31 0 de ani

de existentă
‚
Biblioteca
„V.A. URECHIA”

I
Județeană

AX S
REVISTĂ CULTURALĂ
TRIMESTRIALĂ
editată de Biblioteca Judeţeană
„V.A. Urechia“ Galaţi,
instituţie patronată de

L IBRI
Consiliul Judeţean Galaţi

IOAN FĂRCĂŞANU

ISSN: 2734-4924
ISSN-L: 1844-9603
Anul XV,
Nr. 56,
septembrie 2022
 ^ ^ ^
Palatul Comisiei Europene a Dunarii
Marca Patrimoniului European
Ioan Farcasanu ,
- 85 de ani de la naștere -
Eleganta construcție cu două etaje, clădire istorică, monument de arhitectură în stil
neoclasic, din strada Mihai Bravu, nr. 16, a fost prima clădire a unei instituții internaționale
din România - Comisia Europeană a Dunării (CED).
Inițiativa construirii Palatului Comisiei Europene a Dunării începe în anul 1884, epigramist, economist
când generalul Pencovici, delegatul României pentru CED, solicită un teren de la Consiliul n. 8 iul. 1937, localitatea Urecheni, județul Neamț
Comunal pentru a-l achiziționa la un preț avantajos. Deși se aprobă cererea, în sedința
Consiliului din 31 ianuarie 1884 și i se atribuie un teren pe strada Domnească, membrii CED
achiziționează un teren, mai târziu, pentru ridicarea Palatului CED, în strada Mihai Bravu,
în ideea de a-l folosi și ca „hotel administrativ pentru membrii Comisiei.”1 Studii:
Necesitatea unei construcții pentru CED era evidentă, deoarece Comisia și-a stabilit Ioan Fărcășanu a frecventat cursurile Școlii Medii Nr. 1 din Tg-Neamț,
sediul la Galați, ca urmare a Congresului de Pace de la Paris din 18562, care a hotărât ulterior transformată în Liceul „Ștefan cel Mare” (1951-1954), apoi ale unei școli
reglementarea regimului navigației pe Dunăre.
postliceale, din cadrul Liceului Economic și Drept Administrativ Galați; în
În data de 22 martie 1893, Artur Rafauf, consul și delegat al Germaniei și membru al
Comitetului Executiv CED, cumpără un teren în valoare de 28.000 lei de la N.V. Theodoru3 perioada 1955-1960, a fost student al Academiei de Studii Economice din
pentru construcția Palatului. Suma investită de CED pentru construcție se ridica la 231.000 București, Facultatea de Economia Industriei, Construcțiilor și Transporturilor.
de franci4.
Data finalizării construcției Palatului CED este controversată, unele surse afirmând
că s-a realizat în 18935, ceea ce ar fi fost practic imposibil, având în vedere data achizitionării Activitate profesională:
terenului. Ceea ce se găsește menționat în documentele de arhivă este faptul că Palatul a fost În anul 1961, s-a stabilit în Galați. Timp de peste 30 de ani, a lucrat în
definitiv construit, cu toate dependințele, în anul 1896, recepția lucrării realizându-se în data
administrația publică, în domeniul protecției sociale, la unități subordonate
de 29 aprilie a aceluiași an, în prezența lui Karl Kuhl – inginerul șef (pe atunci) al CED6. Aici
funcționau Secretariatul General, arhiva, biblioteca şi se ţineau şedinţele plenare. Ministerului Muncii și Protecției Sociale, îndeplinind funcții de inspector, șef
În timpul Primului Război Mondial, „sediul CED din Galati va fi bombardat de birou, șef serviciu și inspector-șef.
inamici, la 10 octombrie 1917 distrugându-se biblioteca și arhiva Comisiunii”.7 Au mai Ioan Fărcășanu este cunoscut publicului amator de umor de bună calitate,
rămas în picioare patru pereţi exteriori şi câţiva pereţi interiori puternic avariaţi. Suma la datorită epigramelor create timp de aproape 50 de ani. În 1977, publică primele sale
care se ridicau pagubele, conform raportului întocmit de inginerul rezident al CED, E.
epigrame, în revistele din București: Urzica, Perpetuum Comic, Epigrama, apoi
Magnussen, era de 1.816.910 franci aur, la care se adăuga suma de 33.095 de lei, sumă
cheltuită pentru a se putea repara instalaţiile şi pentru a putea realiza alte lucrări din din țară, precum: A.G. pe rime (Pitești), Acuș (Sibiu) și locale, respectiv: Axis
indispensabile8. Libri, Boema, Weekend Magazin, Armonii de toamnă.
Proiectul reconstrucției de la temelie a Palatului CED s-a realizat de către Societatea În anul 2002, a fost inclus în antologia de epigrame Epigramiști români
Română de Întreprinderi din Bucureşti, prin delegatul său la Galaţi, Teissier, între 23 iunie contemporani 1970-2001: mic dicționar antologie, editată sub egida Uniunii
1922-mai 19239. Astfel, Palatul CED va fi proiectat cu 2 (două) etaje, subsol şi mansardă.
Recepția provizorie a Palatului va avea loc la data de 13 noiembrie 1923, în prezenţa Epigramiștilor din România.
lui M. Manea, arhitect, reprezentant al CED şi M. Vincent, director al Societăţii Române de Debutul în volum al lui Ioan Fărcășanu s-a produs relativ târziu, în anul
Întreprinderi din Bucureşti. 2010, cu 101 epigrame, reluate în 2014, într-o ediție revăzută și completată, după
Din păcate, prin Acordul de la Belgrad din 1948, Rusia a desființat Comisia care au urmat: Contraste sub cupola albastră – un volum de catrene și epigrame
Europeană și a îndepărtat potențialii rivali (Marea Britanie, Statele Unite, Franţa).
(2015), Omul și societatea de... umor (2018), Armonia cuvintelor (2020) și
După desființarea Comisiei Europene a Dunării, această clădire a fost repartizată, în
anul 1968, Bibliotecii „V.A. Urechia”, loc în care funcționează și astăzi. Neînțelegeri în familie – o antologie de epigrame (2021).
Ioan Fărcășanu face parte din grupul așilor epigramei, mereu prezent la
Note: manifestările culturale organizate de Biblioteca Județeană V.A. Urechia, sub egida
1
DJANG. Fond Comisia Europeană a Dunării. Protocoale. Dosar 32/1892-1893, f. 171.
2
Bodea, Valentin. Monumente istorice și de arhitectură din orașul Galați. Galați: Pax Aura Mundi, brandului cultural Axis Libri, respectiv salonul literar sau târgul de carte, ambele
2009, p. 68. purtând același nume.
3
Biblioteca „V.A. Urechia” Galați, Dosar nr. 1421/2001, p. 57.
4
DJANG. Fond Comisia Europeană a Dunării. Protocoale. Dosar 32/1892-1893, f. 171. Este membru al Cenaclului Literar Verva din Galați și al Uniunii
5
Munteanu, I.G. Comisia Europeană a Dunărei. Galați: Editura Institutului de Arte Grafice Epigramiștilor din România.
„Munca”, 1937, p. 7.
6
DJANG. Fond Comisia Europeană a Dunării. Protocoale. Dosar 34/1896-1897, f. 72.
7
Gruia, Ion. Dunărea și tratatele ei internaționale. În: Steaua Dobrogei, nr, 2, 1999, p. 4.
8
Galaţii de altădată: Palatul Comisiei Europene a Dunării (azi Biblioteca „V.A. Urechia”.
Disponibil la: http://www.galatiidealtadata.volte.ro/2010/11/palatul-comisiei-europene-dunarii-azi.html.
Data consultării: 20180306
9
DJANG. Fond Comisia Europeană a Dunării. Secretariatul General. Dosar 149/1922, f. 5.
Ioana Chicu, bibliotecar,
Redactorul-șef al revistei Axis Libri Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galaţi
 3 Palatul Comisiei Europene a Dunării - Marca Patrimoniului European
Corina Emanuela Dobre

Marca Patrimoniului European

La Commission Européenne du Danube et son oeuvre du 1856 à

Cuprins
8 1931
Dorina Bălan
Biblioteca și arhivele Comisiei Europeane a Dunării
12 Letiția Buruiană
Un seif rar, marca Chatwood, în Palatul Comisiei Europene a
15 Dunării de la Galați
Camelia Bejenaru

Profesional

18 Muzeele prin ochii copiilor

Gabriela Istrate
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” întotdeauna în sprijinul comunității
20 locale
Camelia Toporaș

23 Clubul Curioşilor - Program educaţional de vacanţă

Maricica Târâlă-Sava

25 Vacanță în lumea cărților

Raluca Oancea

27 BiblioVacanța șapte ani în culori

Cecilia Manolescu

30 Vacanța surprizelor... la bibliotecă!

Cătălina Șoltuz
Întoarcere în timp

32 Întoarcere în timp... în urmă cu 90 de ani, la Concursul Hipic din Galați

Tena Bezman
Condeiul fermecat
36 Imposibil
Alexandru Iorga

37 Plaja amintirii
Irina Florentina Aradei

38 Pensula fermecată
Adelina Gabriela Tănase
Cronică

39 Reflecții critice
Livia Ciupercă

41 Cartea pentru cei mici (care vor fi mari)

Hadrian Gh. Secară

44 Istoria ca artă literară – Cad bombe pe Țiglina de Săndel Dumitru

Costina Sava

48 Imnul național Deșteaptă-te, române!

Radu Moțoc

51 Emil Cioran - Éparpillements épistolaires

Vasile Savin
 Literatură
54 Tamara, micuța basarabeancă
Melania Rusu Caragioiu

56 Poeme
Andrei Cristian Cornea

58 Javeline, măști, sentimente

Dorian Stoilescu

60 Întoarce-te
Ionel Rusu

62
Poeme
Mihaela Poduț Ienuțaș

65 Poeme
Ioan Fărcășanu

67 Tata și bacul
Șerban Pop

68 Poeme
Antonio Doda

69 Poeme
Nicole Chirilov

70 Rubrica nr. 8 - Plantația de cuie

Leonard I. Matei

73 Penelopa
Năstase Marin

75 Unchiul Titi
Marius Chiru

78 Teatrul ca loc de refugiu şi rezistenţă, teatrul ca loc de rememorare

Tamara Constantinescu

81 Epigrame
Vasile Manole

82 Epigramistul Ioan Fărcășanu la 85 de ani

Ghiță Nazare

Restituiri
85 „A fi un Hopa‑Mitică“
Theodor Parapiru

Artă

86
Expoziția Marius-Gheorghe Teodorescu și Dennis Teodorescu la Galeriile de
Arta „Nicolae Mantu”
Mariana Tomozei Cocoș

88 Emil Pricopescu – între tradiție și modernitate

Corneliu Stoica

92 Pictorul Sterică Bădălan

Năstase Marin

95 Albumul de artă Silviu Catargiu

Stan M. Andrei
Eveniment
97 Conferința Națională a Asociației Bibiotecarilor din România, ediția a
XXXII-a, Suceava, 2022
In memoriam
99 O floare în grădina raiului
Livia Ciupercă
ditorial

Palatul Comisiei
Europene a Dunării -
Marca Patrimoniului
European1
Luna iunie a acestui an a fost pentru clădirea de patrimoniu, Palatul Comisiei
Europene a Dunării - emblemă a Galațiului, care păstrează și astăzi multe dintre
simbolurile Comisiei Europene a Dunării - luna câștigării locului binemeritat în plan
european - Marca Patrimoniului European - un prilej de recunoaștere a valorii sale,
de la elemente arhitecturale până la documente unice în istoria europeană.
Marca Patrimoniului European a fost instituită în anul 2011 și oferită pentru
prima dată în 2013 (titulatura se oferă din 2 în 2 ani), fiind deținută până astăzi de 60
de situri și trei state membre ale Uniunii Europene – Bulgaria, Finlanda și Slovacia.
Pentru nominalizarea din anul 2021, ne numărăm printre cele 12 situri care au câștigat
Marca Patrimoniului European, dintre cele 15 state care au făcut mai multe propuneri.
În fapt, fiecare stat membru al Uniunii a putut transmite Comisiei Europene maxim
două propuneri de situri, din care Comisia trebuia să selecteze doar un sit. La nivelul
preselecției naționale, Palatul Comisiei Europene a Dunării din Galați (actualul
sediu al Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” Galați, instituție subordonată Consiliului
Județean, în care funcționează din anul 1968) și Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale
ASTRA din Sibiu au rămas în cursă pentru desemnarea la nivel european, cursă în care
au fost înscrise în ultima sesiune de selecție europeană, începută în martie 2021 .

1
Fotografiile au fost realizate de Cosmin Murărașu.

septembrie 2022 3
 ditorial

În data de 28 aprilie 2022, la Bruxelles, în cadrul unei ceremonii oficiale la care

au participat sute de persoane, a fost acordat titlul Marca Patrimoniului European,
acest important și râvnit trofeu, Palatului Comisiei Europene a Dunării de la Galați
pentru rolul deosebit pe care l-a avut în istoria și cultura europeană, precum și în
crearea Europei de astăzi.
În România, în afara Palatului Comisiei Europene a Dunării de la Galați, acest
titlu european a mai fost primit doar de Memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței de la Sighetu Marmației.
Construit inițial între 1893-1896, ca sediu administrativ pentru această primă
instituţie europeană, constituită în urma Congresului de Pace de la Paris, din 1856, cu
scopul de a reglementa regimul navigației pe Dunăre - Palatul Comisiei Europene a
Dunării (CED), prin decizia europeană luată de reprezentanții a opt state europene,
a beneficiat de „fonduri europene”. Aici își desfășurau activitatea funcționarii
compartimentelor: Secretariatul General, Contabilitatea, Arhiva și Biblioteca, fiind
și locul unde se desfășurau plenarele delegaților CED și se asigura cazare pentru unii
dintre funcționarii săi. Comisia Europeană a Dunării a funcționat în acest sediu până
la desființarea sa, în anul 1948. Între anii 1948–1968, clădirea a fost sediul mai multor
instituții gălățene, iar din anul 1968 a fost repartizată, ca sediu, Bibliotecii Județene
„V.A. Urechia”, instituție în care funcționează și în prezent.
Situl, aflat în proprietatea Consiliului Județean Galați, reprezintă un simbol
cultural al orașului de la Dunăre, un monument arhitectural cu un stil sobru ce evocă
imaginea vechiului târg din perioada secolelor al XIX-lea şi prima jumătate a celui de-
al XX-lea. Actuala imagine a construcției este rezultatul refacerii din temelie, realizată
de Societatea Română de Întreprinderi din Bucureşti, între 23 iunie 1922 și 10 mai
1923, vechea clădire fiind puternic avariată în timpul Primului Război Mondial.
Este poziționat într-o zonă care face parte dintr-un ansamblu urban de patrimoniu.
La intrarea în clădire există elemente de semnalare a calității sale de monument
istoric și de monument de arhitectură, la care s-a adăugat, de curând, cea de Marca
Patrimoniului European.
Proiectată în stil neoclasic, construcția dezvoltată pe subsol parţial, parter, două
etaje și mansardă, a păstrat multe dintre elementele arhitecturale originale: ușa în stil
francez, cu geamuri de cristal, de la intrarea în holul principal; stucatura de pe pereții
interiori; coloanele aparente de la parter și etajul I, ornamentate cu motive vegetale
și simboluri specifice
– ancora, tridentul,
cornul abundenței;
pardoselile, scările în
marmură și mozaic;
balustradele cu
ornamente în fier
forjat; luminatorul
de la etajul I, din
sticlă transparentă,
cu cadru marginal
colorat, împodobit
cu frunze de laur;

4 Axis Libri
lambriurile din lemn de diferite esențe, unele rare; medalioane cu iniţialele CED;
candelabrele și aplicele metalice. La demisol există încă seiful ce adăpostea valorile
Comisiei. Pe aripa stângă, există un lift pentru obiecte ce leagă subsolul de etajul al
doilea, funcționabil și astăzi.
La exterior,
demarcaţia între
parter şi etaj se face
printr-un bandou
profilat care are în
partea inferioară o
decoraţie vegetală.
Frontonul în arc
de cerc este bogat
ornamentat, susținut
de două coloane
înfășurate în parâme.
Ferestrele etajului
sunt decorate în partea inferioară cu ghirlande de lauri.
Situl de la Galați a fost înscris în marea competiție europeană de către
bibliotecarii Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, cu sprijinul Consiliului Județean
Galați, cu un proiect serios, prin intermediul căruia a fost prezentată istoria
clădirii monument istoric, a fost argumentată semnificația europeană a sitului și
s-au propus o serie de acțiuni și evenimente de promovare a Palatului Comisiei
Europene a Dunării, de conștientizare și de insuflare în rândul publicului, în
special al celui tânăr, a valorilor europene și a sentimentului de apartenență la
marea familie europeană.

septembrie 2022 5
 ditorial

În contextul celor afirmate mai sus, Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” a

început o promovare mai activă a Palatului CED prin proiecte ample, între care
merită amintite:
1) Zilele Patrimoniului European, proiect care a avut ca scop valorificarea
moștenirii culturale și patrimoniale europene prin reasamblarea unei pagini de
istorie a Palatului CED, astfel: reconstituirea unei ședințe a delegaților Comisiei
Europene a Dunării, realizată de elevii Liceului Teoretic „Emil Racoviță” din
Galați, sub îndrumarea profesoarei de istorie Camelia Nenu; tururi ghidate
ale Palatului CED; QR Tresure Hunt pentru voluntarii Bibliotecii - ghicitori cu
elemente simbolistice și arhitecturale originale ale Palatului CED pe care clădirea
le păstrează și astăzi;

6 Axis Libri
 2) Noaptea în Bibliotecă, proiect care a avut ca scop aprofundarea dialogului
intercultural și creșterea gradului de conștientizarea de către publicul tânăr cu privire
la importanța rolului pe care Comisia Europeană a Dunării l-a avut în contruirea
Europei de astăzi prin următoarele acțiuni: Escape Room pentru voluntari - activitate
realizată pe baza unui moment important din istoria CED - în timpul Primului
Război Mondial, când delegații Comisiei împreună cu Duiliu Zamfirescu, având
informații că urmează să fie bombardat sediul Comisiei de la Galați, pun la cale un
plan prin care să salveze tezaurul și documentele CED, ducându-le pe vasul „Carolus
Primus”; pornind de la acest scenariu, voluntarii participanți au fost provocați să
rezolve diferite sarcini (puzzle, sudoku, ecuații matematice etc.) care să-i ajute să
evadeze din Palatul CED.
Ceea ce ne onorează și ne obligă și mai mult este faptul că în ultimele luni,
Comisia Europeană a promovat Palatul Comisiei Europene a Dunării de la Galați
(actualul sediu al bibliotecii) pe pagina European Heritage Label, dar și pe pagina
Creative Europe.
Încântat de primirea Mărcii Patrimoniului European de către o clădire
emblematică a Galațiului, președintele Consiliului Județean Galați, domnul Costel
Fotea, a declarat: Îi felicit pe toți cei implicați în acest demers și pentru obținerea acestui
valoros trofeu care pune Galațiul și fostul Palat al Comisiei Europene a Dunării pe
harta patrimoniului european!
La rândul său, comisarului european pentru Inovare, Cercetare, Cultură,
Educație și Tineret, Mariya Gabriel, în interviul acordat cotidianului „Viața liberă”,
înainte de venirea sa la Galați, afirma: „... în calitate de comisar european responsabil
pentru cultură, sprijinul pentru cultură, patrimoniul cultural și sectoarele creative
sunt domenii de care mă simt foarte apropiată. România are atuuri importante în
acest domeniu, ceea ce reprezintă puncte forte pentru creștere economică și locuri
de muncă, dar și o parte autentică a modului nostru de viață european. Mai exact,
salut eforturile Bibliotecii Publice „V.A. Urechia”, căreia i s-a acordat în acest an
distincția Marca Patrimoniului European! În acest An European al Tineretului
2022, acest loc este un loc unic, care face orașul Galați și mai atrăgător, în beneficiul
tinerilor noștri și al tuturor cetățenilor”2.
Consider cu toată puterea că este o mare onoare pentru noi să primim acest
trofeu! A fost un efort al întregii echipe și țin să le mulțumesc colegilor pentru tot!
Totodată, mulțumesc Consiliului Județean, principalul nostru partener, care sprijină
activitatea Bibliotecii și toate eforturile noastre de a conserva patrimoniul pe care
îl gestionăm! Îi mulțumim, de asemenea, domnului prof. univ. dr. Constantin
Ardeleanu, care ne-a fost aproape în acest proiect! Trofeul este, în primul rând, al
comunității gălățene, dar și al României”, este o onoare, dar și o mare responsabilitate
asupra noastră să păstrăm această comoară, să o promovăm pentru a putea să o facem
cunoscută și generațiilor care vor urma.

2
Amălinei, Ovidiu. EXCLUSIV. Interviu cu comisarul european Mariya Gabriel - Investițiile
în cercetare sunt investiții în viitorul Galațiului. Disponibil la: https://www.viata-libera.ro/prima-
pagina/189201-exclusiv-interviu-cu-comisarul-european-mariya-gabriel-investitiile-in-cercetare-
sunt-investitii-in-viitorul-galatiului. Data consultării: 28.08.2022
Corina-Emanuela Dobre,
manager, Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galaţi

septembrie 2022 7
 Marca Patrimoniului European
La Commission Européenne
du Danube et son oeuvre
du 1856 à 1931
Paris: Imprimerie nationale, 1931

Printre valoroasele documente existente în colecțiile Bibliotecii

Județene „V.A. Urechia” Galați, care este găzduită astăzi în fostul Palat
al Comisiei Europene a Dunării, se regăsește și lucrarea La Commission
Européenne du Danube et son oeuvre du 1856 à 1931 (Comisia
Europeană a Dunării și activitatea ei din 1856 până în 1931), apărută la
Paris, la Imprimeria Națională, în anul 1931. Este cea mai importantă
lucrare editată sub egida autorului colectiv Comisia Europeană a
Dunării (CED), reprezentând o sinteză istorică și juridică a Comisiei,
realizată sub redacţia1 profesorului Carlo Rosetti, căpitan de vas în
rezervă, ministru plenipotențiar, delegat al Italiei, în colaborare cu
Francis Rey, secretar general al CED, în baza documentelor aflate în
arhivele CED și ale unor date furnizate de diverse personalități care se
găseau în slujba CED.
Coperțile groase și rigide (hardcover) din carton acoperit cu
pegamoid ale lucrării au
legătura originală. Paginile
cărții sunt din hârtie fără
acid – de tip Lafuma,
care a permis păstrarea
impecabilă a cernelei
pentru o perioadă lungă de
timp fără să se deterioreze.
Dorina Bălan
Coperta I este ornată șef birou, Catalogarea
elegant cu un chenar colecțiilor. Control de
liniat în triplu, cu titlul, autoritate,
Biblioteca Județeană
locul, imprimeria și anul „V.A. Urechia”
apariției scrise prin presare
cu auriu, asemănător cu
imprimarea cotorului, și un
ornament decorativ central
reprezentând Tridentul
- arma lui Poseidon sau
1
„La rédaction et la publication de cet ouvrage ont été assurées... par m. le
professeur Carlo Rossetti... avec la collaboration de m. Francis Rey.”

8 Axis Libri
Neptun, zeul mării în mitologia clasică, ornament și în titlu, istoria înainte de Tratatul de la Paris,
care se regăsește în cerneală și la sfârșitul fiecărui din 30 martie 1856 și până la 31 decembrie 1930.
capitol. Deși prin Congresul de Pace de la Paris, care
Intenția CED de utilizare și stocare pe termen a avut loc la 30 martie 1856, Comisia Europeană
foarte lung a lucrării a fost una bine definită a Dunării ar fi trebuit să funcţioneze doar doi ani,
de la concepere, tot ceea ce s-a ales în privința necesitatea menținerii legăturilor internaționale,
materialelor utilizate indicând faptul că realizarea dorința Rusiei și a Germaniei de a avea acces la
lucrării nu a costat puțin, mai ales că este o ediție Dunăre şi mai ales, lunga perioadă a desfășurării
limitată, așa cum este menționat pe verso-ul paginii lucrărilor pentru degajarea gurilor fluviului au
de gardă: „Cet ouvrage a été tiré sur les presses de determinat prelungirea anuală a existenței Comisiei
l’Imprimerie nationale, à 1200 exemplaires, sur până în 1865, ca apoi, să se prelungească până în
papier papyrus des papeteries Lafuma.”2 1871, iar la Conferința de la Londra să fie prelungită
Studiul, detașat de o abordare politică a pentru o perioadă de 12 ani. În 1883, în cadrul
organizării și activității celebrei CED, din 1856 până Conferinței Europene se va prelungi existența
în 1931, este format in-folio, cu dimensiuni 32,5 x Comisiei Europene până în 1904.
24 cm, având 2 foi preliminare,
o paginație cu cifre romane și
arabe, formată din: VII-VIII,
526 pagini, planșe (parțial
color) portrete, hărți, diagrame
(parțial color). O parte dintre
planșe, hărți și diagrame sunt
pliate. Numărul total de pagini
este de 682, dacă sunt adăugate
și anexele.
Lucrarea este concepută
cu o structură organizată
cronologic și tematic, alcătuită
din opt părți, divizată în
capitole și secțiuni și însoțită
de documente, unele dintre ele
redate în anexe.
Prima parte a cărții
se deschide cu prefața, în
care este semnalat faptul că
lucrarea a fost realizată cu
ocazia împlinirii a 75 de ani
de la înființarea CED (30
martie 1856-30 martie 1931),
la scrierea ei contribuind Congresul de la Paris (25 februarie-30 martie 1856)
diferiți șefi de servicii - pentru
o relatare cât mai concretă și corectă a actelor Deși Germania a dorit lichidarea CED,
interne a acestui organism internațional. Este autoritățile de la București au considerat că
structurată în 4 capitole și mai multe secțiuni, suveranitatea statului român asupra gurilor Dunării
având titlul Istoria Comisiei Europene a Dunării este mai bine respectată în condițiile implicării
și cuprinde cronologic tratatele internaţionale unui consorțiu de state. Din păcate, prin Acordul
care au mandatat CED, adică, așa cum se reflectă de la Belgrad, din 1948, Rusia a desființat Comisia
Europeană și a îndepărtat potențialii rivali (Marea
2
„Această carte a fost tipărită la presele Imprimeriei Britanie, SUA și Franța).
Naționale, în 1200 de exemplare, pe hârtie de papirus de la
fabricile de hârtie Lafuma.”

septembrie 2022 9
 Cea de-a doua parte a lucrării, sub titlul
Organizarea administrativă a CED, conține trei
capitole în care se detaliază organizarea CED,
structurile serviciilor existente și personalul
acesteia. La sfârșitul primelor două capitole, există
două apendice cu: Lista delegațiilor la Comisia
Europeană a Dunării din 1856 până în 1930,
respectiv cu Lista șefilor de departamente ai CED
din 1856 până în 1930.
Partea a treia, Finanțele Comisiei Europene a
Dunării, cuprinde, în cele trei capitole, protocoalele
interne, acordurile financiare și un apendice în care
se detaliază monedele CED.
Lucrările executate în Dunărea de Jos de
Comisia Europeană a Dunării (1856-1930) este
titlul părții următoare unde, pe parcursul a trei
capitole, sunt descrise lucrările de amenajare a
gurii Sulina şi tăieturile executate pe braţ și un
apendice ce enumeră proprietățile CED – clădiri și
ambarcațiuni.
Prelungirea digurilor (1921-1930).
1 Baterea piloților cu baterii cu abur și manual
2 Aruncarea cu pietre pentru a reduce golul
din digul sudic
10 Axis Libri
Cea de-a cincea parte – Dispoziții luate de
CED în interesul navigației – este organizată în
patru capitole care enumeră regulamentele, pe ani,
valabile pentru fiecare sector navigabil, pilotajul
pe Dunăre și organizarea serviciului de pilotaj,
iluminarea și balizarea gurilor Dunării.
Activitatea CED din punct de vedere social
este tratată în următoarea parte, unde, pe parcursul
a trei capitole, sunt arătate beneficiile personalului
CED, serviciile spitalicești înființate de aceasta și
avantajele culturale, sociale și educaționale oferite
orașului Sulina, dar și altor orașe de la Dunărea de
Jos.
Spitalul central al Comisiei Europene
a Dunării din Sulina
A șaptea parte vorbește despre Relațiile
serviciului sanitar al gurilor Dunării cu CED,
printr-o prezentare istorică a situației de la înființare
până la data realizării documentării.
Ultima parte a monografiei CED, cu titlul:
Rezultatele lucrărilor realizate de CED la gurile
Dunării studiază rezultatele economice după
lucrările efectuate pe Dunăre, modul cum s-a
dezvoltat navigația și hotărârile care s-au luat
Marca Patrimoniului European
privind activitatea pe Dunăre urmate de concluzii, este Marca Patrimoniului European - locuim
dar și documentele privitoare la activitatea CED: neîntrerupt din anul 1968.
tratate, protocoale, acte, convenții, regulamente,
tarife încasate pentru navigație etc.
Lucrarea se încheie cu o listă a publicațiilor
CED și Anexe care cuprind situația financiară a
CED, hărți ale gurilor Dunării în diferite stadii de
lucru și alte detalii privind activitatea pe spațiul
navigabil.
Comisia Europeană a Dunării își va înceta
activitatea în 1948, dar parte din activitatea sa ne-a
rămas moștenire și, anume, raportarea zilnică la
Radio România a cotelor apelor Dunării în limba
română, franceză și rusă.
Comisia Europeană a Dunării și-a construit
prestigiul prin tot ceea ce a realizat cu ajutorul
proiectelor de dezvoltare și prin neutralitatea ei.
Așa cum aprecia profesorul universitar Constantin
Ardeleanu: „Comisia începe să joace un rol
internațional important încă de la început. Cei 7
comisari europeni sunt percepuți ca un factor de
echilibru într-o regiune traversată în mod regulat
de tensiuni. În timpul Războiului de Independență
al României din 1877, orășelul Sulina a fost cruțat,
pentru că tocmai a fost sediul Comisiei Europene a
Dunării. Rușii vor încerca să bombardeze orașul, dar
având mare grijă să-și îndrepte loviturile pentru a
nu lovi cartierul Comisiei, o instituție neutră prin
excelență. Comisia arborează chiar steagul, simbol
al neutralității sale. Această Comisie a fost un
exemplu de construcție diplomatică internațională
de succes. La sfârșitul Marelui Război, Comisia a 1. Hotelul administrativ al CED din Galați,
reprezentat un model a ceea ce ar putea fi colaborarea reconstruit în 1921
internațională.” 2. Hotelul administrativ al CED din Sulina,
Această monumentală lucrare este ultima construit în 1866
realizată de CED și se constituie în cel mai
amplu studiu care cuprinde nu numai istoria, Bibliografie:
dar și organizarea pe paliere a instituției: tehnic, Ardeleanu Constantin. The European
administrativ, financiar și social, fiind și o Commission of the Danube, 1856–1948. Disponibil
descriere economică și juridică a părții maritime la: https://library.oapen.org/bitstream/han
a Dunării. dle/20.500.12657/53790/9789004425965.
Cartea se adresează tuturor celor interesați de pdf?sequence=1&isAllowed=y. Data consultării:
activitatea CED, de lucrările efectuate de aceasta, 04.08.2022.
dar poate fi și un istoric al evoluției României în Bodea, Valentin. Monumente istorice și de
perioada studiată și a beneficiilor pe care găzduirea arhitectură. Vol. 1. Galați: Pax Aura Mundi, 2009.
CED i-a adus-o. Lambru, Steliu. La Commission européenne
Cu mândrie spunem că pentru noi, du Danube. Disponibil la: https://www.rri.ro/fr_fr/
bibliotecarii Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” la_commission_europeenne_du_danube-2615965.
Galați, CED este, de fapt, și astăzi gazda noastră Data consultării: 03.08.2022
primitoare în a cărui Palat – care de anul acesta

septembrie 2022 11
 Marca Patrimoniului European
Biblioteca și arhivele Comisiei
Europene a Dunării

Înființată în urma Congresului de Pace de la Paris (1856)

pentru a soluționa interesele marilor puteri la gurile Dunării, Comisia
Europeană a Dunării (CED) și-a pus amprenta pe dezvoltarea regională
la Dunărea de Jos, având o activitate neîntreruptă de aproape opt
decenii. Această organizație s-a dovedit a fi mai mult decât o structură
economico-administrativă, care avea menirea să asigure libertatea
navigației pe Dunăre, fiind un factor de armonizare și un martor activ
al celor mai importante evenimente din a doua jumătate a secolului al
XIX-lea și primei jumătăți a celui de-al XX-lea, reușind să-și păstreze
neutralitatea atât pe timp de pace, cât și în timpul războaielor care au
zguduit Europa și întreaga lume.

Letiția Buruiană
bibliotecar, Biblioteca
Județeană
„V.A. Urechia”

12 Axis Libri
 Constituită din serviciile Secretariatul
General, Contabilitatea generală, Casa de navigație,
Serviciul Tehnic, Inspecția de navigație, Căpitănia
Portului Sulina și Serviciul spitalelor, CED s-a
dovedit a fi un model de eficiență economică
instuțională, precum și un promotor al modelelor
de cooperare ce vor sta la baza cristalizării valorilor
europene de mai târziu.
Pentru a reuși să-și îndeplinească misiunea,
CED avea unele atribuții suprastatale de natură
legislativă, judecătorească, administrativă, tehnică,
precum și o serie de privilegii și imunități.
Pe parcursul activității sale, CED a emis
o serie de acte, ce s-au constituit într-o arhivă
foarte bogată. Din schițele reconstrucției
Palatului, distrus aproape complet în Primul
Război Mondial, reiese că arhivele și biblioteca
aveau prevăzute două încăperi generoase situate
la parter și subsol. Din păcate, nu s-au păstrat
mai multe date despre modul organizării și
despre dispunerea fizică a fondului. După
încheierea activității organizației, arhiva a fost
aproape abandonată în subsolul clădirii timp de
aproape două decenii.
Această arhivă nu a fost păstrată în întregime, o bogată bază de studiu și cercetare într-un spectru
o bună parte fiind distrusă în urma bombardărilor generos de domenii precum: relații internaționale,
sediului CED în cele două războaie mondiale. diplomație, navigație, comerț, dar și istoria
Conform reprezentanților Arhivelor Statului din literaturii sau științe ale naturii etc. Spre exemplu,
Galați, care au preluat-o în 1967, an în care clădirea activitatea scriitorului Duiliu Zamfirescu, ca
a fost atribuită ca sediu Bibliotecii Județene „V.A. delegat al României în CED, are relevanță atât
Urechia”, au fost găsite arhiva Secretariatului pentru relații diplomatice, cât și pentru istoria
General, Contabilității Generale, ale delegaților literaturii. În Primul Război Mondial, Duiliu
României (relativ completă) și Angliei (perioada Zamfirescu a activat pe yahtul de inspecție Carolus
1856-1915), protocoalele emise de CED, precum Primus, sediu provizoriu al CED, la Odessa, între
și dosarele personale ale funcționarilor1. Conform 1916-1918. Întreaga poveste este redată într-un
sursei citate, conținutul este format din 5.812 u.a. text literar3, din care aflăm peripețiile unei misiuni
reprezentând: „protocoale, regulamente, situații care avea ca scop de a salva o parte importantă a
statistice, dări de seamă, rapoarte, instrucțiuni, arhivei și personalul care a mai rămas.
planuri, hărți, inventare, fotografii, dosare de Mai puțin cercetată și cunoscută a rămas
personal, state de plată, registre contabile etc”.2 Biblioteca CED. Aceasta a fost preluată, de
O altă parte a arhivei referitoare la celelalte asemenea, de Arhivele Statului Galați de la
servicii ale organizației a rămas la Sulina, Administrația Fluvială a Dunării de Jos, care a
în 1939 fiind preluată de Direcția Dunării avut în administrare clădirea o perioadă de după
Maritime. Din această arhivă, s-au păstrat foarte desființarea CED.
puține documente. Chiar și în absența acestor Din cercetarea fondului păstrat, precum și
documente, fondul arhivistic a oferit și încă oferă din corespondența aflată la Arhive, reiese că această
1
Direcția Generală a Arhivelor Statului din Republica bibliotecă a beneficiat de o mare atenție din partea
Socialistă România. Comisia Europeană a Dunării: 1856- 3
D. Zamfirescu. Călătoria în refugiu. În: Opere. Vol. 6.
1949: Inventar arhivistic 12. București, 1987, p. 10.
Partea a 2-a. București, Minerva, 1987.
2
Ibidem.

septembrie 2022 13
 conducerii organizației. Ea fost constituită ca o că Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” a cedat
bibliotecă de specialitate pe domeniul de activitate donația prof. Emil Vîrtosu, în 1985/86, la schimb
al CED, acoperind dreptul comercial internațional, cu Biblioteca CED. Această înțelegere nu a fost
dreptul maritim și fluvial, arbitraj etc. Sunt însă respectată8.
prezente tratate, lucrări de referință în domeniu, Referitor la integritatea Bibliotecii CED, care
lucrări de interes tehnic și administrativ, periodice se află la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale
de specialitate, dar și unele lucrări de cercetare Galați, nu ne putem pronunța, însă există supoziția
științifică moderne, străine sau românești4, de că multe lucrări au dispărut sau se regăsesc în fondul
istorie literară și lingvistică română sau străină ș.a. altor biblioteci9. Iată că, peste ani, prin obținerea
Cele mai multe ediții sunt tipărite în centre recentă a titlului Marca Europeană a Patrimoniului
urbane mari ele Europei, precum Paris, Londra, de către fostul Palat CED, actualul sediul Bibliotecii
nelipsind nici alte orașe ale lumii. S-a păstrat în Județene „V.A. Urechia”, apare oportunitatea ca
dosarele de arhivă corespondență doveditoare această bibliotecă și fondul arhivistic să reintre în
pentru achiziții cu edituri și furnizori de carte din atenția atât a cercetătorilor, cât și a publicului larg
țară și din străinătate5. prin digitizare și deschiderea accesului on-line.
În fondul arhivistic se găsesc documente
care atestă îngrijirea de care a beneficiat biblioteca,
spre exemplu, cele referitoare la refacerea ei în
19206, precum și altele legate de corespondență sau
aprobarea cheltuilelilor de achiziție a documentelor.
Interesul pentru organizarea bibliotecii este
confirmat de prezența unor lucrări de referință
în domeniul bibliotecilor: „Manuel pratique du
bibliothèque”, de Leo Crozet, la Paris, ediția din
1937, precum și „Guide pratique de bibliographie”,
de F. Calot, Paris, 1936.
Printre lucrările care atrag atenția în mod
deosebit se află cele donate de Biblioteques du Palais
de la Paix7 sau Centre Européene de la Donation
Carnegie.
În perioada interbelică au existat unele
relații de colaborare între Biblioteca „V.A. Urechia”
și CED, concretizate prin organizarea unor
evenimente, prin oferirea unor lucrări, cu titlul de
donație, din care s-au păstrat doar câteva. Printre
cele mai importante sunt monografia CED, în 1933,
o serie de lucrări de specialitate în anii 1936 și 1939,
precum și medalia Jubileului de 50 de ani, în 1906.
Mai puțin cunoscut este însă faptul că
această bibliotecă a fost obiectul unui transfer
nefinalizat, ca urmare a unui schimb între
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” și Arhivele
Statului de la Galați. Episodul este relatat de
către directorul Nedelcu Oprea, în monografia
sa închinată bibliotecii gălățene. Acesta afirma
8
Nedelcu Oprea. Biblioteca Publică „V.A. Urechia”
Galați: Monografie. Galați: Biblioteca „V.A. Urechia”, Vol. 2,
4
V. Buletinul Facultății de Științe Cernăuți, 1927-1936. 2006, p. 388.
5
Direcția Generală a Arhivelor... Op. cit., p. 32. 9
Biblioteca Comisiei Dunării, de la Budapesta, deține o
6
Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Galați. serie de lucrări datate încă de la fondarea CED. Disponibil la:
Fondul CED, Dosar 1183/1920. https://www.danubecommission.org/dc/fr/activite-editoriale-
7
Direcția Generală a Arhivelor... Op. cit., p. 85. de-la-cd/bibliotheque-de-la-commission-du-danube/

14 Axis Libri
Marca Patrimoniului European
Un seif rar, marca Chatwood,
în Palatul Comisiei Europene
a Dunării de la Galați

Reconstruit între anii 1922-1923, în stil preponderent neoclasic,

Palatul Comisiei Europene a Dunării, actualul sediul al Bibliotecii
Județene „V.A. Urechia”, este una dintre cele mai frumoase și impozante
clădiri monument ale Galațiului.
Deși a trecut prin mai multe procese de reparații și reabilitări
după 1948, când, după desfiinţarea Comisiei Europene a Dunării,
palatul a trecut în patrimoniul statului român, s-au păstrat încă multe
dintre elementele arhitecturale decorative și utilitare originale. Printre
acestea, se află și o cameră de tezaur (Trésor) situată la demisol, cu
podea din marmură decorativă spartă, în care se depozitau în trecut
valorile Comisiei Europene a Dunării. Accesul în aceasta încăpere
se face printr-o ușa masivă, blindată, care păstrează încă vopseaua

Camelia Bejenaru
bibliotecar, Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia”

septembrie 2022 15

originală, verde închis, chenarul decorativ auriu și
mânerul de dimensiuni mari din alamă.
Încăperea înde­plinește astăzi aceeași funcție,
fiind locul unde se păstrează tezaurul Bibliotecii
Județene „V.A. Urechia” – cea mai valoroasă parte
a fondului de colecții speciale și carte veche,
provenit majoritar din donația cărturarului
Vasile Alexandrescu Urechia, unul dintre marii
bibliofili români de la sfârșitul secolului al XIX-
lea. Manuscrisele și tipăriturile de o valoare
excepțională, multe rare, unele unice la nivel
național, sunt păstrate aici în deplină siguranță, dar
și în condiții optime de temperatură și umiditate,
încăperea fiind prevăzută din construcție cu orificii
în pereți care îi asigură o ventilație naturală.
În partea dreaptă a încăperii se află un seif
masiv, încastrat în jumătatea de jos a peretelui, cu
două compartimente. Seiful adăpostește cele mai
prețioase tipărituri din patrimoniul Bibliotecii
Județene „V.A. Urechia” – 12 incunabule în 11
volume (1472-1494), dintre care 7 au fost clasate
în categoria juridică „Tezaur” a Patrimoniului
Cultural Național și 14 ediții Elzevir, cel mai vechi
16 Axis Libri
datând din anul 1599 - Lycophronis
Chalcidensis: Alexandra. Poëma
obscurum. Atât seiful, cât și ușa de
acces spre încăpere poartă marca
Chatwood, una dintre cele mai
importante companii britanice
producătoare de seifuri și camere de
tezaur pentru bănci care, aproximativ
din anul 1858 până în 1926, a avut
sediul în Bolton, Lancashire, după care
și-a mutat producția la Harlescott,
lângă Shrewsbury. Compania a fost
supusă diferitelor schimbări și fuziuni
în a doua jumătate a secolului al XX-
lea până când a fost, în cele din urmă,
cumpărată și a fuzionat cu marca
Chubb în anii ´70 ai secolului trecut.
Samuel Chatwood (cca 1833-
1909), fondatorul companiei, a
fost un inginer cu vaste cunoștințe
și experiență, inventator în multe
domenii ale ingineriei și membru în
diverse organisme științifice. În anul
1878, a obținut un brevet pentru
„îmbunătățire în asigurarea ușilor
sau a porților seifurilor, încăperilor
băncilor și a altor uși, porți și obloane”1. Chatwood
a devenit părintele seifurilor moderne, construind
ceea ce a reprezentat un „Rolls Royce” al seifurilor
din întreaga lume. Acestea erau concepute pentru
a rezista tuturor metodelor de atac, de la găurire,
înțepare, tăiere termică, explozibili (lăcașul cheii
nu permitea introducerea unei cantități suficiente
de explozibil pentru a fi aruncate în aer), chiar și la
foc. Chatwood a construit corpul seifului din două
plăci de ½ inch cu cavitatea dintre ele umplută cu
un aliaj topit de oțel și mangan. La acea vreme,
acesta urma să se dovedească a fi impenetrabil prin
găurire cu burghiu și, în anii următori, rezistent la
frezele oxiacetilenice.
Prezentă pe piața românească încă de la
sfârșitul secolului al XIX-lea, compania Chatwood a
avut mai multe reprezentanțe în țara noastră, printre
care și cunoscuta casă de comerț Watson&Youell,
cu sediul central de activitate la Galați și cu
sucursale la București, Brăila, Sulina și Constanța.
Aceasta era specializată ca agenție de vapoare,
1
Grace’s Guide To British Industrial History. Disponibil
la: https://www.gracesguide.co.uk/Samuel_Chatwood_(1833-
1909). Data consultării: 05.08.2022.
Marca Patrimoniului European
birou de expediție, agenție de comisioane, depozit amplasat deasupra a două ancore intersectate, sigiliu
de mașini industriale și agricole, instalații de mori ce se pare că a aparținut reprezentantului Rusiei la
ș.a.. Domnii Watson și Youell, conducătorii casei de CED de după 1945. Deblocarea ușii se poate face
comerț, care erau foarte stimați și iubiți de gălățeni, prin deschiderea mecanismului cu o combinație
aveau meritul de ști să-și aleagă colaboratori dintre de cifre, fiind necesară, suplimentar, și deschiderea
cei mai buni specialiști din fiecare domeniu2. cu o cheie a încuietorii plasată în partea inferioară.
Compania Chatwood a fost prezentă la Încuietoarea este mascată cu o plăcuță de alamă
două ediții ale Expoziției Cooperatorilor Români, culisantă pe care este inscripționat: „Chatwood’s
prima desfășurându-se la Craiova, în 1887, iar a 2 Patent”. Seiful dispune de două compartimente:
doua la București, în 1894. La aceasta din urmă, unul în partea superioară, format dintr-un raft și
organizată din inițiativa lui Dimitrie C. Butculescu două sertare metalice, precum și unul în partea
(1845-1916), mare filantrop, om politic, de cultură, inferioară, reprezentând un seif mai mic, foarte
filolog și poliglot, la care au fost expuse peste 1500 solid, placat în interior cu lemn, care avea, probabil,
de produse românești și în jur de 500 străine, au în trecut funcție de casă de bani. Pe ușa interioară a
fost prezentate și „casele seifului mic se păstrează,
de fier” ale lui Samuel încă intactă, emblema
Chatwood, (ortografiat companiei Chatwood
Chativood)3 din Bolton, – un scut cu chenar
Anglia. roșu și auriu, în centrul
Seiful, marca căruia este reprezentat,
Chatwood Invincible, pe fond roșu, un elefant
produs la Bolton, purtând pe spate un
aflat în camera tezaur turn fortificat încadrat
a Palatului CED din într-un triunghi.
Galați, este dotat cu De jur împrejurul
un sistem complex triunghiului sunt
de închidere brevetat. imprimate cu auriu cele
Corpul este solid în toate 57 de premii câștigate
colțurile, fiind construit la expozițiile inter­
din plăci de oțel turnat. naționale pentru seifuri
Ușa exterioară este și încuietori, printre
masivă, cu balamale care: Philadelphia, 1876,
mari expuse, cu o placă Amsterdam, 1883, Paris,
de blocare a încuietorii 1873, Manchester, 1875,
din alamă și un mâner Sydney, 1879, Vienne,
de tragere asemănător 1875, Bucharest, 1894,
cu cel de la ușa de la Craiova, 1887 etc.
intrarea în încăpere. Seiful păstrează și cele
Ușa seifului păstrează, două chei originale ale
de asemenea, culoarea încuietorilor, ambele
originală verde închis având inscripționate
și chenarul decorativ. În partea stângă a acesteia, în partea superioară numărul de siguranță și
se păstrează un fragment de sigiliu imprimat în localitatea Bolton, unde a fost produs seiful.
ceară roșie cu un text indescifrabil, în limba rusă, Acest vechi obiect de care beneficiem nu are
doar valoarea intrinsecă de a ne apăra valorile, ci și
2
Fermo, I. Marile noastre case de comerciu : Casa
pe aceea de mărturie istorică care aduce un plus de
Watson & Youell. În: România Ilustrată: Revistă de familie.
An.6, nr. 4-6, iul.-sept. 1908, p. 50. eleganță și noblețe Palatului Comisiei Europene a
3
Ghidul Exposițiunei Cooperatorilor din țară pentru Dunării de la Galați.
Bucuresci. Bucuresci: Editura Tipografiei G.A. Lăzăreanu,
1894, p. 167.

septembrie 2022 17
 rof esional

Muzeele prin ochii copiilor

„Educația este ceea ce rămâne

după ce ai uitat tot ce ai învățat în școală”
(Albert Einstein)

Peste 5000 de elevi din mediul rural gălățean au beneficiat de

vizite culturale gratuite la muzeele din municipiul Galați, datorită
unui proiect complex desfășurat de către Consiliul Județean Galați, la
inițiativa președintelui Costel Fotea.
Copiii cu vârste cuprinse între 11-13 ani, însoțiți de cadre
didactice din școlile în care învață, au făcut câte un periplu de o zi
printre comorile Muzeului de Artă Vizuală și ale Muzeului de Istorie
„Paul Păltănea”, au descoperit cu uimire acvariile și colecțiile științifice
ale Complexului Muzeal de Științele Naturii „Răsvan Angheluță”,
s-au relaxat în minunata Grădină Botanică și au urmărit cu interes
activitatea unor specii rare de animale din Grădina Zoologică, precum
leul african ori tigrul siberian. Muzeul Satului și Muzeul Pescăresc,
prin reconstituirile etnografice, au provocat, de asemenea, copiii la o
călătorie în timp, în lumea bunicilor și străbunicilor.
„Este un proiect de suflet pentru mine, pe care din cauza
pandemiei nu l-am putut face mai devreme. Mii de copii din satele
gălățene și din orașele aflate la zeci de kilometri de municipiul Galați

Gabriela Istrate
bibliotecar, Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia”

18 Axis Libri
 Pandemia de Covid-19 a
limitat interacțiunea copiilor
atât cu adulții formatori din
viața lor, cât și cu ceilalți
copii. Purtarea măștii de
protecție, distanțarea socială,
desfășurarea școlii în mediul
on-line a diminuat considerabil
crearea de oportunități în
vederea construirii de relații
socio-emoționale eficiente
și, pe lângă toate aceste
lucruri care au contribuit
negativ la dezvoltarea lor
au mers, pentru prima dată,
la un muzeu. Posibilitățile
financiare limitate sau distanța
mare până în municipiul Galați
i-au împiedicat pe mulți să vadă
cu ochii lor cum arată Grădina
Zoologică, acvariile de la
Complexul Muzeal de Științele
Naturii sau obiectele vechi de
mii de ani descoperite de către
arheologii Muzeului de Istorie.
Toți elevii au avut transportul
asigurat din localitățile de
domiciliu, au avut profesori
care să-i însoțească, au primit
armonioasă, pentru copiii din mediul rural
pachețel dimineața și un prânz la restaurant și se vor
posibilitățile financiare limitate și/sau distanțele
bucura de lumea minunată pe care o vor descoperi la
mari până în municipiul Galați au reprezentat
fiecare muzeu”, a declarat Costel Fotea, președintele
piedici importante în posibilitatea de a descoperi
Consiliului Județean Galați.
oportunități de dezvoltare pentru viitor, contexte
Cunoașterea patrimoniului cultural gălățean
noi în care să-și poată surprinde pasiuni, afinități,
și promovarea acestuia ca factor educativ contribuie
înclinații profesionale.
semnificativ atât la cultivarea valorilor culturale ale
Astfel, proiectul desfășurat de Consiliul
elevilor, cât și la dezvoltarea uneia dintre cele opt
Județean Galați, ce se dorește a fi unul cu caracter
competențe cheie pentru învățarea pe tot parcursul
repetitiv, anual, a oferit celor 5000 de copii
vieții, recomandate de Parlamentul European și
din satele gălățene perspective extraordinare
Consiliul Uniunii Europene, și anume: conștiința
de viitor, șansa dezvoltării competențelor și
și expresia culturală. Este important ca cei mici să
comportamentelor sociale adecvate în anumite
cunoască ce înseamnă patrimoniul cultural, să-și
contexte, având efecte benefice asupra evoluției
descopere propria identitate, aflată în evoluție într-o
ulterioare a personalității acestora. O atitudine
lume a diversității culturale, și să înțeleagă cum
pozitivă față de cultură implică, de asemenea,
uneori artele și alte forme culturale pot fi o modalitate
pentru elevii gălățeni, curiozitate față de lumea
de a vizualiza și de a modela lumea. Cunoașterea
înconjurătoare, deschidere la noi posibilități și
patrimoniului material și imaterial dezvoltă respectul
dorința de a mai participa la astfel de experiențe
și o atitudine deschisă și pozitivă față de diversitatea
culturale.
expresiilor culturale, împreună cu o abordare etică și
responsabilă a proprietății intelectuale.

septembrie 2022 19
 rof esional

Biblioteca Județeană
„V.A. Urechia”
întotdeauna în sprijinul
comunității locale
Așa cum v-a obișnuit deja, mai ales odată cu apariția contextului
pandemic, Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” și-a continuat rolul
asumat de a fi aproape de comunitatea locală în rezolvarea problemelor
cu care se confruntă zi de zi. Punând accent pe serviciile care vin în
sprijinul populației de vârsta a treia, precum și în sprijinul celor mai
puțin familiarizați cu mediul electronic, bibliotecarii gălățeni sunt
gata de fiecare dată să ofere ajutor personalizat concetățenilor care se
confruntă cu provocările aduse de serviciile disponibile în Internet.
Această nevoie a ieșit și mai mult în evidență odată cu declanșarea
pandemiei de Covid-19, atunci când gălățenilor li s-a oferit sprijin
pentru folosirea platformei Vaccinare.ro și ulterior pentru eliberarea
adeverințelor și certificatelor digitale de vaccinare, implicit pentru
folosirea dispozitivelor mobile pentru accesarea și utilizarea acestor
platforme, dar și pentru accesarea altor servicii disponibile on-line,
precum realizarea şi folosirea de conturi on-line pentru utilităţile
publice (telefonie, electricitate, gaz, apă), crearea de conturi de e-mail
și conturi pe platforme de socializare, instruire în folosirea propriilor
dispozitive mobile, pentru folosirea platformei Ghiseul.ro (taxe şi
impozite locale), programări on-line pentru eliberarea actelor de
identitate, precum și în alte situaţii legate de utilizarea calculatorului
şi de accesarea internetului.
Instrumentele on-line de interacțiune au constituit un nou prilej
de a veni în ajutorul gălățenilor și în cazul procesului de recenzare a Camelia Toporaş
populației și a locuințelor care, decalat cu un an de zile din cauza şef Serviciu Referințe,
pandemiei, s-a desfășurat în acest an, în premieră, în format on-line, cea Biblioteca Judeţeană
„V.A. Urechia”
de-a doua etapă, a autorecenzării, debutând în data de 14 martie 2022.
Debutul recensământului persoanelor și locuințelor (RPL 2021),
coordonat de Institutul Național de Statistică, a fost reprezentat de fapt
de data de 1 februarie 2022, atunci când s-a început popularea bazei de
date RPL2021 cu informații preluate din surse administrative, pentru ca
apoi, începând cu 14 martie 2022, persoanele care au avut posibilitatea
și cunoștințele necesare pentru folosirea instrumentelor on-line să
acceseze site-ul dedicat, urmând pașii procesului de autorecenzare și
completând formularul dedicat. Conform datelor publice furnizate,

20 Axis Libri
în urma acestei etape doar 46% dintre români, mai
exact un procent de 46% din populația înregistrată
în baza de date a INS, au reușit să parcurgă etapele și
să se autorecenzeze on-line.
În sprijinul persoanelor care nu dețineau
instrumentele sau cunoștințele necesare pentru a
accesa platforma RPL2021, au fost înființate puncte
fixe de asistare a autorecenzării, unul dintre acestea
fiind stabilit la sediul central al Bibliotecii Județene
„V.A. Urechia”, acolo unde un recenzor desemnat
de Primăria Municipiului Galați a oferit sprijin
persoanelor interesate, la punctul de autorecenzare
asistată, stabilit la pupitrul de referințe din holul
central al bibliotecii.
Numărul mare de solicitanți care au venit
la bibliotecă pentru a se autorecenza on-line i-a
determinat pe aceștia să apeleze și la bibliotecarii
specializați în acordarea de asistență pentru folosirea
instrumentelor disponibile în mediul electronic.
Astfel că, o parte a gălățenilor veniți să se
autorecenzeze la bibliotecă, au beneficiat
și de instruire în folosirea instrumentelor
on-line, accesând platforma RPL2021
în cadrul Compartimentului Referințe
electronice/Internet, parte a Serviciul
Referințe, unde au reușit să se
autorecenzeze și să obțină ulterior și
dovada autorecenzării, tipărită în cadrul
aceluiași compartiment. Astfel, un număr
de cca 250 de utilizatori au fost ajutați,
pe parcursul unor sesiuni de instruire
scurte sau extinse de folosire a platformei
dedicate, să se autorecenzeze on-line în
perioada 14 martie – 27 mai 2022.
Cu acest prilej, o parte dintre gălățeni, care nu
mai pășiseră de mult pragul bibliotecii, au avut ocazia
să afle că la bibliotecă pot beneficia de mult mai
multe servicii decât cele la care s-ar fi așteptat. Este
adevărat că o parte dintre cei care au solicitat serviciile
bibliotecarelor din cadrul Compartimentului
Referințe electronice/Internet știau acest lucru încă
din perioada în care beneficiaseră de ajutor pentru
a se programa pe platforma națională de vaccinare
împotriva Covid-19 sau de când primiseră ajutor
pentru a-și plăti impozitele pe platforma Ghișeul.
ro sau pentru a realiza programări on-line la diverse
alte servicii publice, cea mai recentă fiind provocarea
adusă de rezervarea și atribuirea locurilor de parcare
în cartierele gălățene prin accesarea aplicației
informatice dedicate a Primăriei Municipiului Galați.
Începând cu data de 31 mai, s-a desfășurat
ultima etapă a RPL2021, prevăzută în strategia INS,
aceea de colectare a datelor de pe teren de către
recenzori, prin interviuri faţă în faţă și înregistrarea
datelor în chestionarul electronic, cu ajutorul
tabletelor, această etapă urmând să se încheie,
conform calendarului declarat, în data de 17 iulie
2022.
Colectarea nesatisfăcătoare de pe teren a
datelor statistice, ce poate avea un impact drastic
asupra alocărilor bugetare, aflate în corelare
cu numărul locuitorilor, a determinat INS să
reînființeze unele puncte fixe de recenzare, către
care să se îndrepte cei care din diverse motive nu
au putut să se autorecenzeze sau nu au reușit să se
întâlnească față în față cu recenzorii de teren.
Unul dintre cele patru puncte fixe de recenzare
din municipiul Galați a fost stabilit la Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia”, instituție subordonată
Consiliului Județean Galați, care alături de celelalte
trei puncte (Primăria Municipiului Galați, Direcţia
Judeţeană de Statistică Galaţi și Direcția de Asistență
Socială a municipiului Galați) a contribuit la efortul
de a atinge procentul de populație necesar pentru
ca Recensământul Populației și Locuințelor din
municipiul Galați să poată fi considerat încheiat cu
succes.
Astfel că, dacă în prima etapă, bibliotecarii
din cadrul Compartimentului Referințe
electronice/Internet au oferit gălățenilor dornici
să se autorecenzeze sprijinul lor în folosirea
calculatoarelor puse la dispoziție în cadrul
compartimentului dedicat, începând cu 10 iulie,
pe parcursul a trei săptămâni, în colaborare cu
Direcția Județeană de Statistică Galați, au realizat
septembrie 2022 21
 interviuri de recenzare față în față și au introdus
datele colectate în tabletele alocate.
Numărul mare de gălățeni care s-au
îndreptat spre bibliotecă, percepută ca una dintre
instituțiile publice gălățene cu încredere crescută
în rândul comunității locale, pentru a se recenza,
a determinat mobilizarea întregului personal al
Serviciului Referințe. În scopul evitării aglomerării
solicitanților, precum și pentru reducerea timpului
de așteptare al celor care doreau să se recenzeze, în
paralel cu introducerea formularelor pe tabletele
alocate, au fost preluate date și pe formulare tipărite,
care au fost ulterior introduse, în cel mai scurt
timp posibil, în baza de date INS.
Astfel, o organizare eficientă a
punctului de recenzare de la sediul
bibliotecii a adus spre aceasta un
număr mare de solicitanți, care,
cu sprijinul eficient și responsabil
al bibliotecarelor, au parcurs
procesul de recenzare într-un
timp scurt.
În acest mod, rolul
bibliotecii publice, acela de a
sprijini comunitatea locală în
surmontarea problemelor de
zi cu zi a fost pe deplin dovedit
de Biblioteca Județeană „V.A.
Urechia”, iar proiectul derulat de
Serviciul Referințe sub simpla titulatură de „Servicii
în sprijinul comunității locale”, inițiat odată cu
începerea pandemiei de Covid-19, la începutul
lunii ianuarie a anului 2021, și-a găsit o continuare
logică și adecvată prin sprijinirea atât a cetățenilor
gălățeni, cât și a instituțiilor statului.
Derularea unor astfel de programe de sprijin
a crescut vizibilitatea bibliotecii județene și a întărit
prestigiul acesteia în comunitate, pe lângă faptul că
a determinat gălățenii să revină în spațiul primitor
al instituției de cultură sau să pășească pentru
prima dată pragul acesteia și să facă cunoștință
implicit și cu alte servicii ale bibliotecii, descoperind
noi modalități de petrecere a timpului liber sau
proiecte dedicate istoriei comunității, precum cel de
conservare a memoriei locale, derulat de asemenea
în cadrul Serviciului Referințe (Fotografia ta, istoria
noastră! Amintirile voastre, istoria Galațiului!).
Nici colegele noastre nu au fost mai prejos, s-au
simțit utile și s-au bucurat să își ajute concetățenii,
chiar dacă uneori acest ajutor a implicat un efort
22 Axis Libri
susținut și timp suplimentar dedicat pentru
încheierea în timp util a sarcinilor asumate, așa
cum declara în presă și directoarea bibliotecii, dna
Corina Dobre: „Am ales să venim din nou în sprijinul
comunităţii oferindu-le gălăţenilor tot suportul de care
au nevoie pentru a se recenza. Ne bucurăm că oamenii
au încredere în Bibliotecă şi în colegele noastre, dovadă
numărul foarte mare de persoane recenzate. Suntem
centrul la care au apelat cei mai mulţi gălăţeni, atât
tineri, cât şi seniori. Este multă muncă, colegele
lucrează destul de mult şi în afara programului de
lucru pentru a rezolva toate cererile”.
Astfel, după ce au ajutat gălățenii să se
programeze pentru vaccinarea
împotriva Covid-19 și să obțină
apoi certificatele de vaccinare
on-line, să plătească taxe și să
acceseze servicii disponibile
on-line, echipa de la Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia”,
formată din bibliotecarii din
cadrul Serviciului Referințe
(compartimentele Referințe
electronice/Internet, Centrul
de Informare Comunitară și
Informare bibliografică) au
realizat interviuri de recenzare
față în față și au introdus datele
colectate în tabletele alocate,
ajutând un număr de circa 1970 de persoane și
recenzând un număr de circa 800 de locuințe.
Beneficiind de încrederea pe care biblioteca
publică o are în fața cetățenilor, cu siguranță că în viitor
instituțiile abilitate, precum și Asociația Națională a
Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România
vor analiza mai din timp astfel de oportunități de
promovare a rolului pe care biblioteca îl poate avea
în comunitate și vor încheia protocoale de colaborare
pentru derularea unor astfel de acțiuni de amploare
care vin în sprijinul societății civile în situații de
criză cum a fost cea a pandemiei de Covid-19 sau
a unor programe de importanță națională, acestea
dovedindu-și eficiența pe termen îndelungat și
crescând vizibilitatea bibliotecii în comunitate, așa
cum s-a întâmplat și în cazul Bibliotecii Județene
„V.A. Urechia”, instituție subordonată Consiliului
Județean Galați, care a reușit să devină un centru
comunitar recunoscut în rândul gălățenilor, în
special pe parcursul ultimilor ani.
rof esional

CLUBUL CURIOŞILOR
Program educaţional de vacanţă

Astăzi, ne amintim cu nostalgie de vremea „generației cu cheia

la gât”, adică acele vremuri când copiii se jucau în fața blocului, cu
cheia de la apartament purtată la gât, pe un șnur. În prezent, atât
școala, cât și instituțiile de cultură, oferă copiilor, pe perioada vacanței
de vară, o gamă variată de activități nonformale, pe cât de atractive,
pe atât de distractive.
În acest sens, Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, instituție
subordonată Consiliului Județean Galați, a derulat în această vară
mai multe proiecte și programe de vacanță. Clubul de vacanță pentru
copii, Clubul Curioșilor, organizat de Compartimentul Împrumut la
domiciliu pentru copii, devenit tradiție, are ca grup țintă copiii cu
vârsta cuprinsă între 6-14 ani. Întâlnirile clubului au avut loc în fiecare
zi de miercuri, în perioada 6 iulie–31 august 2022. Copiii prezenți au
beneficiat de programe artistice, educative, jocuri amuzante, ore de
actorie, ore de pictură, ore de învățat limbi străine, precum și ateliere
de lectură. Toate activitățile din cadrul acestui club s-au derulat la
sediul central, în curtea bibliotecii.
Prima întâlnire a fost în data de 6 iulie 2022, în intervalul orar
10:00–12:00. În prima parte a programului a avut loc premierea

Maricica
Târâlă-Sava
responsabil, Împrumut la
domiciliu pentru copii,
Biblioteca Județeană
„V.A. Urechia”

septembrie 2022 23
 câștigătorilor concursului de creație literară
„Condeiul fermecat”. Au urmat elevii Școlii
Gimnaziale Nr. 28, coordonați de colectivul de
cadre didactice al școlii, care au prezentat un amplu
program de jocuri interactive intitulat „Literație
prin muzică și dans”. Dintre activități, cele mai
amuzante au fost: Joc spargerea gheții, Cube
story și Dansul imitației. Copiii, manifestându-și
imaginația și creativitatea, au realizat
cele mai frumoase povești și desene,
reprezentative pentru tema zilei -
Prietenia. La următoarea întâlnire
au fost prezenți membrii Clubului
„Meb artistic School”, coordonați
de instuctor Monica Bănceanu.
Copiii talentați ne-au încântat cu un
program artistic de joc, dans și voie
bună. În partea a doua a programului,
domnul profesor dr. Corneliu Goldu
ne-a amintit că, deși este vacanță,
avem în permanență nevoie de limba
română. După prezentarea primul
joc „Jocul silabelor”, domnul profesor
ne-a propus un nou joc, în curs de
editare, „Jocul sunetelor”. La întâlnirea din 20 iulie
2022, actorul Aurelian Iorga, de la Teatrul pentru
Copii și Tineret „Gulliver” Galați, a interacționat
cu cei mici, povestindu-le despre frumoasa profesie
de actor și totodată implicându-i într-un joc de
scenă. Studentele Elena-Denisa Emandi, Roxana
Bîclea și Florentina Anastasiu, de la Facultatea de
Arte, Secția Actorie, i-au provocat pe copii la câteva
jocuri amuzante, cum ar fi: Ninja, Samurai sau
Transformarea din lumea minunată. Spontani, veseli
și plini de energie, copiii au învățat tehnici de actorie,
de dezvoltare a atenției și abilități de comunicare. În
data de 27 iulie 2022, curtea bibliotecii a răsunat de
glasurile copiilor plini de veselie și voie bună. Elevii
clasei a III-a ai Școlii Gimnaziale „Mihail Sadoveanu”,
coordonați de doamna prof. înv. primar Mihaela
Radu, au invocat ploaia, printr-un frumos dans
al „Paparudei”. A urmat premierea câștigătorilor
concursului on-line „Jocurile copilăriei”, după care
ne-am distrat cu cele mai interesante jocuri de grup:
„Țară-țară, vrem ostași!”, „Batista parfumată”, „Ninja”,
„Săptămâna”, „Sticluța cu otravă”, „Șotron” și multe,
multe alte jocuri amuzante. Cele mai frumoase desene
inspirate din natură au fost realizate de cei mici,
sub îndrumarea doamnei prof. Miruna Cărăușu. A
24 Axis Libri
urmat ora de limbă germană, ce s-a derulat într-o
atmosferă relaxantă și interactivă, copiii descoperind
primele cuvinte din limba germană. Abilitățile de
îndemânare s-au definitivat prin realizarea celor
mai amuzante exponate din hârtie, sub îndrumarea
doamnei prof. Georgiana Dicu, în cadrul „Atelierului
de craft”. Dar cum lectura are locul ei bine definit,
în activitățile de bibliotecă, prof. Tufă Tincuța
i-a îndemnat pe micii curioși
să descopere lumea minunată a
poveștilor prin jocuri interactive și
distractive. Invitat la lectură a fost
și micuțul ȘTEFAN Povestitorul,
participant la concursul televizat
„Românii au talent”. La penultima
întâlnire, din 24 august 2022, a fost
din nou rândul elevilor de la Școala
Gimnazială nr. 28, coordonați de
colectivul de cadre didactice al
școlii, care s-au implicat în jocuri
ce au avut ca temă Emoția mea,
prietena mea!
Dar cum și ce este frumos
are un sfârșit, în data de 31 august
2022 s-a încheiat activitatea Clubului Curioșilor.
După un program artistic susținut de membrii
Clubului „Meb artistic School”, coordonați de
instuctor Monica Bănceanu a avut loc premierea
colaboratorilor și a celor mai fideli participanți
la activitățile de vacanță. Pe întreaga perioadă a
clubului au fost prezenți la activități și copiii de
la Centru de Zi „Prietenii școlii” de la Agenția
„Alternativa”, copiii de la Fundația „Inimă de
Copil”, voluntarii și cititorii bibliotecii.
Cu nostalgia amintirilor frumoase ne-am luat
la revedere de la pitici, dar le-am promis că vom
reveni cu noi oferte de proiecte pentru toamnă, pline
de activități și noutăți editoriale, iar ei ne-au asigurat
că vor rămâne cei mai fideli cititori ai Bibliotecii!
rof esional

Vacanță
în lumea cărților

După o perioadă restrictivă și dificilă pentru noi toți, curtea

Bibliotecii „V.A Urechia” Galați, instituție subordonată Consiliului
Județean Galați, s-a umplut iar de râsetele copiilor și așa a rămas
pe toată perioada verii în cadrul proiectelor: „Cafeneaua Culturală”
și „Tabăra de Creație Axis Libri”. Socializarea a fost punctul forte al
tuturor întâlnirilor, iar cei prezenți au lucrat în echipe, și-au făcut
prieteni noi, și-au împărtășit experiențe și au adunat amintiri de
neuitat. Voluntarii implicați în proiecte au avut șansa să colaboreze cu
cei de vârsta lor, să învețe să devină membri funcționali ai unui grup,
să experimenteze valorile, credințele și comportamentele comune ale
acestuia, în același timp dezvoltându-și capacitatea de a se integra
în mediul plăcut, educativ și creativ al bibliotecii, de a reacționa la
diverse sarcini și situații neprevăzute.
Clubul de vacanță „Cafeneaua Culturală” este un proiect
educațional de vacanță, inițiat din anul 2008 și organizat de
Compartimentul Împrumut la domiciliu pentru adulți din cadrul
Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” Galați. Programul educațional
s-a adresat copiilor cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani, s-a desfășurat
în perioada 7 iulie-1 septembrie 2022 și a cuprins o bogată ofertă de
activități specifice vacanței de vară, având deja tradiție în organizarea
activităților culturale și de loisir pentru adolescenți.
Programul s-a desfășurat săptămânal, în fiecare joi, cu începere
de la ora 10:30 în curtea exterioară a sediului central al bibliotecii.
Raluca Oancea Prin continuarea acestui proiect am dorit să stimulăm interesul
bibliotecar, Biblioteca pentru lectură în rândul tinerilor, să promovăm imaginea Bibliotecii,
Județeană „V.A. Urechia” să creștem numărul de cititori înscriși, dar și să le oferim tinerilor
oportunitatea de a petrece timp de calitate alături de oameni de la care
au ce învăța și care le pot servi ca exemple.
Clubul de vacanță pentru adolescenți „Cafeneaua culturală” a
debutat în data de 7 iulie 2022, când participanții, prezenți în număr
mare, au asistat la demonstrația de karate susținută de CS Kodo Galați,
sub îndrumarea domnului antrenor Mihai Tâmpeanu. De la el am
aflat că artele marțiale nu te învață doar să lovești, te învață și cum să
încasezi o înfrângere usturătoare cu orgoliul intact. Sportul karate te
învață cum să înfrunți astfel de momente, să înveți din ele și să mergi

septembrie 2022 25
 mai departe așa cum doar marii lideri știu să o facă.
Cu alte cuvinte, te învață să perseverezi indiferent
cât de multe obstacole întâlnești în cale. La finalul
întâlnirii, cei prezenți și-au testat creativitatea și
îndemânarea construind un turn din spaghetti, cel
mai înalt și mai rezistent fiind premiat. Dar ceea ce
a contat, în primul rând, la întâlnirea de joi, a fost
prietenia, care s-a tradus prin zâmbete, veselie și
timp de calitate.
Subiectele dezbătute la „Cafeneaua Culturală”
în data de 21 iulie 2022 şi anume: consumul de
droguri și substanțe etnobotanice și selfie-uri în locuri
periculoase s-au dovedit a fi de un real interes pentru
adolescenți, ei aflându-se la vârsta curiozității, căutării
propriei identități, dorinței de a experimenta. Invitații
prezenți, doamna Cristina Tănase, de la Centrul
de Prevenire, Evaluare și
Consiliere Antidrog Galați,
subcomisar Loredana
Geană și comisar Andrei-
Viorel Butoiu, de la Biroul
Siguranță Școlară din cadrul
IPJ Galați, au oferit atât
informații, cât și exemple
concrete din activitatea pe
care o desfășoară, au răspuns
la întrebări, ajutându-i pe
tineri să înțeleagă că, pe
măsură ce cresc, devin responsabili pentru sănătatea
și viața lor, așa că este important să mențină o bună
comunicare cu familia și școala pentru a face alegeri
corecte.
Deoarece viața este plină de neprevăzut, iar
situațiile riscante pot să apară oricând, sesiunea
informativă „Cum se acordă primul ajutor”,
susținută de domnul Gheorghe Lupu, din cadrul
Inspectoratului pentru Situații de Urgență „General
Erimia Grigorescu” Galați, a atras un număr mare
de tineri în data de 28 iulie 2022. S-a discutat despre
importanța vitală a cunoștințelor de prim ajutor
atât la nivel de individ, cât și la nivel de societate,
deoarece permit asistarea persoanelor rănite, în caz
de accident sau situație de urgență, până la sosirea
cadrelor medicale.
Printre temele dezbătute în cadrul „Cafenelei
Culturale” s-au numărat și cele de dezvoltare
personală: „Povești de succes” - 4 august 2022,
„Care este talentul tău” - 25 iulie 2022, „Cum ne
alegem profesia” - 11 august 2022, „Practici pentru o
dezvoltare armonioasă” - 18 august 2022, iar cei care
au susţinut discursuri și-au împărtășit experiența
26 Axis Libri
încurajându-i pe tineri să își atingă țelurile și să
demonstreze că nimic nu este imposibil. Cortina
s-a tras pe 1 septembrie odată cu festivitatea de
închidere, iar concluziile ne-au demonstrat că am
reușit să îi ajutăm pe cei din grupul țintă să își
dezvolte aptitudinile de comunicare și relaționare,
încrederea în propriile capacități, stima de sine,
creativitatea, toleranța și să se implice voluntar în
activități recreativ instructive.
„Tabăra de Creație Axis Libri” s-a desfășurat pe
toată perioada verii, marțea, la sediul central, începând
cu ora 10:30. Atelierele au fost împărțite pe două
domenii: „Artă” și „Creație literară” și și-au propus
să urmărească dezvoltarea anumitor abilități precum:
imaginația, concentrarea, inteligența emoţională,
limbajul, componenta socială, abi­lităţile practice şi
simţul artistic, cu ajutorul
jocurilor, poveştilor, teh­
nicilor de dezvoltare
personală şi emoțională
şi a dialogului din timpul
atelierelor.
„Vacanța în culori”,
i-a provocat pe participanții
de toate vârstele, aceștia
explorându-și latura
artistică și realizând
lucrări vesele, însuflețite
de imaginația lor fără margini. De la mic la mare,
s-au bucurat de o experiență interesantă, culorile au
prins contur pe planșe, în manifestări creative pline
de fantezie.
Terapia prin artă, în special modelajul, îi ajută
pe copii să aibă încredere în ei înşişi, să se descopere
pe sine şi să se exprime mai liber, dar îi ajută şi în
relaţiile cu ceilalţi. Copiii au modelat, au explorat
diverse metode de texturare şi au realizat forme
spontane obţinute prin scobire.
Atelierele de creație literară i-au purtat pe
cei mici în lumea Ninei Cassian și au învățat, de
asemenea, cum să redacteze un eseu.
Am sărbătorit împreună o vară de neuitat
și am reușit să oferim comunității o paletă cât
mai largă de activități, astfel încât oricine a călcat
pragul instituției noastre s-a simțit ca într-o mare
și frumoasă familie, a găsit sau a regăsit plăcerea
lecturii, dar și ambientul propice petrecerii
timpului liber. Mulțumim tuturor colaboratorilor,
voluntarilor și participanților. Succes în noul an
școlar şi să ne vedem cu bine vara viitoare!
rof esional

BiblioVACANȚA
șapte ani în culori

Aflat la ediţia Curcubeului, Clubul BiblioVACANŢA şi-a

aşteptat cu multă nerăbdare toți simpatizanţii, mai mari sau mai mici,
la o nouă rundă de ateliere.
Proiectul nostru este o expresie a entuziasmului, a dragostei față
de copii, reflectând dorința ca biblioteca să devină un mediu prietenos
în care micuții să descopere nu doar gustul lecturii, ci și ateliere
interesante, ludice și recreative. Așa că am lăsat să zboare nerăbdător
programul activităților care i-a atras subtil în lumea poveştilor, a
artelor, a lecturii, a astronomiei, a cunoaşterii și a jocului.
Am conceput o vastă paletă de activități ludice, care să-i poarte
creativ pe micuții cititori într-o lume în care am inserat domenii
atractive. Noi, bibliotecarii, ne-am transformat în inițiatori și amfitrioni
ai lumii poveștilor, alături de voluntari inimoși. Ne-am lustruit bagheta
magică și am început „joaca”, astfel încât proiectul nostru să devină un
antidot capabil să înfrângă capcana internetului. Împreună cu profesorii
voluntari am înlesnit copiilor o călătorie a desăvârșirii, staționând în
fiecare atelier, astfel încât să anime și să deschidă noi orizonturi.

Cecilia Manolescu
bibliotecar, Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia”

BiblioVACANȚA a debutat cu zâmbete, cu jocuri interactive

și cu activități interdisciplinare în care arta cuvântului și biologia
s-au împletit armonios. După un scurt exercițiu de spargere a gheții,
micuții participanți au fost invitați să descopere prin joc și să mimeze
personajele din opera „Cartea cu Apolodor”, de Gellu Naum. Apoi,
ghidați de către inimoasele doamne profesoare Cateluța Enciu și

septembrie 2022 27
 rof esional
Ștefania Sandu, copiii
au rezolvat un rebus ce a
avut drept cuvânt-cheie
numele protagonistului
operei. Activitatea a
continuat cu un atelier
de lectură ce s-a împletit
firesc cu o incursiune
în mediul de viață al
animalelor de la circ,
prietenii lui Apolodor.
Am învăţat că prietenii și familia sunt valori eterne
pe care omul trebuie să le descopere de la vârste
fragede. Așadar, prichindeii noștri au pornit alături
de simpaticul pinguin într-o aventură, descoperind
multe peripeții, chiar au creat versuri sugestive
pentru el, au cântat și au dansat. Iată cum textul
literar devine punct de plecare pentru celelalte arte!
Robert Sandu, un adolescent talentat, ne-a bucurat
sufletele cu un recital minunat, iar copiii l-au
acompaniat cu mare drag. Cu toții am participat la
un adevărat spectacol.
În a doua săptămână, am poposit în atelierul
distracţiei. Platon spunea că: „Muzica este o lege
morală, ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt
închipuirii, farmec tinereții, viață și veselie tuturor
lucrurilor, ea este esența ordinii, înălțând sufletul
către tot ce este bun, drept și frumos.” Muzica este
magie, iar noi ne-am simțit fermecați în atelierul
muzical, condus de bagheta magică a minunatei
doamne Doina Cecoi, vocal coach. Biblioteca noastră
și-a dechis larg brațele pentru a împleti armonios
frumusețea muzicii și parfumul verii. Acest tezaur
muzical ne-a fost oferit de un grup de copii talentaţi
ai Școlii de Canto „Vital Music”, coordonați cu multă
dăruire de către Super Profa de muzică. Artiștii
noștri au bătut la ușa căldurosului anotimp, iar noi
ne-am bucurat de darurile lor muzicale. Am fost
încântați să-i cunoaștem și să-i ascultăm,
dorindu-le mult succes pe Drumul
Muzicii. Timp de trei zile, invitata noastră
a pregătit copiilor provocări amuzante,
descoperind potențialul artistic al fiecărui
participant. Am încercat să ne armonizăm
cu boomwhackersuri, am cântat la hârtia
de copt, apoi ne-am transformat într-o
orchestră haioasă. Am debutat cu joacă,
apoi am avut parte de o sesiune interesantă
de cântat, ne-am împrietenit cu muzica și
am transformat ziua într-un curcubeu de
zâmbete.
28 Axis Libri
Ne-am îndreptat
apoi spre atelierul de
circulație, unde am învățat
să fim responsabili. Și
pentru că de fiecare dată
colaborăm cu diverse
instituții ale comunității
noastre, am fost onorați
și încântați, la această
ediție, să avem împreună
cu noi pe reprezentanții
Biroului Siguranță Școlară - IPJ Galați, domnul
Cms. Butoiu Andrei și doamna Scms. Geană
Loredana și domnul asp. Toderașc Valentin - Biroul
Rutier. Am devenit mai prudenți, deoarece am
aflat informații referitoare la necesitatea respectării
regulilor din viața de zi cu zi. Cu un extraordinar
interes, copilaşii au ascultat o serie de sfaturi privind
responsabilizarea micilor pietoni și au conștientizat
pericolele la care se expun. Ne dorim să formăm
copii responsabili, care să respecte legile, să adopte
comportamente și atitudini corecte. Pe lângă
activitatea de educație rutieră, copiii au beneficiat
de o discuție pe teme actuale și, din păcate, din ce
în ce mai întâlnite în societatea actuală: bullying și
cyberbullying. Atelierul a avut scopul de a preveni
agresivitatea și violența în mediul școlar, astfel
încât fiecare copil să se simtă încurajat, motivat, în
deplină siguranță, să fie responsabil și capabil să-
și gestioneze emoțiile, printr-o atitudine tolerantă.
Activitatea a fost una extrem de interesantă și utilă,
atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari. La
finalul atelierului, toţi au promis că vor fi pietoni
responsabili.
Apoi, am staționat în atelierul intitulat
BiblioCINEMA. În fiecare joi, cu mic cu mare,
cuprinși de nerăbdare, la cinematograf ne-am
prezentat și multe filme am vizionat. Cum să nu

te bucuri de vacanță, când la Club totul este plin
de viață? Am privit și ne-am amuzat, am înțeles
că transpunerea poveștilor pe o peliculă ține de
creativitatea regizorului, dar ce este mai important,
am învățat ce înseamnă puterea echipei.
Ne-am îndreptat apoi spre atelierul de creație
și am constatat că mânuțele noastre au puteri magice
și pot face lumea mai frumoasă. Am zburdat printre
baloane colorate și șotroane vesele, ne-am distrat în
atelierele de joacă și de limbi străine.
Am făcut un popas şi în atelierul de geografie
intitulat „În acelaşi timp în jurul lumii”, descoperind
cultura, arta culinară şi tradiţiile mai multor ţări.
Acest tur virtual l-am realizat în compania unei
păsări călătoare şi am aflat ce se întâmplă în diferite
locuri de pe planeta noastră, în acelaşi moment.
O altă oprire a fost la Complexul Muzeal de
Științele Naturii și, grație doamnei muzeograf Olga
Mormocea, am descoperit lumea inedită a melcilor.
Diferită de lumea păsărilor, a insectelor și cea a
mamiferelor, lumea melcilor s-a dovedit a fi fascinantă
și interesantă. În prima zi a atelierului, copiii au
dobândit cunoștințe despre viața lor, despre cum și cu
ce se hrănesc, cum se înmulțesc și cum se deplasează.
Cei mici au avut ocazia să descopere un terariu cu
melci vii, în care existau câteva exemplare de melci
giganți africani, care provin din pădurile tropicale
ale Africii. Am fost surpriși să aflăm că „vedetele”
noastre trăiesc în sălbăticie, dar și în captivitate. La
finalul incursiunii, mânuțele lor dibace au realizat un
melc acadea, pe care îl vor păstra ca mărturie a acestei
minunate aventuri în care au descoperit o lume inedită
și misterioasă.
În cea de-a II-a zi, doamna muzeograf ne-a
facilitat o reală incursiune prin lumea albinelor. Am
zumzăit și noi de nerăbdare să aflăm aspecte uimitoare
din viaţa acestor mici vietăţi, atât de folositoare
umanității. Cu toții știam că albinele sunt cele care
contribuie la polenizarea florilor, dar
am descoperit cu surprindere că viaţa
într-un stup de albine este un adevărat
miracol. Copiii au aflat că fiecare albină
are un rol bine definit în cadrul familiei,
unde găsim mai multe specializări. Astfel,
matca are menirea de a depune ouă şi de
a asigura înmulţirea stupului, trântorii se
împerechează cu matca contribuind la
perpetuarea speciei, albinele lucrătoare
adună nectarul şi polenul, asigurând
hrana familiei, albinele cercetaşe caută
sursele de nectar, albinele apărătoare de
la urdinişul stupului păzesc cu străşnicie rezerva
de miere, chiar cu preţul vieţii lor etc. Și povestea
hărniciei lor nu se sfârșește aici. Tema activității
ne-a dovedit că pentru a realiza ceva prețios pentru
noi toți trebuie să lucrăm împreună, ca o familie,
acționând mereu cu hărnicie, disciplină, abnegaţie,
muncă în echipă, spirit de sacrificiu, așa cum micile
vietăți ne-au demonstrat-o. O activitate delicioasă…
ca un fagure de miere!
Ne-am înălțat apoi în lumea astronomiei,
unde cerul și-a deschis porțile și ne-a fascinat cu
misterele lui. Am călătorit imaginar în Univers,
îndrumaţi de către doamna muzeograf Iuliana
Cantoneanu, dobândind cunoștințe noi despre
soare, planete, constelații și alte obiecte cerești.
La final, nu am avut un bal, ci un Carnaval
al poveștilor. Emoții, costume, personaje preferate,
scurte dramatizări, toate acestea s-au desfășurat cu
mare bucurie. De asemenea, copiii au declarat că
prin această activitate au pătruns pentru o clipă
în pielea personajelor preferate, trăind poveștile
autentic.
Aceasta a fost călătoria noastră culturală, pe
care proiectul BiblioVACANȚA ne-a facilitat-o
și ne-a determinat să declarăm la unison că
BIBLIOTECA este prietena copiilor. Ne-am distrat
și ne-am relaxat frumos împreună. Un carusel de
ateliere ne-a purtat prin variate domenii, de la
artă, până la știință, de la lectură, până la mișcare.
Mulțumim tuturor colaboratorilor noștri, atâția
oameni dedicați misiunii lor, copiilor pentru
implicare, spontaneitate, emoții inocente, dar și
părinților pentru încredere și susținere!
Împreună dăm sens timpului care zboară
cu aripi de poveste, în culori de curcubeu! La
Bibliotecă, vara a devenit poezie!
septembrie 2022 29
 rof esional

Vacanța surprizelor...
la bibliotecă!

Ce poate fi mai aşteptată de copii decât vacanţa, în special

vacanța de vară, care aduce multe bucurii... Toți copiii o așteaptă cu
emoție și nerăbdare, iar gândul zboară la frumusețea jocurilor, la
activități vesele și relaxante, care să le ofere oportunitatea de a învăța
lucruri noi, de a se implica în activități diverse, distractive și educative.
Vacanța de vară este un bun moment pentru copii să ia o
binemeritată pauză de la tabletă, telefon și alte device-uri și să se
bucure de jocurile copilăriei în aer liber și de atelierele de creație
cuprinse în programul de vară care se desfășoară, în fiecare vară, la
bibliotecă.
Ca și în ceilalți ani, Filiala Nr. 2 „Paul Păltănea” a Bibliotecii
Județene „V.A. Urechia” Galați a derulat în vacanța de vară un
amplu program cultural-educativ și recreativ care a venit în sprijinul
publicului tânăr cu ateliere și activități inedite care au alungat
plictiseala, rutina şi care au făcut vacanța mai interesantă. Cea de-a
IX-a ediție a Programului de vară „Vacanța ALTFEL la Bibliotecă!”
s-a desfăşurat în perioada 18 iulie-29 august 2022 și a reprezentat atât
un prilej de bucurie și de socializare pentru copiii cu vârste între 7-14
ani, dar și o provocare pentru bibliotecarii filialei, care au desfășurat
și în acest an activități recreative și distractive, oferindu-le copiilor
momente de neuitat, într-un cadru benefic dezvoltării și informării
sub diverse forme.
Fiecare activitate/atelier a fost dezvoltat și adaptat tematic
după nevoile și vârsta copiilor, urmărind dezvoltarea anumitor
abilități precum: imaginația, creativitatea, concentrarea, simțul Cătălina Şoltuz
responsabil, Filiala Nr. 2
artistic, încrederea în forțele proprii, spiritul de competiție, empatie „Paul Păltănea”
şi prietenie. Nevoile extrem de variate ale copiilor, ne-au determinat
să venim în sprijinul acestora cu activități inedite indoor și outdoor,
gratuite, unde aceștia au socializat, au petrecut timpul liber într-un
mod plăcut prin joc, cunoaştere și dezvoltare personală şi, nu în
ultimul rând, au descoperit biblioteca ALTFEL.
În zilele de marți și joi, timp de două ore, am adus diversitate,
curiozitate și multă, multă voie bună copiilor, la bibliotecă. Am abordat
teme precum: jocurile și beneficiile acestora în dezvoltarea copiilor;
alimentația, poveste și realitate; poveștile între vis și îndeplinire; zborul

30 Axis Libri
între hobby sau pasiune; dezvoltarea personală cu
ajutorul culorilor și a picturii; călătorii imaginare
și virtuale pentru toate acestea au fost ateliere
desfășurate în interiorul sau exteriorul filialei, în
cadrul programului de vară.
Pentru o dezvoltare armonioasă, copiii au
nevoie să se joace, să exploreze, să experimenteze,
iar joaca în grup este cea mai distractivă. Prin
jocurile interactive copiii învață să împartă, să
comunice idei, să se cunoască și să lege prietenii
sincere. Joaca este ,,ocupația de bază a copiilor”
care îi ajută să descopere și să înțeleagă lumea, să-și
dezvolte latura empatică, a încrederii și înțelegerii
celor din jur și să-și exprime emoțiile! Am unit
distracția cu educația și am descoperit, împreună,
la BIBLIOTECĂ, beneficiile
jocurilor pentru acești copii!
Un alt atelier, de
data aceasta gastronomic,
a fost „Să creștem sănătoși
cu alimentație adecvată”,
prin intermediul căruia
ne-am propus să informăm
copiii despre ce înseamnă
o alimentaţie sănătoasă,
ce reguli de igienă trebuie
respectate pentru a rămâne
sănătoşi. Un stil de viaţă sănătos se învaţă din
copilărie!!! Alimentaţia adecvată şi dieta echilibrată
sunt cei mai importanţi factori în dezvoltarea
armonioasă a copilului, iar la bibliotecă au putut
afla informații elementare despre o alimentație
sănătoasă.
Prin intermediul altui atelier, de lectură, „Visul
tău prinde aripi”, am reușit să cultivăm plăcerea și
bucuria de a citi copiilor, lectura fiind o investiție
trainică pe termen lung, ce poate însemna succes,
perspectivă și priorități concrete. Este necesar
un echilibru între tehnologie și lectură încă din
copilărie, pentru ca fiecare să își descopere visul
și să își atingă potențialul maxim. De aceea, vom
încuraja copiii să viseze, să-și propună ținte înalte,
să-și depășească obstacolele care țin de gestionarea
timpului sau de comparația cu alți copii, biblioteca
fiindu-le permanent aproape!
„Hai-hui prin jurul lumii... Hai-hui prin
România”, un atelier de plimbăreală, în care i-am
purtat pe copii în călătorii imaginare sau virtuale
îmbogăţindu-le cunoştinţele de cultură generală,
dar ajutându-i să-şi dezvolte și gândirea creativă.
Copiii au avut posibilitatea să călătorească, la
bibliotecă, prin intermediul enciclopediilor și a
hărților, descoperind lucruri noi despre continente,
ţări, oraşe, oameni, tradiţii.
„Zborul între pasiune și hobby!”, un atelier de
informare în care copiii au avut posibilitatea de a
afla informații utile despre sporturile extreme, de
la un instructor de zbor, care le-a prezentat diferite
modele de aeronave ultra-ușoare. Zborul este și va
rămâne unul dintre cele mai arzătoare visuri ale
omenirii încă din antichitate. De mici ne dorim
să zburăm. Cu ochii spre avioanele care brăzdează
cerul, visăm ca atunci când vom fi mari să pilotăm
avioane de mici sau mari dimensiuni. Pentru toate
visurile există un început, dar și o provocare adresată
copiilor, pe care i-am purtat într-o aventură reală,
care poate deveni chiar
descoperirea unei viitoare
pasiuni: zborul.
Un alt atelier, de
dezvoltare personală prin
pictură și desen intitulat
„Paradisul culorilor” s-a
desfășurat la bibliotecă,
în cadrul programului de
vară. A picta și a desena
sunt probabil primele
,,îndeletniciri artistice”
ale copilului din primii ani de viață. Copiii iubesc
pictura și desenul. Copiii iubesc culorile. Și aici
nu este vorba de talent, ci despre creativitate,
imaginație, empatie, emoție, dezvoltare personală
și comunicare. Toate acestea le-am experimentat, cu
plăcere, la bibliotecă!
Mult așteptatul program de vacanță a fost
construit în jurul ideii de joc, de poveste, de
activități care, combinate prin diverse abordări,
au capătat formă și substanță prin stimularea
imaginației copiilor.
„Vacanţa ALTFEL la bibliotecă...! a venit
și în acest an cu noi provocări adresate copiilor
care au avut parte de experiențe distractive, în
care imaginația și creativitatea au fost cuvintele de
ordine din cadrul atelierelor de creație și nu numai.
Prin aplicarea şi continuarea acestui program
recreativ, ne propunem o diversificare a serviciilor
oferite copiilor, atragerea acestora către lectură,
într-un spațiu dedicat gustului pentru lectură și
pentru dezvoltarea creativităţii şi socializării.
Biblioteca rămâne locul ideal de petrecere a
unor momente de neuitat care aduc mai aproape
emoția, empatia și prietenii sincere!
septembrie 2022 31
 Întoarcere în timp

Întoarcere în timp...

Întoarcere în timp… în urmă cu 90 de ani, când Regele Carol al

II-lea și Principele Mihai participau la Concursul Hipic din Galați

În luna iunie a anului 1932, M.S. Regele Carol al II-lea și

Principele Mihai au vizitat orașul Galați pentru a participa la
Concursul Hipic Național1, ce s-a desfășurat pe stadionul2 din
fața Grădinii Publice, concurs organizat cu ocazia „Zilei calului
de arme”3, mare sărbătoare a Cavaleriei Române. Într-o imagine
inclusă în Anuarul general al oraşului Galaţi şi judeţului Covurlui se
poate observa cum arătau stadionul și zona Grădinii Publice la acea
vreme, atunci când în centrul rondoului din fața Grădinii se afla tot
grupul statuar „Unirea Principatelor” (realizat de sculptorul Raffaello
Romanelli), numai că pe acesta era plasat nu bustul domnitorului Al.
I. Cuza, ci cel al lui Lascăr Catargiu.

Tena Bezman
bibliotecar, Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia”

Zona Grădinii Publice în anul 1932

1
„Plecarea Regelui la Galați”, în Adevărul, an. 45, nr. 14858, 12 iun. 1932, p. 4.
2
Stadionul „Portul Roşu”.
3
„Sosirea M.S. Regelui la Galați”, în Vocea Galaților, an. 15, nr. 4275, 11 iun. 1932.

32 Axis Libri
 Delegația regală a fost primită cu onoruri
pe peronul Gării din Galați4, acolo unde a fost
așteptată de o Companie de Onoare5, formată din
generali în ținuta albă de ceremonie, precum și
de reprezentanții autorităților locale, îmbrăcați în
frac și purtând decorații. Printre cei prezenți se
numărau: avocatul Gigel Plesnilă - președintele
Comisiei interimare a municipiului
Galați, generalii Paul Angelescu și Petre
Cănciulescu6 (comandant al Corpului III
Armată), generalul de divizie Gheorghe
Moruzi7 (Inspector General al Cavaleriei),
amiralul Petre Bărbuneanu, procurorul
general Dimitrie Hozoc, prim procurorul
Aurel Vidrașcu, consilierul Curții de
Apel Galați Menelas Mantu, președintele
Camerei de Comerț și Industrie Apostol
Popa, consulul general al Italiei la Galați
Giovanni Battista Dolfini, Cristache
Theodoru8, prim președintele Tribunalului
Covurlui, G.P. Scheianu, comandorul
Pompiliu Georgescu. Trupe de cavalerie
și ostași din Garda Regală, precum și un
numeros public au participat la festivitate.
În oraș au fost luate măsuri speciale, pentru
buna desfășurare a vizitei, având în vedere publicul
numeros ce dorea să asiste la eveniment: „cordoane
militare și polițienești au întrerupt circulația vehiculelor,
în timp ce publicul și școlile baricadaseră trotuarele în
așteptarea entuziasmată a fericitului eveniment. Orașul
pavoazat, tricolorul simbolului național, covoare și
tablouri atârnate de locuințe dădeau aspectul celor mai
însemnate zile de sărbătoare”9.
În acordurile Imnului Regal, interpretat
de Fanfara Regimentului 11 Infanterie, înalții
oaspeți au fost întâmpinați de prefectul județului,
4
„Regele Carol și Voievodul Mihai, în gara Galați.
În portul dunărean a avut loc un concurs al calului de arme:
[fotogr.]”, în Realitatea ilustrată, an. 5, nr. 282, 23 iun. 1932, p. 26.
5
„Programul de primire a M. S. Regelui la Galați”, în
Vocea Galaților, an. 15, nr. 4276, 12 iun. 1932, p. 1.
6
A inspectat Regimentul 8 Călărași, concluziile
inspecției notându-le în registrul de inspecții.
7
Acesta a vizitat și Regimentul 8 Călărași și a scris în
Cartea de aur a regimentului.
8
Licențiat în Drept și căpitan în rezervă; avocat, fost
primar al Galațiului (dec. 1928–mai 1931; oct. 1932–nov.
1933) și fost deputat de Covurlui (iul. 1932–nov. 1933);
președinte al „Frontului Românesc” la Covurlui, președintele
Comitetului școlar al Școlii Normale de băieți „C. Negri” și
consilier de drept al municipiului Galați.
9
„Regele în vizită la Galați”, în Vocea Galațiului, an. 15,
nr. 4277, 14 iun. 1932, p. 1.
Haralamb Șerbănescu10, care a prezentat Majestății
Sale salutul entuziast al întregului județ, după
care Suveranul a trecut în revistă corpul ofițeresc,
i-au fost prezentate autoritățile locale și a gustat
tradiționala pâine cu sare.
Oaspeții au participat apoi la un serviciu divin
oficiat de Episcopul Cosma Petrovici11, înconjurat
Primirea delegației regale
de întregul cler episcopal și de alți reprezentanți
ai autorităților12. Întreaga delegație a participat
10
Prefect, deputat și senator. Agricultor, fost prefect
de județ, fost deputat, fost Chestor al Camerei, fost senator,
președinte al Camerei de Agricultură, președinte al Consiliului
Județean și președinte al Bursei Galați. Decorat cu mai multe
ordine în grad de Comandor. Membru al Partidului Național
Țărănesc, a fost vicepreședinte al organizației de Covurlui și
președinte de propagandă.
11
Episcop al Dunării de Jos (ales la 24 iun. 1924,
înscăunat la 29 iun. 1924) unde a păstorit până la retragerea
din scaun (29 aug. 1947). A urmat studiile la Şcoala Nr. 1
din Brăila, Gimnaziul din Brăila, Seminarul Teologic din
Galaţi (1888-1892) şi la Seminarul „Veniamin” din Iaşi, apoi
la Facultatea de Teologie din Cernăuţi. A fost diacon (1897-
1902), preot (1902-1913) şi protopop (1902-1909) în Dorohoi,
membru al Consistoriului Superior Bisericesc (1909-1913),
preot şi profesor de Religie în Pomârla, jud. Botoşani (1913-
1917). În anul 1923, a fost ales vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor
şi hirotonit arhiereu cu titlul „Botoşăneanul”. Episcop al
Dunării de Jos, a finalizat lucrările de ridicare a bisericii de la
Mănăstirea Celic Dere, sfinţită în 1932. A inițiat și construit
un internat de fete (1928-1939), a inaugurat noua clădire a
Seminarului „Sf. Andrei” din Galaţi (11 mai 1925) și a iniţiat
editarea periodicelor bisericeşti, Căminul (1925-1941) şi
Vestitorul (1926-1949).
12
„Regele în vizită la Galați”, în Vocea Galațiului, an.
15, nr. 4277, 14 iun. 1932: „Dan Sărățeanu, Mănescu directorul
prefecturii de județ, ofițeri și trupa din garda Regală, generalul
de brigadă Constantin Lăzărescu, inspectorul aeronauticii și D.
Dem Dimăncescu, fost consul la Washington.”
septembrie 2022 33
 Întoarcere în timp
la concursul hipic13, proba de fond organizată pe (1913), Ordinul „Coroana României” clasa a V-a,
o distanță de 32 km, cu diferite obstacole, fiind cu spade și panglică (1917), Ordinul „Steaua
organizată pe traseul ce pornea de la Tulucești și României” clasa a V-a, cu spade și panglică (1917),
se întindea până la Flotila 3 Aviație (ce activa pe Medalia „Crucea Comemorativă a războiului 1916-
terenul Aerodromului din Galați). 1918”, cu baretele: Dobrogea, Dunărea, Carpații,
Concurenții făceau parte din toate București, Mărășești, Târgu Ocna, Oituz (1919),
regimentele de cavalerie din țară, cei mai mulți Crucea italiană de război, Ordinul „Coroana
fiind ofițeri ai Regimentului 8 Călărași14, aflați sub României” (1920) clasa a IV-a, Medalia „Victoriei”
comanda colonelului Marin Manafu. De altfel, (1925), Ordinul „Steaua României” clasa a IV-a
colonelul Marin Manafu a fost cel care s-a ocupat (1931).
de organizarea întregului concurs În anul 1934, în articolul
hipic. Cine era colonelul Marin din ziarul local Acțiunea, dedicat
Manafu? Era absolvent al Școlii comandantului Regimentului 8
de Ofițeri de Cavalerie (1909) și al Călărași - col. Marin Manafu,
Școlii Speciale de Cavalerie (1912), articol intitulat „Un om de
care și-a început cariera militară înaltă distincție sufletească
ca sublocotenent la Regimentul 1 și intelectuală”, se menționa:
Roșiori, unde a primit comanda „cercurile gălățene cunosc
secției de mitraliere. În timpul activitatea d-sale pe tărâmul
Primului Război Mondial a luat cultural, precum și desele inițiative
parte la luptele din Moldova cu lăudabile luate de d-sa în susținerea
Regimentul 9 Roșiori (1916- binelui cetățenesc. Cu un suflet
1918), fiind rănit în luptele de la distins și cu maniere de factura celui
Grozești. A fost avansat la gradul mai pur occidentalism, D. Manafu
de locotenent-colonel (1931) și ilustrează nu numai categoria
i-a fost încredințată comanda militarilor pe care o servește cu
unității de cavalerie – Regimentul toate calitățile sale, dar contează -
8 Călărași, a cărui reședință a Colonelul Marin Manafu, și merită să conteze - ca un spirit de
fost stabilită în acel an la Galați, organizatorul Concursului Hipic de elită în cercurile gălățene cele mai
la Galați
funcție pe care a ocupat-o până în aristocrate”15.
anul 1934, când a fost mutat la Ministerul Apărării Alături de cei doi suverani, în tribuna regală
Naționale. au mai fost prezenți: Nicolae Titulescu (ministru
A fost Șef de Stat Major al Corpului IV al României la Londra), generalul Marcel Olteanu
armată (1935), comandant al Brigăzii IV Cavalerie (inspector general al Cavaleriei), generalul Ernest
(1937), general de brigadă (1939), comandant al Ballif (fost inspector al Cavaleriei), generalul
Brigăzii Mixte de Cavalerie de la Timișoara (1940), Alimănescu (comandant al Garnizoanei Galați),
comandant al Diviziei I Infanterie din Constanța Episcopul Cosma Petrovici al Dunării de Jos, Eugen
(1941), comandant al Corpului 6 Teritorial Cluj, Bianu (inspector general al Siguranței Statului).
comandant al Corpului I Teritorial din Craiova La sfârșitul concursului, M.S. Regele Carol al
(1942). A fost avansat la gradul de general de II-lea a înmânat cupa „Cavaleriei”, o șa a Majestății
corp de armată în anul 1949. Faptele sale i-au fost Sale și un premiu de 25.000 lei ocupantului locului
recompensate cu numeroase medalii și distincții I: locotenent Vasile Măinescu de la Școala Specială
precum: Medalia „Avântul Țării” (1913), Medalia de Cavalerie din Sibiu, restul câștigătorilor16
Jubiliară „Carol I”, Medalia „Bărbăție și Credință” primind diferite alte premii. Plecarea suveranilor
13
Momente de la primirea suveranilor și de la din Galați a fost marcată cu 21 de salve de tun trase
desfășurarea concursului au fost surprinse de fotoreporterul
Iosif Berman și au ilustrat paginile revistei Realitatea ilustrată.
15
„Un om de înaltă distincție sufletească și intelectuală”,
14
Înființat la 1 iulie 1872, Regimentul 8 Călăraşi a în Acțiunea, an. 8, nr. 1208, 18 iun. 1934, p. 2.
avut reşedinţa în nordul Moldovei, cu escadroane la Suceava,
16
Locul 2: căpitan Ion Enescu de la Școala Specială de
Piatra Neamţ, Roman şi Bacău. Au urmat o serie de desfiinţări, Cavalerie din Sibiu; locul 3: locotenent Constantin Zahei din
reînfiinţări şi transformări pentru ca, la 1 octombrie 1931, Sibiu; locul 4: locotenent Răuț de la Regimentul 16 Călărași;
reşedinţa regimentului să fie stabilită la Galaţi. locul 5: locotenent Niculescu Gheorghe.

34 Axis Libri

Coperta revistei „Realitatea ilustrată” din 23 iunie 1932,
ilustrată cu un instantaneu susprins la
Concursul Hipic din Galați
de pe vasele de război ale Diviziei de Dunăre și de
sunetele sirenelor vapoarelor ancorate în port.
În scurta vizită întreprinsă la Galați, suveranii,
Regele Carol al II-lea și Marele Voievod, au fost
oaspeții iahtului Camargo, proprietate a miliardarului
american Julius Fleischmann, care, aflat într-o lungă
călătorie în jurul lumii, a poposit și în țara noastră.
Regele Carol al II-lea (pe iahtul regal) și Principele
Mihai și Dimitri D. Dimăncescu
(pe iahtul Camargo)
Suveranul Carol al II-lea, Voievodul Mihai și
cele câteva persoane care au urcat la bordul iahtului
miliardarului au plecat de la Măcin la Filipoiu apoi
s-au întors la Galați.
Într-un amplu articol intitulat „Camargo”,
apărut în Revista Ilustrată, cititorii au aflat că
Principele Mihai, alături de familia Fleischmann,
la bordul iahtului Camargo
reprezentanții acesteia au avut cinstea de a fi primiți
„în «sacro-sanctorum»-ul acestui yacht. Fotograful
nostru a călătorit de la Galați la Măcin și înapoi la
bordul Camargo-ului, fiind singurul ziarist și fotograf
căruia i s-a îngăduit să desvăluie cititorilor noștri,
misterele yachtului american”17. Totodată, au aflat
că în excursie M.S. Marele Voievod a condus de la
Filipoiu până la Măcin una din șalupele cu motor
ale yachtului Camargo: „Deși lua prima dată volanul
unei bărci cu motor, M. Voevod s-a dovedit a fi foarte
stăpân pe cârmă. În aceeași zi a operat pentru prima
dată cu un aparat de cinematograf, profesor fiindu-i
N. Titulescu”18.
Fotografie a iahtului Camargo, datată 1928, disponibilă
în Internet: https://www.liverpoolmuseums.org.uk/
artifact/photograph-of-camargo-julius-fleischmann
Articolul era bogat ilustrat cu fotografii puse
la dispoziție revistei de consulul român la San-
Francisco, D. Dem. Dimăncescu, care a oferit și
informații despre proprietarul vasului, miliardarul
american, Julius Fleischmann.
17
„Camargo”, în Revista Ilustrată, an. 5, nr. 283, 30 iun.
1932, p. 2-4.
18
Ibidem.
septembrie 2022 35
 Condeiul fermecat

Imposibil

Bună! Sunt Puf, un fulg de nea.Visul meu este acela de a fi primul fulg
de nea care stă vara pe pământ mai mult de un minut.Tatăl meu a încercat,
dar a supraviețuit doar 30 de secunde. Așadar, eu vreau să fiu fulgul care
arată lumii că imposibilul poate fi posibil.
Într-o zi, m-am dus la prietenul meu, Nea.
— Într-o bună zi, voi ajunge primul fulg de nea care rezistă vara pe
pământ mai mult de un minut! spun eu.
— Ce zici? întreabă el. Cred că visezi! Nu o poți face. Ești doar un
copil! Au fost experți care nu au reușit și acum te crezi tu capabil să o faci!
Ești exact ca tatăl tău!
Atunci mi-am dat seama că Nea nu este un prieten adevărat, așa că am
plecat. Mă duceam spre înțeleptul Pană. Dumnealui era cel mai bătrân fulg
de nea din lume.
— Bună ziua! spun eu politicos. Dumneavoastră sunteți înțeleptul
Pană?
— Da, eu sunt! răspunde el.
— Știți cumva dacă pot sta vara pe pământ mai mult de un minut?
— De putut, poate oricine, trebuie doar să crezi în tine și jumătate de
problemă este rezolvată!
— Dumneavoastră ați încercat?
— Nu, pentru că nu aceasta este menirea mea pe Pământ. Menirea
mea pe Pământ e aceea de a ajuta oamenii în viață și de a-i mobiliza.
— Mulțumesc pentru sfat, domnule! spun eu.
— Nicio problemă! îmi spune el blând.
În noaptea aceea, am încercat să dorm cât se poate de bine. Am luat
poza tatălui meu în brațe. Într-o secundă am și adormit.
A doua zi, m-am trezit de parcă aveam altă viață. Eram pregătit de Alexandru Iorga
ce urma. Mi-am luat ,,La revedere!” de la toți și toate, pentru că aveam 1% elev, Școala Gimnazială
șanse de a mă mai întoarce. Am luat aer în piept și am sărit! Pluteam ca o „Sf. Împărați” Galați
pană în bătaia vântului. După 10 secunde am ajuns pe pământ. Simțeam
razele arzătoare ale Soarelui cum mă loveau.
Am ajuns la 50 de secunde. Simțeam cum mă topeam pe sol. Am ajuns
la 60 de secunde. Am reușit! Am fost fulgul care a arătat lumii că imposibilul
este posibil.
Am încercat să mă întorc în norul meu rece și pufos, dar am simțit
că nu mă pot ridica. Atunci, am auzit chemarea tatălui meu. M-am topit,
mândru că am putut face ceva ce nimeni nu credea că se poate face într-o
viață de fulg de nea.
Dacă ai un vis, nu renunța din cauza vorbelor altora! Încearcă, pentru
că poți reuși!

36 Axis Libri
Condeiul fermecat

PLAJA AMINTIRII

M-am întors pe plaja pustie aducându-mi aminte de trecut. Mi-am

petrecut copilăria încă de la primii pași pe malurile apei care se retrăgeau
lin, lăsând în urma lor doar câteva scoici pe nisipul pe care tot ceea ce puteai
vedea erau pașii unui copil inocent, doritor să simtă apa și să cunoască
această lume minunată.
Locuiam pe malul mării, cunoșteam absolut tot, fiecare scoică, fiecare
val, fiecare pasăre care zbura pe bolta cerului albastru. Obișnuiam să petrec
serile până târziu pe plajă. După ce toată lumea pleca, tot ce se auzea erau
valurile gingașe ale mării. În nopțile liniștite mă așezam pe nisip și citeam ore
în șir, visam cu ochii deschiși și priveam constelațiile în toată splendoarea
lor, iubeam să fac asta. Îmi doream ca liniștea adâncă să nu se mai termine și
să pot sta așa admirând cerul la nesfârșit.
Începutul primăverii a fost dintotdeauna partea mea preferată din an,
momentul în care zăpada se transformă încet, încet în lapoviță, iar apoi în stropi
mici de ploaie care ating pământul și tot ce este în jur. În zilele în care norii își
varsă lacrimile deasupra pământului, mirosul curat al ploii mă face să simt tot
ceea ce înseamnă natură. Încă de când eram mică, încercarea mamei de a mă
astâmpăra pe timpul ploii eșua de fiecare dată, iubeam să ating fiecare strop în
parte și să simt ploaia rece pe pielea mea sensibilă de copil. În serile ploioase,
când nu puteam ieși afară, priveam ore în șir cerul, ascultând pe fundal doar
sunetul liniștitor al ploii, mă așezam lângă fereastra ușor deschisă și citeam până
la miezul nopții, fără a mă uita la ceas. Din când în când se auzeau tunetele
puternice, iar apoi lumina orbitoare a fulgerelor apărea pentru câteva secunde
de printre stelele ascunse de norii fumurii. Păsările stăteau ascunse în cuiburi,
speriate, așteptând să se oprească ploaia. Picăturile fine de apă cădeau pe
Irina Florentina pervazul ferestrei și câteva aterizau uneori în interiorul camerei mele. Iubesc și
Aradei acum ploaia, iar îmbrățișarea ei rece mă încălzește de fiecare dată.
elevă, Școala Gimnazială Într-o zi am aflat că va trebui să ne mutăm, deși nu-mi doream asta,
„Dan Barbilian” Galați
deoarece plaja era pentru mine acasă. A trebuit să mă acomodez cu ideea de
a pleca, dar mi-am promis că mă voi reîntoarce orice ar fi. N-am mai avut
niciodată ocazia să mă reîntorc, cu toate că visam la ea și la toate momentele
petrecute pe malurile mării.
Acum sunt iar aici, dar de data aceasta totul este diferit. Păsările au
plecat, fosta casă a copilăriei mele a fost distrusă, numai marea a rămas
aceeași, la fel de albastră, iar valurile sale reci încă mai mângâie neîncetat
nisipul. Locul pe care îl numeam cândva acasă a devenit doar o plajă
pustie, plină de amintiri care îmi vor rămâne întipărite în memorie pentru
totdeauna.

septembrie 2022 37
 Condeiul fermecat

PENSULA FERMECATĂ

A fost odată ca niciodată, peste șapte mări și șapte țări, un tărâm

diferit de altele. Acolo se afla lumea basmului, lumea imaginației și a
creației. Mereu mi-am imaginat cum călătoresc pe acest tărâm și cum
orice lucru prinde viață, mai ales instrumentele mele de pictat care încep
să interacționeze cu mine. Din păcate acest tărâm nu există și auzim de
el doar în povești.
— În una dintre seri mi-am aranjat în sertar ustensilele de pictat,
apoi am mers la somn. Aproape adormisem, când deodată aud ceva. Mă
întorc și văd un licăr care venea dinspre biblioteca gigantică din camera
mea. Cobor din pat, dar luminița dispare. Ceva neobișnuit se întâmpla.
Mă îndrept spre sertarul cu pensule și observ că acestea nu mai erau
acolo. Un pasaj secret se deschisese în peretele de lângă dulap, iar eu
hotărăsc să explorez necunoscutul. Merg ce merg prin tunel și deodată,
în față, mi se arată tărâmul mult visat, cel din poveștile citite de mine,
tărâmul imaginației și creativității. Uimită, pășesc înainte, dar deodată
aud pe cineva vorbind:
— Văd că ne-ai urmărit!
Tresar și observ creatura care tocmai vorbise; era de fapt pensula
mea preferată de pictat, cea cu care realizasem tablourile mele favorite și
reușite, cred eu.
— Dacă tot ai ajuns aici, hai să îți arăt împrejurimile!
Dau din cap aprobator, puțin speriată de ce va urma, mă las ghidată
de aceasta. Am mers ceva timp pe niște alei ce păreau de porțelan, colorate
în mai multe nuanțe de brun și cărămiziu, când deodată ne-am trezit în
fața unui copac față de care aveam înălțimea unei flori abia răsărite.
— Acesta este a doua noastră casă. Adelina Gabriela
— A voastră? întreb eu. Tănase
Din spatele copacului apărură alte cinci creaturi, erau de fapt elevă, Școala Gimnazială
pânza, guașele, paleta, hârtia și cărbunele. Pensula bătu de două ori în „Dan Barbilian” Galați
scoarța copacului și o ușiță se deschise.
— Intră, mă încurajă ea.
Puțin sfioasă, intru, urc câteva scări și, într-un final, ajung într-o
încăpere pe pereții căreia se aflau câteva tablouri pictate de marii artiști,
pe care mereu dorisem să le văd, iar acum aveam acestă ocazie.
— Noi am ajutat fiecare artist să picteze, acum a venit și rândul tău
să fii ajutată.
Zâmbesc și realizez că aceasta va fi a doua mea casă alături de cei
mai dragi prieteni ai mei.

38 Axis Libri
C

REFLECȚII CRITICE

Semnalez două recente studii de istorie și critică literară. De

excepție. În ordinea editării, amintesc: „Istoria Literaturii Române
Contemporane. 1990-2020” (Polirom, 2021, 711 pagini), a tânărului
cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al
Academiei Române, Mihai Iovănel, deopotrivă, „Cum se scrie istoria
literară” (Editura Școala Ardeleană, 2022, 354 pagini), autor fiind
prof. univ. dr. Ion Simuț.
După cum notează și autorul ei, în „notă introductivă”, „Istoria
Literaturii Române Contemporane. 1990-2020” este „prima istorie
a literaturii române din postcomunism”. Pe drept cuvânt, titlul ne
amintește de Eugen Lovinescu (în fapt, un vibrant omagiu „scepticului
mântuit”, așa după cum l-a numit acad. Eugen Simion), dar substanța
lucrării urmărește alte rigori, specifice epocii la care face „vorbire” –
implantate în acest prezent.
„Istoria” lui Mihai Iovănel este un studiu complex și responsabil,
bazat pe o vastă bibliografie (antologii; jurnale, memorii, interviuri,
publicații; critică, istorie, teorie, comparatistică), dispusă în cinci „părți”:
„Evoluția ideologiei”, „Evoluția sistemului literar și a criticii literare”,
„Evoluția ficțiunii”, „Evoluția poeziei” și „Specificul transnațional”.
Fenomenul postmodernist a fost foarte bine definit, începând
cu periodizarea și exemplificările concrete, lămuritoare. O temă
extrem de atotcuprinzătoare și delicată. Mă gândesc la suplețea
filonului ideologic, fundamentat încă înainte de primul Congres al
Scriitorilor din România (18-23 iunie 1956), despre care am făcut în
Livia Ciupercă detaliu vorbire, în recentul meu volum critic, „Inflorescențe literare”
scriitoare
(StudIS, 2022, p. 7-31).
Firește (în timp, adică, la o altă ediție, îmbunătățită), istoricul
literar Mihai Iovănel va trebui să mai aducă unele completări la
capitolele II și IV, pentru că – (explicabil) – e imposibil să cuprinzi tot
fenomenul literar 1990-2000.
În această perioadă, negreșit, s-au publicat și alte studii care
– dintr-un motiv sau altul – au rămas necunoscute cercetătorului
român. Și nu este neapărat o observație critică, ci o realitate. Există și
alți profesori și/sau istorici și critici literari, care au „șters colbul” de
prin multe arhive, rămânând (regretabil) în anonimat.

septembrie 2022 39
 Un vast segment al prezentei „Istorii a
Literaturii Române Contemporane” este cel al
poeziei din postmodernism (cu referire la 90 de
volume „reprezentative pentru perioada 1990-
2000”), vastă temă tratată, de altfel, și de Mircea
Cărtărescu (Humanitas, 1999, volum postfațat de
Paul Cornea), pentru care reținem „ochiul” analitic
asupra „precursorilor”, al „valului optzecist”, al
„valului nouăzecist” sau despre „neoexpresionism”.
Autorul reflectă și asupra unui fenomen, definit
drept „minimalism biografist”, preocupare care a
„colonizat” prima parte a
anilor 2000. Și detalii pot
fi surprinse în capitolul al
cincisprezecelea al acestui
volum.
Apreciem efortul
întreprins și avem
convingerea că studiul
acesta va deveni un punct
de reper pentru tinerii
noștri studioși.
* descoperind
Volumul editat de
prof. univ. dr. Ion Simuț ne supune unui sever
examen, despre cum s-ar cuveni să se scrie
istoria literară, în prezent, cu responsabilitate,
cu detașare și obiectivitate.
„Argumentul” autorului este explicit.
Tema este dezvoltată pe baza unor constatări
juste, firesc, pe baza unor serii de „experiențe
și teoretizări în domeniu”.
Și cum istoria literară este, mereu, în schimbare,
ni se amintește despre unele dezbateri, la nivel
universitar, pe această temă, fie în cadrul Asociației de
Literatură Generală și Comparată din România (2013),
fie la Congresul internațional de istorie literară (2018).
O preocupare, de altfel, constantă, necunoscută însă și
de toți practicanții zilelor noastre.
Munca de „critic literar” nu este ușoară deloc.
E o artă. Sunt niște reguli care se impun respectate,
atunci când dorim să vorbim sau să scriem despre o
carte. Nu-i ușor, și nici simplu, să îmbraci „hlamida”
criticului literar.
În analiza acestei vaste teme, profesorul Ion
Simuț s-a slujit de studiul lui Paul Veyne, „Comment
on écrit l’histoire: essai d’épistémologie” (1970;
tradus în românește de Maria Carpov, în 1999, cu
titlul „Cum se scrie istoria”).
40 Axis Libri
Și comparând judecățile istoricului francez
contemporan cu „modelul” George Călinescu,
concluzia autorului este formulată, tranșant, încă
din start: „Putem constata cu ușurință privind
retrospectiv în analele istoriografiei noastre că
avem zeci de cazuri în care istoria literară și istoria
literaturii se scriu fără intrigă, cu unicul scop
consolator de a oferi un tablou de valori, transformat
într-un panou de onoruri” (Argument, p. 33).
Și zâmbesc, cu subînțeles, pentru că modeste
„gânduri de taină” m-au „vizitat” și pe mine, la un
moment dat, în fața unor cărți, despre care mi
se propunea să formulez câteva fraze. Și scriam
atunci: <La o prezentare de carte, știm prea
bine, frazele libere, e drept, sunt ca vântul. Se
învăluie-n eter, doresc să mângâie, întru plăcerea
auditoriului prezent la eveniment. Mai greu
este cu frazele care urmează să îmbrace foaia
de hârtie și pagina tipărită. În acest caz, lectorul
care îmbracă hlamida
„criticului literar” are de
îndeplinit o grea misie,
aceea de lector obiectiv,
cărții
lecturate și aprecieri, dar
și observații, cu adevărat
critice, constructive.
Aceasta este „misia”
unui critic literar (revista
„Plumb”, nr. 12, 2021)>.
Câtă dreptate
are Domnul profesor
Ion Simuț: „Se perindă
descrieri anoste, se succed
portrete (…), dar narațiunea și intriga lipsesc. Nici
lecția lui G. Călinescu nu este bine însușită, ca să nu
mai vorbesc (…), de lecția lui Paul Veyne”.
Fără a exagera în niciun fel, studiul „Cum
se scrie istoria literară” se cuvine parcurs, ca
în studenție, cu un caiețel alături, notând și…
învățând. Așa aflăm despre „Variante de istorii
politice ale literaturii române”, despre „Vechiul și
noul documentarism în istoria literară”, despre
„Biografism”, despre „Lumile culturale ale
memorialisticii” etc.
Toate capitolele și subcapitolele, toate
reflecțiile și judecățile formulate merită cunoscute,
analizate și, de ce nu, însușite.
„Roata” istoriei literare „se-nvârte”,
construind, și nu demolând.
C

Cartea pentru cei mici

(care vor fi mari)

Un scriitor ca un curcubeu de darnic

Despre literatura pentru copii și tineret a domnului Gheorghe

Antohi am mai avut plăcerea de a scrie, domnia sa consacrându-se în
ultimii ani acestui domeniu atât de delicat și de pretențios.
Cea mai recentă carte a sa, „La bunici”, o carte de povestiri apărută
la Ed. Olimpias din Galați, propune atât micilor cititori, cât și cadrelor
didactice de profil (educatori, învățători, diriginți) un fel de catehism
non-conformist, îmbinat cu o introducere la mitologia românilor,
patru personaje fiind de referință: bunicii Anastasia și Bucur, mai
pe scurt Bucu și Buna Sia, o mamaie și un tătaie care intră în galeria
„nemuritorilor” de acest gen, de la Ion Creangă și Ion Teodoreanu
până în zilele noastre, și nepoțeii Tudor și Vlad, care „aveau pretenția
clară că așa trebuie să li se spună, nu Tudorel și Vlăduț!” (p. 3)
Spiritul creștin este cel în lumina căruia se construiește cartea,
care cuprinde un fel de amintiri care ne sugerează că fericiți sunt cei
care au avut străbuni, străbunei la țară, „în lumea satului” (cum scrie
Cezarina Adamescu pe coperta a IV-a, dezvăluind și o parte din taina de
creație: „Întâlnirea, chiar și mai rară, a familiilor la diferite sărbători și
evenimente aniversare, este cel mai bun prilej de a rememora vremurile
de altădată, frumoasele tradiții care s-au perpetuat, cel puțin în sufletul
nostru și, o dată cu bucuria care se instaurează în astfel de ocazii, să nu
Hadrian Gh. Secară se strecoare și câțiva stropi de melancolie pentru tot ce-a fost și nu se
scriitor, critic literar mai întoarce. De aici și amintirile scriitorului Gheorghe Antohi, care,
reîntors în satul de baștină, a găsit răgazul de a-și rotunji ideile și a
alcătui o culegere de povestiri, tocmai pentru a ilustra aceste amintiri.”),
aceștia inițiind tinerele generații. Astfel, în texte sugestiv intitulate
„Nașterea Domnului”, „Botezul Domnului”, „Măgărușul Domnului
Iisus Hristos”, „Patimile și Învierea Domnului Iisus Hristos”, „Înălțarea
Domnului”, „Iisus Hristos - prietenul copiilor”, „Sfântul Apostol Andrei”,
evenimentele care dau denumirea unor sărbători sunt prezentate cât se
poate de atractiv și pe înțelesul tuturor.
O atmosferă demnă de „Crăiasa zăpezilor” sau de… „Frozen…2,
3 ș.a.m.d.” este deseori prezentată ca și cadru de desfășurare (par

septembrie 2022 41
 C
exemple: „În prima lor noapte în casa bunicilor
s-a pornit o ninsoare ca-n basme. Fulgii mari,
strălucitori, pluteau prin aerul rece ca niște
fluturași albi și se așterneau pe pământul înghețat.”,
p. 63) a unor evenimente care permit prezentarea
unor episoade din Noul Testament, un „capitol”
aducându-mi aminte de Monu, bunicul meu
dinspre tată (Anton, mai exact!), care spunea
„Mâncați, mâncați, dar din barbă să nu dați!”, un
bunic tot atât de hâtru… punându-i la încercare pe
Vlăduț și Tudorel:
„La început bunicul se adresă celui mare:
• Pun pariu că nu poți spune de trei ori Du-te
acasă, stai pe masă!
• Du-te acasă, stai pe masă! Du-te acasă, stai
pe masă!
• Greșit, spuse bunicul!
• De ce?, îl întrebă Tudorel.
• Vezi, de data asta ai spus… De ce?, în loc să
spui Du-te acasă, stai pe masă!
A urmat rândul lui Vlăduț:
• Pun pariu că nu ești în stare să repeți după
mine măcar trei cuvinte!, îi spuse bunicul. Începem:
Hârtie!
• Hârtie, răspunse Vlăduț!
42 Axis Libri
• Soare!, continuă bunicul.
• Soare!, spuse Vlăduț.
• Greșit!, îi spuse bunicul.
• De ce?, întrebă Văduț.
• Păi, vezi, trebuia să spui… greșit, nu de ce,
greșit era al treilea cuvânt!” (pp. 58-59)
Fragmentul face parte din „Sfântul
Apostol Andrei”, care explică momentul istoric al
încreștinării stră-românilor, îmbinând legenda cu
realitatea:
„Bunica începu să povestească despre Crucea
Sfântului Apostol Andrei și neamul românesc.
Multe suflete prigonite fugeau din fața dușmanilor,
pentru că nu puteau face față în lupta cu ei. De
aceea, au luat hotărârea să traverseze muntele.
Erau tineri și bătrâni, mame și copii, bunici… mii
de suflete. Munții pe care trebuia să-i treacă erau
Carpații. (...) Neamul binecuvântat, trecut prin
multe încercări, era format din agricultori, ciobani
și apicultori. Multe piedici stăteau în calea lor, dar
ei erau mai uniți, mai puternici. Pe drumul pieptiș
al muntelui se întâlniră cu un om care ducea după
el două lemne încrucișate. Avea o înfățișare stranie.
Purta pe umeri niște mreje de pescari și avea o
privire pașnică de om încercat. Vremea era geroasă,
dar nimeni nu l-a ajutat pe străin. Acesta însă îi
încuraja:
— Curaj, mergeți cu Dumnezeu! Va fi bine,
nu ne lasă Dumnezeu la greu! Sus să avem inimile!”
(p. 60)
Când vor ajunge la o prăpastie, Sfântul Andrei
va reuși o minune, cam așa cum Moise îi salvase
pe evrei, alt popor ales, talentul și imaginația lui
Gh. Antohi rezolvând greaua problemă a redării,
pe înțelesul celor care fac primii pași în istorie și
mistică, a unui Miracol! Cel al Nașterii și al Salvării
unui popor, orice naștere fiind o salvare!
Două povestiri sunt oarecum aparte, față
de tematica anunțată: „Povești la gura sobei”, care
încheie volumul apărut în condiții grafice excelente,
și „În așteptarea berzelor și a rândunelelor”.
Sunt aplicate aceleași tehnici ale tabloului în
tablou, introducerea la „Așteptarea…” fiind
de… primăvară însorită: „E cald și bine. Bunica
plivește cu drag straturile de zarzavat. Bunicul face
curățenie la purceluși. Mieii zburdă în curtea plină
de verdeață. În curând vor veni și nepoțeii. (...)
Aceștia au fost întâmpinați și de Dulău. Acesta se
agita în jurul copiilor lătrând scurt, gudurându-se,
dând din coadă. Vlăduț duse gentuța și rucsacul în
odaia bunicilor. Se îmbracă în ținută de gospodar.
La fel și Tudorel. Au trecut la lucru. Au început
să culeagă flori de păpădie. Bunica și mama lor
se bucură atunci când copiii le ajută la treburile
gospodărești.” Urmează întâlniri cu alte animăluțe
preferate, precum mieluțul cel alb, împodobit cu
șnur alb și roșu, iepurașii, sunt puși să planteze
trei pomi fructiferi, povestea din… povestire care
urmează fiind plină de aventuri, un iepuraș fiind
prins într-o capcană, toată suflarea din pădure
făcând tot posibilul pentru a fi scăpat…
„Povești la gura sobei”, ca să revenim și
asupra sa, are în prim plan sau în al doilea, depinde
de cum accepți convenția dintre scriitor și cititor,
un pisoi, un câine și o veveriță! Despre prietenia
lor povestește Bunica, acelorași Vlad și Tudor,
doi năzdrăvani, care ajutaseră la dezăpezire și nu
puteau adormi!
În „Pui-Moțat și Gât-Golaș”, antologia sa
de versuri, reeditată de curând (prima ediție a
primit lumina tiparului în anul 2006; coperta și
ilustrațiile aparțin lui Valentin Chibrit), nu sunt
numai versuri „din lumea celor care nu cuvântă”
(ca în cartea sa de fabule, Cocorul și Bâtlănița,
Ed. Pax Aura Mundi, Galați, 2016, despre care am
scris la momentul potrivit): sunt unele care trimit
la tradiții („Colindă”), unele cheamă la o inedită
„Horă a culorilor” (p. 32), „Supărarea lui Nicușor”
este „o povestire” cu morală, lecție de recunoaștere
și înțelegere a durerii și bolii: „Nicușor e supărat…/
Mama lui e grav bolnavă./ Ziua toată-a stat la pat./
Boala ei e foarte gravă.// Azi nu poate să mănânce/
Nici măcar o-mbucătură,/ Nici nu poate să se culce/
Și are temperatură.// Nicu-i face ceai fierbinte,/
Leac pentru temperatură,/ Mai apoi, să o alinte,/
Îi oferă-o prăjitură.// -Eu te rog, mămico dragă,/
Toate-acestea să servești,/ Cu boala nu e de șagă/
Și cu ea să nu glumești!// Ia amarele pastile/ Când
durerea nu-ți dă pace/ Și în trei sau patru zile/ Ele
bine te vor face!” (pp. 16-17)
Dar, în principiu, voia bună predomină, în
poezii precum „Hărnicuța” (care este o albinuță!),
„Veverița”, „Ciocănitoarea”, „Fluturașul”, „Șoricelul
Chiț”, „Vulpița”, „Sfatul pisicuței”... „La oraș” este
textul unde Pui-moțat și Gât-golaș se dezlănțuie,
neascultând de sfaturile părinților: pleacă la oraș
„făr’să spună nimănui (...) Au gustat chiar înghețată/
cu alune, asortată.// S-au plimbat cu un tramvai,/
Nu din cel ce-i tras de cai,// Au umblat și pe alei/
după gâze, gândăcei// Și în parcul de distracții/ Au
făcut chiar acrobații”... Din fericire, nu vor întâlni
niciun motan sau nicio vulpe, apropo de Pinocchio,
deși, cum spuneam, în carte sunt și astfel de
personaje, precum Miorlau, „vestit motan,/ Fioros
și năzdrăvan”, sau Vulpița care-a „furat cocoșul
care/ se dădea în curte mare.”
Printre „eroi”, vă mai recomandăm un șoricel
Vasile care a râs în nas unui pisoi cam netot, un
tractor care aduce aminte de personajele din
„Mașinuțe” (Cars, pentru anglofili!), un doctor
neam cu Woody ciocănitoarea, dar și un curcubeu
darnic, care, rugat de copii să-și dăruiească din
culori, răspunde (precum scriitorul rugat să mai
dăruiască din povești, Gheorghe Antohi fiind din
acest punct de vedere bun prieten cu curcubeul!):
„— Cum voi mă rugați frumos
Și credeți că-s de folos,
Am să mă aplec ușor,
Să vă fiu de ajutor!”
septembrie 2022 43
 C
ISTORIA CA ARTĂ LITERARĂ
CAD BOMBE PE ȚIGLINA
DE SĂNDEL DUMITRU
Editura Centrului Cultural Dunărea de Jos,
Galați, 2022

Volumul „Cad bombe pe Țiglina” este al nouălea din seria

monumentalei opere de cercetare documentară „Galațiul, așa cum
mi-l amintesc” a scriitorului Săndel Dumitru, - o premieră stilistică
prin ineditul mod de a încărca de expresivitate aridele consemnări
din istoria savantă, făcându-le să pulseze atât de autentic prin fapte de
viață menite să sensibilizeze conștiința urmașilor.
Astfel, Săndel Dumitru pare că își execută partitura
scriitoricească la două mâini - una a istoriei, al cărei tăvălug cumplit a
trecut nemilos peste oamenii din Țara de Jos, - și alta, aparținând artei
literare, cea care face să reînvie în friguri emoționale impresionantele
evenimente de atunci.
Încă de la început, ești cucerit de invitația plină de căldură cu
care te îmbie la pâinea scriiturii, pe care autorul o frânge spre te ajuta
să-i simți dulceața, culeasă pe drumul cercetării sau al rememorării
unor trăiri personale sau ale altora.
Și așa, cu cititorul de umeri, scriitorul pășește prin „noi povești
de viață”, care țin de vechi timpuri, înnegrite istoric, dar care purtau
binecuvântarea unor locuri ca abia lăsate din mâna lui Dumnezeu.
De aici, urmează pagini vaste de memorialistică, arta literară
sporind din măiestre descrieri, în care figuri de stil, multe originale,
creează fragmente unice de literatură, dar și din farmecul povestirii și
al evocării unde registrele vorbirii - cel colocvial îndeosebi, conferă
un ritm și o coloratură specifice timpului și Moldovei din zona de Jos. Costina Sava
Tablouri mărețe răsar ca stampe ale vremii pe care scriitorul le bibliotecar, publicist
înviorează prin forța cuvântului, așezându-le sub ochii „cetitorului”,
care din ce în ce devine un privitor al acestora.
Astfel, după ultimul mare război, cititorul vede un Galați ruinat,
complet distrus „ca o imensă grămadă de moluz fumegăind”, ce și-a
pierdut ștanța lui de odinioară, de faimos centru comercial, cu
negustori activi, împânziți prin toate părțile. Cântecul „Nașa Rodina”
răsunând prin vocile regimentelor rusești după ce țara ne fusese
distrusă, aduce o răvășitoare duioșie în sufletul autorului, întărită
sfâșietor prin sintagma „numai o vagă amintire” ce urmează formei de
imperfect a verbului „a avea” indicând o fostă apartenență, în opoziție

44 Axis Libri

cu starea lor de fapt de la acea vreme: „ei mai aveau
o patrie, noi aveam numai o vagă amintire”. Imagini
blurate, ca dintr-un basm al hărniciei de cândva, se
suprapun peste dezolantul aspect al prezentului,
scriitorul căzând în festele certitudinii: „O fi fost
doar o poveste, astăzi uitată ca atâtea altele, zumzetul
care așternea în satele noastre bunăstarea de muncă,
sau a țăranului din satele și holdele Moldovei
noastre, țara în care noi toți ne-am simțit așa de
bine?” Căldura invitației continuă cu rememorarea
acelor timpuri în care omul știa „să asculte farmecul
vieții”, un farmec simplu ce se găsea într-o casă albă
și curată, în care sfințenia se împletea cu credința,
soarele o scălda în blânda lui lumină, iar cele din jur
trăiau după cum le era legea, păsările slăvind din
când în când cu câte un cântec al vieții triumf.
Istoria este scrisă în mod special pentru dreptul
urmașilor de a o cunoaște așa cum ne-a fost: „Copiii
noștri au desigur dreptul și datoria să vadă când și
când și câte o listă a grozăviilor întâmplate moșilor
și strămoșilor lor, cum ar fi de pildă lista
cataclismului uman de la Sighet”. Ea devine un
testament cu pilde de vitejie și sacrificiu, pentru ca
aceștia să aibă spre îndreptare zestre de învățăminte,
cu care să ducă pe drumul cel drept neamul mai
departe. Scormonind prin trecut, autorul dă cu
amărăciune de ororile celor care „omorâseră
părinții și ne risipiseră familiile prin taigaua
înghețată a Siberiei, în lagărele care ne-au desființat
cu bestialitate ca popor”, iar când lângă aceste crude
adevăruri pune toleranța, superficialitatea și
ușurința cu care noi am făcut pomeni istorice
tocmai cu acești călăi de neam, scriitorul își
activează biciul ironiei: „numai noi suntem într-o
copilărie de neînțeles, am cedat, cu multă
superficialitate, ceea ce nu se cedează niciodată,
teritorii românești sacre, acolo unde ne-au rămas în
pământ generațiile sacrificate, acolo unde totul este
românesc”. Apoi, printr-o abilă manevră în ceea ce
privește perspectiva viziunii, schimbă instant
unghiul de vedere propriu cu cel al cotropitorilor,
focalizând reflectorul asupra noastră dinspre partea
adversă, pentru a ne vedea din afară așa cum
suntem. După aceasta, vine cu o reflecție moale, și
cu simulată înțelegere: „dar ei ne-au tratat poate așa
cum meritam, ca pe niște lași, ca pe un popor fără
nimic sfânt, ca pe un neam fără neamuri.” Însă
rămâne conștient de faptul că istoria a curs cu
evenimente, oameni, ani, viață, ca de Sus, din vremi
pe care nu le-am provocat, acceptându-le cu bune,
cu rele, ca pe un dat al națiunii, scriitorul
însuflețindu-le doar prin arta narațiunii sau a
evocării. Întreaga operă uluiește prin vastitate, prin
oceanul de informații, puse în fraze de largă
apertură, ca urmare a fluxului rememorativ, ce face
ca acestea să-și sporească ramificațiile prin volute
sintactice de tot felul, creând similitudini frastice cu
cele ale lui Marcel Proust. Pledând pentru o istorie
trăită, inserează în câmpul operei povestiri în care
personajele sunt martore, ele înseși devin istorii vii,
purtătoare de adevăr, căci „tânărul istoric,
impresionat de istoria doctă, nu a aflat, poate, că
istoria adevărată și formativă este doar cea care
doare.” Odată cu introducerea personajelor, istoria
trece din timp în timp, iar copilul - nimeni altul
decât scriitorul aflat la vârsta cea fragedă, e veșnic
treaz la tot ce vede și aude, timpurile trecând prin el
către noi prin povestirile unchiului Nicolae Potec,
ale tatălui, Costin, dar și ale bătrânului „moș Bițu”,
figură proeminentă în lumea de odinioară a satului
Fundeni. Prima întâlnire cu Galațiul, oraș care avea
„să-l înghită cu totul în sufletul lui”, a avut loc în
toamna plecării de acasă, din Fundeniul minunatei
septembrie 2022 45
 C
copilării, până la linia de tren, cu căruța alături de
părinții și bunicii săi, iar anunțul conductorului
„urmează Galațiiii” rămâne cu o conotație aparte
pentru startul scriitoricesc al lui Săndel Dumitru,
marcând parcă și anunțul premonitoriu al vastei
opere a acestuia, ce avea să se numească „Galațiul,
așa cum mi-l amintesc”. Identitatea spirituală a
Galațiului este zugrăvită printr-o suită de
reprezentări-simbol, multe sublimate stilistic cu
ajutorul unor alese figuri de stil - metafore, epitete,
dar și comparații dintre cele mai fericite: „orașul
din grădina Deltei Dunării,” „orașul de la poalele
falnicii Moldove Voivodale”, „un fel de Bachcisarai,
dar creștin în care iubirea nu a lăsat doar o «fântână
a lacrimilor», ci un fluviu întreg, ajutat de două
râuri mari și un lac imens”, un oraș cuprinzând în
îmbrățișare frăția apelor de tot felul”, „un paradis cu
străzi prietenoase și pietruite alunecând vălurite
spre marele port, umbrite primăvara cu mulții tei în
floare”, copacii suavi ai primarului Constantin
Ressu, „un oraș împins prin artere de apă multă din
jurul lui, părând o covată lacustră”. Descrierea
Deltei e una dintre paginile de mare virtuozitate
scriitoricească, pe care autorul Săndel Dumitru
pare că o execută la două instrumente - penel și
verb. În timp ce primul se pierde într-o devălmășie
cromatică, celălalt adună muzicale sugestii, cu care
o acompaniază abia perceptibil. Totu-i glisare într-
un continuu andante a unor miraje de tot felul,
interferându-se, în timp ce orchestra de nuferi alb-
mov cântă, pe estrada verde a frunzelor dintre
plauri, o muzică a baletului lui Boris Asafiev. Pe de
altă parte, și din alt timp, adie serafic din poemul lui
Pușkin o iubire pură și nefericită, suspinând etern
prin Fântâna de lacrimi din Bachcisarai. Fluidul
sonor al acestei muzici ca de balet susură precum
un fluviu prin tot acest eden, întreținându-i ireala
frumusețe, sporită totodată și de vraja, grația și
transparența stânjeneilor - „distinși balerini regali”,
încercând grațioase mișcări ca pentru opera „Lacul
lebedelor”, capodopera lui Ceaikovski. Întregul
libret al descrierii e pus într-o frază amplă, cu
multiple ramificații, intensificându-se în fericite
bucle metaforice. Nu-i timp de respirație, nici nu
există vreun indiciu ferm în a o marca, totul devine
o orchestră de miresme, culori, sunete, grații
încununate într-o spectaculoasă polifonie. Ne aflăm
în plin baroc literar. Însă minunăția nu se termină
aici, căci un alt spectacol se arată vederii - cel al
46 Axis Libri
lotcilor lunecând „discret” și continuu pe drumul
apei cu pescarii cei „tăcuți”. Odată cu sosirea la
Galați, copilul - când martor, dar mereu receptor -
ia contact cu toată frumusețea și istoria acestui oraș
- punctată prin numeroase monumente și edificii -,
dar și cu sinele său, cu puterea lui de a înțelege și de
a fi cu observația trează la tot pasul, primul ghid
fiindu-i unchiul său, Nicolae Potec. De aici, firele
scriiturii se încarcă de memorialistică, pagini ce
domină întreaga narațiune. Copilul este revăzut
prin ochii maturului de astăzi, autorul recurgând la
o sensibilă caracterizare, în care își reliefează
însușirile de atunci prin inserarea metaforelor:
„vâlceaua adâncă a sufletului meu”, „ponorul verde
al ochilor”. Povestiri cutremurătoare trec din
sufletul unchiului în cel al nepotului, ca de la
înaintaș la urmaș - „povestite cu lacrimi ce curgeau
neîncetat din ochii unchiului - de la acest om
chinuit care mai mirosea încă a cazarmă.” Scriitorul
redă cu o vie forță strigăte de durere „mamăăă”,
dialoguri și reflecții ale personajelor despre condiția
incertă a vieții din război de la o zi la alta, încât ai
impresia că totul se petrece instant, sub ochii
cititorului: „Cine știe dacă ne vom mai întoarce
vreodată acasă și cine știe, bidie, cine va mai scăpa
mâine din potopul ăsta de fier aruncat zi și noapte
peste noi?” Povestirile devin file vii de război, dintre
cele pe care istoria „doctă” le ignoră - „soldați plini
de păduchi, câmp de luptă plin cu morți și invadat
de lupi, căci totul mirosea a moarte: „apa Prutului
sau a Nistrului nu se mai vedea de mulțimea
cadavrelor ce pluteau umflate”. Grozăviile războiului
sunt înspăimântătoare, - „unchiul Mitică”,
sublocotenentul Dumitru D. Dumitru, cade ca
secerat, iar când își mai revine, cerând disperat apă,
descoperă cu uimire că nu-și mai are picioarele.
Peste tot, pe unde oamenii rememorează astfel de
evenimente, copilul e în preajmă, ca un veșnic
căutător de esențe. Două dintre sate, Fundeniul și
Lungociul - meleaguri natale ale scriitorului, au
devenit adevărate dezastre ale războiului, fiind
distruse aproape complet de bombardamentele
inamicului: „Lungociul și Fundeniul, două dintre
satele de pe malul stâng al Siretului, erau pline de
morți căzuți, încât nu mai avea cine să-i îngroape.
Nu mai rămăsese decât nouă case și două biserici..
Aici te bate jalea mare... să vezi cele mai frumoase
localități din lunca Siretului transferate în grămezi
de moloz și carne de copii sfârtecați... răniții sparg
liniștea nopții cu vaierele lor cumplite.” Una dintre
povestirile pline de fiorii unui dramatism aparte
este aceea în care naratorul descrie cu intensă
emoție mutarea mormântului în care se afla
îngropat „unchiul Mitică”, fratele tatălui său. Pasajul
este scris cu verbul înlăcrimat, un verb ce nu-și
poate afla mai bine locul decât în bocetul sfredelitor
al unui suflet de frate: „De ce a trebuit să mori,
Mitică? Nu ți-a fost milă de mama și tata, nu ți-a
fost deloc de noi toți... erai dragostea și mândria
noastră, ai dorit tu atâta de mult plapuma rece a
gropii înghețate, de ce ai vrut tu să ne părăsești de
tânăr? De ce, Mitică, de ce? ... mai ții tu oare minte,
frate dragă, cum te așteptau și mama și tata, mereu
cu sufletul la gură, să-ți dea mâncarea ta preferată,
borșul cu fasole cu zarzăre, cimbru și ștevie, pentru
care veneai grăbit acasă cu ceilalți colegi?”
Momentul intrării fratelui cu craniul în mână în
biserica părăsită e asemănător momentului de grea
pioșenie ce însoțește aducerea unor Sfinte moaște,
ca pentru o nouă prohodire: „Apoi, cu craniul în
mână, cu pasul legănat și gânditor, tata a intrat în
biserica părăsită, plină de pânze de păianjeni și a
cântat pentru fratele lui, spre catapeteasma altarului
abandonat, slujba creștinească și toate icteniile de
înmormântare. Vuia biserica și timpurile toate câte
au trecut peste ea.” Povestirea cu mânzul alb, acel
„El-Zorab” ieșit la păscut pe câmpul de grenade,
acolo unde moartea se afla lângă el, reliefează și
forța talentului descriptiv, scriitorul realizând, cu
economie de mijloace artistice, o intensă
caracterizare făcută ca dintr-o simplă răsucire de
condei, ce face ca un superlativ absolut al înfățișării
să fie demonstrat doar printr-o reverberație
fonetică: „...Vasile Dănăilă, răzeș de treabă ca și noi,
zărește săracul de el, mă, chiar în marginea lanului
mare de mohor verde un mânz prusac, mă, da
fruuumooos..., alb tot și cu steluță neagră, mă, așa
ceva se întâmplă să se nască doar o dată la două mii
de ani...” Acest mag alb, trimis parcă de Sus peste
câmpul cu orori, spre îndulcirea peisajului, e ca o
scăpărare a clipei de grație, căci scurtă i-a fost
misiunea, fiind ucis prostește de un scelerat neamț,
împreună cu frumosul soldat care îi dădea o coajă
de pâine. Dar ca și cum strălucirea lui ar continua și
după moarte, scriitorul notează sugestiv: „...scăpăra
soarele în potcoava lui nichelată.”
O altă impresionantă povestire este aceea cu
regele pășind printre soldați „în haine ca ale lor”,
apăsat de o stare grea. Înfrățindu-se cu ostașii țării
sale, pare că, asemenea unui rege Lear, își schimbă
acum coroana cu cea a Omeniei, singura de la care
nu poate abdica: „...în vara acelui an 1917, a văzut
țăranul nostru pe regele țării românești, îmbrăcat
în haine ca ale lor, pline de păduchi și plin de râie,
călcând oarecum gânditor prin mocirla tranșeelor
abia umplute de morți, l-a simțit, l-a văzut
apropiindu-se de țară nu ca un rege, ci ca un răzăș”.
Scriitorul Săndel Dumitru scoate întruna amintiri
din afundul vremii până ajunge la Fundeni, - la cel
mai îndepărtat și, totodată, prezent timp din viața
sa, acolo unde pentru întâia oară a văzut lumina -
un sat răzășesc, aflat ca la prima mână a Creației,
unde omul nu cutezase a interveni peste voia lui
Dumnezeu. Oamenii acelui loc, menționează
autorul, nu începeau vreodată munca la câmp fără
a se ruga și a aprinde o lumânare în biserică și cum
aceasta nu le era la îndemână, își construiseră din
lut mici biserici între lanuri, pe care le botezaseră,
atât de gingaș, „tămîioare”. Figura lui „Moș Bițu”,
un alt Moromete, domină întreaga umanitate
a satului, de parcă tot tărâmul ar fi fost al lui.
Autorul ni-l prezintă ca fiind un om puternic și
sfătos, filosofând și vorbind cu har precum un
Demostene, de care copilul cel curios nu se mai
dezlipea. Trăia tot timpul detașat de orice fapt de
viață ce altora li se părea atât de important, lăsând
orice lucru să vină și să treacă după voia lui: „aveai
impresia că a îmbătrânit tot copil”. Limbajul lui
este frust, pus într-un tempou molcom al vorbirii,
presărat cu apelative dintre cele mai familiare, prin
care răzbat undele unei părintești afecțiuni: „mă
guguiatule”, „mă șliț”, „mogâldeață” etc. Opera
abundă spre final în formulări eliptice, arhaisme
și regionalisme - lexicale și fonetice, ca urmare a
elementelor etnografice prezente, a obiceiurilor, dar
și a creațiilor folclorice specifice locului. Pe alocuri,
sunt presărate picanterii verbale culese din neaoșul
limbaj popular, iar unul dintre apelative, „bidie”, este
specific adresării către oamenii mai în vârstă prin
partea locurilor Fundeni - Lungoci. Toate aceste
trăsături identificate pe tot parcursul scriiturii sunt
marca unui scriitor de mare talent literar și a unei
opere testamentare ce se impune a dăinui ca zestre
unui neam ce nu trebuie să dispară.
septembrie 2022 47
 C

IMNUL NAȚIONAL
DEȘTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!

Discuțiile purtate pe seama autorilor acestui imn, privind

versurile și muzica, l-au determinat pe părintele Vasile Olteanu
de la Biserica Sf. Neculai din Șcheii Brașovului, care conduce și
Fundația Prima Școală Românească, să facă un scurt istoric al
acestui imn.
Lucrarea a apărut la Editura Orientul Latin din Brașov, în anul
1998, și este frumos copertată. Autorul a considerat că la împlinirea
celor 150 de ani de la publicarea imnului Deșteaptă-te, române!,
trebuie făcută o cercetare privind adevărul istoric despre autorii
acestui imn.
Lucrarea este de mici dimensiuni, 70 de pagini, format mic
11x15 cm, și tratează pe mai multe capitole informații legate de Andrei
Mureșanu, Anton Pann și George Ucenescu. Selectăm anumite pasaje
reprezentative pentru acest important subiect.
Autorul consemnează în introducere un capitol pe care îl
intitulează „În loc de Predoslovie”. În frământările noastre istorice,
evenimentele mari și-au găsit oameni care, sub impulsul trăirilor, au
generat valori spirituale menite să răspundă acelui imperativ.
Cântecul patriotic declanșa emoții spirituale românilor de
pretutindeni, care, mânați de aceleași idealuri, își găseau întâlnire
comună sub lumina semnificațiilor patriotice lansate de cântecul
agitatoric.
Nu întâmplător, inițial toate aceste creații au circulat în
Radu Moțoc
manuscrise în notație psaltică, autorii cunoscând această muzică, inginer, publicist
fiind slujitori ai bisericii.
Un alt motiv ar fi posibilitatea de control redusă a autorităților,
care nu cunoșteau notația psaltică și grafia chirilică.
Poate niciun eveniment istoric nu a născut mai multe asemenea
creații ca revoluția pașoptistă și nu s-a manifestat cu atâta trăire pe
întregul cuprins al țării, reunind laolaltă toate categoriile sociale și
chiar vorbitori de limbi și etnii diferite.
Între români a circulat mult: Mugur, mugurel, Marșul lui Iancu,
Saltă române!, Hora Ardealului, Marșul românesc de la 1848, și Moartea

48 Axis Libri
vitează. Revoluția pașoptistă și
evenimentele premergătoare au
generat „Imnul Moldovenilor”.
Toate aceste creații, mai mult
sau mai puțin populare, nu au
putut depăși intensitatea cu care s-a
impus „Deșteaptă-te, române!”,
care a apărut ca un strigăt de
revoltă, ca o voce a latinității, ca
un glas de independență. Imn
de reîntregire statală, odă eroică
de izbândă seculară a poporului
român.
Dacă poezia s-a bucurat
de la început, ca și cântecul, de
mare popularitate, în schimb
paternitatea melodiei nu a
preocupat pe nici un contemporan.
După ce poezia a fost publicată sub
titlul „Un Răsunet”, cu 11 strofe, în
numărul 25 al „Foii pentru minte,
inimă și literatură” din 1848,
avea să fie copiată în numeroase
manuscrise de culegeri folclorice
ale timpului.
Cu excepția manuscrisului
semnat de George Ucenescu
(1830-1889), toate celelalte
manuscrise nu însoțesc textul
poeziei cu note muzicale. În
Andrei Mureșanu
numeroase publicații, părerile sunt
împărțite privind paternitatea melodiei. Deșteaptă-te, române! Aprecierea generală,
La stabilirea acesteia pe seama poetului conform căreia Anton Pann este autorul acestui imn,
Andrei Mureșanu (1816-1863), a contribuit își găsește explicația în memoriile mitropolitului
și publicistul și omul politic George Moroianu Iosiv Naniescu al Moldovei și Sucevei, la peste 50 de
(1870-1945), care, la conferința de la Cluj din anul ani de la acest eveniment. În septembrie 1839, acest
1927, spunea: ,,După ce i-a dat forma poeziei, preot a fost instalat în metocul episcopiei Buzăului,
Andrei Mureșanu și-a luat băieții de români de la unde a venit la el Anton Pann, care i-a scris cu mâna
gimnaziul catolic din Brașov, unde era profesor, și lui acest cântec.
băieții de la școala primară a neguțătorilor români Cercetând alte documente, muzicologul
și s-a dus cu ei pe Tâmpa, cântând Deșteaptă-te, Viorel Cosma îl numește ca autor al melodiei tot
române!’’ pe Anton Pann, pe motivul că această muzică a fost
George Moroianu a continuat cu informația: compusă pentru poezia lui Dimitrie Bolintineanu,
„E bine să știm că melodia lui Deșteaptă-te, înainte de anul 1840. Un motiv în plus pentru a
române! tot poetul Mureșanu i-a dat-o. Acest confirma autorul este faptul că o călugăriță de la
imn mai întâi a fost cântat și numai pe urmă a fost mănăstirea Surpatele-Vâlcea găsește un manuscris
publicat”. în care se află această melodie, manuscrisul fiind
Autorul acestui material se întreabă dacă datat în anul 1840. Se trage o anumită concluzie,
Anton Pann este creatorul melodiei imnului că pe asemenea argumente subiective nu putem

septembrie 2022 49

George Ucenescu
crede că Anton Pann a realizat melodia imnului
Deșteaptă-te, române!
Cercetările aprofundate îl determină pe
autorul acestei lucrări să consacre un capitol special,
pe care l-a intitulat: „George Ucenescu este autorul
melodiei Deșteaptă-te, române!”.
Ucenescu este singurul dintre presupușii
autori ai melodiei, care, autobiografic își
mărturisește fapta. Însemnarea făcută de George
Ucenescu pe manuscrisul său: „Cartea de cântări,
cu note de psaltichie, scrise de George Ucenescu,
student al dlui Anton Pann, la 1852” este
edificatoare. Merită a fi citat un pasaj din această
autobiografie:
„Încă din anul 1844, aflându-mă învățător
și cantor la Biserica Sfintei Treimi din Șcheiul
Brașovului, poetul Andrei Mureșanu venea vara
la grădinile parohului, pentru aer și pentru cireșe.
Sosind furiosul an 1848, poetul căuta o melodie
după care să compue un sonet, care să se cânte între
amici pentru petrecerea de seară.
Într-o Duminică, vine poetul împreună cu
patru domni români și șezând cu toții pe iarba verde
50 Axis Libri
și cu cireșe înainte, îmi dete Andrei Mureșan
poezia făcută Deșteaptă-te, române!, și văzând
în tot melosul potrivit, l-am cântat cu vocea mea
tânără și puternică până la fine. Mai repetându-l
o dată, toți domnii învățând melodia din auz,
cântau împreună, mulțumind și urând multă viață
și sănătate marelui poet. Din ziua aceea, cântecul
Deșteaptă-te, române! s-a făcut cel mai plăcut
și familiar, iar eu eram poftit în toate părțile să-l
cânt și să învăț tinerimea a-l cânta. Semnat G.
Ucenescu”.
Totuși, literatura de specialitate nu a fost
receptivă la aceste informații și în continuare
publicul larg este informat că Anton Pann este
autorul melodiei. În anul 1867, când s-a inaugurat
Societatea Literară Română, punându-se bazele
Academiei Române, V.A. Urechia aprecia:
„Când se cântă acest adevărat imn național,
toate inimile și privirile erau ațintite asupra
magnificului portret al acestui poet, Andrei
Mureșanu”. În Ardeal, se cânta în biserică,
pentru că era interzis public, iar autoritățile nu
aveau acces în interiorul bisericii, și tot din acest
motiv este scris cu note psaltice pentru a deveni
inaccesibil acestor autorități necunoscătoare în
acest domeniu.
Datorită marii popularități, a devenit folcloric,
fiind copiat ca un strigăt de revoltă, voce a sângelui
latinității noastre, imn de reîntregire statală, odă
eroilor de izbândă seculară a poporului român.
La capătul acestor investigații, sub deviza
biblică „să dăm cezarului ce-i al cezarului”, trebuie
să conchidem cu cuvintele cărturarului Constantin
Lacea: „Numele acestui minunat protopsalt
al Bisericii Sf. Nicolae din Brașov, Gheorghe
Ucenescu, va rămâne pe veci legat de zguduitorul
imn național Deșteaptă-te, române! al lui Andrei
Mureșanu”.
Este demn de admirat efortul pr. Vasile
Oltean, pentru a scoate la lumină adevărul legat de
muzica imnului național Deșteaptă-te, române! El
este și custodele primei școli românești, precum și a
muzeului Junii Brașovului.
C
Emil Cioran
Éparpillements épistolaires
sau De la curiozitate
la emoţie

Orice apariţie românească în spaţiul francofon merită

întâmpinată cu entuziasmul de rigoare, mai cu seamă că aceasta a
presupus o cercetare migăloasă şi o tenacitate demne de invidiat.
Ionel Necula, „cioranian nevindecabil” după cum se declară în
„Cuvânt lămuritoriu”, adună în Risipiri epistolare un număr de 24 de
scrisori pe care le încredinţează Editurii Tarabuste în traducerea exemplară
a prof. univ. dr. Nicolae Taftă. Adresate îndeosebi unor personalităţi ale
culturii române, ele aduc în faţa cititorului francez latura „socializării”, a
filosofului preocupat şi de impactul operei sale în spaţiul natal.
Găsim, astfel, nume precum Petre Ţuţea, Constantin Noica, N.
Tertulian, Petru Comarnescu, Arşavir Acterian, Monica Lovinescu,
Matei Călinescu, Dieter Schlesak etc., personalităţi culturale româneşti
incontestabile ca valoare intelectuală.
Aşadar, scrisorile nu s-au „risipit” tocmai pentru că un
cercetător a căutat, cu dăruire, să redea într-un corpus documentar
câteva rânduri – şi gânduri – lectorului de limbă franceză care, altfel,
i-ar fi rămas neştiute, iar Emil Cioran mai puţin cunoscut unor minţi
iscoditoare privind personalitatea-i care va incita şi alte spirite întru
cercetarea şi, poate, înţelegerea „scepticului”, „certatului cu viaţa”,
„ursuzului”, „singuraticului”, „revoltatului”, „excesivului”, „maestrului
lamentărilor cosmice” dar „hiperlucidului” de sub streaşina Parisului
care a avut, are şi va avea un impact ziditor asupra cunoaşterii de sine
a celui care îi aprofundează opera. Omul trece, – oricât de lung i-ar
fi traiul –, însă ideile sale rămân. Numai că nimic nu este etern, iar
Vasile Savin iluzia posterităţii, oricât ar bate de insistent la uşa măreţiei, rămâne
profesor
un deziderat cu care ne îndreptăm – uneori rugător – spre un tărâm
neştiut, născocit doar de propria-ne vanitate.
Scrisorile nu sunt decât o aparentă şi, uneori, regizată „mise à nu”
a expeditorului; la capătul celălalt – destinatarul – există un alt fel de
receptare – nu neapărat cea aşteptată de expeditor! – dar necesară pentru
alchimia gândurilor care se înmănunchează într-un nou sens. De aici şi
„corespondenţa”, în ambele ei direcţii, a interlocutorilor. Un fel de flux
şi reflux cât timp ne îmbogăţeşte cu ceva propria-ne spiritualitate! Sau,
după cum spune Baudelaire în Corespondenţă / Corespunderi „Ca lungi
ecouri unite-n depărtare / … Tot ce vrăjeşte mintea şi simţurile-ncântă”.

septembrie 2022 51
 C
Fără îndoială că lecturarea acelor rânduri,
încredinţate unui plic asemenea sticlei cu mesajul
naufragiatului care speră, aruncă noi şi noi lumini
asupra omului Cioran.
Iată, spre exemplu, ce-i spunea lui Petru
Comarnescu într-o scrisoare datată 11 ianuarie
1947, despre politica de tinereţe: „Aşa-zisele mele
fervori politice de altădată îmi par a ţine de preistorie.
Au fost oare aberaţii, adevăruri sau iluzii, n-aş şti să-ţi
spun. Ele ţin de o epocă dispărută, pe care n-o pot nici
preţui, nici regreta. Mi se reproşează de pretutindeni
– şi până la saturaţie – entuziasmul pe care l-am
avut pentru un anumit delir colectiv de acolo, sunt
făcut chiar responsabil şi mi se atribuie astfel o
eficacitate pe care nu mi-am atribuit-o niciodată.”
Este ceea ce îl va face să constate
– a câta oară! – că „După
eliberare, dragii compatrioţi de
pe aici se încrâncenează să-mi
creeze neplăceri! Şi doar datorită
francezilor lucrurile n-au
apucat o turnură mai gravă.
Astfel că am luat decizia să nu
mă mai amestec niciodată.”
Într-un mediu dintotdeauna
concurenţial, avem de-a face
cu problema „coşului cu crabi/
raci”: de ce el şi nu eu – chestiune
de supravieţuire şi nu numai!
Cum să nu te însingurezi,
cum să nu devii şi mai sceptic
într-un asemenea context
„prietenos”? Şi cum să nu fii
apăsat de „neajunsul de a te fi
născut” când încă de pe culmile
disperării, à cœur ouvert, începi să
te întrebi, ca mai fiecare om, care este sensul existenţei?
Iar odată ajuns la cunoaşterea şi altor filosofi/ filosofii
să te întrebi, cum o face Cioran spre exemplu, cu ce
este mai bună spiritualitatea germană în comparaţie
cu cea franceză. Poate, după cum mărturiseşte într-o
scrisoare adresată lui Petre Ţuţea în februarie 1938,
fiindcă una este atinsă de romantism, muzică şi
metafizică, iar cealaltă apare ca un farmec special de
anecdotă. Diferenţierea făcută de Cioran este, clar, în
favoarea părţii germane, deşi tocmai în Franţa şi-a
găsit editorul care să-l trimită pe „piaţa concurenţială”
cu avatarurile ei: receptare-respingere. Debutat în
1949, în limba franceză, de către Editura Gallimard,
va primi premiul Rivarol (de altfel singurul premiu pe
care îl va accepta! Restul, doar palmares).
52 Axis Libri
Experienţa editorială în România, la o vârstă
când manifestarea unui spirit de tip cioranian şi
în contextul politic şi social punea mari probleme
de „asumare”, o împărtăşeşte tot lui Petru
Comarnescu în scrisoarea din 21 aprilie 1933:
„Până acum am scris vreo 50 de pagini dintr-o
carte pe care aş intitula-o Pe culmile disperării
sau Între viaţă şi moarte şi care va fi compusă
toată din fragmente de 2-3 pagini aproape lirice şi
de un radicalism feroce cu cea mai bestială vervă
pesimistă. Cred că numai cu greu voi găsi un editor
în Bucureşti, deşi aş fi dispus să plătesc şi eu ceva.
În două luni e gata…” Când porneşti la „luptă”
într-un asemenea context şi cu astfel de gânduri,
chiar dacă ai o anumită amprentă genetică aceasta
se „afinează” şi se radicalizează
în timp, după cum recunoaşte
într-o scrisoare trimisă tot lui
Petru Comarnescu, în data de 27
decembrie ’33: „Sunt un individ
care sub influenţa suferinţei
m-am transformat total, chiar
dacă această transformare n-ar
fi decât adâncirea nelimitată
a unor elemente anterior date.
Acestea, hipertrofiate, sunt
suficiente pentru a determina o
cu totul altă simţire şi perspectivă
de viaţă.”
Câte asemenea mărturisiri
nu se găsesc în scrierile sale! Dar
şi câte anateme!...
Experienţa de viaţă,
expusă tranşant în scrisorile
„risipite” fără intenţia de a fi
publicate – şi poate tocmai
de aceea „crude”, „nemiloase” – se arată la fel de
ziditoare pentru cititorul de bună-credinţă. În
acest sens, găsim astfel de rânduri tot în aceeaşi
scrisoare din 27 decembrie ’33: „Unii dintre
prietenii noştri vor crede că am devenit hitlerist
din anumite raţiuni de oportunism. Adevărul este
că sunt anumite realităţi aici care-mi plac şi sunt
convins că lichelismul autohton ar putea fi înăbuşit,
dacă nu distrus, printr-un regim de dictatură. În
România numai teroarea, brutalitatea şi o nelinişte
infinită ar putea schimba ceva. […] Este teribil să
fii român: nu câştigi încrederea efectivă a nici unei
femei, iar oamenii serioşi zâmbesc, când te văd
deştept, te cred escroc. Dar cu ce am greşit eu de
trebuie să spăl ruşinea unui popor ce n-are istorie?”
 Greu de imaginat că într-o asemenea zi (27
decembrie) cineva poate avea astfel de „preocupări”.
Totuşi, tinereţea este, prin definiţie, rebelă şi
nesupusă! Cu timpul, însă, se mai potoleşte văzând
că revolta singulară este aproape sortită eşecului.
Putea Cioran să fie altfel? Să aibă o altfel de evoluţie?
Ar fi putut privi lumea şi fără cercetarea
„clasicilor”?
O asemenea experienţă o regăsim în Exerciţii
de admiraţie. A fost nevoie să treacă prin „amăgiri”,
să se roage cu „lacrimi” la „sfinţi” spre a accepta
„amurgul gândurilor”, folosind un „îndreptar
pătimaş” spre a rămâne, prin „mărturisiri” și
„anateme”, acelaşi spirit neliniştit şi neostoit cu
toată căutarea sa disperată.
Nu mai puţin surprinzătoare sunt, însă, şi
mărturisirile „de viaţă”: „Îmi plac femeile mai mult
decât credeam.” (Scrisoare către Petru Comarnescu,
datată 1 iunie 1934) cât şi o alta, care ar putea facilita
gândul unui histrionism cioranian: „Mă, să n-o spui
nimănui, dar îmi place viaţa!”, subliniind place.
(În: Constantin Noica, Jurnal de idei, Bucureşti,
Humanitas, ediţia a II-a, 2007, p. 150). Sunt doar
două exemple cu referiri mai restrânse sau mai
cuprinzătoare. Aşa cum face orice om!
Dar rămâne în alte sfere, după cum îi
mărturiseşte aceluiaşi Petru Comarnescu în
scrisoarea din 1 martie 1941: „Am un destin de
convalescent. Nu pot depăşi virtualul – pe când tu
eşti Viaţa ca atare. Ţi-am spus-o cândva – demult
că eşti un argument pentru un sens al vieţii, pe care
eu nu l-am descoperit, prin mine, decât în vaetul
inteligenţei, în dezastrul lacrimal al minţii.” Nu
poate fi mai puţin incitant şi, totodată încurajator
pentru cine ştie să aleagă, să vezi chinurile unui
„singuratic” chiar dacă locuieşte la Paris – ori poate
cu atât mai mult ! „Aş fi avut chef să scriu o carte rece
şi rea, dar port încă în mine ereditatea unui neam
care cântă din fluier şi care, timp de secole, n-a făcut
decât să geamă şi să se lamenteze.” (Scrisoare către
Petru Comarnescu datată Paris, 11 ianuarie 1947).
Este posibil ca, în contrast, lectorul francez să
descopere ceva ce, din mândrie, nu poate accepta:
„Spengler a scris cartea lui pentru Franţa şi te roagă
să-ţi închipui cu ce voluptate savurez amurgul unei
mari culturi, degradarea vitalităţii unui popor,
panica lucidă a unei societăţi. O ţară fără tineri, fără
ambiţii şi fără prejudecăţi.” (Scrisoare către Petre
Ţuţea, datată Paris, februarie 1938).
În privinţa prietenilor/ prieteniilor, Cioran
are părerile scepticului, însinguratului, dar şi
creditarea valorii. Iată ce-i mărturiseşte lui Arşavir
Acterian în scrisoarea din 27 noiembrie 1978: „Am
pierdut destui prieteni din cauza unei rătăciri pe care
nu ne-o vom ierta niciodată. Şi crede-mă că ştiu ce
spun! Am vorbit la televiziunea germană în termeni
entuziaşti despre Nicu Steinhardt, despre bunătatea
lui atât de firească, despre generozitatea lui, ca să
nu stârnesc invidii.” Despre Filocalia părintelui
Dumitru Stăniloaie spune în scrisoarea datată
Paris, 22 iunie 1985: „ţin să repet că Filocalia este un
monument capital, în istoria limbii noastre. În acelaşi
timp, ce lecţie de profetism pentru un neam nefericit
şi uşuratic! Din toate punctele de vedere, o astfel de
operă este chemată să joace un rol considerabil.”
Doar că în privinţa limbii române are acea reţinere
a culturii „mici” în raport cu cele „mari”.
Are şi nu are dreptate. Dintr-o cultură mică
poate oricând răsări un model nou de abordare a
vieţii. Iată ce spune în scrisoarea adresată lui Matei
Călinescu şi datată Paris, 2 iulie 1972: „Româna
e limba cea mai intraductibilă din câte există. O
limbă superbă şi condamnată”. Numai că Cioran
se întoarce la obsesiile sale. Îi scrie lui Constantin
Noica, dezabuzat: „Cred că niciodată în inutila
mea existenţă n-am fost mai inutil ca acum. Trăiesc
complet în afară de lume în cel mai extraordinar
oraş.” Ce poate fi mai deplin ca „sufletul românesc”?
Putem încheia citând dintr-o scrisoare
trimisă de Emil Cioran lui Marin Sorescu (Paris, 10
decembrie 1985) în care spune: „De la curiozitate la
emoţie – aşa aş defini etapele lecturii mele”. Pentru
cititorul francez rămâne un spaţiu ce ar trebui
descoperit fiindcă, asemenea oricărei evoluţii – fizice
şi spirituale –, după cum îi mărturiseşte lui Marin
Sorescu în aceeaşi scrisoare: „E evident, nu mai sunt
acelaşi, dar nici nu sunt un altul. Un înstrăinat”.
Străinul/ înstrăinatul Cioran de sub streaşina
Parisului îşi are rădăcinile dulci-amare în spaţiul
românesc. De s-ar fi născut în Franţa sau în
Germania atunci… cine ştie dacă ar fi existat un
„spirit cioranian” care de pe culmile disperării să
urle anateme asupra lumii să se fi revoltat. Confortul
aduce lâncezeală, disconfortul ascute mintea şi
sufletul până la un punct.
Punem capăt acestor scurte observaţii cu un
gând bun pentru cel care fost Jacques Hesse, adevărat
prieten al Galaţiului, omul care s-a zbătut pentru
întemeierea Bibliotecii „Eugène Ionesco” şi căruia
editorul îi mulţumeşte, întrucât fără implicarea lui
această frumoasă ediţie nu ar fi putut exista, după
cum este scris şi pe pagina de gardă.
septembrie 2022 53
P
O
E
Z
I
E
TAMARA
MICUȚA BASARABEANCĂ

Fapt autentic, Tamara Cernăuțeanu

Am aflat despre o Tamara...

Știți, oare, câte Tamara sunt în lume ?
Eu știu o singură Tamara,
Bună și folositoare ca fructul de tamarind,
Revigorant, tenace și incitant la gust,
Prin dăruirea lui de vitalitate-
Acea licoare de vitamina C, care împrospătează…

.........................................................................

Profitând de ora de pace a familiilor,

Care pe plajă își savurau ora de siestă,
Tamara, cea de șase ani, a dezlegat o barcă
I-a îmbarcat pe micuți…
Și duși au fost… în legănarea valurilor…

Marea Neagră i-a dus departe…

Dar marea nu era atât de neagră la suflet
Ca să-i ducă în abis pe copii.
Ea l-a chemat și pe pescar
Și pe vântul de armindeni, cu briza lui sărată,
Melania Rusu
Luptând deasupra zării la Cetatea albă. Caragioiu
Și fără voia lor i-a adus la mal. vicepreședintă, Asociația
Dacă zefirul i-a mângâiat pe copii, Scriitorilor Români din
Nu tot la fel au procedat părinții… America de Nord

........................................................................

Am mai aflat și despre o ,,Miss Minchin”,

Institutoarea particulară, care o prea strunea pe vioaia Tamara
Și încă multe am mai aflat…

54 Axis Libri
Anii s-au scurs, prea repede, Și drumul era tare lung… și nu mai știe cum a
Vremile s-au tulburat în exodul groazei. dormit,
Tatăl-preot a luat, forțat, drumul lung al Siberiei, Nici cine i-a dat o bucățică de pâine și o înghițitură
Pe jos, desculț, bătut și legat, de apă.
Pe drumul de lângă Lacul Baical,
Care îi mai poartă și acum rugăciunile, Același înger păzitor a debarcat-o într-un loc,
A trecut sub imense păduri, împreună cu toți.
Care freamătă și acum, dorul lui de familie…
Sufletul ei de copil - cel mai nenorocit dintre toți
Smicelele pădurii sunt mai puține decât vergile copiii lumii -
Care îi smulgeau clipă de clipă din viața de Se zbătea dureros în trupul mic și firav,
deportat. Când cineva, plin de ardoare, a cuprins-o
Erau brațele tremurânde ale mamei, sfârșită de
durere și neliniște.
Războiul a prins-o pe Tamara în cleștele sale, la
nouă ani. Tamara era aci, lângă ea,
Ea, care o căutase cu gândul și pe acoperișul
Rătăcită, pe un peron plin de plânsete, baloți, trenului
Oameni în culmea disperării, ea striga: „mama, Și chiar pe tampoanele de unde nefericiții cădeau.
mama”,
Dar mama era în tren, ,,strivită” între
ceilalți copii, bagaje, oameni
Și nu o putea auzi, nici coborî spre
mica ființă, Tamara, un bagaj între
bagajele rămase pe peron.
Putea doar să strige peste sutele de
voci:
— ,,Tamara, Tamara mea, unde ești
?, ești în tren?!”,
Cu licărirea de speranță, că forța ei
lăuntrică de mamă
Se va putea face auzită de micuța
Tamara.

Îngerul Domnului, chemat în grabă,

A venit către copilul Tamara, rămasă
acuma singură pe peron,
Când trenul fluiera a plecare,
Îngenuncheată, plângând în hohote,
Lângă boccelele izgonirii definitive
din leagănul copilăriei…

Și a răsărit, un om cu suflet bun, care

i-a zis: ,,nu plânge fetițo ”
Și a urcat-o în tren.

Tamara era în tren, un mic și

îndurerat balot viu, printre alte
baloturi… Strigăt sfâșietor, Crochiu. Deea -
Colegiul Național „Costache Negri” Galați

septembrie 2022 55
P
O
E
Z
I
E
poeme

Revoluția

Excavăm
Combustibilii fosili
Neomoderniștii
Aurul
Toate zicătorile
Gudronul
Blestemele generaționale
Orice scânteie din priviri
Ne admirăm distrugerile
Și arderile
Și pierderile dar
Lipim pe steag o cerere
De dragul revoluției

Oglinzi

Ochii îmi ard,

Pielea mi-e descusută,
Andrei Cristian
Mă percep între ghilimele Cornea
Și mă-ntreb retoric poet
Dacă va crăpa oare
Oglinda aceea
În care mă văd
Imperfect.
Nu-mi răspund și mă scutur,
Mă tăvălesc în nenorocirea altora,
Îmi amintesc de mine
În copilăriile altora.
Dau cu pumnul în chipurile
Unor străini.

56 Axis Libri
Dar tot nu știu cum ar trebui Pentru suflet
Să privesc sau cum
Să m-apuc să repar Explică-mi
Oglinda asta Cu lux de amănunte,
Măcar o dată să-mi Procesul mental prin care
Mai văd propriul chip. Ai ajuns la concluzia
Că scriem degeaba?
Te rog, du-te acasă și umple
La porțile utopiei Un caiet cu următorul
Răspuns: Scriem pentru suflet
La porțile utopiei personale (să ne ardem trecutul,
Are loc o descindere-n forță. să scoatem otrava din noi,
Formele de viață sunt ucise, să ne reclădim,
Idealurile se scurg într-o baltă să nu ne mai spună vreun
Păzită de fantome și gunoaie arse. zeu autoproclamat
cine suntem, de ce suntem,
Porțile cedează ce și pentru cine să facem ceva).
Iar fiecare vers lansat
În balta asta artistică
(fără fund) Deicid
Mă prinde din urmă ca o conspirație,
Mă trage de mâini și de picioare, Reveriile tărăgănate
Mă îneacă în balta utopiei personale. Sunt piromane și canibale
Și zilnic ne consumă cu voci perfide -
Minute într-o lume împrăștiată și strivită
Speranțele noastre toate La colțuri, în miez, pe laturi,
Până când e luată de oricare
Capitalismul răscopt taie cu drujba rațiunea, Din zeii cunoscuți cu o paletă,
Ne uităm de fiecare dată trecutul, Aruncată spre tavanul universal
Ne răstignim de fiecare dată umbrele morților. Și apoi se află-n picaj spre tigaia unde se face
Un sturion cu botniță reflectează asupra ideii de artă, Amestecul suprem al creațiilor
De dragoste și moarte La foc mediu, într-un ciclu neîntrerupt;
Iar realitățile se-ntrepătrund chiar dacă Dar putem ucide zeul, putem să-l decapităm,
Ne vor mai lua cinci generații Să-i înfigem sulițe-n gât
Pentru a uita de urmele tancurilor. Sau să-l otrăvim!
Frunțile câștigă riduri dizolvându-se-n ecrane, Nimeni nu ne va mai prăji
Ce râvnesc la carne ca o stranietate ex abrupto. Sau tortura
Atunci când minciunile se torn în mașină pe post Amestecându-ne, aruncându-ne spre tavan;
de antigel Nimeni!
Se distorsionează și distanța și adevărul și degetele. Nimeni în afară de noi!
O ceafă-lată plină de ruptură cerebrală naște un
coșmar.
Așa știu că mi-am depozitat speranțele-ntr-un
anevrism.

septembrie 2022 57
P
O
E
Z
I
E

Javeline, măști, sentimente

invazie de primăvară est europeană 2022

cel mai urât răsărit de soare, când te trezești

și totul este neobișnuit de tăcut. o tăcere
de decenii ce devine tot mai compromițătoare
ce se va încheia brusc și va absoarbe
un infern de ură, dezamăgire, furie
prin explozii și fum la Kiev, Harkov și Cernobîl...

drone încercând să înghită tot ce se poate vedea,

apoi elicoptere luptând împotriva tancurilor...
tunuri împrăștiind mânia peste tot,
atacuri haotice la instalații nucleare
ce pot arunca orașe întregi sub cenușă,
și rachete luptând împotriva a tot ce mișcă...

arme letale recomandate a fi evitate... tot acolo!

războaie ce nu s-au mai văzut de-aproape un secol
reapar halucinant pe harta Estului Europei.

Zorii Dorian Stoilescu

poet

Să poți distruge un demon trebuie să ai puterea

să-l privești în față. Să-l vezi în deplinătate,
în acel maxim al ferocității... până la ultimele
tertipuri, intenții, circumstanțe.

Să-ți vezi trecutul, toate necazurile,

să retrăiești tot, până la capăt. Să revezi tot,
vechea ta casă... s-o părăsești definitiv,
de bunăvoie, cu o privire ultimă.

58 Axis Libri
Să-nveți despre merit și umilință, să-nveți iertarea,
să te deprinzi a porni în țări depărtate,
într-un final să te depărtezi de toate fără regrete.
Bei noapte, absorbi sinceritate, noi speranțe...
Beau cafeaua, scriu pe îndelete despre rău.
Zorii devin aburi în zațul rămas din acei demoni.
Întoarcere
Când ne vom întoarce acasă
vom fi frământați într-un nou aluat...
Străjeri sau ziditori, magicieni sau chirurgi,
lăsați printre nebuni, de parcă suntem
toți făcuți din uragan. După noi rămâne
doar un vuiet ce trece mult prea repede.
Trupul nostru nu va fi decât în strălucire,
inepuizabil,
ascunsul minereu al amintirii și pierzaniei.
În față avem semn, o urmă înroșită de pustiu,
o veșnicie ce-adesea se vrea uitată.
Rămânem totuși cu o desăvârșire,
a spinului înfipt între coaste.
Ars poetica
Stau de vorbă cu străinii, la urmă devin aceștia.
Privesc un obiect de parcă aș deveni acela.
Culeg poemele spuse despre măști și morminte
făcând alchimie din răni, sentimente, legi uitate.
Recitesc cărți, traduc, regândesc feluri ciudate,
încerc noi (di)viziuni, recitiri, forme. Totul
devine dureros, dureros de altfel, de parcă aș
rămâne
încremenit în plină vară în mijlocul Australiei.
Oricine poate deveni altcineva, cu puține excepții.
Însă eu nu-mi doresc să devin altfel.
Întotdeauna însă ajung altfel decât mi-aș dori.
Pun o lupă peste aleatoriu. Iată, lucrurile se scurg
într-o uitare perfectă asemenea unui glonț.
Versurile
curg, fire de nisip purtate de vânt într-un deșert
roșu.
Îmi strâng amintirile într-o melancolie violetă,
așa cum ar strânge un chirurg sângele stricat.
Aștept să-mi vină o picătură de sânge proaspăt,
să mai adaug un gând.
de ce-ai mai venit?
îmbrăcată în cel mai scump veșmânt,
participi la discuții - dintre cele mai alese.
confidentă de când ne știm. intri mândră,
îmi eviți privirile. treci prin toate camerele.
deschizi și închizi ușile, le inspectezi
pe rând, una câte una, de parcă ai număra
firele de praf sau poate privirile mele către tine.
dar nu spui nimic, nu vrei. doar ieși.
ai putea spune ceva frumos
ai putea să stai cu mine puțin
am putea vorbi despre trecut sau despre vreme,
ai putea măcar să mă privești. nu, lupta cea mare
pentru tine este să nu-mi dai nimic.
treci parcă prin mine, ai venit la mine
doar să treci mai departe. totuși,
de ce-ai mai venit?
septembrie 2022 59
P
O
E
Z
I
E
Întoarce-te

Să te întorci acasă,
Până nu-i prea târziu,
Ispitele te sapă.
Ești așteptat la masă,
În satul tău pustiu.

Să te întorci în țară,
La ceasuri moi de seară,
Te rog, pentru a mia oară,
— Vino, măcar la primăvară!

Să te întorci în dimineți,
Ca barza chioară prin livezi,
Și dorul să te prăpădească,
Măcar în prima zi de vară.

Iată cum ninge cu petale de flori

Pe covorul neobosit al ierbii
Care sărută Epitaful Domnului pus în mormânt ...

Să te întorci măcar la Paști,

Te-ntâmpină ai tăi cu pască, cozonaci, Ionel Rusu
Și-s lacrimi pe obraz... preot, poet

Întoarce-te până-n Crăciun

Să guști cu binecuvântare
Turte-n Ajun ...

Să te întorci, e bine, și de sărbători,

Odată cu cocoșul cel vioi ce strigă-n zori:
Sculați-vă!
Să întâlnești colindători
Sub fulgi căzând...
Sau să te-ntorci la Sânt’Mărie

60 Axis Libri
Când dau în pârgă strugurii din vie. — Ioane, vin’ acasă
Să te întorci și pe la toamnă Cât îi soare,
Să te înfrupți cu frații din pastramă, Să nu te răzgândești
Să te îmbeți cu must, Sub cetini mari de ploaie!
De bucurie! — Vasile, vin’ acasă prin furtuni,
Mai bine, vino vara, în amurg, Ulița-i plină astăzi de păgâni!
Când grâu-i legănat în vânt Întoarce-te, acasă, Gheorghe, din străini
Ca un copil la sân Că oile de lup pășună lângă stâni!
De mamă... — Marie, hai acasă, urlă vântul!
Să mai săruți, știi oare, tu, pământul?
Să te întorci în orice zi, Întoarce-te acasă-n promoroacă,
Fie în miez de noapte, Pe-al tău pământ cu mantii de zăpadă.
Să simți aloea cum se scaldă Să vă înturnați acasă dup-atâția ani
În marea cea de șoapte. Cum fug cocoșii cu frică de hultani.
Întoarce-te în seri,
După apus de soare, — Hai, vino iar acasă, Ioane,
Să dai bineți fierbinți Cu dragoste și cu durere,
La sfinții din icoane. Pământul românesc ți-o cere,
Întoarce-te în zori, Ar fi o sfântă mângâiere
În cântec de luceferi Pentru toți.
Pășind pe albii zvelte Să te întorci definitiv în bătătură,
Spre ai tăi prieteni. Să te întorni de unde ai dezertat,
Și ai părinți de-nmormântat.
Să te întorci în dimineți cu soare, — Ioane, ai femeie de-ajutat
Preschimbă fiecare ceas într-o serbare Și mulți copii de alintat.
Întoarce-te cu calm pe la amiază, — Vasile, ai femeie de iubit
În blândă zi când fluturi ozonați dansează Și scumpe-odrasle de-ngrijit.
O sârbă românească. Tu, Gheorghe, ai grădina de plivit
Întoarce-te măcar în iarnă, Și buruieni cât gardul de prășit.
Să vezi cum omul de zăpadă
Mai briază? Veniți, Ion, Vasile, Gheorghe și Maria,
Că pâinea are gust și-n România
Să te întorci acasă, Alături de părinți și frați.
Măcar într-un târziu,
Ca vulturul zglobiu Să te întorci în țară
Ce zboară după pradă. Cu zânele de primăvară
Să te întorci, băiete, Și molcome lalele să-ți zâmbească
Cu capul fără plete, Dincolo de măreața glastră
La ceasul din părete În cerdac.
Să te întorci cu bine, Să te întorci la cumpăna de la fântână
La sfintele ruine. Ce îți ura întruna: „noapte bună”,
Să te întorci regește, Întoarce-te la horele din sat
Când vântul se-ntețește, Ce se jucau în duminici pe înserat
Și-ți suflă împotrivă, Când luna se găta pentru trezit din car.
De nu mai ai lumină.
Să te întorci cu mari nădejdi,
Cu greierii ce prevestesc printre poieni
Alaiul toamnei...

septembrie 2022 61
P
O
E
Z
I
E
poeme

Mi-aș fi dorit

Să fiu primul tău vis

Pășind desculț prin roua de seară,
Să fiu primul tău dor
Fierbinte
Și tu să nu știi ce sunt,
Să alergi prin vântul de toamnă,
Printre brânduși și întrebări nerostite,
Despre frunze ce cad,
Despre fiorul pulsând în inima ta
Prea mare pentru pieptul firav,
De atunci,
Prea mic pentru nemărginirea ochilor tăi,
Culegători de stele.
Mi-aș fi dorit să fiu prima ta patimă,
Primul clocot în sângele greu,
Curgând dureros și leneș prin vene,
Și tu să știi ce sunt.
Mi-aș fi dorit să-ți fiu dimineață și seară
Și busuiocul de sub pernă
Și cel de după icoană
Binecuvântare Mihaela Poduț
Și da, mi-aș fi dorit, Ienuțaș
poetă
O grădină cu albăstrele
Și îngeri.
Poate doi.

Dacă m-ai fi iubit,

Ai fi mers în urma pașilor mei,
Ridicând firele de iarbă,
Păstrând, pentru tine,
Atingerea tălpilor mele.
Eu te-aș fi știut acolo
Și aș fi zâmbit.

62 Axis Libri
Dacă m-ai fi iubit, Decolorate și goale
Mi-ai fi îmbrățișat umbra, Undeva se stingea o țigară
Cu umbra ta. Într-un hohot strident și
Eu m-aș fi lăsat pe umărul ei Scrâșnetul unui scaun ruginit
Și-n jocul de-a v-ați ascunselea, Pe beton
Cu soarele, Ziua ridica stoluri de
Aș fi zâmbit. Vise gri peste umbra
Dacă m-ai fi iubit, Unui clopot bătând
Mi-ai fi cules toate gândurile, De vecernie
Cele pierdute, cele uitate, cele neterminate, Un înger căzuse din cer
Le-ai fi potrivit atent, ca-ntr-un puzzle, Și asculta
Fiecare, completându-l pe fiecare. Își pusese aripile sub genunchi
Iar când chipul tău ar fi început să se contureze, Lângă el
Ai fi zâmbit. Șchiopăta viața
În pălărie i se strânseseră cumva
Treizeci de bănuți
Am fost odată  Dar
Îmblânzitoarea de lupi Peste toate
Urma lor s-a frânt adulmecând mirarea Cânta o chitară
Și pustiul n-a mai fost pustiu Într-o seară de mai
Se auzeau topindu-se florile de gheață-n fereastră 
Pe podele pași umezi se zvântau înspre foc
O fantasmă plămădită-n ninsoare A fost frig azi-noapte
Musafir într-o noapte târzie  Am umplut cada cu bătăi de inimă calde
Am fost De obicei fac duș
Apoi am fost cântec de lună într-o frunză de plop Dar mi-era că
Și poveste sub pleoape grele de stele Prea multe se pierd astfel
Cândva am fost un tainic drumeag Și-am stat așa cu ochii închiși
Între două bătăi de inimă Ținându-mi respirația sub ele
Cândva amurgurile tremurau sub copite Până aproape de punctul pierderii conștienței
Cai flămânzi de jăratic Savurând senzația de bine
Prin vene goneau Veneau zorile și
Din fântâni de tăceri  Trebuia să mă împac
Se-adăpau uneori Pe mine cu noaptea de toamnă
Ce mă lăsa încet fără gânduri
* Și risipă făcea cu ele pe
Aleile pustii
Doamne  Acoperite cu zgura neputinței
Cumva am rătăcit drumul  Mărginite de iarbă prăfuită și palidă
Sau drumul s-a rătăcit de mine Călcată mult prea mult în picioare
Ori eu însămi mi-am fost Numai fiindcă puțin mai încolo
Fata Morgana  Ți se năzărea că vezi uneori
Și caii au pierit  Ceva numai bun pentru ierbarul tău
În mișcătoare nisipuri  Care inițial fusese un roman
Și mai puneai câteodată semne de carte
Erau câteva pasaje interesante
Cânta o chitară Între timp ai început să te uiți doar cum
Într-o seară de mai Devin hârtie creponată
Peste umărul meu Și toate înțelesurile se estompează de parcă
Îndărătul Cuvintele ar fi obosit
Ochiului prăfuit ca Ce-i drept unele se făceau translucide
O vitrină cu toate manechinele Până mai vedeai prin ele
Fără chip Zbătându-se ceva sentimente

septembrie 2022 63
 Pe care credeai că Aveai cerul în ochi şi nici nu m-ai privit
Le-ai visat Poate știai că n-am unde să merg
Dar ele chiar au trăit și s-au născut Nici uşa în urmă n-ai tras
Într-o noapte când era frig Și-am rămas să aştept
Un frig pentru doi și când Asfințitul
Ne-am încălzit puțin palmele Vedeam pe masă carafa plină
Poate puțin prea mult De abia de băuseşi o gură din ea
Mie cel puțin Mi-era să intru nepoftită sfială
Mi-au rămas câteva cicatrici care dor Şi setea pe buze sărată
De câte ori peste urma arsurii Poate ai o fântână pe aicea și
Mi-e rece. Am să scot o găleată cu apă
Mi-am zis
Să fie proaspătă
Nu ştiu de ce plângeau îngerii dimineață Când vii
De fapt era noapte și dădeau din aripi zgomotos Şi să-mi treacă şi mie de sete
Când m-au trezit Poate ai să zici
Îmi loveau cu pene şi lacrimi în geam Intră ia carafa și umple-o
Poate şi lor li se întâmplă să nu mai ştie ce vor Apoi vino
Doar să simtă În casă
Zăbrelele coliviei de cer
Nu ştiu de ce am simțit
Un fel de răspuns Este un loc acolo 
Ca o sete amăruie Unde dealul a adormit în iarbă 
Mă durea în piept gândul Și l-au năpădit brândușile de toamnă în somn
Apoi se făcu cald Este un loc acolo 
O vătuire a durerii plecând Unde un măr și-a frânt brațul cândva 
-Ştii punctul de subtilă voluptate când Poate într-o iarnă când 
Fericirea vine tot aşa Un corb și-a lăsat singurătatea 
Tot atunci? - Pe crengile pline de omăt
Şi voiam pe umerii lor să îl pun Prin otavă degete albite
Nu stătea Noduroase și reci se răsfiră
Nu stătea de aripi Calci ușor să treci peste ele
Ai ochii mai frumoşi dacă plângi Să nu le faci rău
Auzisem Să nu îți faci rău
Totuşi nu știu de ce plângeau dimineață Să n-auzi țipătul vremii agonizând
Nici de ce eu o fac În pasul tău tot mai greu 
Acum În pulberea lor 
Poate de aceea Și totuși 
Şi sigur nu Locul acela te cheamă 
Doar ochii Vrei să știi dacă dealul visează 
Și dacă nu
Tu însăți nu ești decât parte
Nu Din vis
Nu m-ai primit decât pe prispă
E drept mi-ai pus un ştergar pe genunchi
Mi-ai rupt dintr-o pâine caldă încă un colț
Şi-un măr făcut poame mi-ai dat să mănânc
Te grăbeai
Nici tu nu mâncaseşi nimic
Şezi dar să ştii că nu știu când mă-ntorc
Ai rostit
Ori de vrei poți să pleci
Roua s-a zvântat pe cărare când te-ai dus

64 Axis Libri
 poeme
Pădurea în zori
Pădurea se trezește,
Cântă privighetori;
Soarele se ivește
Pe-un cer fără de nori.
Gâzele adormite
Încep să prindă viață,
Florile abia-nflorite
Își scaldă-n rouă fața.
Totu-i în jur mișcare;
Într-un decor ad-hoc
Cântări de păsări care
Dau un concert pe loc...
E-o armonie sfântă
Cum rar ți-i dat să vezi;
Miracolul te-ncântă:
Cu ochi deschiși visezi...
Dorința
Ioan Fărcășanu
epigramist, poet
Aș vrea ca frig să nu mai fie
Când vântul toamna bate-n
geam;
Aș vrea să țin-o veșnicie
Tot verde frunza de pe ram...
S-aud cântat de păsărele
În teiul vechi, încărunțit,
Să pot privi cu drag la stele
Când astrul nopții s-a ivit...
Aș vrea să pot visa în pace
Să dau gândirii aripi de zbor...
De-aceea toamna nu-mi mai
place
Cu ploi și vânt răscolitor...
Să vin-odată primăvara
Cu soare cald și cer senin!
Speranța-n inimi să răsară,
Cu toți mai optimiști să fim!
Limba literară
Limba noastră literară
Ce-a educat generații,
Este azi în suferință
Provocată de confrații,
Care-n cărțile pe bandă
Ce le scot ei, an de an,
Folosesc vocabulare
Culese de pe maidan...
Lacul Roșu
Pe întreg cuprinsul apei
Te privesc nepăsători,
Cu tulpinile-necate.
Zeci de arbori plutitori.
Munți pleșuvi cu frunți semețe
Sprijină pe-alocuri cerul;
Gândurile îndrăznețe
Vor să dezlege misterul:
septembrie 2022 65
 Din sălbatice stihii
Lacul Roșu s-a născut;
Arborii sunt mărturii
A urgiei din trecut.
Dezastrele naturale
Pe glob se petrec mereu,
Cu urmări catastrofale;
Să ți le explici e greu...
Omul poate doar s-admire
A naturii transformare,
Necontenit să se mire
De-a peisajului schimbare...
Omagiu femeii
Femeia e-o enigmă, e-un mister;
E-o stea-ntr-o constelație pe cer,
Ce strălucește-o clipă apoi
dispare
Iar sufletul ți-l umple de visare...
***
De vrei ca sensul vieții să-nțelegi
Te-ntrebi cine dă viață lumii-ntregi?
Doar ea, femeia – mamă sau
soție
Planeta fără ea ar fi pustie.
***
De la-nceput, din vreme-aceea
Nemuritoare e femeia!
Prin ea renaște omenirea,
Sfânt îi e locul și menirea!
Iubirea noastră
Iubirea noastră-i o scânteie
Din focul sacru de milenii;
E-o-adevărată odisee
Ce-a-nvins capriciile vremii.
E o eternă primăvară
Cu cântec de privighetori,
Iar flori din ea de-o să răsară,
Vom deveni nemuritori…
66 Axis Libri
De ce?
În nopțile de veghe și visare,
Când dorurile-și caută alinare,
Când cugetul străbate depărtări,
Îmi pun mereu aceleași
întrebări:
De ce destinu-a vrut să te-ntâlnesc?
De ce numai la tine mă gândesc?
De ce doar cu o singură privire
Tu-mi umpli sufletul de fericire?
De ce când nu te văd o zi sau
două,
În ochi mi-apar mici licăriri de
rouă?
De ce în orice clipă te doresc?
***
Cu tine-alături visuri făuresc!
Când viitorul îl vedeam prin
ceață
Tu mi-ai redat iar zâmbetul pe față.
***
Iubirea ce ți-o port nimeni n-o
știe,
Tu ești cea mai frumoasă
poezie...
Nerăbdare
Mă-ntreb adesea cu-ntristare
Cine te-a scos în calea mea
De-aștept cu-atâta nerăbdare
Momentul când te pot vedea?
De ce, când suntem împreună
Aleargă timpul nebunește
Și-apoi, când pleci, pe clar de
lună,
Dorul de tine mă topește?
***
Mă-ntreb adesea, de ce oare
Mi-ai apărut în cale? Zău!
Când te-am văzut, ce ursitoare
Ți-a legat sufletul de-al meu?
Că te iubesc cum niciodată
Nu mai speram că pot iubi;
Tu mi-ai schimbat viața toată
M-ai învățat iar a zâmbi...
***
Iubirea noastră-i o poveste
Scrisă cu dor de amândoi:
Iar vraja ei în suflet este
Focul incandescent din nor...
Prima zi de școală
Vacanța mare s-a sfârșit;
În școli e veselie iar:
Copiii cu toții au venit
Să-nceapă noul an școlar.
Boboci-s toți nerăbdători
Să-și vadă noul-nvățător;
Ei intră-n clasă temători,
El le zâmbește tuturor...
Și fiecare se prezintă,
Își spune numele încet,
El cu căldură îi alintă
Și-i scrie după alfabet.
Cei mici se simt ca și acasă,
Teama dispare încet, încet,
C-o voce caldă, mlădioasă
Începe lecția, discret.
Orice-nceput, știm, nu-i ușor,
La urmă întrebări îi pun:
Despre rachete, despre zbor;
Ce-nseamnă rău? Ce-nseamnă
bun?...
Atenți și veseli împreună
Azi, foarte multe-au învățat,
Deodată clopoțelul sună
Și lecția s-a terminat.
Această zi din viața lor,
Cu primul lor învățător
Și lecția ce le-a predat,
N-o să le uite niciodat’...
 „Jurnal poetic” este un grup de pe Facebook care promovează literatura scrisă de tinerii J
talentați. De asemenea, periodic selectăm fragmente din cele mai reușite poeme postate și U
realizăm stickere (pe care le puteți găsi pe pagina Jurnal poetic - R
https://www.facebook.com/jurnalpoetic/) N
Alina Neculachi, responsabil rubrică, studentă, poetă A
L
P
O
tata și bacul E
T
I
C

aparent azi,
cu două zile înainte de bac, e Ziua Tatălui
și-n shuffle cântă Kota și Kendrick
au și ei daddy issues, și eu
vin și ei din rădăcinile unui copac genealogic problematic
care are scris pe frunze fiecare palmă
mă imaginez uneori mare și puternic, cu o radieră-n loc de
degete
cu care să te pot șterge de pe fața pământului
totalmente nonviolent,
doar o pace deplină
un demiurg din banca din spate
care să închidă ciclul
să-i șteargă
ca pe un desen pe colțul unei ciorne la bac.

am dat cu zarul și o să pice

Blaga sau Bacovia
oare dacă copiii sunt îngeri reîncarnați
ne alegem părinții cu zaruri sau cum?
altfel de ce ne naștem unde ne naștem
Șerban Pop de ce ne naștem măcar
poet
e la latitudinea fiecărui fiu să-și ierte tatăl
ca să nu-i repete păcatele
învață-ți din greșeli și scrie bine la bac
sau ceva de
genul ăsta
realitatea e că unele lucruri
rămân scrise pe vecie
și trebuie să te împaci cu ele

septembrie 2022 67
J
U
R
N
A
L
P
O
poeme
E
T
I
C

pescarul de ambalaje vânzătorul nu mai dă pe ascuns

dimineața adună râme
își caută pălăria
umflă roțile bicicletei
spune rugăciuni
și pleacă spre baltă
cu ghiozdanul peticit în spate
telefonul îl folosește doar să
verifice ora
desface scaunul
înfige în pământ
bățul în formă de y
și așteaptă
apoi scoate din apă un ambalaj
lipsa realității se reinstalează
prietenii n-au mai auzit de el
numerele lor i se mototolesc în
buzunar
câteva înjurături
când firul se blochează-n
boscheți
apoi din nou multă liniște
bea cafea din aceeași cană
murdară
își admiră tinerețea din poza de
lângă televizor
și-și pansează degetele rănite
de înțepăturile acului
acasă
antrenamentul s-a terminat la șase
lângă stație – magazinul
țigări la bucată
oamenii la geamuri
discută cu porumbeii
de parcă sunt rudele care i-au
părăsit
nu m-am schimbat de haine
să vadă șoferul că sunt handbalist
desenez mașini
pe care drogații din parc
visează să le cumpere
cel de lângă mine
își strânge la piept ziarul
își șterge ochelarii cu mâneca
și-mi arată știrea cu nepotul
multipremiat
îmi vorbește
chiar și după ce coborâm
de când e frig
vecinul care își repară bicicleta
tot timpul
n-o mai scoate din scara blocului
urc
pe fundal sunete de lanțuri Antonio Doda
în hol poet
plicuri urât mirositoare și urme
de noroi
geamul – deschis
în locul certurilor ascult vântul
din nou casa e plină de reproșuri
mă ascund în debara
lângă cadoul pe care n-am apucat
să-l primesc de ziua mea
sper s-adorm
iar dimineață
totul să revină la normal

68 Axis Libri
 J
U
R
N
A
L
poeme P
O
E
T
I
C

*** mecanic despre tematica

uneori râd cu mama în bucătărie
că pizza e în cuptor & totul e bine
alteori plec noaptea din casă
după ce mă cert cu tata & nici nu
mă întreabă unde merg
trei camere baie bucătărie// casă
e un termen obiectiv
iar acasă e
ambivalent
războiului
într-o piesă de teatru nemțească//
repede ca să nu înțeleg
suferința & durerea unui
Antiheld fără casă// fără acasă
& totul e mai actual decât vreau
să recunosc
iar eu beau cafea la 12 noaptea și
totul e normal
cumva

am rămas pentru toți don’t look too far

& am plecat pentru mine
când am reușit să accept
că voi avea mereu cicatrici pe
genunchi
și în locuri pe care nicio apă nu
le poate spăla
& că ai mei îmbătrânesc și eu
am 23 de ani fără realizări
notabile
nimeni nu zice bravo că te-ai
Nicole Chirilov ridicat din pat
poetă nimeni nu zice bravo dacă n-ai
uitat să mănânci
bravo nicole
ești aici și azi
uneori totul e bine
& alteori
ajunge să te ridici din pat.
Thestressisneverending
beau o cafea la 12 noaptea fără să
mi se pară ceva
dubios// e totul & faptul că scriu
rămâi în bucătăria ta// cu tot
stresul lucrurilor
care nu se întâmplă încă
cu cafeaua & cu proiectul de
cercetare pe care
nu l-ai fi scris niciodată// nu vrei
să fii Außenseiter
& totuși nu te integrezi așa că te
plângi în versuri
cum îți atârnă durerile de creier
și mângâi
urma neagră a momentului când
ai clacat// călcat
în eșecul spiralat
ce bine că te-ai târât înapoi
pat yourself on the back &
tastează în continuare
cause the stress is never ending
așa că bea cafea la 12 noaptea//
e cel mai
normal lucru
pentru oameni departe de
normal & care
dansează
la marginea liniei de plutire

septembrie 2022 69
P
L
A
N
T
A
Ț Rubrica nr. 8
I
A Plantația de cuie
D
E
C
U Răzvan Andrei
I
E Răzvan Andrei este născut în Galați, în data de 7 august 1981,
locul în care termină Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Apostol Andrei”
iar, apoi, la București, urmează Filosofie și Istoria și Teoria Artei.
Debutul său, „Jazz pentru iguane”, a fost remarcat de critici și
de iubitorii de poezie pentru howl-ul lgbtq-uist și pentru enumerările
explozive în manieră whitmăniană - fiind una dintre cele mai „vizitate”
cărți de poezie de după ’89, cu două ediții: prima apărută la Brumar și
cea de-a doua (revizuită și adăugită) la Curtea Veche. „Raport pentru
Walt Whitman”, cartea aflată în lucru, care foarte probabil o să fie în
librării până la apariția acestei rubrici, confirmă, prin titlu și prin cea
de-a doua poezie pe care o voi insera în această rubrică, opțiunea
pentru estetica „firelor de iarbă” (de ce nu, pentru acel sacadat „vine
iarba”, a lui Ion Gheorghe) - adică pentru o explorare imagistic-
existențialistă, vizibilă (după cum spuneam) încă din debut. Cu
toate că am făcut aceste trimiteri către „patriarhul poeziei moderne”
și către Allan Ginsberg (and the Beat Generation) modalitatea de
expresie poetică este în permanentă căutare, cu o apăsare plutonică
mult prețuită și evoluții proteic-asociative bizare, ușor încercate
de umor (dar încercate!), uneori rimate, deseori ritmate. Maximele
(obliteratele lucidități) nu lipsesc din angrenajul liric („viitorul scade
calitatea eternității!”), așa cum nu lipsesc agerimile culturale și cele de
rezistență autobiografică. Leonard I. Matei
John Lennon spune în melodia „God” că nu crede decât în el și poet
în Yoko, că asta este realitatea, și că „the dream is over”: visul mistic
și cel al oricărei apartenențe ideologice e mort. Răzvan Andrei este
părtașul aceleiași desprinderi și forfecări față de cele nevăzute, un
bun exemplu este poezia „Perspective”: „Am venit prea târziu pentru
metafizică/ și m-am născut înțelept: un pas mai am și-mi vine rândul/
să mă confrunt cu realitatea credințelor tale./ Însă, și dacă ar fi false,
și dacă ar fi adevărate,/ îmi e totuna: faptele/ dacă există/ se petrec
la/ distanță egală de mine,/ iar structura altei lumi, cu reglările ei de
conturi, cu/ pedepsele, cu laurii ei,/ se face franjuri la picioarele mele./
(...) Dar, uneori, în câte-o dimineață de ianuarie,/ te iau în brațe și te

70 Axis Libri
sărut pe frunte și pe buze și pe ochi/ și inspirăm
adânc și, atunci abia, în sincopa aia temporală,/
ne regăsim consolarea,/ uitând de zei, de lumi/
probabile și adevăruri./”
Lupta inimoasă împotriva discriminării
minorităților sexuale, „pentru că fiecare atom
este și al vostru”, deconspiră singurătăți,
angoase, disperări, frici, ipocrizii ortodoxe,
bolgii, promiscuități suflate cu tăria și tăișul
unor definitive ziceri în plină transformare de
mentalitate a societății. Poate cea mai așezată,
clasicizată - vom spune curând, poematică
militantă „love is love”, din poezia douămiiștilor,
de fapt din poezia românească.
Dacă misticul, Daniel Turcea, afirma în
volumul „Epifania”: „știu, vom muri, dar câtă
splendoare!”; anti-Mântuitorul, Răzvan Andrei,
este tranșant: „eu n-o să vă mint: și noi vom
muri!”
Am selectat 2 poezii (prima din „Jazz (…)”
și cea de-a doua a fost citită la „Institutul Blecher”,
în ediția 250) în care găsim emoții contondente din
orașul „maternitate” cu teii care „cască și așteaptă,
așteaptă/ să urlu, să scâncesc, să orăcăi,/ să mișc
aerul fierbinte cu mâna mea dreaptă./” Să vedem Răzvan Andrei
cum verbalizează toate acestea!
Podul de gheață de peste fluviu îl vom face bucăți
Promisiune făcută mamei Și-o să-l punem, cub peste cub,
În paharele cu whisky ale colindătorilor.
Ca niște ugere de vaci scăpate din grajdul lui Încă puțin! Promit!
Magritte
Zboară printre blocurile din buza Dunării ***
Pungile perfuziilor cu bisoprolol și medoxomil
Implorându-mă să le mulg, să ți le picur în vene. -fragment din volumul Raport către Walt
Whitman (în curs de apariție la Editura OMG)-
Cerul, apoi, se șterge cu buretele și norii s-adună
Ftizic, undeva peste Precista și Hotelul Vega, cupa de carton din care sugeam tutti frutti
Iar pe la colțuri frunzele se agită bezmetice. paharul de plastic mânjit de bragă & socată
în orașul brizei seci în orașul în care muștele bocnă
Acum, când tramvaiele hâțână mai dihai mobila și își mișcă microcheții
vazele cu anemone, în bătaia vântului care a periat mai dihai munții
Acum, când încheieturile dor și crengile trosnesc hercinici
reumatic, în urbea de hotar în urbea miliar cu centrul de
Acum, când ambulanțele se bușesc una de alta ca greutate peste tot
proastele, din faleza istrului până-n râpa fileștilor
Viperele intră-n hibernare și doctorii se târâie spre din groapa bădălanului până-n munții de cocs
policlinici. de lângă furnale din șantierul naval până-n portul
mineralier
Se apropie Crăciunul, mama! O s-ascultăm iar toate îngrămădite-n mine topite-n mine făcute bax
Hrușcă și Clayderman. în mine
O să ardem din nou smirna magilor pe calorifere, păpădie & scaieți crini & regina nopții

septembrie 2022 71
 nalbe & mușcate pătlagină & mușețel
teii de pe domnească spre grădina publică &
catedrală & parcul cfr
galați cu huruitul oțelăriilor & dunărea
ca o slugă mângâind șalele stăpânului rablagit
/nu umblă-n zadar pe uscat fluviile/
cartierul ic frimu în care am iubit-o pe elena & în
care o pândeam
de la fereastră pe geanina & în care am văzut
prima dată cum face pipi alt băiat
în care am intrat în biserica din cort & cântau
femeile heruvicul pe ehul al cincilea &
popa ionașcu zicea beți dintru acesta toți acesta este
sângele meu ca o romanță
în care am cântat la pogribanii & l-am îngropat pe
lăcătușu & în care
am mâncat gorgoaze din cimitirul eternitatea unde
sunt îngropați mamaia & tataia
în care didinel țiganu a fost lovit cu o piatră în cap
de copii & l-am spălat
acasă la mine & l-am trimis la mă-sa acasă bandajat
cu grijă
în care am contemplat cu vecinii marea cometă
hale-bopp la periheliu &
în care doctorul boicenco mare acupuncturist îmi
înțepa jur-împrejurul ochiului
cu ace & ardea în cameră frunze de laur & pune o
casetă cu muzică de xilofon
/nu umblă-n zadar pe uscat fluviile/
galați acum în beznă la opt seara blegit & nădușit
pământ de care vrei să te desparți & loc din care
vrei să pleci în bejanie
pe sub arcadele de beton de pe faleză & să iei bacul
& să-ți ștergi
mâlul de pe tălpi & să-ți faci felul înțepându-te cu o
cornetă otrăvită în ochi
de care vrei să scapi ca de păduchi & de groaza
căruia
te speli cu gaz & de care nu te poți lepăda fiindcă e
acolo o bilă uriașă de chihlimbar
în care sunt conservate două trei spectre o bilă de
care ești legat cu drugi
/nu umblă-n zadar pe uscat fluviile/
ei na belea udă nemernicia noastră a tuturor mai
bine-ar seca
72 Axis Libri
istrul cântat de hölderlin din schwarzwald până la
passau
dunărea luată la rost de răzvan andrei de la baziaș
până-n deltă
Ἴστρος danubius danube donau dunărea doana
duna
dunav Δούναβης danubio tuna danubi tunë
veceul europei & frânghia de spânzurat națiunile
zvârcolindu-se la cotul pisicii unde a murit paul cu
toată familia
/nu umblă-n zadar pe uscat fluviile/
dunărea dăscălită la vecernii de știma gârbovă
năpădită de alge & împodobită cu pungi
din iulie-n decembrie din ianuarie-n iunie sub
cerul minerit
de un singur profet mai acătării sub soarele forjat
în furnale
dunărea între malurile de clisă dunărea alături de
care
lucram de mic la procesele invizibilului cu hărnicia
unei coropișnițe
ademenind păstruga rătăcită-n amonte plină de
icre & disperare
/nu umblă-n zadar pe uscat fluviile/
puturoasă curgând spre hăt departe privită prin
dioptriile visului
dunărea & briza seacă mângâindu-mi pletele
rămase acum doar în fotografii
fiindcă-s clironomul unor chelioși & legatarul
testamentar al unor bunici alcoolici
dunărea ca o consecință a imposibilității de a pleca
înot făcând slalom printre nahlapi
spre alte city-uri mai cosmopolite în care nu există
gherdapuri
rostogolind sinucigași în care brizanții spală mai
dihai
genunchii roși de mătănii & coji de nucă & clătesc
bine mintea grea ca o dragă
 P
R
O
Z
Ă
Penelopa
fragment

A plecat Ioana tulburată și cu sufletul zob. Credea că Ionuț

măcar cu maică-sa vorbește. Acum era total dezorientată și nu
mai știa ce să creadă despre omul ei. Și lumea vorbea despre ea
numai răutăți: că Ionuț a părăsit-o definitiv că are..., că este...
și, pe deasupra, este un monument de prostie cu „penelopia” ei.
„Ce idioțenii! Cine inventează mizeriile astea despre mine? Și de
ce le transmite tușii Floarea? Dumnezeule! Bine că nu s-a aflat
nimic despre „întâmplările” mele de la Galați. Și dacă răsuflă? De
la cine să răsufle? Păi, n-o să fie procesul ticălosului? N-o să facă
procurorul cercetări și despre mine? Ce să cerceteze, ce-am făcut?
Of! Nenorocită mai e lumea asta! Și Ionuț m-a lăsat singură, în gura
ei. Până când, Doamne, până când?”
Dar, de ce i-a fost frică n-a scăpat. În prima zi de curs a ultimului
an de liceu, când a intrat în clasă și s-a așezat în bancă, a auzit în spatele
ei: „Pe-ne-lo-paa!”, spus tare și răspicat. Furia i-a încețoșat ochii și,
când s-a întors fulgerător să-l descopere pe colegul răutăcios, toți,
colegi și colege, au izbucnit în hohote obraznice de râs, în timp ce ea a
izbucnit în hohote de plâns. Degeaba a sărit în sus Mirela și a strigat:
„Nu vă e rușine, golanilor?”, că hohotele de râs s-au intensificat, mulți
scandând: „Pe-ne-lo-pa, Pe-ne-lo-pa!” Atunci a intrat profesoara de
Merceologie, diriginta clasei, care a țipat la ei:
— Terminați, scandalagiilor, că se aude până la cancelarie! Ce
v-a apucat? De ce plângi, Ioana?
Toată clasa a intrat într-o muțenie totală. Ioana s-a ridicat în
picioare, spunând încet:
Năstase Marin — N-am nimic!
scriitor — Cum așa, n-ai nimic? Cine-mi spune care a fost motivul
râsului și... plânsului?
Dar stratul gros de muțenie nu s-a împrăștiat. Dirigintei îi
tremurau buzele de mânie, întrucât intuise rapid ce se întâmplase.
— Nu mi-am închipuit că sunteți atât de lași.
În acel moment, Mirela n-a mai putut răbda:
— Ne iertați, doamnă dirigintă, că suntem atât de solidari, când
e vorba să acoperim rahatul unui coleg, care pute până la cancelarie!
— Poartă-te decent, Delceanu! o admonestă diriginta.
— Nu pot, doamnă dirigintă, când toți vor să acopere murdăria
unui coleg! Dar am să trădez eu toată clasa: un coleg din spate, nu

septembrie 2022 73
 știu cine, a strigat cu vocea îngroșată, ca să nu
fie recunoscut, numele unui personaj homeric –
Penelopa, devenit în zilele noastre o poreclă pentru
colega noastră Ioana Dobrescu.
— Penelopa? a zâmbit diriginta. Îl rog pe
cel care a strigat porecla Ioanei să ne spună cine a
fost Penelopa. Dacă știe ceva despre acest personaj
homerian, îl vom ierta. Hai, elev, învinge-ți lașitatea
și ridică-te în picioare!
Nu s-a ridicat nimeni. Ceilalți, fete și băieți,
stăteau cu capul în jos, tăcând. Din cauza asta nu li
se putea citi pe față rușinea, impertinența sau frica.
Probabil că toți se simțeau vinovați că au râs, dar
știau că e mai ușor să-ți ascunzi vina sub scutul
tăcerii colective.
— Am înțeles, îți este rușine de ceea ce ai
făcut sau poate că nu știi cine a fost Penelopa și
ce a făcut ea. Dar voi, voi ceilalți care ați râs, de ce
ați râs? Cine are curajul să ne spună? Pentru că ați
fost conștienți de ce ați râs. Credeți că cea poreclită
Penelopa a făcut ceva rușinos, de care considerați
că trebuie să râdeți?
Câteva fete se uitară una la alta mirate, dar
muțenia continua să apese deasupra capetelor
aplecate. Mirela n-a mai putut răbda și se ridică în
picioare:
— Doamnă dirigintă, vă rog să-mi permiteți
ca să clarific eu toată chestia asta. Și o rog pe colega
și prietena mea Ioana să mă ierte că voi dezvălui
misterul ei, dar nu mai pot suporta buboiul ăsta
purulent al clasei.
Și, în câteva cuvinte, povesti despre frumoasa
poveste de iubire a Ioanei și despre toate încercările
trăite de ea în acești ani. În final completă:
— Nu știu de unde au aflat colegii și
colegele mele despre porecla Ioanei și nici nu
înțeleg de ce au râs de ea, dar eu o admir pentru
caracterul ei frumos. Și le-aș pune eu întrebarea
la toți din clasă, mai ales colegelor: ați fi în stare
să vă așteptați iubitul ani de zile, necondiționat?
Eu una, recunosc că NU. De aceea o admir și țin
la ea.
Cu ochii umezi de emoție, diriginta a spus:
— Dragii mei, pentru astăzi eu programasem
prima lecție de Merceologie, în care intenționam
să vă comunic ce vom învăța tot anul. Dar voi m-ați
obligat să o transform în prima lecție de Dirigenție.
Sper să fi învățat ceva din cele întâmplate azi, din
comportamentul vostru și din cele spuse de Mirela
Delceanu. Din atitudinea voastră am înțeles că
v-ați dat seama că ați greșit. În acest fel mă scutiți
să mai continuăm discuția pe tema Penelopei și a
eventualelor măsuri ce s-ar fi impus a fi luate. Eu
voi continua pe altă temă. Am înțeles, Ioana, că,
74 Axis Libri
nu știu din ce motive, pe care nu doresc să le aflu,
tu ți-ai luat un serviciu de vânzător și ți-ai neglijat
însușirea cunoștințelor teoretice. De bine, de rău
și cu înțelegerea cadrelor didactice, care ți-au
cunoscut realizările din primii doi ani, precum
și potențialul de învățare, te-am trecut, cu toții,
clasa. Toți ți-au recomandat ca în acest ultim an
să recuperezi cunoștințele neînsușite sau învățate
superficial. Toți ți-am apreciat seriozitatea și
vrednicia. Dar nu asta voiam să vă spun. Eu
am auzit, din mai multe surse, că în scurta ta
activitate de vânzătoare te-ai comportat mai mult
decât onorant și colegilor tăi vreau să le spun că
eu mă simt mândră că te-am avut elevă, că ești un
model pentru toți colegii tăi și liceul nostru ar fi
onorat dacă toți ar avea realizările tale în cariera
lor profesională viitoare. În privința poreclei tale,
atât pot să-ți spun: ai transformat-o în renume,
de care trebuie să fii mândră, nu să te rușinezi.
În ciuda celor care au râs de tine, eu îți transmit
toată admirația și simpatia mea. Să nu mai plângi
dacă o să-ți mai spună cineva Penelopa. Rămâi
așa cum ești și Dumnezeu va avea grijă de tine.
Emoționată, Ioana s-a ridicat în picioare și,
abia șoptit, a spus:
— Mulțumesc, doamnă dirigintă!
Spre surprinderea dirigintei, elevii au
aplaudat.
— Nu știu de ce ați aplaudat, dar cred că a
fost o lecție de dirigenție reușită, pentru care vă
mulțumesc.
La sfârșitul orei, Ioana a întrebat-o râzând, pe
Mirela:
— Ce te-a apucat, mă, să mă pârăști dirigintei
că am un iubit? Acum mulți or să mă-ntrebe: pe
când nunta?
— Auzi, tu! a făcut pe supărata Mirela. Să-mi
pupi mâna! Hai, pupă-mi mâna, că m-am revoltat pe
idioții ăia și-am spart puroiul bârfelor. Că tot anul
te-ar fi mâncat de fund. Pe cei răi și proști numai
cu parul îi pui la locul lor. Diriginta s-a purtat cu
mănuși, eu în locul ei i-aș fi întrebat pe toți și pe
rând: cine a fost, mă, Penelopa? Nu știi, nota patru.
Vii mâine cu lecția Penelopei învățată, ca să-ți repar
nota. Asta le făceam.
— N-am știut că ești atât de rea, a râs Ioana.
Din acea zi frumoasă de septembrie, colegii
s-au purtat frumos cu Ioana, însă tot Penelopa o
strigau, dar fără să mai râdă și nici ea nu se mai
supăra că este strigată așa.
 P
R
O
Z
Ă

UNCHIUL TITI

Nu ştiu ce amintiri aveţi despre familia voastră, dar eu vreau

să vă povestesc despre unchiul Titi... El, unchiul Titi, este genul care
citeşte mult, dar scrie puţin... (...) Dacă îl enervezi te bate de te rupe...
De fapt, în cartier i se spune Procurorul... Nu pentru că procură ceva,
ci pentru că te bate de te c... pe tine!
Un cartier de case mişto, la marginea Galaţiului... Acolo se fură
cai, se fură amante, se bea mult şi se joacă barbut, poker câteodată...
(...) Nea Titi nu e un intelectual, nu e un sclifosit, nu e un gentleman
(...). Ăsta e unchi-miu, prieten cu Coşbuc, ai senzaţia că ar fi copilărit
şi cu Vladimirescu... Stă la bere cu tata (...). Îi plac fetele tinere, face
numai prostii, nu ştii dacă e însurat sau nu (...), e cel mai şmecher, am
fost cu el la furat, la barbut (...) şi la câte alea... Unchiu Titi e cititor
în stele şi în romane poloneze, nu îi suflă nimeni nici în Ţiglina, nici
în Centru... Boschetarii când îl văd fug, garda îl respectă, unchiul Titi
are mereu blugi americani, un pachet de ţigarete în buzunar şi mult
tupeu: mai dă-mi o bere la halbă!
Era imediat după război, când Titi s-a îndrăgostit de Ileana, fata
cârciumarului de pe Dogăriei. El cobora vadul Cărăbuş fluierând, se
găsea din vreme în vreme cu Ileana şi rar, pe înserate, la poartă, îi mai
fura câte un sărut. Apoi Titi pleca fericit, urcând înapoi spre Piaţa
Regală, cu inima mare, mare cât un balon roşu, se uita la luna mare şi
galbenă, mai fluiera o melodie şi asculta cocoşii din Valea Galaţiului
Marius Chiru care anunţau miezul de noapte, cu un cer albastru închis şi multe
ofițer, scriitor stele înşirate ca mărgăritare în toate cele patru zări... Titi era fericit
şi nimeni nu îi putea fura acea fericire, încă mai avea pe mâini şi în
păr mirosul Ilenei, cea mai frumoasă fată de pe Dogăriei! Pentru el,
pentru Titi, Ileana era cea mai frumoasă fată din lumea asta mare, de
care va rămâne veşnic îndrăgostit, de care va cânta când se va spăla pe
ochi dis-de-dimineaţă, de care va cânta când îşi va aduce aminte de ea
şi drept vă spun, gândul îi stătea numai la ea. Titi nu mai gândea nimic
altceva, era ca un copil care a descoperit lumea, care vedea prima oară
cerul nemărginit, orizontul, Dunărea curgând la vale cu braţele ei
largi şi apele învolburate, trăgând la vale crengi, butuci, gunoaie, peşte
îndestulător, păsăret, gânduri şi vaierul istoriei...

septembrie 2022 75
 Numai că pe fata cârciumarului o plăcea şi
unul bogat de lucra funcţionar pe la o bancă pe
Bălcescu, ăsta era mai puriu, cu puţină guşă şi
ceas cu lanţ de aur, singur la părinţi şi cu un cont
gras în Austria se zicea... Cârciumarul ar fi dat fata
după el că era o partidă cum nu se poate mai bună,
zestre avea să-i dea fetei, viitorul ginere avea casă
mare pe Logofăt Tăutu, ar fi plimbat-o în toată
lumea şi la Viena, şi la Paris, şi la Petersburg, ar fi
fost o afacere reuşită, ce mai... însă Ileana nu vroia,
iar tată-su, mai cătrănit pe zi ce trecea, organiza şi
el diferite ceaiuri, o trimitea cu caleaşcă cu patru
cai la serate, îl vedea acolo pe junele ăsta bătrân,
dar nimic, el o îmbălsăma cu cadouri, i-a trimis
odată şi o maimuţă mititică, adusă de prin Indii,
dar nimic, fata i-a trimis maimuţa înapoi, el nu
exaspera şi încerca cu bijuterii cu turcoaze şi alte
nebunii, l-a ajutat pe ăl bătrân să mai construiască
o încăpere la cârciumă, fata era de neînduplecat,
tot cu gândul la Titi, tot cu gândul la acest golan,
cum îi zicea lumea, dădea cu piciorul la noroc, nu
te-nţelegeai cu ea şi pace...
O cheamă taică-su într-o după amiază de
duminică:
— Ileană, vină la tatăl tău! se auzi din salon
vocea aspră.
Aşezaţi la o masă lungă din lemn de nuc, în
salon, tată-su şi cu peţitorul ăsta voinic, îmbrăcat
la patru ace şi cu douăzeci de ani mai mic decât
bătrânul. Ileana nici n-a vrut să deschiză gura, de
pe taică-su curgeau toate transpiraţiile, vedea nunta
ca şi pierdută. Când, deodată fanfaronul se trezeşte
să-i ceară mâna... Maică-sa nu fu întrebată şi după
cum se vede nici ea, Ileana... Bătrânul exaltă de
bucurie şi îşi dădu odorul, cât ai clipi, filfizonului
plin de bani, să-i zicem Marini... Iată în ce istorie
şi-a încurcat familia cârciumarul cel bătrân...
* gară până-n port, de ziceai că-i sfârşitu lumii...,
El mergea agale pe acea uliţă prelungă,
în stânga şi-n dreapta păsările se întreceau în
ciripituri, droştile pline se auzeau înspre fabrică,
cerul era brăzdat doar de vreo doi nouri albi şi toată
natura respira ca o fetişcană cu părul bălai şi sânii
abia crescuţi...
Oamenii se salutau în voioşia primăverii,
care mai încet, care mai tare cu glas baritonal, care
mai sec, milităreşte, prin aer adia miros de pâine
76 Axis Libri
proaspătă şi de peşte viu adus de prin bălţile din
jurul oraşului, căci tot oraşul era înconjurat de bălţi,
pârâie, adăpători, firicele de apă şiroind, colo un
lac mai mare, colo un râu plin de peşte şi de raci
mâloşi, colo alt râu cu ape repezi care an de an îşi
lua obolul de suflete şi jos, jos de tot, ca o sfântă
care se roagă pentru toţi păcătoşii acestui pământ,
care se roagă căznindu-şi genunchii şi lăcrimându-
şi ochii, Dunărea cea mare, cu apele-i dulci şi
curgerea ca de rai, aducând doruri multe şi luând
şi de pe malurile de lut ale Galaţiului alte doruri
şi ofuri, şi bucurii, şi nădejdi, şi ducându-le hăt
până în marea cea mare, să se resoarbă în oceane
şi mări, în olimpuri şi alte retorte şi faceri de lumi,
în aşternut de scântei şi nouri vânjoşi, în scutece de
heruvim şi leagănul Marelui Ierusalim, despre care
de mult timp bătrânii ne povestesc...
Titi, cu un costum albastru din stofă de
Leipzig şi cu aerul unui domn care învârte multe
parale, cobora vadul gânditor, cu o scobitoare
înfiptă în dinţi, şuierând o şansonetă. Câinii din
mahala hămăiau de mama focului, ca turbaţi... O
fetişcană venea cu apă de la sacale, mlădiindu-se
graţios, cu găleţile smălţuite cumpănit, cu pas de nu
se aude, încet, dar ferm, cu spatele drept, cu baticuţ
roşu şi obrazul la fel...
Domnul nostru, Titişor pentru ai lui,
mergea tot înainte luând primăvara în piept şi
uitându-se în vale la copiii zburdând slobozi după
ce scăpaseră de la şcoală, câţiva dintre ei lovind cu
putere o minge care sparse geamul unei prăvălii
de mătăsuri. Ce iureş! Negustorul ieşit în papuci
suduind copiii, o cucoană cu pălărie cu boruri
mari în pragul leşinului, negustoreasa înjurând
printre dinţi pe după perdeluri, surugiul, ţigan
hâtru, instigând negustorul bolând, o precupeaţă
făcându-şi cruci cu paporniţa-n spate, cânii cu
lătrături destrăbălate din port până-n gară şi din
un beţiv din cârciuma de-alăturea de băcănie
dându-şi în petec cu ocare despre toate genitalele,
copiii fugind şi lăsând mingea, care încotro, un
copil de doi ani scâncind la o poartă cu mucii în
barbă şi fără chiloţi, tramvaiul ce rage din toate
încheieturile încolo spre gară, căruţa cu lapte
trosnind pe asfalturi... şi, peste toate astea, glasul
de tunet al lui Titi:
— Ce aveţi, bă! Ia de aici doi lei să îţi pui
geamul! şi îi aruncă negustorului bolând doi lei pe
asfalt ş-apoi ia mingea şi îi dă un şut sec în sus pe
Vadul Comănachi, pe care fugise unul din plozii
blonzi cu şapca-ntr-o parte.
Se mai uită o dată la pantofii lustruiţi, îşi trage
suflarea aşa de bon ton şi merge mai departe rupând
o floricică de liliac de la un vecin şi mai lustruind
în gând câteva cuvinte pe care avea să i le spună aşa
pe înserat alesei.
Era aşa un soare afară şi aşa o forfotă epocală
dinspre port, şi aşa un miros de mâncare, şi aşa un
foşnet de fuste pe străzile astea pietruite de ţi se
strepezeau dinţii... căldură mare domnule, afaceri
serioase se încheiau în oraş, că de venea vaporul în
port, de nu venea, muşteriul tot comanda un mic,
un cârnat d-ăla crocant tot se comanda la grătar
şi toate gospodinele găseau şi la piaţă, şi la vreo
altă tante, un borş, o bucată mare de brânză şi un
clondir de vin era de găsit cu de măsură, toate ale
pieţei erau parfumate, găseai şi chimen şi alte alea,
era brânză adusă tocmai de la Bârlad, peşte fără
oase şi caras de cel bun de pus pe plită, unde mai
pui că în vadul portului nu te plictiseai niciodată,
de unde atâta plictis că aicea lumea chiar trăia, nu
era plictisul de la bulevard, aici cucoanele nu prea
ajungeau, aici în port lumea nu se scălda în mătăsuri
fine şi în portjartieruri, e lume de oraş da se purta
şi taftaua şi lânica tunsă de pe mioare, se bea şi ceai,
şi bere ieftină, preţurile îţi făceau cu ochiul, cafeaua
era tare şi foarte ieftină, totul părea un chilipir,
dar niciodată nu te întorceai cu bani de la această
piaţă care se întindea pe fel şi fel de stradele, care
cuprindea burţile a nenumărate băcănii, pescării,
păcurării...
Mergea cu sufletul Dunărei în nas până
dădu pe o străduţă, unde locuia unchi-su cel
bătrân, Vasile, la o berărie... da ce berărie, cu o
copertină de material plastic roş, cu litere mari albe
LA MATACHE, cu un cocoş mare şi gras, de cel
porumbacu, desenat pe geam... pe terasă puţini
muşterii, ca să nu zic pustiu.
S-aşază tacticos la o masă albă din fier, cu
picioarele albe ca o damă, cu faţă de masă ca
lumina zilei, cu miros de apret d-ăla bun şi cicoare
atârnată pe deasupra... Trai, neneacă... apare
o fată cu cozile blonde şi şorţ albastru din bumbac
şi nasturi roşi de la cea mai bună mercerie din
Centru, privirea albastră de-l tăie pe Dumitru
ca autopsieru, de la coşu pieptului până la țâțe,
organele... Ce voieşti, monsieu? Ce să voiască
monsieu decât o bere şi viaţă multă, berea cu P
spumă aşa de vreo două deşte, ca la berăriile din R
Centru şi s-avem mălai la caraiman... O
Fata se grăbi înăuntru şi îi aduse berea într-o Z
pintă transparentă şi răcoroasă şi berea dinăuntru Ă
era ca obrajii de silfidă şi soarele năduşea deja
străzile atât de tare, de niciun nour nici jos, nici
înalt nu se mai străduia să adumbrească Galaţiul, pe
care scobora veselia primăverii, armonia bobului
de năut, nunţile tuturor paserilor cerului şi diafanul
miros al scrumbiei...
Şi berea avea gustul ăla ca din obor, numai că
era mai rece şi toată primăvara parcă îi intra în suflet
la prima înghiţitură, la a doua şi la a treia... aprinse
o ţigară umplută cu tutun fin de Macedonia şi trase
din ea cu sete de ziceai că vrea să insufle-n plămâni
toate străzile, cu băcănii, copertine, muşterii şi copii
şi camioane şi tot...
Ce să zici de apus şi răsărit, noi românii tot ca
noi, ne place viaţa bună, să n-avem griji şi afaceri
şi ghişefturi tot om încheia, se găseşte şi în astă
ţandră de Europă un colţ de pâine pentru fiecare,
că-i gospodar, că-i calic, că-i orăşean sau ţăran,
românul trage înainte, nu se lasă mai prejos decât
franţuzul sau austriacul, e parizian când vrea şi e
pescar, vânător sau răsculat când se impune cazul,
în rest, noi ca noi şi ei ca ei, că e balcanic nu se pune,
românul e neaoş şi neasemuit cu alţii, berea până
la urmă o bea şi el, şi irlandezii şi uite aşa mai cu
voie, mai cu treabă sau de nevoie, românii ca şi
fraţii lor, stau în cârciumi să-şi savureze o bere sau
o cinzeacă!
septembrie 2022 77
T
E
A
T
R
U Teatrul ca loc de refugiu
şi rezistenţă, teatrul ca loc
de rememorare

Ca în fiecare an, am onoarea de a fi invitată, în calitate de

critic de teatru, la diferite festivaluri din spaţiul teatral românesc. De
curând am participat la Zilele Teatrului „Matei Vişniec” Suceava 2022,
festivalul instituţiei sucevene. Evenimentul se impune din ce în ce mai
pregnant pe scena festivalieră românească, cu toate că se află doar
la a şasea ediţie. Misiunea teatrului sucevean este aceea de a deveni
un teatru de artă, un loc de refugiu şi rezistenţă în lumea globalizată,
barieră a transformării omului gânditor în incult consumator, după
cum sublinia dramaturgul Matei Vişniec la festivitatea de deschidere.
Afirmaţia potrivit căreia teatrul de calitate nu se face neapărat
în oraşe mari, ci cu oameni mari, a fost confirmată şi la această
ediţie, ce a avut ca formulă a pilonului tematic „Reîmprospătarea
memoriei”. Evenimentul, o autentică sărbătoare, a cuprins spectacole
de teatru, conferinţe şi dezbateri, lansări de carte, concerte, expoziţii
de fotografie şi pictură aglutinate într-un mesaj articulat, academic
uneori, al importanţei aplecării asupra trecutului istoric, al importanţei
rememorării paradigmelor lui. Alături de spectacolele teatrului gazdă,
publicul sucevean s-a întâlnit cu trupe ale teatrelor din ţară şi de
peste Prut: Teatrul Nottara București, Teatrul pentru Copii și Tineret

Tamara
Constantinescu
actriţă, critic de teatru

78 Axis Libri
„Luceafărul” Iași, Teatrul pentru
Copii și Tineret „Vasilache”
Botoșani, Teatrul Național
„Mihai Eminescu” Chișinău,
Teatrul Muzical Dramatic „Olga
Kobileanska” Cernăuți, Teatrul
Satiricus „Ion Luca Caragiale”
Chișinău, ş.a. La eveniment au
participat, alături de spectatori,
personalităţi din lumea teatrului,
directori de teatre, actori,
regizori, critici de teatru sau
literar-dramatici.
Cea mai mare parte a
spectacolelor prezentate în
festival s-au subordonat temei,
„Reîmprospătarea memoriei”, Regizorul Botond Nagy şi dramaturgul Matei Vişniec
prin conţinutul mesajului lor:
Dosarele Siberiei, de la Teatrul Naţional „Mihai profund documentat, care se autointitulează „un
Eminescu” din Chişinău, un spectacol-document, regizor dificil, cu aşteptări mari din partea echipei”,
realizat în anul 2019; Istoria comunismului povestită descifrează cu onestitate şi fidelitate textul, creând
pentru bolnavii mintal, montare de la acelaşi momente impresionante cu sensuri adânci.
Teatru Naţional din Chişinău, pe un text scris cu Comunicarea perfectă dintre trupă şi dirijorul ei,
ani în urmă de Matei Vişniec (text la care a lucrat naşte revelaţia descoperirii reciproce, a potrivirii
aproximativ zece ani), într-o viziune regizorală mecanismelor ce declanşează energii creatoare,
inedită, semnată de Cristian Hadji-Culea, benefice şi pentru alte viitoare montări.
directorul Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” Mesajul este unul clar, coerent - războiul s-a
din Iaşi; Revizorul, binecunoscutul text gogolian, terminat - „S-a dat iertarea, înţelegeţi? Nu mai sunt
l-a provocat pe regizorul Sandu Grecu pentru învinşi şi nu mai sunt învingători... De azi suntem
autentica montare de la Teatrul Satiricus „Ion Luca în sărbătoare, mă!”, iar morţii se întorc Acasă. Nu
Caragiale” din Chişinău. contează cine e victorios, nu mai e loc de adevăr,
Teatrul gazdă, pe lângă montările aflate deja în întrebările devin minciuni şi trebuie organizată
repertoriu, prezentate pe parcursul evenimentului, Întoarcerea. Morţii Patriei îşi cer însă drepturile:
O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, în regia ierarhizarea poziţiei în convoiul funerar, după
lui Mădălin Hâncu sau Pisici, spectacolul concert demnitatea şi modul în care au murit. Nemulţumiţi
semnat de Bobo Burlăcianu, a deschis seria de superficialitatea cu care sunt trataţi, spre
reprezentaţiilor festivalului cu premiera piesei deosebire de tratamentul de care beneficiază morţii
Întoarcerea acasă de Matei Vişniec, în regia inamicului, cer să fie număraţi, să li se taie unghiile,
tânărului Botond Nagy. Contextul războiului din să fie apăraţi de muşte şi de câini. Decoraţii, rămaşi
Ucraina face ca scrierea imaginată de dramaturg, cu trupul întreg, vor camioane pentru întoarcere,
cu aproape douăzeci de ani în urmă, să capete nu pot fi trataţi asemeni celor care au trădat sau
conotaţii complexe şi actuale, de un tragism dezertat, executaţii pentru înaltă trădare pretind
răscolitor. Un text remarcabil, cu o pluralitate de respectul cuvenit. Împuşcaţii în inimă cer să
sensuri (titlul original este Recviem), întruchipat deschidă defilarea, iar între cei care au crezut în
scenic de o echipă valoroasă de tineri creatori, nu Victorie şi cei care nu au crezut se nasc ostilităţi.
putea deveni decât un spectacol admirabil, aspru Lupta pentru eşalonul frontal se amplifică, prin
şi duios, emoţionant, în care râsul-plânsul se valoroase argumentări, prin sinceritatea morţilor
contopesc sub bagheta lui Botond Nagy. Talentatul „primeniţi de lumină”, acum. „Ce Dumnezeu, doar
regizor, de o rigurozitate aparte, meticulos, vi s-a făcut şi vouă lumină în suflet! Toată lumea

septembrie 2022 79
 final. Sonorităţile originale, ciudate
şi funeste, uneori, ale lui Claudiu
Urse, potenţează atmosfera de
tărâm al morţilor, în care suntem
proiectaţi. Interpreţii (Bogdan
Amurăriței, Răzvan Bănuț, Horia
Andrei Butnaru, Clara Popadiuc,
Cristina Florea, Delu Lucaci, Diana
Lazăr, Alexandru Marin şi Mîndru
Cătălin Ştefan) formează o echipă
în adevăratul sens, identificându-se
perfect cu multiplele personaje pe
care le au de imaginat, compunând
cu inteligenţă scenică, dăruire şi
rafinament. Se detaşează personajul
Secvenţă din spectacolul Întoarcerea acasă Generalul de mulţimea de Morţi
ai Patriei, admirabil interpretat de
are acum lumină în suflet. S-a dat iertarea, s-a dat Mîndru Cătălin Ştefan, care aduce în scenă o figură
pacea, s-a dat odihna... Ce mai vreţi să aţâţaţi?” impunătoare, cu judecăţi lucide şi competenţă, un
Andreea Săndulescu creează spaţiul militar de carieră pasionat peiorativ de pufuleţi.
scenografic ideal, trei panouri negre, mari, Personajul colectiv se individualizează, după caz.
amintind de hăul mormântului, în care „cei plecaţi” De cele mai multe ori, actorii rostesc replici în cor,
se zvârcolesc. Costumele neutre, lejere, utile jocului comunică în limbajul surdo-muţilor (Delu Lucaci),
actoricesc, trimit spre bucăţi din uniforme militare, cântă tulburător (Cristina Florea), dansează cu
cu excepţia costumului Generalului, impecabil mişcări plastice şi expresive, bine îndrumaţi de
conservat. Lopeţile cu pietriş fin, aruncate la propriu coregraful George Pop, construind momente
peste actori, la anumite intervale de timp, de către emoţionante, cu tuşe de umor amar, într-un
personajul Vasile, aghiotant al Generalului, nasc spectacol poetic viu, alert şi nuanţat.
secvenţe şocante, cu tuşe de sinistru, răvăşitoare,
culminând cu apocaliptica ploaie de pietriş din Fotografii din arhiva Teatrului „Matei Vişniec”

Secvenţă din spectacolul Întoarcerea acasă

Teatrul „Matei Vișniec” Suceava – Întoarcerea acasă, de Matei Vișniec. Un spectacol de Botond Nagy.
Scenografia: Andreea Săndulescu. Muzica originală și sound design: Claudiu Urse. Dramaturgia: Kali Agnes.
Light design: Cristian Gabriel Niculescu. Coregrafia: George Pop. Asistent scenografie: Ioana Ungureanu. Design
grafic: Cristian Urse. Distribuție: Bogdan Amurăriței, Răzvan Bănuț, Horia Andrei Butnaru, Clara Popadiuc,
Cristina Florea, Delu Lucaci, Diana Lazăr, Alexandru Marin, Cătălin Ștefan Mîndru.

80 Axis Libri

Epigrame
REVEDERE LA BVAU
(Mihai Eminescu a fost director al
Bibliotecii Centrale din Iaşi)
Mergând pe-a timpului potecă,
Aici voi regăsi firescu’,
Că ne aşteaptă-n Bibliotecă
„Colegele” lui Eminescu.
ÎN PARLAMENT
Atunci când este o şedinţă,
Parlamentarii dorm ca pruncii,
C-a devenit obişnuinţă
De a dormi în câmpul muncii.
„EPIGRAMA, UN STRĂNUT
LITERAR”
Criticii trăiesc o dramă
Şi se ceartă şi discută...
Când citesc o epigramă,
Ei nu râd, atât, strănută!
SFÂRŞIT DE AUGUST
Toamna mi-a bătut în geam,
Cu o nucă, n-ai să crezi,
N-a mai rezistat pe ram
Fără cojile ei verzi.
Vasile Manole
epigramist
TEMERILE POMICULTORILOR
Pentru pomii roditori
Primăvara ei se tem:
Dacă au prea multe flori,
Toamna, plini de fructe... gem!
DEPRINDERI IMPORTATE
Iarba verde de acasă
Ca pe fân noi o uscăm,
Că-i o iarbă mai aleasă,
După care... o fumăm.
E
P
I
G
R
A
M
E
CUMPĂTARE
Să nu risipeşti cuvinte
Nu te-apuci să scrii chiar drame,
Dacă ai destulă minte,
Scrii mai bine... epigrame.
PE CANICULĂ
Foarte iubitori din fire,
Mulţi bărbaţi, de dragul lor,
Dovedindu-le iubire,
Stau în umbra doamnelor.
ÎN ERA CREDITELOR
E o vorbă cunoscută
Ce aduce bucurii:
Nimeni de nu te-mprumută,
Vei scăpa de datorii!
MATEMATICIENII
De atâtea mii de ani
Poartă între ei discuţii,
De ce lumea n-are bani,
Căutând şi-acum soluţii.
ASTRO-PISCICOLĂ
Peştele de o Fecioară
Dacă s-a îndrăgostit,
Nu va fi chiar prima oară
Când se va trezi prăjit.
LENEŞUL ŞI DRAGOSTEA
Când nevasta îl dezbracă,
Pân’ ajunge-n fine gol,
El de lene, ce să facă:
Doarme ca un mototol.
septembrie 2022 81
I
N
T
E
R
V
I
EPIGRAMISTUL IOAN FĂRCĂȘANU
U
LA 85 DE ANI

Ghiță Nazare: Domnule Fărcășanu, înainte de toate LA MULȚI

ANI! Vârsta vă recomandă pentru taifas, pentru destăinuiri… istorice,
pentru noi proiecte în întâmpinarea… centenarului. Sunteți economist
prin profesie și om de spirit prin umor. Un hâtru bun de glume ar spune
că sunteți economistul cel mai bun dintre umoriști și umoristul cel mai
bun dintre economiști. În context, pentru început, vă rog să prezentați
și cititorilor revistei Axis Libri, care consemnează dialogul nostru, cele
mai semnificative repere ale personalității dumneavoastră.
Ioan Fărcășanu: Vă mulțumesc frumos pentru urări! La rândul
meu vă transmit cele mai calde mulțumiri pentru acest interviu! Și
acum să vă prezint câteva date referitoare la biografia mea. M-am
născut la 8 iulie 1937, în comuna Urecheni din județul Neamț. Sunt
mezinul unei familii cu șapte copii, din care patru băieți și trei fete. La
vârsta de zece ani, tatăl meu a decedat. Toate problemele gospodăriei
au fost preluate de mama mea care, cu mijloace materiale modeste, a
trebuit să-și crească odraslele și să se ocupe de educația lor în familie.
Și strădania ei a dat roade: doi dintre frații mai mari au îmbrățișat
cariere frumoase; unul ca avocat și altul ca profesor. Două dintre
surori au absolvit școli medii tehnice.
Copilăria mea a fost marcată de vremuri deosebit de grele; în
afara secetei cumplite din anii 1946-1947, războiul abia se terminase
și țara a fost ocupată de trupele sovietice „eliberatoare”. Fiind copil,
cu toate aceste evenimente, buna dispoziție nu m-a părăsit. Astfel,
la întrebarea „ce ai vrea să te faci când vei fi mare?”, răspundeam în
stil epigramatic: De mic voiam să fiu actor/ medic, profesor, pianist/ Ghiță Nazare
profesor, publicist
Dresor de lei, aviator/ Dar, iată-mă, epigramist! Completarea am
adăugat-o mai târziu, bineînțeles.
Clasele elementare I-IV le-am urmat în perioada 1944-1948, la
Școala Nr. 1 de Băieți „Grigore Ghica Vodă“, din orașul Târgu Neamț,
numită și „Școala Domnească”, locuind la bunica mea după mamă.
La sfârșitul clasei a IV-a, am fost recompensat cu Premiul I. M-am
înscris în clasa a V-a la Școala Generală Mixtă Nr. 1 Târgu Neamț, în
anul 1948, pe care am absolvit-o în anul 1951; la sfârșitul fiecărui an
de studiu am primit „Diplome de merit” pentru rezultatele bune la
învățătură.

82 Axis Libri
 În perioada 1951-1954, am urmat cursurile la necaz, ziceai o vorbă de duh și mergeai mai
Școlii Medii Nr. 1 Tg. Neamț – transformată ulterior departe. De altfel, așa au rezistat românii, făcând
în liceu teoretic. Ca o curiozitate, în acea perioadă față tuturor vicisitudinilor istoriei prin firea lor
s-a făcut o reformă a învățământului, școlile publice optimistă: în caz de necazuri și nenorociri „nu pun
din România fiind obligate să copieze învățământul totul la inimă“, cum se zice.
din școlile sovietice. Astfel, toate manualele școlare, Mi-am însușit și eu această filosofie și așa am
cu excepția celor de limba română și istoria răzbit prin viață. Fiind pasionat de lectură încă din
României, erau traduse din limba rusă. Astfel, la adolescență, am citit operele clasice din literatura
fizică și chimie, spre exemplu, la toate descoperirile română și universală, printre acestea fiind și cărți
științifice erau trecuți „savanți sovietici”. Notarea în umoristice pline de înțelepciune și învățătură. Așa
liceu se făcea cu note de la 1 la 5. Istoria României de am început să scriu epigrame, specie literară care
M. Roller cuprindea circa 1000 de pagini și denatura pune spiritul la lucru. Aprofundând subiectul, am
evenimentele istorice în mod grosolan. Din ea constatat că pe lângă amuzament aceste creații au și
rezulta că poporul român e un popor revoluționar, un rol de îndreptare a unor greșeli, de sesizare a unor
că de când a apărut industria autohtonă grevele comportamente în afara bunului simț, de înlăturare a
muncitorești se țineau lanț împreună cu răscoalele unor vicii etc.
țărănești. Despre personalitățile Să vă spun cum creez o
istorice, ca de exemplu Ștefan cel epigramă: întâi fac observația
Mare sau Mihai Viteazul, se scria fenomenului din viața cotidiană,
doar câte o pagina și jumătate. astfel încât subiectul îl am la
Istoricii români, precum N. îndemână, dar ca să ajungă
Iorga sau A.D. Xenopol erau puși creație literară e nevoie de
la index pentru motivul că au prelucrarea lui artistică și aici
apărat interesele burgheziei. intervine respectarea normelor
Învățământul a început limbii române, a gramaticii etc…
să fie ideologizat în așa și totul trebuie îmbrăcat într-o
măsură încât atât în liceu, cât formă poetică de compoziție. Mi-
și în învățământul superior, au plăcut întotdeauna epigramele
unde m-am înscris și am care, pe lângă amuzament,
urmat, între anii 1955-1960, descrierea subiectului pe care-l
cursurile Institutului de Științe dezvoltă dă puțin de gândit,
Economice București, la forma Ioan Fărcășanu sesizându-ți o stare, un fapt pe
fără frecvență, se urmărea ca școala să scoată din care mulți îl trec cu vederea. În concluzie, e vorba de
absolvenți niște propagandiști, buni cunoscători ai sensibilitate artistică.
luptei de clasa, ai economiei politice socialiste. G.N.: Ați avut/aveți mentori într-ale
Am vorbit mai mult despre pregătirea epigramei?
mea școlară, deoarece această perioadă te I.F.: Mentori mi-au fost unii clasici ai
marchează pentru întreaga viață. Din anul 1961, literaturii latine, ca Martial sau scriitori români,
mi-am stabilit domiciliul în Galați unde, având clasici și contemporani, creatori de epigrame,
pregătire economică, am lucrat peste 30 de ani precum Cincinat Pavelescu, Păstorel Teodoreanu,
în administrația publică din domeniul Protecției Mircea Ionescu Quintus etc. De altfel, în ultimii
Sociale, la unități aparținând Ministerului Muncii 30 de ani și-au publicat creațiile un număr mare de
și Protecției Sociale, unde am îndeplinit funcții de epigramiști, mulți fiind din Galați.
inspector, șef birou, șef serviciu, inspector șef. G.N.: Dintr-o „Fișă de autor” am aflat că au
G.N.: De unde harul de umorist? Este un reflex trecut aproape 50 de ani de la primele încercări
interior, o chestiune de educație, de exercițiu? Cât umoristice-epigrame, catrene, poezii apărute în
este talent și cât este exercițiu în creația umoristică? presa locală și centrală. Care-i „recolta” adunată
I.F.: Cum am devenit umorist e ușor de într-o jumătate de veac (prezențe la manifestări de
explicat: în Moldova, unde mi-am petrecut gen, volume publicate, antologii, premii etc.)?
copilăria, exista o înțelepciune populară cu care I.F.: Din anul 1977 am început să public
omul înfrunta viața: atât la bucurie, cât, mai ales, epigrame la reviste literare sau publicații centrale și

septembrie 2022 83
 locale, ca de exemplu: Urzica (București), Perpetuum
Comic (București), Epigrama (București), Axis Libri
(Galați), A.G. pe rime (Pitești), „Acuș” (Sibiu), Boema
(Galați), Armonii de toamnă (Galați), Viața liberă -
suplimentul literar (Galați) etc. Abia în anul 2010 am
început să public epigrame în volume; astfel că până
în anul 2022 am reușit să tipăresc un număr de cinci
volume de epigrame și unul de poezii. Toate aceste
cărți au fost bine primite de public și de critica literară
de specialitate. Fiecare volum cuprinde capitole
separate în care am tratat teme, ca de exemplu: viața
cotidiană, viața socială, viața politică, femeia - steaua
din constelația familiei, justiția noastră originală etc.
Printre temele abordate enumăr:
- greutățile vieții pensionarilor: Când te duci
în Piața Mare/ Și vezi prețurile care/ Urcă tot mereu
năuce/ Te închini și îți faci cruce;
- hoția la români: -Zi-mi, Fordul de unde l-ai
furat?/ -Era în cimitir parcat / Și am conchis fără
efort / Precis proprietaru-i mort;
- corupția generalizată: Mită, șpagă sau
ciubuc/ Nu plătești într-un bucluc,/ Nimic nu poate
rezolva/ Toată lumea-ți spune: BA!;
- justiția noastră originală (dialog judecător -
inculpat): -Cu furtul ceasului s-a lămurit/ Completul
v-a găsit nevinovat/ -V-am ascultat și-s foarte
mulțumit/ Deci pot ca să păstrez ceasul furat;
- dezinteresul medicilor în tratarea bolnavilor:
Doctore, îți mulțumesc/ Că ai fost eficient/ Unchiul
mi-ai tratat recent/ Și de ieri îl moștenesc;
- imoralitatea unor familii: Bani avem, avem
și casă/ Și-o femeie drăgăstoasă/ Toate brusc s-au
spulberat /Când soția a aflat;
- superficialitatea unor sentimente de iubire:
-Domnule nu insista/ Inima eu nu-ți pot da/ -Doamnă,
dar eu v-am mai spus/ Nu râvnesc atât de sus…;
- prostia la români: Aplecat ca un biet pitic/
Merge-ncet un tip voinic/ Zice un ins cu obrazul
supt:/ -Lumbago? -Nu, patu-i rupt?;
- șarje prietenești la lansarea unor cărți în
cadrul Salonului „Axis Libri”: la volumul „Locuirea
în poezie”, autorul Nicolae Grigore Mărășanu și
Viorel Coman, din Brăila: Să locuiești în poezie / Nu
e o simplă fantezie/ Că scăpai de soacră, fisc, chirii/
De bănci, vecini și datorii!
G.N.: Este epigrama o terapie? Dați câteva
exemple!
I.F.: Cu o epigramă bună se poate face terapie
benefică pentru sănătate; umorul, de altfel, a
înveselit multe suflete pesimiste, a vindecat bolnavi
care sufereau de depresie etc… - așa spun medicii.
84 Axis Libri
Se poate observa efectul unor epigrame la întâlnirile
scriitorilor cu marele public sau la lansarea unor
cărți de umor la saloanele literare.
G.N.: Aș vrea să trecem discuția noastră
într-un alt registru tematic. Vă rog să faceți o
evaluare a mișcării umoristice gălățene. Ce ne
puteți spune despre Clubul Umoriștilor „VERVA”
- trecut, prezent și viitor?
I.F.: În Galați, sunt mulți umoriști valoroși
ale căror cărți le-am citit și apreciat. Nu se poate
vorbi în prezent despre o mișcare umoristică locală,
deoarece manifestări publice în acest sens nu se
mai fac aproape deloc. Cu câțiva ani în urmă, a
existat un festival anual, care se intitula „Umor la
mila 80 a Dunării” și care era organizat de Clubul
scriitorilor umoriști „Verva” Galați, festival care,
din lipsă de fonduri, și-a încetat existența. De
asemenea, la Salonul literar „Axis Libri“ din cadrul
Bibliotecii „V.A. Urechia” se țineau manifestări
literare săptămânale, ocazie cu care mulți scriitori
din țară și locali își lansau cărțile, printre ele și
multe volume de umor. Cu această ocazie, se aflau
în sală epigramiștii „de serviciu”, care comentau
epigramatic creațiile respective.
Remarc, totuși, faptul că în cadrul Salonului
cultural „Armonii de toamnă”, de la Casa de Ajutor
Reciproc a Pensionarilor Galați, unde își desfășoară
activitatea din primăvara aceasta și Clubul
Umoriștilor „Verva”, s-au organizat lansări de carte
umoristică, iar cu prilejul tuturor manifestărilor,
epigramiștii sunt prezenți prin creațiile lor. De
asemenea, revista „Armonii de toamnă” cuprinde,
număr de număr, într-un spațiu generos, creații
ale epigramiștilor gălățeni. De asemenea, un
sprijin substanțial îl primesc umoriștii din partea
conducerii Bibliotecii „V.A. Urechia” prin valoaroasa
revistă „Axis Libri”, care publică creații umoristice,
număr de număr, având o rubrică specială în acest
sens. Mulțumim și pe această cale conducerii
revistei, care a sprijinit în permanență actualitatea
umoristică locală, atât în cadrul Salonului literar,
cât și în paginile revistei!
Revista Axis Libri se bucură de o binemeritată
apreciere din partea oamenilor de cultură din
Galați și din țară, pentru înalta ținută artistică și
prin valoarea materialelor publicate, motiv pentru
care i-am dedicat următorul catren: Revista te
atrage chiar de la-nceput/ Creații de valoare găsești
în conținut/ C-o grafică aparte și plină de culoare
/E-o perlă a Cetății și-a spiritului floare.
G.N.: Vă mulțumesc!
Restituiri
„A fi un Hopa‑Mitică“
„Etre un Poussah, servir de
bilboquet“
„To be wibble‑wobble / a wobbler /
wobbling John / Tom“

O jucărioară înfăţişând un personaj uman (Mitică) stârneşte

uimirea şi încântarea privitorilor ‑ dintre care unii, cu naivitatea
vârstei sau cu insuficienţa cunoştinţelor, o creditează cu puteri
magice. Aşezat în orice poziţie, un omuleţ ‑ jucărie revine la poziţia
sa normală. Aparenţa faptului neverosimil este însoţită de interjecţia
de îndemn hopa! (hai!, ridică‑te!), alăturată onomasticului de mare
popularitate, Mitică.
Fenomenul nu are nimic supranatural, ci valorifică unele
caracteristici fizice ale corpurilor. Când verticala coborâtă din
centrul de greutate al unui corp cade în interiorul bazei de susţinere,
respectivul corp stă în echilibru.
Orice abatere de la această regulă determină răsturnarea
corpului în căutarea unei manifestări a forţei de reacţiune în interiorul
bazei. „Miraculosul“ Hopa‑Mitică are o masă mică de plumb la capătul
inferior, ceea ce creează poziţia de echilibru stabil numai cu această
parte grea în jos.
În Japonia, o păpuşă
realizată după aceste principii
fizice reprezintă pe primul
patriarh al Şcolii Zen (Dharma,
sec. al VI‑lea), simbolizând
răbdarea şi tenacitatea (prin
Theodor Parapiru meditaţie filozofică, învăţătura
profesor, scriitor
Zen stimulează adepţilor
concentrarea gândirii, solicitând
un antrenament fizic deosebit).
„Hopa‑Mitică“ este
expresia ‑ metaforă pentru
un personaj inepuizabil,
surprinzător, descurcăreţ (în
serie pozitivă), sau stereotip,
lipsit de importanţă (în serie
peiorativă).

septembrie 2022 85
 EXPOZIȚIA MARIUS-GHEORGHE
TEODORESCU ȘI DENNIS
TEODORESCU LA GALERIILE
DE ARTĂ „NICOLAE MANTU”
Comunicarea aceasta periodică, susținută, între cele două Filiale
ale UAPR - Galați și Brăila a devenit o tradiție de peste două decenii.
Ea nu se constituie într-o competiție - lipsită de sens când e vorba
despre artă - ci într-o emulație și o cunoaștere reciprocă, făcută să
lărgească atât orizontul plasticienilor, cât și al publicului.
Pe simezele Galeriei de Artă „N. Mantu” s-a aflat în formă
vizuală, în luna iulie, un dialog între două generații, sau mai simplu
spus, între doi artiști, tată și fiu, două universuri bine definite din
punct de vedere stilistic și ideatic.
Marius Gheorghe Teodorescu – invitat în această expoziție a
lui Dennis Teodorescu - a urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae

Mariana
Tomozei Cocoș
critic de artă, pictor

Marius Teodorescu, Trei muzicanți

86 Axis Libri

Marius Teodorescu, Maternitate
Grigorescu”, a fost student al marelui pictor Marin
Gherasim, a participat la Saloane și expoziții
colective din 1974. Dintre acestea să amintim
Saloanele Moldovei, Saloane Naționale sau Bienala
„Ion Andreescu” de la Buzău. Între 1975-2021,
a avut patru expoziții personale în țară și două
expoziții personale peste hotare, în Franța și în
Italia. Participă la tabere de creație în țară și la o
tabără de creație în Franța; lucrări semnate de el
se află în colecții particulare din România, Franța,
Italia, Suedia și SUA și în Muzeul Brăilei „Carol I”.
Lucrările din expoziția de astăzi ne transportă
într-o lume de legendă, cu personaje deloc
confortabile. Codin ne duce cu gândul la Panait
Istrate. Unul din haiducii/tâlharii a căror faimă
s-a transmis din generație în generație. La fel și
acel Terente care bântuia prin aceste zone în prima
jumătate a secolului trecut. Modul de organizare
compozițional, întreaga concepție a formelor
tinde să ofere privitorului imagini emblematice,
cu personaje ale căror fizionomii și gesturi vorbesc
despre o lume aspră, dar „memorabilă” în același
timp. Artistul preferă compoziții cu multiple
personaje, care ocupă întregul spațiul, impunându-
se astfel privitorului. Domină formele curbe care
concentrează atenția spre centre de interes,
dar dau și o anumită monumentalitate
ansamblului. Cromatic există un dialog cald-
rece într-un contrast bine temperat; acest
contrast cromatic reținut, ca și contururile
sintetice ale formelor, dau expresivitate
ansamblului.
Absolvent al Universității „Spiru
Haret” București, Facultatea de Sociologie-
Psihologie și al Universității „Dunărea
de Jos” Galați, Facultatea de Arte, secția
Pictură, Dennis Teodorescu are o activitate
expozițională susținută. Participă la
numeroase expoziții colective de prestigiu
organizate în Brăila, București, Focșani,
Galați. Dintre acesta amintim: expoziția
„Paradox”, World Trade Center - București
- 2017, expoziția „Rădăcini” - 2019, Muzeul
Brăilei, expoziția „Suntem” - 2020, Galeriile
de Artă Brăila, Salonul Național de Plastică
Mică - 2020, Brăila, Bienala Internațională
„Ion Andreescu” - 2020, Buzău și multe altele.
Suita de lucrări semnate de Dennis
Teodorescu ne oferă un univers total diferit
de acela al tatălui său. Compozițiile acestuia sunt
o inedită combinație între un ambient ce pare a fi
familiar, obișnuit, cel în care ne mișcăm zilnic și un
univers paralel, cel al posibilului nostru imaginar.
Probabil ceva mai mult decât un imaginar obișnuit.
Este un univers poate chiar al subconștientului
care interferează cu banalul cotidian. Uneori
suntem conștienți de această interferență. Alteori
nu. Artistul este cel căruia i se dezvăluie și ni-l
reconstituie pe pânză. Reconstituirea ce rezultă
se traduce din punct de vedere plastic printr-o
conviețuire firească între elementele figurative
și elemente abstracte sau quasi-abstracte. Avem,
astfel, impresia ciudată a unei radiografii ce poate
fi aceea a propriei noastre vieți sub forma ei vizibilă
și invizibilă.
Expoziția celor doi artiști – colegii noștri
din Brăila - are una dintre calitățile imperios
necesare oricărui autentic demers artistic: acela
de a nu reproduce mimetic și plictisitor realitatea
înconjurătoare (așa cum se mai întâmpla uneori să
vedem pe simezele noastre), ci de a sonda trăirile
și imaginarul uman. Pe scurt, expoziția ne oferă o
importantă și rară ocazie să medităm, contemplând
fiecare dintre lucrările din acest ansamblu.
septembrie 2022 87
 Emil Pricopescu
Între tradiție și modernitate

În peisajul artistic al Buzăului (oraşul în care trăieşte) şi al ţării,

Emil Pricopescu este cunoscut ca un sculptor viguros, original, care
a transpus în lemn, piatră, marmură şi metal chipuri ale unor mari
personalităţi ale istoriei şi culturii româneşti, a dat corporalitate unor
idei profunde legate de existenţa şi condiţia umană, a exprimat relaţia
omului cu divinitatea, a întrupat personaje biblice sau plăsmuiri
ale propriei fantezii. Un artist „cu labe de urs şi privire de miel, care
prin lucrările sale profesează o nouă religie, religia faptei constructive
de suflete”, scria despre el, prin 1972, regretatul critic de artă Ion
Frunzetti, făcând desigur aluzie la robusteţea şi marea capacitate de
muncă a cioplitorului (să nu uităm că Brâncuşi considera sculptura ca
fiind cea mai grea dintre activităţile omeneşti), ca şi la expresia blândă
a omului, la privirea lui caldă şi cuceritoare.
Originar din judeţul Galaţi, artistul s-a născut în familia unui
preot, la 18 august 1938, în comuna Cerţeşti, o localitate despre care
istoricul Paul Păltănea scria că
este atestată documentar din
1445. A studiat sculptura mai
întâi la Facultatea de Arte din
Iaşi, apoi la Institutul de Arte
Plastice „Nicolae Grigorescu”
din Bucureşti, absolvind în
1965. Are o bogată activitate
didactică şi pedagogică în
Corneliu Stoica
calitate de profesor la Liceul de
scriitor, critic de artă
Artă „Margareta Sterian” din
Buzău, instituţie pe care a slujit-o
cu devotament între 1968-2004.
Este membru fondator al Filialei
Buzău a UAPR, înfiinţată în 1968,
şi membru al UAPR din acelaşi
an. Între 2002-2006 a îndeplinit
funcţia de preşedinte al Filialei
UAP Buzău, iar în prezent este
Emil Pricopescu vicepreşedinte al acesteia. Şi-a

88 Axis Libri
 Emil Pricopescu, Cuibul Păsării Phoenix, aluminiu
deschis mai multe expoziţii personale la Buzău
(1970), Bacău (1972) şi Bucureşti (2000, 2002, 2003,
2006, 2007, 2014, 2022), unele împreună cu fiica sa
Agatha Pricopescu (artist plastic textil), a participat
la numeroase manifestări cu caracter naţional și
internațional organizate la Piatra Neamţ, Bacău,
Suceava, Bârlad, Bucureşti, Tg. Jiu, Brăila, Focşani,
Chişinău, Oudenaarde (Belgia), Taranto, Roma
(Italia) etc., a luat parte la ediţiile a IV-a şi a XI-a ale
Taberei de sculptură de la Măgura-Buzăului, unde
a realizat lucrările „Homo Faber” (1973) şi „Femina
Faber” (1980). În 1997, a înfiinţat Tabăra Naţională
a Elevilor din Liceele de Artă de la Poiana Pinului,
Buzău, pe care a condus-o până în 2001. A realizat
mai multe lucrări de artă monumentală, printre
care: Monumentul Eroilor din Chiojdu, judeţul
Buzău (1985); Bustul poetului Vasile Voiculescu,
Biblioteca Judeţeană Buzău şi Casa Memorială
„Vasile Voiculescu”, Pârscov, Buzău (1990, 2000);
Monumentul Eroilor, comuna Galbenu, Brăila
(1992); Obeliscul Corneliu Coposu, Râmnicu Sărat
(1999); Bustul lui Alexandru Marghiloman, Liceul
„Alexandru Marghiloman”, Buzău (2000); Bustul
matematicianului Grigore Moisil, Liceul „Grigore
Moisil”, Buzău (2004); Monumentul Eroilor
Emil Pricopescu, Mirabila sămânță
Patriei, Buzău (2003); Busturile primarilor Nicu
Constantinescu şi Stan Săraru, Palatul Comunal,
Buzău (2004); Bustul Mitropolitului Moldovei
Ioan Irineu Mihălcescu, Pătârlagele (2004). A fost
onorat cu importante distincții: Premiul III pentru
sculptură în lemn (MEC, 1997); Ordinul Naţional
pentru Merit în Grad de Cavaler (2000); Premiul
U.A.P. pentru sculptură la Bienala Artelor „Ion
Andreescu”, Buzău (2002); Diplomă de Excelenţă
în cultură, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi
Patrimoniu Cultural Naţional Buzău; Premiul şi
medalia „Sf. Luca” acordate de Fundaţia de Artă „Sf.
Luca” la Concursul Naţional de Pictură, Grafică,
Sculptură şi Artă Decorativă „N.N. Tonitza”, Bârlad
(2005); Titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului
Buzău (2005). Lucrările sale se găsesc în colecţii de
stat şi particulare din România, Belgia, Germania,
Japonia, Polonia.
Emil Pricopescu este cunoscut înainte de
toate ca un redutabil portretist. În spiritul celor mai
bune tradiţii ale sculpturii noastre figurative, el a
realizat portretele unor importante personalităţi
ale istoriei şi culturii româneşti: Burebista, Ştefan
cel Mare şi Sfânt, Ştefan Luchian, Mihai Eminescu,
Mihail Sadoveanu, Vasile Voiculescu, Ştefan
septembrie 2022 89
 omului creator, o celebrare a capacităţii sale de a
făuri bunuri spirituale şi materiale care să reziste
devoraţiunilor timpului şi să înfrunte veacurile.
Nu întâmplător în aceste lucrări întâlnim volume
cu valoare simbolică ce iau forma cilindrului,
sferei, cubului. Mâinile configurate stilizat în partea
superioară semnifică triumful creaţiei, încununarea
rodnică a unei activităţi umane de o deosebită
nobleţe. „Unire”, „Catedrală” şi „Slavă Eroilor”,
au o înfăţişare monolitică şi sunt compuse din
volume rectangulare, care dau lucrărilor măreţie
şi solemnitate. „Îmbrăţişarea întâiului chemat” ne
duce cu gândul la Sf. Andrei, primul pescar chemat
la apostolat de Mântuitorul Iisus Hristos, după cum
„Evlavie cu Sfântul Graal” aminteşte de legenda
conform căreia, după Cina cea de Taină, Iosif din
Arimateea a păstrat potirul de onix din care băuse
Iisus şi a strâns în el puţin din sângele Acestuia
înainte de punerea Sa în mormânt. „Bendis”
întruchipează pe marea divinitate feminină dacică
ce era considerată zeiţa Lunii, a pădurilor, a nopţii
şi chiar zeiţă magiciană, hotărâtoare a destinelor
oamenilor, asemenea Ursitoarelor. „Dragobeţii de
Buzău” evocă sărbătoarea românească de sorginte
Emil Pricopescu, Cuibul Sfântului Duh, populară a îndrăgostiţilor. „Sens selenar” are
piatră, aluminiu
Popescu, George Enescu, Vasile Conta, Mitropolitul
Ioan Irineu Mihălcescu al Moldovei ş.a. Ceea ce
urmăreşte artistul este ca dincolo de asemănarea
fizică să evoce psihologia modelelor, să concentreze
în expresia exterioară a chipului acestora ceva
din trăsăturile care să le lumineze lăuntrul, să le
evidenţieze calităţile morale care i-au caracterizat.
O face printr-un modelaj inteligent, mai cald
sau mai aspru, cu accentuarea unor detalii, prin
armonizarea plinurilor şi golurilor, a suprafeţelor
luminoase şi a celor umbrite. Emil Pricopescu
a realizat, de asemenea, remarcabile lucrări cu
caracter alegoric şi simbolic, a imortalizat în lemn
sau piatră ideea unităţii naţionale, a îngemănării,
a întrepătrunderii, a devenirii, a dat viaţă unor
teme şi motive inspirate din mitologia dacică, din
cea biblică sau din tradiţiile folclorice româneşti
(„Bendis”, „Îmbrăţişarea întâiului chemat”,
„Dragobeţii din Buzău”, „Cuplu”, „Mirabila sămânţă”,
„Femina Faber”, „Sfânta Treime”, „Cuibul Sfântului
Duh”, „Duhul Sfântului Luca”, „Iisus învingător”,
„Catedrală”, „Emanuel”, „Bunul păstor”, „Evlavie cu
Sf. Graal”, „Apostol”, „Rugă”, „Măicuţe rugându-se”,
„Unire”, „Muză”, „Maternitate” etc.). Rode-bosse- Emil Pricopescu, Catedrala,
ul „Homo Faber” este un adevărat omagiu adus marmură

90 Axis Libri
 Emil Pricopescu, Ștefan cel Mare și Sfânt, Emil Pricopescu, Altar,
bronz (40x25x8 cm)
valenţe cosmogonice. „Phoenix” este închipuită unui împătimit cioplitor, a unui profesionist de înaltă
ca o împletire de volume, dezvoltate în partea clasă, cu respect pentru artă şi pentru beneficiarii
superioară, ce dau impresia unei torţe, sculptorul acesteia, care cu uneltele şi harul său s-a dăruit cu
fiind convins că sensul vieţii materiale şi spirituale îl totală generozitate slujirii artei. O operă cu profunde
reprezintă Renaşterea şi că în acest simbol mitologic semnificaţii umane şi filozofice, cu o încărcătură
al păsării care în vechiul Egipt renăştea din propria care exprimă vitalitate, robusteţe, trăire interioară,
cenuşă este inclusă însăşi ideea de continuitate, sensibilitate. O operă care, parafrazând o mărturisire
de ştafetă pe care urmaşii trebuie să o preia şi să a sculptorului, „încorporează în substanţa sa idei, dar
o ducă mai departe. „Mirabila sămânţă” este o care vorbeşte inimii”.
metaforă a misterului germinaţiei telurice ridicată,
ca şi în poezia cu acelaşi titlu a lui Lucian Blaga, la
rangul de germinaţie cosmică. Este o laudă adusă
sevelor pământului, fertilităţii, măruntei seminţe
„ce-nchide în sine supreme puteri”.
Există în sculpturile lui Emil Pricopescu
o permanentă aspiraţie spre claritate, armonie şi
echilibru, un simţ al monumentalului, o preocupare
asiduă pentru construcţia monolitică ce dă senzaţia
de greutate sau, dimpotrivă, de lansare în spaţiu,
un ingenios joc al planurilor şi volumelor, o rigoare
geometrică pe care n-o abandonează niciodată. Sunt
tot atâtea calităţi care dau statuarei sale expresivitate,
forţă emoţională şi capacitatea de a se integra în spaţii
deschise sau în interioare intime. Opera sa este rodul Emil Pricopescu, Semn stelar, metal

septembrie 2022 91
 Pictorul Sterică Bădălan
(remember note de privitor)*

La sfârşitul lunii octombrie 2013, doi artişti plastici gălăţeni au

deschis la galeria „Nicolae Mantu” din Galaţi o expoziţie de pictură şi
sculptură, sub genericul „Un duet autumnal”. Este vorba de pictorul
Sterică Bădălan şi sculptorul Relu Angheluţă, doi talentaţi artişti,
deosebit de valoroşi, ce se completează în mod fericit. Amândoi au
participat la multe tabere de creaţie, saloane naţionale, expoziţii de
grup sau personale, atât în ţară, cât şi în străinătate, unde au obţinut
numeroase premii, însă aici îmi voi focaliza atenţia doar asupra
lucrărilor pictorului Sterică Bădălan din această expoziţie.
Fiecare tablou te îndeamnă, cu originalitatea execuţiei şi
farmecul ei, să revii de mai multe ori cu privirea pentru a-i surprinde
toate faţetele frumuseţii şi profunzimile mesajelor ascunse în formele,
culorile şi alcătuirea lor.1

Năstase Marin
scriitor

Sterică Bădălan, Reflexe

1* Fotografiile tablourilor artistului Sterică Bădălan aparțin criticului de artă
Corneliu Stoica.

92 Axis Libri
 Sterică Bădălan, Triptic - Toamna aurie
Despre pictura lui Sterică Bădălan am mai din tripticul „Octombrie auriu”, armonizat şi
scris. Voi reaminti câteva idei care-i caracterizeză diversificat într-o multitudine de tonuri grave,
stilul inconfundabil: o simbioză fericită, originală, până la cafeniuri roşcate, altele pământii, în jocul
dintre impresionism şi expresionism, un mix de fascinant din diferitele planuri, fie în frunzele
romantism, transpus în vibraţii impresioniste, copacilor, fie în tonalităţile dealurilor, fie în
topite de temperamentul său vulcanic în lava reflexele apelor, adevărate poeme colorate, într-o
fierbinte expresionistă. Sentimentele sale, orchestracţie savant armonizată. În alte tablouri
duioase, nostalgice, sunt încifrate în clocotul său („Octombrie”, „Toamnă în roşu”, „Toamnă târzie”,
temperamental-exploziv. Acest mix transpare pe „Farmecul Deltei”), tonurile de galben şi ocru sunt
pânză în nuanţe şi tonuri coloristice surprinzătoare, cuprinse de vâlvătăile roşului strălucind într-o
care redau vălmăşagul de sentimente din stările sale imensitate de nuanţe, de la roşul aprins, până la
vulcanice. Rezultatul? Peisaje fascinante şi naturi cel întunecat al tăciunilor care mai fumegă. Dar
vii, florale, încântătoare. Cred că acesta este „stilul roşurile incendiare, pictorul le temperează cu
Bădălan” din pictura sa. nuanţele griurilor albastre ale cerului şi apelor (din
La o privire de ansamblu, Sterică Bădălan Dunărea şi bălţile copilăriei).
ne surprinde cu tablourile sale în formate şocante, Ajuns pe această culme artistică, Sterică
novatoare: imagini panoramice, spaţiale, de Bădălan reuşeşte să armonizeze lavele sentimentelor
dimensiuni mari, segmentate în diptic şi triptic, ori sale, topindu-le în nuanţe de linişte, nostalgie,
forme dreptunghiulare, alungite pe orizontală, fie duioşie, reflecţii asupra vieţii trecute. Şi aceste
de dimensiuni mari, fie mai mici, alături de câteva sentimente de linişte se transced pe firul vieţii,
„normale”, în rame dreptunghiulare, sau rombice, în iarna apropiată, din tripticul „Prima zăpadă”,
reuşind să spargă monotonia formelor clasice. „Deltă I”, tripticul „Câmpina iarna”, „Nostalgie”,
Totuşi, fascinaţia tablourilor nu este dată unde albul zăpezii este armonizat cu nuanţele de
doar de imaginile fixate în formele şocante. În bucurie, linişte şi duioşie, pomenite mai sus. Ca un
peisajele copilăriei sale a venit toamna cu o recoltă memento, sentimentele artistului se întorc în timp,
copleşitoare de tonuri şi nuanţe. În acest anotimp al în culorile celor patru anotimpuri, redate în patru
vieţii sale, vălmăşagul
de sentimente
tumultoase se topeşte
în nuanţele mirifice
ale toamnei: veselul
galben curge armonios
prin nuanţele
strălucitoare din
„Toamnă în galben”,
către ocrurile aurii Sterică Bădălan, Anotimpuri - Iarna

septembrie 2022 93
 Sterică Bădălan, Triptic - Prima zăpadă
tablouri sugestive. Dorinţa de viaţă şi optimismul
pomilor înfloriţi, cântate de viori cu note vesele
de alb, din tabloul „Primăvara”, se revarsă în şuvoi
de bucurie şi extaz tineresc. Iar în tabloul „Vara”,
tonalităţile de verde şi albastru, susţinute de ocruri
aurii, strălucitoare, redau plenitudinea împlinirilor.
Împliniri care „ard” la cote maxime prin culorile
bogate în nuanţe de roşu, din tabloul „Toamna”. Şi
iarăşi revine albul cu neliniştile zăpezii, din tabloul
„Iarna”, încheind reflexiv ciclul Vieţii. Locul acestor
patru tablouri trebuie să fie numai într-un muzeu
de artă vizuală, ca să încânte privirile mulţimilor de
privitori.
Spaţiul nu-mi permite să aprofundez
„cântecele” tonalităţilor de culoare din fiecare
tablou şi, cu mult regret, trebuie să „ies” din
expoziţie. Nu mai înainte de a mă opri puţin
la fermecătoarele „nostalgii” ale pictorului din
„Buchetele” sale rombice,
susţinute de fonduri
nuanţate cu griuri
colorate, de la tristul
albăstrui închis, până la
duiosul şi gingaşul auriu
strălucitor. Câtă bogăţie
semantică în aceste
buchete de sentimente,
94 Axis Libri
transferate florilor! Şi, pour la bon bouche, cele
două peisaje de nostalgii din vara şi iarna vieţii
(„Nostalgii” I şi II). Aici pictura culorilor, are
vibraţia inefabilă ale unei gingaşe acuarele. Tonurile
şi nuanţele de rece şi cald, „tremură” în atingeri
mângâietoare când se întrepătrund, topindu-se
unele în celelalte. Aici, Sterică Bădălan s-a întrecut
pe sine, atingând fascinaţia acuarelelor maestrului
Constantin Găvenea, unde culorile au nuanţe
străvezii, contopite în imagini ireale. Ferice de cel
care va cumpăra aceste două tablouri!
Am lăsat la urmă tabloul „Ceaţă la mal”,
care m-a fermecat cu realizarea sa în registre cu
tonalităţi grave de griuri închise, armonizate cu
luciri de griuri deschise, stranie reuşită a redării
atmosferei cu ceaţă, pe timp de iarnă. O tematică în
care şi-a încercat cu succes măiestria, realizând un
tablou de excepţie.
Sterică Bădălan, Câmpina I
 Albumul de artă
Silviu Catargiu

Grație generozității și grijii creștinești față de semeni, a

respectului pentru valorile culturii de la Dunărea de Jos, criticul și
istoricul de artă Corneliu Stoica oferă iubitorilor de frumos albumul
de artă „Silviu Catargiu” (Editura „Axis Libri”, Galați, 2022), pentru
a slăvi memoria unei flori de Bucovina, răsădită în Țara de Jos a
Moldovei, aici, la Galați.
Nimic mai frumos și mai jertfelnic pentru domnul profesor
Stoica decât truda pentru înveșnicirea unui nume și a unei opere,
dacă mai era cazul, fiindcă de la început făcutu-și-au soclu și punte, și
numele artistului, și opera.
Un destin artistic binecuvântat.
În ceea ce privește existența sculptorului, se constată că e
marcată de trei puncte necoliniare: Capu Codrului, județul Suceava
– punctul sosirii în lume, al copilăriei și adolescenței; Cluj-Napoca –
punctul formării și deprinderii măiestriei artistice; Galați – punctul
afirmării și al realizării operei sculpturale, al împlinirii ca om, precum
și al plecării din lumea pământeană la Tatăl Ceresc.
În ceea ce privește creația sa artistică, ea este strâns legată de
aceleași puncte enunțate mai sus, necoliniare în realitate, dar care
construiesc o coliniaritate ce configurează linia pe care a evoluat
demersul său artistic. În primul rând, este născut acolo, în ținutul
Sucevei, sub semnul unui vis pe care-l conștientizează pentru că e
cel „pe care l-au prins strămoșii, întreg, în arcuirile Voronețului”,
mereu nădăjduind că dalta sa „va scoate din inima pietrei o fărâmă”
Stan M. Andrei din acel vis. În al doilea rând, este produsul pedagogic și didactic
scriitor
al marelui artist Romulus Ladea, profesorul de la Institutul de Arte
Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, pentru care e mândru,
cuvintele acestuia fiind vii în memoria sa și invocate atât în timpul
lucrului, cât și în convorbirile cu alte persoane pe considerentul că
îi îndreaptă ușor linia evoluției sale spre zenit. Iar în al treilea rând,
Galațiul i-a oferit șansa creației, dăruindu-i elementele sculpturale
și metaforele discursului său plastic și dându-i posibilitatea plasării
sculpturilor sale în zonele din oraș favorabile privirii, citirii și
înțelegerii mesajului. Un destin împlinit, vedeți-i linia, este dreaptă
și ascensională.

septembrie 2022 95
 Ceea ce impresionează la autorul albumului
este munca neobosită de cercetare, de aflare a
posesorilor de lucrări marca Silviu Catargiu, de
a procura imagini ale acestora, de a le fișa, de a le
analiza și interpreta. Ani de zile pus pe căutat și
adunat. Și câte i-au scăpat, fiind prea mare suprafața
răspândirii sculpturilor sale de interior și neștiut
catalogul colecționarilor săi.
Bucurându-mă de prietenia artistului și
fiind un frecvent vizitator al atelierului său, chiar
l-am întrebat odată pe domnul Catargiu dacă
are o evidență a lucrărilor vândute, cu numele
cumpărătorului, fiindcă observasem că în realitate
cerea foarte puțin, se bucura de euforia „căutătorilor
de frumosul artistic”. „Opera, îmi răspunse, trebuie
să circule, nu să stea la mine în atelier. Atunci mă
supăr, înseamnă că n-are
căutare. Înseamnă că am
muncit degeaba. O dau și
pe degeaba, numai să știu
că acela care o primește
chiar o prețuiește”.
Cu toate acestea,
albumul cuprinde 132
de reproduceri după
sculpturile celui care dă
substanța volumului de
artă, punând în valoare
toate genurile sculpturale
abordate de artist: lucrări
de artă monumentală
(„Geneză”, „Pasărea apelor”,
„Chemarea zborului”,„In memoriam”, „Icar”), busturi
monumentale („Poetul Vasile Alecsandri”, „Pictorul
Gheorghe Petrașcu), ronde-bosse-uri de interior,
basoreliefuri, reliefuri, lucrări de metaloplastie etc.
Este evidențiat și evantaiul materialelor folosite de
sculptor: lemnul, marmura, piatra naturală, piatra
artificială, bronzul, inoxul, metalul, ghipsul patinat,
arama.
Tematica operei catargiene este surprinsă de
critic în mod pertinent, cu exemplificări de lucrări
și înfățișată într-un mod comprehensibil cititorilor
acestui album. Analizele făcute principalelor lucrări
constituie ghiduri în pătrunderea și parcurgerea
universului creației artistului, în cunoașterea
fenomenului artistic numit sculptură, în sublinierea
legăturii dintre natură, informațiile de sorginte
populară sau mitologică și arta plastică. Corneliu
Stoica aduce substanțiale clarificări în orientarea
artistului spre esențializarea și intelectualizarea
96 Axis Libri
simbolurilor utilizate și vădit întrebuințate în vederea
articulării artei sale cu spiritul marilor înaintași
români: Constantin Brâncuși, Ovidiu Maitec, George
Apostu, Nicăpetre, Napoleon Tiron etc.
Albumul este alcătuit cu responsabilitatea
specialistului în domeniu (Studiu critic, Foto-
memorial, Antologie critică, Bibliografie, Rezumate în
limbile franceză și engleză, Reproduceri), prezentând
informații din viața și creația artistului, punând
accentul pe valoarea și contribuția acestuia la
dezvoltarea artelor plastice din partea de est a țării,
îmbogățirea patrimoniului cultural-artistic din ținutul
Dunării de Jos și nu numai, pe activitatea desfășurată
mai mult de 30 de ani ca profesor de Educație Plastică.
Apariția acestui album de artă prilejuiește o
adevărată sărbătoare. Păcat că artistul nu este cu noi,
nu se mai poate bucura
de arta sa și, mai ales, nu
este alături de Corneliu
Stoica pentru a-i prezenta,
în felul său simplu,
cum îl știm din vremea
când era președintele
Filialei Galați a UAPR,
mulțumirile pentru
osârdia și onoarea de a-i
strânge între copertele
unei cărți imaginile a 132
de lucrări, cele mai multe
provenite din colecții
private, restituindu-le spre
cunoaștere celor însetați
de artă. Și nicidecum nu i-ar fi lipsit un pahar de vin.
Acum însă, artistul este la ora tăcerii, sculpturile sunt
singurele care predau non-stop lecțiile despre frumos.
Sunt sigur că cine le vede înfruntând singure timpul,
se apleacă pentru a desluși poveștile lor îmbrăcate în
haina metaforei, alegoriei sau simbolului, gândind
poate chiar și pentru o clipă și la cel care le-a zămislit.
Silviu Catargiu nu și-a deschis nicio expoziție
personală în timpul vieții, dar a participat la toate
Saloanele Filialei locale și la numeroase manifestări
de profil cu caracter național și internațional. Așa
cum sunt prezentate imaginile lucrărilor sale în
paginile albumului ce-i este consacrat (format 20 x
22 cm, policromie, hârtie cretată lucioasă), putem
spune că acesta constituie în esența lui o adevărată
retrospectivă în miniatură. Slavă celui care în fiecare
sculptură și-a lăsat o părticică a sufletului său și
sincere felicitări Editurii „Axis Libri” și autorului,
finanțator în același timp!
veniment

Conferința Națională a
Asociației Bibiotecarilor
din România
ediția a XXXII-a, Suceava, 2022

Cea de-a XXXII-a Conferință Națională a Asociației

Bibliotecarilor din România (ABR) s-a desfășurat anul acesta, în
format hibrid, la Suceava, în perioada 31 august – 2 septembrie, având
tema „Biblioteca – spațiu al informării, cercetării și inovării”. Gazda
manifestării științifice a fost Biblioteca Universității „Ștefan cel Mare”
din Suceava, evenimentul fiind organizat de Asociația Bibliotecarilor
din România în colaborare cu Universitatea „Ștefan cel Mare” și cu
sprijinul multor instituții, asociații și firme din județul Suceava și
din țară. Din partea Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” a participat o
delegație formată din cinci bibliotecari membri ai ABR (Bălan Dorina,
Căluian Catrina, Georgescu Anca Ionica și Bute Mihaela cu participare
fizică și Buruiană Letiția cu participare on-line). Conferința a avut și
un caracter internațional, dat de prezența specialiștilor din Republica
Moldova, Ucraina, Ungaria, Croația, Cehia, Spania.
Primele două zile au fost dedicate deschiderii festive a conferinței,
prezentărilor în plen și activităților pe secțiuni profesionale și

septembrie 2022 97
 veniment
Bibliotecarii gălățeni au
participat activ la activitățile
secțiunilor și diviziunilor astfel:
• Bălan Dorina a moderat
Diviziunea Biblioteci publice și
Secțiunea Biblioteca și societatea și
a susținut un discurs pe tema noilor
servicii ale bibliotecilor contemporane
oferite utilizatorilor;
• Căluian Catrina a moderat
Secțiunea Catalogare, clasificare,
indexare și Secțiunea Statistică
și evaluare și a susținut lucrările:
BIBFRAME – standardul bibliografic
în era digitală? și Publicații periodice –
părți componente;
diviziuni, iar în a treia zi au fost organizate vizite și • Georgescu Anca Ionica a susținut lucrarea:
excursii documentare în interiorul și împrejurimile Contul meu de utilizator în catalogul on-line al
orașului Suceava. Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” – tutoriale utile”;
Deschiderea conferinței a debutat cu • Buruiană Letiția a susținut lucrarea: Marca
cuvintele de salut din partea președintelui Asociației Europeană a Patrimoniului: elemente comune de
Bibliotecarilor din România, dr. Adriana Szekely, a referință în promovarea valorilor europene
reprezentanților oficiali, organizatorilor și instituțiilor Conferința ABR din acest an a fost un succes
patenere. Au urmat prezentările în plen și lansarea atât pentru organizatori, cât și pentru participanți
unei noi ediții a Tratatului de biblioteconomie până întrucât a fost atins obiectivul general al manifestării
la ora 15,30 când au început întâlnirile a cinci secțiuni științifice, și anume, acela de a contribui la
profesionale (Achiziția și dezvoltarea colecțiilor, dezvoltarea și consolidarea pregătirii profesionale a
Statistică și evaluare, Comunicarea documentelor și bibliotecarilor și tuturor specialiștilor din domeniul
împrumutul interbibliotecar, Educație și formare și științelor informării și documentării.
Periodice) desfășurate până la ora 20,00. Lucrările în
plen au continuat și în prima parte a celei de-a doua zi
a conferinței, urmate de activitățile altor cinci secțiuni
profesionale (Carte veche, conservare, restaurare,
Catalogare, clasificare, indexare, Cultura informației,
Biblioteca și societatea, Tehnici pedagogice în
bibliotecile școlare și CDI) și a celor trei diviziuni
(Biblioteci universitare și specializate, Biblioteci
publice și Biblioteci școlare). Tot în această zi a avut
loc și Adunarea Generală a ABR la care au participat
membrii asociației și unde au fost prezentate
rapoartele Consiliului Director, a trezorierului și
Comisiei de cenzori și a avut loc ceremonia de
decernare a premiilor și distincțiilor ABR. În cadrul
acestei ceremonii, un membru al Filialei Galați a
ABR - Anca Ionica Georgescu - a primit Premiul
„V.A. Urechia” pentru activitatea desfășurată în anul
2021 în slujba profesiei de bibliotecar, pentru implicare
în susținerea intereselor Asociației Bibliotecarilor din
România, precum și pentru contribuția științifică și
promovarea imaginii bibliotecilor publice din cadrul
sistemului național de biblioteci. Filiala Galați a ABR

98 Axis Libri
In memoriam
O FLOARE ÎN GRĂDINA RAIULUI
Cu tristețe, aflăm că ne-a părăsit încă un confrate scriitor,
DAN PLĂEȘU. De ce așa de repede? Posibil, „gândul să fi obosit
din cauza drumului lung făcut între cele două lumi”, așa cum se
exprima unul dintre personajele sale... într-o proză recentă!
Acum, în aceste clipe îndoliate, toți cei care l-am prețuit
și îi cunoaștem opera literară, ne dorim ca sufletul său care se
înalță în Împărăția Cerurilor, întru nemurire, să ajungă o Floare
în Grădina Raiului.
Să recunoaștem, Dan Plăeșu este cunoscut, deopotrivă,
ca jurnalist și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, dar și
ca scriitor și membru al Uniunii Scriitorilor (1994).
Imediat după absolvirea Facultăţii de Litere din Bucureşti,
Dan Plăeşu şi-a făcut ucenicia la două cotidiene judeţene:
„Libertatea” (Brăila) şi „Viaţa liberă” (Galați), ca secretar general
de redacţie. Repartizat la departamentul „social” al ziarului „Viaţa
nouă”, va cunoaşte foarte repede pulsul vieţii, confruntându-se cu
realităţi diverse din zona de la Dunărea de Jos.
Printr-o implicare nedisimulată, după
modelul înaintașului Tudor Arghezi, tânărul
jurnalist va divulga morbiditatea socialului
în vârf de ţepuşă, nu rareori, veninoasă.
Cureluşa verbalului său, ca orice cureluşă, nu
va deveni cnut rusesc, dar, oricum, o cureluşă
confecţionată dintr-o piele ce s-a dorit pe
măsura maeştrilor săi...
Debutul său jurnalistic va fi de bun
augur, cu articolul „Grădinile de vară ale
oraşului îşi aşteaptă oaspeţii” („Viața nouă”,
Galați/26.04.1966).
Dan Plăeşu va demonstra că
„societatea este organizată pentru viaţa în
vileag”, că „vileagul este însăşi realitatea”, fie ea comună, ascunsă
sau imaginară, iar prin investigaţie şi subtilă cercetare, ea poate
deveni „obiect de cercetare”.
Aceasta şi-a dorit, şi aceasta a reuşit, astfel încât textele sale
să devină un „receptacul al adevărului” (Alexandru Dragomir).
Deși a debutat ca poet, vom remarca, cu surprindere, că,
brusc, scriitorul renunță la tonalitățile lirice, în favoarea prozei
și a dramaturgiei – cu vibrante succese, pe scenele din Brăila,
Galați, București etc.
Concomitent, Dan Plăeșu își va exersa condeiul și în
„note de călătorie”, „note de lector”, cronici de film, ba chiar și ca
epigramist și fabulist.
În tabletele, foiletoanele, romanele, schițele sale, autorul
picură umor și ironie din belșug. Un umor trist, abătut, distanțat
de ceea ce furtunile acestui timp ne-mpresoară. Într-adevăr,
mult, mult prea multă tristețe străbate-n universul naratologic
imaginat.
De la primul său roman, Veghea (1985) și până la
Adevărul despre Adam (2013) și miniromanele „insolite” din
Răspântiile (2017) și Garsoniera lu’ Ăl Bătrân (2021), Dan
Plăeșu demonstrează că este un neîntrecut moralist.
Tonalitățile auctoriale pulsează în liniară solemnitate,
dominând goliciunea și pustietatea singurătății. La hotarul dintre
cele două tărâmuri, tăcerea refuză odihna, liniștea și împăcarea.
Regulile etice pe care le promovează prozatorul Dan
Plăeșu sunt împlantate în universuri epice, la granița dintre real
și ireal. Trufia, minciuna, duplicitatea, falsitatea etc… (într-un
cuvânt, răul universal) sunt evidențiate fără putința de a le și
frânge. Câtă dreptate are Nicolás Gómez Dávila: „Principiile sunt
punți peste revărsările neașteptate ale unei vieți”!
În concepția sa, ființa umană este frământată de un
ocean de îndoieli. Cuvântul se frânge, este neliniștit și își pune
întrebări despre viață, cuplu, fidelitate, dăruire familială etc.
Remarcăm prozatorului un stil care-l definește, printr-o abordare
naratologică care descinde într-un spațiu transcendent, ascuțind
toate simțurile noastre. Desprinderea de real urmărește un scop
bine definit.
Când tăcerea se-nfrățește cu
singurătatea, cuvântul are puterea să
străpungă timpul și locul desfășurării
acțiunii: „Vocea mă surprinse, privii în
jur, eram singur” (Reîntâlnire cu actorul
Mișu).
Gânduri „verzi-albăstrii”, multă
tristețe și nostalgie tresaltă, întru
conștientizare, în proza ultimilor săi ani.
Posibil, fine avertismente către noi, cititorii
lui fideli!
Pe 25 noiembrie, anul acesta,
jurnalistul și prozatorul Dan Plăeșu și-ar
fi sărbătorit 81 de ani, frumoși, și demn,
așa cum i-a fost și viața. A fost un caracter
integru, un intelectual stilat, un vertical. A trăit demn și la
distanță de tumultul zgomotos și intoxicat de fake news-uri.
A fost chemat la Ceruri, vineri, 19 august 2022. Cei care
i-au fost aproape, îi vom simți, fizic, lipsa, dar, avem încredințare,
el rămâne printre noi, mai ales, prin opera sa, care va trăi o nouă
viață.
Și tot scriitorul ne mângâie amintirea, în miniromanul
Garsoniera lu’ Ăl Bătrân (2021), repetând, pentru noi, în șoaptă:
„Atunci când noi, oamenii, murim, sufletele noastre devin niște
fluturași cu aripi ca petalele de flori”.
Și zboară, și zboară, până la fiecare dintre noi, cu
rugămintea de a nu-l uita... și mai presus de orice... cu invitația
de a-i lectura opera.
Filiala Sud-Est a Uniunii Scriitorilor din România (cu
centrul la Galați) are o nobilă misie – de a-i promova opera
printr-o ediție integrală.
Proza epică a lui Dan Plăeșu se cuvine cunoscută.
Drum spre lumină, Om Bun!
Livia Ciupercă, U.Z.P.R.
Iași, 20 august 2022
septembrie 2022 99
 Axis Libri RedacŢia
Director Corina Emanuela Dobre
Redactor-șef Dorina Bălan
Redactor-șef adjunct Adi George Secară
Secretar de redacție Catrina Căluian
Redactori Ioana-Monica Chicu
Camelia Toporaș
Camelia Bejenaru
Cătălina Popa
Machetare Sorina Radu
Fondator Zanfir Ilie

Colaboratori
Arte plastice Corneliu Stoica
Mariana Tomozei Cocoş
Film Bogdan Silion
Teatru, muzică şi dans Nona Rapotan
Victor Cilincă
Proză şi reportaj literar Tudor Neacşu
Cezar Amariei
Poezie Leonard Matei
Ion Zimbru
Alina Neculachi
Cronică literară Dimitrie Anghel
Dan Plăeșu
Romeo Aurelian Ilie
Andrei Velea
Interviu, istorie Ghiță Nazare
Radu Moțoc
Studii și cercetări Eugen Holban
Maria Stanciu
Epigrame Vasile Manole
Ioan Fărcășanu

Revista Axis Libri este membră ARPE (Asociația Revistelor, Publicațiilor şi

Editurilor).

Ilustrația revistei a fost realizată cu fotocopii după documente din colecțiile Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”,
precum și din arhivele personale ale autorilor articolelor. Responsabilitatea asupra conținutului opiniilor
exprimate în articole revine în exclusivitate semnatarilor acestora.

Consiliul Județean Galați

BibliotecA JudeţeanĂ „V.A. Urechia”
Adresa: Galaţi, str. Mihai Bravu, nr. 16
Tel: 0236/411037, Fax: 0236/311060
E-mail: axislibri@gmail.com
Web: http://www.bvau.ro/axislibri/
ISSN: 2734-4924
ISSN-L: 1844-9603
 ^ ^ ^
Palatul Comisiei Europene a Dunarii
Marca Patrimoniului European
Ioan Farcasanu ,
- 85 de ani de la naștere -
Eleganta construcție cu două etaje, clădire istorică, monument de arhitectură în stil
neoclasic, din strada Mihai Bravu, nr. 16, a fost prima clădire a unei instituții internaționale
din România - Comisia Europeană a Dunării (CED).
Inițiativa construirii Palatului Comisiei Europene a Dunării începe în anul 1884, epigramist, economist
când generalul Pencovici, delegatul României pentru CED, solicită un teren de la Consiliul n. 8 iul. 1937, localitatea Urecheni, județul Neamț
Comunal pentru a-l achiziționa la un preț avantajos. Deși se aprobă cererea, în sedința
Consiliului din 31 ianuarie 1884 și i se atribuie un teren pe strada Domnească, membrii CED
achiziționează un teren, mai târziu, pentru ridicarea Palatului CED, în strada Mihai Bravu,
în ideea de a-l folosi și ca „hotel administrativ pentru membrii Comisiei.”1 Studii:
Necesitatea unei construcții pentru CED era evidentă, deoarece Comisia și-a stabilit Ioan Fărcășanu a frecventat cursurile Școlii Medii Nr. 1 din Tg-Neamț,
sediul la Galați, ca urmare a Congresului de Pace de la Paris din 18562, care a hotărât ulterior transformată în Liceul „Ștefan cel Mare” (1951-1954), apoi ale unei școli
reglementarea regimului navigației pe Dunăre.
postliceale, din cadrul Liceului Economic și Drept Administrativ Galați; în
În data de 22 martie 1893, Artur Rafauf, consul și delegat al Germaniei și membru al
Comitetului Executiv CED, cumpără un teren în valoare de 28.000 lei de la N.V. Theodoru3 perioada 1955-1960, a fost student al Academiei de Studii Economice din
pentru construcția Palatului. Suma investită de CED pentru construcție se ridica la 231.000 București, Facultatea de Economia Industriei, Construcțiilor și Transporturilor.
de franci4.
Data finalizării construcției Palatului CED este controversată, unele surse afirmând
că s-a realizat în 18935, ceea ce ar fi fost practic imposibil, având în vedere data achizitionării Activitate profesională:
terenului. Ceea ce se găsește menționat în documentele de arhivă este faptul că Palatul a fost În anul 1961, s-a stabilit în Galați. Timp de peste 30 de ani, a lucrat în
definitiv construit, cu toate dependințele, în anul 1896, recepția lucrării realizându-se în data
administrația publică, în domeniul protecției sociale, la unități subordonate
de 29 aprilie a aceluiași an, în prezența lui Karl Kuhl – inginerul șef (pe atunci) al CED6. Aici
funcționau Secretariatul General, arhiva, biblioteca şi se ţineau şedinţele plenare. Ministerului Muncii și Protecției Sociale, îndeplinind funcții de inspector, șef
În timpul Primului Război Mondial, „sediul CED din Galati va fi bombardat de birou, șef serviciu și inspector-șef.
inamici, la 10 octombrie 1917 distrugându-se biblioteca și arhiva Comisiunii”.7 Au mai Ioan Fărcășanu este cunoscut publicului amator de umor de bună calitate,
rămas în picioare patru pereţi exteriori şi câţiva pereţi interiori puternic avariaţi. Suma la datorită epigramelor create timp de aproape 50 de ani. În 1977, publică primele sale
care se ridicau pagubele, conform raportului întocmit de inginerul rezident al CED, E.
epigrame, în revistele din București: Urzica, Perpetuum Comic, Epigrama, apoi
Magnussen, era de 1.816.910 franci aur, la care se adăuga suma de 33.095 de lei, sumă
cheltuită pentru a se putea repara instalaţiile şi pentru a putea realiza alte lucrări din din țară, precum: A.G. pe rime (Pitești), Acuș (Sibiu) și locale, respectiv: Axis
indispensabile8. Libri, Boema, Weekend Magazin, Armonii de toamnă.
Proiectul reconstrucției de la temelie a Palatului CED s-a realizat de către Societatea În anul 2002, a fost inclus în antologia de epigrame Epigramiști români
Română de Întreprinderi din Bucureşti, prin delegatul său la Galaţi, Teissier, între 23 iunie contemporani 1970-2001: mic dicționar antologie, editată sub egida Uniunii
1922-mai 19239. Astfel, Palatul CED va fi proiectat cu 2 (două) etaje, subsol şi mansardă.
Recepția provizorie a Palatului va avea loc la data de 13 noiembrie 1923, în prezenţa Epigramiștilor din România.
lui M. Manea, arhitect, reprezentant al CED şi M. Vincent, director al Societăţii Române de Debutul în volum al lui Ioan Fărcășanu s-a produs relativ târziu, în anul
Întreprinderi din Bucureşti. 2010, cu 101 epigrame, reluate în 2014, într-o ediție revăzută și completată, după
Din păcate, prin Acordul de la Belgrad din 1948, Rusia a desființat Comisia care au urmat: Contraste sub cupola albastră – un volum de catrene și epigrame
Europeană și a îndepărtat potențialii rivali (Marea Britanie, Statele Unite, Franţa).
(2015), Omul și societatea de... umor (2018), Armonia cuvintelor (2020) și
După desființarea Comisiei Europene a Dunării, această clădire a fost repartizată, în
anul 1968, Bibliotecii „V.A. Urechia”, loc în care funcționează și astăzi. Neînțelegeri în familie – o antologie de epigrame (2021).
Ioan Fărcășanu face parte din grupul așilor epigramei, mereu prezent la
Note: manifestările culturale organizate de Biblioteca Județeană V.A. Urechia, sub egida
1
DJANG. Fond Comisia Europeană a Dunării. Protocoale. Dosar 32/1892-1893, f. 171.
2
Bodea, Valentin. Monumente istorice și de arhitectură din orașul Galați. Galați: Pax Aura Mundi, brandului cultural Axis Libri, respectiv salonul literar sau târgul de carte, ambele
2009, p. 68. purtând același nume.
3
Biblioteca „V.A. Urechia” Galați, Dosar nr. 1421/2001, p. 57.
4
DJANG. Fond Comisia Europeană a Dunării. Protocoale. Dosar 32/1892-1893, f. 171. Este membru al Cenaclului Literar Verva din Galați și al Uniunii
5
Munteanu, I.G. Comisia Europeană a Dunărei. Galați: Editura Institutului de Arte Grafice Epigramiștilor din România.
„Munca”, 1937, p. 7.
6
DJANG. Fond Comisia Europeană a Dunării. Protocoale. Dosar 34/1896-1897, f. 72.
7
Gruia, Ion. Dunărea și tratatele ei internaționale. În: Steaua Dobrogei, nr, 2, 1999, p. 4.
8
Galaţii de altădată: Palatul Comisiei Europene a Dunării (azi Biblioteca „V.A. Urechia”.
Disponibil la: http://www.galatiidealtadata.volte.ro/2010/11/palatul-comisiei-europene-dunarii-azi.html.
Data consultării: 20180306
9
DJANG. Fond Comisia Europeană a Dunării. Secretariatul General. Dosar 149/1922, f. 5.
Ioana Chicu, bibliotecar,
Redactorul-șef al revistei Axis Libri Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galaţi
 31 0 de ani
de existentă
‚
Biblioteca
„V.A. URECHIA”

I
Județeană

AX S
REVISTĂ CULTURALĂ
TRIMESTRIALĂ
editată de Biblioteca Judeţeană
„V.A. Urechia“ Galaţi,
instituţie patronată de

L IBRI
Consiliul Judeţean Galaţi

IOAN FĂRCĂŞANU

ISSN: 2734-4924
ISSN-L: 1844-9603
Anul XV,
Nr. 56,
septembrie 2022