu Tristei Figuri, Iubire a la Romeo și Julieta, Omul
700 de unități, ca în 2019 să apară forma conceptuală Invizibil, Turbinca lui Ivan ș.a. Odată cu precizarea
finală, capabilă să indice gradul de interes legitim înțelesului expresiei celebre are loc și rezumarea
suscitat de aceste secvențe ale spiritului cu un total faptului atrăgător ce intră în referință. Cititorii sunt
de 1000 de unități dezvoltate critic și explicativ. efectiv conduși spre fundamente ale culturii ce nu
Domeniile de interes acoperite de către acest doar creează ecouri până în prezent, ci le și justifică
adevărat ghid enciclopedic de lectură personală sunt prin consistența edificiului lor iradiant valoric,
destul de variate ca specific, dar, în linii mari, pot fi având incidența faptică vie asupra spiritului.
considerate în special: 1. literatura ca atare, 2. Biblia, În privința Bibliei, această carte primordială
chiar mai presus de ideea de religie, 3. mitologia, a credinței este receptată până și peste ideea de
4. religiile lumii, 5. istoria documentară și 6. știința religie sau cult creștin, prin chiar substanța ei din
cu diferitele ei ramuri, asta pentru a reliefa cele miza istoriei divine a umanității. Legămintele
mai cuprinzătoare delimitări în materie de clișee lui Dumnezeu cu oamenii sunt observate prin
internațonale. Cum am mai spus, efortul tatălui meu considerentul spiritual corespunzător, identificat
este unul erudit, extrem de minuțios, presupunând așa încât să nu lase niciun dubiu. În expresia
realmente mii de ore de lectură, studiu, comparare Tablele lui Moise, de exemplu, este lămurită nu
a informațiilor obținute și prelucrare inteligibilă a doar semnificația lor, ci este descris evenimentul
lor. Teodor Parapiru iubește infinit limba română cadrant al transmiterii înseși, teofania consemnată
iar această realitate se transformă, în cea mai mare drept fapt istoric fundamental pentru credința
măsură, într-un orizont creativ de proporții imense. monoteistă: […] Învăluit într-un nor gros de fum din
Critica gălățeană întâmpină cât se poate de care răzbat tunete și fulgere, cutremurând muntele,
apreciativ aceste volume succesive, de data asta două Dumnezeu se adresează lui Moise […] Alte expresii
la număr în ediția de față, a patra, a Dicționarului biblice conservate dincolo de variatele contexte
enciclopedic de expresii celebre, și se manifestă în de viață sau artă ce le solicită sunt: A coborî în
consecință, abordând față de tatăl meu atitudinea ce-l Infern, Apostolul Neamurilor, Arca lui Noe,
recomandă drept un clasic al literaturii gălățene cu Captivitatea din Babilon, Drumul Crucii, Iertarea
o dimensiune națională a valorilor puse în discuție. lui Dumnezeu, Nevinovat ca Abel, Pâinea lui
Practic este greu de exagerat o contribuție așa de Dumnezeu, Semnul lui Cain, Suferințele lui Iov,
amplă la universul receptării literare românești. Turnul Babel ș.a.
Monumentalitatea de impact a Dicționarului este Luminile de spirit ale umanității, provenite
superb subliniată de prietenul său literar, criticul și de pe teren mitologic, sunt explorate cu nesaț.
Zanfir Ilie: Dicționarul lui Theodor Parapiru este, la Categoric favorizată este mitologia greco-romană,
urma urmei, un solid edificiu al scrisului românesc, ce poate fi numită așa datorită asemănărilor
iar dincolo de fiecare expresie în parte explicată, extrem de mari ale narațiunilor legendare din
comentată și pusă în paradigmă morală, se întrevăd, Grecia, respectiv Imperiul Roman, ca baze ale
în lumina stinsă a mileniilor, mitologiile și religiile credințelor religioase populare. Conceptualitatea

24 Axis Libri
intuitiv-figurativă a acestor povești larg-răspândite Brutus este o expresie celebră ce ilustrează complet
le creează o considerabilă forță de impresionare acest concept: Expresia Fii lui Brutus este metafora
și explicare inductivă a supranaturalului pentru pentru urmașii nedemni ai unui personaj ilustru, cu
omul comun. Pentru expresia celebră Vârsta de mari merite în viața unei comunități. Alte expresii
Aur, mult-repetată în derularea civilizațiilor, este celebre de factură istoric-documentară sunt: A
considerată ca bază domnia lui Cronos asupra unei merita un Arc de Triumf, Arhipelagul Gulag,
lumi primordiale în care acesta îi face dovada lui Cortina de Fier, Scandalul canalului Panama,
Zeus asupra bunei sale credințe către suveranul Triunghiul Bermudelor, Vechea Gardă ș.a.
universului prin administrarea perfectă a unei lumi Ultimul domeniu semnificativ în discuție, dar
integre, paradisiace: […] Expresia Vârsta de Aur este nu ultimul ca importanță, este cel științific. Unitățile
metaforă pentru o perioadă de remarcabile înfăptuiri frazeologice internaționale au tendința să semnaleze
din existența unei colectivități sau a unei persoane, valorile-cheie, cu preponderență, pentru a marca
timp care se constituie în reper nostalgic cu mare descoperirile de vârf ale științei de orice ramură
forță de sugestie. Alte expresii mitologice tratate în experimental-pozitivă ar fi ea. Vehicularea expresiilor
Dicționarul enciclopedic de expresii celebre sunt: celebre de acest gen conduce la descongestionarea
A avea nevoie de Hephaistos, Balanța lui Themis, atmosferei abstracte a discuțiilor în lumina practică
Calul Troian, Farmecul Grațiilor, Labirintul lui și relațională în care viața se personalizează chiar
Dedal, Ochii lui Argus, Pânzele corabiei lui Tezeu, și în lumea reglementărilor stricte. Câteva din
Razele lui Humbaba, Visul lui Agamemnon ș.a. expresiile citate și desfășurat-explicite critic sunt:
Pe terenul religiei toate tipurile sunt Aporiile lui Zenon, Efectul Placebo, Experimentul
construcții cât se poate de semnificative în direcția Philadelphia, Galaxia Gutenberg, Heliocentrismul
observării unor punctări concentrate ale limbajului. lui Copernic, Mișcarea particulelor lui Brown,
O asemenea picturalitate evocă supranaturalul la Școala lui Pitagora, Tabelul lui Mendeleev ș.a.
impact cu imaginația colectivă a umanității, dispusă Dicționarul enciclopedic de expresii celebre al
spre șablonare. Spectaculosul înregistrat sub forme tatălui meu, scriitorul și publicistul Teodor Parapiru,
conservatoare este consecința acestei cauzalități. este rezultatul unui prodigios efort erudit, al cărui
Într-o prefigurare ritualic-selectivă a creștinătății scop se află în reformularea echilibrată a personalității
se vorbește, de exemplu, despre misterele eleusine umane în raport cu termenii semnificativi ai vieții,
care […] constituie metaforă pentru sacralitate și cauze ce aduc în ființă aceste expresii celebre, cu
pentru inițiere într-un sistem de valori accesibile prin extensie internațională. Dacă merită o atât de
revelație. Alte expresii aparținând fondului religios viguroasă energie cercetarea lor propriu-zisă,
al omenirii, dezbătute ca exemplare prin natura lor, asimilarea lor constă în a prețui referințele culturale în
mai sunt: A fi un Mare Maestru, Blestemul lui forma proteică a transpunerilor din viața reală, odată
Tutankhamon, Cercurile Infernului, Erezia lui cu deslușirile asociative, particulare fiecăruia, potrivit
Arius, Înger Păzitor, Vânătoare de Vrăjitoare ș.a. lui însuși. Restructurarea creativă a limbajului în jurul
Tot așa de mult, o abundentă sursă de expresii mișcării spiritului uman rămâne pentru totdeauna
celebre o constituie istoria documentară, axată cel mai interesant fapt al dragostei de a fi, împreună
pe relatarea de un dramatism viu a faptelor unor cu toate mizele sale. Dicționarul însuși este doar un
mari personalități, aflate în general la conducerea poligon-șantier al restaurării viețuirii în interiorul
națiunilor sau a societăților omenești din toate artei minunate de a trăi odată cu înființarea creației
vremurile. Spectaculozitatea înregistrărilor, lui specifice - bucuria integrală de a fi cine suntem,
capabile să modifice inclusiv percepția prezentului resuscitare neviciată de carențele și relele militante ale
și hotărârile ce trebuie luate, este cât se poate lumii noastre. Așa cum afirmă în postfața celui de-al
de viguroasă. Istoria este reflectată ca un flux doilea volum Ivan Ivlampie, un alt scriitor și prieten
paradoxal de întâmplări neîntâmplătoare, adică literar din Galați al tatălui meu: […] Ca într-o stațiune
profund-semnificative, latente în potențialul arheologică, a cărei stratigrafie a urmărit-o cu migală,
insondabil al limbajului transfigurator ce le creează. Teodor Parapiru a readus la lumină fiecare expresie,
Personalitățile și acțiunile istorice sunt astfel definite punându-i în valoare originea spre a-i restitui gloria,
în contrast cu situația inexplicabilă, percepție tipică situarea „geologică” și semnificația spirituală. […]
omului neinițiat, neimplicat sau comun. Fii lui

decembrie 2020 25
C

Taina unei
„nopţi de visare”

Pentru iubitorii de poezie din țara noastră, semnalăm, actualizat,


într-un recent prim volum monografic (Editura StudIS, Iași, 2020),
bazat pe documente de arhivă, prezența lui HORIA FURTUNĂ
(doctor în drept, poet, prozator, dramaturg, eseist, unul dintre
fondatorii Societății Române de Radiodifuziune), scriitor român
(1888-1952) care se încadrează perfect în linia modernității primei
jumătăți a secolului al XX-lea. Și pentru a vă apropia de esența amplei
prezentări, în primul rând a operei sale, vă oferim, spre lecturtă, unul
dintre capitole, Taina unei „nopţi de visare”.
În postura de poet, Horia Furtună adoptă, aproape în egală
măsură, teme majore ale liricii universale, lăsându-se curtat de
fibra dramaticului în poeme de amplă desfășurare imagistică, în
care recunoaștem maniera parnasiană cu „infiltrații romantice” (D.
Micu) – în Menhirii (12 cvintete), atmosfera tipic shakesperiană – în
Sărmanul Yorick (33 sextine); mitologicul – în vastul poem Balada
Lunii sau suferința colectivă – În sârmele ghimpate etc. Lexicul său
liric este bogat, iar încrengăturile stilistice dăruiesc prozodicului
o muzicalitate îndumnezeită. Pentru el, cuvântul este „stăpânul”.
În viziunea sa, cuvântul dobândește armură înstelată-n metafore
zămislite din magma străbună.
Câtă dreptate are profesorul Ioan Gh. Savin (1885-1973),
marele teolog, cel care cimentase-n scris ideea că măria sa cuvântul
reprezintă „veşmântul în care se îmbracă fiinţa cea fără de trup a
gândului”. Şi-acesta-i purul adevăr: cu şi prin cuvânt dialogăm cu Livia Ciupercă
sinele şi ne împodobim ideile. scriitoare
În acelaşi mod gândeşte şi Horia Furtună în conceptul său
poematic, dual, Ariel („Revista Fundaţiilor Regale”, Anul VIII, nr. 2, 1
februarie 1941, p. 170 – 276), şi Caliban („Revista Fundaţiilor Regale”,
Anul VIII, nr. 3, 1 martie 1941, p. 507-513).
Poetul s-a vrut supus unei îndelungi meditaţii între suflet
şi trup, săpând în magma Cărţii lui Enoh, coborând în universul
shakespearean, sau furişându-se în taina filosofico-mitică (cea
concepută de Dimitrie Cantemir).

26 Axis Libri
Primul poem, intitulat Ariel, cu motto-ul dominatoarea, fără putinţă de „desferecare”: „eu
„Sufletul vorbeşte trupului”, 48 de catrene, este mă simt lumină, / Şi tu eşti întuneric” (Ariel, III. 24)
dispus în cinci tablouri lirice, iar Caliban, cu motto- – şi cu-n destin pecetluit: „Tu ai să fugi spre ceruri, /
ul „Trupul răspunde sufletului”, 51 de catrene; Eu voi intra-n pământ” (Caliban, V. 50).
fiecare tablou evidenţiind o idee poetică. E drept, conform viziunii lui Cantemir,
Ce şi-a dorit poetul? Întruchiparea cel care se alimentează în al său studiu din Noul
furtunosului gând demiurgic, o pledoarie antitetică Testament, sufletul şi trupul, cu-ale lor „grozăvii” şi
între raţional şi iraţional. Privite, în paralel, luminişuri, alcătuiesc „podoaba fiinţei”.
observăm că poetul înveşmântă, în aură christică Fără nicio similitudine cu hidoşenia
întâi, supremaţia sufletului asupra trupului, apoi, personajului Caliban (William Shakespeare –
distanţarea trupului de viziunea sufletului – „cânt drama Furtuna, 1610-1611), deducem la modul
ce piere” (Ariel, tabloul V, catrenul 47), pentru concret poziţia trupului aflat în „bezna întunericului
a recunoaşte că viaţa rămâne un înălţător vis cu lumesc”, la care face referire şi Dimitrie Cantemir,
aceeaşi finalitate: „Tu [sufletul] ai să fugi în ceruri, în Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea sau
/ Eu [trupul] intră-n pământ” (Caliban, tabloul V, Giudeţul sufletului cu trupul (ediţia Iaşi, 1698), de
catrenul 50). altfel, şi în Psalmul 115 („Tot omul este mincinos”).
Fundamentat pe motivul „viaţa – vis”, Aceasta-i prima frământare, aceea a fiinţei cu „braţul
poemele au drept model două personaje mitice tău de scoarţă”, searbăd, vizualizat doar la suprafaţă
pentru a creiona controversa eului cu sinea, cu „boeli de hiacint”. În fond, atât este exteriorul:
conştientizând, într-un final, că trupul şi sufletul „o siluetă / bătută trist de vânt”. Şi pentru că-i
se cuvin a rămâne întru armonie, după preceptul vulnerabil, omul se prezintă „gârbov”, inestetic. De
formulat şi de Sfântul Ioan Hrisostom, anume, „să aici şi asemănarea cu personajul Caliban, coborâtor
vă nutriţi trupul, făcând din el unealtă ascultătoare”. din stirpea vrăjitoarei Sycorax, dacă ne gândim la
Aşa ne explicăm pledoaria lui Ariel în drama lui William Shakespeare.
portretizarea lui Caliban: „trup greoi şi searbăd, Analizând cu mai multă profunzime,
/ Eşti cedru de Liban / Înţelenit în humă / Şi-n partea a doua a poemului Ariel (catrenele 9-24),
vremuri” (Ariel, I. 1), cu „braţ de scoarţă” (Ariel, I. surprindem „gâlceava” sinelui cu sinea. Sau ceea
2), chip „tăcut şi fantomatic” (Ariel, I. 7), o „siluetă ce Dimitrie Cantemir numeşte „dulceaţa lumii,
– bătută de vânt” (Ariel, I. 8). otrava sufletului” sau, şi mai explicit, „destrămata
Ariel [Sufletul] se consideră superior, deoarece Lume sau Trupul şi Omul înţelept sau Sufletul”.
crede în „bunătate” (Ariel, II. 11), iubeşte visul Antonimicul domină ca parte a revoltei interioare.
(Ariel, II. 19) – şi aspiră spre „lumină” (Ariel, II. 18). Îşi doreşte „bunătate”, „dragoste şi soare”, frumuseţe,
Formulează reproşuri lui Caliban [Trupului]: „În inspiraţie creatoare – dar i se oferă imboldul ispitirii,
inimi sau în gânduri / Când vreau să pui răsad, / Mă- „spintecarea” gândului celui bun, „domol şi paşnic”.
mpiedici, trup, şi-n tine / Cu nepăsare cad” (Ariel, Suferinţa persistă, gândind că ar putea rămâne „o
II. 17) şi, ceva mai mult, din cauza lui a ajuns „O floare fără umbră, / un suflet de pripas!” Şi cât de
floare fără umbră” (Ariel, II. 20). Pare nemulţumit de mult şi-ar dori „desferecarea”!
compania Trupului de care se simte „legat” doar prin Tabloul al treilea (catrenele 25-31) este de o
„frică şi durere” (Ariel, II. 10). luminozitate nostalgică: libertate de acţiune şi de
Pe de altă parte, şi Caliban, deşi nemulţumit, gândire, în mijlocul unei naturi binecuvântate – prin
va puncta diferenţele dintre ei. Şi-n aceste constatări voie cerească. Aceasta reprezintă treapta exuberantei
domină dureroasa realitate: „Tu crezi că eu sunt tinereţi, când se întreţes visurile cu realitatea
lutul, / Iar tu eşti sfântul har / Eu robul, tu porunca imediată, într-o cromatică plină de încântare.
/ Dumnezeirii” (Caliban, I. 4), dar, orice-ar face În cel de-al patrulea tablou (catrenele 32-
– orice-ar zice, rămân „legaţi” unul de celălalt 37), poetul se lasă iarăşi dominat de un pesimism
(Caliban, III. 39) – şi-o primă concluzie: „Plutim al „deşertăciunii deşertăciunilor” de sorginte
în voia soartei Şi a lui Dumnezeu, Şi, dacă eu sunt eminesciană sau shopenhaureană, ca şi cum ar bea,
luntrea, Cârmaciul sunt tot eu!” (Caliban, III. 34). dintr-odată, „paharul vieţii” şi „paharul morţii”, la
Şi totuşi, în confruntarea dintre cei doi – care face trimitere şi Dimitrie Cantemir – în al său
fraţi „siamezi” (Caliban, II. 27), antiteza rămâne Divan…, prioritar fiind vocea de netăgăduit din

decembrie 2020 27
C
Noul Testament. Această stare de descumpănire Că sufletul meu nu e
conduce, nemijlocit, la un balans al zbuciumării, Decât un cânt ce piere
„încolo şi încoace”, „din plăvii şi răstoace”, sau ca şi Fugind dintr-o statuie.
cum ar fi zdrobit de cele două stânci legendare.
Căci astăzi ştiu că-n viaţă
„Cenuşe port în mine, Cu umiliri deşarte,
Povară şi dezgust, Dorinţele din mine
Şi vechiul drum al vieţii Sunt drumuri către moarte!”
Se face mai îngust.
În mod cert, acest pesimism coborât până-n
Tăcutul cer al nopţii ghearele Styxului are ca motivaţie o stare de fapt
Şi-a adâncit tăria care sapă-n propriul inconştient, recunoscându-o
În care nesfârşitul în mai multe poeme ale sale (ultimul tablou, strofele
E una cu vecia! 38-48). Explicabil, atunci când „sârmele ghimpate”
sfârtecă însăşi fiinţa, dar, posibil, şi în multe alte
De ce-am trecut sub stele trepte ale neprevăzutului existenţial. Nu, neapărat,
Cu gândul meu curat? cum ades se obişnuieşte, a pecetlui o creaţie literară,
Şi Crivăţul de iarnă drept influenţa vreunui contemporan sau înaintaş al
De ce l-am respirat? creatorului respectiv. Chiar dacă, în acest exemplu,
amintim de Vechiul şi Noul Testament, Cantemir,
O, trup greoi, cu tine Shakespeare, Shopenhauer sau Eminescu!
Mă vei târî în moarte, Titlul este punctul central al viziunii poetice.
Şi tainele din mine În mitologie sau în drama lui Shakespeare, „furtuna”
Le voi lăsa departe. care bântuie fiinţa vocii lirice se aseamănă,
vertiginos cu Ariel, cel „întemniţat” pe nedrept.
Departe, ne-ngropate Ce e drept, oricând ar putea apărea vreun
În nici un colţ de lume, Prospero, care să-l elibereze, deşi încercuirea sa
Ca să răsară-ntr-altă este aproape capitală. Să ne amintim de cercul
Mirare, sub alt nume! închis (pecetluire-n pecetluire) între primul vers
al poemului: „O, trup greoi şi searbăd” (catren 1),
Când ceasul despărţirii „înţelenit în humă” – şi ultimii termeni: „astăzi”,
– Ştii care! – o să vie, „umiliri deşarte” (catren 48). Chiar şi-n moarte se
Eu voi muri de-odată poate produce dezlegarea… oricăror „dorinţe”.
Şi pentru veşnicie. Însă un lucru e cert, Ariel şi Caliban – două
capodopere ale literaturii române – nu pot fi
Mă vor lua cu ele analizate decât împreună, pentru că Sufletul şi
Cereşti repeziciuni, Trupul rămân un Tot. Caruselul vieţii îl formează
Tu vei mocni în grele simbioza întuneric – lumină, „lut” – „har” (Caliban
Şi lungi putreziciuni. I. 4), voinţă – împlinire. Important este „să nu ne
uităm trecutul”, căci „viaţa e tristeţea” şi „moartea
Şi, omenesc ca plânsul, e-nceputul” (Caliban IV. 45)!
Uşor ca o zicală, *
Voi şti să mor cum moare.
O notă muzicală! În viziunea poetului, iluzorie şi de nedorit
poate fi şi iubirea. Cupă de argint deşertată-n fibrele
Tu ai să-mi duci ofranda adânci ale sinelui, umbra urmelor plăpândului
De gânduri strânse-n salbe, sentiment, iubirea.
Poporului ce doarme Aşa-i tinereţea, ne-o dezvăluie şi epicul Iubita
În oasele lui albe. din Paris. Aceleaşi stări emoţionale, precum în Henri
Tu o s-arăţi prin moarte, Loria, recunoaştem şi în poemul Cupa sau Despărţire.

28 Axis Libri
Motto-ul „Ea, Lui – dându-i o cupă de argint” Noi te privim, şi-n suflet ne creşte o aripă:
explică motivul „despărţirii”, elixir al neuitării. Dar Pe bucuria noastră un cer nou s-a deschis.
cum această cupă este de argint – şi gândind la
simbolistica acestui metal –, am putea deduce că E lângă noi Ventura! – şi gândurile ni-s
neuitarea conservă-n ea această strălucire cu a fost Uimite, căci se lasă slăvită doar în pripă,
odată… o poveste de iubire… luminoasă, ce merită Aceea care trece cu artă şi risipă
a fi transfigurată-n vers nemuritor: Din fabula elenă spre cerul din Paris.

„ – Te duci şi fericirea în ochii noştri moare, E geniul şi masca, e gestul şi centura,


Dar amintirea încă te poate urmări… Arhanghelul şi trupul, - e lângă noi Ventura!
Pe sânul meu pe care iubirea ta muri Ventura care plânge în piept la noi când
Am modelat o cupă de-argint strălucitoare. plânge,

Parfumul unei inimi şi-o curbă trecătoare, Fiinţa ce-are-n suflet un îndoit mister:
Durerea de a pierde, tristeţea de-a pieri, Vinovăţia Fedrei cu buzele de sânge,
În urma lui tăcută, de timp te va feri Sfinţenia Ioanei cu sufletul de cer”.
Metalul arcuindu-şi umila lui splendoare.
Şi cel de-al doilea sonet, ca o continuare a
În nopţile-albăstrite de luna argintie, primului:
Când vei sorbi aroma uitării în orgie
Eu nu voi şti cu cine din cupă ai băut, „Pe scenă, graiul nostru, Ventura, l-ai chemat
Dar voi simţi din noaptea dorinţelor ce mint, Din adâncimi de veacuri, şi el veni la tine.
Că-mi înfioară pieptul străinul tău sărut, Şi-n glasul tău de aur trăi aşa de bine,
Căci inima-mi va bate în cupa de argint!” Că toţi moşnenii, -n groapa de lut s-au
bucurat.
(Cupa. Despărţire, revista „Flacăra”, Anul III,
nr. 20, 1 martie 1914, p. 165). Ca să vorbească astfel românului i-e dat:
Cu limpezimi de soare şi-armură de suspine.
Încadrat în linia clasicistă, acest sonet ne- Au cine poate spune un vers ca tine? Cine?
aminteşte, cumva de replicile eminesciene, dar Au cine ne mângâie c-un glas mai legănat?
de această dată, doar intervenţia iubitei care
traversează un cumul de sentimente contradictorii, Sub vocea ta măiastră ce plânge, râde, cere,
fireşti tipologiei romantice. Suntem un singur suflet şi-o singură tăcere.
Poetul îşi modelează condeiul astfel încât Noi toţi o mie: unul suntem, – şi tu: o mie.
să respecte rigorile poeziei cu formă fixă. Acest
exerciţiu stilistic nu are nimic de a face cu funcţiile Dar cel mai furtunatec fior e când simţim
artistice pe care le deţinea, cât, mai mult ca sigur, Prin glasul tău armonic ce ritmic se-nmlădie,
admiraţia pentru o mare actriţă. Că «dulce şi frumoasă e limba ce-o vorbim!»”
Aşa se face că în paginile revistei „Tribuna
avocaţilor”, putem lectura următoarea notaţie: Două sonete inedite („Tribuna avocaţilor”,
„Eminenta noastră compatriotă onorând în acest Bucureşti, Anul III, nr. 2, februarie 1936, p. 14),
moment scena românească printr-o serie de ce se cuvin menţionate, nu doar pentru exerciţiul
reprezentaţii, publicăm aceste sonete inedite, ale stilistic remarcabil, cât mai ales pentru mesajul
talentatului nostru coleg şi colaborator, autorul pe care-l transmite poetul, prin prezenţa pe scena
Iubitei din Paris, al lui Făt-Frumos şi al lui Păcală”, Teatrului Naţional din Bucureşti, într-un turneu
urmată de textele respective, cu titlul generic, mult dorit şi aşteptat al marii actriţe: talent, stil,
Pentru Marioara Ventura. Iată primul sonet: dicţie, armonizare scenică, „mlădiere” a vocii, în
rostirea limbii noastre „ca un fagure de miere”,
„Te-ai coborât, Ventura, din artă şi din vis cum pe drept cuvânt, însuşi poetul, face trimitere la
Şi la banchetul vieţii reale stai o clipă. Alexei Mateevici.

decembrie 2020 29
P
O
E
Z
I
E
Poeme

Univers infinit Descântec

Destinul îşi deschide uşile, M-am scurs prin coapsa ta de


iar viața se scurge iederă nebună,
printre degetele cerului, flămândă umbră prin nopțile
până sufletul îngheață cu iele,
şi trupul se face pământ, iar gemetele tale, ca ploaia, rup
chemându-şi prin rugăciuni cerul.
mântuirea pentru o altă viață, M-am scufundat în Eden cu
în universul veşnic demiurg. dansul nud de noapte,
a vieții mută vrajă din nod să o
Iluziile se transpun dezleg,
într-o altă dimensiune, cu degete tăcute să îți descânt
iar mintea într-o tăcere în ape
prin spațiul infinit. și-n șoapte murmurate, în vis să
mi te leg.

Destin Nebune nagode, în noapte


luminați,
Să mă arunci într-un vitraliu, cu lacrimi de fulger trimise-n
în cioburi sparte și culori. nisip,
Aruncă-mă dorinței, iar cântul din mine în ape
în tic-tac-ul ceasului de seară, descântați!
dar nu uita să-mi pui în mână
vălul timpului de mâine. Răni Marian Vișescu
poet
Aruncă-mă departe,
unde universul crește, Îmi țin sentimentele
și pune-mă de pază, pe propriile brațe,
pe-o stâncă ce respiră să-mi netezescă emoțiile,
fire de destin înfășurate... iar în palme speranțele.
prin colții vieții, Între degetele roase de timp,
un călător realitatea imi joacă din orgoliu.
târziu! Uneori le eliberez,
lăsând dragostea în urmă,
în schimbul rănilor omenești.

30 Axis Libri
Lumină Tăceri în reflux

Nu arunca Marea se dezbracă de nisip


în zare resturile de câte ori își trimite valurile-n țărm,
trunchiului tău cerșind sărutul vântului.
înainte de a fi făcut scrum;
mi-e gura numai miere Fiecare stea de mare
de rugile e o șoaptă de iubire,
înălțate de mult, iar fiecare stâncă are povestea ei.
să te aștepte
pentru greutatea unei morți Am fost un sculptor de corali
ce alții o vor duce în locul tău. și dorința soarelui apune,
Și-acum să-mi spui: abandonat chiar și de vântul
„Cine e mai rușinos în agonie?” ce se iubea-n catarge.
Prin trupul tău firav În reflux...
în care se scaldă lumina, Luna are viață,
tu ne redai continuu zorile iar în rază, un infinit al tăcerilor
pe care se scurg lacrimile aspre...
tuturor... Care ascultă tristețea mării.
Zeilor!

Pandemic
Dansul clipelor
Mă mai asculți, Doamne?
Uitam cuvinte și vorbeam prin umbre, Cerul și-a pus mâna la gură!
jucam stele ascunse în spatele lunii dospite, Azi ți-am cerut o porție de libertate,
mușcând cu teamă din codrul copiilor din flori, iar Tu ai așezat o liniște care ucide vântul
făcând întuneric peste formele tăcute din pat. ce bate fără suflare de-a lungul vieții
și lumea împinge cerul dincolo de înalt,
Dansau clipele ca un călușar în călduri, de parcă ar vrea să înghită tot universul.
iar timpul inventa ceasuri nebune, Din mâini îmi cresc doar neputințe,
mușcându-și mâinile în forme de cruci. dar... e târziu și imnul se aude-n megafoane,
înghițind pământul ca pe-o sămânță stearpă.
Când ne iubeam, vorbeam prin explozii Doamne, al cui păcat îl ducem mai departe?
și pauzele lumii creșteau până la cer.

Lume târzie
Vis
Avem un anotimp hâtru,
În noaptea când cerul la fel ca o toamnă sfârșită
se fardează cu strigoi, în pârgul unei gutui care doarme,
dansează-n ochii minții iele. rămasă dintr-o altă toamnă pierdută
Visul se dezminte și agățată în rama unui tablou,
și lasă loc patului să țipe. dintr-o vreme neclară înainte de somn,
Tac! ca o rază de lună care străpunge universul
Se aud brațele nopții înainte ca lumea să se stingă.
storcând spirite Lumea este o toamnă târzie,
în mintea care doarme în eternitatea unei flăcări de lumânare
pe leagănul de sânge. care arde țipându-și amarul
în ceara topită și suspendată
între înghețuri.

decembrie 2020 31
P
O
E
Z
I
E
Poeme

Carantinare case şi a ne învăţa că libertatea,


precum orice abur util,
Una este dorinţa de a se naşte din cuvinte amestecate
aprinde focul, iar în stradă şi pe paturi aşezate
alta este ruina cocioabei direct
incendiate acum un secol. pe groapa de gunoi.

Dar ambele trebuie


de la un timp să stea Împrejurare lichidă
numaidecât în casă,
obligate fiind să-şi Toate lucrurile căpătaseră
ispăşească vina pentru urechi, dar nimeni şi nimic
plastilina din care, nu mai reuşea să audă nici
mereu cu apocalipse măcar cum se rup bombele
în stomac, pentru a trata inutil nişte
şi-au confecţionat miturile doar fabrici sau vânzătoare.
dându-se cu capul de pereţii
niciodată goi. Nici seismele nu mai treceau
deloc prin urechi, se luau
S-au adunat prea multe roluri direct la harţă cu frica de
jucate corect, terenul de nicăieri frontiere ale fiecăruia
zăcând pregătit pentru naşterea dintre plămânii noştri.
unor sfinţi despre care nu se Strategii în formă de organe
va şti nimic niciodată, la orizont! Alexandru-Valentin
impresionând numai prin Petrea
uitătura cu care ne vor confirma poet
Telefoanele nu mai sunau,
dorinţa de a ieşi din casă embrionii vorbelor se
fără chiar nicio mitologie prefăceau în scoici pe care
în mână. nostalgicii le vor aştepta mereu
înainte de botezul focului,
La urmă de tot, carantina pricopsindu-se după aceea cu
va naşte un nou Goliat sau grăsimea ce iese din toate
Tezeu, folositori numai pentru a tragediile în care nu există
ne distruge zidurile propriilor nicio replică.

32 Axis Libri
La urmă de tot, ne dădeam cum reuşeşte praful să urce împrăştiat bibliotecile
seama că oricum lumea nu pe scara socială. Singurul la timp,
s-a schimbat absolut deloc, erou de tragedie va fi stropul
căci şi înainte plictiseala era de vin scăpat din pahar în mai ales că majoritatea
tăcută atunci când ne obliga mijlocul scandalului. moleculelor din oameni
să ardem pozele în care, adoptaseră drept steag
mai muţi decât până şi în Iar la urmă va fi detunată de onoare un preş pe
faţa tribunalelor în formă bomba care va pune capăt care nimeni nu a călcat
de microfon ori puşcă, tuturor numelor şi fantomelor de ruşine până acum,
apăream sărmanii de noi cu care se droghează sinapsele, poporul fiind mai mult
cu o carte în mână. întrebările din totdeauna preocupat de cum vor
ascunzându-se în ziduri şi arăta continentele peste
prefăcându-se în licheni pentru cinci milioane de ani.
Întrebări în aşteptare a supravieţui.
Trebuia, în definitiv,
A nu ştiu câta Lume Nouă doar să cadă o frunză
se ascunde în genele sau în Naşterea poeziei dintr-un copac plantat
pumnii noştri fertili, încât numai pentru de-ale
nu vom da de ea nicicând, Nu era nevoie de nicio burţii,
preferând să asistăm orbi revoluţie pe la marginea iar un ins fără ocupaţie
la geneza buruienilor tolerate de să citească pe burta frunzei
sticlelor care nu vor fi istoria care, de regulă ăleia toate literele din alfabete,
umplute niciodată, în care împăciuitoare, se preface urmând ca, după toate
nici întârziaţii istoriei nu-şi mereu că prinde potopurile plictisitoarele de
vor trimite mirosurile. trenul, peste toamnă,
să rămână din frunză doar
Teatrele se vor refugia în nici de păduri pe care literele, împrăştiate până peste
dulapuri abia evacuate, să ni le imaginăm vorbind Ecuator,
comediile rămânând doar înfundat despre modul cum iar din ele noi să facem romanţe
cu misiunea de a dezvălui celor care nu şi-au un pic eterne pentru cimitirile
goale.

Călin Marcelo-Claudiu, Nostalgia naturii, ulei, 60x70cm

decembrie 2020 33
P
O
E
Z
I
E

Poeme

Umbra mea pe plapuma de vise


a vecinilor mei.
Azi am plecat Câțiva se trezesc speriați
mai repede de-acasă și văzându-mă abătut
și mi-am lăsat mă trimit în lume,
umbra să doarmă la tăcut.
în continuare
adunată ca un ghem
în așternuturile vișinii. Magia
De ce să o fi trezit?
Să o fi văzut Îți simt uneori, ca în vis,
cum dormea de bine, mirosul simplu, dantelat,
ca un copil o amprentă-n aer a existenței
după ce a alergat tale
o zi întreagă cu zâmbet angelic și ochi senini.
un deal cu flori. Mă-ntorc repede a căutare
Oare ce visează umbrele? și privesc trist în pustiu…
Căci atunci când ți-am întâlnit
ființa
Într-o noapte din prima clipă inima mi-a
tresărit
Uit s-adorm și mă plimb și-am adunat în căușul palmei
precum un somnambul puțin din identitatea-ți ce se
pe strada spumoasă evapora Emil-Ciprian
și mă-mpiedic de-un vis rătăcit să-ți respir frumusețea mai Vestemean
ce căuta și el o minte în care târziu poet
să se odihnească. când taina singurătății mă va
Cad peste ziua de mâine apăsa.
care-și arată dinții amenințător Ai fost la o îmbrățișare distanță
și mă scuipă-n față cu venin dar ai rămas undeva departe
de ghinion acid. Departe sunt de bucurie
Mă ridic orbit și-alunec și-n inimă-mi înmugurește
pe-o coajă de uitare o prăpastie tristă…
și cad iar pe spate Ești o magie…

34 Axis Libri
Renaștere

Te privesc! Nu credeam
că voi putea iar… să văd!
S-a trezit scânteia!
Renaște ideea!
Și-mi spui:
„Eu te inspir și doar dacă
respir!”
Îmi calc gândurile la Soare
să am idei strălucitoare
să te bucur, privire răpitoare.
Pentru tine
am desfăcut culorile unui
curcubeu
pentru a ți le împleti
în părul scarabeu.
Inima ta e un vitraliu
în care m-ai primit!
Și-mi este atât de dor
de-o porţie de odihnă
în brațele tale de smirnă,
când cerul se transformă
într-o mlaştină de povești,
dantești.
Oare vei veni cu mine
până la capătul lumii,
până la ultima frază?

Temeri
Călin Marcelo-Claudiu, Haos, acrilic, 50x70cm
Te-am așteptat
Iar eu, nu sunt vrăjitor… Promisiune șapte zile
Sunt un adevărat visător… care au durat mai mult!
N-o să mă mai uit prea mult pe Acum, te rog,
cer rămâi cu mine!
O carte să nu-mi mai pierd ideile Îmi este tare teamă,
printre nori. cerul latră tot mai tare
Am furat de la bibliotecă Deși, recunosc, și lumina ce tot apare și dispare
o carte renumită, ieri, am stat o noapte-ntreagă nu mă face să zâmbesc
un bestseller iubit pentru-a fi sărutat ca și atunci când
pentru a culege de razele argintii ale Lunii. mă fotografiezi!
urmele degetelor Mai târziu mi-am incendiat un Îmi este frică
ce l-au răsfoit. vis… și de rugina de pe pumnal…
Și tot caut amprentele acelei fete peste tot mirosea dacă mă voi înțepa din greșeală
de care mă voi îndrăgosti… a zâmbet trist! cu el în inimă
să-mi ating umbra sigur voi fi răpus
de umbra ei. de cine știe ce bacterie.
O știi?

decembrie 2020 35
P
O
E
Z
I
E
PoemE

Dialog

Mama mă privi cu băgare de seamă,


Lăsându-mă să intru în grădina
copilăriei mele.
O cărare ducea în ,,atunci”
alta, înăuntru, în mersul meu pe brânci.

Înspre gardul de stuf, al cunoașterii


de sine, creștea ceapa,
usturoiul, ridichea, fasolea și dumada.
Dinspre oricine, bătea toaca, surd,
cu bătăi de cercei și pământ crud.
Purtate la ,,nunta” unui om pe moarte,
Departe aproape, aproape departe...

— A-nflorit mărul? Era uscat...


— Da, minune mare, o viață l-am udat...

Numai tu, mamă, m-ai privit înapoi...


Nu am uitat de săpat grădina,
de răsădit în cuvânt lumina.
De alungat însingurarea vicleană
Ioan Toderiță
din mântuirea, pe om suverană.
scriitor
— Da, da, da’ ultimul rost,
era să las grădina, așa cum a fost.

Scriu cu lacrimi de cerneală

Trec prin adevărul ce n-are dreptate,


când doarme-mpăratul, miop,

36 Axis Libri
pe un pat de campanie mizantrop, Toate au un sfârșit,tăinuit
’nainte de moarte. de Demiurgi coțcari, in extensio...

Trec prin minciuna cu patru picioare,


cu râs de fecioară sinistră. Nu-i orb cel ce-și găsește vină-n a vedea
Dinspre imperii-fără-ncetare,
înspre dreptatea, apocalipsă. Fratele meu s-a dus, fără să-mi spună,
la polul nord, pe-o coajă de lună.
Trec de privirea mea, care m-alungă Căci niciodată nu vom ști,
din privirea ta, dincolo de umbră. de are accente ultima silabă,
De amurgul indigo, ori cratime vorbirea omului în grabă,
De fruntea ovalului literei ,,o”. în frăgezimea verbului ,,a fi”.

Cu două lacrimi de cerneală, atent, Nu-i orb cel ce-și găsește vină-n a vedea
vă scriu o scrisoare-testament, O contrapartidă la văz, cuvântul,
plină de semne de-ntrebare: ar echilibra
Cine mă trezește și mă are? detaliul și amănuntul.
Cine, până unde, de mamă, se dezice? Acestor petreceri fără oprire,
De deprindere, de puncte de sprijin, galactice? le opun simțămintele mele-copile.
De închipuire, de demență? Depărtarea, în amintiri, se măsoară ,cu șchioapa,
De libertate, de conveniență, gata să plesnească, în carne, mioapa.
de „a”, de „t”, de „e”.?
Un suflet de femeie, plină de năduf,
mă absoarbe în ,,Râpa Uvedenrode”.
Sfârșitul tăinuit Unde, de curând, s-a născut, prin duh,
un iubitor de gestații anaerobe.
În mâna Maicii Domnului- Sfințesc, desigur, ultimul imbold,
trifoiul de la intrarea în rai, al unei fapte întâmplate înainte
cântau vrăbii de tot soiul, de a-mi vindeca ținerea de minte,
pline de guturai. printr-o excursie în alt exod.

Vasăzică, multe ființe plurale,


ne prevăd trecerea. Dintr-o întâmplare...
Fastul saltului în ea,
prin cântece de jale. Degetele, cinci, numărându-se ele,
port mănuși de piele și de lână...
Ne vor trebui mai multe recuzite, Vom muri de foame, clopotul îngână.
cu îmi, îți, i și te, Înviem din moarte, vântul strigă-n stele.
cu pronume conexe și competitive
în gramatici subțiate de adjective. Dintr-o întâmplare, arde focu-n foc-
trupurile noastre ce-au furat scânteia
Mai departe, un arhanghel călare, unui Prometeu. Și, făcându-și loc,
se plimba cu biciul sub braț, în înfrigurare, rescriu Odiseea.
printre strigătele triumfale,
ale celor întemnițați. Ninsori înhumează talia semeață,
a clipei-popas. Frigu-n dinți mă strânge
Nu va fi nicio cărare, acolo, și-n îmbrățișare. Brațe lungi de gheață
pe care să mergi nesfârșit. scormone-n suflare picături de sânge.

decembrie 2020 37
P
O
E
Z
I
E
Colind la ușa
dumneavoastră

Mă alătur celor care bat la ușa dumneavoastră cu lumina dintr-o


astră și în inima mea revărsată, în Ajunul de Crăciun, când orice român
pare-a fi mai bun. Colinda e pe buze și, fără niciun fel de scuze, intră
foarte repede în undă și, credeți-mă, în lerui-ler abundă.

Frumosul Rugăciune de Crăciun

Frumos, de Crăciun, Dă-i, Doamne, Crăciunului


nu e decât un colind, Întinderi cu zăpadă!
după cum, în an, frumos Dă-i, Doamne, Crăciunului
nu e decât un râu șopotind. Puterea să nu cadă!

Bătaia inimii lui,


Un pisc de iubire sunt În valea noastră, cântec.
Fiii buni, poporului,
Mă port pe-acest pământ, Zidesc câte-un Văratec.
În zilele Crăciunului,
Cu trupul topit în cânt. Pe caii sărbătorii,
Aduși către izvoare,
Simt o nouă haină – Încalecă feciorii
De culoarea îngerului. Și dragile fecioare.
Un pisc de iubire sunt. Andrei M. Stan
poet
Din grindă, busuiocul
Aștept minunatul vânt Și din cui, icoanele
Din seninul cerului Veghează ca norocul
Să mă semene cuvânt. Să umple cotloanele.

Mă duc precum colindul, Pe masă, cozonacul,


Spre mâinile Domnului. Friptura, trandafirii,
Și-aud: În suflet, duc balsamul –
— Te binecuvânt! Doar spre salvarea firii.

38 Axis Libri
Colindul se ivește Suflarea îngerească aducea.
Și omul smerit este.
Pământul se sfințește. Soarele mai multe raze trimitea
Se mișcă o poveste!… Prin cea fereastră de la miază-zi,
Iar odaia catedrală o simțeam.
Și mie, Doamne, Crăciun! Nu voiam moartă o astfel de zi.
Ce sfântă sărbătoare!
Că și eu, de-s rău sau bun, Atunci am învățat lumină să fiu
Din Crăciun, măcar o boare! Și mult să ard pe un altar, cântând.
Și-un calendar, într-o firidă-a lui,
Amin! Să mă așeze când voi fi tăcând…

Acasa, de Crăciun Mai dă-mi, Doamne, Crăciun!

Ce zgomot făcea focu-n soba oarbă Doamne,


Când intra Crăciunu-n casa noastră! Mai dă-mi Crăciun!
Destulă căldură și masă plină, Frumos îl mai pui pe umeri!
Copii cuminți, mușcate-n fereastră, Să știi că-mi și place
și știu și ce să fac cu el.
Preșuri curate, perne primenite Îl împletesc cu lerui-ler.
Candelă aprinsă, imn fierbinte, Îl încarc cu flori de măr.
Inimi prin fața icoanei trecute… Îi strecor visuri în muguri.
Asta-i punea mama înainte. Îi deschid ochi în fulgi de nea.
Și să simți, Doamne,
Și Crăciunul bucurie se făcea. Ce miros are Crăciunul la mine:
Ajungeam stea. Nu era loc de-ntors. A cozonac și iubire,
Și tata-njurătura o ascundea Ori a grâu și mulțumire.
Încă de ieri, din zori, după un tors.
Ascultă-mi, Doamne,
Ce mică era odăița-n care Rugămintea
Colindul tatei tavanul spărgea, Până cărțile nu sunt făcute!
Iar murmurul mamei, peste ceilalți,
(Din volumul „Cântece la poarta lumii”)

decembrie 2020 39
P
O
E
Z
I
E

PoemE

FLUTURE noului vis


unite-n ajur
Spre seară fluturele
precum călătorul ce-și întinde
de vise jefuit tremurătoarele-i aripi
o pornești către casă încă ude spre soare
cu pașii lenți și scrii.
obosit
cu trupul gelatinos IDENTITATE
- omidă între timp ai devenit -
moleșit Cine
și somnul cine ești
ca pisica flămândă-ți dă mă întreabă norii
târcoale târându-și alene pe cer
insistent vălătucii cenușii mustind a ploi
iritant cine ești
miorlăind mă întreabă păsările toate
așa că iar te dai bătut într-un țipăt
și accesând ieșirea de serviciu împletind pe vârfuri ascuțite de
te cufunzi cu un suspin în aripi
neant fâșiile de cer deasupra mea
dispărând cine ești
din spațiu mă întreabă și firul de iarbă
din timp încă vibrând
sub buburuza
până când care s-a oprit din zbor asupra sa
dimineața din nou te va spune-mi cine
Tania Nicolescu
smulge sau ce ești poetă
din așternutul înfășurat peste trup insistă pe tonul său grav
- jilavă crisalidă - muntele
aruncându-ți pierzându-se cu fruntea
drept colac de salvare cu gândurile
o rază de lumină undeva departe în zări
de care aninat și-l îngână torcând marea
încă mahmur alintându-se
cu ochii-abia întredeschiși rostogolindu-mi-se la picioare
întrezărești ca o pisică
strecurându-te prin ochiurile preschimbată printr-o vrajă-n
valurile astea

40 Axis Libri
de mătase verde alunecau prin frunzele deja îngălbenite
împodobite-n horbotele-i punctând ca-n vis - ce-abil se mai strecoară printre
înspumate cu sunetul lor rar ele
moi cântul nostalgic lumina asta ruginită -
da pe care gândurile-mi către pământul ce așteaptă răbdător
cine rătăcite să mă acopere
cine ești strop după strop îmi picurau cu pulberi
și tac - precum un perfuzor cu somnifere de mătase fină și fierbinte
gândind că sunt înfipt în venă - cu care peste degete zdrelite
doar tot ce simt înstrăinarea-n - copil fiind -
doar tot ce văd fața lumii se așternea tăcut
la fel ca voi ce demult sălbăticită mângâietor
sau uneori în exhibate
poate mai mult grotești forme dar limba ornicului obosită
însă un demon nevăzut se sfârșea. mai lent taie secunda
iar chicotește scăpând în scame
tot șoptindu-mi în urechi clipa
insidios LUMINA și-n așteptarea-i
că doar atât cam nedumerită
probabil nu-mi va fi deloc Demult lumina-n
nicicând cândva irișii-i imenși
de ajuns. - sub colbul timpului pe-acum și astăzi
nu-mi prea aduc așa de bine îi dilată
IRIZĂRI aminte cum era - și-mi desenează-apoi în joacă
totuși doar semnul
De la o vreme mai știu infinit.
fiece dimineață că zâmbetul până-n urechi
îmi pare limpede îmi înflorea SUB LUNA ROZ
ca o apă neîncepută doar de zăream vreo geană de
ca un strop de rouă transparent lumină Încă o dimineață
în care vezi irizând și cu speranță-n fuga mare explodează
flacăra viselor și speranțelor spre fereastră alergam în așchii de lumină strălucitoare
acest adevărat izvor noul spectacol de magie-al care rănesc retina
al nemuriri tale de o clipă lumii mele și-ți închizi repede ochii
plutind să-l contemplu. încercând să strivești
asemeni pufului de păpădie între pleoape
pe adierea vântului Și-acum imaginea diurnului coșmar
pe-o geana de lumină pășind prin anii de tăcere al altei zile încătușate
sau pe aripa diafană a ce leagănă pe vânt ușor în timp ce aștepți
secundei doar zdrențele luminii numărând stoic
și-atât de iute dezvrăjite tic-tacul năvalnic al inimii
încât ascult cuvintele ce-n mine exasperate
îți vine să te freci la ochi - precum un stol gălăgios de grauri - semn sigur că totuși ești viu -
și să te-ntrebi nedumerit - până când
de n-ai visat cumva îmi tot repetă să le las în noaptea îmbrățișează cu blândețe
de zbor tot cerul
cu adevărat să-mpodobească legănându-și hipnotic
au fost. cu-arabescul altor sensuri liniștitor
și speranțe ca pe un pendul
ÎNSTRĂINARE cerul gol. imensa-i lună roz
și viața continuă
Afară-n noapte să se târască anemic
ploaia-n tandru vals PREZENT CONTINUU precum pârâul aproape secat
pe vălurile-i translucide prin albia
se rotea Alunec ce și-a pierdut conturul.
și stropii reci și grei și-mi încep căderea lin

decembrie 2020 41
P
O
E
Z
I
E
PoemE

Tu, Mirona!

Astăzi mi-am gravat privirea în oglinda ușii-nchise 


Peste gâdele iubirii îmi trag sabia spre moarte
Mi-ai făgăduit o lume, dând în schimb umile vise
Și în slova suferinței mi-ai zidit pe veci, o carte!

Tu, Mirona, erai lumea care m-a pierdut la zaruri,


M-ai jucat din vârful mâinii, translucidă creatură,
Mi-am crestat pe corp tot pasul, te-am împodobit cu daruri,
Tu... m-ai alungat pe pânza unui roit, o țesătură...

Și de mintea-mi rătăcită, buzele-ţi luceau a zâmbet, 


M-aplecam sub lovitura genelor de demon crunt,
Sărutam sub chipu-ţi dulce, masca lumii fără umblet,
Maturam în munți de noapte pașii duși pe culmi de vânt...

M-ai ademenit, Mirona, în iatacul tău cu „sfinte”


Scoase-n târgul decăderii sorții crude, retroverse,
Și mi-ai dăltuit cuvântul cu nălucile din vintre,
Eu am emigrat din soare în desenele rupestre!

Unde esti acum, Mirona? Care baluri te valseaza ?


Cântul redundant al morții intr-un circ cu șapte fire...
Ce satane-ți umblă-n pântec și pe sânii tăi dansează, 
Iar privirea cărei victimi vede carnea-ţi dăltuire? Irina Alexandrescu
poetă
Vânzătoarea mea de vise, eu ți-am fost ofranda morții 
Între roșii felinare, pe un drum de lumi perfide
Câinii vieții, azi în trapuri, îmi rup inima cu colții 
Tu-ți aduni mărgele sparte în mătasea din firide!

Și am hoinărit prin lume, sanatoriul mi-a fost casa


Unde adunam sub umbre cioburile ființei mele
Și durerea mi-a fost pâinea , doamna a venit cu coasa, 
Dar n-am vrut muri degeaba... pe curbura unei stele...

42 Axis Libri
M-am întors mai viu în lume și cu viața-n buzunare, 
Hoinărind pe-alei curate, primăveri în cununie... În gările de noi mai mor aievea
Am văzut în colț de stradă doi ochi reci de cerșetoare...  de frigul astei veri, în vagi oglizi,
Erai Tu, Mirona vieții-mi, lucind hâd a nebunie! trei cuci ce și-au lăsat copiii cruce
și versuri spânzurate de trei grinzi!

Noi, netoţii de foame? nu m-adora în chinuri, eu nu merit


osânda ta, nici coama unui vis...
Nu am pahare mici cu infuzii de daruri noi n-am mințit ca alții, ne-am unit
Şi nici gânduri pribege cu cercei la urechi... fără vreo plasă, saltul în abis!
Peste popii tocmiţi la pomeni şi la coruri,
Am doar ochii deschişi, câte patru perechi. în ziua asta nu răspund de mine
și nici de tine tu nu mai răspunzi,
Sunt eu prost construită, din „jumate” de coastă, ce a fost ieri nu mai urmează mâine...
Un Adam prea zgârcit m-a iubit sub un Pom... ni-s îngerii prea fragezi sau prea cruzi!
Din Matricea primară, privim mici lumea noastră
Suntem mii de furnici, zgâriind frust, un om! te culcă sub aripa mea iubite
și o să mor cu tine peste gând...
Şi rămânem în peşteri şi muşcăm toţi pereţii pe noi durerea asta nu ne minte
Pironiţi, sacadat, şapte umbre iubim , când tu ești eu și eu iți sunt!
Ne trimit de mâncare, dumicaţi, doar... ereţii,
N-acceptăm alte umbre, ne e frică... murim! agonizăm sau totul e minune,
ne ștergem lacrima ce sta in soare,
Într-o lume de orbi, doar născutul zâmbeşte iubirea nostră astăzi e genune,
Luminat, „calcă” viu universul sub măşti, doi pescaruși ce pescuiesc o mare!
Când eu gândul mi-l bat între solzii de peşte
Şi cu IONA vorbesc de războaie cu oști!
Valsul redundant al morţii
În Egipt şi acum zace Ibis pe piatră
Îşi aruncă o pană şi tot scrie plângând . Şapte mii de cruci duc astăzi pe un umăr fără nume
Cine înţelepţeşte a originii Poartă? Şi mă-nnec de-a lor povară în căzute cimitire,
Noi, netoţii de foame? Noi, purtaţii de vânt? Nu mai am dureri la poartă, las fanfara să mai sune 
Valsul redundant al morţii, teatrul meu cu mii de fire.

te iubesc cu toata ura! Într-o viaţă ca o scenă am fost saltimbanc pe-o aţă,
Foc am „înghiţit” şi săbii şi un clovn cu suflet plâns.
în ziua asta nu răspund de mine Din „Cunoaşte-te pe sine”, sorţii i-am durat prefaţă,
și zidurile nu mai au ferești, Dar m-au otrăvit mişeii, eu am plâns cât ei n-au râs.
eu mă dezic de mersul către sine
și nu mai știu a spune cine ești! Ce vă puneţi steag la poartă, care doliu, ce valtrapuri?
Când veneam la masa voastră cerşetor de visuri sute
mi-e trupul greu și pașii mă doboară, Ce acoperiţi azi caii, le pictaţi copite-n trapuri?
am pietrele de moară peste glezne... Mi-aţi frânt mâinile în cruce şi genunchi durerii mute!
sunt o pădure în copac de vară Ce vă perindaţi prin faţă-mi şi vă tot uitaţi la hoit,
și am pe ochi desenele rupestre! Nu-l ştiaţi dansând prin cârciumi şi ţipând
„alandelună”?
am ochii grei de cearcăne de suflet Azi veniţi cu flori din plastic şi îi puneţi pânzei roit,
și nu găsesc în mine adăpost, Daţi mai bine demn capacul, cimentaţi-i o falună!
picioare ciungi mă poartă fără umblet
în zona unde-i moartea avanpost! Eu mi-am asumat o viaţă şi-am băut-o pân’ la sânge,
Nu mai am dureri şi patimi şi nu plec din lume-nvins,
în ziua asta nu mai vreau cuvinte Ce veniţi la pomenire, epitaf ingrat pe-o cruce?
și nici efuziuni de dragoste nu vreau... Plec din anotimp de toamnă în pământul negru nins!
mi-au fost a tale toate sfinte,
tu ești un eu și mătrăguna-ți beau!

decembrie 2020 43
J „Jurnal poetic” este un grup de pe Facebook care promovează literatura scrisă de tinerii
U talentați. De asemenea, periodic selectăm fragmente din cele mai reușite poeme postate și
R realizăm stickere (pe care le puteți găsi pe pagina Jurnal poetic -
N https://www.facebook.com/jurnalpoetic/)
A Alina Neculachi, responsabil rubrică, studentă, poetă
L
P
O
E
T POEM
I
C

căldura ne-a oprit respirațiile


stare larvară din care aștepți să iasă un fluture care să
ți se prindă în păr ca o traumă trăită demult
părul îți crește cu 1 mm pe zi la fel și frica
senzația că mâine ai să zbori este falsă
ordinea a fost stabilită demult
întâi stai în genunchi în noaptea adâncă și grea
ca o femeie gravidă
apoi ridici pruncul și îl pui în pătuț
te uiți prin grilajul de fier
de parcă ai fi într-o închisoare iar deținuții sunt organele tale
murdare

căldura a muiat geamurile


acum poți să ieși să te plimbi pe străzile încinse
dar mereu te întorci între pereții de sticlă
și de aici se vede orașul care te-a vomitat

lumini slabe în noapte / stare de neliniște


pruncul țipă neîncetat
Daniela Bîrzu
îl sugrumi cu un cordon roșu poetă
dacă ti-aș spune mai mult ai zice că toți suntem la fel
ne izbim de pereți și căutăm libertatea

fluturele ni se plimbă prin corp


se oprește în dreptul inimii și o-nvelește în aripile lui otrăvitoare

dacă ți-aș spune că pruncul a tăcut ai zice că toți suntem la fel/


întâi țipăm apoi tăcem, când ne doare ceva.

44 Axis Libri
J
U
R
N
A
L
în timp ce tu P
O
E
T
I
C

în forfota orașului, trupul se diluează.


e un vis în care pietre din caldarîm se amestecă
împreună cu oase de porc însîngerate
și fulgi de zăpadă.
oamenii rîd, glumesc, își arată dinții lipsă,
piepturile perforate de mici arici albaștri
care cînd pleznesc,
la ieșirea din trup, lasă un miros de parfum
ce trezește din somn femeia-păianjen.
se sperie ca gîndacii din bucătărie de raza unei
lumini bruște
celulele corpului cînd îi văd plasa întinsă.
pe mînerele scaunelor din autobuze,
pe băncile din sălile de așteptare
sclipește grăsimea zădărniciei.
vidul înconjoară cu pași sonori totul.
nu există trecut și nici viitor.
în zadar scormonesc în amintire după ceva de neiertat,
ceva care să mă înfioare,
în care să văd măcar strălucirea apei trase la closet.
dar nu există nimic furișat în sus pe treptele memoriei.
se zguduie nebunește orașul cînd
umbra proiectată în lungul străzii
face schimb de păr, cartilaje, oase și sînge cu trupul.
Mihai Marian promisiuni, autostrăzi, benzinării cu luminile stinse,
poet
fluturarea aripii unei molii
se interpun definitiv între noi.
știi, relieful acesta ciudat al momentului,
secunda dură ca o cască de motociclist,
îmi spun că ochii închiși,
pumnii strînși, banda adezivă care îmi ține
trupul laolaltă,
nu vor schimba nimic,
voi rămîne hibernînd aici la marginea galaxiei,
în timp ce tu...

decembrie 2020 45
J
U
R
N
A
L
P sub toracele tău
O
E
T
I
C

Numără până la zece

Oi pe câmpul ascuns sub toracele tău

inspiră durerea

din părul tău proaspăt spălat cu șamponul de la TV în


pauzafilmului de seară așteptat atât de mult după o săptămână
de țigări stinse la jumătate de păr ciufulit și dungi de pernă
pefață de agende rupte la jumătate de lipstickuri mâncate de
urme de ruj pe dinți de totul atât de

tu și oglinda sunteți atât de pline de urme din fiecare seară în


care visele sunt transpuse pe

Expiră plăcere

pereții văruiți pe care mâinile refuză să-i mângâie așteptând

prima cuantă de lumină care te va duce înapoi

Antonia Mihăilescu
poetă

46 Axis Libri
J
U
R
N
A
L
POEM P
O
E
T
I
C

am devenit adult în ziua când flavian a venit la grădiniță


educatoarele ne-au pus să împărțim patul
eu sunt un copil foarte prietenos - dispus să împartă apa, patul,
mâncarea

flavian s-a suit încălțat pe patul meu; nu m-a deranjat, e doar un


copil, mi-am zis eu
s-a învelit cu pătura mea, și-a pus capul pe perna mea și probabil că a
visat visele mele

avea cârlionți blonzi și arăta ca un înger - un înger venit să mă învețe


să dorm
căci niciodată n-am somn; doar mă prefac extrem de bine

priveam spatele lui flavian, îi admiram corpul zvelt și alb; sprijinit cu


o mână sub cap
acesta ține în palmă cea mai frumoasă minte nedeschisă încă

***
Ian Davos
poet am devenit adult în ziua când flavian a venit la grădiniță
educatoarele ne-au pus să împărțim patul,
atunci i-am scos sandalele lui flavian și i-am sărutat tălpile,
spunându-i că îl iubesc
îl iubeam? nici nu știam ce este iubirea.
dar omulețul acela dormea ghemuit lângă mine
și asta e tot ce trebuie să știi.

decembrie 2020 47
P
L
A
N
T
A
Rubrica nr. 2:
Ț
I Plantația de cuie
A
D
E
C
U
I Stela Iorga este o poetă născută în Galați, în anul 1958. Ea
E termină Facultatea de Litere din București, în anul 1998. Frecventează
cele mai importante grupuri scriitoricești pe care le-a dat Galațiul:
Cenaclul „Anton Holban”, condus de profesorul Constantin S.
Dimofte, și Cenaclul Literar „Noduri și Semne”, unde o putem asculta
în zilele de vineri recitând sau comentând textele colegilor cu mult
aplomb.
Debutează, în anul terminal al facultății, cu volumul de versuri
„Miza pe 13bis”, urmarea firească, probabil, a câștigării premiului
de debut în volum, în ’97, la Festivalul Național de Poezie „Porni
Luceafărul ...”.
Stela Iorga practică o poezie neoexpresionistă, eruptivă, marcantă
de combustii esențiale, vitalist-solipsiste, cu majore (re)poziționări ale
eului liric în raport cu Divinitatea. Zvâcnirea poetică propusă de

Leonard Matei
poet

Stela Iorga

48 Axis Libri
autoare conține, fie că-ți place sau nu, o pecete care aproape că mor și se usucă și ele de atâta
fachirică intrinsecă lesne recognoscibilă. Alter- dor după tine, dragă Hombre,
egoul postmodernist din „11 feluri în care a murit și totuși încă nu mai mor, vorbindu-mi în
Lola” și panoramarea (ne)iubirii dezafectate, atâtea feluri despre tine și viața ta toată,
modernist, din „A deauville” sunt reprezentative darea-ți Domnul meu și Nimicul care îți
pentru rugul omenesc, prea omenesc pe care îl arde guvernează acum viața fericită,
cu credință extatică. Așa cum detestă zorzoanele să îți moară tot ce ai tu mai drag pe lume,
în poezie - ține să-și amintească cei interesați de așa cum mi se sfârșesc mie cuvintele pe coala
literatură (și nu numai) „că nu a făcut compromisuri de hârtie, și după ce mori,
în era comunistă” (dintr-o discuție privată). Poezia sa învii scrum ca și ele, din cenușă să învii,
scrisă pulsional, brut, non-patriarhal, anti-anarhic într-un du-te – vino veșnic, din Moarte să ieși
(totuși), are puternice accente revendicative și afară ca Lazăr să vii,
ontologic, dar nevindicative ideatic. dar nu ca el plin de viață, ci plin de toată
O pot apropia de lirica feminină: dată pe moartea și de umbra ei,
dark-mode, a Angelei Marinescu, în care ruperea pe care ai lăsat-o peste mine, biet om, îngropat
de sine și singurătatea sunt acutizate prin Parc; a zilnic sub cuvinte,
nesupunerii tragice, apocaliptice din corsajul lui care se mișcă și crează lumi, în care mai am
Domine, ale Martei Petreu; a Marianei Marin, încă puterea să te văd și să te întâlnesc,
care trăiește un Război de sute de ani cu ea însăși, și da-ți-ar Domnul și Dumnezeul meu, pe
o meta-etică neconcesivă asupra lipsei de libertate deasupra,
care înfundă lumile. toată moartea mea și a cuvintelor mele,
laolaltă cu povara veșnică a nemorții cărților
mele de iubire pentru tine.
de-a zmeul-zmeilor

ea Când el mi-a spus nu te iubesc


domnița era călită în lupta cu zmeii zmeilor
și călărea un cal alb în spume când l-a zărit era atâta liniște dintr-o dată, încât ea a bubuit
pe el și creierul păsărilor,
iubitul la baza piramidei lui maslow călare pe și ochii lor, și nu la urmă de tot chiar și inima
un cal negru lor
gata de masa pe care ea trebuia să i-o întindă a plesnit în mii și milioane de bucățele, iar
alături de meșteri bucătari plămânii lor
ea nu au mai putut să înghită atâta aer fierbinte
domnița ca un cuptor încins pentru coacere,
cea mai cea fără de asemănare decât toți ochii păsărilor au țâșnit din orbite sparți, iar
bucătarii laolaltă văzând acestea toate nervii lor
l-a scuipat din sine pe broscoiul cel râios atârnau hâzi din găvane, de atâta uluire, de
pe care basmul o pusese să-l sărute ca să se atâta nimicire,
poată preface în prinț iar creierii păsărilor în fire de nisip s-au
și în lacrimi de durere și-a împletit cosița  transformat,
și s-a aplecat atentă să-și scrie ultima ei așa încât din bietele zburătoare,
poveste. din care nici măcar umbra aripilor lor nu mai
era, nimic nu a rămas,
și,
Blestemul mâțele fioros de flămânde, care le pândeau
înainte, au plecat toate departe,
dă Doamne să mori lapidat și apoi îngropat departe de așa blestem pe păsările cerului,
sub greutatea tuturor cuvintelor vieții mele, până la cele mai mici,
începând cu cele ale copilăriei și sfârșind cu acestea, cu inimile cât un bob de sticlă mică,

decembrie 2020 49
totul, am murit țipând după apă, mă ardea
chiar Totul a devenit și El casabil și s-a nemiloasă indiferența și ura lui pentru iubire,
fărămițat, căzând în poala Mariei, „așa se moare”,
și spunând : ”Eu chiar și așa pre ea o iubesc”. mi-a spus dintr-o dată din adâncul micului ei
univers-tablou Fata cu cercel de perlă,
și atunci scrisoarea de dragoste pe care i-o
Fântâna scrisesem cu atâta drag mi-a căzut din mână
și, undeva în ultimul plan, ca într-un
ea pășește cu grijă prin lume, Velasquez târziu,
cu mare grijă, să nu tulbure apa fântânii pe însăși Moartea își făcea cochetă portretul,
care o are în suflet, iar pictorul o zărește preț de o clipă în oglindă,
în apa ei rece plutește un mort, stă răstignit și Infanta nu mai moare niciodată,
cu fața în sus așa străjuită de marea Moarte,
și cu ochii în ochii ei, nu o lasă să moară, nici preabinemirositoare a Bou jupuit.
să meargă,
fântână cu două guri în lumea asta mare,
una înspre sufletul ei și cealaltă cu gura ițită Mormântul lui Hombre
către cealaltă parte de lume,
spre mortul – viu, care demult nu o mai las pe pământ umbra unui câine credincios,
iubește, care veghează statornic mormântul gol al
așa de încet, încet pășește ea prin lume, de stăpânului,
teamă să nu tulbure apa ochilor iubitului ei, ferm convins că acolo încă mai este el,
care fericit trăiește la capătul unui suflet, că într-o zi va învia și că i se va uita în ochii
și zilnic ea se oglindește în apa cristalină a rotunzi, plini de iubire,
fântânii, care îi întoarce aceeași imagine, toată viața mea voi veghea mormântul tău
ca un poster lipit pe peretele lumii, pe care ca mincinos și gol de substanță,
să îl îndepărtezi, rugându-mă cu nesaț ca măcar tu să fii acolo,
scoți și lumea care-l susținea, să pot fi credincioasă măcar viermilor cărnii
și de atâta disperare tale, nu aerului gol,
ea sfârșește prin a se arunca zilnic în fântâna nu pământului fără de craniu și de oase în el,
răcoroasă ah, cum te-aș mai fi iubit, măi, Hombre, și din
unde o așteaptă mortul ei viu. lacrimile mele cresc stânjenei,
pe mormântul tău din sufletul meu, iar
câinele acela,
„Tablouri dintr-o expoziție” câinele acela stupid nu va avea nicio statuie,
( pe muzică de Musorsgki) nu va jeli nici un vierme gras,
fiindcă tu ești la celălalt capăt al lumii,
Îmi întind atentă pe masă toate viscerele, acolo unde umbra mea de câine te ajunge din
îmi deschid generoasă, cu cuțite bine ascuțite, nemoarte
toate ramurile venelor și îți spune cu drag : cât de mult te iubesc și tu
și așa înfloresc spre lume, o floare din mațe nu știi asta, Hombre, mori,
și sânge, dar mori odată să am viermii cui să îi jelesc –
niciun zgomot nu acompaniază lucrarea, iubesc toată viața mea,
doar Fata cu cercel de perlă vine din când în și chiar cu mult mai încolo!
când să le mai spele,
și Rembrandt adaugă un plus de mister și
Gogh de culoare,
sunt pârjolită toată de parcă sufletul meu ar fi
înghițit sodă caustică,
fiecare particulă din el este arsă,

50 Axis Libri
P
R
O
Z
Ă

UŞA

E nouă fără un sfert. Timpul se desprinde din cadranul său şi


începe să plutească prin încăpere. Mă voi aşeza undeva, să nu-l ating.
Voi sta aici, pe fotoliu, cu ochii la uşă. Am descuiat-o – nu-mi place
sunetul soneriei, prea anunţă insolent întreruperea singurătăţii.
Se aud paşi pe scări. Se opresc a răsuflare, apoi pornesc mai
departe. Slavă Domnului, mai am răgaz să mă bucur că în curând vei
fi aici! Că vei intra pe uşa aceasta şi toate umbrele se vor ascunde prin
colţuri. În cuierul acesta îţi vei atârna haina. Cât timp vei rămâne, ea
va răspândi o răcoare ozonată, ca o lampă de ultraviolete.
În fotoliul de alături te vei aşeza. Vasul cu crizateme de pe
măsuţa dintre noi va pluti ca o grădină. Sau ca o natură moartă. O
carte cu aripile desfăcute se va opri din citit. Covorul, lampa din
perete, statueta neagră de metal, ibricul de aramă, toate, nemişcate,
vor vibra interior pe ultima treaptă, pregătind saltul de la trambulină.
Toate stau cu ochii la uşă, gata să se arunce, să se dea peste cap, să te
întâmpine.
Timpul demontat se leagănă, se dilată, se propagă în cercuri
concentrice. Aud scrâşnetul roţilor unui automobil pe asfalt. Se sting
farurile, cineva caută cheile, nu le mai găseşte… În sfârşit, se trânteşte
portiera. Paşii urcă, urcă, urcă… nu mai ajung! N-aş suporta să nu fie ai
tăi! Un pas, încă unul. Suntem cu toţii pe treapta aceasta cu răsuflarea
tăiată. Arcuşurile ating cea mai de jos notă, la limita infrasunetului.
Violeta Ionescu Trebuie să fac ceva. Mă ridic, trec în bucătărie, aprind aragazul.
jurnalistă, scriitoare Deasupra flăcării, mâinile încep să se dezmorţească, o căldură
străină mă pătrunde, îmi cucereşte treptat fiecare celulă crispată. În
oglinda din hol nu-mi văd decât bustul. Cred că altceva nici nu am.
Picioarele-mi sunt atât de grele, că ar putea fi luate drept soclu. Şi nici
nu ştiu dacă nu sunt.
Încep să şterg cele două pahare lăsate pe tava de pe chiuvetă cu
gura în jos. Unul e gata, strălucitor, îl pun la locul lui în dulap. Celălalt
se rupe în mâna mea ca o bucată sfărâmicioasă de argilă.
Simt nevoia să ies, să mă eliberez. A fost un tărâm de extremă
linişte. Acum simt nevoia să lupt. A fost, poate, fericirea. Acum simt
nevoia s-o birui. Va veni şi vremea când nu voi mai avea ce birui,

decembrie 2020 51
clipa se află la hotare, şi-a anunţat prezenţa prin Îţi fac semn să te apropii.
clinchetul paharului spart. — Aşa, mergi înainte. Singura certitudine
Un sunet prelung sfâşie tăcerea. este mersul înainte. Întotdeana să mergi înainte,
— Alo!… Te sărut. venind spre mine.
Ce planuri de eliberare, ce visuri stupide de — Bine, dar asta presupune ca în acest timp
independenţă! Sunt din nou pe creasta valului, mă tu să stai pe loc. Nu pot accepta sacrificiul acesta.
arunc din nou spre povârnişul adânc. Privirea ta lipeşte între noi un zid de tandreţe.
Linişte. Clipele stau spânzurate cu capul în Nu ne mai putem atinge din cauza acestui obstacol.
jos. Una cedează, se răsuceşte şi cade în picioare, cu Sunt tentată să deschid o uşă prin el, să trec dincolo,
o acrobaţie de maestru. de partea ta, ca privirea aceasta să mă ţintuiască de
— Oare gândim la fel? tencuiala lui, o dată pentru totdeauna.
— Eu gândesc, de exemplu, că aş vrea să fiu — De ce mă ţii astfel la distanţă? De ce nu mă
cu tine. primeşti în consistenţa ta, până la o singură fiinţă?
— Iată o noutate care întrece toate aşteptările! — Pentru că, orice ai spune, tu nu eşti eu. Eu
— Aş vrea să vin, dar nu ştiu unde eşti. te-am creat, dar ești altcineva decât mine.
— Undeva, foarte aproape. — Și de ce mă tot cauţi?
— Nu, nu aşa. Geografic, unde te afli? — Pentru că nu există creator care să nu se
— Acolo unde ți se dereglează busola... caute obsesiv în creaţia sa. Ne amestecăm unul
— Aşa, deci. Dar ce anume faci, poţi să-mi în celălalt, până aproape de suma perfectă, altfel,
spui? totul n-ar fi decât simplă aventură a cunoaşterii şi
— Aştept să se-mplinească porunca. atât.
— Şi... ce faci când se va împlini? Am închis ochii și se făcu noapte.
— Nu știu, aștept să-mi spui.
— Bine. În câteva minute, vin. *
Câteva minute! Aerul încreţeşte din nou faţa
lucrurilor. Aprind luminile. Toate luminile. Casa e Uşa se dă de perete şi un val rece pătrunde
un far clătinat undeva, pe un vârf de munte. înăuntru.
Aş vrea să mai fac ceva, să pun lucrurile la loc — Vin la tine ca la un cabinet de urgenţă.
- nu mai e niciun lucru de pus la loc în casa asta? — Ce-ai păţit?
- şi mă aşez iar în fotoliu, cu ochii la uşă. — Mai întâi spune-mi dacă ai cu ce să mă
Şi uşa se deschide, de nenumrate ori, de scoţi din starea de şoc.
fiecare dată altfel. — Hemisuccinat de hidrocortizon!
— Fă abstracţie de hormonii sintetici!
* — Dar spune o dată, ce ţi s-a întâmplat?
— M-a muşcat, astă noapte... vipera iubirii!
Acum... intri şovăind, îţi treci mâna prin păr, — Hai, că m-ai speriat de-a binelea!
te priveşti în oglinda din hol şi spui: — Chiar crezi că e un fleac?
— Sunt unul dintre busturile celebre care — Tu, cu aura ta de invincibilitate!
şi-au pierdut soclul intrând în casa aceasta… — Uite ce e, vorbesc foarte serios. În seara
Oare de ce aş vrea să fii un pelerin, să vii aceasta îmi agăț aura în cui și vreau să te cunosc.
dintr-o carte de versuri uitate, să urci Golgota pe — Ce spui?
treptete mele, să baţi la uşă şi să-mi ceri adăpost — Să te cunosc, nu în sens biblic, nu te speria,
pentru o singură noapte? dar nici în cel cu desăvârşire laic. Dacă am alunga
Dar tu ai gesturile sigure, nicio cruce nu-ţi tot misterul, de noi înșine cine ne-ar mai salva?
împovărează umerii, te mişti liber printre oameni, Sunt paznicul amintirilor tale, poți să începi.
pentru că iubeşti oamenii, cu toată zădărnicia — Ce secol te interesează?
acestei mari iubiri, porţi sub braţ o carte de versuri — Ultimul, că e mai proaspăt.
din care le citeşti când îi cuprinde oboseala, cu — Bine, ascultă deci. Nu am avut o existenţă
toată zădărnicia acestei mari lecturi, iar de la mine de excepţie. Dacă ar fi să-mi scriu viața, cu siguranţă
nu ceri nimic. n-ar interesa pe nimeni.

52 Axis Libri
— De unde ştii? Lumea nu citeşte numai — Vai de mine, dar ăsta e curat blestem!…
capodopere. Eu ascult orice. Şopârlele se înmulţesc, se umflă, pieile lor
— În seara asta eşti prea fericit. Pari dubios. plesnesc, apa colcăie în încolăciri fierbinţi…
— Într-adevăr, sunt dubios de fericit. Îmi — „Să aibă parte doar de mine, să nu-şi
descopăr această vocaţie. Începe cu ceva simplu, cât dorească altă soartă/ să uite anii care trec, să-i fie
mai simplu. drag să-mi stea aproape”…
— Să ştii că, oricât de ascultătoare ţi-aş părea, O linguriţă-două de pulbere, şi ibricul se
nu sunt o fire prea docilă. umple cu noapte. Zvârcolirea se potoleşte, cântecul
— Ah, de ce drumul spre simplitate e atât de tace o clipă, apoi se revarsă în cascade, ca o maree
complicat? neagră.
— Nu m-am priceput să stârnesc mari — „Să nu-şi găsească alinare… şi tot aşa, ca-
pasiuni, nici să le suport. ntr-un descânt, să-l ştiu tot însetat”…
— Ai dreptate. Ce m-aș face eu dacă n-ar fi — Tu chiar vrei să-mi dai să beau din licoarea
şuviţa aceasta, care-ţi cade pe frunte? Mai departe. asta?...
— Păstrez o căciuliţă de angora şi o rochiţă
de catifea vişinie, pe care, după ce am crescut, *
mama le-a dăruit copiilor din Coreea... O pereche … Uşa se deschide din nou și îmi apari în
de ghete cu multe şireturi, pe care le încălţam prag.
când voiam să scap de somnul de după-amiază... De data aceasta, de-adevăratelea. Toate
Un arlechin roş-albastru, desenat pe programul lucrurile se îngrămădesc în jurul tău, te asaltează, îţi
teatrului „Ţăndărică”... O sanie verde, ca un papuc cer autograf. Eşti marea lor revelaţie. Iar eu stau aici,
zburător, cu care am descoperit pentru prima dată în stal, pe singurul loc ocupat, şi aştept nemişcată
iarna... Şi, la fiecare colţ de stradă, câte o statuie de apropierea ta. Cât încă mai scrii dedicaţii, îmi duc
zăpadă. N-ai vrea să facem o pauză? Hai, mai bine, mâna la reverul bluzei, mi-l îndrept.
să descântăm o cafea. Şi iată, te apropii! Surprind licărirea mirată
Stăm alăturaţi, deasupra ibricului. Cântecul a vazei de lângă mine, ca şi cum pe buza ei ar luci
focului trezeşte şopârle de aer care sparg suprafaţa semnul unei vâlvătăi îndepărtate.
apei. Da, tu ești, și ești prea aproape, nu mai e
— Cum era descântecul acela? nimic de făcut, nu mai e timp decât pentru a strivi
— „Să-l ardă dorul p’un s-o duce, să mi-l în palme licheni şi ferigi umede.
întoarcă înapoi.../ să uite pe-unde-a mai umblat, De pe acoperiş, dansatoarele ploii izbesc
să vină-ntr-una pe-nserat/ numai pe-o singură fereastra cu crengi întunecate de salcie.
cărare”…

Năstase Marin. Visul unei nopți de iarnă: Parcul Cișmigiu - București. [Galați]: [sn], 1972

decembrie 2020 53
P
R
O
Z
Ă

Măști (III)

3

Sala de ședințe era plină. Atât de plină cât poate fi o încăpere în care
oamenii țineau distanța de un metru jumătate între ei. Și băncile erau
construite astfel. Conducerea, corpul profesoral, reprezentanții elevilor
și președinții asociaților de părinți erau în efectiv complet. Cineva îi făcu
semn că i-a păstrat un loc lângă el. Era Matei Cărbunariu, mereu jovialul
și dintotdeauna rotofeiul profesor de chimie cu care se împrietenise
repede pentru că aveau aceeași pasiune: măștile de protecție cu filtru.
— Ți-am salvat un loc, îi zise acesta când fu suficient de aproape
ca să-i audă vorbele șoptite.
În 2026, nu numai străbunica lui Valerian Bușmakev amesteca
limba română cu limba engleză.
— Mulțam fine, răspunse profesorul de latină, în contrapartidă.
— N-am apucat să vorbim despre asta... Tu cum votezi?
— Habar n-am, răspunse Bușmakev. Aștept să văd care-i trendu’, și
mă bag și eu. Personal, mă doare drept în cot, da’ trebuia să vin la ședință,
că și-așa am o bilă neagră de la director. Am întârziat iar, săptămâna
trecută. Era traficul gemuit rău de tot, da’ n-ai cu cine te-nțelege.
Celălalt așteptă să treacă două-trei secunde, apoi anunță ca pe o
victorie:
— Eu am de gând să votez contra! Pentru că sunt contra la prostia
asta cu diversitatea, cu exprimarea personalității și cu alte alea. E o
tâmpenie, zău așa. Ce, școala e parada modei? Mucoșii, cred că le merge!
Treaba lor e să învețe ce le dăm noi aici, nu să-și ocupe timpul cu mers
prin magazine și căutat cea mai bestă mască. Apropo, ai mai căutat?
Iulian Mardar
— Ce să caut? întrebă, confuz, profesorul suplinitor. Ah, da, își scriitor
aduse aminte imediat. Da, am găsit ceva. Adusă din Belgia. Din poze,
arată bine. Merg mâine să o văd.
— Merg și eu cu tine, zise, hotărât, Matei Cărbunariu. Dacă îmi
place, poate îmi iau la fel. Aduc ăștia, din Belgia și din Olanda, în fiecare zi.
Conversația nu le fu întreruptă de directorul liceului, pentru că
aceasta se terminase.
— Stimați colegi, dragi părinți, iubiți elevi, se adresă, ceremonios,
directorul Codruț Asandei, profesor de fizică, un bărbat la vreo cincizeci
de ani, care arăta tot la vreo cincizeci, scund, cu umeri nefiresc de înguști,
pe care stătea la fel de nefiresc haina costumului cu care venea la serviciu

54 Axis Libri
de când și-l cumpărase. Masca începu iar a i se mișca, de creativitate. Nu face sens! Ce altceva e masca de
împinsă de aerul care îi purtau vocea ușor pițigăiată: protecție dacă nu interfața noastră cu lumea?
— Ne-am adunat aici pentru a rezolva o Această ultimă propoziție schimbă brusc
problemă foarte serioasă. Este un ișiu foarte senzitiv, situația în favoarea elevilor. Dacă până atunci,
și trebuie hendăluit cu atenție, să nu cumva să ne ascultând discursul în direct pe Facebook, elevii mai
slipuiască soluția cea bună printre degete. buni la Română se tăvăleau pe jos de râs, iar olimpicii
De fapt, ura cuvintele de genul acesta, luate la aceeași materie se dădeau cu capul de pereți,
din limba engleză și trântite cu snobism peste cele propoziția de final, impecabilă și plină de sens, stârni
din limba română, care erau perfect funcționale și urale și aplauze peste tot: în case, în parcuri sau în
nicidecum desuete, dar spera ca, folosindu-le, să-și baruri – fiecare pe unde îl prinsese transmisia – și în
atragă simpatia elevilor și să obțină ceea ce spera: sale de ședințe.
un vot negativ diversificării măștilor de protecție. — Bravo, bravo! Eu votez cu ei! declară
Oricum, erau puțini profesorii care țineau partea entuziasmat Valerian Bușmakev, aplaudând frenetic
elevilor, iar dintre părinți nu era niciunul. Dar voia să în picioare.
fie sigur de victorie. Își drese vocea și continuă: — Ai înnebunit?! îl apostrofă profesorul de
— Mă bucur mult când văd tineri care, în ton chimie, cu o expresie de groază întipărită pe față. Unii
cu feișănul, se îmbracă frumos, chejiuăl sau gleimăr, dintre ei au părinți bogați, o să vină cu măști mult
cum vor ei. E foarte ochei așa, dar în timpul liber. mai scumpe decât ale tale sau ale mele. Din alea cu
Aici, la școală, trebuie să fiți ca la giob. Păi, dacă și filtru, dar noi-nouțe! Ai tu bani de așa ceva, sau măcar
aici, și pe stradă, sau la partiuri, vă îmbrăcați la fel, suficienți bani ca să deschizi un videocet?
unde mai este filingul de hepi pe care trebuie să vi-l Elevii câștigară la o diferență neașteptat de
dea acel altceva care e diferit de școală? V-ar plăcea mare. Sărbătoriră obținerea libertății cu o petrecere
ca, în spitale, doctorii să fie îmbrăcați ca pe stradă, pe plaja râului din coasta orașului, unde arseră măștile
să nu știți cine-i pacient și cine-i cadru medical? Ar acelea odioase, care arătau, toate, la fel, și nu-i lăsau
fi o confuzie totală, iar viețile voastre ar fi în pericol, să-și exprime personalitatea. După două zile, toți
că n-ați ști la cine să vă duceți. Măștile acestea, unice, purtau același model de mască, celebrul 3M de la nu
reprezintă ceea ce sunteți voi: elevi. Nimeni altcineva mai puțin celebra firmă MasterMaskMaker. Modelul
nu are dreptul să le poarte. Asta ar trebui să vă facă acela cu mov și portocaliu, pe fond alb, reprezentând
mândri. o mască de protecție cu mov și portocaliu pe fond alb.
Tăcu. Aștepta efectul. Aștepta degeaba. Elevii
erau hotărâți să lupte până la capăt. Pentru ei, obținerea 4
dreptului de a veni cu o mască la alegerea lor, care să
le exprime personalitatea, unică și irepetabilă pentru Matei Cărbunariu nu era persoana care să stea
fiecare în parte, era singura variantă. supărată prea mult timp pe un om. Nu pentru că nu ar
După director, vorbi președintele comitetului fi putut, dar i se părea o prostie să fii supărat pe cineva
de părinți pe liceu, în numele celorlalți președinți cu care te vezi, vrei sau nu, în fiecare zi. Iar pe Valerian
de comitete mai mici. Îi îndemnă și el pe copii să Bușmakev îl vedea de luni până vineri, pentru că aveau
înțeleagă importanța uniformității măștilor de cam același orar. În joia de după votare, se apropie de
protecție, făcând apel la un argument solid: s-ar porni profesorul de latină și-i spuse, prin masca standard.
o adevărată cursă a înarmării cu măști care mai de — Când ziceai că te duci să vezi YSL-ul ăla?
care mai de firmă, ceea ce ar dezechilibra bugetele — Azi ce zi e? primi el în loc de răspuns.
familiilor lor. Indiferența elevilor la acest argument se — E joi.
simțea în aerul filtrat, purificat și monitorizat din sala — A-ha... Asta-nseamnă că deja am fost, veni
de ședințe. sec răspunsul.
Cu mișcări lente, purtătorul de cuvânt al Fața profesorului de chimie se schimbă
comitetului elevilor se ridică și începu: imperceptibil, deoarece masca nu lăsa să se vadă
— Dragi colegi, iubiți părinți, stimați expresia de dezamăgire dată de colțurile gurii căzute
profesori... Gen, nu-i extrem de ochei să avem cu brusc. Valerian Bușmakev izbunci în râs!
toții efectiv aceleași măști. Până la urmă, e o chestie — De ți-ai vedea fața! Genial! Hai, mă, că am
efectiv de feișăn. Cumva, noi, până la urmă, suntem glumit. Merg mâine și te iau și pe tine. Normal că te iau.
efectiv extrem de diferiți. Cuvintele care le rostim Matei Cărbunariu ar fi vrut să-i dea cu pumnii în
sunt, ca și sunete, cumva diferite de la un elev la altul. piept, ținându-i ca pe niște ciocane, cu brațele îndoite
Așa ar trebui să fie, gen, și măștile. Ne cereți să fim la nouăzeci de grade, și să strige, de nenumărate ori,
cumva efectiv extrem de creativi, să facem gen opere, „Nesuferitule! Brută mică!”, dar știa că aceste gesturi
dar, până la urmă, ne obligați să fim, cumva, lipsiți sunt feminine, iar el era conștient de masculinitatea

decembrie 2020 55
sa, în majoritatea timpului. Plus că ar fi fost posibil un tricou mulat, măsura XXXL. Matei Cărbunariu se
să-și rupă vreo unghie. Se rezumă la o reacție ca între uită la burta imensă din fața sa, care o făcea pe a lui să
prieteni, o înjurătură fără cuvinte vulgare și o insultă pară ca un bob de mazăre pe lângă alt bob de mazăre,
moderată. dar mult mai mare, și nu putu să-și reprime un gând.
— Mai dute-n pădure de-aici, cu glumele tale! „Băi, dă-l în pădure! De unde au ăștia atâția bani?!”
Și, apropo: nici tu nu poți să-mi vezi fața, fraiere care — Veniți, le am în garaj, mai spuse bărbatul, din
predai o limbă moartă la niște elevi vii. spatele unei măști cu leduri și margini din aliaj.
Celălalt nu se simți deloc ofensat pentru că Ușa garajului se deschise lent, în sus. Era o ușă
el însuși făcea glume pe seama materiei pe care mai acționată electric, cu telecomandă. Bărbatul, care
mult se făcea că o predă, așa cum elevii se făceau că o nu se prezentă – un obicei pierdut odată cu cel al
învață. Era, însă, foarte iubit de aceștia. Pentru mulți strânsului de mâini, interzis prin lege –, nu așteptă să
dintre ei Limba Latină era singurul obiect la care se deschidă complet. Intră în garaj, mergând aplecat,
aveau media 10. și aprinse lumina. Cei doi se traseră aproape de ușă,
— Mergem sâmbătă, pe la nouă jumate, îl cu emoție vădită. În stânga mașinii de teren de culoare
anunță cu un zâmbet ghicit – ecou al glumei de neagră, ce ocupa aproape tot garajul, pe o poliță, erau
dinainte. Trec pe la tine și te iau la nouă. E greu de trei măști. O luă pe cea din mijloc și se întoarse spre
explicat unde trebuie să ajungem, dar eu știu exact pe ei.
unde să merg. — Cine e cumpărătorul? întrebă.
Sâmbătă, la nouă și douăzeci, cei doi prieteni — Eu, răspunse Valerian Bașmukev.
erau într-o parte a orașului în care nu fuseseră Vocea îi era gâtuită.
niciodată, aproape de ieșire. Era un cartier cu case și — Poftim, uită-te la ea să vezi dacă-ți place.
vile. Profesorul suplinitor de latină luă masca în
— Ești sigur că aici trebuia să venim? întrebă mâini, cu mare grijă, de parcă ar fi fost din sticlă.
Cărbunariu, uitându-se de jur-împrejur cu ochii Da, era exact ca în poze. Era YSL-ul la care visa de
mijiți, ferindu-i de soarele ce strălucea ca o stea. Pe jumătate de an, pentru care făcuse împrumut în
fruntea proeminentă i se scurgeau cinci stropi de bancă. Masca de protecție Yves Saint-Laurent, cu șase
sudoare. filtre în V, de tipul Euro 10, produse în Germania. Pe
— GPS-ul n-are cum să mintă, răspunse scurt, YSL Seria 6.
Bașmukev. Să-l sunăm pe samsar. — De unde spuneți că e? întrebă profesorul de
Scoase telefonul. În timp ce căuta numărul, chimie, ca unul care știe despre ce vorbește.
își drese vocea de câteva ori. Așa făcea mereu atunci — Din Belgia, frățică. Poluare mică, oameni
când voia să aibă un ton mai oficial. Dacă își dregea civilizați... A fost purtată de o femeie. Nefumătoare,
vocea bine-bine, putea obține un timbru baritonal. tipa.
— Alo, bună dimineața! începu el, cu voce — Ce respiraj are? continuă el cu întrebările, în
aproape pițigăiată. Dresul vocii nu-i ieșea chiar timp ce prietenul său o întorcea, lent, pe toate fețele,
mereu. În legătură cu YSL-ul. Noi suntem la... Da? cu un zâmbet tâmp pe față. Noroc că nu se vedea.
Bun, vă așteptăm! — Vezi la respirometru... Întoarce-o... Așa. Ia
Închise telefonul. Încercă să-și ascundă citește, îl îndemnă samsarul de măști pe suplinitor.
entuziasmul din voce, dar nu reuși. După câteva secunde, cât i-a luat ca să găsească
— Vine acum! Deja ne-a văzut de la geam. indicatorul cu pricina, acesta citi cu voce tare:
Suntem chiar la poarta lui. — Patru milioane șapte sute douăzeci și unu.
Cărbunariu se uită la clădirea din spatele porții. — Ce ți-am zis? E aproape nouă! A purtat-o
— Băi, dă-l în pădure! exclamă el, ștergându-și numai la servici, că nu prea ieșea din casă.
cu năduf transpirația de pe frunte. De unde au ăștia — Păi, și de ce a vândut-o? se băgă în vorbă
bani să-și facă asemenea case?! profesorul de chimie, crezând că l-a prins pe samsar
— Probabil că nu cheltuie atât pe mâncare, cu mâța-n sac.
răspunse Bașmukev, bătându-l cu palma peste burta — Și-a luat una Serie 8. Știi, n-are soț, n-are
generoasă, care mai avea puțin și se revărsa peste copiii... Salariile la ei sunt mari... Asta e. Dacă vă
cureaua care-i ținea blugii făcuți din atâta material cât place, bine, dacă nu, dă-o-ncoa’!
pentru un cort. Nu ar fi avut nevoie de pantaloni așa Întinse mâna după ea și apăsă, demonstrativ,
de largi, nu era respingător de gras, dar îi cumpărase butonul telecomenzii. Ușa începu să coboare.
pentru că... — N-am zis că n-o vreau! se precipită Bușmakev.
— Poftiți, intrați! Ce dotări opționale are?
Bărbatul care deschise poarta și acum îi invita Samsarul se duse fără o vorbă la mașina din
înăuntru părea a fi cam de aceeași vârstă cu ei și purta garaj, după ce opri ușa din coborârea sa, căută ceva

56 Axis Libri
în torpedou, apoi se întoarse pășind hotărât, cu un — Masca? Ce mască, dacă... Nu mai înțeleg P
obiect de mici dimensiuni în mâna dreaptă. nimic... R
— Ia de-aici și vezi singur, zise el, întinzându-i Matei Cărbunariu veni la timp. Îl aștepta în
profesorului suplinitor obiectul cu pricina. semi-întunericului gheretei de la poartă, gheretă
O
— Wow, e din aia cu telecomandă! zise, legată de clădirea penitenciarului cu un tunel din Z
admirativ, Cărbunariu. tablă, fără ferestre, construit recent. Ă
— Da, frățică, e ultima fiță: încălzire în filtre, — Mulțumesc că ai venit! îi spuse Bușmakev
asistență la alergare – adică îți bagă mai mult aer pe când îl văzu.
gât dacă te-apucă gioghingul pe v’undeva –, ramă În loc de secul „salut”, Cărbunariu, care nu
de aliaj, curele de vară, curele de iarnă, kitul de purta nici el mască de protecție, îl luă în brațe, într-un
transmisie a sunetului schimbat de curând, hențfri acces de afecțiune. Bușmakev se smuci din brațele lui.
pentru telefon... Eu nu ți-aș da-o la prețul ăsta, da’ — Ai înnebunit?! întrebă el. Fără contact fizic!
m-a rugat belgianca să nu mă arunc la profit, că ea — Nu mai e nevoie, s-a dus virusache ăla, îi zise
special mi-a vândut-o ieftin. Cre’ că are ceva rude mai el, vesel. S-a dus de acum trei săptămâni. Încă mai
sărace, și e mai miloasă... petrecem! Se pupă oamenii pe stradă, prin metrou...
— Nu mai lăsați din preț? încercă Bușmakev. Chiar și cei care nu se cunosc.
— Ce să mai las, frățică?! Și așa mă cert mereu — Nu-mi vine să cred! exclamă Bușmakev. Mă
cu nevastă-mea că o dau prea ieftin. Prețul din anunț bucur, da’ tot nu-mi vine să cred. Păi, ce mai stăm?
e ultimul. Hai să mergem! Vreau să petrec și eu!
— Dar revizia când e făcută? întrebă Cărbunariu, Îl salută scurt pe portarul care asistase indiferent
încercând să găsească un motiv pentru a trage de preț la dialogul dintre cei doi și dădu să iasă în stradă.
în jos. — Stai! Mai întâi pune-ți asta pe față, îl opri
— I-am făcut-o eu, după ce am ajuns în țară. Cărbunariu, întinzându-i un obiect care aducea cu
Doar că nu am cartea tehnică. A rămas la belgiancă. ochelarii de soare.
Zicea că e amintire, sau așa ceva. — Ce e asta?
— E masca împotriva noului virus
5 CAPVID-2.6. A dracului virusache ăsta nou! S-a
combinat cu un foton, și acum, dacă îți intră în ochi,
La trei zile după ce plăti samsarului suma te orbește și îți infectează și creierul în același timp.
cerută și intră în posesia măștii de protecția marca Pur și simplu îți dispare materia cenușie. Praf te
YSL seria 6, Valerian Bușmakev fu arestat pe stradă face! Acum eu ți-am adus o mască de unică folosință,
pentru portul unei măști furate. În arest mai află și că, care combină lentilele de protecție solară cu material
în afară de revizia nefăcută, respirajul măștii fusese antiseptic aderent la piele, ca să nu lase virusul să
dat binișor înapoi. Cifra reală era de treizeci și cinci pătrundă prin jurul ochelarilor. E dat de guvern,
de milioane, două sute șaptezeci și nouă de respirări. gratuit, nouă și elevilor. Dacă vrei una de firmă, tre’
Era din Belgia și avea dotările pe care i le spusese să-ți cumperi. Hai, pune-ți-o pe ochi și să mergem!
samsarul, dar aparținuse unui proxenet fumător de În mașină află cum o investigație jurnalistică
marijuana. dăduse la iveală faptul că virusul GUVID-2.2 nu
După o lună, timp în care se dovedi că el fusese mai exista de prin 2024, dar lucrul acesta fusese
cumpărător de bună credință, iar samsarul se dovedi ținut secret până când cineva a „scurs” informația
a avea relații sus-puse, profesorul suplinitor de limba și s-a făcut bogat. Numai că, la nici o săptămână de
latină fu eliberat. la știrea cea mare, s-a aflat de virusul CAPVID-2.6,
— Are cine să vină să vă ia? îl întrebă gardianul, care deja făcea ravagii în rândurile animalelor
după ce îi dădu vestea. sălbatice din deșert, acestea fiind cele mai expuse la
— Da, un coleg de cancelarie... Dar de ce soare. Cum mutația acestuia era iminentă, urmând a
nu purtați masca de protecție împotriva virusului infecta omul, toate guvernele au convenit să nu mai
GUVID-2.2?! îl întrebă, mirat la culme, pe gardian. aștepte primele victime și să impună portul măștii
— Nu ați aflat? răspunse acesta cu o întrebare, antiseptice cu ochelari de protecție solară. Azi, în
dar tonul ironic era semn că știa răspunsul. Nici n-ar ziua eliberării sale din arest, cea mai căutată mască
fi avut cum să afle, pentru că fusese la izolare totală, este Philips-Prada, cu bluetooth și cu lentile cu
fără telefonul mobil. Așa se proceda cu cei care erau funcție de ecran pe care se derulează, non-stop, știri
suspecți că ar fi furat o mască. Nu-i nimic, o să vă despre noul virus și cum să nu plecăm de acasă fără
spună colegul, continuă el. Nu mai e GUVID-2.2. mască, mai ales ziua.
Apropo, să aveți grijă de unde o să vă cumpărați
masca.

decembrie 2020 57
T
E
A
T
R
U JOUR FIXE (IV)
Piesă în două acte

ACTUL II
(Acelaşi decor. La ridicarea cortinei, Arghira şi Melanie stau la
masă. Safta, pe un scăunel, coase la o cămașă de noapte)

Melanie (face cruce): Mulțumescu-ți doamne… Bună și


mâncarea asta de post.
Arghira: Ei, na! Că dacă avea și un cârnăcior, așa, cât să dea
gust fasolii ți-ar fi stat în gât.
Melanie: Mamă, dar mai avem o săptămână de post!... Pe
urmă poți mânca ce vrei.
Arghira (mormăie): Fasolea fără cârnat e ca muierea fără
amant…
Melanie: Am scris arendaşului la țară să-mi trimită un porc
de sărbători.
Arghira: Da’ ce, nu mai ai cu cine petrece Crăciunul?
Melanie: Lasă glumele. Violeta Ionescu
Arghira: Taica zicea: „dacă te joci cu porcul, porcului îi place”. jurnalistă, scriitoare
Eh, Dumnezeu să-l ierte!...
Melanie: Să-l ierte… Da’ mai termină de șters farfuria
aia, c-ai să-i iei şi smalţul. Trebuie să facem ordine. Că acu vin
mosafirele.
Arghira: Stai, stai! Uite, mai am un, doi… patru dușmani.
Trebuie să-i mănânc pe toți.
Melanie: Of, superstițiile dumitale. Păi, dacă bucățești pâinea
în zeci de dumicate… Rupi cât îți trebuie și nu mai ai „dușmani”.
Arghira: Când trăia Vasili, ne număram dumicaţii şi, râzând,
devoram toţi duşmanii. Eh, ce chiolhanuri făceam noi în post! Da,
de! Eram tineri, flămânzi… Magazinu-i mergea bine, avea clienți
mulți, veneau ale gurii de la moşie… Acu’, săracul Miti aleargă după
marfă toată ziua.
Vlad Vasiliu
Melanie: Cine ştie după ce aleargă el… actor, dramaturg
Arghira: Lasă-l, că-i bărbat!... Ştie el ce face. Că şi lui Vasili,
uite-aşa i se învârteau ochii după fufe, da’ casa era casă!

58 Axis Libri
Melanie: Nu mi-ai povestit niciodată cum a Demetru: Numa-n colțurile gurii. Și cum tu
reușit socru-meu să facă magazinul din centru… ai gura mare…
și atât de vestit. Melanie: Ce vrei să spui? Nu-ți mai convin?
Arghira: Păi grecul hoț, m-a furat. Tata, boier Când m-ai luat spuneai că-ți plac așa cum sunt:
cu moşie în nordul Covurluiului, n-a vrut să mă educată, cu cultură…
dea după un comersant. Io, proastă şi îndrăgostită Safta (ridicând ochii): Cucu?...
lulea, m-am încântat de ochii lui de palicar și am Demetru: Draga mea, nu te enerva! Trebuie
fugit cu el la Salonic. M-a adus înapoi peste o lună să rezolv problema cu importurile. Unele au ajuns;
jumătate, când eram grea. Eh!... S-a măritat mai sunt în rada portului. Dacă nu le descarc repede,
mult cu zestrea mea decât cu mine. Și-a primit plătesc: navlosirea, cheiajul… o groază de taxe.
partea… Trei pungi mari cu „cocoșei” de aur… Cu Am mărfuri multe care le-am comandat pentru
banii lichizi a cumpărat și deschis magazinul. Da’ magazin. (o pupă pe frunte)
nu-mi pare rău. A fost un adevărat berbant, chiar Melanie: Fără drăgălășeniile astea ieftine.
dacă se mai uita pe de lături. Lasă-mi nişte bani… Şi să nu vii până după șase,
Melanie: Probabil că și asta-i moștenire de c-avem „jour fix”.
familie. Demetru: Într-adevăr, ești o femeie de
Arghira: Tu, noră, nu fii proastă. Așa au fost cultură: când nu faci teatru, faci circ… Hai, pa!
bărbații întotdeauna. Melanie: Auzi, eu nu-s saltimbancă! Fac
Melanie: Bine, hai lasă farfuria c-o spală parte dintr-o familie onorabilă, boierească!
Safta. Safto! Demetru: Da, dragă, dar sărăcită… (îi dă
Safta: Da, coniță. nişte bani) Hai, să nu ne certăm acum. Tu vezi-ți
Melanie: Ce faci acolo? de ale tale, eu de ale mele.
Safta: Păi am tivuit cămeșa aiasta di noapti, Melanie (arţăgoasă): Da’ ce, ai mai multe?
ș-acu să-i pui dantelă. Da nu știu. Să-i pui şi la gât Arghira (intervine): Nu te enerva, că faci
şi la poali? creţuri… la ficat. Uite, te-ai cam îngălbenit sub
Arghira: Pentru cine-i cămașa? ochi.
Safta: Păi, pentru cuconița tânără. Melanie: Zău?... Termină, mamă, cu glumele
Arghira: Poți s-o pui la poale că tot la gât astea.
ajunge. (râde mânzeşte): Hi, hi… Arghira: Miti, dragule, să-mi aduci nişte
Melanie: Mamă! rahat de Belavista, de acela în cutii frumoase de
(intră Demetru) lemn, să-mi mai îndulcesc postul.
Demetru:: Sărut mâna, poftă mare! Demetru: Mamă, nu se mai importă
Melanie: Mulțumim, da’ tocmai am Belavista. Vrei, îţi aduc rahat turcesc sau grecesc
terminat! cu „fâstâc”.
Arghira: Îți legăm lingurile la gât, băiete. Arghira: Of, nimic nu mai e ca pe vremea
Safto! Adu-i și stăpânului o farfurie cu fasole. Asta mea… Adu de care-o fi.
avem. Că nevastă-ta ne ține-n post. Demetru: Bine. Sărut mâna, mamă! Safto,
Demetru: Nu, mulțumesc mamă! Am venit să-mi pregătești pentru diseară ceva ușor.
după niște hârtii. Plec imediat.(iese) Safta: Da, boierule. (se ridică, pas după el;
Melanie: Da. Vine, pleacă… Casa parcă-i Miti îi face semn şi iese)
peronu’ gării… (Miti revine cu nişte acte): Dacă tot Melanie (nervoasă): Lasă-l! Strânge masa.
ai venit stai și mănâncă! Fă ordine.
Demetru: Nu pot, dragă, mă grăbesc. Arghira: Da-ntâi, adu-mi o vișinată, să-mi
Melanie: Măi bărbate, de peste trei săptămâni dreg gustul.
nu mai vii la prânz acasă. Mereu zici că ai treabă… Melanie: Să nu-ţi înmoi iar botul, să te-mbeţi
Ce-i cu tine? şi să-mi adormi iar vr-o oră!
Demetru: Treabă. E lună de vârf. Şi nu te Safta: Io?... Nuu…
încrunta că faci riduri. Râzi, mai bine. Arghira: Hai, rânește aici unde au mâncat
Melanie: Și dacă râd, nu fac? boierii.

decembrie 2020 59
Safta: Să rânesc?... Ca-n grajd? Arghira: Îîî, îngâmfata aia! O sclifosită!
Arghira: Safto, ce proastă eşti!... Ca-n N-am să uit când mi-a spus (o imită): „Am fost,
cocină! cherie, la „Două baloane” și mi-am cumpărat de
Safta (strângând masa): Apăi, cocoană, să-mi acolo un taieur uni cu carouri maro”.
măriţi simbria. Melanie: Ei, glumea și ea să vadă dacă te
Melanie: Auzi la ea!... De ce? prinzi.
Safta: Păi, dacă rânesc, se zâce că-s rândaş, Arghira: Poți să-i ceri caprei să nu împungă?
nu fată-n casă! (iese cu vasele) Așa și ea.
Arghira: Nu uita, rândăşiţo, să-mi rânduieşti Melanie: Da’ vorbește frumos.
vişinata ceea. Arghira: Ei, pe dracu! N-are nici talent să
Melanie: Vezi mamă, vezi ce faci cu glume vorbească, nici judecată să tacă. Ce frumusețe
d-astea? Îmi ridici servitorii-n cap. vezi în asta?... Dacă mă contrează, eu îi trag o
Arghira: Las’ că nu-ţi strică zulufii! Zi-mi, beșteleală…Să nu se mai umfle ca păunu’!
mai bine, ce mosafire avem. Safta (intrând, cu un pahar cu vișinată): Pă
Melanie: Cin’ să fie?!... Cam tot alea. Că cine, coană mare?
se învârte grupul pe la toate casele. Ei, când ești Arghira: Păunul, Safto!... Dă „pișinata” aia
gazdă nu joci, ești „banca”. mai repede. Tu n-ai văzut ce frumos e păunu’?
Arghira: Păi de când vrei tu să fii bancă de Safta: Pă unu?... Nuuu… Că pă mini mă ţâne
bani! Da’ vezi să n-ajungi d-aia din parc. Hai, zi-mi dedesupt… (Melanie se ridică ameninţător)
cine? Că, de-acum o lună, am cam uitat. Arghira: Safto, ce proastă eşti!... Las-o, noră!
Melanie: Probabil madam Ciomac soața Zi mai departe.
comandorului; Goguleasca … Melanie: Bine, mamă… Ar mai fi madam
Arghira: Aoleu, păi asta nu-i în doliu? Că comandant Eufrosina Sâmbureanu.
n-au trecut nici cinci luni de când nebunul acela Arghira (răzând): Ce comandant mai e și
l-a-mpușcat pe procuror. bărbat-su? Peste cine? Peste cei din închisoarea
Melanie: Și ce vrei, mamă? Să se călugărească? militară?
Mai plânge… face cele cuvenite pentru mort… Melanie: De mamă, tot comandant se
umblă-n doliu… cheamă.
Arghira: Da, negru-i șade bine. O subțiază. Arghira: Dacă o s-o lăsați să vorbească
Malanie: Poate vine și madam prefect, despre migrenele, nevricalele și insomniile ei, nu
Sidonia Ignat, dar a anunțat că „e răcită”. mai jucați voi cărți.
Arghira: De ce? A pierdut prea mult data Melanie: Las’ că acum o să ne facă o trecere
trecută? în revistă a cine cu cine se mai … mă înțelegi!
Melanie: Nu, da’ n-ai citit cum îl burdușesc (sună clopoţelul): Cine, dracu’! vine la ora asta?...
pe bărbat-su în „Acțiunea” de săptămâna trecută? Vezi, Safto! (Safta iese)
Argira (Ia câteva ziare, găsește unul și Arghira: O fi vr-una din cucoane… N-ai
îl răsfoiește; citește): „Astăzi lumea renunță la „jur fix”?
îngrășatul porcilor: au început tăierile pentru Melanie: Dar nu-i două!... L’heure fix!
sărbătorile Crăciunului. Tot astăzi, se zice, Dl. Arghira: Zi-le lor! Hai, du-te de te schimbă…
Prefect Ignat își sărbătorește ziua onomastică a Am eu grijă…
prenumelui. Ce coincidență bizară!”. Vezi, noră, Melanie (îndreptându-se spre ușă): Dacă-i
lumea a început să taie porcul. Puteam mânca și vr-o vecină expediaz-o repede. Dacă-i mosafiră
noi azi niște șorici sau jumări. vezi ce spui… și scuză-mă pe mine.(iese)
Melanie: Lasă, mamă, că mai sunt doar Arghira: Ce mă dădăcești ca pe un copil
câteva zile. prost?... Iote-te, deșteapta!
Arghira: Și eu să mor de foame?... Zi mai (de afară se aud voci, intră Sâmbureanca)
departe, poate mă satur cu mosafirele tale.
Melanie: Apăi, ar mai fi Doamna colonel
Puia Alexandrescu…
(Va urma)

60 Axis Libri
E
P
I
G
R
A
Epigrame M
E

Nostalgie Eminesciană
De câte ori nu ne iubeam, La geamul tău de termopan
În dormitor, ca de-obicei, Am tot bătut atât de des
Cu ea în braţe adormeam Şi-am să mai bat, chiar şi un an,
De ne trezea doar soţul ei. Să-l sparg odată şi să ies!

Matrimonială la vârsta a treia Tinerii frumoşi şi liberi


Spunea o doamnă, motivat, Ei petrec precum bancherii
Cu mult trecută de cincizeci: Care toacă miliarde,
- Dezavuez acel bărbat Fericiţi ca pompierii
Ce încă n-are loc de veci. Ce muncesc doar când le arde.

Vinul de cotnari Un diabetic în noaptea nunţii


După prima degustare Cum mireasa-i dulce tare,
L-am simţit că e cam tare, Mirele, ca antidot,
Şi de-acuma, în pahar, Îşi făcu, să fie-n stare,
Pun jumate... Murfatlar. Insulină peste tot.

Relaţii de bună vecinătate Medicii şi femeile


Pe la noi se-obişnuieşte: Cât ar fi ei de umani
Soţul, plecat să muncească, Şi oricât de competenţi,
Un vecin îl suplineşte, După şaptezeci de ani
Ei nimic să nu-i lipsească. Medicii-s doar asistenţi.

Vasile Manole Prezentul timpului trecut Vivat femeia (madrigal)


epigramist Două piese de muzeu O femeie când iubeşte
Merg ţinându-se de mână... N-are-n gând prejudecăţi
El a fost cândva un zmeu, Şi-n defecte ea găseşte
Ea, o preafrumoasă zână. Foarte multe calităţi.

Un om fericit Relaţii umane


Când voi scăpa de datorii Profitând de conjunctură,
Voi căpăta un nou statut Fără nicio îndoială,
Şi voi gusta din bucurii, Cea mai bună legătură
C-abia aştept să mă-mprumut. E cea extraconjugală.

decembrie 2020 61
E
P
I
G
R
A
M
E Epigrame

Ciudățenie Zici că tu nimic nu vrei?


Cum îți spun, într-adevăr, ... Și i-a luat cincizeci de lei.
Atârnă de-un fir de păr
Căsnicia mea. Ciudat! Eroare
L-a găsit nevasta-n pat... — Doamnă, sunteți amatoare
De-a fi nud într-o revistă?
Iubire neîmpărtășită — Domnule, faci o eroare,
Iubita plină de viață Eu sunt profesionistă!
Când cu brațele-l cuprinde
Pe loc inima-i îngheață: Dorința unui poet
Ar fugi de ea, dar unde? Poetul avea dorință vie
Ca luna, draga lui să fie:
Ionizare În plină noapte să apară
Ioni sunt mulți în țara asta Iar dimineața să dispară...
Și-s toți frumoși, deștepți și
basta! Pictorul de artă abstractă
La dame-au mare căutare Tabloul ce l-am terminat,
Că toate vor ionizare*. Îl studiez foarte mirat
*ionizare - tratament cu ioni Și mă întreb: — Ce-ar putea fi?
Dar sigur, criticul* va ști!
Discuție cu mătușa *criticul de artă
Mi-a zis mama că de mică,
Eram tare urâțică, Inspecție la școală
Zi-mi te rog, e-adevărat? — Sunteți cei mai buni școlari
— Ce bine te-ai conservat! Cunoașteți ce oameni mari Ioan Fărcășanu
epigramist
S-au născut și sunt de-aici?
Supărarea mamei — Când s-au născut erau mici...
Fata mamei, am aflat
Că un străin te-a sărutat: Consultație medicală la
Nu te-ai opus, ce-i cu tine? domiciliul bolnavului
— Dacă nu știu limbi străine... — Termometrul i l-ați pus?
— Da, doctore, cum v-am spus:
Aniversare De trei zile într-una-l ține
— Mămico, de ziua ta, Dar din tuse nu-și revine...
Un cadou frumos ți-aș lua;

62 Axis Libri
E
P
I
G
R
A
Epigrame M
E

RONDELUL LUMINII Din câte îmi amintesc


A trăit o întâmplare,
E bine să ai lumină
Atâta timp cât trăiești, El pusese de cu seară,
Nimenea nu e de vină Curate dar și drăguțe
Dacă ai să pătimești. La ușa ce dă afară
Pe un preș două ghetuțe
Astăzi e tot mai puțină
Trebuie să-o prețuiești Cum este fără pricină
Că-i bine să ai lumină Și-n-a făcut deloc rele,
Atâta timp cât trăiești. Așteaptă Moșul să vină
Să pună ceva în ele.
Noapte-n cap ai mai puțină
Și nu mai orbecăiești Sub plapumă doarme în pat
Dacă seara după cină Cu fața lui cea bălaie.
O carte ai să citești E fericit că a visat
Că ea îți aduce lumină. Că vine Moș Nicolae.

RONDELUL UNEI CĂRȚI Copilul a fost mulțumit


De darul primit aparte,
De la ea înveți de toate Când s-a trezit el a găsit
Cum poți să trăiești în viață Lângă ghetuțe o carte.
Sau doar memorând citate
Pentr-o cauză măreață. RONDELUL UNEI ȘCOLI

Foile îi sunt capsate În ea învață băieții


Și-arată bine la față, Cu fetele la un loc,
Ionel Jecu De la ea înveți de toate Vor încerca apoi, bieții
epigramist Cum poți să trăiești în viață. Să se prindă în vreun joc.

Are chiar și ilustrate Cu var alb sunt dați pereții,


Cu o ciorbă ori dulceață Diferiți de cei de bloc,
Așa-i cartea de bucate În ea învață băieții
Ce gătește a ta soață, Cu fetele la un loc.
Citind-o înveți de toate.
Când vin anii tinereții
ÎN AJUN DE MOȘ NICOLAE Și în vene simt doar foc,
Astăzi o să povestesc Ei se duc la școala vieții
Despre un băiețel care, Să încerce alt noroc.

decembrie 2020 63
I
N
T
E
R
V
I
Invitatul ediției
U
VASILE GHICA

Reputatul profesor și scriitor tecucean Vasile Ghica este în


pragul unei frumoase vârste: 80 de ani. Întreaga viață și-a dedicat-o
școlii, educației, creației. Numele său a ajuns să fie cunoscut nu
doar în Tecuci și în Galați, ci și în țară, și peste hotare. Paleta
scrisului său este pe cât de consistentă, pe atât de diversificată:
proză scurtă, eseu, istorie și critică literară, consiliere didactică,
însemnări istorice, politice și filosofice, umor și, mai ales, aforisme.
De fapt, cărțile de aforisme i-au atras recunoașterea internațională.
Volumele sale cu aforisme sunt traduse în mai multe limbi, se găsesc
în bibliotecile naționale din Franța, Liban, Elveția, Germania și în
cea a Congresului American.

Ghiță Nazare: Domnule Ghica, hai s-o luăm pe îndelete, cu începutul,


cu istoria. Cum a ajuns familia Ghika la Priponești. Ce știți despre înaintași?
Vasile Ghica: Când eram prin gimnaziu, am întrebat-o pe mama
această chestiune. Ea mi-a vorbit despre un strămoș, de profesie preot, care
i-a ajutat pe săteni să câștige, în instanță, niște pământuri, luate cu japca
de un boier. Oamenii îi ziceau popa Gică, iar un notar beat ar fi scris în
acte Ghica. Pe moment, m-am mulțumit cu acest răspuns. Nu aveau cum
să ajungă pe aici, îmi ziceam, urmașii celor 15 domnitori care purtaseră
acest nume. Despre scriitorul Ion Ghica am aflat mai târziu. Altă secvență.
Eram student la Iași, la Filologie. Aveam un examen cui, cum se spune în
argou studențesc, cu prof. Gh. Agavriloaie, ginerele lui Garabet Ibrăileanu.
Eram bursier, ca și alți doi frați ai mei. Altfel nu am fi putut deveni studenți,
fiindcă părinții munceau la CAP cu șase lei pe zi. Până atunci, pierdeai Ghiță Nazare
bursa numai dacă rămâneai repetent. Acum, când eram în anul al III-lea, profesor, publicist
s-a schimbat clauza: te lăsa fără bursă chiar și pentru o singură restanță.
Eram deci foarte stresat. După ce am tras biletul de examen și nici nu știam
pe unde calc, profesorul m-a întrebat râzând: Ești neam cu domnitorii
ori cu scriitorul? Știindu-l marxist învederat, am răspuns mecanic: -Cu
scriitorul! -Lasă că vedem noi imediat, m-a avertizat el. Am răspuns foarte
bine. Înainte de a trece nota în carnet, mi-a zis pe ton mucalit: -Mh, dar să
știi că, dacă Ion Ghica ar trăi astăzi, ar fi, poate, un membru CAP. Scăpat de
stres, i-am răspuns dezinvolt: -Cum e tata! Am râs împreună cu poftă. Mai
târziu, profesorul Vasile Arvinte m-a făcut cu ouă și cu oțet: -Nu ți-e rușine
să porți un asemenea nume și să nu-ți cercetezi arborele genealogic? Eram

64 Axis Libri
convins că nu e nimic de cercetat. Dar special. I-a determinat și i-a ajutat pe
zilele trecute, un văr de-al doilea din oameni să planteze viță de vie nobilă
Tălpigi, mi-a povestit că bunicul lui i-a și nivelul de trai s-a ameliorat simțitor.
spus cândva: -Ghiculeștii din Priponești Păcat că a venit colectivizarea și sărăcia
au fost tari de tot! Un strămoș de-al s-a reîntors victorioasă.
lor a participat la Divanurile ad-hoc: Nu-l uit nici pe bunicul patern
-Hopa! am tresărit eu buimac și imediat care era burdușit de înțelepciune și
am alertat Biblioteca „V.A. Urechia” să- încerca să mă umple și pe mine. Eram
mi caute listele cu participanți. Acum prea mic și prea interesat de jocuri și de
aștept cu emoții cumplite. Dacă acel Ion ștrengării. Îmi pare rău că am asimilat
Ghica a votat pentru Vogoride? prea puțin din zestrea lui spirituală. Un
Gh.N.: Ce vă mai amintiți din anii îndemn, asupra căruia am meditat mai
copilăriei, despre părinți, despre rude, târziu, m-a marcat definitiv: - În viață,
despre școală, despre colegi și profesori? îmi spunea el, este foarte important să
V.G.: În volumul de eseuri nu tragi la lucru prost. Pare un truism,
autobiografice Spovedanii în oglindă dar, în realitate sunt ghemuite aici
am dat foarte multe detalii despre acea două tratate, unul de estetică și altul de
perioadă atât de îndepărtată din viața Vasile Ghica morală. Deci să nu tragi la lucru prost
mea. O viață de chin. Război, tata pe când mănânci, când citești, când iubești,
front, o mașină rusească l-a accidentat mortal pe Gică, când alegi un spectacol, un partener de viață etc. Când
fratele cel mai mare, apoi secetă, foamete, mizerie. eram student, am descoperit că ceva aproape similar
Niște nemți eleganți, spilcuiți și cu ochelari își aveau spusese, cu câteva decenii în urmă marele Cehov. La om,
comandamentul la bunicii paterni, la două case mai spunea el, totul trebuie să fie frumos: și chipul, și hainele,
în deal. Ne duceam des pe acolo, pentru că ne dădeau și gândurile. Îmi amintesc cu mare drag de învățătorul
bomboane și ciocolată. Au plecat repede, fiindcă au Gh. Filichi care a știut să-mi transfere zestrea lui de
venit rușii. Ei trăgeau cu pistoalele în butoaiele cu vin sensibilitate artistică.
și se așezau la supt, până când se făceau matol. Apoi, se Gh.N.: Cum a fost drumul de la copilul de țărani
rostogoleau prin curte până în șanț. Iar vinul, transformat din Priponești la intelectualul apreciat și respectat de peste
într-un pârâiaș se îndrepta spre râpa din apropiere. Mai ani?
târziu, am aflat de ce femeile se ascundeau în pod când V.G.: Prima parte a puiului de om, după copilărie,
îi zăreau că se apropie. Pe de altă parte, vârsta își cerea este școala. Aproape toți dascălii din școala gimnazială
drepturile ei. Ne jucam, dar și munceam. Pe la patru ani erau necalificați, dar lucrul acesta nu se simțea, pentru că
am luat în primire echipa de gâște pe care o duceam la erau conștiincioși, serioși și respectați de săteni. Pentru că
păscut la marginea satului unde era un mic lac pentru eram printre școlarii buni, părinții s-au gândit să mă dea
ele. Îmi era frică să nu se contopească cu un alt cârd, la liceu. S-a dus mama la Bârlad și ne-a înscris, pe mine și
dar misiunea aceasta o îndeplinea cu multă energie pe încă doi colegi. În ziua când era programat examenul,
gânsacul. Peste vreo doi ani, am luat în primire mieii, ne-am dus singuri, cu trenul de la ora 5.00. Aproape trei
apoi oile, vaca, boii, iar pe la 13 ani aveam rând la prășit, ore ne-am vânzolit prin oraș, până când am găsit liceul.
la seceriș etc., alături de cei mari. O clădire imensă. Simțeam că mă strivește. Nu știam
După ce s-a terminat războiul, tata s-a întors atunci că voi învăța în al patrulea liceu, ca vechime, din
sănătos și s-a apucat zdravăn de muncă. Erau foarte țară, cu adevăratul său nume „Gh. Roșca Codreanu”, pe
multe treburi de făcut. Fusese bibliotecar în armată și unde s-au perindat dascăli și învățăcei ce aveau să devină
rămăsese cu patima cititului de care am profitat din celebrități ale culturii și științei românești. Structura
plin și noi, cei cinci copii. Ne organiza în așa fel să avem liceului era de tip sovietic, de numai trei ani. Dar am avut
fiecare ceva de făcut (scărmănam lână, alegeam miejii un privilegiu fantastic! Mulți dintre profesori veneau din
de nucă din coajă, surorile mai mari împleteau, iar el interbelic, adevărate monumente vii ale învățământului
ne citea din Creangă, Ispirescu, Sadoveanu etc. Când haretian. Nu avem loc pentru detalii, dar un element
eram ceva mai mărișori, nu suporta să ne vadă că stăm pitoresc și semnificativ vreau să-l punctez. Profesorul
degeaba, nici în zilele de iarnă. Îl auzeam uneori cu nostru de fizică, de exemplu, ne recita, uneori, ca să ne
groază: -Mâine, mutăm cotețul porcului ori reparăm relaxeze poezii celebre în limbile latină și greacă, iar cel
gardul etc. De la el mi-a intrat în sânge convingerea că de limba română coresponda cu prietenul lui de la Paris,
nu trebuie pierdut niciun minut. Când călătoresc, chiar care se numea Eugen Ionesco, marele dramaturg. Nu uit
cu tramvaiul, ori merg la medic, la primărie etc., am ceva apoi momentul Ilie Murgulescu. Când renumitul savant
de citit și un creion. Îmi notez informațiile interesante, a preluat Ministerul Educației, pe la jumătatea anului
sintagmele inedite pe care le transcriu într-un caiet școlar, a aflat că loazele nu prea învață. Și imediat a tăiat

decembrie 2020 65
în carne vie. Cei care pe pătrarul al doilea aveau trei sau învățământ, mi-a căzut în mână volumașul de aforisme
mai multe corigențe au fost exmatriculați, fără dreptul Gânduri nepieptănate al polonezului Stanislav J. Lec. A
de a mai continua la învățământul de zi. Miracol. Dacă fost ora astrală pentru creația mea literară. Această specie
până atunci, la internat seara sălile pentru meditație erau minusculă m-a fascinat, mi-a schimbat viața și, treptat,
pustii, acum nu mai găseai un loc liber, decât după orele a pus stăpânire pe timpul meu disponibil. Am început
22. Mulți dintre cei pățiți au săpat șanțuri, au muncit în să scriu și să public. Mi-am dat seama că este necesară o
agricultură și au continuat, când îndeplineau condițiile adevărată muncă de bijutier. Dar, ca în orice domeniu,
de vârstă, la seral. O decizie care a schimbat destine și ai nevoie și de puțin noroc. A venit, la Tecuci, Adrian
mentalități. O binevenită revigorare a școlii. Mă gândesc Păunescu cu faimosul lui cenaclu. Pe unde mergea,
cu jale la școala de astăzi, când profesorii sunt alergați prin cerea să vadă câte ceva din creația aborigenilor. A văzut
clase, îmbrânciți de niște golani analfabeți funcționali. La textele mele, m-a chemat pe scenă, apoi la redacție. Mi-a
sfârșitul liceului, am fost prima promoție care a susținut făcut rubrică săptămânală, în revista „Flacăra”, care avea
un ucigător examen de Maturitate: șapte discipline într-o tiraj săptămânal de 600.000 de exemplare. De aici, le lua
singură zi. Deși aveam ușoare înclinații spre literatură, și le citea la Radio Ion Ghițulescu și le comenta, uneori,
am dat admiterea la Transporturi C.F.R. Am fost al doilea legendarul Paul Grigoriu. Peste câțiva ani, mi-a apărut,
sub listă. Mi-a fost rușine să mă întorc în sat și am făcut o la Editura Junimea, în 100.000 de exemplare, volumul
școală tehnică cu profil auto. Acolo, am făcut foarte multe Surâsuri migdalate. Adrian Păunescu m-a publicat în
excursii cu microbuze aflate în rodaj. Eram 16 băieți. Ne toate revistele pe care le-a condus și, după moartea lui,
dădeau, de la cantină, pentru o săptămână un sac de pâine mă publică săptămânal, în Flacăra lui A. Păunescu fiica
și două lădițe de marmeladă. Cântam și spuneam glume lui, Ana Maria. Câțiva ani după 1989, românii nu au
tot drumul. Am devenit poetul clasei. Pe melodiile celebre mai citit decât ziare. Apoi, am prins gustul traducerilor.
ale vremii, făceam versuri satirice despre noi și profesorii M-au ajutat să depășesc granițele țării câțiva traducători
noștri. Banchetul a fost superb. Am fi câștigat mulți bani, de excepție: Constantin Frosin, în franceză (La răscruce
dacă îl făceam cu bilet de intrare. A fost ca la Teatrul de de milenii), Petru Iamandi, în engleză (Recviem pentru
Revistă. Profesorii se arătau cu degetul unii pe alții, când mileniul doi), Fatma Sadâc, în turcă (Perdafuri), Naji
le venea rândul la scărmănat. Naaman și Marcelle Al-Achkar, în arabă, Fabianni
În producție, un șoc teribil. După numai câteva Belemuski, în spaniolă, Alina Breje, în italiană, M.
luni am fost avansat șef de serviciu, fiindcă fostul era Ciotrici, în sârbă (În ghearele râsului). Acest ultim titlu
bețiv și lipsea uneori de la slujbă. Aveam 19 ani și trebuia a apărut în Franța, Liban, Spania și în Elveția. Cartea
să fac planul cu cei 150 de șoferi care, după ce plecau a fost lansată la Forumul Asia-Europa și la Congresul
din unitate, nu-i mai putea controla nimeni. Program criticilor și al istoricilor literari din țările arabe. Criticul
de la 5.00 la 23.00 și treaba tot nu mergea. Era iadul Petre Isachi a scris volumul La curțile aforistului V.
pe pământ. În puținul timp liber pe care îl aveam, am Ghica. Am mai tipărit și alte volume, dar trebuie să
învățat și am reușit cu bursă la Filologia ieșeană. Nu- fac o precizare. De-a lungul anilor, am mai plimbat o
mi venea să cred că am atâta libertate și că am scăpat parte din aforisme, dintr-un volum în altul, pentru că
de ucigătoarea răspundere materială. Cinci ani sublimi. mă adresam altor cititori pe care nu voiam să-i lipsesc
Am făcut simultan trei facultăți: cea firească (cursuri, de niște texte pe care le îndrăgesc mult. Unele aforisme
seminarii, studiu la bibliotecă, examene), una culturală au fost foarte norocoase. Trei dintre ele au figurat în
(abonament permanent la Teatru și la Filarmonică, subiectele pentru Bacalaureat (Lenea interzice orice
uneori la Operă, expoziții, conferințe, întâlniri cu Paradis, Geniilor li se iartă orice, dar, mult mai târziu,
scriitori) și una distractivă (film, dans, spectacole
de varietăți, drumeții). Am cântat cinci ani în Corul
Universității și am lucrat în subredacția revistei „Viața
studențească”, de unde am luat cei mai mulți bani din
toată cariera scriitoricească. Mi-e milă când văd ce viața
culturală trăiesc studenții de astăzi.
Gh.N.: Domnule Ghica, știu că aforismul v-a
consacrat pe plan național și internațional. Dar ce a fost
înainte de aforism? Faceți, vă rog, și pentru cititorii revistei
„Axis Libri”, un succint inventar al titlurilor publicate.
V.G.: În gimnaziu și liceu am scris sporadic poezii.
În facultate, pe lângă jurnalism, am încercat să scriu
teatru. Am inițiat chiar un cerc de amici ai teatrului,
chemam actori, ne invitau și ei la repetiții etc. Dar nu
mi-a plăcut ce scriam. La câțiva ani după ce am venit în

66 Axis Libri
În liniștea bisericilor, bătrânii își rememorează nebuniile V.G.: Am pus pe picioare acest festival cu sprijinul I
tinereții), unul (Dublează umărul cuiva și îți va zâmbi neprecupețit al Fundației Pelin, respectiv doamna
sublimul) a fost pus ca titlu de album aniversar de actrița Nicoleta și domnul Eugen Doru Pelin, doi visători care
N
și cântăreața din India (Asha Bhosle), album vândut în lucrează 10-12 ore pe zi, ca să-i poată ajuta pe amărâții T
zece milioane de exemplare. Alte aforisme au apărut în soartei, dar și pe cei însetați de cultură. Am înființat E
antologii (fără știrea mea), alături de titani ai cugetării acest festival (singurul din țară, deocamdată), având în R
din Antichitate și până în zilele noastre. atenție două obiective. Să le ofer posibilitatea aforiștilor V
Acum, când mă apropii de o vârstă rotundă, să se întrunească, să se întreacă și să caute soluții pentru I
am selectat cu multă exigență textele și am scos două a schimba atitudinea conducerii Uniunii Scriitorilor din U
antologii: Aforismele mele (prefață Dorel Vidrașcu) și În România și a unor directori de reviste și edituri, care
căutarea râsului pierdut, apărut la Chișinău și prefațat de susțin că aforismul românesc contemporan nu există. Îi
acad. Nicolae Dabija. contrazicem spunându-le că nu au dreptate. Aforismul
Gh.N.: Știu că sunteți un om al ideilor, al despre care vorbim este recunoscut și apreciat peste
meditațiilor politice, filosofice, educative. Ce idei reper hotare. În ultimii ani, italienii au realizat două antologii
v-au marcat viața, ce idei le-ați purtat constant în suflet excepționale ale aforismului românesc cărora le-au
și în minte pe parcursul a 60-70 de ani? asigurat o circulație mondială. O altă antologie a publicat
V.G.: Pe multe dintre ideile care mă obsedează în anul 2019 la Paris Ionuț Caragea. Mai mulți aforiști
le-am transfigurat artistic în aforisme. Așa că le dau lor români au scos volume, apreciate unanim, în diferite
cuvântul să se adreseze cititorilor: Din copilărie rămân țări. Cum poate să fie culpabilizată o specie literară? S-au
icoane, nu amintiri; Scopul educației este transferul de publicat și volume slabe, dar poezia și celelalte specii stau
flacără; În om există, totuși, mai mulți nuferi, decât nămol; mai bine? Al doilea obiectiv constă în atragerea elevilor
Marea artă este și rugă; Femeia este lucrarea de Licență a spre lectura literară prin intermediul aforismului. Cei
lui Dumnezeu, la examenul de Estetică; Subcultura este 50-60 de scriitori, care ne vizitează în fiecare an, merg
principalul sol al neobarbariei; Fără muzică și poezie în școli, unde elevii nu mai sunt, ca deobicei, spectatori,
devenim niște cabotini ai iubirii; Ne străduim din ci devin actori. Ei selectează aforisme din cărți sau de pe
răsputeri să lăsăm urme eterne pe zăpada vremii. NET, le grupează, le comentează, le pun pe muzică, fac
Gh.N.: Una dintre cărțile Dv. se intitulează, desene după ele, încercă chiar să creeze sentințe, cugetări
semnificativ, „Nasc și la Tecuci oameni”. Dați-ne câteva etc. Impresionat de gradul avansat de creativitate al
argumente. acestora, invitatul nostru, Naji Naaman, din Liban, le-a
V.G.: Am realizat acest dicționar, nu pentru publicat o cărticică în șase limbi, în 3000 de exemplare
că eram cel mai pregătit în domeniu, ci pentru că era și a difuzat-o în foarte multe țări.
imperios necesar elevilor și pentru că nimeni nu s-a În legătură cu Cocuța Conachi, fac precizarea că
oferit niciodată să-l întocmească. Tecuciul are un trecut nu mi-am imaginat că voi întâmpina dificultăți atât de
cultural fabulos. Iertat să fiu, dar Galațiul și alte orașe mari. Am fost umilit, ținut pe la uși, chiar cu branula la
mari nu au avut un număr atât de mare de personalități mână, pentru că fugisem din spital. Câțiva oameni, pe
de vârf și atâtea evenimente istorice atât de importante. care îi consideram de cultură, au complotat împotriva
În rezumat, grație Cocuței Conachi, Tecuciul ar trebui eroinei (de fapt îmi erau ostili mie), i-au indus primarului
să aibă titlul de ORAȘ al Unirii. În timpul luptelor de ideea că fiica lui Conachi nu are merite istorice. După
la Mărășești aici a fost iadul pe pământ. Mii de răniți cum știți, am scris o cărticică despre ea, apoi am încercat
aduși aici, mii de cercetași morți, bombardamente, să-i realizăm un bust. Soții Gina și Pintilie Bute, patronii
tifos, refugiați. Frontul a fost condus de aici. Merită cu Firmei Gifarm Tecuci au acceptat să suporte cheltuielile
prisosință Tecuciul să fie deci Oraș Erou. Aici a fost aferente. Prin Fundația Pelin, sculptorul Dan Mateescu
leagănul Cercetășiei și al Aviației române. Tot aici se a executat lucrarea. Dosarul, care trebuia trimis spre
află Capitala Aforismului. Iluștri muzicieni români și aprobare la Comisia Națională pentru Monumente de
străini spun că, în ultimii ani, Tecuciul a devenit, grație For Public din cadrul Ministerului Culturii, intra în
Fundației Pelin, o Mică Vienă. Poate argumentul cel mai atribuțiile Primăriei Tecuci. S-a lucrat la el greu, prost,
puternic este asigurat de personalitățile uluitoare care fără nicio responsabilitate. Comisia amintită și Direcția
s-au născut aici, ori și-au legat destinul de acestă mică de Cultură Galați au respins de patru ori dosarul,
așezare. întrucât era incomplet. În cele din urmă primarul a
Gh.N: Ca cetățean al Tecuciului ați inițiat dispus ca bustul să fie montat, fără avizul factorilor de
fapte demne de lăsat pentru posteritate, între care aș decizie. Peste câteva săptămâni, a venit răspunsul de la
aminti doar Festivalul Internațional al Aforismului și minister în care se făcea precizarea: Dacă lucrarea a fost
monumentul închinat memoriei celei care a contribuit instalată, se vor aplica prevederile articolului nr. 9 din
decisiv la înfăptuirea Unirii Principatelor, Cocuța Legea 120/2006. Adică amendă și coborârea bustului de
Conachi Vogoride. Vreți să detaliați? pe soclu. Primarul a executat ordinul, fără scuze și fără

decembrie 2020 67
remușcări. Ba spunea tuturor că eroina nu are merite omul, i-au dat vieții lui un ideal superior și un orizont
istorice. Am trimis un memoriu prin care propuneam bogat în trăiri și sentimente. Peste tot în lume se fac
ca Primăria să solicite acordarea titlului de Oraș al impresionante eforturi pentru stoparea acestui dezastru,
Unirii pentru Tecuci. Nu l-a înscris pe ordinea de zi numai la noi nu se întreprinde nimic. În privința
a Consiliului Local. Am solicitat ca o stradă să poarte copiilor, îngrijorarea este și mai mare. Este dovedit că
numele eroinei. Mi-a răspuns în scris că acest lucru utilizarea aparaturii electronice în exces le distruge
se va rezolva, când va apărea o nouă stradă în oraș. sănătatea. Este revoltătoare indiferența părinților care,
La festivitățile organizate de Primărie și de Muzeu, în pur și simplu, nu vor să aibă în familie oameni sănătoși.
zilele de 24 Ianuarie, în ultimii patru ani, nimeni nu a Savanții îi avertizează insistent că au început să apară
rostit numele eroinei. Când s-au împlinit 150 de ani de cazuri de demență digitală. Pandemia Covid 19 este o
la moartea Cocuței, la Muzeu a fost invitat un istoric gripă care, cu siguranță, își va lua tălpășița în curând.
(fost top-model) care a vorbit despre corespondența Cealaltă maladie va produce ravagii pe termen lung.
dintre Al. I. Cuza și administrațorul moșiei sale. Sancta O altă îngrijorare ține de dispariția sentimentului
simplicitas! Sărmana Cocuța! Pe patul morții, într-un patriotic în România, fenomen neîntâlnit nicăieri în
spital din Genova (avea doar 42 de ani), l-a rugat pe lume. De aici au pornit toate eșecurile economice și
soțul ei să o înmormânteze, în pământ românesc, la spirituale despre care vorbeam mai sus. Am uitat că un
Țigănești. Nu bănuia, biata de ea, că aici o va aștepta o om are o singură patrie, restul sunt țări (Octavian Paler).
ingratitudine de cel puțin 150 de ani. Dacă ne va fi în continuare rușine că suntem români,
Gh.N.: Umorul, care vă caracterizează, v-a dacă ne vom gândi mereu că împlinirea noastră materială
ajutat să treceți mai ușor prin greutățile vieții? Puteți și spirituală va fi posibilă numai pe alte meridiane,
exemplifica? România își va continua regresul, până când va ajunge
V.G.: Predispozițiile pentru umor le-am moștenit, la faliment. Nu uitați, dragi copii și tineri, că exilul
probabil, de la înaintași, dar le-am și cultivat mult prin îndestulează stomacul, nu și sufletul. Când turcii și alte
lectură. Am scris schițe umoristice, am avut mereu rubrici hoarde ne cotropeau, românii nu se mutau în altă țară,
prin ziare și reviste. În ziarul Viața liberă am ținut câte un ci își refăceau vetrele distruse și mergeau mai departe.
colțișor de umor zeci de ani. Niște gălățeni îmi spuneau Pentru că avem în noi sindromul Păsării Phoenix: știm
că iau ziarul de la chioșc pentru zicerile mele. Când a să renaștem din cenușă. Schimbând ce trebuie urgent
văzut unul dintre ei că mă împăunez mi-a trântit-o: Da, schimbat, România poate atinge cotele normalității
dar uneori trebuie să-mi dai banii înapoi. Umorul trebuie și apoi pe cele ale performanței. Prin ingeniozitate și
cultivat intens, pentru că întreține sănătatea. Relaxează perseverență puteți șterge mizeriile lăsate de cei 30 de
organismul, elimină energiile negative, induce starea ani și să redați demnitatea acestui popor, respectat, în
de bucurie. Când am indispoziții, când primesc vești milenara lui existență, de popoarele prietene, chiar și de
proaste, când mă doare ceva, mă reped spre raftul cu vrăjmași.
umor și mă înseninez. Erau fantastice serile de bancuri Gh.N.: În încheierea dialogului nostru, o întrebare
politice din era comunistă. Ascunși bine pe undeva, în care se impune: ce proiecte aveți pentru următorii 20 de
tovărășia unui vin bun și a niscai muze, ne prăpădeam ani? Puteți răspunde și prin aforisme.
de râs și eliminam toxinele din noi, pentru multă vreme. V.G.: O parabolă. Ițic se duce la rabin și se plânge
Și granzii comuniști procedau cam la fel (tot oameni erau că îi mor gâștele. Rabinul îi dă în fiecare seară câte
și ei). Ei îl aduceau, ca interpret, pe îndrăgitul comediant un sfat, dar gâștele au murit, treptat, toate. -Rabine,
N. Gărdescu. La prima invitație, înainte de a-și începe ce să fac? -Măi Ițic, eu sfaturi mai am, dar tu nu mai
recitalul de bancuri politice, actorul s-a uitat atent în jur ai gâște. Deci proiecte și eu am, dar nu știu ce planuri
și a întrebat: Dacă ne ascultă cineva? are Bunul Dumnezeu cu mine. Vă spuneam despre cele
Iată și câteva ziceri de-ale mele: Au rezistat mai două antologii apărute. La Editura Junimea așteptă, la
ușor în istorie popoarele care au știut să întrețină flacăra rând, Cocuța, ediția a doua, completată cu Scrisorile lui
râsului; Poate că și ridurile au fost cândva surâsuri; Vogoride. O altă carte, foarte dragă inimii mele, Tecuciul
Râsul nu este sănătos, dacă nu te pune pe gânduri; Și în ipostaze ilustre, va pleca în curând la editură. Încerc
râsul poate deveni o amintire. să rezist obligațiilor impuse de rubricile permanente
Gh.N.: Ce ați vrea să transmiteți învățăceilor, care mi-au fost încredințate în periodicele: Viața liberă,
adolescenților și tinerilor de la respectabila înălțime a Certitudinea și Flacăra lui Adrian Păunescu. Pentru
vârstei de 80 de ani? menținerea sănătății fac dimineața cinci km marș, îmi
V.G.: Trăiesc un profund sentiment de tristețe îngrijesc grădina și microlivada de nuci de la Priponești.
și de îngrijorare, văzând cum omul contemporan și, Gh.N.: Vă mulțumesc pentru generozitatea cu care
îndeosebi tinerii, se îndepărtează de cultură. Este cel ați acordat acest interviu! Din partea Redacției Revistei
mai grav eșec, în fața căruia asistăm neputincioși și Axis Libri, care găzduiește acest dialog, primiți urarea de
nepăsători. Lectura și arta, în general, au înnobilat „La mulți ani!”

68 Axis Libri
Restituiri
„Zidul lui Planck“
„La muraille de Planck“
„Planck’s wall“

Dacă, aşa cum afirmă fizica modernă, universul s‑a născut


dintr‑o explozie colosală, care a generat fenomenul expansiunii
materiei (constatabil şi acum!), înseamnă că, măsurând viteza de
deplasare a galaxiilor, se poate determina momentul primordial
al întregului concentrat într‑un punct iniţial de dimensiuni
infinitezimale (10‑33 centimetri), al cărui univers este de o
densitate şi o temperatură inimaginabile (1032 grade). În interior,
interacţiunile fundamentale (gravitaţie, forţa electromagnetică, forţa
tare – care asigură coeziunea nucleului atomic, forţa slabă – rezultată
din fuziunea între forţa electromagnetică şi forţa dezintegrării
radioactive) acţionează ca unitate, nediferenţiat. Această perioadă
cosmică halucinantă şi umilitoare pentru înţelegerea umană
încetează prin explozia punctului perfecţiunii, fapt ce conduce la
diferenţierea forţelor fundamentale.
Există limite şi pentru ştiinţa imaginaţiei: „…dacă se admite
că este posibil să se descrie cu precizie ceea ce s‑a întâmplat la
10‑43 secunde după creaţie, ce se întâmplase înainte? Ştiinţa pare
neputincioasă să descrie sau să‑şi imagineze chiar ceva care să fie
rezonabil, în sensul cel mai adânc al cuvântului, referitor la momentul
originar, atunci când timpul era încă la zero absolut şi când nimic nu
se întâmplase încă.” (Jean Guitton, Dumnezeu şi ştiinţa). Fizicianul
german Max Karl Ernst Ludwig Planck (1858‑1947) semnalează
primul că „ştiinţa era incapabilă să explice comportamentul atomilor
Theodor Parapiru
profesor, scriitor în condiţiile în care forţa de gravitaţie devine extremă” (op. cit.), ceea
ce face ca zidul de 10‑43 secunde să închidă total misterul începutului.
Se impune o realitate copleşitoare: „Dacă nu putem înţelege ce se
ascunde în spatele Zidului, aceasta se întâmplă tocmai deoarece toate
legile fizice îşi pierd puterea în faţa misterului absolut al lui Dumnezeu
şi al Creaţiei.” (op. cit.). În acest fel, ştiinţa se converteşte într‑o cale
pioasă de recunoaştere a divinităţii.
Expresia „zidul lui Planck” defineşte o barieră fabuloasă, care
face inutil orice demers pentru depăşirea ei.

decembrie 2020 69
Restituiri

Întoarcerea lui
Nae Georgescu

Departe de a fi un subiect încheiat sub aspect speculativ,


Galaxia Eminescu continuă să ispitească, să incite, să intereseze şi să
antreneze încă multe spirite, care de care mai solemne, mai doxate şi
mai surprinzătoare. Mulţi doar îşi fac de treabă prin această Galaxie
şi se folosesc de Eminescu ca de un pretext care dă bine la afirmarea
lor publică, pentru că poetul a fost şi a rămas un reper şi o piatră
de încercare pentru mulţi dintre criticii noştri mai vechi şi mai noi.
Bibliografia Eminescu a devenit aşa de cuprinzătoare că nu ştiu dacă
cineva o mai poate parcurge integral într-o viaţă de om.
Şi totuşi, eminescologi cu adevărat, analişti cu rigoare evidentă
şi cu abilităţi dovedite, care să confere substanţă, noutate şi adâncime
actului exegetic sunt puţini, iar dintre cei puţini, Nicolae Georgescu,
Theodor Codreanu, Mihai Cimpoi, Ion Negoiţescu şi Constantin
Amăriuţei trebuie menţionaţi printre cei mai riguroşi. Fiecare
dintre eminescologii menţionaţi s-au interesat, vorba autorului,
de ţesăturile din spatele aparenţei, au tatonat unghiuri şi direcţii
noi de abordare exegetică şi-au
dăltuit, dintr-o viziune personală
şi perspectivantă, edificarea
monumentului Eminescu.
Problema aşezării şi
reaşezării lui Eminescu în cultura
românească este veche şi s-a pus
deseori, de la o ediţie la alta, în
Ionel Necula
alţi termeni. Cum este întrupată profesor, scriitor
voinţa poetului, în succesiunea
ediţiilor, de la cea a lui Maiorescu
din 1883 - reeditată de 11 ori – la
cele mai noi, din vremea lucrului
computerizat? – aceasta este
problema la care încearcă să dea
răspuns Nicolae Georgescu în
noua sa exegeză Eminescu după
mare scanare (Editura Scara

70 Axis Libri
Print, 2016). Problemele pe care le ridică antumele, de vedere menite să întregească imaginea poetului
mărturiseşte autorul, sunt în principal trei la număr. în conştiinţa publică românească. Se vede încă o
Ele ţin de punctuaţie, de poziţia apostrofului şi de dată, şi din cuprinsul acestor studii, că Eminescu
statutul ediţiei princeps Maiorescu din 1883. încă nu este deplin cunoscut şi că poate genera încă
Se simte, aşadar, nevoia unei ediţii critice multe moduri şi perspective de abordare.
care să paralelizeze ediţiile între ele şi să sesizeze Să ne înţelegem, problema pe care şi-o pune
modificările de punctuaţie aduse de editori textului autorul în această culegere de studii eminesciene
eminescian, peste voinţa auctorială iniţială. Şi ar putea căpăta această formulare: este imaginea
aceasta, mai spune autorul, este numai una din lui Eminescu, din epoca modernă a cunoaşterii
operaţiile reclamate de moştenirea lăsată de computerizate, radical diferită de cea statornicită
poet, pentru că una asemănătoare se impune şi istoric prin trudnicia atâtor eminescologi cu o bună
publicisticii eminesciene, articolelor sale publicate reputaţie critică şi istorică ? N-aş vrea să mă grăbesc
în cei şase ani petrecuţi la Timpul. Opinia cu un răspuns categoric şi tranşant, dar împărtăşesc
autorului este că descifrarea scrisului eminescian ideea autorului că dacă ne oprim la minunile de
în toate articulaţiile lui genuine este încă o operaţie calculator, blocăm totul în eristică, pentru că fiecare
neîmplinită, dar cum acţiunea nu poate fi isprăvită va lua de acolo ce vede, ce-i convine, ce nu ia altul
prin eforturi individuale, Nicolae Georgescu etc. Ar fi ca şi când Orfeu, cel din Memento mori,
propune înfiinţarea unui Institut Eminescu ce ar arunca a doua oară harfa în mare, ar cufunda,
va avea de urmărit fenomenul Eminescu în ţară adică, instrumentul melodiilor infinite în muzica
şi în lume, în prezent, în trecut şi în viitor, de făcut infinită a materiei (p. 23).
o enciclopedie Eminescu, opere tematice (ediţii, Insistăm. Eristica este o formă de educaţie
bibliografii, de studiat cu aplicare viaţa poetului mai spirituală cultivată în vechea Eladă de Euclid şi
ales în ceea ce se cheamă personalitatea sa) (p. 22). de alţi gânditori din Megara, în care se cultiva
Nu ştiu ce rezonanţă va căpăta această opinie, paradoxul şi argumentaţia prin contrarii. Or,
dar ştiu că în urmă cu câteva decenii, când Noica calculatorul facilitează tocmai acest mod de
propusese înfiinţarea unei Catedre Eminescu în abordare care poate duce la paradox. Oferă atâtea
cadrul învăţământului universitar, deşi ideea a avut informaţii disparate că pot fi aşezate uşor într-o
multă trecere printre cărturarii români, a rămas dispunere paradoxală.
o iniţiativă neîmplinită până şi în zilele noastre. Nicolae Georgescu merge pe urmele celor ce
Diferenţa dintre cărturarii care propun şi politicienii s-au ocupat cu publicarea postumelor lui Eminescu
care decid dă semnul incapacităţii noastre politice şi constată că de multe ori manuscrisele au fost
de a gestiona ceea ce Blaga denumea fenomenul citite incorect şi s-a oficializat o variantă eronată,
originar românesc şi de a stâlpi construcţia care s-a statornicit printr-o preluare grăbită şi de
unui stat de cultură naţional la gurile Dunării, bună credinţă, fără o confruntare cu textul original
aşa cum îl configura Eminescu. Căci un stat de din manuscris. Un exemplu îl oferă sonetul Stau în
cultură românesc nu se poate întemeia fără acele cerdacul tău, unde versul 9, L-ai aruncat pe umeri
fundamente constitutive care să-i confere trăinicie, de mirare, este citit greşit; corect ar fi fost L-ai
durată şi un loc respectat printre naţiunile lumii. Şi aruncat pe umeri de ninsoare, ceea ce-i conferă sens
nu se poate imagina un stat de cultură respectat fără şi schimbă înţelesul general al poeziei.
pilonii care să-l susţină şi să-l articuleze epistemic Alte observaţii vizează alte erori de citire
şi funcţional – limba, naţionalitatea, religia, istoria a manuscriselor unor poezii precum Epigonii,
şi cultura. Am dezvoltat această idee în volumul Scrisoarea întâi şi chiar Luceafărul.
nostru Eminescu în tentaţii metafizice din 2010 Nu mai insistăm. Întreaga lucrare conţine o
şi nu ne propunem să insistăm mai mult în aceste serie de corecţii şi rectificări de fineţe intelectuală
rânduri ocazionate de întâlnirea mea tardivă cu şi de corectă lectură a documentelor primare, a
cartea d-lui Nicolae Georgescu, consacrată poetului. manuscriselor. Rezultă, din toate aceste rectificări
A fost doar o paranteză, pentru că în aceste un alt Eminescu? Nu, dar cu siguranţă îl aflăm pe
rânduri ne propunem doar să comentăm volumul cel adevărat.
de studii eminesciene publicat de d-l Nicolae
Georgescu în 2016 – o varietate de opinii şi puncte

decembrie 2020 71
Restituiri

PETRU CĂRARE
(1935-2019)

Românii care au rămas dincolo de granițele Țării nu și-au pierdut


nici limba, nici credința, nici rădăcinile spirituale în seva cărora
mustește și umorul specific românului. Pentru că fiecare popor are
felul său de a-și manifesta predispoziția spre veselie, spre tratarea cu
vioiciune spirituală a aspectelor esențiale, sociale, culturale, politice.
De exemplu, englezii râd fără să se amuze și se amuză fără să râdă.
Umorul face parte din natura românului, dar nu trebuie confundat
cu divertismentul. E drept că produce o stare de bună dispoziție, dar
ingeniozitatea spirituală i-a ajutat pe români, și nu numai pe cei cu
inima tânără de hotar, ci și pe cei din Țară, să supraviețuiască, să facă
față condițiilor vitrege impuse de istorie și de diverse regimuri. Deci
nu e de mirare că și moldovenii rămași dincolo de Prut, când au pus
mâna pe condei, cu tot riscul, au creat opere umoristice în ton cu
natura lor de șuguitori.
Academicianul Mihai Cimpoi, care a devenit un epigramist
redutabil, specifică faptul că epigrama nu lipsește din revistele
literare basarabene ale anilor ’30, remarcate chiar de G. Călinescu în
monumentala sa Istorie a literaturii române. Astfel, prima monografie
„Cincinat Pavelescu” a fost scrisă și editată la Chișinău, în 1938, de
Cezar Stoica.
Printre cei care au deschis drumul epigramei, în această zonă
a vechii Moldove, se numără și Nicolai Costenco (1913-1993) care
a plătit scump pentru o replică adresată lui Nichita Sergheevici
Hrusciov în 1940: „De ce n-am construi comunismul în limba
română?” L-a costat 15 ani în exil siberian. Iată o epigramă a sa (cu
scuzabile aritmii):
Sărac cu duhul Elis Râpeanu
scriitoare, jurnalistă
Unui tip îi merge buhul
Că a dat peste belea:
E-atât de sărac cu duhul
Că nu poate să și-l dea.
În perioada postbelică, se face remarcat Aureliu Busuioc (1928-
2012) care, ca poet dotat cu un spirit de observație foarte fin, adoptă
și epigrama:
Spirit contradictoriu
Noi discutăm și hotărâm,
El strigă și încurcă;

72 Axis Libri
Noi din maimuță coborâm, neamului românesc, ce vor rămâne în tezaurul
El urcă… nostru cultural: „Cântecul zorilor”, „Mama”, „Țara”.
Cel care a deschis drumul creației umoristice, Cine poate să uite acel adevărat imn închinat limbii
chiar și al epigramei, în literatura română din R. române – „Limba noastră” care a fost și este pe
Moldova a fost neobositul Petru Cărare care ne-a buzele tuturor românilor?
părăsit anul trecut pe 27 mai 2019 la 84 de ani. Limba noastră-i o comoară
S-a născut pe 13 februarie 1935, în Zaim, În adâncuri înfundată
Tighina, regatul României, dintr-o familie de Un şirag de piatră rară
țărani: Profir Cărare și Nadejda Duca. Clasa I Pe moşie revărsată.
primară a urmat-o în limba română (1942-1943), …….
apoi în rusă. A continuat școala medie în comuna Limba noastră-i numai cântec,
natală și în Căușeni, pe care a absolvit-o în 1953. Doina dorurilor noastre,
Un an lucrează ca profesor de matematică în satul …….
Cârnățeni, alături de Ion Ungureanu (viitorul Limba noastră-i limbă sfântâ,
ministru) care i-a fost coleg de bancă la Zaim. Limba vechilor cazanii,
A absolvit Facultatea de Jurnalistică din Care o plâng şi care o cântă
Moscova, în 1956, și Cursurile Superioare de Pe la vatra lor ţăranii.
Literatură de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Pana lui Petru Cărare a fost atrasă, în primul
Gorki” din Moscova (1969). După absolvire, a lucrat, rând, de creația versificată. Dar, în afară de poezii
un timp, ca redactor la Editura „Școala sovietică”, pentru copii, a scris și scenete, comedii și alte
apoi la noua publicație „CHIPĂRUȘ”, a cărei viață s-a piese de teatru. În 1971, când a fost numit director
prelungit până în zilele noastre, astfel încât, în paginile al Biroului de Propagare a Literaturii de pe lângă
ei, au apărut și scriitori din Țară. De fapt, versuri Uniunea Scriitorilor, a publicat volumul de versuri
satirice începuse să publice încă din 1954, în ziarul satirice „Săgeți”. Cărțile au fost retrase din librării
„Tinerimea Moldovei”. În 1954, Uniunea Scriitorilor (pe internet se specifică faptul că un sac de cărți a
a propus spre editare primul său volum de poezii, fost salvat de un evreu de la Cimișlia). Scriitorul a
intitulat „Soare cu dinți”, dar acesta a fost respins fost concediat, neprimind nici o funcție timp de
deoarece conținea texte considerate antisovietice și, două decenii. La împlinirea a 50 de ani, editura
în plus, a fost dat afară de la „CHIPĂRUȘ” și trimis „Literatura artistică” i-a tipărit, drept omagiu,
în raionul Telenești, unde a editat ziarul „LUPTA” în volumul „Rezonanțe”. În 1990, cartea „Săgeți” a fost
satul Budăi. În 1961, a fost angajat ca secretar literar reeditată, fiind completată cu versuri noi și purtând
la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău. În 1962, îi apare alt titlu: „Săgeți. Carul cu proști și alte poeme”.
prima plachetă de versuri pentru Economia articolului
copii – „Cale bună, Ionele!” și, nu ne permite să enunțăm
în același an, publică „Soare cu toate volumele acestui scriitor
dinți” după înlăturarea textelor neobosit. Amintim, totuși,
„antisovietice”. Doi ani mai târziu că în 1998 a devenit membru
a publicat volumul de epigrame și al Uniunii Scriitorilor din
parodii „Trandafir sălbatic”, fiind România. Într-o plachetă de
acceptat în Uniunea Scriitorilor versuri, Petru Cărare publică
din Moldova. Până în 1966 a poezia „Eu nu mă las de limba
colaborat la ziarul „Moldova noastră” dedicată consăteanului
socialistă”. său Alexei Mateevici, autorul
Spiritul său și condeiul, imnului Republicii Moldova.
pline de dragoste pentru În 2004, i-a apărut volumul
pământul natal și pentru limba Scrieri alese de 320 de pagini. A
română, au primit lumina primit nenumărate decorații și
binefăcătoare de la simbolul distincții, dintre care amintim
nemuritor al torței aprinse Medalia „Mihai Eminescu”
de scriitorul-Preot și Preotul- (1996), Premiul Național pentru
militar, răpus pe front, Alexei Literatură (2000), Ordinul
Mateevici (Alecu Mateescu, Republicii (2008).
1888-1917), cel care, în numai 29 A fost căsătorit, din 1961,
de ani de viață, a lăsat moștenire cu Valentina Cărare, cu care a
poezii patriotice – embleme ale Petru Cărare avut doi copii: Mihai (n. 1962) și

decembrie 2020 73
Sandu (n. 1964). În ultimii ani, s-a retras din viața Dar are puterea să-i blesteme, chiar să-i
publică, locuind cu soția într-un apartament din urască, e necruțător cu cei care-i pângăresc credința,
Chișinău. A decedat în dimineața zilei de 27 mai limba și neamul:
2019. A lăsat, în urma sa, o moștenire valoroasă, de Fie ca să țină minte
pionierat în literatura română, în partea de peste Cei pe care-o să-i împung:
Prut a Moldovei lui Ștefan cel Mare și Sfânt, în care Pentru dragoste-am cuvinte,
neamul nostru a dăinuit, cu toată invazia de neamuri Pentru ură nu-mi ajung.
„sovietice”. Petru Cărare a fost cel care, pe lângă Deși multe dintre catrenele sale sunt satirice,
poezie, literatură pentru copii, creații umoristice, a chiar pamflete, vizând situația politică, lipsa de
contribuit în mod esențial, la nașterea și impunerea libertate a românului în propria lui țară, nu lipsesc
epigramei ca produs spiritual românesc dincolo de epigramele umoristice cu frecvente motive în
Prut. epigramistica românească, dar cu tratare originală,
Încă din timpul studenției sale, deci imediat unele anticipând chiar poante care au circulat în
după 1950, Academicianul Mihai Cimpoi (n. 3 Țară. Bine-nțeles, nu putea lipsi femeia:
sept. 1942) a reținut o epigramă a acestui „umorist Uite care e ideea,
dublat de un satiric fin”, adresată revelionului, Nu știu numai dacă-ți place:
această „cumpănă de vremi”: Mai întâi să-mbraci femeia
În calea anilor ce vin, Și-apoi zi-i să se dezbrace.
Nicicând n-am să ți-o iert Ulterior, o epigramistă a mers mai departe cu
Că mi-ai întins paharul plin ideea:
Cu sufletul deșert. Galant, cam mult ai cheltuit
Tot de atunci datează și următoarea epigramă C-o rochie faină s-o îmbraci,
care-i ia în vizor pe străinii bine știuți care, odată Dar te-a costat poate-nsutit
veniți, se întorceau să-și aducă tot neamul pe aceste Când ai ajuns s-o și dezbraci.
meleaguri mănoase, binecuvântate de Dumnezeu: Îl critică și pe „satiricul cu prihană” care vede
Moldovenii ies afară, paiul din ochiul altuia, nu și bârna din ochiul lui:
Fețele-s de lacrimi ude: Vrând ca satira să cuprindă
Pleacă rușii-n a lor țară… Al lumii cât mai mic cusur,
Să-și aducă și-alte rude. El se privește în oglindă
Ocupanții găseau nenumărate strategii de Și-i critică pe cei din jur.
invazie: Am selectat epigramele care exprimă sufletul
Sute și chiar zeci de ani și atitudinea curajoasă a scriitorului Petru Cărare,
Cum tot vor mereu fereastră care nu se sfia să-i persifleze pe atotputernicii care
Să-și deschidă spre Balcani, considerau că sunt în măsură să ordone chiar și
O deschid prin… casa noastră. Soarelui:
Nu numai plaiurile împădurite sau vălurite Soarele voia s-apună,
de podgorii i-au atras pe ocupanți, ci și hărnicia și Iar eroul meu, cu foc,
omenia moldoveanului pe care e-n stare să-l urmeze I-a strigat de la tribună:
oriunde s-ar duce, chiar și în „Pohod na Sibir”: Stai, tovarășe, pe loc!
Dacă-ți place țara noastră, Deși ne-a părăsit de curând să-i întâlnească pe
Haide s-o schimbăm cu-a voastră, Alexei Mateevici (plecat la nici 30 de ani), dar și pe
Dar mă tem că și-n Sibir cel mai valoros urmaș al său întru epigramă – Efrim
Ai să-mi vii ca musafir… Tarlapan (17 mai 1944 – 8 dec. 2015), Petru Cărare
Dar iată cum e răsplătită ospitalitatea nu va fi uitat: el are imensul merit de a fi deschis
moldoveanului de cei poftiți în casă: cărarea, printre alte specii literare, și epigramei
Am poftit prea mulți la masă – – produs spiritual care, în actualitate, înflorește
Musafiri în lung șirag, numai la români, oriunde s-ar afla ei. A fost apreciat
De nu-ncap și eu în casă – de Uniunea Scriitorilor din Moldova unde, spre
Stau ca un străin în prag. deosebire de Uniunea Scriitorilor din România, nu
Politica înrobitoare, lipsa de libertate pe se aplică tratament discriminatoriu epigramiștilor,
pământul strămoșesc l-au dus adesea la descurajare: după cum precizează Academicianul Mihai Cimpoi.
Mă străduiesc și îi dau zor Acest mare om de cultură afirmă despre Petru
Cu tot ce am mai rezistent, Cărare: „După el, a venit Efim Tarlapan, urmat
Dar cum s-ajung în viitor de Ion Diviza, Gh. Bâlici și alții care s-au înscris
Când n-am ieșire în prezent? organic în contextul general românesc”.

74 Axis Libri
Restituiri
Unitate şi discontinuitate
în perioada timpurie a Evului
Mediu românesc
Două aspecte
Problema unităţii a dat frisoane istoricilor români începând cu
secolul al XIX-lea şi până astăzi, iar după 1948 a căpătat şi conotaţii
politice. Noua direcţie din fruntea ţării a dat la rândul ei noi direcţii
în ceea ce priveşte cercetarea ştiinţifică, una din aceste direcţii fiind
„trebuie să lămurim rolul slavilor şi ajutorul pe care ni l-au dat în
formarea şi evoluţia statală feudală din ţara noastră”. Deşi zelul cu care
se căutau slavii se mai domolise după 1956, în contextul raportului
lui Hruşciov de la Congresul al XX-lea al PCUS şi al revoluţiei din
Ungaria, au mai rămas unele interpretări ale unor procese istorice care
poartă urme ale direcţiilor rolleriene.
Una din cele mai mari controverse este în legătură cu orizontul
cultural Dridu. Două sunt problemele majore în legătură cu Dridu:
originea etnică şi periodizarea, fiecare la rândul ei cu alte subprobleme.
O primă observaţie: încă de la început, de la primele contribuţii
ştiinţifice, s-a încercat atribuirea acestei culturi unei etnii. Originea
etnică este atribuită populaţiei din zona Dunării de Jos în special de
cercetătorii români (I. Nestor, E. Zaharia, Dan Gh. Teodor), sau în
zona de sud-est a Rusiei, în special de cercetătorii străini (S. Stancev,
S.S. Pletneva etc.), sau socotită „cultură balcano-danubiană” (vezi
M. Comşa), în timp ce P. Diaconu consideră că mai degrabă cultura
Dridu este rodul unei evoluţii interne a societăţii şi nu poartă vreo
amprentă etnică. Teritoriul culturii Dridu este extins acum la scara
întregii țări, deşi siturile de tip Dridu din Transilvania sunt izolate,
iar cele din Basarabia acoperă o arie limitată, Ligia Bârzu afirmând
Sorin Langu că este „cultura veche românească” practic influenţa slavă şi bulgară
profesor
fiind decupată definitiv. Limitele temporare par a fi trasate cu ajutorul
numismaticii, limita inferioară fiind situată în a doua jumătate a sec.
al VIII-lea, în timp ce limita superioară este datată de moneda de la
Roman III, descoperită la Şendreni).
Care este realitatea istorică: deşi manualele şcolare prezintă
vechea ipoteză a lui Nestor şi Zaharia, cultura Dridu nu poate fi pusă
în legătură cu niciun element etnic: românesc, slav sau bulgar. Toate
aceste trei elemente etnice au contribuit la evoluţia acestei culturi care
a avut ca arie de stabilire doar Dunărea de Jos, neincluzând Moldova
şi Transilvania, deoarece în aceste locuri lipseşte tipul B de ceramică,

decembrie 2020 75
prezent în spaţiul dintre Carpaţi şi Balcani. Practic, Curtea de Argeş şi Câmpulungul. Celelalte oraşe
sub directa influenţă a culturii bizantine, s-a de la sud de Carpaţi ajung la acest stadiu cel mai
dezvoltat din tipul Donau – Typus, specific Europei devreme în a doua jumătate a sec. XIV. Astfel
Centrale, o cultură locală, proprie atât românilor, Brăila, deşi socotită port important încă din sec.
cât şi bulgarilor şi slavilor, care de altfel coexistau XII, evoluează spre statutul de port însemnat după
în acest areal. 1358 (celebrul salvconduct al lui Ludovic I de Anjou
După Dridu situaţia nu se schimbă, cultura către negustorii braşoveni, îndreptaţi spre culoarul
materială fiind fragmentată pe toată suprafaţa dintre Buzău şi Prahova, cu debuşeu la Brăila), L.
României de azi. Astfel, în Moldova avem de-a Răvdan consideră că aşezarea e anterioară anului
face cu tipul Răducăneni, în Basarabia sunt nu mai 1368; Severinul se constituie ca cetate în sec. XIII
puţin de 4 tipuri culturale în perioada sec. XI-XIII, (vezi şi Diploma Cavalerilor Ioaniţi), asociindu-se
iar pentru Ţara Românească nu avem stabilit încă şi o aşezare civilă, care se va dezvolta rapid, având
un orizont cultural clar. o activitate comercială înfloritoare, mărturie stând
O altă problemă este apariţia oraşelor şi cele 11 tezaure monetare datate între sfârşitul sec.
medievale. A existat în istoriografia românească XIII-începutul sec. XIV, inedite în cea mai mare
o tradiţie de a coborî cât mai mult în istorie parte. Rolul său este mare între 1370 şi 1403, când
începuturile urbanistice româneşti. Evident că oraşul devine sediul celei de-a doua mitropolii a
nu ne putem lua doar după menţionarea lor Ţării Româneşti. Târgovişte are caracter urban în a
documentară, ci trebuie coroborate toate datele doua jumătate a sec. XIV, iar Bucureştiul este datat
(inclusiv arheologice); nici nu trebuie să coborâm înainte de întemeiere, dar el este amintit de-abia în
prea mult datarea lor, vestigii anterioare, dar rurale, 1459. În schimb, Târgul de Floci, Calafatul, Orşova
existând în zonă. Astfel, vestigiile arheologice de la etc. apar începând cu sec. XV.
Baia şi Siret nu permit să datăm aceste oraşe mai Câteva vorbe şi despre Galaţi. Începuturile
devreme de mijlocul sec. XIV. lui sunt coborâte, sub diverse forme, până la
Celelalte oraşe medievale moldoveneşti sfârşitul sec. XIV, supoziţie nesprijinită de vreo
dintre Carpaţi şi Prut, ca Bacău, Iaşi, Piatra Neamţ, dovadă arheologică sau documentară. Evident, în
Roman, Vaslui etc. au fost socotite ca având hinterlandul oraşului, există urme de locuire care
începuturile la debutul sec. XIV, dar săpăturile merg până în neolitic, dar urbanismul apare târziu,
arheologice nu demonstrează viaţă urbană decât la începutul sec. XV şi este legat de două evenimente
în a doua jumătate a secolului, un aport important politico-militare şi nu economice: pierderea Chiliei
avându-l şi coloniştii germani stabiliţi aici (care vor şi Cetăţii Albe în favoarea turcilor în 1484, şi
utiliza şi o ceramică proprie). transformarea Brăilei în raia turcească în 1540.
În partea de sud-est a Moldovei au apărut Cam în acest interval se produce transformarea
oraşe la iniţiativa Hoardei de Aur, a cărei politică urbană a aşezării, simptomatic fiind şi descoperirile
economică a funcţionat şi în spaţiul românesc. monetare de la M-rea Precista, descoperiri care
Aşezările de la Costeşti şi Orheiul Vechi au avut încep cu o monedă maghiară de la Vladislav II
caracter urban încă din prima jumătate a sec. (1490-1516), restul eşalonându-se până în sec. XIX.
XIV, iar numărul mare de monede găsite în cele Concluzionând, putem vorbi de o evoluţie
două centre (peste 1300) atestă o intensă activitate neuniformă, la scara întregii regiuni, evoluţie care a
economică (au fost şi emisiuni proprii). Cetatea depins de foarte mulţi factori. Apropierea de Bizanţ
Albă are o istorie aparte: revendicată de mulţi, asigură un avantaj regiunii de la sud de Carpaţi,
numită când „Albă”, când „Neagră”, cetatea de la modelul bizantin fiind mai uşor asimilat aici; în
limanul Nistrului a avut stăpânitori şi locuitori schimb, regiunea de la est de Carpaţi va beneficia
feluriţi. Odată cu stabilirea coloniei genoveze în din plin de apariţia oraşelor mongole din sud,
cetate, aşezarea începe să se dezvolte, în sec. XV domnii moldoveni preluând drumurile comerciale
devenind unul dintre cele mai importante porturi deja create. O unitate se poate vedea la nivelul elitei
ale M. Negre. din ambele ţări, elită care, se pare, este importată, de
În Ţara Românească situaţia este puţin origine cumană sau transilvăneană, şi care trasează,
diferită, în sensul că nu avem oraşe apărute sub pentru scurt timp şi opţiunea religioasă (Basarab I,
influenţa directă a Hoardei de Aur, sau a Ungariei. Nicolae Alexandru, Laţcu ).
Cele mai vechi aşezări de la sud de Carpaţi sunt

76 Axis Libri
Restituiri
sĂrbĂtorile de iarnĂ
Obiceiuri tradiţionale

Datini de Sfântul Andrei

Noaptea lupului

Lupul capătă doar în noaptea Sfântului Andrei atribute demonice,


fără ca năravurile şi fizionomia să-i fie în vreun fel schimbate. Ar putea fi
vorba fie de lupul real, învestit temporar cu atribute demonice, fie de un fel
de spirite ale lupilor, reactivate în această noapte. Desfăşurarea ritualurilor
care au ca finalitate lupta împotriva fiarei se pot reconstitui ca fragmente de
mituri ce vin din timpuri imemorabile. Unele din ele chiar par a nu mai avea
nici o legătură cu lupul, iar altele, dimpotrivă, accentuează prezența fiarei în
existența omului.

Arheologie şi istorie
Corelând datele culese din propriile cercetări de teren, efectuate
– în special – în satele din sudul Moldovei, cu cele aflate în bibliografia
de specialitate, date provenite şi din alte zone ale ţării, să ne întoarcem
în antichitatea geto-dacică şi chiar în epocile anterioare pentru a urmări
imaginea lupului în ritual. După vechi izvoare mitice şi scrieri ale unor autori
antici, lupul şi-a căpătat aici, în Dacia, toate „privilegiile”, „onorurile”, de la
totem la imagine pictată, de la etnonim la stindard – dacii nefiind prin asta
un caz singular în lumea antică. Omniprezenţa lupului în cultura înaintaşilor
dezvăluie urmele unei filiere culturale indo-europene adusă aici odată cu
invaziile masive ce au urmat neoliticului. După Mircea Eliade, invaziile
şi cuceririle indo-europenilor s-au făcut sub semnul carnasierului. Pe de
altă parte, urmărind materialul arheologic din neolitic, vom găsi imaginea
Eugen Holban lupului prezentă pe vase de ceramică, într-o frecvenţă semnificativă, cu mult
etnolog înaintea venirii indo-europenilor pe aceste meleaguri, fapt semnalat atât de
Mircea Eliade, precum şi de Romulus Vulcănescu. Imaginile zvelte, modelate,
pictate ori sgrafiate, cu o uluitoare forţă de sugestie şi cu rafinament plastic
deosebit, capătă în viziunea etnologului, a folcloristului, a antropologului şi
a arheologului o semnificaţie excepţională.
După Ion Ghinoiu, lupul avea un rol deosebit de important în
calendarul dacic. El reprezenta un fel de semn zodiacal ce acoperea o treime
din durata unui an, adică partea cea mai rece şi mai întunecoasă.
După încreştinarea poporului român, o bună parte din mitologia
lupului – şi anume, cea mai sacră, care se desfăşoară la sfârşitul lunii

decembrie 2020 77
Restituiri
noiembrie – este pusă în legătură cu Sfântul Apostol ale lupilor, reactivate în această noapte. Ce reprezintă
Andrei, numit în popor şi „Andrei Cap de Iarnă”, el fiind oare aceste spirite şi în ce împrejurări au fost ele adoptate
considerat un constant apărător al oamenilor împotriva sau imaginate, impunându-se în mitologia autohtonilor
lupilor, în opoziţie cu fratele său, Sfântul Petru, patronul de pe aceste meleaguri? Din ce orizont cultural provin?
şi protectorul lupilor. Sunt întrebări la care vom încerca să răspundem.
În plus, totul capătă o altă dimensiune dacă Un lucru deosebit de important şi, care, trebuie
adăugăm că şi Sf. Apostol Filip, originar tot din Betsaida luat neapărat în calcul, este şi faptul că sătenii nu şi-au
Galileii, cetatea celor doi Sf. Apostoli, Andrei şi Petru pus niciodată întrebări de felul – şi în felul – în care ni
este implicat în acest capitol al mitologiei. le punem noi acum, întrebări referitoare, bunăoară, la
Interesant mai este şi faptul că în planul mitologiei fizionomia şi originea acestor dimoni. Ei nu şi le puneau,
şi al credinţelor populare, Sf. Andrei nu este neapărat deoarece percepeau foarte bine dimensiunea lor – sub
frate cu Sf. Petru şi nici vreo legătură cu Sf. Filip nu este toate aspectele – chiar dacă nu erau precizate în aşa fel
relevată. încât să le înţelegem şi noi, cei de astăzi. În ansamblul
De numele Sfântului Apostol Filip - prăznuit la spiritual tradiţional existent până nu demult în lumea
data de 14 noiembrie - se leagă o mulţime nedeterminată satului, multe din expresiile ce defineau fenomene şi
numeric de spirite, care devin active în intervalul 14 - 30 fapte cuprindeau semnificaţii codificate, semnificaţii ale
noiembrie. Ele se numesc Filipi, Hilichi, Kilichi, Cilichi, căror înţelesuri s-au pierdut treptat.
Pilippi etc., au o identitate mitică confuză, sunt capabile Spaţiul geografic în care „dimonul” din noaptea
de a face şi rău deşi sunt nişte spirite protectoare ale casei: Sfântului Andrei apare în ipostaza de lup – sau lupul în
„nişte penaţi”. Ion Ghinoiu îi consideră nişte spirite ale ipostaza de „dimon” – fără a se confunda cu strigoiul
lupilor. În unele zone ale ţării, ei deţineau chiar rolul sadea, cuprinde aproape tot judeţul Galaţi, o mică parte
Lupului-Strigoi sau a Strigoiului-Lup, din noaptea de Sf. din judeţul Vrancea, o bună parte din judeţul Bacău şi
Andrei. În calitatea de Zei ai casei, Hilichi se moşteneau: aproape tot judeţul Vaslui. Spre nord, începând din satele
mama îi dădea fiicei câţiva Hilichi ca zestre, la nuntă, iar comunei Onceşti, jud. Bacău şi cu unele aşezări situate
nora intra în posesia Hilichilor deţinuţi de soacră numai la graniţa judeţului Vaslui cu judeţul Iaşi, lupul dispare
după moartea acesteia. aproape brusc, lăsând loc strigoilor. Dacă ipostaza în
În majoritatea zonelor ţării şi mai ales în jumătatea care apare lupul în acest spaţiu este cel puţin ciudată, nu
de nord a Moldovei, „dimonul” care acţiona în noaptea mai puţin ciudate sunt aici şi scenariile ritualurilor care
Sfântului Andrei era de fapt un strigoi care, în unele faze se desfăşoară în noaptea de Sfântul Andrei, toate având
ale metamorfozelor sale, se putea întrupa şi în lup. În ca temă principală frica de lup şi lupta împotriva fiarei.
cele trei zone etno-culturale din sud-estul Moldovei, Cel puţin aşa li se justifică prezenţa. Urmărindu-le însă
zone cercetate de noi, strigoiul este pomenit rareori. cu multă atenţie, în desfăşurarea lor am dat și de urma
Aici apare lupul sadea, animal investit numai în noaptea unor alte teme conţinând probabil fragmente de rituri şi
Sfântului Andrei cu atribute speciale, suprareale. mituri ce par a veni din timpuri imemoriale şi care nu
O informaţie culeasă la sfârşitul secolului al mai au legătură doar cu lupul.
XIX-lea, din oraşul Galaţi, aduce unele contribuţii
importante la cunoaşterea a ceea ce a însemnat în trecut
ziua de Sfântul Andrei: „La Sf. Andrii sî nu mături, sî nu Priveghiul şi păzitul usturoiului
dai gunoiul din casî, şî nu dei nimic afarî cî-i primejdios.
Sî ţâni Sf. Andrii pintre oameni care sîn drumeţi di lupchi. În satele din sudul judeţului Galaţi, ceremonia
Spre azunu lui Sf. Andrii sî unzi ferestrili cu usturoi, uşile, impunea o ţinută sobră: oamenii ziceau că este
di strigoi.”1. „priveghiul usturoiului” sau „priveghiul Sf. Andrei”. Ei
Am insistat mult în cercetările pe teren, pentru se adunau la o casă, puneau usturoiul pe masă şi stăteau
a contura cât mai clar imaginea lupului, aşa cum apare în jurul lui până la miezul nopţii sau până dinspre ziuă.
el în credinţele oamenilor, dar înfăţişarea lui rămâne Căpăţânile de usturoi se aşezau fie într-un castron, fie pe
neschimbată. Lupul de toate zilele, capătă doar în o strachină, pe o tabla sau într-o sită cu făină. În unele
această noapte atribute demonice, fără ca năravurile şi localităţi, alături de căpăţâna de usturoi, mai mult sau
fizionomia să-i fie în vreun fel schimbate – ceea ce nu-l mai puţin înfundată în făină, se înfigea şi o lumânare.
împiedică însă să pătrundă prin cele mai mici fisuri ale Apoi, când se aduna tot grupul, lumânările se aprindeau
ferestrelor, uşilor, pereţilor, în locuinţele oamenilor ori şi ardeau până la epuizare. Dimineaţa, fetele înfingeau
în grajdurile animalelor, pentru a-şi exercita funcţia usturoiul privegheat într-o vază cu flori şi urmăreau să
malefică. Ar putea fi vorba fie de lupul real, investit vadă câţi căţei încolţeau. Numărul de fire încolţite indica
temporar cu atribute demonice, fie de un fel de spirite numărul copiilor pe care fata urma să-i nască, iar firele
1
Candrea Densuşianu...., Graiul nostru, vol. I, p. 315. Inf. de la ce se veştejeau - numărul copiilor care vor muri la o
Anica Ispas, din Galaţi, 64 ani. vârstă fragedă sau la naştere.

78 Axis Libri
Uneori privegheatul usturoiului se făcea numai în la câte o casă, pentru a păzi usturoiul. Participanţii
cadrul familiei. La vremea amurgului, gospodarii puneau erau de fapt perechi de îndrăgostiţi în unele cazuri, cei
pe masă câteva turte frământate din aluat nedospit şi care organizau petrecerea oferind şi spaţiul necesar în
aşezau câteva căpăţâni de usturoi. Turtele şi usturoiul erau casa părinţilor, urmând să se căsătorească de obicei
mâncate imediat după miezul nopţii sau spre dimineaţă chiar în acel an. Când intrau în casă, flăcăii spuneau:
de toţi membrii familiei care participaseră la priveghi. „Bună dimineaţa, usturoi frumos!” Deşi grupurile care
În comuna Independenţa nu se vorbea nici de participau la ceremonial erau de obicei mixte, doar
priveghiul şi nici de păzitul usturoiului. Se spunea simplu: fetelor le revenea sarcina păzirii bulbilor „miraculoasei”
„la clacă” ori „la şezătoare”. Se strângeau tineri şi vârstnici, plante. În afara fetelor aflate în grup, mai puteau păzi
familişti la câte o casă - tinerii fiind uneori separaţi într-o usturoiul şi mamele ori bunicile lor, gazda sau chiar femei
altă încăpere: „Hai, Vasile!, Hai, Ileană! Hai, mă, că la bătrâne din sat, deci neapărat persoane de sex feminin.
cutare este şezătoare de Andrei! Hai să mergem şi noi!”. În funcţie de zonă, de subzonă sau localitate apar unele
Când intrau în casă, musafirii spuneau gazdei: „Bună nuanţe ce merită a fi consemnate: 1) Paza era asigurată
seara, moş Ioane sau nene Radule etc., bine v-am găsit de o singură fată din grup; b) Paza era asigurată de o
sănătoşi!”. La mulţi ani! Să vă dea Dumnezeu sănătate şi singură femeie; c) Paza era asigurată de 2-3 fete din grup;
să vă apere Sf. Andrei de toate răutăţile!”, spunea gazda. În d) Paza era asigurată de 2-3 femei vârstnice, mame ale
această comună se mânca dovleac cu uruială de porumb, unor fete participante; e) Paza era asigurată de gazdă; f)
pentru a fi apăraţi de lup. Se ungeau şi aici pereţii, Deseori paza se suplimenta, dublându-se sau triplându-
ferestrele, porţile etc. cu usturoi, dar nu pentru lup, ci se. (Bunăoară, acolo unde păzeau fetele, mai veneau
pentru marţaloi, pomeniţi doar la plural, care apăreau o şi mamele lor, spre a fi sigure că nu se întâmplă nimic.
singură dată pe an, în noaptea de Sf. Andrei şi făceau mari În alte situaţii, fetelor li se adăuga gazda); g) În cazuri
stricăciuni prin casă. Gospodinele aşezau vasele cu gura excepţionale, celor 2-3 fete li se alăturau atât mamele
în jos şi luau toate măsurile spre a-i împiedica să intre. lor cât şi gazda; h) În satul Băneasa, fiecare fată îşi păzea
În satul Fundeni, comuna Hanu Conachi, ceremonialul propriul usturoi, fapt ce asigura ceremonialului o ţinută
se desfăşura oarecum asemănător: „Hai, Marie! Hai, sobră până la miezul nopţii.
Ileană etc. Hai, fă, la clacă!”, îşi îmbia câte-o gospodină Persoanele care se ofereau să păzească usturoiul
vecinele sau prietenele, de obicei surate. În această seară îşi asumau o mare responsabilitate faţă de întreaga
nu se torceau decât in şi cânepă, nicidecum lână şi nici comunitate. a) Usturoiul putea fi contaminat, stricat,
de vreo altă treabă nu se apucau. La sfârşitul clăcii, toate împuţit de forţe suprareale, care nu puteau ataca
participantele mâncau uruială cu dovleac oferită de gazdă decât atunci când păzitoarele moţăiau sau adormeau
„ca să nu ne mănânce lupul”. de-a binelea. b) Usturoiul putea fi furat într-adevăr
În Nămoloasa, la priveghiul usturoiului participau de persoane reale, de obicei flăcăi din afara grupului.
bătrâni şi tineri. Gazda punea într-un castron, pe masă, c) Usturoiul putea fi furat şi de flăcăi din interiorul
treizeci de căpăţâni (câte zile are luna noiembrie), iar grupului. În acest caz, furtul era un act ritual pozitiv, ce
la sfârşit fiecare fată lua câte o căpăţână de usturoi şi o trebuia să se petreacă neapărat la miezul nopţii.
ducea acasă; restul rămâneau gazdei. În mai multe aşezări din nordul colinelor
În comuna Suraia - judeţul Vrancea - se prăjea Covurlui, fetele care urmau a păzi usturoiul erau alese
mămăligă pe plită şi se ungea cu usturoi. O mâncau la întâmplare de cel mai vârstnic flăcău din grup, după
toţi membrii familiei şi beau vin fiert. În ziua de Sfântul ce stingea lampa sau după ce îl legau la ochi cu o basma.
Barbură - 4 decembrie - se dădeau cu usturoi pe corp, În ceea ce priveşte informaţia referitoare la păzirea
adică „se îmbărbureau”. Se dădea, de asemenea, pe uşi, usturoiului de nişte bătrâne din cadrul comunităţii,
pe geamuri, pe pereţi. „Să fugă lupul, să fugă boala!” situate în afara oricăror legături de rudenie cu grupul
În satele de pe linia de mijloc a judeţului Galaţi, de tineri sau cu gazda, aceasta poate constitui un
cum ar fi Scânteieşti, la priveghi se adunau numai fete. indiciu deloc neglijabil, referitor la existenţa unor femei
Mâncarea - Mălai-burcă, bostan copt şi plăcintă de „specializate” în această îndeletnicire rituală. Să fie
bostan - se pregătea în timpul priveghiului. Toate fetele vorba oare de urmaşele disolute ale demult dispărutelor
din grup cântau din gură şi jucau până la miezul nopţii, preotese păgâne, Mume ale Pământului, relicte ale unor
când veneau părinţii şi le luau acasă. De remarcat aici zeităţi feminine „venite”, probabil, din matriarhat şi care
atributele mâncărurilor preparate, care, pe de o parte, au fost prezente în mitologia, deci şi în mentalitatea
erau numai de post, iar, pe de altă parte, aveau calităţi ţăranilor noştri până la începutul secolului al XX-lea?
magice. Fiecare fată lua acasă căţelul de usturoi ce fusese Băieţii, bărbaţii în general erau excluşi de la
privegheat şi îl cosea undeva, pe propria lenjerie, în această importantă treabă, ei fiind, în cel puţin 50%
locuri mai ascunse. din cazuri, virtuali hoţi. Am găsit, desigur, şi excepţii,
În majoritatea satelor din nordul judeţului Galaţi, situaţii speciale când paza era asigurată de o fată şi un
tinerii se adunau în grupuri de aproximativ 12-15 perechi, băiat - în satul Căuieşti şi, de asemenea, în Brăhăşeşti.

decembrie 2020 79
Restituiri
Usturoiul folosit la priveghi era adus de obicei de roşu de lână şi un fir de busuioc. Făceau apoi ultimul joc,
fiecare fată. În unele sate din zona Covurlui Nord însă, o sârbă, pe care o continuau şi în ogradă şi, bineînţeles,
căpăţânile ce urmau a fi păzite puteau fi şi ale gazdei. În în stradă. Tinerii din unele sate făceau ultima sârbă în
acest caz se puneau trei, cinci, şapte ori nouă căpăţâni, centrul satului. Pe la opt, ei se despărţeau.
uneori chiar o cunună întreagă, legate cu o panglică În studiul lui Tudor Pamfile, „ploconul” oferit de
roţie, la care se mai adăuga şi un fir ori un mănunchi de fată, băiatului, era ținut într-o covată, ceea ce creează o
busuioc. Totul se aşeza pe o masă rotundă, joasă, numită imagine mult mai arhaică şi mai valoroasă sub aspect
„sânie”. Masa era aşezată la rândul ei pe pat, undeva mai etnografic2.
spre colţul odăii, pentru a nu se ocupa spaţiul de joc şi În alte situaţii, un colac cu aceeaşi greutate era
pentru a uşura paza. dacă spaţiul odăii era neîncăpător, făcut de una din fete, la bună înţelegere cu tot grupul. La
păzitoarele treceau în cealaltă încăpere sau în iatac. miezul nopţii fata îi oferea băiatului colacul: „Primiţi din
În jurul usturoiului se puneau sticlele de vin. Alteori, partea mea acest colac frumos, ca faţa lui Hristos”, spunea
usturoiul, împreună cu firul de busuioc, se lega direct ea repetând o formulă consacrată. „Cu plăcere îl primesc”,
de gâtul sticlei tot cu o panglică roşie. Deseori, usturoiul răspundea băiatul şi îi oferea, la rândul lui, un cadou.
se înfăşura într-o pânză curată, de obicei roşie, într-un După ce o săruta pe fată, el lega colacul cu o panglică
ştergar sau o batistă şi apoi se acoperea cu o sită. Tudor roşie, legătură ce simboliza trăinicia sentimentelor sale.
Pamfile spune „că în părţile Tutovei” se acopereau cu Fata lega şi ea de colac o batistă frumos cusută chiar
o broboadă roşie şi, care în trecut era ţesută în casă (T. de mâna ei, un dar simbolic prin care făcea cunoscut
Pamfile, Sărbătorile de toamnă..., Buc., 1914, p. 139) întregului grup şi, prin aceasta, întregii comunităţi, că
În unele cazuri, se lua icoana de pe perete, se aşeza pe cererea de luare în căsătorie făcută de băiat în prealabil
masă, iar peste ea se puneau legăturile de usturoi. Tot fusese acceptată. În Câşlegi urma nunta.
în zona Bereşti tinerii mai puneau pe masă şi un număr În comuna Cavadineşti se adunau aproximativ 15
de 30 de căţei de usturoi, adică atâţia câte zile are luna perechi de tineri într-o casă. Era preferată de obicei o
noiembrie. Căţeii se numărau apoi la miezul nopţii, după casă nouă, construită chiar în anul respectiv. În a doua
ce se considera că a trecut pericolul. Pentru fiecare căţel jumătate a secolului al XIX-lea, precum şi în prima
lipsă, fata care priveghease stătea nemăritată încă un an. jumătate a secolului al XX-lea, spaţiul locuinţei din
Înainte de a se aşeza la masă, fiecare tânăr înghiţea câte Cavadineşti era ceva mai mare decât al locuinţelor din
un căţel de usturoi, ca să fie ferit de lup. celelalte aşezări sud-est moldoveneşti, ceea ce permitea
Ţinuta sobră, seriozitatea cu care îndeplineau acest adunarea unui număr ceva mai mare de perechi. Se pare
act păzitoarele contrastau cu starea de veselie a tinerilor că această diferenţă dăinuie de mai multă vreme.
petrecăreţi. Atitudinea tinerilor nu însemna însă că ei Fiecare fată trebuia să aducă o găină tăiată,
ignorau valoarea actului, căci prin comportamentul lor curăţată, dar nepreparată. Toată mâncarea se gătea pe
respectau de fapt tot o regulă a ritualului. Să nu uităm că în vatra gazdei. pe lângă găină, care se fierbea şi apoi se
această zonă, chiar şi la priveghiul adevărat, li se permitea rumenea în sobă, se mai preparau sărmăluţe, plăcinte,
băieţilor să se distreze cu cele mai năstruşnice jocuri, gogoşi etc. În alte sate, fata venea cu mâncarea deja
fără ca familia îndoliată să fie afectată. Tinerii se distrau preparată. Usturoiul de privegheat era pus de acasă
jucând hore, sârbe, cântau fluieraşi, cimpoieşi, ţiteraşi, într-un bughet de busuioc, legat cu o fundă roșie şi cu
cobzari. Până în anul 1930, toate petrecerile de orice fel, beteală. Toate buchetele erau aşezate apoi direct pe tavă
erau susţinute numai de rapsozi populari cu instrumente ori erau legate de gâtul sticlelor de vin, sticle aduse de
tradiţionale. Când cei din grup se înfierbântau prea tare, fiecare fată. La miezul nopţii se aşezau mesele. După
iar spaţiul locuinţei li se părea prea strâmt, ei ieşeau în masă reîncepea jocul. Femeia care păzise usturoiul, de
ogradă, unde mai făceau câteva hore şi la răcoare. Spre obicei gazda, intra în mijlocul horei, cu legăturile de
dimineaţă, fata care organizase priveghiul dispărea busuioc şi usturoi puse pe tavă şi juca de una singură în
împreună cu prietenul ei şi cu usturoiul. Uneori, flăcăul ritm cu tinerii, cam în felul în care se face jocul găinii
pleca abia după câteva minute ca s-o caute şi, după un la nunţile din Moldova şi Muntenia. Fiecare fată îşi lua
timp, reapăreau amândoi. Uitându-se spre fată, flăcăul apoi legătura şi pleca acasă, unde o aşeza după icoană,
spunea: „Bună dimineaţa, fată!” Fata ţinea în mână o tavă ca să-i aducă noroc.
pe care se afla un colac mare şi usturoiul fetelor, legat cu În comuna Vârlezi, alături de usturoi, fetele mai
câte un fir de busuioc. Colacul era făcut din aluat simplu puneau şi câte un colac de pâine dospită. După ce se
şi cântărea aproximativ 4 - 5 kilograme. Tinerii făceau termina priveghiul, fata înfigea un căţel de usturoi în
cerc în jurul lor, iar fata îi închina băiatului „ploconul”, mijlocul acestuia. Acasă, colacul era lăsat într-un loc
adică tava cu toate bunătăţile, în timp ce tot grupul chiuia. călduros vreme de o săptămână. Dacă usturoiul răsărea
Începea jocul, băiatul împărţind usturoiul, ce fusese din mijlocul colacului, fata cunoştea că va fi un an
aranjat de către fată cât dispăruse. Fiecăruia din grup, fată 2
Tudor Pamfile, Sărbătorile de toamnă şi Postul Crăciunului,
ori băiat, i se oferea câte o căpăţână de usturoi legată cu fir Buc., 1914, p. 139-140

80 Axis Libri
bun. Acest obicei apare şi în studiul lui Tudor Pamfile, le trebuie! Dacă au adormit! Fete de măritat şi nu sunt în
aproape identic3. stare să păzească usturoiul în noaptea de Sf. Andrei?! Să
Pentru a se mărita cât mai repede, unele fete vezi de-acum ce necazuri o să se mai abată asupra lor”.
aruncau trei căţei de usturoi şi în fântână, imediat după „Dar şi asupra noastră, bâdie, că doar locuim în aceeaşi
miezul nopţii. La fântână trebuiau să meargă neapărat şi cătună”. „Aşa este, dar ce să mai facem de acum?”
legate la ochi. Nici atunci când o mare nenorocire se abătea într-
Uneori, după cum am amintit şi mai sus, flăcăii care adevăr asupra fetelor „vinovate”, nimeni nu se sinchisea de
nu erau primiţi în grup recurgeau la tot felul de şiretlicuri autorii furturilor. Compătimindu-le pe victime, sătenii nu
pentru a distrage atenţia. Veneau de obicei pe prispă şi uitau să precizeze că totul s-a întâmplat numai din vina lor.
strigau: „Arde casa lui cutare! Foc! Săriţi, oameni buni!”. Se respecta, de fapt, una din regulile de bază ale ritualului.
Şi, spre a fi mai convingători, aprindeau chiar un braţ Un detaliu la fel de tragic, dar provocat de alte
de paie sau de stuf în apropierea cazei vizate. Surprinşi, cauze, am surprins şi în satul Brăhăşeşti. Aici, fetele
cei din grup ieşeau afară să vadă focul, hoţii având astfel aduceau la petrecere atât vinul, cât şi muzica. Băiatul
timp suficient să acţioneze. Unii flăcăi din satele Puricani, trebuia să se distreze în acea noapte doar cu fata care
Cotoroaia, Cerţeşti ş.a. se urcau pe casă şi acopereau îl invitase, chiar dacă între ei existau disensiuni. Era
hornul cu un lăvicer. Tinerii erau nevoiţi să iasă afară, în obligat, de asemenea, să bea şi vinul care era adus de
ogradă din cauza fumului, iar rău-făcătorii pătrundeau fată şi care, conform obiceiului, i se oferea numai lui. Au
înăuntru şi furau usturoiul. Furtul usturoiului putea aduce fost de-a lungul anilor, spun bătrânii, mai multe cazuri
mari nenorociri şi celei care oferea casa pentru priveghi. de otrăvire. Moartea unor flăcăi, survenită imediat după
De aceea, în unele localităţi, cum ar fi comuna Suceveni, această petrecere, se poate să nu fie decât o coincidenţă.
usturoiul era păzit neapărat şi de gazdă sau chiar numai de Tot sătenii mai vârstnici susţin însă că este vorba de o
gazdă. În cazul în care pe undeva, pe la o casă, se comitea singură cauză, ortrăvirea. Interesant este că, deşi tot satul
furtul sau cineva din echipa de pază adormea, a doua zi susţine această ipoteză, până în prezent, nu a fost deferit
afla tot satul şi se comenta: „Ai văzut, măi Ioane?! Cică justiţiei nici un caz dubios. Ultimul caz s-a petrecut în
la cutare s-ar fi furat usturoiul”. Dacă, în ultimul timp, anul 1947. De fapt această ignorare a justiţiei face parte
oamenii îşi mai permiteau să mai şi râdă când auzeau tot din legile nescrise ale satului arhaic.
astfel de întâmplări, în trecut, ţăranii nu făceau nici un Un alt amănunt care, luat izolat, pare oarecum
fel de glume în asemenea situaţii. Uneori - ţinând cont de banal şi disolut, a devenit până la urmă un argument
informaţiile primite - consecinţele dispariţiei usturoiului destul de preţios în susţinerea unei importante ipoteze.
erau de-a dreptul catastrofale. Două fete gemene din satul În satul Bălăşeşti fetele aduceau la priveghi o sticlă de
Tălpigi, comuna Ghidigeni, nu au ascuns bine usturoiul şi vin şi o strachină cu trei căpăţâni de usturoi, trei covrigi,
nişte rău-făcători l-au furat. Îl ascunseră după icoană, dar trei felii de zahăr cubic şi câteva boabe de grâu. Până
el l-au găsit, pentru că pândiseră la geam. După puţin timp la descoperirea acestui amănunt (ne referim la cele
s-au îmbolnăvit amândouă şi au murit. În timp ce una era câteva boabe de grâu), ipoteza noastră referitoare la o
coborâtă în mormânt, cealaltă îşi dădea duhul acasă: „Le- posibilă legătură a ceremonialului păzirii usturoiului cu
a pocit moartea, mamă!”, spunea bunica, „pentru că n-au mitul celui de-al doilea furt primordial se poticnea de o
avut grijă de usturoi în noaptea de Sf. Andrei”. S-ar putea întrebare fundamentală: de ce se privegheau doar bulbii
ca această relatare strict autentică, venită prin intermediul de usturoi şi nu şi boabele de grâu sau de alte cereale?
a patru generaţii, referitoare la un incident tragic, petrecut În final, băieţii făceau o sârbă, iar fetele se aşezau
în secolul al XIX-lea, să ne ofere indicii foarte apropiate în mijlocul horei cu străchinile în mână; în străchini
de una din semnificaţiile obiceiului păzirii usturoiului. puneau şi sticlele de vin. După ce se termina jocul,
Nerespectarea regulilor putea atrage deseori pedeapsa fiecare fată îi oferea prietenului ei sticla cu vin. Băiatul
capitală. bea vinul acasă la el, iar după Sf. Nicolae venea la fată cu
Spunem că este vorba doar de una din semnificaţii, aceeaşi sticlă umplută cu vin din propria cramă.
deoarece studiul minuţios al datelor culese din teren ne- O informaţie deosebit de valoroasă am primit şi
au dezvăluit şi altele, una din ele fiind total opusă celei din unele sate aflate în partea de nord-vest a subzonei
citate mai sus. Furtul usturoiului apare, în acest caz, Horincea. Aici usturoiul se aşeza tot pe masă, sub o sită.
ca un act ritual pozitiv. De remarcat, în acest context, O fată îl păzea cu mare atenţie, dar după cum ne-au
încă un amănunt destul de important. Chair dacă relatat sătenii mai vârstnici, la miezul nopţii usturoiul
autorii furtului erau cunoscuţi de către comunitate ca trebuia furat neapărat, indiferent de vigilenţa fetei. După
fiind, deseori, răii satului, această faptă a lor era doar comiterea furtului, se producea o adevărată explozie de
comentată şi nu condamnată: „Ai auzit, măi bâdie, că a bucurie. Toţi tinerii se înviorau: Hai, mă, să petrecem
lui cutare, cu gaşca lui, a furat usturoiul fetelor?” Păi, aşa de acum, că s-a furat usturoiul!” În aceste sate, scopul
3
Tudor Pamfile, Sărbătorile de toamnă şi Postul Crăciunului, final al priveghiului nu era deci păzirea cu orice preţ a
Buc., 1914 usturoiului, ci neapărat furtul lui.

decembrie 2020 81
Restituiri

Apa în culturile și religiile


diferitelor popoare (IV)

Spiritele sau divinitățile apelor

În gândirea arhaică, tot ceea ce este vizibil are o zână, un duh, un


spirit protector. În acest sens vechii turci erau convinși că apa deținea
și ea una dintre aceste forme. Religia sau mai bine zis credința lor era
bazată pe Gök Tangrı (Zeu sau Dumnezeul Cerului), ceea ce le permitea
să creadă în existența forțelor divine și a spiritelor protectoare.
Vechii turci din Altai credeau că există două spirite în lume:
Talay-Han și Yayık Han. Talay-Han era stăpânul mărilor și oceanelor,
iar Yayık-Han al izvoarelor și apelor curgătoare. Casa lui era situată
într-un loc unde se uneau 17 mări. Era stăpânul tuturor apelor de
pe suprafața pământului. Chiar și râului Ural i se mai spunea râul
Yayık. Se pare că Talay-Han era un zeu străin care venea din afara
Panteonului Zeilor din Altai. E mult mai probabil ca adevăratul și
cel mai vechi zeu să fi fost, totuși, Yayik-Han (Çoruhlu 2006: 33-34).
Spiritele aveau rolul de a regla, îmblânzi natura în situații de catastrofe
și dezastre naturale.
Existau și spirite rele care cauzau boli și dezastre. Atunci erau
chemate spiritele bune care interveneau și reglau aceste dezechilibre.
Conform credinței mitice, când se mergea la apă sau se trecea peste
ea, fiecare om, mai întâi, dădea respectuos binețe apei care-i ocrotea
cu puterea ei magică. Altfel, spiritul apei se supăra, îl blestema și se
răzbuna (Beydili 2005: 504). Spiritele din iezere, râuri, lacuri și fluvii
au fost întotdeauna sprijinul turcilor fiind mereu în relație strânsă, fără
a fi considerate însă mai presus de Dumnezeu (Ögel 2002:). Relațiile
dintre om și ele erau atât de strânse, încât se putea apela la ajutorul lor
fără teamă. Credința în pământ și apă avea o profundă semnificație, cea Gülten
de „patrie”. Fiecare rugăciune spusă de turci se încheia cu următoarea
Abdula-Nazare
frază: „Dumnezeu să nu ne lase ținutul și apele nesupravegheate”.
scriitoare
Rolul spiritelor în protecția patriei apare clar în înscripția
Tonyukuk. Când dușmanii au atacat patria Gökturcilor, Dumnezeul
Cerului a trimis spiritele Umay şi Yer-Su care i-a ajutat să-i învingă pe
atacatori. Și în zilele noastre, diada pământ-apă este un simbol sacru,
pe care locuitorii de neamuri turcice din Asia Centrală îl respectă cu
sfințenie, așa cum sunt considerați sacri și munții Tamag, Iduk, Iduk
Bas, cu toate apele lor (Inan 2000: 48).
În cartea lui Dede Korkut apar multe povestiri care subliniază rolul
de sfințenie și protecție conferit apelor prin spiritele care le protejează.

82 Axis Libri
Într-una din ele găsim scris: „Când vorbesc despre o permisiunea să ia ceva. De exemplu: apă de izvor,
fântână adâncă, spun de fapt despre o fântână foarte o creangă din pădure, o pietricică, chiar. Cei care
importantă, unde Dumnezeu a avut grijă să trimită respectau aceste reguli erau mereu ajutați de spiritele
spirite protectoare…” (Ergin, 2006: 152). locului.
Credința turcilor yacuți în spiritele apelor Trebuie precizat că turcii credeau că fiecare
este atât de puternică încât în fiecare an au grijă să lucru are un spirit: muntele, câmpia, pomul, apa,
le aducă ofrande. Astfel, pescarii yacuți, înainte casa, via, drumețul etc.
de a porni primăvara la pescuit, se întâlnesc la De exemplu, dacă casa era ținută curată și
marginea râului İççisit și sacrifică o vacă stearpă. îngrijită, gospodarii ei trăiau fericiți în ea, spiritul
Carnea sacrificată împreună cu pește și băutură sunt drumurilor avea grijă ca toate călătoriile să fie de bun
oferite spiritului respectiv. După acest ritual începe augur, iar spiritul viei să fie recolta bogată.
anotimpul pescuitului. De aceea, și astăzi chiar se păstrează un dialog
Spiritul Ukula Toyon este un spirit care se cu aceste spirite nevăzute, dar care însoțesc viața
supără repede și devine răzbunător pe cei care nu spiritual-mistică a omului. Spre exemplu, atunci
păstrează apa râului, a lacului, a izvorului sau a când un turc intră în vie, spune: „Bună ziua, Stăpân
iezerului, curată. Asemenea spirite își găsesc loc în al viei, am venit să-ți gust poamele…”, iar la plecare:
multe legende și povestiri, cum ar fi legenda turcilor „Rămâi în grija lui Dumnezeu. Eu am plecat, stăpân
azeri de mai jos. al viei, dar mă voi întoarce din nou”. Acest salut se
„Se spune că, de mult, foarte de mult, fetele spune cu glas tare și sincer, deoarece cei ce le rostesc
din zona Amudapir, într-o zi de primăvară însorită sunt convinși că spiritul viei îi aude. Același ritual
au pornit să culeagă flori proaspete din poienițele este aplicat și spiritului apelor. Pentru a se îndepărta
munților. În timp ce culegeau florile multicolore, spiritele rele, cei ce mergeau să ia apă, mai întâi se
în fața lor apăru un lac nu prea mare, dar adânc, stropeau între ei cu apă pusă în recipient de aur
cu o apă limpede precum cristalul. Imediat, fetele (Calafat 1995: 32).
se dezbrăcară și începură să se scalde. În timp ce În a doua poveste din cartea Dede Korkut,
se scăldau, trei dintre ele au scuipat în apă. Îndată, cuvintele spuse râului Salur Kazan sunt similare
apa dispăru, iar cele trei fete care murdăriseră apa cu imnurile pe care șamanii le spun spiritelor care
cu scuipatul lor rămaseră agățate cu capul în jos de protejează pământul și apa (Inan 1998: 492):
stânca muntelui. Printre florile și plantele din jur,
celelalte fete zăriră două morminte și o voce le spuse: Tu, ce te joci cu vasele făcute din arbori!
Dacă veți ridica peste cele două morminte o cupolă, Tu, ce faci ca Hasan și Hüseyn să tânjească
apa va reveni și fetele acestea vor fi salvate. Celelalte după tine!
fete au plecat repede acasă, au povestit părinților cele Tu, ce faci ca bostănăriile și podgoria să ducă
întâmplate, iar sătenii au pornit de au ridicat câte o dorul tău!
cupolă deasupra fiecărui mormânt. Îndată apăru și Apă a cununiilor lui Ayșe și Fatma!
râul, iar fetele pedepsite scăpară și ele.” Tu, ce ostoiești setea cailor obosiți !
Sensul acestei povești arată că cei care nu Tu, ce dai apă cămilelor și caravanelor
respectă apa sunt pedepsiți. În mitologia turcă, Și oilor însetate ce se odihnesc apoi în jurul
tătară și cea din Altai, fiecare sursă de apă are un tău!...
spirit protector. Ele poartă haine ușoare și trăiesc în
palatele din adâncurile apelor, printre stânci. În unele În narațiunile diferitelor popoare turcești,
credințe, sirena este o entitate fără sex, pe jumătate spiritele apelor sunt cunoscute sub diferite denumiri.
pește, pe jumătate femeie. Turcii respectau și spiritele apelor subterane, cărora
Este imposibil să înțelegeți mișcările acestor le ofereau în diferite ritualuri și diferite băuturi și le
spirite pentru că, dintr-o dată, ar smulge barajele, aduc sacrificii animaliere - mai ales pescarii, care
ar determina oamenii să se înece sau ar produce doresc să pescuiască o mulțime de pești. Înainte de
revărsări de ape. a merge la pescuit, leagă bucăți de țesătură colorată
De asemenea, se spune că se pot deghiza în la un fag, numite „coloma”. În plus, ceaiul și laptele
păsări și șerpi. Conform credinței celor din Hakasia, sunt turnate în focul din apropierea fagului, pentru
pentru că numărul acestor spirite este atât de mare a consolida speranța că vor avea parte de o pradă
și pentru că nimeni nu le-a văzut niciodată, au fost bogată. Copacii, apa și focul se reunesc în acest ritual
numite „invizibilii”. Sunt foarte binevoitoare. De magic săvârșit înainte de vânătoare, reunind credința
aceea, când se ajungea în locurile unde se presupunea turcilor în misterul desăvârșirii spirituale.
că acestea există, oamenii le dădeau binețe, iar la
plecare le spunea: „rămâneți cu bine” și le cereau (Va urma)

decembrie 2020 83
Restituiri

GABRIEL BADEA-PĂUN (II)

Începând cu anul 1890, și mai ales în perioada interbelică,


călătoriile pentru perfecționare în Franța devin frecvente pentru tinerii
artiști români. Pictorii români se inspirau din imaginea orașului, unde
erau temporari, dar și din scene familiare, care evocau Parisul atât de
animat. Cel mai înfocat în acest sens a fost Theodor Pallady, dar și
Schweitzer-Cumpănă, cu peisajele din cartierele sărăcăcioase, sau
Emilian Lăzărescu cu scenele de cabaret1.
Grigorescu a ajuns la Barbizon în anul 1862, când s-a înscris
la Școala de Arte Frumoase, și revine anual până în anul 1868, atras
de ideile renumiților pictori peisagiști: Théodore Rousseau, Jules
Dupré, François Millet, de la care învață tehnica peisajului-portret,
caracterizat printr-un clarobscur și tușe netede.
Modalitatea aceasta de a picta în aer liber era total necunoscută
pe atunci în România, și se va impune drept concept estetic pentru
artiștii de la 1890, când efectele de lumină și atmosfera din anumite
momente ale zilei vor fi redate în pictură2.
Coloniile artistice, ca și atelierele Școlii, erau locuri privilegiate
de întâlnire între artiștii români sau străini. Astfel, Aman s-a
împrietenit cu Barbu Iscovescu în atelierul lui Martin Dröling, pe
care îl frecventau împreună. Grigorescu îl întâlnește pe tănărul Ioan
Andreescu în pădurea de la Fontainebleau în anul 1879, când îi face
un portret3.
Cea mai mare ambiție a unui artist, după ce termina școala, era
de a expune la Salonul Oficial, care avea o autoritate recunoscută. În
Radu Moțoc
fiecare an, vreme de o lună, Societatea Artiștilor francezi organiza, inginer, publicist
începând cu 1890, o expoziție de pictură cu două categorii distincte:
pictori francezi și străini. Sălile prezentau picturile artiștilor în ordine
alfabetică, pentru identificarea ușoară a pictorului.
Odată dobândită recunoașterea publică pariziană, ea impunea
respectul publicului românesc. Statul francez nu cumpăra decât
puține opere de artă ale artiștilor străini, dar a fost o excepție când
1
Badea-Păun, Gabriel. Pictori români în Franța: 1834-1939. București: Editura NOI
Media Print, 2012, pag. 28
2
Ibidem, pag. 29
3
Ibidem, pag. 32

84 Axis Libri
Împăratul Napoleon al III-lea a achiziționat un studiat, au expus sau au călătorit în Franța în
tablou realizat de Grigorescu intitulat Buchetul perioada indicată:
de flori4. Singura expoziție reprezentativă a artei
românești interbelice a fost cea de la Expoziția Aburel, Paul
Internațională din 1937. Galați, 10 mai 1877 – București 1949
Pavilionul românesc, realizat după planurile Domiciliul: 36, rue Saint-Sulpice, Paris
arh. Duiliu Marcu și avându-l președinte Fiul unui cunoscut farmacist din comunitatea
organizator pe Dimitrie Gusti, avea o influență armenească a orașului Galați, a studiat la École
romană și bizantină, a cărei tradiție era încă vie Nationale des Arts Decoratifs, sub direcția lui Jean-
în România. Statuia în mărime naturală a regelui Pierre Laurens (1875-1932), din 1907 până în 1928,
Carol al II-lea domina holul de onoare. Subsolul când revine la București, unde se remarcă prin
era un adevărat muzeu al vânătorii și al turismului. activitatea sa de conferențiar despre tehnica artei
La parter era zona economică, prezentată sintetic. picturii la Școala de Arte Frumoase și la nou creata
Etajul al treilea era ocupat de o galerie cu opere de Societate Radiofonică. În 1932, începe să decoreze cu
artă. Toate cele trei nivele erau decorate cu fresce o frescă de mari dimensiuni holul mare al Palatului
realizate de Jean Al. Steriadi, Theodorescu-Sion, Telefoanelor din București, frescă nefinalizată în
Olga Greceanu și Costin Petrescu, care evocau momentul inaugurării din 1935, și din păcate
istoria și tradițiile românești5. distrusă în prezent. Episcopul Cosma al Dunării
La finalul acestui capitol complex, Gabriel de Jos (1873-1948) îi permite în 1937 să activeze și
Badea-Păun avea să exprime o concluzie: „Artiștii ca pictor bisericesc, realizând împreună cu Nicolae
români aveau să profite de Paris ca loc de formare Mantu (1871-1957) frescele bisericii armenești
și de expunere diversă, precum și de o critică de Sfânta Maria din Galați. A organizat două expoziții
artă sofisticată a expozițiilor. Odată întorși în personale la București, în 1926 și 1928; a participat
țară, ei transformă nu numai arta românească, la Salonul Oficial din 1927 și la Salonul Oficial de
ci și întreaga viață artistică, încercând să imite gravură din 1928, de unde i-au fost cumpărate
modelele franceze: pun bazele unor academii libere lucrări pentru colecțiile statului8.
de pictură, creează noi structuri de expoziție și
încurajează dezvoltarea presei consacrate Artelor Mulți din pictorii prezentați au pe lângă
Frumoase”6. datele biografice și imagini ale unor tablouri, care
Al doilea capitol de mare amploare, care îi caracterizează.
cuprinde prezentarea a 332 de pictori, avea să fie Este o lucrare care impresionează prin
prefațat de Gabriel Badea-Păun cu referiri asupra multitudinea informațiilor legate de pictori, unii
acestei părți din volum: „Repertoriul cuprinde din ei aproape necunoscuți publicului larg.
pictorii și graficienii, care au activat pe teritoriul
considerat istoric al României, care au studiat, au 6. O ediție specială este consacrată poeziilor
expus, au călătorit ori s-au stabilit în Franța, între scrise de Carmen Sylva. Frumos copertată, cu
1834 și 1939. Este menționată atât participarea la viața semnătura reginei și deasupra este imprimată
artistică și activitatea lor în Franța, cât și cariera lor Stema Regală a României. Această superbă carte,
românească. Titlurile operelor sunt citate în original, intitulată FLUTURI SĂRUTÂNDU-SE, a fost
cu locul și momentul în care au fost expuse, cu editată de Curtea Veche Publishing în anul 2013,
toate indicațiile arătate în catalog, dimensiuni, preț, sub coordonarea lui Gabriel Badea-Păun9.
posesorul la data expunerii, precum și cu actualul lor Volumul dedicat Reginei Elisabeta a României
loc de păstrare. Notele biografice ale artiștilor sunt a fost prefațat de Principele Radu, care amintește
aranjate în ordine alfabetică”7. de acest eveniment: „La 10 mai 2016, vom celebra
Pentru exemplificare, am ales primul pictor un secol și jumătate de când Statul român, prin
care deschide această pleiadă de artiști care au promulgarea de către Carol I a Constituției din 1866,
4
Ibidem, pag. 36 își asigura locul în Europa și așternea drumul către
5
Ibidem, pag. 37 8
Ibidem, pag. 45
6
Ibidem, pag. 40 9
Gabriel Badea-Păun, Fluturi sărutându-se. Cugetări și poezii,
7
Ibidem, pag. 41 Curtea Veche, București, 2013.

decembrie 2020 85
poetică a primei noastre regine a devenit aproape
necunoscută noilor generații. Singura ediție
din poezia Carmen Sylvei am publicat-o noi, în
1998, la Editura Eminescu, într-un tiraj limitat,
rapid epuizat. Manuscrisele reginei, depozitate
de Al. Tzigara-Samurcaș la Biblioteca Centrală
Universitară din București, cele mai multe au ars în
decembrie 1989, când a fost incendiată biblioteca.
Volumul de față este alcătuit dintr-o selecție
de traduceri din poezia Carmen Sylvei, aleasă dintr-
un număr de peste 200 de piese, criteriul fiind acela
al calității traducerii în raport cu originalul.
Am organizat volumul pe cicluri tematice,
pentru a sublinia principalele teme din creația
Carmen Sylvei”11.
Temele abordate și selectate de Gabriel
Badea-Păun sunt următoarele: despre viață,
umanitate, iubire, fericire, suferință, spirit, artă,
datorie, trufie și politică.
Dar ce este demn de remarcat este punerea
în valoare a unei biografii redactată cronologic pe
26 de pagini, de la naștere, 22 mai 1814, și până
la 2 martie 1916, când regina a decedat. Sunt
amintite evenimentele importante din viața Reginei
lumea democratică și liberă. O carte scrisă de prima Elisabeta, selectate cu multă pricepere de Gabriel
Regină a României, Elisabeta, nu poate, așadar, ignora Badea-Păun.
contextul politic, istoric, cultural, militar și diplomatic Volumul este frumos ilustrat cu imaginile
în care ea a trăit. Înrudită cu aproape toate Casele Reginei Elisabeta în diferite perioade ale vieții.
Regale ale continentului, Regina a lăsat, în cultura Lansarea cărții a fost făcută la Librăria
română și în cea europeană, o urmă de neșters. Cărturești, în data de 3 septembrie 2013, în prezența
A vorbit fluent șapte limbi stăine și a publicat Alteței Sale Regale Principele Radu al României,
cărți de literatură în aproape tot atâtea limbi. A fost a d-nei Irina-Margareta Nistor și al d-lui Adrian-
o fină cunoscătoare a folclorului, a prozei și a poeziei Silvian Ionescu.
din România ei, o protectoare asiduă
a Academiei Române, a artelor,
spitalelor, școlilor și asociațiilor de
binefacere. Elisabeta a fost un model
de discreție, iubire și generozitate”10.
În Nota asupra ediției, Gabriel
Badea-Păun avea să facă unele
precizări legate de această carte: „Cu
nenumărate prilejuri, în ultimii ani
ai vieții, Carmen Sylva își exprimase
dorința ca întreaga ei operă literară
să vadă lumina tiparului în versiune
românească. Primul pas pe această
cale a fost făcut de către Alexandru Lansarea cărții la librăria Cărturești
Tzigara-Samurcaș. Dar opera
11
Ibidem, pag. 8
10
Ibidem, pag. 6 (Va urma)

86 Axis Libri
Restituiri

Constantin Rîpă
muzicolog și poet

,,Prin coloritul unei toamne am plecat/ La școli înalte în străine lumi/ De-
atunci n-am mai aflat nicicând/ Calea întoarsă la părinți și la străbuni” .(Copil
stingher)
Muzicologul Constantin Rîpă, una din cele mai complexe personalități
din viața artistică românească, s-a născut la 03/08/1938 în Smulți, jud. Galați,
într-o modestă familie de țărani. După absolvirea Școlii Pedagogice în 1955,
timp de un an va profesa ca învățător în comuna Corni, apoi va deveni student
la Cluj, la Conservatorul de Muzică „Gh. Dima”. În 1962 termină studiile și va
rămâne asistent la catedra de teorie-dirijat, urmând și facultatea de compoziție
la clasa maestrului Sigismund Toduță, având îndrumători și pe Tudor Jarda,
Dorin Pop, cărora le va dedica, în însemnările sale, amintirea și recunoștința sa.
Cercetător, compozitor, dirijor, muzicolog, poet, profesor universitar,
Constantin Rîpă este unul din muzicienii care au promovat muzica
contemporană în special românească. În descrierile lui, din vol. ,,Jumătatea mea
de veac XX. Însemnări”, descrie munca de compozitor, consumul fizic uriaș,
căutarea continuă, alegerea celor mai potrivite soluții, cu o intensitate psihică
extremă, realizând în final dilema propriu-zisă a muncii sale. Într-un interviu cu
Iosif Sava, întrebat ,,de ce nu ați cântat muzica din Renaștere?”, Constantin Rîpă,
spirit sensibil și rebel, răspunde cu naturalețe și sinceritate : ,,Eu sunt Leu și leul
nu merge pe cărări bătătorite” (Adrian Țion: C. Rîpă - Muzicianul și poezia).
Din 1987 deține titlul de
doctor în muzicologie cu teza,
„Ideea mioritică în creația cultă
românească”, problematică
Ada Tăbăcaru determinată de conștientizarea
bibliotecar, Biblioteca riscului că piesele sale sunt
Județeană de un total lirism, lucru pe
„V.A. Urechia” care nu şi-l dorește, un lirism
care practic pune în umbră
muzica românească, ,,un lirism
contemplativ (mioritic) ce
numai învăluie, nu angajează”.
A susținut conferințe,
concerte-lecții, emisiuni
radiofonice și de televiziune.
A scris muzică de teatru, Constantin Rîpă

decembrie 2020 87
simfonică, de cameră, vocal-instrumentală și corală, lucrări
didactice. A scris tratate de teoria muzicii, cărți de solfegii
și dictat muzical, împrospătând materialul didactic prin
introducerea de teme din foclorul românesc: 45 de lucrări
pentru cor; 28 de lucrări pentru cor de copii; patru cicluri
de lieduri; 16 lucrări simfonice; 30 de lucrări pentru muzică
de cameră și numeroase lucrări instrumentale. Oratoriul
,,Mirabila sămânță” este compus pe versurile poetului
Lucian Blaga, alte lucrări fiind scrise pe versurile lui
Mihai Eminescu, Otilia Cazimir, Vasile Voiculescu. Pentru
întreaga sa activitate muzicală, Maestrul Constantin Rîpă a
fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler
oferit de Președintele României.
În 1969, Constantin Rîpă a creat corul Antifonia,
compus în întregime din studenți, care a avut ca scop
promovarea muzicii contemporane, conștient de reprezintă o mare lecție de viață și mare lecție profesională”
supremația ansamblului Madrigal și a tehnicilor maestrului (Constanța Cristescu – muzicolog). Autorul ne prezintă o
Marin Constantin, însă animat de posibilitățile expresive viziune personală, dar obiectivă asupra relațiilor umane
ale vocii umane și a experimentului permanent. în perioada comunistă, ascensiunea unor studenți pe care
Acest ansamblu devine cea mai însemnată formație i-a promovat și care ajung să se comporte dictatorial în
corală din România. Împreună cu Antifonia, participă la Universitate - chiar și față de mentorii lor, sau în instituțiile
concursuri internaționale în Olanda, R.F.G., Austria, Italia, de cultură.
Anglia, Ungaria, Franța, Belgia, Iugoslavia, unde este Creatorul de muzică este adeptul poeziei de
deosebit de apreciat, câștigând numeroase premii. dragoste, călăuzit de opera lui M. Eminescu, G. Coșbuc,
Dante spunea că ,,Un canzone e o compoziţie din Șt. O. Iosif, G. Topârceanu, urmat de Ion Barbu, Pillat și
cuvinte puse pe muzică” iar Constantin Rîpă este însoțit Nichita Stănescu, o poezie nu romantică ci realistă, uneori
permanent de două pasiuni: muzica și poezia. Calitatea nostalgică. El crede că „poezia trebuie lăsată în starea ei
unui poet sau a unui muzician este prezența peste tot, asta naturală de exprimare”.
îl face pe cititor sau pe ascultător să se aplece la ceea ce Adrian Țion, scriitor şi critic literar, îl consideră
vede sau aude, la povestea cuvintelor sau la jocul notelor pe Constantin Rîpă un adorator estetic al femeii, care a
pe portativ. adunat poezii de dragoste pline de tensiuni, trăiri, înălțări
Poetul, ca și muzicianul, se dezgolește pe sine, în sublim sau simple capricii, nehotărâri sau simple ezitări,
dăruiește cu bucurie, fără prefăcătorie, căci în artă nu există în care întâlnim dedublarea sinelui, confesiunea.
asta, nici un artist nu poate prezenta ce nu are. Constantin Rîpă este un exemplu și o personalitate
,,Poezia mea este în totalitate gândită și scrisă pe în rândul intelectualilor din Transilvania, o prezență
furiș. Totdeauna mă simt ca un licean când sunt surprins inedită, a cărei forţă şi consistenţă este apreciată, de la care
de cineva scriind poezie și mă grăbesc să ascund nu am învățat că prin muzică și poezie învingem timpul, un
numai producția dar chiar și faptul că făceam așa ceva poet nedespărțit de muzică, un muzician nedespărțit de
în momentul respectiv. Care este substratul acestei jene poezie.
a mele față de poezia mea?” scrie în 30 ianuarie 1991, în La Cluj, departe de satul natal, călătorește și visează
,,Jumătatea mea de veac XX. în și la amintirile copilăriei. ,,Plâng amar/Casele satelor
Constantin Rîpă a publicat începând cu anul 2000 noastre/De oameni bătrâni și sărmani/Cu cale bătută-n
următoarele volume de versuri și proză: „Îmbrățișata mea – zadar/În miile lor de ani” (Sat). Rândurile acestea reprezintă
poeme erotice” (2000); „Joc de-a timpul” (2001); „Nașterea un omagiu pentru omul Constantin Rîpă, coleg de școală
de-a doua (retropoeme despre trecut și ororile comuniste), pedagogică cu mama mea, care ajuns în celălalt capăt de
„Reistorie”, „Jumătatea mea de veac XX” (2002); „Poezii țară, a dus dorul toata viața acestui oraș, și s-a simțit uitat
întârziate” (2003); „Poezii impersonale” (2006); „A doua de concitadinii săi. Avem datoria și bucuria de a descoperi
ivire” (2008); „Deceniul meu de veac XXI”, „Fiindu-ți valoarea operei muzicale și poetice a unuia dintre cei mai
aproape” (numai de dragoste) (2013); „Poezii finite” (2014); talentați și prolifici autori români contemporani. Erau toți,
„Poezii salvate” (2016); „Ziceri”, „Non Credo” (2019). colegii mei/De școală primară/Și toți credeam/Mai ales în
Sesizăm caracterul de comentator literar și filozofic seri cu lună/Că vom rămâne veșnic/Împreună/Azi, acel
al autorului în „Jumătatea mea de veac” și „Deceniul meu timp/Trăiește în mine și mă doare/De n-am loc sub soare.”
de veac XXI”, implicarea sa în social și politic, “ lucrări care (Colegii mei).

88 Axis Libri
Ana-Maria Cocoș
cea mai tânără membră a
Filialei Galați a U.A.P.R.
Opțiunea pentru figurativ

Cu pictura și grafica Anei-Maria Cocoș am venit în contact


pentru prima oară în 2018, într-o expoziție a studenților de la
Facultatea de Arte, deschisă în holul Universității „Dunărea de
Jos”. Atunci am cunoscut-o și în persoană. Printre lucrările văzute,
majoritatea abstracte, tablourile ei, cinci din câte îmi amintesc, făceau
o notă discordantă, se detașau net prin claritatea imaginilor, asigurată
de desenul precis, compoziție și cromatica de o deosebită sensibilitate.
Știu că am schimbat câteva fraze cu ea și am rămas impresionat că
la acea vârstă stăpânește atât de bine meșteșugul picturii și că este
adepta artei realiste. Am urmărit-o mai apoi prin lucrările prezentate
la Saloanele Filialei Galați a U. A. P. R. și m-am bucurat de evoluția ei.
Ana-Maria Cocoș s-a născut la 25 iunie 1996 în Galați. Încă din
copilărie a manifestat înclinații pentru desen și actorie. A absolvit Liceul
de Artă „Dimitrie Cuclin’’ Galați, secția Pictură Monumentală, clasa
profesoarei Gabriela Georgescu (2015) și Facultatea de Arte, Secția
Pictură din cadrul Universității „Dunărea de Jos” Galați (2018).  A
urmat apoi studii masterale la Universitatea Națională de Arte din
București, Facultatea de Arte Decorative și Design, specializarea
Artă Murală, finalizate cu lucrarea „Optic Delirium”, coordonator -
prof. univ. dr. Lisandru Neamțu (2020). Și-a organizat două expoziții
personale („Contradicții artistice”, Foaierul Teatrului Național de
Operă și Operetă „Nae Leonard”, Galați, 2017; „Sentimente”, grafică,

Corneliu Stoica
scriitor, critic de artă

Ana-Maria Cocoș

decembrie 2020 89
Dulcele vis al unei nopți de vară, creion colorat, Dor de nestemate, pix colorat, creion
40 x 50 cm, 2017 grafit, 60 x 47 cm, 2019
împreună cu Ana-Maria Gheorghe, fotografie, impuls al entuziasmului vârstei, Ana-Maria Cocoș
Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, Galați, 2018), a optat pentru prima, modelul urmat fiindu-i
iar din 2018 expune la Saloanele Filialei Galați a mentorul său, pictorul Gheorghe Miron, adept al
U. A. P. R. De asemenea, a participat la mai multe novorealismului, curent fundamentat de pictorul
manifestări colective de profil: „In memoriam”, american de origine rusă Alexey Steele din Los
Galeria de Artă , Focșani , Mărășești, Mărăști, Soveja Angeles, care respinge arta elitistă din secolul
(2017); „Mărturisitori creștini”, Muzeul Istoriei, al XX-lea, pune accent pe măiestria artistică și
Culturii și Spiritualității Creștine de la „Dunărea consideră că frumusețea este esențială pentru viață,
de Jos”, Galați (2016, 2017); Expoziție în cadrul iar promovarea frumuseții prin creație reprezintă
Universității „Dunărea de Jos” Galați – parteneriat însăși întâlnirea cu divinul. „Veșnic în căutarea
între Facultatea de Arte, Departamentul de arte frumosului, a identificării acestuia, mărturisește
plastice și Facultatea de Economie și Administrarea Ana-Maria Cocoș, am ales drumul figurativului,
Afacerilor, Galați (2016); Participare în cadrul care m-a surprins prin amploarea, diversitatea și
Evenimentului „Noaptea cercetătorilor’’ (2016, complexitatea lui, dar a constituit în același timp și
2018); Expoziție în cadrul Universității „Dunărea o provocare pentru mine, un artist tânăr, la început
de Jos”, Galați - parteneriat între Facultatea de Arte, de drum, care non-stop s-a lăsat ghidat de vise și
Muzeul de Artă Vizuală și Galeriile de Artă „Nicolae ambiții”.
Mantu” (2018); „Suflet către suflet”, expoziție în Cu un astfel de crez artistic, este de așteptat
cadrul Universității „Dunărea de Jos” Galați (2018); ca în creația ei să întâlnim subiecte și motive în
Expoziție la Centrul Cultural „Dunărea de Jos’’ reprezentarea cărora tânăra pictoriță să cultive
Galați, ART STUDIO (2018); Salonul Național de frumosul natural și uman cu mijloacele plastice
Plastică Mică Brăila (2020); Saloanele Moldovei, pe care le are la dispoziție. Portretul, natura statică
Bacău – Chișinău (2020); Bienala Națională de și florile sunt genurile în care s-a exprimat într-o
Artă „Camil Ressu”, Galați (2020). În 2019 a primit măsură mai mare până acum, lăsând să se vadă
Premiul pentru debut al Filialei Galați a U.A.P.R. calitățile ei de bună observatoare a realității, de
la Gala Artelor, la Bienala „Camil Ressu”, lucrarea stăpânire a științei desenului și artei coloristice, de
sa „Simfonia Anei” (pix negru, 40 x 50 cm) a fost pătrundere în psihologia personajelor sau de redare
nominalizată pentru a fi premiată la Secțiunea a materialității obiectelor în cazul naturilor statice.
Grafică și tot în acest an a fost admisă ca membră În portretistică, am apreciat tablourile ale
a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Este cea căror protagoniste sunt regretata actriță americană
mai tânără membră care activează în cadrul Filialei Ava Gardner și Madonna, regina muzicii pop,
locale a U.A.P.R. cărora artista le-a pus în valoare frumusețea
Între pictura figurativă și cea nonfigurativă, și sexualitatea feminină, chipul tinerei din
pe care le-a cultivat un timp concomitent dintr-un „Domnișoara în alb-negru”, cufundată în gânduri

90 Axis Libri
și cu o privire melancolică, inocența copilului
din „Dulcele vis al unei nopți de vară” sau figura
aproape împietrită de dezamăgire (ca urmare a
unui vis spulberat) a doamnei din „Cândva …
regina ta”, o compoziție portretistică expresivă, cu
multe elemente decorative, figurate cu o ingenioasă
fantezie. De asemenea, portretul pictorului
Gheorghe Miron, unde acesta este înfățișat într-o
ipostază meditativă, este remarcabil. Numai în alb-
negru, folosind tehnica clar-obscurului, Ana-Maria
Cocoș a creat nu numai un admirabil portret fizic
al artistului, ci, pătrunzându-i în forumul lăuntric,
a reușit să-i reliefeze în expresia chipului și trăsături
de ordin moral, precum înțelepciunea, demnitatea, Enigma, pix colorat, grafit, 50 x 70 cm
capacitatea de a face bine semenilor, dăruirea cu „Enigma”, „Legendă”, „De drag și de durere”, „Dă-i
care își călăuzește discipolii pe drumul adevăratei timp, timpului!”, „Efemer”, „Dor de nestemate”,
arte. În aceeași tehnică sunt realizate și portretele „Trădare înainte de apus”, „Confruntarea”. Corolele
celor două personaje feminine din lucrările florilor, tijele lor, frunzele, toate elementele care
intitulate „Lirica privirii” și „O dorință”. Dacă în alcătuiesc compoziția tablourilor sunt configurate
prima, autoarea apelează la o redare gradată a cu meticulozitate în cele mai mici detalii, în stil
umbrelor și luminii, în cea de a doua, ea folosește hiperrealist. Ana-Maria Cocoș este o excelentă
contraste puternice între zonele luminoase și cele desenatoare și o coloristă a cărei materie picturală
întunecate. Autoarea și-a scrutat și propriul chip, este luminoasă și strălucitoare, proaspătă,
tabloul „Extazul Anei” fiind un autoportret, în care transparentă, așezată în acorduri armonioase,
figura acesteia răsare ca o efigie luminoasă de pe un exprimând vitalitate, puritate și eleganță. Putem
fundal întunecat. spune că frumosul spre care năzuiește este
Naturile statice și florile, lirice prin excelență, omniprezent.
sunt compuse cu o sensibilitate deosebită. Poezia se Ana-Maria Cocoș se află la începutul carierei
revarsă cu dărnicie din fiecare lucrare. Recuzitele sale artistice. Breasla plasticienilor și nu numai
folosite trădează o preferință pentru obiecte cu o îi apreciază prezența lucrărilor ei în manifestările
vădită încărcătură simbolică sau ascunzând sub colective organizate pe plan local și național.
haina metaforei taine și semnificații adânc umane Premiul pentru debut, primit la sfârșitul anului
(pocale, clepsidre, sfeșnice, vase din ceramică trecut în cadrul Galei Artelor și nominalizarea
neagră, rame somptuoase etc.). De aici și titlurile lor: la Bienala Națională „Camil Ressu” sunt dovezi
convingătoare în acest sens. Ea este o
speranță a plasticii gălățene, însuflețită de
dorința de a crea opere de artă viabile, care
să o reprezinte, să emoționeze și să rămână
în timp. „Prefer, declară tânăra pictoriță și
graficiană, să fiu un artist responsabil, dornic
să dau la iveală în creația mea unor trăiri,
sentimente, taine, într-un limbaj plastic cât
mai realist cu putință, considerând că nu o
pată de culoare, aruncată pe o pânză, care
creează un efect accidental mai mult sau
mai puțin înțeles, poate fi numită artă”. Îi
urăm mult succes și împliniri pe măsura
aspirațiilor și eforturilor investite în nobila
Trădare înainte de apus, acrilic, Natură statică (Saloanele Moldovei dar greaua activitate pe care și-a asumat-o,
pix colorat, 80 x 60 cm Bacău-Chișinău, 2020) de slujire a frumosului!

decembrie 2020 91
PORTRETUL POETULUI
ILARIE VORONCA
DE VICTOR BRAUNER

În această perioadă, când călătoriile presupun o abordare


dificilă, călătoriile imaginare devin o alternativă preferabilă. De
fapt, în cele ce urmează, este vorba despre o incursiune în timp, cu
câteva decenii în urmă, în 1976, când am participat ( împreună cu
Maria Magdalena Crișan) la achiziționarea celei mai importante
lucrări din Muzeul de Artă Contemporană Românească (actualul
Muzeu de Artă Vizuală, denumit așa după 1990): „Portretul
poetului Ilarie Voronca” de Victor Brauner (n. 1903, Piatra Neamţ-
m. 1966, Paris).
Am trăit atunci nu doar un moment important din istoria
muzeului, dar au fost și clipe pline de emoție, când i-am cunoscut pe
etnomuzicologul și compozitorul Harry Brauner (1908-1988), fratele
artistului și pe soția lui, plasticiana Lena Constante. Harry Brauner
a fost un fin cunoscător și cercetător al muzicii populare românești,
în timp ce Lena Constante (1909-2005) era o apreciată autoare de
tapiserii, având o activitate importantă și în domeniul scenografiei.
Ambii făcuseră închisoare în contextul procesului lui Lucrețiu
Pătrășcanu și fuseseră eliberați la începutul anilor ’60. Lucrarea
„Portretul poetului Ilarie Voronca” îi aparținea lui Harry Brauner - de
la el a achiziționat-o muzeul - și fusese recent expusă la Muzeul de
Artă din Oradea, în 1976, în expoziția „Victor Brauner” deschisă la 10
ani de la moartea artistului.
Peste ani, în 2019, când am organizat expoziția „Ia” a Celei
Neamțu, la Muzeul de Artă Vizuală, am descoperit că fire nevăzute Mariana
par să lege peste timp, într-un mod neașteptat, personalităţi din arta Tomozei Cocoș
noastră. Cela Neamțu mi-a mărturisit că multe din fragmentele de critic de artă
broderii populare românești folosite în colajele ei cu tema iei îi fuseseră
oferite de Lena Constante, ea însăși o bună cunoscătoare a folclorului
nostru.
Dar aceste amintiri ce fac parte din experiența mea de curator
și critic de artă au fost declanșate de lucrarea impresionantă a lui
Victor Brauner, desigur cea mai valoroasă piesă de artă a muzeului.
Importanța ei se datorează atât autorului, cât și ambientului cultural
european de la începutul secolului XX pe care-l evocă.

92 Axis Libri
Pictorul a făcut parte din avangarda Mulți ani după achiziționarea lucrării lui
românească din primele decenii ale secolului Victor Brauner, când am putut să vizitez mari
trecut, iar după 1930 s-a stabilit în Franța, unde se muzee de artă a secolului XX din Europa (Centrul
va afirma printre promotorii celui de al doilea val al “Georges Pompidou” din Paris, Tate Modern din
suprarealismului. Londra, Colectia “Peggy Guggenheim” din Veneția
Compoziția aparținând Muzeului de Artă și altele) am descoperit, de fiecare dată cu o reală
Vizuală Galați, realizată în 1925, când pictorul și neașteptată emoție, lucrări de Victor Brauner pe
avea doar 22 de ani, este foarte diferită de creația simezele lor. Lucrări care m-au făcut să meditez la
lui ulterioară; ea exprimă o preocupare comună cu “călătoria în spațiu și timp” a creației unui artist
cea a poetului reprezentat. Ilarie Voronca (n. 1903, și mai ales la felul cum ea îmbogățește spiritual
Brăila - m. 1946, Paris) a fost şi el o figură centrală oameni din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii.
a avangardei românești și ulterior, ca și
Victor Brauner, a trăit în Franța. Împreună
cu Victor Brauner a creat Revista 75 HP, una
dintre revistele de avangardă din România
deceniului trei al secolului XX. Aici apare
termenul de Pictopoezie, imaginat de cei
doi artiști, concept care presupune o sinteză
a imaginii - constituită în general din forme
geometrice- și a textului, în forma lui grafică.
„Portretul poetului Ilarie Voronca”
este o operă realizată în acest spirit. Este
concepută în manieră cubistă și transmite
tumultul propriu unui început de drum,
prefigurând însă și siguranța viitoarei
evoluții a artistului.
În centrul lucrării se situează ceea ce
am putea numi portretul poetului Voronca,
alcătuit din fațetări de forme geometrice,
dar păstrând din figura acestuia intensitatea
privirii. Spre deosebire de portretele
tradiționale, în care există o diferență clară
de tratare între figură și fond – fondul
având rolul de a evidenția personajul - aici
ambele elemente sunt la fel de importante,
se concurează, se intersectează. Desigur,
se concurează voit. Există un dinamism
al ansamblului, un ritm ascendent, pe
verticală, ce reunește figura umană, literele,
desfășurările de forme care-l captivează
pe privitor, îi solicită atenția. Culorile
puternice, contrastele de închis - deschis
subliniază acest univers marcat - prin
ritmurile puternice ale compoziției - de un
fel de neliniște, dar și de o vitalitate specială.
Întreaga lucrare ne trimite cu gândul la un
anumit specific al epocii în general, dar mai
precis la o efervescență specifică mişcărilor
de avangardă. Victor Brauner - Portretul poetului Ilarie Voronca

decembrie 2020 93
veniment

Întrunirea Secțiunii Biblioteca


și societatea a Asociației
Bibliotecarilor din România (ABR)
în mediul on-line, pe platforma
Zoom
Întâlnirea de lucru a Secțiunii Biblioteca și Societatea a ABR a avut loc în
data de 9 septembrie 2020, între orele 11:00–13:30, tema întrunirii fiind „Rolul
bibliotecilor în situaţii de criză”. Întrunirea a fost transmisă live, pe pagina de
facebook a Filialei Galați a Asociației Bibliotecarilor din România, la adresa: https://
www.facebook.com/dorina.balan.33/videos/3555169024504157/?q=filiala%20
gala%C8%9Bi%20a%20asocia%C8%9Biei%20bibliotecarilor%20din%20
rom%C3%A2nia&epa=SEARCH_BOX.
Au răspuns invitației pentru a fi prezenți la dezbatere: profesor universitar
emerit Mircea Regneală - Universitatea din Bucureşti - președinte de onoare ABR;
dr. Corina Apostoleanu – director, Biblioteca Județeană „I.N. Roman” Constanța
- președinta Diviziunii Biblioteci Publice şi vicepreşedinta ABR; drd. Bogdan
Jugănaru – bibliograf, Biblioteca Academiei Române, preşedinte al Diviziunii
Biblioteci Naţionale, vicepreşedinte ABR; drd. Lenuța Ursachi - șef birou, Biblioteca
Universității „Dunărea de Jos” Galați, membru ABR; Horiana Arghira Petrescu –
bibliotecar, Casa Corpului Didactic Ilfov, secretar al Diviziunii Biblioteci Şcolare.
Dorina Bălan, președinta secțiunii Biblioteca și Societatea, şef birou Dorina Bălan
Catalogarea Colectiilor, Control de autoritate, Colecții speciale de la Biblioteca șef birou, Catalogarea
Judeţeană „V.A. Urechia” Galaţi a fost moderatorul și intervievatorul care a adresat colecțiilor. Control de
și următoarele întrebări sau interpelări invitaţilor: autoritate,
- Cum ați influențat și demonstrat comunității utilitatea noastră, a Biblioteca Județeană
bibliotecarilor, în combaterea știrilor false? „V.A. Urechia”
- Nominalizați câteva activități pe care le-ați realizat în această perioadă și
care au avut un impact deosebit asupra unor categorii de utilizatori, dar și pe cele
care se adresează tuturor utilizatorilor!
- Considerați că ținerea cărților în carantină o perioadă variabilă de la 3
până la 10 zile, în funcție de tipul materialului documentului, este suficientă pentru
dezinfecție? Folosiți dezinfectarea copertelor laminate sau a documentelor din
plastic cu material îmbibat cu biocide autorizate? Dispuneți de aparate performante
pentru dezinfecția cărților? Cum ați gândit spațiul de depozitare pentru cărțile
carantinate? Dacă în această perioadă este cerut documentul, dar nu aveți un alt
exemplar pentru cititori, cum ați gândit rezolvarea situației?
- Ați reînceput organizarea de evenimente publice? Cum ați rezolvat
desfășurarea activităților cu utilizarea a doar 50% din capacitatea maximă a spațiului,
având în vedere spațiile de care dispuneți?
- Numiți modalitățile prin care v-ați implicat în viața comunității pe toată
perioada stării de urgență, dar și în cea de alertă, având în vedere regulile impuse de Robertino Duvalmă
OMS și de Institutul Național de Sănătate Publică și a ministerelor sub a cărei tutelă bibliograf, serviciului
sunteți! Organizarea şi
- Ce idei de tipuri de colecții ale bibliotecii credeți că va naște această Conservarea colecţiilor,
pandemie, dacă nu aveți cunoștință că ar exista deja unele? Biblioteca Academiei
- Credeți că o agendă a gestionării situațiilor de criză pentru biblioteci este Române, Bucureşti
necesară pentru România?

94 Axis Libri
- Considerați că Legea drepturilor de autor și a Doamna Horiana Arghira Petrescu – bibliotecar,
drepturilor conexe ar trebui adaptată în mod corespunzător Casa Corpului Didactic Ilfov, a prezentat punctul de vedere
în sprijinul bibliotecilor, mai ales pentru aceste situații, cu atât al bibliotecilor şcolare în perioada pandemiei. Bibliotecile
mai mult cu cât suntem în era digitală? Credeți că existența şcolare au desfăşurat o activitate în regim de telemuncă.
documentelor în acces deschis pentru lucrările contemporane Activitatea a fost on-line, pe pagina de facebook, și au fost
ar trebui să fie o regulă pentru bibliotecile care dețin unul sau oferite următoare servicii: referinţe bibliografice, susţinerea
mai multe exemplare ale unui titlu? activităţii de predare on-line a profesorilor pentru cursurile pe
- Considerați că trebuie realizată o regândire a diverse platforme, sprijinirea profesorilor pentru examenele
structurii bugetului prin alocarea unor fonduri pentru de grad, definitivat, întâlniri diverse cu utilizatori pe Zoom
achiziționarea de aparatură necesară digitizării? Am învățat (lansări de carte).
ceva din aceste lecții? Drd. Cristina Ungur de la Biblioteca „Valeriu Bologa”
Domnul profesor universitar emerit Mircea Regneală a Universităţii de Medicină şi Farmacie Cluj-Napoca a avut o
a constatat o realitate, și anume, că întrunirea în mediul on-line intervenţie pertinentă privind drepturile de autor şi respectarea
are un număr mai mare de participanţi decât cele desfășurate lor (la scanare, procentul să fie de 25% din document pentru
faţă în faţă. Bibliotecile trebuie să se reorganizeze, trebuie făcută a nu se încălca drepturile de autor) și a abordat problemele
ordine în colecţii și aceasta este o perioadă propice (cele care create de pandemie bibliotecilor, dar şi necesitatea stringentă
nu circulă trebuie aranjate într-un depozit pasiv). Măsurile de a trecerii în mediul on-line a documentelor de bibliotecă.
protecţie sunt necesare pentru materialele de bibliotecă, dar Doamna Mioara Voncilă, șef serviciu la Biblioteca
şi pentru angajaţi și utilizatori. Aceste măsuri trebuie luate de Universității „Dunărea de Jos” Galați, a intervenit punctual
autoritatea care deţine biblioteca. Privind Legea drepturilor spunând că au început să fie achiziționate baze de date,
de autor, domnul profesor Mircea Regneală consideră că este periodice on-line, nu în format tipărit şi că au în proiect
cea mai favorabilă bibliotecilor din România şi cea mai puţin achiziţionarea unui aparat performant pentru scanarea
restrictivă din Uniunea Europeană. documentelor şi crearea unei aplicaţii pentru ca studenţii să
Doamna dr. Corina Apostoleanu a răspuns acestor poată avea la dispoziţie documentele în format e-book cu
întrebări referindu-se la Biblioteca Judeţeană „I.N. Roman” toate avantajele (semn de carte, protecţie la copiere, căutare
din Constanţa, în special, dar și, în general, la bibliotecile după cuvinte cheie etc.).
de tip județean și la modul cum a influenţat epidemia de Doamna Mihaela Dragu - bibliograf, şef serviciu
Covid 19 serviciile către utilizatori şi biblioteca, în ansamblul Bibliografie Naţională, Biblioteca Academiei Române a
ei. Biblioteca a trebuit să ţină legătura cu utilizatorii prin intervenit cu o radiografie privind felul cum este gestionată
intermediul serviciilor on-line și, fiind o sursă credibilă criza biblioteconomică în această perioadă de marile biblioteci
de combatere a ştirilor false, a postat linkuri către surse din Europa:
autorizate. A creat activităţi on-line de punere în valoare a - Biblioteca Naţională a Franţei a fost deschisă în luna
colecţiilor speciale prin intermediul expoziţiilor virtuale, iulie, cu o rezervare realizată în prealabil de către utilizatori,
a prezentat personalităţi dobrogene, a oferit documente (aceștia purtând mască, respectând distanța), cu o jumătate
electronice, scanate, la cerere. După perioada de urgenţă, din numărul de cititori care frecventau în mod normal sălile
biblioteca a deschis accesul publicului, dar în mod limitat. de lectură, iar biblioteca nu mai este un loc de studiu; au însă
De asemenea, a atras atenţia că dezinfecţia materialelor acces la 100 de baze de date on-line care pot fi consultate în
este o problemă fierbinte, aceasta trebuie făcută respectând locul împrumutului fizic al documentelor;
normele emise de Ministerul Culturii şi Ministerul Sănătăţii - British Library oferă spaţii largi, se respectă
(purtarea de echipamente de protecţie de către personalul distanţarea, numărul de cititori este redus la jumătate, faţă
bibliotecii, documentele dezinfectate cu raze UV, biocide, de perioada de dinainte de pandemie, se aplică măsuri de
crearea unui spaţiu separat de carantinare a documentelor). igienă în spaţiul bibliotecii, există un sistem unidirecţional de
Drd. Bogdan Jugănaru a vorbit despre Biblioteca parcurs de către utilizatori, iar programul s-a redus la 4 zile;
Academiei Române care, în perioada de urgenţă, a funcţionat - Royal Library of Belgium și-a redus programul la 6
oferind servicii în mediu on-line, o parte a personalului a ore/zi, dar și-a extins serviciile digitale şi oferă acces prin
lucrat de acasă (telemuncă), alţii au venit la serviciu, după platforma de resurse electronice unde utilizatorii trebuie să
care în starea de alertă s-a deschis accesul cercetătorilor, dar se înregistreze.
cu respectarea regulilor de distanţare şi protecţie impuse de Concluziile acestei întâlniri de pe platforma Zoom
pandemie. Privind dezinfecţia, a amintit că a fost folosit un - la care au participat 97 de persoane pe platformă, 102
echipament care realizează acest proces. Biblioteca, deşi are persoane pe pagina de facebook a Filialei Galați a Asociației
un volum mare de documente scanate, nu a putut să le pună la Bibliotecarilor din România (transmisie live), iar înregistrarea
dispoziţia utilizatorilor în această perioadă, chiar dacă deține live pe adresa de pe pagina anterior menționată a avut un
fonduri importante şi unice în format tipărit. număr de 850 de vizualizări, arată interesul deosebit pentru
Drd. Lenuța Ursachi a făcut referire la Biblioteca tema dezbătută, ceea ce demonstrează că pe viitor va trebui
Universității „Dunărea de Jos” Galați care, în perioada stării să ne asigurăm că lecțiile crizei sunt învățate și că bibliotecile
de urgenţă, a avut o amplă prezenţă on-line: anunţuri, liste și utilizatorii acestora ar trebui să se confrunte cu mai puține
bibliografice, cărţi electronice, catalogare de cărţi electronice. dificultăți pentru că nici din punct de vedere legal, dar nici
Site-ul bibliotecii a fost schimbat și s-au oferit noi servicii, practic nu am fost pregătiți.
iar o parte din personal a făcut muncă de la domiciliu.
Activitățile realizate cu scopul de a fi aproape de comunitate
au vizat migrarea depozitului digital, noi servicii în Scopus,
upgradarea softului de bibliotecă.

decembrie 2020 95
veniment

130 de ani în slujba comunității


Biblioteca Județeană
„V.A. Urechia” Galați
la ceas aniversar
Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia” Galaţi a fost constituită prin Decretul
regal nr. 3382, la data de 7 decembrie 1889, act semnat de Carol I, rege al României,
ca răspuns la Raportul Ministrului Secretar de Stat la Departamentul Cultelor și al
Instrucţiunii Publice, sub nr. 6122 al Jurnalului Consiliului de Miniștri nr. 9, din
29 Noiembrie 1889 și în baza Actului de dar autentificat de Tribunalul Ilfov, Secţia
Notariat, sub nr. 6558 din 1889. Deși actul constituirii datează din 7 decembrie
1889, data deschiderii oficiale a Bibliotecii este 11 noiembrie 1890, după un an
de la oferirea acestui însemnat dar al lui Urechia care - așa cum însuși sublinia - va
trebui „să serve culturii tot mai spornice și mai ales tot mai românească a Galaţilor”.
Fondul iniţial al bibliotecii, așa cum se consemnează în actele oficiale, a fost de
5.958 de volume. Prestigiul impus de valoarea colecţiilor, recunoscut prin acordarea
diplomelor şi medaliilor de aur pentru participarea la expoziţiile naţionale din 1903
şi 1906 face ca instituţia să polarizeze viaţa spirituală din arealul Dunării de Jos.
Recunoscută ca instituţie culturală oficială a statului, între anii 1930-1949,
Biblioteca poartă sigiliul cu stema ţării, iar în 1953 a fost distinsă cu titlul de
Bibliotecă Centrală Regională Model, fiind clasată pe locul I.
Printre elementele ce o particularizează în istoria biblioteconomiei
româneşti este meritul de a fi prima bibliotecă publică ce a pătruns în circuitul
informaţional naţional şi internaţional prin publicaţii proprii: Catalogul general al
cărţilor, manuscriselor şi hărţilor; Catalogul stampelor; Catalogul notelor muzicale
şi Buletinul Fundaţiunii Urechia (1901).
Biblioteca „V.A. Urechia” este printre primele participante la realizarea
Bibliografiei Româneşti Vechi şi prima bibliotecă românească care manifestă
intenția de a introduce, în prelucrarea resurselor, Clasificarea Zecimală Universală
– septembrie 1903. Să adăugăm la acestea şi faptul că fondatorul ei, V.A. Urechia, a
fost primul român menţionat pentru candidatura la Premiul Nobel pentru Pace, din
1901, susţinut fiind de cel mai influent organism european la acea vreme, Uniunea
Interparlamentară (UIP), în promovarea de personalități eligibile.
„Ajuns pe vârful dealului vieții, ochiul nu se îngrozește de priveliștea repedelui
povârniș în fundul căruia am să dispar, din moment ce munca mea materială și Florina Diaconeasa
intelectuală îmi va subsista. Munca intelectuală a dascălilor bătrâni ca mine sunteți șef Serviciu Relații cu
Dv., membri juni ai corpului didactic, iar rodul muncii mele materiale sunt cele 6 mii Publicul,
de numere de cărți, hărți, stampe istorice, care de astăzi înainte devin lucrul națiunii.” Biblioteca Județeană
- spunea V.A. Urechia în discursul rostit la 11 noiembrie 1890, în cadrul festivităților „V.A. Urechia”
dedicate inaugurării Bibliotecii ce-i va purta numele.
Pe o astfel de bază solidă s-a clădit actuala Bibliotecă Județeană „Vasile
Alexandrescu Urechia” din Galați, instituţie cu 130 de ani în slujba comunității și
a gălățenilor şi o zestre mereu îmbogăţită, ajungând la un numeros şi valoros fond
de 944.942 de documente româneşti şi străine: colecţii enciclopedice reprezentative
de cărţi, periodice, documente grafice şi audio-vizuale. Astfel, biblioteca noastră
continuă să fie una dintre cele mai importante surse de formare şi informare din
regiunea Moldovei, dar şi din ţară.
Se cuvine deci ca pentru a cinsti memoria înaintașilor noștri să facem
din această dată – 11 noiembrie – o adevărată sărbătoare a cărții și a bucuriei

96 Axis Libri
prin organizarea, în fiecare an, a unui amplu program de normalitate, despre activitățile informaționale, educative
manifestări culturale. și culturale transferate în mediul on-line, despre utilizarea
Având în vedere că anul acesta, datorită pandemiei, resurselor tehnologice în bibliotecă și despre efectele umane
prezența fizică la manifestările culturale a fost redusă, și sociale ale pandemiei. Au participat următorii invitați:
participanții din anii trecuți au fost îndrumați să se orienteze Drd. Dragoș Adrian Neagu, vicepreședinte ANBPR cu tema
spre numeroasele activități și proiecte on-line ce s-au „Biblioteci și bibliotecari în pandemie - legislație, servicii,
desfășurat pe toate paginile de facebook (sediu și filiale), dar comunitate; Dr. Liviu-Iulian Dediu, vicepreședinte ANBPR
și pe platformele Zoom și Google Meet. care a prezentat Utilizarea resurselor IT&C pentru dezvoltarea
Programul manifestărilor, care s-au desfășurat serviciilor de bibliotecă; Ioana Crihană, director executiv care
în perioada 9–30 noiembrie 2020, a debutat în data de 9 a vorbit celor prezenți despre Proiectele ANBPR online; Crina
noiembrie prin lansarea a 5 (cinci) proiecte online: Portret Popescu, bibliotecar la Biblioteca comunala Pietrari, județul
de oraș - Concurs on-line de fotografie (inițiat și derulat Vâlcea care a explicat Cum se vede „pandemia” din biblioteca
de Compartimentul Împrumut la Domiciliu pentru comunală. Moderator al dezbaterii a fost Geta Eftimie,
Adulți, pe pagina de facebook https://www.facebook.com/ președinte al Filialei Galați a ANBPR
Bibliofilii-297368687080246); Spune-mi ce ai citit ultima În aceeași zi, la ora 13.00, a avut loc premierea elevilor
oară! Ți-a plăcut? De ce? Nu ți-a plăcut? De ce? - proiect și a profesorilor implicați în proiectul Raftul bibliotecii
educativ (inițiat și derulat de Compartimentul Împrumut cu povești pictate. Inițiat și coordonat de doamna profesor
la Domiciliu pentru Adulți pe pagina de facebook https:// Alina Rus, reprezentant al Palatului Copiilor Galați/ Clubul
www.facebook.com/Bibliofilii-297368687080246); O carte, Copiilor Tecuci, proiectul a fost derulat împreună cu domnul
o poveste, un copil - proiect on-line de promovare a lecturii profesor Marian Dolea de la Seminarul Teologic „Sf. Apostol
(derulat de Compartimentul Împrumut la Domiciliu pentru Andrei” și Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” și a constat în
Copii pe pagina de facebook https://www.facebook.com/ revitalizarea gardului de la intrarea în curtea sediului central
ClubulCuriosilor); Povești văzute prin ochi de copii zglobii al bibliotecii printr-o tehnică specială numită sgraffito. La
- sesiuni on-line de taifas și BIBLIOcultura - proiect cultural realizarea acestei tehnici și-au adus contribuția mai mulți
on-line cu informații culese din Monografia Bibliotecii „V.A. copii și adolescenți, cu vârste cuprinse între 6 și 17 ani, elevi
Urechia” (ambele proiecte educative fiind inițiate și derulate ai celor doi profesori. Proiectul a fost sprijinit de Librăria
de Filiala nr. 1 „Costache Negri” – Bibliotecă Municipală Donaris Galați, reprezentată de doamna Lorena Ciubrei, cu o
pentru Copii, în colaborare cu Fundația „Andreiana Juventus” donație de carte pentru copii.
pe pagina de facebook https://www.facebook.com/Filiala- Joi, 12 noiembrie și vineri, 13 noiembrie, s-au desfășurat
nr1-Costache-Negri-Biblioteca-Municipal%C4%83-pentru- mai multe întâlniri pe platforma Google Meet, organizate de
Copii-Gala%C8%9Bi-179901555535020). Filiala nr. 2 „Paul Păltănea” și Filiala nr. 4 „Grigore Vieru”
Marți, 10 noiembrie, Filiala nr. 2 „Paul Păltănea”- împreună cu mai multe școli gălățene printre care amintim:
Bibliotecă Municipală din cadrul Bibliotecii Județene „V.A. Școala Gimnazială „Grigore Moisil”, Școala Gimnazială nr. 13
Urechia” Galați, în colaborare cu Fundația „Andreiana și Școala Gimnazială „Gheorghe Munteanu”.
Juventus” a dat startul întâlnirilor on-line pe platforma Ultimul eveniment inclus în programul manifestărilor
Google Meet cu activitatea Pandemia trece... cartea rămâne, dedicat marcării celor 130 de ani de existență în slujba
organizată în parteneriat cu Școala Gimnazială „Mihai comunității s-a desfășurat în data de 20 noiembrie cu
Viteazul” Galați. În aceeași zi, de la ora 11.00, s-a desfășurat în începere de la ora 10.00. Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”
mediul on-line, pe platforma Zoom, întrunirea profesională Galați în parteneriat cu Centrul Lingvistic „Limba noastră”
a membrilor Filialei Galați a Asociației Bibliotecarilor din - Universitatea „Dunărea de Jos” Galați, Asociația „Prietenie
România (ABR) cu titlul Consecințele accesului electronic la & Integrare” și Universitatea Umanistă de Stat din Ismail,
informația științifică asupra serviciilor bibliotecii. Invitați Ucraina au organizat, atât fizic cât și on-line, colocviul
au fost bibliotecarii din toate tipurile de biblioteci gălățene, Galațiul fără frontiere – Mozaic istoric și cultural prin ochii
membri ai ABR. Evenimentul, moderat de Dorina Bălan, românilor de pretutindeni.
președinta Filialei Galați a ABR, a conținut prezentarea Prin această activitate, cu caracter internațional,
structurării informației științifice, realizată de drd. Lenuța Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” și Asociația „Prietenie &
Ursachi - șef birou, Biblioteca Universității „Dunărea de Integrare” și-au propus să contribuie la dezvoltarea dialogului
Jos” și lansarea și prezentarea noului număr și format al multicultural și multietnic și să valorifice patrimoniul local
revistei Buletinul Fundației Urechia, realizate de către Letiția prin includerea comunității gălățene în circuitul internațional.
Buruiană, bibliotecar la Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, Acest eveniment a fost o reuniune între mai multe
redactorul-șef al publicației. personalități culturale din țări precum Albania, Ucraina,
Ziua de miercuri a debutat la ora 9.00 cu un concurs Republica Moldova și România, interesaţi de patrimoniul
on-line de cultură generală pentru copii, având ca temă local, de istoria comunităţii, de evoluţiile sociale locale şi de
Biblioteca Județeană „Vasile Alexandrescu Urechia” la ceas obiceiurile specifice Galațiului.
aniversar, organizat pe platforma Google Meet de Filiala nr. 5 Pe parcursul întregului program de manifestări au fost
„H.P. Bengescu” - Bibliotecă Municipală din cadrul Bibliotecii organizate o serie de expoziții tematice în toate spațiile de
Județene „V.A. Urechia” Galați, în colaborare cu Fundația expunere ale bibliotecii.
„Andreiana Juventus” și Școala Gimnazială „Iulia Hașdeu” Prin numărul mare de participanţi în mediul on-
Galați. line și interesul manifestat de aceştia pentru activitățile
La ora 11.00, s-a desfășurat în mediul on-line o cuprinse în acest program de manifestări, precum şi din
dezbatere ce a reunit bibliotecari din bibliotecile publice din reacţiile înregistrate în mass-media gălățeană, apreciem că
județul Galați, membri ANBPR Filiala Galați, cu scopul de evenimentul a avut un impact puternic pentru comunitatea
a facilita schimbul de experiență, cunoaștere și informații. deservită.
Bibliotecarii prezenți virtual alături de invitații întrunirii au
discutat despre modul în care se adaptează bibliotecile la noua

decembrie 2020 97
In memoriam

Ziaristul Radu Macovei


(1943-2020)
ultima întâlnire (I)

„Întâistătător și Apostol al Culturii și Presei de la Dunăre”


Ziaristul Radu Macovei s-a născut în cer pe 24 septembrie, anul
Domnului 2020. S-a retras discret, așa cum a trăit în ultimii zece ani,
după ce a renunțat la activitatea de la ziar. Ultimele zile le-a petrecut
într-un spital din București, cu speranța că Dumnezeu va alege pentru
dânsul ce e mai bun... Înainte de a-și încredința sufletul Mântuitorului,
se bucuraseră de comuniunea Rugăciunii Domnești - Tatăl nostru -
rostită la căpătâi de soția sa, doamna Viorica, și cei doi fii - Răducu
și Ionuț. Însoțit cu gândul de lumină lină al surorii sale, profesoara
Nicoleta Dana Ioniță.
Slujba de înmormântare a fost săvârșită duminică, 27 septembrie,
de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Casian, alături de un sobor de preoți,
între aceștia părintele Ioan Postolache, protoiereu onorific de Galați, în
vechea Catedrală a Galaților - Biserica „Sfântul Nicolae” și „Sfântul
Atanasie al III-lea Patelarie”, un loc plin de istorie, în care „pribeagul
Patriarh Ecumenic” Atanasie a trăit și a slujit, între anii 1642-1654.
Au fost alături de familia ziaristului, mesageri ai Uniunii
Ziariștilor Profesioniști din România, „marea și nedespărțita familie a
ziariștilor gălățeni”, cum observa Înaltpreasfințitul Părinte Casian. I-au
adus un semn al recunoștinței veșnice, colaboratorii și cititorii care au
venit să îl însoțească pe ziaristul și omul de cultură Radu Macovei, pe
drumul ce duce în lumea fără dor.
Emoții nerostite, candele cu lumină, flori, o căruță de flori,
lacrimi, precum „medicamentul expiator”, purificator, toate au fost
adunate într-un buchet al recunoștinței, pentru un Om care nu a
revendicat notorietatea, deși o are și Dincolo, în veșnicie... Maria Stanciu
„Radu Macovei, cu alai de înmormântare?...” a fost întrebarea jurnalistă
care s-a lăsat dezvăluită în privirile triste ale celor veniți să-i aducă un
omagiu. Omul acesta, care și înainte de decembrie 1989, ne hrănea cu
demersurile sale jurnalistice în ale artei, istoriei, culturii, s-a mutat la
cele veșnice.
Momente aproape de necrezut... Totuși, Domnia sa, Radu
Macovei, aristocratul cu rădăcini adânc înfipte în istoria Moldovei,
venise la întâlnirea aceea (i)reală dintre două lumi... Ca să ne
uimească, deși, nu-și dorise o astfel de uimire, și să ne arate că un
neobosit în ale scrisului cotidian s-a astâmpărat, s-a așezat temeinic
pe drumul împărăției lui Dumnezeu, pe calea luminată de lumina

98 Axis Libri
Celui Nepătrus, unde durerea Bisericească  și în  Adunarea
fizică nu mai răzbate, iar grijile Eparhială a Arhiepiscopiei
cotidiene rămân în seama „Dunării de Jos”, în mai multe
urmașilor urmașilor... mandate. Ca fiu al Bisericii
Da. Cel care ne adusese Ortodoxe nu s-a sfiit să se
acum, cu întristare și suspin, la alăture multor demersuri firești
ultima întâlnire pământească ale Bisericii noastre Ortodoxe,
era domnul Radu Macovei. la nivel local și național. Făcea
Multă jale a fost la căpătâiul totul cu discreție și cu noblețe.
ziaristului pe care îl „știu”, Pentru multele fapte de bine,
îl stimează și-l „cunosc”, știute și neștiute, a fost onorat
deopotrivă, bogatul și săracul, cu cele mai înalte distincții:
intelectualul, omul de artă și „Crucea Patriarhală”, acordată,
șomerul, chiar și țâncii din la cumpăna dintre milenii, de
leagăn. Freamătă la cuvântul Patriarhul Teoctist și „Vrednicia
său frunza, ramul și pietrele andreiană”, din partea
din vechiul și noul Galați. Înaltpreasfințitului Părinte
Arhiepiscop Casian al Dunării
Profilul unui Om de Jos.
Este născut la 1 martie Radu Macovei Radu Macovei nu a avut
1943, la Roman, județul Neamț timp să-și adune zecile de
și este absolvent al Facultății de Filologie din cadrul mii de reportaje, interviuri, editoriale, eseuri. La
Universității „Al. Ioan Cuza” – Iași, promoția 1965. împlinirea a 60 de ani, colegii i-au făcut o surpriză,
A fost șef al secției Cultură, Învățământ, publicând volumul „Vremea Struțo-cămilei”, editat
Arte la cotidianul „Viața nouă”, angajat fiind pe 25 la Editura „Alma”, o selecție de texte, din miile
decembrie 1965, imediat după absolvirea facultății. de texte, semnate de Radu Macovei, până în acel
Din acestă poziție, a susținut actul cultural, a moment.
luminat, a încurajat și îndrumat inclusiv studenții din În 2002, a primit Premiul național „Virgil
tânăra redacție „Orientări” din cadrul  Universității Tatomir”, pentru activitate jurnalistică, acordat de
„Dunărea de Jos” - Galați. În vechiul regim, ziaristul Uniunea Ziaristilor Profesioniști din România și
Radu Macovei a avut misiunea de a coordona „Ordinul Ziariștilor - clasa I”.
realizarea unor publicații studențești, în special, în La retragerea din activitate, pentru apostolatul
cadrul Festivalului de Artă și Cultură Studențească, său în slujirea cu credință a cuvântului scris, timp
organizat de Centrul Universitar - Galați. de peste jumătate de veac, Uniunea Ziariștilor
Este fondator al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România i-a înmânat „Ordinul
Profesioniști din România și vicepreședinte, din Ziariștilor - clasa I - aur”, pentru modul exemplar
1990 și până în anul 2008; fondator și președinte de slujire a cuvântului scris.
al Filialei Galați - UZPR. Un iscusit truditor al Ne spunea, adeseori, la întâlnirile de redacție,
condeiului, organizator și administrator neîntrecut că scopul suprem al ziaristului profesionist, care
în ale facerii unui cotidian, timp de mai bine de se bazează pe puterea cuvântului şi pe formele de
jumătate de veac. Un om pe care mulți l-au iubit, expresie publicistice şi literare, este „de a informa,
deși au fost și îndărătnici care l-au defăimat... În dar și de a educa, de a schimba mentalităţi, de a
zorii lui decembrie 1989, el este cel care a lansat determina atitudini pozitive în rândul comunităţii”.
invitația colegilor gălățeni: „Să facem un ziar Nu-i plăceau „struțo-cămilele” și când minciuna,
anti-Ceaușescu”, și cu acest prim ziar din spațiul furtișagul, dezinformarea, „fake news”-ul se
României postdecembriste a ajuns - în noaptea cuibăreau prin vreun ungher al locului, ziaristul
dinspre 22 spre 23 decembrie - la Televiziunea Radu Macovei susținea din toți rărunchii
Română din București. demascarea unor astfel de impostori, în stilul
Pentru promovarea actului cultural, pentru său, care s-a imprimat adânc și în stilul nostru,
ținută, pentru generozitatea cu care a susținut, „cu al discipolilor săi. Fără aroganțe. Cu eleganță, cu
timp și fără timp”, demersul cultural – spiritual, profesionalism, cu stil, cu o aristocrație a sufletului
social, istoric și de artă, a fost premiat cu diverse care venea din străfundurile unei istorii de familie
distincții și medalii. cu rădăcini statornice în Moldova de Sus.
Înainte de cumpăna dintre milenii, Radu
Macovei a fost deputat în Adunarea Națională (Va urma)

decembrie 2020 99
Axis Libri RedacŢia
Director Corina Emanuela Dobre
Redactor-șef Dorina Bălan
Redactor-șef adjunct Adi George Secară
Secretar de redacție Letiția Buruiană
Redactori Catrina Căluian
Ioana-Monica Chicu
Camelia Toporaș
Camelia Bejenaru
Machetare Sorina Radu
Fondator Zanfir Ilie

Colaboratori
Arte plastice Corneliu Stoica
Mariana Tomozei Cocoş
Film Bogdan Silion
Teatru, muzică şi dans Nona Rapotan
Victor Cilincă
Proză şi reportaj literar Tudor Neacşu
Cezar Amariei
Poezie Leonard Matei
Ion Zimbru
Alina Neculachi
Cronică literară Dimitrie Anghel
Dan Plăeșu
Romeo Aurelian Ilie
Andrei Velea
Interviu, istorie Ghiță Nazare
Radu Moțoc
Studii și cercetări Eugen Holban
Maria Stanciu
Epigrame Vasile Manole
Ioan Fărcășanu

Revista Axis Libri este membră ARPE (Asociația Revistelor, Publicațiilor şi


Editurilor).

Ilustrația revistei a fost realizată cu fotocopii după documente din colecțiile Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”,
din donația Năstase Marin, din lucrările elevului Marcelo-Claudiu Călin, Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin”
Galați, precum și din arhivele personale ale autorilor articolelor. Responsabilitatea asupra conținutului opiniilor
exprimate în articole revine în exclusivitate semnatarilor acestora.
Consiliul Județean Galați
BibliotecA JudeţeanĂ „V.A. Urechia”
Adresa: Galaţi, str. Mihai Bravu, nr. 16
Tel: 0236/411037, Fax: 0236/311060
E-mail: axislibri@gmail.com
Web: http://www.bvau.ro/axislibri/
ISSN: 2734-4924
ISSN-L: 1844-9603
Neculai Staicu-Buciumeni Vasile Ghica
- 80 de ani de la naștere -
- 100 de ani de la naștere -
scriitor, profesor şi publicist
8 noiembrie 1940, Priponeşti, județul Galaţi
general de armată, scriitor
14 noiembrie 1920, Buciumeni, judeţul Galați – 9 iunie 2016, Galați
Studii:
Vasile Ghica a absolvit Liceul „Gheorghe Roşca Codreanu”din Bârlad (1957)
şi Facultatea de Filologie, din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
Studii: (1965).
Neculai Staicu-Buciumeni a absolvit Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la
Mănăstirea Dealu, Târgovişte (1932-1940), apoi Şcoala de Ofiţeri Activi de Artilerie de Activitate profesională:
la Piteşti (1940-1942). A obţinut specializarea militară de comandant de baterie la
Vasile Ghica a activat ca profesor, inspector şcolar pentru zona Tecuci, dar şi
Centrul de Instrucţie al Artileriei Germane Juterborg (apr.-iun. 1943), apoi a urmat
ca metodist, în aceeaşi zonă.
cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, specializarea Ştiinţe Politico-Economice
Formaţia de profesor a lui Vasile Ghica este dublată de calităţile sale de
(înscris în 1943, 1946-1947). A obţinut titlul de doctor în ştiinţe politico-economice, cu
scriitor. A publicat volume de poezii, proză umoristică, proză ultrascurtă, aforisme şi
teza „Statutul juridic extern al Principatelor Unite sub Al. I. Cuza” (1947-1948), la
eseuri. Aforismele sale au fost traduse şi publicate în limbile franceză, engleză,
Facultatea de Drept din Bucureşti. italiană, spaniolă, turcă şi arabă, iar volume din creaţia sa au fost publicate în Italia,
Franţa, Liban şi Spania; este inclus în „Antologia dell'aforisma romeno
Activitate profesională: contemporaneo” (Torino, 2013), figurând şi în „Prix litterairés” (Beirut, 2013),
Militar de carieră, a fost ofiţer activ în perioada mai 1942-august 1946, iar pe 7 „Torino in Sintesi”(2014) şi pe site-ul „Cultura Romena”(Torino, 2013).
aug. 1943 a fost trimis pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial. În aprilie 1944, În octombrie 2015, volumul „În ghearele râsului” (editat la Beirut, în 3000
participă la bătălia Crimeei. de exemplare, în limbile: română, franceză, arabă), a fost lansat la Forumul
În anul 1947, trece în rezervă, ulterior activând ca economist (februarie-august ASIA-EUROPA, Alianţa Civilizaţiilor”, iar în 2018, a apărut la Paris volumul
1953), profesor de matematică (august 1953-august 1967), economist la Combinatul „Photaphorismes”, în colaborare cu celebrul artist plastic elvețian Bruno Toffano.
Siderurgic Galaţi (august 1967-februarie 1982). Meritele sale militare au fost A fost distins cu mai multe premii, dintre care le menţionăm pe următoarele:
recunoscute prin înaintarea la gradul de general de brigadă (în rezervă), pe 9 mai 2005. Premiul pentru proză ultrascurtă pentru volumul „În ghearele râsului”, acordat de
Neculai Staicu-Buciumeni a fost un cercetător pasionat al folclorului local,
Uniunea Scriitorilor din România (2012), Premiul de onoare „Naji Naaman” la
Concursul Internaţional de Literatură de la Beirut (Liban, 2013), Menţiune specială
publicând studii despre acesta în diferite reviste locale. Tot el este cel care a fost
la Festivalul Internaţional al Aforismului de la Torino (2014), dar şi două premii din
preocupat să pună în valoare personalitatea Smarandei Brăescu, prima femeie-paraşutist
partea Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bacău. Dintre toate volumele
cu brevet internaţional în România şi a patra din lume. A fost considerat decanul de
publicate de Vasile Ghica, cinci dintre acestea se regăsesc în bibliotecile naționale din:
vârstă al scriitorilor gălăţeni, iar activitatea sa în domeniul publicistic s-a concretizat în
Franța, Germania, Liban, România și în Biblioteca Congresului American; în
cărţi dedicate istoriei şi personalităţilor locale, dar şi romane, volume de amintiri, schiţe colecţiile Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” se regăsesc aproximativ 30 de titluri care
şi nuvele, în colecţiile Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia”, regăsindu-se aproximativ 108 îi poartă semnătura. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala
titluri care îi poartă semnătura. Bacău, din anul 2009.
În localitatea natală, a înfiinţat un muzeu legat de istoricul aşezării, iar în două Vocaţia de animator cultural al zonei Tecuciului este evidentă. În 2017, în
camere din casa părintească, un colţ memorial dedicat Nataliei Negru, lui Şt. O. Iosif şi colaborare cu Fundația „Pelin”, a iniţiat Festivalul Internațional al Aforismului,
profesorului universitar doctor D. Negru, întemeietorul şcolii radiologice româneşti. De pentru românii de pretutindeni, la Tecuci, desfăşurându-se trei ediţii până în prezent,
asemenea, a înfiinţat monumentul eroilor din 1917 şi patru busturi ale unor a patra fiind în curs de pregătire. La primele două ediţii au participat scriitori din
personalităţi tecucene. Ataşamentul pentru oamenii şi valorile localităţii natale este Franța, Italia, Canada, SUA, Liban, Israel și Republica Moldova. În egală măsură,
vizibil şi în alăturarea la numele său de familie a toponimului „Buciumeni”. Vasile Ghica a încurajat tinerii să scrie, coordinând apariţia volumului „Gânduri
Cariera sa de militar a fost apreciată prin acordarea Ordinelor Naționale „Steaua desenate”, care conţine aforisme şi desene create de elevi tecuceni, ulterior aceasta
României”, „Coroana României”, cu spade şi panglică de virtute militară şi a Ordinului fiind preluată de Fundația „Naji Naaman” din Beirut, care a tipărit-o în condiții
„Virtutea Militară”, în rang de Cavaler; în plan literar, a primit premiul „Opera Omnia”, grafice deosebite în 3000 de exemplare, în șase limbi, și a difuzat-o în foarte multe țări.
acordat de revista „Porto Franco”, în 2010. În accepţiunea sopranei Angela Gheorghiu, «aforismele lui V. Ghica sunt o
sinteză de luciditate, gravitate şi umor. Deosebit de sensibile sunt cugetările care
se referă la muzică. Aforismul „Muzica poate face dintr-un suflet răvăşit o
Catedrală” surprinde esenţa şi aspiraţiile muzicii adevărate din toate timpurile. El
Ioana Chicu, bibliotecar, ar putea să înnobileze ca moto albumele marilor compozitori şi interpreţi de
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galaţi pretutindeni.»
Ioana Chicu, bibliotecar,
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galaţi
31 0 de ani
de existentă

REVISTĂ CULTURALĂ
Biblioteca
Județeană „V.A. URECHIA”
TRIMESTRIALĂ
editată de Biblioteca Judeţeană
„V.A. Urechia“ Galaţi
I
AX S
VASILE GHICA

STAICU-BUCIUMENI
NECULAI
L IBRI
ISSN: 2734-4924
ISSN-L: 1844-9603

Anul XIII, Nr. 49,


decembrie 2020