Conversaţii cu...

MIRCEA MUTHU

Texte de

Dosar
MIRELA NAGÂŢ, SALAMON ANDRÁS,
VLADIMIR TISMĂNEANU,
NICOLAE TURCAN, ION BUZAŞI
DELIU PETROIU către I. NEGOIŢESCU (II)
Tezaurul României de la Moscova
şi relaţiile româno-ruse Prelipceanu, un mare poet de viziune
de CRISTIAN VASILE de ION BOGDAN LEFTER

anul XXXIII, nr. 8 De-ale culturii,

2 lei
(387) cu bolile noastre cu tot
Poeme de de MARTA PETREU
RADU GĂVAN, FEKETE VINCE 2022

9 771220 312105 08

C de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu“
A (din anul 1975). A fost membră a Uniunii Scriitorilor din Ro-
F A publicat volumul Printre cărţi şi manuscrise, Editura Mu-
É morală practică; Mihai Eminescu, Opere (în colaborare), vol.
A P O S T R O F
• În 8 iulie, a avut loc, la Alba Iulia, în Muzeul Principia din Ce-
tate, Gala Poeziei Române Contemporane. Cu alte cuvinte, o nouă
„Listă a lui Manolescu“, preºedintele U.S.R. moderînd, precum în
alþi ani, această sărbătoare literară. Prezentaþi de Răzvan Voncu ºi
Cristian Pătrăºconiu, au citit: Adrian Alui Gheorghe, Markó Béla,
Ana Blandiana, Hanna Bota, Gabriel Chifu, Vasile Dan, Nichita
Danilov, Horia Gârbea, Ioan Moldovan, Ioan T. Morar, Ion
Mureºan, Aurel Pantea, Marta Petreu, Ioan Es. Pop, Nicolae Pre-
lipceanu, Liviu Ioan Stoiciu. Momentele muzicale au fost susþinute
de violonistul Dan Liviu Cernat ºi pianistul Cristian Alexievici. Ca
mereu la Alba Iulia, spectacolul literar ºi muzical a fost urmărit de
un public numeros ºi atent. Organizatorul evenimentului a fost dl
Cornel Nistea, preºedintele Filialei Alba-Hunedoara. (E.F.)
• Gala Poeziei Române Contemporane, Alba Iulia, iulie 2022.
*
• Muzeul de Artă Cluj-Napoca a organizat în perioada 29 iunie-17
iulie 2022 expoziþia personală de pictură Lumea care trece – Múló
Világ (pictură) cu lucrări selectate din creaþia artistului Katona
György, in memoriam. Vernisajul expoziþiei a avut loc la 29 iunie
2022 în sălile de Expoziþii Temporare ale Muzeului de Artă
Cluj-Napoca, în prezenþa familiei artistului. Din partea muzeului,
au fost gazde domnii Lucian Nastasă-Kovacs, managerul instituþi-
ei ºi Florin Gherasim, muzeograf, curatorul expoziþiei.
În atenţia colaboratorilor
Textele pentru revista noastră pot fi trimise
pe adresa de e-mail <revista.apostrof@gmail.com>.
În respectul limbii române pe care o slujim,
luăm în considerare pentru publicare numai
texte scrise cu diacritice. Pentru orice întrebări,
vă rugăm să folosiţi numai e-mail-ul de mai sus.
2 • APOSTROF
In memoriam
Simona Cioculescu
U NIUNEA SCRIITORILOR din România
anunþă cu profundă tristeþe încetarea
din viaþă a traducătoarei Simona Cioculescu
(17 aprilie 1944, Dobreni, Giurgiu – 7 iulie
2022, Bucureºti).
Simona Cioculescu a absolvit Faculta-
tea de Filologie a Universităþii Bucureşti în
1966. A fost cercetător ºtiinþific la Institutul
din Bucureşti (1966–1975) şi la Muzeul Literaturii Române
mânia din 1993. În câteva mandate, membră în Consiliul Uni-
unii Scriitorilor.
zeul Literaturii Române, 2005. A îngrijit următoarele ediþii:
Ion Minulescu, Cetiţi-le noaptea; Tudor Arghezi, Manual de
XI–XVI; Lucian Blaga – Domniţa Gherghinescu-Vania, Dom-
niţa nebănuitelor trepte; Din călătoriile lui Don Miguel (Cores-
pondenţă Ion Barbu – Al. Rosetti); Mihai Eminescu – Vero-
nica Micle, Când te-am văzut, Verena… (scrisori de dragoste);
Vasile Voiculescu, Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare;
Şerban Cioculescu, Tudor Arghezi, Colecţia „Manuscriptum“.
A realizat traduceri din Ladislav Fuks, V.P. Borovicka, Eugène
Ionesco, Georges Simenon, Ghislain de Diesbach, Milan Kun-
dera.
Premiul Uniunii Scriitorilor, 1996, pentru ediţia critică
Lucian Blaga – Domniţa Gherghinescu Vania, Medalia jubili-
ară M. Eminescu, precum ºi Premiul pentru Istorie Literară al
Societăţii Scriitorilor Târgovişteni pentru volumul Medalioane
franceze al lui Şerban Cioculescu.
Prin dispariþia Simonei Cioculescu, literatura noastră ºi lu-
mea literară românească suferă o dureroasă pierdere.

*
• Galeria de artă a Institutului Cultural Român din Madrid
găzduieºte o expoziþie de pictură a lui Flavius Lucăcel. De altfel,
este a doua expoziþie a pictorului deschisă în Spania în această
vară, ocazie cu care artistul clujean atît de atipic – aşa cum am mai
scris în revista noastră, el pictează peisaje săteşti filtrate prin nos-
talgie, şi anume: pe ţesături ţărăneşti, încadrîndu-şi tablourile în
rame de ferestre de lemn, de la vechi case ori clădiri – a fost desco-
perit de critici de artă spanioli, precum Calderón de Jesús, Carlos
d’Ors. Expoziþia este deschisă pînă în 12 august. (L.F.)
• Lucrare de Flavius Lucăcel.

Unica responsabilitate a revistei APOSTROF
este de a găzdui opiniile, oricît de diverse, ale colaboratorilor.
Responsabilitatea pentru conţinutul fiecărui text
îi aparţine, în exclusivitate, autorului.
APOSTROF
În atenţia autorilor
Vă rugăm să trimiteţi orice fel de tipărituri numai
ca scrisoare (nu colete poştale) şi numai pe adresa:
Revista Apostrof
C.P. 1095, Of. P. 1 Cluj; Cluj-Napoca

De-ale culturii,
cu bolile noastre cu tot
C EL MAI FRAPANT fenomen cultural din
România pare a fi, în acest moment,
impunerea, generalizarea, dominaþia „ro-
mglezei“: mulþi dintre oamenii pe care-i
cunosc, culþi sau mai puþin, vorbesc o ro-
mână presărată cu englezisme. Încît îmi
vine să spun, în ton cu unul dintre foºtii
redactori ai Apostrof-ului, poetul Virgil
Leon: Bine că, măcar, avem Dicþionarul te-
zaur al limbii române... Are dreptate: căci,
după ce romgleza va fi de-a binelea victo-
rioasă, specialiºtii, probabil străini, care,
sper eu, vor studia măcar o dată la două
secole ºi fosta cultură română, vor avea
la dispoziþie Dicþionarul, aºa incomplet
ºi „tezaur“ cum se află. Pînă atunci, noi,
cetăþenii români, ne străduim din greu să
nu mai fim ce sîntem, să nu mai avem
limba noastră; Ministerul Educaþiei se
străduieºte la rîndul lui ca elevii noºtri să
nu mai studieze literatura română sau să
o studieze cît mai puþin. Iar cititorii din
România, atîþia cîþi mai sînt, citesc, cu
mici excepþii, cărþi traduse din alte litera-
turi, nu neapărat pentru că ar fi mai bune
decît cărþile autorilor români. Snobismul
e o boală grea ºi pentru cei care nu ºtiu
că suferă de ea. • Cartea care m-a impre-
sionat cel mai mult în ultimele luni este
Un roman epistolar, ediþia întregită apă-
rută în acest an a corespondenþei dintre
I. Negoiþescu ºi Radu Stanca. Împreună
cu alte corespondenþe cerchiste pe care
le-am citit – iar pe unele ºi publicat, la
noi, la – Un roman epistolar m-a
făcut să presupun că, dacă ar fi publicate
toate scrisorile schimbate între cerchiºti,
atît pe vremea constituirii, în anul 1943,
a Cercului Literar, cît ºi mai tîrziu, am
putea reconstitui nu numai alte ºi alte
detalii din istoria zbuciumată a Cercu-
lui, ci ºi aspecte concrete ale atmosferei
ideologice din þară, în timpul războiului
ºi-apoi în timpul instalării comunismu-
lui. Pentru că una este să ºtii lucrurile din
tratate, altceva este să te izbească faptele.
• Cercul Literar al Universităþii clujene –
cum se ºtie, mutate temporar, din cauza
războiului ºi a ciuntirii Transilvaniei, la
Sibiu – a fost, prin program declarat, o
grupare democrată, fapt vizibil încă din
„Manifest“, care refuza ritos sămănăto-
rismul, neosămănătorismul, etnicismul
ºi etnografismul (adică ideologia tradiþi-
onalistă în bloc, atunci oficială), precum
ºi din adresarea „Manifestului“ către li-
beralul Lovinescu. Aºa că nu a fost în-
Editorial
Marta Petreu
tîmplător că gruparea, cu programul ei
axiologic, a stîrnit instantaneu ºi reacþia
mînioasă a ultranaþionaliºtilor, ºi, ceva
mai tîrziu, suspiciunea constantă ºi san-
cþiunile drastice ale comuniºtilor. Nici
unul dintre totalitarismele secolului, nici
fascismul, nici comunismul (folosesc de-
numirile generice), nu a agreat ideolo-
gia Cercului, structurată de cîteva idei
esenþiale: autonomia esteticului (faþă de
alte valori ºi faþă de instituþiile care ar fi
tentat să aservească esteticul altor valori,
politice, religioase, naþionale º.a.), apoi
ideea complexităþii axiologice imanente a
obiectului de artă, urmată de refuzul au-
tarhiei naþionale / naþionaliste în favoarea
deschiderii spre spiritualitatea europeană.
• Regimurile autoritare, cu atît mai mult
cele totalitare, nu suportă nici indepen-
denþii, nici originalii. În curs de instalare
ºi apoi de-a binelea instalat în România,
regimul comunist nu numai că a făcut
imposibilă reapariþia meteoricei Reviste a
Cercului Literar, ci i-a băgat în puºcărie • I.Negoiţescu – Radu Stanca, Un roman epistolar,
ediţie integrală, coordonare, note ºi postfaţă de
pe destui cerchiºti: pe Nicolae Balotă, I. Ion Vartic, ediţie îngrijită de Ioan Cristescu ºi
Negoiþescu, Ovidiu Cotruº, ªtefan Aug. Ion Vartic, Bucureºti, Editura Muzeul Literaturii
Doinaº, Ion D. Sîrbu, precum şi pe Wolf Române, 2021.
von Aichelburg, prieten al cerchiºtilor ºi cît noii scriitori, cu minþile ºi ideile drastic
asociat al Cercului. • Este simptomatic anamorfozate de ideologia socialismului
de pildă că fiºa de securitate a lui Blaga românesc după model sovietic, n-au mai
redactată la sfîrºitul lunii august 1958 putut să-ºi þină în frîu boala grea a invidi-
îi pune în seamă ca vinovăþie politică ºi ei. Şi i-au dat drumul, ca denunþ. • Ceea
Cercul Literar de la Sibiu, despre care sînt ce îmi aduce în minte un verset din cea
emise toate cliºeele acuzatoare: „organi- mai cunoscută rugăciune creºtină: „ºi nu
zaþie naþionalistă studenþească“, cu ideo- ne duce pe noi în ispită“. • Nădăjduiesc
logie „idealistă, cosmopolită ºi naþiona- că asupra acestei cărþi voi reveni.
listă, imprimată fiind de Lucian Blaga“. • 
Citind scrisorile din Un roman epistolar ºi Iulie 2022
postfaþa lui Ion Vartic, ai revelaþia ce-am
fi putut fi noi, din punct de vedere cultu-
ral, dacă þara noastră ar fi avut o evoluþie
normală. Dacă adaugi ºi volumul lui Ale-
xandru Ruja, Cercul Literar de la Sibiu.
Destine frînte – destine împlinite (2020),
înþelegi că gruparea cerchistă a fost nu
numai victima lumii politice totalitare, ci
ºi victima invidiei scriitoriceºti. Cum ar
veni, victima concurenþei intraspecifice
din lumea literară. Strălucirea intelectu-
ală a cerchiºtilor a stîrnit nu admiraþie, ci
invidie ºi agresivitate – de unde denunþu-
rile făcute de scriitori, unii dintre ei de-
veniþi, mai tîrziu, personalităþi de vază
ale culturii noastre. Mă gîndesc la un caz
anume, clujean, care m-a întristat nespus
cînd l-am citit în cartea lui Alexandru
Ruja. Cerchiºtii erau atît de străluciþi, în-
Anul XXXIII, nr. 8 (387), 2022 • 3
 Ion Ghica
125 de ani de la moarte

Ion Buzaşi
le pagini scris cu litere majuscule fraze ca
acestea:
«Petru Maior spune…»
«Fotino zice…»
«Din Constantin Căpitanul…»
«După logof. Radu Greceanu…»
Aceasta m-a mirat cu atât mai mult că
p-atunci nu se pomenea în şcoalele noastre

D INTRE CĂRTURARII paşoptişti, Ion Ghi-

ca este epistolierul prin excelenţă. Ca şi
C. Negruzzi pentru nuvela istorică, el nu
numai că a inaugurat această specie a genu-
lui epic în literatura română, dar a rămas şi
maestrul ei necontestat. Epistola în proză
cultivată de Ion Ghica are un caracter me-
morialistic. Trăind o epocă bogată în fapte
istorice, cunoscând oameni care au însem-
nat ceva pentru destinul României moder-
ne, Ion Ghica, un admirabil causeur, evoca
adeseori la Mirceşti, în tovărăşia bunului
său prieten Vasile Alecsandri, acele „tempi
passati“, cu nostalgie, umor, ironie… Bar-
dul de la Mirceşti a avut buna inspiraţie
să-i spună să continue aceste colocvii orale,
aceste dulci taifasuri evocatoare sub forma
unor dialoguri epistolare. Aşa s-au născut
Scrisorile către Vasile Alecsandri – un unicat
în literatura română.
Ele au în primul rând o valoare docu-
mentară. Ion Ghica îşi propune respectarea
adevărului. De aceea paginile acestea – aşa
cum sublinia Tudor Vianu în Arta prozato-
rilor români – înscriu un moment impor-
tant în consolidarea realismului românesc,
curent literar care la noi a avut la început
un caracter memorialistic. Despre ciuma
din vremea lui Caragea, despre şcoala ro-
mânească din prima jumătate a veacului
trecut, despre Revoluţia lui Tudor Vladi-
mirescu, despre anii premergători Unirii
Principatelor, cititorul atâtor generaţii a
găsit şi va găsi informaţii interesante şi vari-
ate. Iar pentru istoricul literar, aceste „scri-
sori“ sunt o veritabilă mină de aur: portrete
literare şi scene de neuitat din viaţa unor
scriitori se perindă prin faţa ochilor noştri.
Portretele au pregnanţă vizuală şi sunt
aduse într-un „prezent istoric“ prin inter-
jecţia verbală repetată iată: iată-l pe Nicolae
Bălcescu (Nicu Bălcescu), tânăr şcolar la Sf.
Sava, conspectând lucrări ale cronicarilor
şi istoricilor Şcolii Ardelene, anunţându-şi
de pe acum vocaţia sa istorică: „Cea dintâi
grijă a băiatului când s-a ridicat de la pă-
mânt a fost să caute să-şi adune de pe jos
foile caietului său, zdrenţuite şi risipite în
luptă, operaţie lungă şi migăloasă, la care
i-am dat şi eu o mână de ajutor… A doua zi
când m-am dus la şcoală, l-am găsit în uşa
clasei a IV-a de umanioare; cum m-a văzut,
şi-a scos şapca, arătându-mi cu mulţumire
caietul, zicându-mi:
– Uite cum l-am dres de bine; noroc,
zău, cu dumneata, că mi se pierdea, păcat,
o grămadă de muncă.
Foile rupte erau lipite şi cârpite fiecare
la locul lor, cu o minuţioasă îngrijire. Dar
ce m-a mirat mai mult a fost să văz pe une-
de istorie naţională. D-abia de câteva luni
Florian Aaron începuse un curs elementar
de istorie generală, în care vorbea despre
asirieni şi egipteni; nu ajunsese nici la
greci, nici la romani…“; iată-l pe Grigore
Alexandrescu cu prodigioasa lui memorie,
uimindu-şi colegii şi dascălii:
„«Voyons, monsieur Grégoire, pouvez-vous
me débiter cela? Allons, du courage!»
Tânărul se roşeşte, clipeşte de două-trei
ori din ochi, începe a recita şi o duce pâ-
nă la sfârşit fără cea mai mică ezitaţiune,
fără îngânare şi fără o singură greşeală,
indicând cu preciziune punctuaţiunea şi
trecând peste rimă fără a o căuta. Ceilalţi
ne uitam unul la altul, exprimând mirare,
admiraţiune sau gelozie. Niciodată până
atunci nu auzisem o dicţiune mai corectă
şi mai plăcută; deşi citisem şi recitisem de o
sută de ori acea epistolă, dar pot zice că nu-
mai atunci i-am înţeles spiritul şi eleganţa.“;
iată-l pe Anton Pann înveselind petrecerile
unor familii boiereşti, într-un Bucureşti
cu o mare poftă de viaţă şi de cele lumeşti,
abia ieşit din ciuma de pe vremea lui Cara-
gea; iată-l pe Nicolae Filimon, gurmand şi
chefliu, rumen şi falnic, ros de o tubercu-
loză ce îi va grăbi sfârşitul. Toate povestite
într-un ton firesc şi într-o înşiruire pe care
o dictează doar plăcerea aducerii aminte.
De aici şi impresia de oralitate, dar nu o
oralitate de tip popular ca a lui Creangă, ci
ca un „coseur“ cultivat la şcoala clasicismu-
lui francez. Vasile Alecsandri, destinatarul
acestor epistole, a intuit exact specificul lor
literar, structura lor caleidoscopică, când
le-a numit un „muzeu al societăţii româ-
neşti“ de la începutul veacului trecut cu
memorabile scene de viaţă.
Dar pentru cititorul de astăzi, lectura
scrisorilor lui Ghica aduce surpriza şi
încântarea unor „rezonanţe“ ironice şi sa-
tirice de actualitate, cu alte cuvinte, un Ion
Ghica – „contemporanul nostru“. Unele
din aceste „rezonanţe“ au fost semnalate
încă de istoricul literar Petre V. Haneş. (v.
Istoria literaturii româneşti, ediţia a II-a,
1927, p. 219). Sub forma glumei sau a
ironiei, vom recunoaşte după mai bine de
o sută de ani, în rândurile acestor epistole,
aşezate ca într-un insectar, tipuri umane
cărora condeiul critic al unor comediografi
de mai târziu, în primul rând Caragiale,
le-a întărit tuşele portretului. Ca să ne arate
cât de „bine“ eram cunoscuţi în străinătate,
ne povesteşte cum chiar în timpul domniei
lui Cuza, un român fiind prezentat în Italia
unei doamne cu menţiunea „moldo-vlah“,
doamna socotind că „moldo-vlah“ este un
titlu de nobleţe sau rang oarecare, răspun-
de mirată: „Aşa de tânăr şi moldo-vlah!“
Nu este aici sorgintea unui reuşit banc
„dintr-ale epocii de aur“ – în care doar
„rangul nobiliar“ era schimbat? „Aşa de
tânăr şi Gheorghe“ – după ce se prezentară
„mai mulţi tineri cu acest prenume“: Ghe-
orghe Pană, Gheorghe (Gogu) Rădulescu,
Gheorghe Petrescu. Ca să caracterizeze în-
gâmfarea unei cucoane din timpul său, ne
spune că ea nu zicea niciodată Revoluţiei
de la 1848 pe nume, ci numai „revoluţia
bărbatu-mio“. Nu este aici schiţat portretul
„în spe“ al lui Zoe, eroina lui Caragiale
din O scrisoare pierdută? Ca să ridiculizeze
pe cei ce pretind că numai ei în ţara asta
sunt „patrioţi“ şi socotesc adâncimea şi
sinceritatea sentimentului după cazul ce se
face de el, Ghica ne spune că „sunt unii care
se suie pe streaşină ca să strige la patrio-
tism“. Şi câţi dascăli nu vor roşi, cuprinşi
de frisoane autocritice, când vor citi elogiul
făcut de scriitor dascălului Chiosea, om nu
prea şcolit, dar cu un profund sentiment al
datoriei de învăţător: „Pentru el şcoala nu
era o chiverniseală, nu se gândea la: treci
zi, treci noapte, apropie-te leafă. Nu sta cu
ceasornicul deschis pe catedră ca nu cumva
minutarul să treacă peste semn“ (p.47).
Ion Ghica a avut, cred, intenţia unui
dialog epistolar; cum Vasile Alecsandri
n-a răspuns intenţiei sale decât printr-o
„scrisoare“, asemănătoare ca stil şi conţinut
cu cele ale lui Ion Ghica (Vasile Porojan –
prietenul său ţigănuş din copilărie), autorul
a continuat singur seria memorialistică. Nu
a prea avut continuatori în această direcţie.
Din literatura contemporană, aş menţiona
dialogul epistolar Ion Brad-Ilie Rad – cu
interesante opinii despre scris şi artă litera-
ră, despre scriitori contemporani.


4 • APOSTROF

A LICE VALERIA M ICU: Stimate domnule
Mircea Muthu, cariera dumneavoastră di-
dactică universitară a început cu profesorul
Ion Vlad. Cum aţi ajuns să fiţi asistentul lui?
M IRCEA MUTHU: Atunci când am ter-
minat facultatea, profesorul Vlad mi-a
spus să mă prezint la concurs ca să ajung
preparator, care era prima treaptă didactică
universitară. Pe vremea aceea, repartizările
absolvenţilor se făceau la Bucureşti, aşa că
toată lumea mergea acolo şi venea cu re-
partiţia în mână. M-am pomenit cu Doru
Vartic amândoi că avem repartizarea la
Radio Cluj, însă directorul de atunci, un
evreu maghiar, ne-a informat că pe noi doi
nu ne ia la radio. I-am spus domnului Vlad,
care s-a înfuriat, dar m-a sfătuit să merg
undeva şase luni, să mă pierd într-un loc
de muncă oarecare, ca să nu fiu obligat să
ajung profesor într-un sat. Aşa era atunci,
trebuia obligatoriu să munceşti undeva,
deci am mers acasă, la Iernut şi tata, abia
întors de la Canal, a vorbit cu un prieten
şi am muncit opt luni în secuime, pe lângă
Miercurea Ciuc. Acolo a început cea mai
frumoasă viaţă, la capătul unui drum de 12
km pe jos, la un canton forestier, într-o zo-
nă splendidă. M-a întâmpinat un brigadier
falnic, cred că avea 2 metri, s-a uitat la mine
şi aflând că am fost trimis pentru angajare
m-a întrebat ce înseamnă crucile colorate
diferit de pe trunchiurile tăiate şi pregătite
pe sortimente. Tu nu ştii pe ce lume eşti, mi-a
spus, ce cauţi aici? Erau nişte oameni uriaşi,
nişte români straşnici. Cum să te angajez, a
mai întrebat. N-ai niciun act. Ai nevoie de un
certifict că ai absolvit 7 clase. Tatăl meu era
avocat, dar ajunsese la măsurat terenuri la
Agrosem. M-a trimis la centrul de raion, la
Luduş, la fostul meu profesor de la Iernut,
domnul Sticlaru, care, la Sfatul Popular, se
ocupa de învăţământ. Nici atunci, nici as-
tăzi nu dă nimeni certificat de 7 clase unui
absolvent de facultate, însă domnul Sticlaru
mi-a dat unul destinat exclusiv cantonului
forestier. M-am întors acolo, unde alături
de şeful cel uriaş erau şi ceilalţi la pauza de
masă. Toţi băieţi zdraveni, mă priveau de
sus, neînţelegând ce caut eu acolo. După
ce au verificat valabilitatea certificatului au
stabilit condiţiile şederii mele. Pentru dor-
mit mi-au oferit podul, dar aveam emoţii
legate de ce voi avea de muncit. Nu existau
atunci ferăstraie cu motor, totul se lucra
manual. După ce s-au sfătuit, mi-au spus
că le pot fi de folos la adus alimente. Până
la Miercurea Ciuc erau în jur de 12 km, în
funcţie de traseu, iar ajutoarele primite au
fost doi măgari cu care trebuia să merg săp-
tămânal şi să aduc făină, slănină şi Mono-
pol. Mi-au indicat şi prăvăliile; am parcurs
MIRCEA MUTHU
primul drum, am
încărcat desagii,
dar, la un moment
dat, măgarii nu
s-au mai mişcat
din loc. Mi-am
amintit ce mi-a
spus brigadierul să
fac în acest caz: pe
unul să-l scarpin
la urechea stângă,
pe cel din frunte,
şi aşa am făcut. O
jumătate de an am trăit atât de bine acolo,
în inima pădurii, chiar dacă râzând mi-au
spus că nu-s în stare nici să tai bine o slă-
nină.
A.V.M.: O aventură cu uriaşii munţilor?
M.M.: Da, epoca minunată a tinereţii. I-am
ajutat eu pe ei, m-au ajutat ei atunci şi acum
îi ajut pe nepoţii lor, pe câţiva i-am ajutat
cum am putut să ajungă la facultate. Dar
uriaşii mei erau extraordinari, găteau car-
nea la groapă, miel, mistreţ, la groapă. I-am
văzut cum vânau, am văzut acolo, noaptea,
un cocoş de munte, lucru rarisim. Era viaţa
mea în codru. Nu făceam altceva pentru
ei, doar drumul cu măgăruşii, pe cărări de
munte, adesea periculoase, cu surprize din
partea celor doi tovarăşi care se mai şicanau
pe drum. Dar a trecut. După o jumătate de
an, din vară până-n buza iernii, s-a organi-
zat concursul de preparator. Dădea examen
odată cu mine pentru acelaşi post încă o
persoană, care era atunci la Tribuna, iar
tema concursului a fost Importanţa literară
a Istoriei literaturii române de G. Călinescu.
Comisia, condusă de doamna profesor Zoe
Bugnariu, a decis să respingă contestaţia
celuilalt concurent şi să mă numească pe
mine preparator.
A.V.M.: Povestea forestieră e o minunată sec-
venţă cinematografică. Se pot citi acolo câteva
metafore de pregătire a viitoarei cariere.
M.M.: Hmm, îmi amintesc cu drag de
lunile petrecute, dar cele mai emoţionante
amintiri ale copilăriei mele s-au petrecut
prin 1956. Eram în Regiunea Autonomă
Maghiară Mureş, tata, avocat, cu diploma
scrisă în limba latină şi semnată în perioada
interbelică de rectorul de atunci, Iuliu Ha-
ţieganu. O păstrez şi acum. Comuna Iernut
era centru de plasă, care ţinea de Tribuna-
lul Dumbrăveni. Tata nu făcuse parte din
vreun partid, era avocat, dar, la un moment
dat, în 1950, a fost ridicat într-o noapte, şi
dus la Canal, iar după un periplu pe la alte
lagăre de muncă, a ajuns la Bicaz. Mama s-a
îmbolnăvit de Parkinson. Ca să mergem la
tata, m-a luat cu ea, într-un autobuz ceho-
slovac, era ca o cutie de chibrituri şi aşa am
parcurs drumul pe frumoasele serpentine
pietruite şi pline de praf. La vorbitor ne-
am văzut cu tata, o altă secvenţă epopeică.
Era o masă lungă, de brad. De o parte a ei,
veneau vizitatorii, puneau pachetul pentru
deţinuţi, iar miliţianul tăia cu foarfeca
să vadă ce e înăuntru. Mama m-a ridicat
în braţe să mă sărute tata, dar miliţianul
a smuls-o de lângă masă, i-a spus să stea
jos, iar tata nu m-a putut atinge. A urmat o
discuţie de douăzeci de minute, în timpul
căreia am început să tuşesc. Aveam tuse
măgărească, aşa cum i se spune în popor,
sau tuse convulsivă. Mamei i-a fost groază
să mă ducă iar cu autobuzul tuşind, dar a
cunoscut o familie la Bicaz, care m-a ţinut
cam două luni. Acolo am văzut lucruri te-
ribile. Casa lor era pe un dâmb, iar eu mă
uitam să-l văd pe tata. La ora cinci după
masa, venea un pătrat de oameni, legaţi
strâns cu o funie lungă, ce-i obliga să pă-
şească toţi odată. Astăzi cred că era mai rău
ca-n iad. Era aprope imposibil. Veneau să
mănânce după o zi de muncă istovitoare.
Eu nu înţelesesem. De pe acelaşi dâmb, am
văzut cum un mastodont Kirov a făcut praf
şi pulbere un sat ce acum este pe fundul
lacului Bicaz. Poate că exagerez, dar cred
că fusese cu oameni cu tot. Refuzaseră să-şi
părăsească locuinţele.
A.V.M: Vi s-a părut vreodată că-l vedeţi pe
tatăl dvs în grupul acela de oameni legaţi?
M.M.: Nu eram sigur.
A.V.M.: Eroismul neştiut al multor români.
Are şi naşterea dumneavoastră o poveste?
M.M.: M-am născut în 1943, în 25 decem-
brie, iar tata, ca să nu fiu mai bătrân, m-a
declarat în 1 ianuarie 1944.
A.V.M.: Deci, sunteţi născut de Crăciun.
M.M.: Aşa este. De aceea, al doilea pre-
nume al meu este Cristel. M-am născut
în pădure, în timpul războiului. Iernutul
a început să fie bombardat, românii erau
striviţi între nemţii de pe dealuri şi ruşii
care trăgeau cu artileria de la Târnăveni.
Părinţii fugiseră în pădure, iar tata m-a
înregistrat după o săptămână.
A.V.M.: Spuneaţi că între Canal şi Bicaz
au fost şi alte locuri ale groazei pentru tatăl
dumneavoastră.
M.M.: Da, unul a fost munca istovitoare
la amplasarea spărgătoarelor de valuri pe
nordul litoralului, la Capul Midia. Îmi po-
vestea că se legau de macara, ca să nu-i ducă
valurile în mare, când aranjau stabilopozii.
La miezul zilei, când soarele pârjolea, li se
dădea pauza de masă, iar aceasta consta
în arpacaş mucegăit, eventual cu coji de
cartofi. Uneori, rămâneau întinşi, aşa cum
erau legaţi de macara şi îi invadau şobolani
flămânzi, atraşi de mirosul de arpacaş,
care le pişcau degetele picioarelor, celor cu
bocanci scâlciaţi. La această scenă a asistat,
iarăşi, mama.
A.V.M.: Am văzut la Memorialul Sighet
obiecte ce aparţinuseră deţinuţilor politici.
Tatăl a adus cu el o amintire materială a
dureroaselor sale experienţe carcerale?
M.M.: Mi-a adus de la Canal un singur
lucru, o crenguţă uscată, pe care a lăcuit-o,
pe care am fotografiat-o şi o puteţi vedea
pe coperta cărţii mele, Estetica.

Anul XXXIII, nr. 8 (387), 2022 • 5

Orfismul
şi avatarurile lui
Iulian Boldea
P OET, CRITIC literar şi
comparatist, Dumi-
tru Chioaru a debutat cu
volumul de poeme Seara
adolescentină, în 1982,
publicând apoi alte cărţi
de poezie receptate elogi-
os (Secolul sfârşeşte într-o
duminică, Noaptea din zi,
Radiografiile timpului,
Vara de fosfor, Viaţa şi opiniile profesorului
Mouse, Clipe fosforescente). Poeme ale lui au
apărut în antologii din Belgia, Franţa, Ger-
mania, Italia şi SUA. Poezia lui Dumitru
Chioaru indică, aşa cum remarcă Andrei
Terian, o „suprapunere perfectă între scris
şi trăit“, căci „lumea este o bibliotecă. Dar,
totodată, şi biblioteca este o lume“, astfel
încât Dumitru Chioaru „nu transcrie nici-
odată nimic: el scrie pur şi simplu. Adică
trăieşte. Scrisul e chiar viaţa lui“. Pe de altă
parte, poetul „nu atacă făţiş Marile Teme
ale Existenţei tocmai pentru că nu mai cre-
de în ele. Sau, mai bine zis, pentru că nu
mai crede în distincţia dintre teme «mari»
şi «mici». Toate temele poeziei sale sunt
fatalmente «mari», de vreme ce lectura unei
cărţi poate constitui, ca şi extaza mistică sau
erotică, o gaură neagră care te smulge din
orizontul experienţei cotidiene. Iar această
senzaţie este, în ultimă instanţă, imposibil
de descris“. Dumitru Chioaru a publicat şi
importante cărţi de critică literară şi eseu
(Poetica temporalităţii. Eseu asupra poeziei ro-
mâneşti, Developări în perspectivă. Generaţia
poetică 80 în portrete critice, Arta comparaţiei.
Studii şi eseuri de literatură comparată). Pen-
tru Dumitru Chioaru, demersul comparativ
mizează mai degrabă pe interpretare decât
pe erudiţie, literatura comparată devenind
astfel o „artă prin intermediul căreia opere-
le abordate îşi luminează reciproc valoarea“,
căci în niciun alt domeniu al „«ştiinţei litera-
turii», perspectiva sincronică asupra faptelor
literare nu se îmbină mai bine cu perspec-
tiva diacronică decât în literatura compa-
rată, valorizându-le într-un sens creator“.
Autorul crede, pe de altă parte, că literatura
comparată se distinge în acest mod de teo-
ria, istoria şi critica literară, „evoluând din
proximitatea acestora către o fundamentare
şi formulare eseistică a judecăţii de valoare“.
În acest fel, subliniază criticul, „dacă poate
fi aplicată şi în graniţele literaturii naţiona-
le, arta comparaţiei este cu atât mai legitimă
când se situează, prin deschiderea ei cosmo-
polita, în cadru universal“.
6 • APOSTROF
În cartea sa Avatarurile lui Orfeu (Edi-
tura Univers, 2021), Dumitru Chioaru
rememorează analitic metamorfozele
orfismului, remarcând existenţa a două
dimensiuni paradigmatice: orfică şi anti
(sau post) orfică, pentru că, ne spune
autorul, o dată cu lirica lui Apollinaire
„poetul devine un anti-Orfeu, iar poezia,
anti-orfică“. Pornind de la mitul lui Orfeu,
Dumitru Chioaru urmăreşte „evoluţia
poeziei orfice din Grecia antică pînă în
secolul XX“, într-o perspectivă hermene-
utică argumentată, rafinată şi nuanţată,
prin analiza operelor a treizeci de poeţi,
de la Pindar la Apollinaire, de la Sappho
la Valéry şi Rilke. Orfismul este, pentru
Chioaru, o supraparadigmă poetică prin
excelenţă, un fel de „cale regală a Poeziei“,
chiar dacă, ne previne criticul, „azi nu mai
este bătută aproape de niciun poet“, lirica
lui Rilke reprezentând „încheierea unui
ciclu istoric al mitului lui Orfeu“. Scrisă cu
fler analitic, intuiţie a esenţelor lirismului
şi intenţie mitocritică, cartea lui Dumitru
Chioaru se fundamentează pe o cunoaştere
riguroasă a istoriei poeziei occidentale, sur-
prinsă în ipostazele sale esenţiale, în virtu-
tea convergenţei cu mitul orfic. Articularea
acestui scenariu al avatarurilor orfismului
se realizează prin două modalităţi exege-
tice fundamentale, căci autorul apelează la
un „gen de mitocritică“, dar şi la beneficiile
analitice ale hermeneuticii, cu trei repre-
zentări tematice „definitorii pentru poezia
orfică: iubirea, moartea şi poezia însăşi“.
Cele şapte secvenţe ce compun arhitectura
devenirii poeziei sub spectrul orfic sunt ar-
monia fiinţei, Eros şi Thanatos, coborârea în
Infern, pactul reînvierii, întoarcerea privirii,
sfârtecarea, capul şi lira, astfel încât mitul
orfic se relevă nu doar ca „mitul fondator
al literaturii“, ci şi ca „mitul modelator al
istoriei literaturii“.
Ce este, cum este, prin ce se defineşte
poezia orfică aflăm din câteva enunţuri
clarificatoare, ce se disting prin acurateţe,
coerenţă şi logică a expunerii: „Numesc
poezie orfică acea parte a liricii concepută
ca modalitate nu numai de trăire, ci şi de
cunoaştere, în sens de iniţiere“, care „spre
deosebire de poezia lirică în general, a
cărei substanţă o reprezintă emoţiile şi
sentimentele, /…/ presupune şi cunoaşterea
metafizică“. Vibraţia metafizică, timbrul
iniţiatic, reverberaţia vizionară, capacitatea
de a transfigura obiectul lirismului sunt
particularităţile esenţiale ale orfismului.
Desigur, poezia antică melică poate fi
orfică prin chiar armonia şi muzicalitatea
ei, în timp ce în literatura latină se poate
vorbi despre o „perpetuare a orfismului
prin/în artă“, Horaţiu fiind mai degrabă
epicureic decât orfic, din absenţă a detentei
metafizice şi accent plasat asupra senzitivi-
tăţii. Poezia trubadurilor şi a truverilor este
„orfică prin faptul că reprezintă expresia
verbal-muzicală /…/ a bucuriei împlinirii
ori a suferinţei provocate de o iubire inac-
cesibilă“, după cum Villon este un „Orfeu
care a coborât în infern fără întoarcere“, iar
Dante „a reinventat mitul păgân al poeziei
în cadrele viziunii creştine“, transformând
descensio în ascensio.
Demersul exegetic al lui Dumitru
Chioaru se bazează pe prelucrarea herme-
neutică a mitului în secvenţe, episoade şi
paradigme cu sorţi mai mici sau mai mari
de izbândă: „Secvenţionalizarea mitului în
episoade şi transformarea acestora în para-
digme poetice e o naraţiune exegetică admi-
rabilă, deşi i s-ar putea obiecta că exigenţele
şi parametrii scad la număr şi la pretenţii,
obligatorii rămânând destul de puţine şi
nu totdeauna aceleaşi. Cele tematice, legate
de nucleul Eros-Thanatos, sunt exigenţele
cele mai folosite de Chioaru – şi adesea
suficiente, fără a mai trebui surplombate
de bravura vizionară.“ (Al. Cistelecan). Me-
tamorfozele renascentiste ale mitului orfic
stau sub semnul unui pact al „reînvierii“, în
timp ce paradigma romantică a mitului ex-
primă etapa când Orfeu pare a o fi pierdut
definitiv pe Euridice, poeţii acestei epoci
recurgând la magie, vis, elan metafizic. În
sfera romantismului german, Hölderlin
caută să recupereze entuziasmul poeţilor
greci antici „ca sursă a liricii“, în timp ce
Novalis revigorează „sensul orfismului ca
religie şi poezie deopotrivă, întemeind o
religie a poeziei“. Dacă poeţi precum Keats
sau Nerval expun liric o alură damnată, tra-
gică, îndoliată, poeţii moderni resuscitează
relaţia dintre eros şi thanatos, astfel încât
pentru Poe, de pildă, „moartea unei femei
frumoase e /…/ cel mai poetic subiect din
lume“. În acelaşi timp, pentru Baudelaire
„Euridice îndeplineşte rol de bacantă“,
sacrificiul pe care-l face Orfeul modern
fiind „chiar sacrificiul frumuseţii, înlocuită
de atracţia şi seducţia urâtului. Orfeu co-
boară în infern numai pentru a da peste o
Euridice hâdă, descompusă, pe care nu mai
are de gând s-o salveze“ (Al. Cistelecan).
Mai târziu, Verlaine şi Rimbaud mar-
chează „sfîrşitul mitului orfic“, Rimbaud
coborând chiar „în infern fără întoarcere“.
Mallarmé şi Valéry exprimă „momentul
ulterior sfîrtecării lui Orfeu“, în timp ce
Rilke încheie „ciclul istoric al avatarurilor
lui Orfeu“, cu toate că Rilke „nu mai este
sfîşiat, ci protejat de bacantele îmblînzite“.
Excursul lui Dumitru Chioaru în istoria
liricii universale sub semnul mitului orfic
beneficiază de o percepţie clară, precisă şi
nuanţată a operelor literare, într-un demers
exegetic riguros documentat, expresiv şi
eficient în enunţarea ideilor şi în distribu-
irea rolurilor poeţilor plasaţi sub auspiciile
orfismului.

 Poeme de
MARCEL VIŞA TIMEEA IVAN
Veioza De-am fi fost luaţi de crivăţ
Când am ajuns la el, tata purta o pijama ponosită.
şi aduşi captivi în
Încovoiat pe marginea balustradei
timp cu gratii ca la temniţa cea mai mare din lume cu
ne aştepta.
un nume ciudat pe care îmi e
Am dat să-l îmbrăţişez, însă,
destul de greu să îl pronunţ cum
cu chipul schimonosit de groază,
dorothy gale a rămas captivă cu totto chiar cu
mi-a făcut semn să mă îndepărtez
totto chiar cu totto în
– îi era teamă să nu îmi transmită boala.
în tărâmul de basm ca în
Nu am vrut să îl ascult, dar mama s-a răstit la mine
albă-ca-zăpada sau nu
– ceea ce nu îi stătea în obicei –.
mai ştiu ce basm era nu
Chiar şi aşa, bucuroşi să ne revedem,
îmi mai aduc aminte şi chiar de
am coborât scara exterioară, în spirală,
mi-aş aduce nu aş mai putea să
spre curtea sanatoriului,
îi pronunţ numele căci m-a
unde ne-am aşezat pe o bancă.
oripilat de-a dreptul cu
Au început să discute de-ale lor
cu soarele care răsare de la vest la est cu
în timp ce eu am pornit ,,în explorare“,
oamenii de zăpadă care fac oameni cu
intrând în vorbă, de-a valma,
oasele de la dinozaurii care
cu asistente, doctori şi bolnavi.
cred că au murit şi dacă nu poate s-au
Mă fascina aparatura medicală învechită,
îmbrăcat în rochii şi smochinguri să
depozitată lângă peretele clădirii,
meargă la nuntă în paleolitc
aparatul Roentgen cu
şi şi
transformatorul uriaş
de am fi privit cu coada ochiului înţepat către
(o bobină cu spire groase de cupru
adulţii din noi sau adulţii din curtea inimii vecinului
şi tubul radiogen din sticlă
care stau într-un
în care se observa ţinta wolfram).
colţ şi se miră de
Mă teleportasem în lumea fascinantă a aparatului,
arterele care îi înconjoară sunt
devenisem minuscul şi păşeam prin labirinturile lui complicate,
oameni de afaceri şi se gândesc să
departe de lumea reală,
investească sau
la adăpost de durere, în adâncul plămânilor ei (totuşi).
sau chiar să
Nu am realizat când ceaţa s-a ridicat, iar soarele a răsărit.
dărâme ceva nu ştiu nici ei nu ştim nici noi nu ştiu nici ei
Se făcuse amiază şi urma să plecăm.
sau sunt
Important era faptul că se simţea mai bine
avocaţi şi caută oameni să îi apere sau
– sau cel puţin aşa ne-a spus el –.
sau sunt poliţişti şi caută oameni să îi aresteze
sau sunt medici şi verifică dacă sunt
Vecinul lui de pat, la plecare, ne-a dăruit o veioză
sănătoase arterele sau ce o mai avea inima
meşteşugită cu migală în zilele plicticoase de spital.
şi de-am mai fi copii să alergăm după îngheţată
Sub abajur avea un alt abajur de carton,
la colţul străzii la singura prăvălie
un carusel rudimentar
şi să privim spre adulţi oricum suntem
care începea să se rotească de îndată ce becul se încingea.
mai mici decât ei şi să ne minunăm cum
În el erau decupate cu foarfecele forme grosolane de peşti,
marea şi râul şi izvorul şi soarele şi luna
sirene şi alte fiinţe fantastice.
şi noi trecem nu rămânem nu
Am aşteptat cu înfrigurare seara, s-o aprind.
şi ne scufundăm în fum de ţigară pe
O lume magică a fost proiectată de îndată pe perete.
pe leagănul din spatele alunului din curtea din spate
şi ne descotorosim de scrumul de ţigară ca
A revenit acasă după mai mult de-o lună,
timpul de oameni
deşi nu părea a fi deloc bine.
A dus-o aşa până în treişpe noiembrie. 
În fiecare seară de priveghi am aprins la căpătâiul lui veioza,
iar camera se transforma într-un acvariu de lumină
în care mortul plutea, supravegheat de fiinţe fantastice
care se derulau ameţitor pe cei patru pereţi, pe trupul lui.
Privind fix într-un punct,
aveai impresia că mortul lua, subtil, locul figurinelor,
şi încăperea se umplea cu morţi plutitori, veseli, care intrau,
tot intrau pe fereastră
şi ieşeau tot pe acolo în beznă şi viscol.
Clipeai, iar ferestra devenea iarăşi copca
cu peşti luminoşi ce invadau brutal încăperea,
mitraliau cu trupurile lor aerul îmbâcsit de moarte.
A fost singura dată când
concursul ,,cine clipeşte ultimul“
iniţiat de tovarăşii de joacă,
mi-a prins bine.


Anul XXXIII, nr. 8 (387), 2022 • 7


Medio Monte morţii/ Dar al nopţii sigur; căci răsuflarea/
Dimineţii limpezi nu însufleţeşte/ Cerul
cenuşiu, înrourat şi rece./ Stelele şi luna
sclipesc cu milă sau batjocură/ Dar soarele
Ştefan Bolea n-a cunoscut în veci oraşul“. Gabriel Chifu
imaginează o noapte care nu se destramă
ria sa spre regenerare şi metanoia, sporindu-i
starea de deznădejde şi abandon: „e ora când
prin văzduh rătăceşte cineva/ palid şi orb,
îmbrăcat în ceţuri/ căutând ce nu i s-a dat:/
o lume a sa.// e ora când lumina teribil îşi
leapădă/ veşmânt alb după veşmânt alb
până/ rămâne întuneric.“ (Ora de toamnă);
„Pendula bate stins, agale,/ limbile i se
mişcă încetinit,/ îmbolnăvite-s rotiţele sale,/
acum, toamna, măsoară timpul greşit.// ...
Dor de-apus, de contenire,/ dor de stingere
şi de nefire“ (Tablou de toamnă).
Textul care rezumă sensul (şi miza)
volumului Plăcuţele din Medio Monte este
Scriere pe apă. Temele principale ale căr-
ţii – nostalgia după sacrul irecuperabil,
disoluţia personalităţii care conduce la

A RHEOLOGIA SACRULUI
camuflat în profan
pare să fie marca volu-
mului Plăcuţele din Me-
dio Monte. Cuvânt şi ima-
gine (Apahida: Neuma,
2022), textul lui Gabriel
Chifu fiind acompaniat
de ilustraţiile lui Mircea
Bochiş. Altfel spus, po-
etul suferă de nostalgia sacrului pierdut:
aidoma unui far dezafectat, divinitatea ab-
sentă ne-a lăsat singuri cu noi pe o mare
neţărmurită. Însă trebuie să supravieţuim
aici şi acum, conform unui dictat biologic
pentru care transcendenţa e irelevantă. În
Zeiţa din tren, Chifu foloseşte intenţionat
recuzita banal-cotidiană pentru a accentua
discrepanţa dintre zeitatea care ne-a aban-
donat şi realitatea dezvrăjită, iar cheia po-
emului este foamea spirituală („Omul nu
trăieşte numai cu pâine“ – Mt. 4:4), care
nu poate fi satisfăcută cu obiectele acestei
lumi: „am întâlnit într-un tren o zeiţă îm-
bufnată./ în ochii ei: captive două furtuni.
şi/ trupul: sub canadiana de fâş lumina evi-
dent/ ca Steaua Arctur./ altădată pe vânător
l-ar fi prefăcut în cerb,/ altădată ar fi locuit
trei luni/ în noaptea lui Hades/ şi nouă cu
Demetra-n lumină, altădată din literele în-
câlcite ale sufletului meu/ ar fi construit o
propoziţie/ cu zece înţelesuri. acum// călă-
torea într-un compartiment de cls. a II-a,/
fuma ţigări fără filtru/ şi cobora la Roşiori
cu o valiză prea grea.// ah, cum să destup
iar/ izvorul acelor zile vechi din care şi ea/
a fost izgonită?“ Interesant că această diso-
luţie a transcendenţei afectează constituţia
sacrului în sine, de parcă, la fel ca la Meister
Eckhart, omul este la fel de important pen-
tru Dumnezeu la fel cum este divinitatea
pentru subiectul existenţial.
Şi în Zeiţa din tren, şi în Oraş în decem-
brie. O viziune, numinosul este cuplat cu
anima jungiană – de unde provine şi filonul
erotic al explorării sacrului –. Dacă primul
text sondează mitologia greacă, al doilea
pare să reactualizeze mitul zeiţei asiro-ba-
bilioniene Iştar, care îşi face simţită prezen-
ţa în Apocalipsă: „Cer încuiat,/ cer secătuit
de raze,/ întunericul rămâne în oraş/ mult
timp după ce noaptea a trecut.// Toată ziua
rămâne în oraş întunericul/ ca o femeie tâ-
nără frumoasă goală/ care-şi întinde trupul
strălucitor vara, pe o plajă mediteraneeană/
şi leneveşte faraonic, încântată, până uită
de ea –/ întunericul, ziua.“ Oraşul lui Chifu
aminteşte de cel al lui James Thomson, ca-
re în The City of Dreadful Night descria ziua
ca materializare a stării de nigredo, lumina
ca iremediabil pătată şi soarele ca irevocabil
întunecat: „Oraşul e al nopţii; poate şi al
atunci când revine dimineaţa, ceea ce o face
mai înspăimântătoare, mai unheimlich: „ca
şi cum ţara ar fi/ o noapte,/ iar noaptea ar fi
sentimentul apocaliptic, protestul sinelui
şi ideea consolatoare a unui post Self – sunt
prezente în această artă poetică. „Totul
de fapt/ gura închisă a unui orb care a mu- dispare“, dar însăşi impresia evanescenţei
rit demult/ şi n-a înţeles niciodată lumina./ lasă o urmă ca-n mandalele budiste scri-
ci înăuntru suntem noi, captivi/ în gura în- jelite pe malul mării. „Viaţa e o scriere pe
cleştată a orbului/ mort de mult“ (Destin). apă,/ totul trece, totul dispare./ Făpturi,
Pe lângă disperarea prizonieratului, găsim întâmplări, locuri,/ bătăile inimii,/ durere,
aici şi un protest împotriva supliciului reverii, lupte,/ strălucirea lunii pe obrazul
luminii (dying of the light) în maniera lui tău,/ toate se pierd, se şterg,/ ajung într-o
Dylan Thomas. „Hotarele“ nopţii ascund, colosală maşină de tocat abstractă/ care le
kafkian, o noapte infinită: „aş cere îndu- mistuie,/ care le preschimbă în praf stelar,/
rare şi n-am cui./ ajung la hotarele nopţii/ în nimic.// Trebuie, trebuie să poată fi sal-
şi dincolo de ele nu e nimic./ noaptea s-a vate cumva/ toate acestea,/ trebuie să existe
terminat, dar zorii nu vin“ (Imaginea mea un seif/ unde ele se depun, se imprimă, se
în oglinda din hol). păstrează.// Creierul lui Dumnezeu/ e sei-
Nu este de mirare că un artist plastic ful,/ iar poemul acesta e parte din el.“ Dacă
precum Mircea Bochiş a fost inspirat de cineva îşi aruncă privirea peste cele nu mai
textele din Plăcuţele din Medio Monte, pen- puţin de 10 ilustraţii ale lui Mircea Bochiş
tru că poemele sunt prin excelenţă vizuale, la Scriere pe apă – câteva dintre ele sunt
amintind, de pildă, de pânzele suprarealiş- memorabile –, dobândeşte acces intuitiv la
tilor Giorgio de Chirico şi Paul Delvaux. sensul Plăcuţelor din Medio Monte: dincolo
Dacă apocalipsa citadină mă trimite la de sentimentele de melancolie şi nostalgie,
Muzele neliniştitoare (Chirico), dezagrega- care distorsionează şi dezorientează, spe-
rea din Alt puzzle rezonează cu Peisaj cu ranţa recuperatoare îşi găseşte locul.
lanterne (Delvaux): „Cineva, noaptea, pe 
tăcute,/ cu foarfece mari,/ a
început să taie cablurile invi-
zibile/ care mă leagă de tot ce
e-n jur:/ câmpia şi fluviul cu
murmure nedesluşite,/ cerul cu
stele, din care coboară răcoarea
şi bucuria.// Vine curând o
întreagă echipă/ de tehnicieni
pricepuţi/ care se apucă să-mi
scoată din corp/ şuruburile de
lumină./ Mă demontează buca-
tă cu bucată...“
Din cauza pierderii acce-
sului la sacru, sinele (stratul
profund al personalităţii)
ajunge un text într-o limbă
necunoscută, pe care nu-l mai
înţelegem, în pofida eforturilor
noastre de traducători. „Ce am
trăit seamănă cu o carte scrisă/
într-o limbă uitată./ Nimeni nu
o mai poate citi/ şi nu există
dicţionare/ cu care să poată fi
tradusă.“ (O carte scrisă într-o
limbă uitată); „ei privesc ceea ce
nu se vede,/ ei traduc ceea ce nu
înţeleg“ (Înecaţi în azur). Dacă
în oraşul lui Chifu, noaptea nu
se retrage niciodată, lumina
fiind doar masca ei înşelătoare,
calendarul său pare blocat într-
un octombrie perpetuu (ca şi
cum toate celelalte anotimpuri
şi-ar dezvălui numai toamna
interioară), care nu-i permite
eului liric să îşi continue călăto-

8 • APOSTROF
 Aforisme

Imaginaţie
Ciprian Vălcan

F ILOSOFII SE tem de capriciile imaginaţiei

fiindcă ştiu că de acolo vine şi sminteala
indivizilor, dar şi sminteala maselor, obse-

Marele isteric se străduieşte să alimen-

Toţi marii istorici ai Romei par să re-
sia revoluţiei. teze constant imaginaţia maselor, menţi- grete că Seneca n-a ajuns pe tron, căci le-ar
nînd-o într-o permanentă stare de exalta- fi plăcut să diserteze despre grandoarea ce-
 re. lor doi împăraţi-filosofi, Seneca şi Marc
Imaginaţia e un dar pentru artişti, dar e Despotul luminat nu are nevoie decît de Aureliu.
otravă pentru oamenii de rînd. ascultare, e convins că ştie prea bine ce e de

făcut.
 Seneca, doctor de suflete, a trebuit să-şi

Măreţia Prusiei s-a clădit pe lipsa de deschidă venele pentru a astîmpăra febra
imaginaţie a locuitorilor săi, pe disciplina Marele isteric e un fanatic. lui Nero...
lor strictă şi pe seriozitatea lor adormitoa- Despotul luminat e un cinic desăvîrşit.

re. 
Nero e precursorul marilor isterici, fi-
 Despotul luminat nu ezită să foloseas- indcă şi el simţea o nevoie bolnăvicioasă de
Bunăstarea oamenilor Nordului se con- că biciul în numele idealurilor Raţiunii. a seduce mulţimea.
struieşte graţie înduioşătoarei lor lipse de Marele isteric foloseşte biciul pentru a Însă el nu miza pe forţa de a induce
imaginaţie. stimula ardoarea celor care i se par lipsiţi de hipnoza graţie unor proiecte de reformare
entuziasm. a umanităţii, ci pe intensitatea artei lui.

 
Raţiunea ţine în picioare Nordul, în
vreme ce imaginaţia dă culoare Sudului. Despotul luminat n-are nevoie de mase Deşi era împărat, Nero se voia iubit ca
fanatizate, ci doar de mase pregătite să as- artist, nu dădea doi bani pe tiara sa imperi-
 culte fără crîcnire. ală.
Un negustor olandez are nevoie de În schimb, marele isteric are nevoie de E ceea ce li se pare imposibil de înţeles
chibzuinţă, nu de exaltarea periodică de iubirea fanatică a maselor, fiindcă delirul istoricilor antici, pentru care nu exista glo-
care dă dovadă un pictor calabrez. lui e alimentat de delirul pe care îl provoacă rie mai mare decît aceea de a urca pe tronul
în rîndul mulţimii. celui mai important imperiu din istoria lu-
 mii.

Imaginaţia impune o dilatare a sufle- 
tului căruia nu toţi sînt capabili să-i facă Despotul luminat e rece, lucid, necruţă-
faţă. tor. Pentru Nero, harfa era deasupra tiarei.
Marele isteric e un exaltat care îşi trăieş- Nu există îndoială că el s-ar fi vrut mai
 te misiunea la paroxism şi care are nevoie degrabă Homer decît Augustus.
Regele care-i frecventează îndelung pe de entuziasmul mulţimii.

marii filosofi ai vremii lui nu învaţă de la ei 
decît imensul lor dispreţ pentru oameni. Nero face parte din rîndul acelor suve-
Oamenii ţarilor erau convinşi că imagi- rani pentru care nimic nu poate să egaleze
 naţia înfierbîntată a revoluţionarilor avea importanţa artei.
Despoţii luminaţi ajung la concluzia că nevoie de frigul Siberiei... Asta pare să-i fi şocat pe contemporanii
sînt singurii care înţeleg cu adevărat natura săi în mai mare măsură decît cruzimea lui.

umană şi asta le dă suficientă încredere 
pentru a încerca să transforme lumea. Lenin face trecerea dintre un despot
luminat şi un mare isteric. Iniţial, el crede Alţi suverani care-i seamănă lui Nero în
 că raţiunea e suficientă pentru a ghida în privinţa iubirii pentru artă : regina Cristina
Despotul luminat se foloseşte, pe rînd, mod despotic mulţimea, dar apoi se con- a Suediei, Stanislas Leszczynski, rege al
de imaginaţie şi raţiune, fără să aibă nevoie vinge că e nevoie şi de stîrnirea pathosului, Poloniei şi apoi duce de Lorena, regele Lu-
să aprindă imaginaţia supuşilor săi. iar asta nu se poate face fără medierea ima- dovic al II-lea al Bavariei.
În schimb, marele isteric e dominat nu- ginaţiei.

mai de imaginaţie şi simte o nevoie bolnă- 
vicioasă de a lua sub control imaginaţia Nero nu e un filosof-rege, ci un împă-
maselor printr-un soi de hipnoză. Unii împăraţi rămîn în istorie prin fap- rat-artist.
tele lor de arme, pe cînd alţii – doar prin
 
anecdotele referitoare la domnia lor...
Despotul luminat ştie că masele sînt Nero şi-a pierdut tronul pentru că a în-

inerte şi nu mizează pe colaborarea lor. El cercat să le impună contemporanilor săi
îşi impune reformele fără să aibă nevoie de Roma a reuşit să-şi păstreze puterea ideea că arta e superioară vieţii.
asentimentul mulţimii. atîta vreme cît a existat un echilibru între
În schimb, marele isteric trăieşte cu împăraţii săi stoici şi împăraţii săi nebu- 
iluzia că voinţa sa va putea să schimbe în ni.
profunzime masele, transformîndu-le în De îndată ce împăraţii nebuni au deve-
plastilină pentru proiectele lui. nit mai numeroşi, a început prăbuşirea.

Anul XXXIII, nr. 8 (387), 2022 • 9

 Jurnal de cărţi. Aniversãri
Nicolae Prelipceanu
– un mare poet
de viziune, nu de stil!
P OET ÎN PRIMUL rînd, dar cu un pro-
fil intelectual ºi scriitoricesc complex,
eseist de remarcabil nivel, de asemenea
prozator, cu multe ºi diverse experienþe
gazetăreºti, prezenþă activă în viaþa cul-
turală românească de peste o jumătate de
secol, Nicolae Prelipceanu e un autor cu
un statut... ciudat: a avut parte de toate
recunoaºterile posibile, de aprecieri criti-
ce, de premii ºi de traduceri pe multe me-
ridiane, are reputaþia unui scriitor foarte
valoros, însă lasă ºi sentimentul greu ex-
plicabil că e subapreciat.
Îl caracterizează ºi alte contrarii. Tot
ce scrie degajă o anume impetuozitate,
dar în formulări de cele mai multe ori
lapidare, chiar ºi cînd textele dezvoltă
discursivităþi mai ample. Se simte mereu
implicarea personală a unui sentimental
rezonant cu problemele semenilor ºi-ale
umanităþii, dar a adoptat dintotdeauna
o „poză“ detaºată, aproape cinică. κi
protejează vulnerabilitatea prin ironie ºi
sentenþiozitate sceptică. E sociabil, dar
retractil, de fapt un introvertit a cărui
atracþie faþă de viaþa publică se poate ex-
plica prin teama de singurătate, de izolare.
Cînd e înconjurat de oameni, se-arată mai
degrabă taciturn, reticent în confesiuni, cu
un aer vag-absent, dezamăgit, aproape re-
semnat. Necarismatic de felul lui, e – deci
– ºi „nevedetistic“: nu urmăreºte succesul,
nu-ºi cultivă lăudătorii.
Absolvent al Filologiei clujene în
1966, n-a prins „trenul“ Echinoxului,
lansat la finele lui 1968, ºi nu pare să-l fi
interesat ralierea la grupare, căci e struc-
turalmente un solitar. Nici în jumătatea
sa de viaþă bucureºteană, cu toate stagi-
ile instituþionale postcomuniste pe care
le-a bifat, nu s-a „aliniat“. De mulþi ani
redactor-ºef al Vieþii Româneºti, poziþie
cu greutate în lumea noastră literară,
participă la reuniuni publice ºi colaborea-
ză ºi la alte reviste, dar mereu cu aerul
că nu vrea să „iasă în faþă“. Unica tentivă
de „înseriere“ pe care a acceptat-o a fost
invitaþia de includere în colecþia inventată
cîndva de Mircea Ciobanu, în jurul lui
1980, „Hyperion“, la Editura Cartea
Românească, pentru autorii unui eºalon
„generaþionist“ intermediar, pînă atunci
dispersaþi.
10 • APOSTROF
Ion Bogdan Lefter
Pare să ascundă un mister, o tristeþe
funciară. Lasă adeseori la vedere în tex-
tele sale cîte un semn neliniºtitor, cîteo-
dată chiar o enigmă efectivă, ca-n titlul
recentei culegeri de poeme funa máro
(cu minuscule ºi accent, Editura Cartea
Românească, 2022), unde poemul titu-
lar porneºte de la „o sirenă pe un perete
demult“ (p. 203). Recenzenþii tatonează
deja: înseamnă ceva anume?!; ºi dacă
da, ce?! Un dram de limpezire, dar fără
risipirea totală a tainei, a oferit autorul
în devans, într-o ediþie din vara trecută
a Ramurilor craiovene, într-un text în
proză, Funa Maro (de data asta cu ma-
juscule ºi fără accent!): evocare probabil
uºor-ficþionalizată a momentului în care,
în 1968 sau ’69, trei prieteni trag la un
hotel din Sulina ºi descoperă acolo „o
imensă pînză pe care fusese pictată o sire-
nă ademenitoare“ (Ramuri, nr. 8/ 2021).
În poem n-a mai rămas decît, în frazare
sincopată, frumoasa ademenitoare de pe
peretele de demult ºi „sulina altor vremi“
(Ibid.)...
Altfel, să nu exagerez: apariþie plăcu-
tă, chipeº, cu figură senin-pansivă, înalt
ºi atletic, cu alură ba de veºnic june prim,
ba de baschetbalist! ªi cu momente de
seninătate, de jovialitate, de umor: rîde
bucuros la vorbele de duh ale altora ºi
lansează ºi el cu spor butade însoþite de
zîmbete ºi de intonaþii complice.
Scepticul e ºi un muncitor, încît, oricît
de economicos se va fi exprimat, opera
s-a acumulat pînă la dimensiuni care
impun. Notaþia fragmentar-prozastică,
infuziile ironice, cultivarea jocurilor de
cuvinte nu pentru efecte vesele, ci pen-
tru schimbarea bruscă a macazului către
cestiuni incomode, solicitante emoþional,
intelectual sau etic, o anume manieră de
frazare concentrat-alertă i-au asigurat
egalitatea cu sine peste mode ºi timp,
doar cu sporuri datorate maturizării ºi
experienþei tehnice dobîndite. Iniþial
într-un oarecare defazaj faþă de metafo-
rismele dominante în anii juneþei sale,
consecvenþa l-a transformat în anii ’80
într-un precursor ºi-apoi într-un coleg al
postmodernilor, frecvent invocat pentru
precocitatea din De neatins de neatins
(1978), de fapt mai veche.
ªi mai e ceva tipic pentru el: senti-
mentalul costumat în cinic dispune de
ochi scormonitori ºi descoperă unde nu
te-aºtepþi lucruri surprinzătoare. Pri-
vind în jur din unghiuri mereu inedite,
are capacitatea de a identifica subiecte
importante oriîncotro îºi îndreaptă
atenþia, spre oameni ºi teme mari sau spre
mărunþiºurile vieþii de zi cu zi. În poeme
ca ºi-n articolele-eseurile sale întotdeauna
acroºante, scrise într-o stare de urgenþă
morală ºi – aº zice – chiar filozofică. ªi
ºi-n prozele sale scurte sau lungi, la fel de
speciale, de „nealiniate“ timpurilor ºi mo-
delor, pînă la asumarea excentricităþilor
ficþiunii ca deghizare auctorială în Ro-
man sub acoperire (2018). Apropo: colosal
titlu! Specialitate a casei: vezi ºi Întrebaþi
fumul (1975), Fantomateca (al antologiei
de carieră din 2014) ºi multe alte generice
de poeme, cicluri, eseuri.
În primul rînd poet, esenþialmente
poet, Nicolae Prelipceanu îºi are marca
definitorie nu la suprafaþa textelor, acolo
unde căutăm de obicei „originalităþile“
retorice, ci în această viziune percutan-
tă, frapant personală, în ingeniozitatea
perspectivei din care contemplă lumea.
De unde forþa mesajelor sale laconice ºi
profunzimea lor angajantă, tulburătoare.
Pe 10 august 2022 împlineºte incredi-
bila vîrstă de 80 de ani, incompatibilă cu
alura sportiv-tinerească ºi cu prospeþimea
constantă a depoziþiilor sale sentimental-
sarcastice. E timpul să-l privim ca pe un
mare poet de viziune, nu de stil!


D ACĂ ÎŢI DAI SEAMA că existenţa ta este
una poetică, conştientizezi că dimen-
siunea religioasă este inclusă în felul în care
percepi realitatea
mângâierea nisipului pe tălpile goale, o
pală de vânt care îţi trece prin păr, câteva
petale de cireş plutind pe canal, calitatea
sonoră a luminii, botezul unui lac în care
te-ai îmbăiat, luna plină care se mlădiază
după tine la fel cum floarea soarelui ur-
măreşte astrul, ceaţa care diluează licărul
felinarelor doar pentru ca ambiguitatea să
intre în contrast cu propria claritate — îţi
trebuie ochi tactili pentru a descoperi că
existenţa ta nu este nici separată, nici in-
fernală şi că poţi pipăi firul tău în textura
lumii când simţurile tale se deşteaptă

prin cianurarea infernului rămâi aur curat

trebuie să-mi nescriu cărţile
trebuie să iau un alt fruct din arborele
cunoaşterii

lumânările se hrănesc cu singurătatea
noastră

eroul poate depune mărturie că fericirea
e o capcană

victima işi prinde în cursă că lăul

tindem după mai bine când experimen-
tăm binele ca rău
dar mai binele este răul în acest caz.

dacă legea universului este nedreptatea,
am putea câştiga nemeritat pentru toate
dăţile când am pierdut nemeritat

ai vrea ca lumea să-ţi urmeze exemplu,
dar nu toţi suntem hărăziţi unui destin solar
şi, până la urmă, contează să fii soare
pentru tine

dualismul fin dintre orgoliu şi vanitate
corespunde distincţiei dintre cei care au
ceva de spus şi cei cărora le place sa se audă
vorbind
 tul că sunt întreţinuţi le dă impresia că au o
ura creează reciprocitate, iubirea – stu-
pefacţie

nu vreau să nu fiu de partea mea, dar
nici să mă mint

crezi că eşti raţional, dar, de fapt, îţi
raţionalizezi afectivul

dacă nu dai ESC la ESC, te prinde trecutul
 tot aşa cum cel descântat murea de o
tinereţea şi absenţa conştiinţei irosirii ei
merg mână în mână
 început să-l cultiv atât de intens încât mi
stăpânii se stăpânesc pe ei înşişi
Aforisme
Gnoza
Ştefan Bolea

pe cei trecuţi prin iad nu-i clinteşte
purgatoriul

când nu iubeşti pe cineva îi vezi defectele
când urăşti pe cineva îţi vezi defectele
 
nu poţi câştiga dacă lupţi cu tine în depresia e un soi de moarte, iar anxieta-
lupta cu celălalt tea e chin pur
 şi dintre moarte şi durere, întotdeauna
paranoia buna trece primejdia rea se alege moartea
 
singura substanţă din care se poate pre-
pentru ca lucrurile să se pună în mişca-
leva o mostră de Dumnezeu este sinele tău
re, sinele şi destinul trebuie să consune


să te conectezi la tine, separându-te de dă-ţi binecuvântările tale celorlalţi, păs-
lume, poate fi o trăire aproape erotică trează blestemele pentru tine
 
arunc primul piatra, dar în mine este o formă de prostie destul de comu-
 nă să te crezi mai deştept decât eşti
filosofia e coresponsabilă pentru deni- 
grarea imanenţei oscilează între „nimic nu e adevărat“ şi
puritatea ei e uscată „adevărul pentru care să trăiesc şi să mor“,
 între două minciuni
tatăl trebuie să devină fiu 
 uneori înaintezi mai rapid dacă mergi
acelaşi aspect îndeplineşte succesiv o invers
funcţie angelică şi una diabolică 
 cărţile sunt reale, viaţa nu chiar
„psihanaliza este acea maladie al cărei ambiţie: să cuceresc prin arme livreşti
leac pretinde că este“ (kark kraus) spaţiul vieţii
„doar un medic ră nit poate vindeca“ 
(jung) când ai prea mult de dat, nu cere
nu există altă soluţie la acest nivel decât 
cea princiară: consumarea periodică a unor din pricina accesului mijlocit la
doze mici de otravă conştiinţa de sine a celorlalţi, nu vom şti
 niciodată cu certitudine dacă ei nu sunt
într-o relaţie de dispreţ reciproc, asigu- androizi sau holograme
ră-te că piscul tău e mai înalt 
 privit de sus, supramediocrul e tot o
artiştii nu ştiu că ştiu subspecie a mediocrului
 
ai fost marte, acum fii saturn cărţile adevărate înfloresc în timp ce-ţi
 dezvolţi simţul mirosului
cât timp trăieşti eşti nemuritor 
 pentru cel care proiectează, efectul vine
fără obstacole stagnăm înaintea cauzei
dacă obstacolele sunt imaginare, şi or- 
goliul e imaginar. în viaţa de apoi săracii vor fi şi mai să-
 raci conform dreptăţii divine
adolescenţii sunt infatuaţi deoarece fap- 
difuzarea repetată a multor reclame nu
valoare deosebită face decât să te scârbească de produs, să îţi
 semnaleze că e problematic, că poate e la fel
întotdeauna uiţi că te-ai creat pe tine de nereuşit ca spotul
însuţi 
 când te arunci entuziasmat pe nişte
întâi o vrei, apoi ai nevoie de ea reduceri, gândeşte-te că faci o favoare unei
nu mai contează dobândirea plăcerii, ci firme disperate care nu mai ştie cum să
evitarea durerii absenţei ei vândă un produs mediocru sau vetust
 
mai important decât de a deveni cel ce reclamele sunt la fel de ineficiente ca
sunt e să fiu cel ce am devenit descântecele

întrucât n-aveam simţul realităţii, am boală imună la vrăjitorii, schimbăm cana-
lul şi cumpărăm un produs mai ieftin de la
s-au uscat visele firma concurentă

Anul XXXIII, nr. 8 (387), 2022 • 11
 Sub lupa memoriei
Mitologii antiliberale
C ONFLICTUL DINTRE
Naphta si Settem-
brini din Muntele vrăjit
nu s-a încheiat. Aventu-
ra ideilor, a angajamen-
telor pe muchie de cuţit
şi a patimilor politice în
veacul XX a fost ameţitoare. Se prelungeş-
te, iată, în secolul XXI. Mai ales când vine
vorba de radicalisme, de pasiuni, iluzii şi
minciuni, spre a relua titlul cărţii postu-
me a lui François Furet. Hitler ar fi spus
că dintr-un comunist poate face un bun
nazist, niciodată însă dintr-un social-de-
mocrat (apud Hermann Rauschning). Tot
Hitler, îmbătat cu propriile obsesii, spu-
nea că îşi urmează destinul cu certitudi-
nea unui somnambul. Salturile mortale de
la o extremă la alta se explică tocmai prin
similitudinea fanatismelor ce le motivea-
ză. Jacques Doriot (1898-1945), fascistul
francez, lider al aşa-zisului „Partid Popu-
lar Francez“, fusese membru al CC al PCF
şi deputatul circumscriţiei roşii, St. Denis.
Mussolini a pornit ca socialist radical, chiar
Poezie
O elegie a despărţirii,
un imn al salvării
Paul Aretzu
I OAN CIOBA reu-
neşte în cartea sa
7 trepte în Steiniger
/ 7 steps in Steiniger
(Editura Napoca
Star, 2020, versiunea
în limba engleză de
Letiţia Goia, prefaţă
de Adrian Popescu),
două stări care, prin natura lor, sunt coinci-
dente, bătrâneţea şi iubirea. Este vorba despre
reverberaţia vârstei tatălui în psihologia fiului:
„azi tata mi-a spus pentru întâia oară/ că simte
osteneala întinzându-se mută/ ca o pecingine
interioară“. O astfel de energie psihică, legată
de impulsuri vitale, se extinde, având cores-
pondenţe în ambient: „uneori noaptea ţipete
fulgeră/ prin mărăcinii mei roşii spăimoşi/ şi
atunci prin toate grotele ţâşneşte/ înaltă flacă-
ra ochiului/ cât un ghiont răzleţ al lucidităţii“.
Dramatic este faptul că bătrâneţea apare ca o
ereditate, ca o succesiune, fiind resimţită ca
pierdere ireparabilă de fiu, care va urma şi el
traseul de neevitat: „cum să-i spun că aceeaşi
pelerină/ începe să-mi strivească şi mie ume-
rii/ în mai toate nopţile toamnei“.
Simbolul premonitoriu folosit este noap-
tea („stăvilar funebru“), care adăposteşte, în
vise, spaime care sufocă gândurile. Dar indi-
ciul agoniei, al înstrăinării este singurătatea,
devorând cu nesaţ timpul. Însă experienţa
îmbătrânirii, a slăbiciunii, respiraţia grea,
12 • APOSTROF
Vladimir Tismăneanu
internaţionalist. A fost idolul tinerilor An-
tonio Gramsci şi Palmiro Togliatti. În ale
sale Caiete din inchisoare, Gramsci îşi amin-
tea de vremurile când peripatetiza în com-
pania lui Mussolini…
Ideologul fascist Nicola Bombacci a
fost iniţial comunist, dar a murit împuş-
cat, în aprilie 1945, ca ideolog al odioasei
Republici de la Salò, socialistă, fascistă şi
exterministă, înfrăţit cu amicul său Benito,
reîntors la fantasmele roşii ale juneţii sale,
sub patronaj nazist. Chiar A.C. Cuza, an-
tisemit epidermic, era, în juneţe, un fel de
socialist. August Bebel a spus, şi nu greşea,
că antisemitismul e socialismul proştilor.
Stalin l-a definit, în anii ’30, drept caniba-
lismul epocii noastre, doar că nu a ezitat
să devină el însuşi un canibal. În ultimii
ani de viaţă, dictatorul sociopat lansa acu-
zaţii delirante la adresa medicilor evrei şi
pregătea deportarea în masă a evreilor, cei
pe care propaganda oficială îi stigmatiza
drept „cosmopoliţi fără rădăcini“, spre
viitoare lagăre de concentrare (în curs de
pregătire). Denigrat de stânga, Friedrich
sfârşitul sunt refuzate de omul tânăr: „tot-
deauna mi-am zis că eu voi fi altfel“. Poemul
este iniţiatic, menit să înlesnească înţelegerea
neînţelesului, să facă acceptabilă trecerea, ex-
primând o solidarizare afectivă, existenţială a
fiului cu tatăl: „eu îl ascult speriat şi înţeleg/
în această noapte trebuie să trecem/ împreu-
nă prin roua fierbinte/ cum trec strigoii prin
bezna de cărămidă/ atât de vie atât de prezen-
tă/ încât dintr-o dată frunzele mele cad par-
că/ din chiar pomul cunoaşterii“.
Totuşi, alteritatea face să fim diferiţi,
omul tânăr faţă de omul bătrân, să fim stră-
ini de cei apropiaţi, chiar de noi înşine. Nu
putem lua locul celuilalt, oricât de mult l-am
iubi. Doar îl înţelegem şi putem suferi pen-
tru el (uneori, mai mult decât acela, părinte,
fiu, frate, soţ). Încărcătura dramatică, pu-
ternicele implicaţii psihice, trăirile subiecti-
ve, imaginile neaşteptate aparţin unei încli-
naţii expresioniste a poetului.
O asemenea temă nu poate conduce decât
spre o reflexivitate gravă. Memoria retros-
pectivă aduce în lumină secvenţe inocente ale
copilăriei, regrete ale unei tinereţi risipite fă-
ră griji: „să fi fost irosire/ toate ploile nesăbu-
inţei/ dezlânate într-o aură găunoasă/ pe
creştetul moale al vârstei“, „totdeauna între
sete şi noimă/ trupul întindea un paravan
duplicitar/ după care erupţiile sângelui/ adă-
pau un cocoş/ miraculos şi ludic nesăbuit“.
Legătura dintre tată şi fiu este organică şi
spirituală totodată, indisolubilă: „ca un bici
împletit/ voi zbura mâine împreună cu tata/
spre măruntaiele cerului“, „docili ne vom lăsa
împreună zidiţi/ de străinii cu feţele şterse/
care ne-au păzit noaptea întreagă/ ca o haită
de lupi îndestulaţi“. Scriitorul îşi construieşte
cartea după modelul mistic al scărilor, al vă-
milor, reprezentându-şi destinul eshatologic.
Sufletul tatălui porneşte într-o călătorie, de-a
lungul căreia fiul, care se iniţiază, are, din so-
lidaritate, şi funcţie psihopompă, de însoţitor.
Nietzsche a fost criticul cel mai virulent al
antisemitismului. L-a dispreţuit visceral. Îl
considera vulgar, resentimentar, abject. Nu
însă şi contemporanul său, Karl Marx, cel
care echivala, asemeni lui Richard Wagner,
Banul cu Evreul, iudaismul cu capitalis-
mul, cu moneda, cu dobânda, cu sistemul
bancar. Chiar şi în corespondenţa sa privată
cu Friedrich Engels şi alţi camarazi de idei,
Marx nu ezita să utilizeze „argumente“ de
acest gen, dacă despre argumente vorbim.
Anticapitalismul, antiliberalismul şi an-
tisemitismul unesc cele două extreme (nu
doar ele, dar în primul rând ele). Crimele
în masă ale secolului XX s-au produs în nu-
mele acestor trei „anti“. Exemplele abundă.
Noile populisme (orbanismul, putinismul,
lepenismul, partidele-mişcări gen AUR)
apelează la vechile clişee etnocentrice şi
xenofobe, nu pregetă să exploateze, cinic şi
manipulativ, temeri, fobii şi resentimente
individuale şi colective. Extremismul func-
ţionează ca un alfabet: spui a, urmează b,
şi c, şi d etc.

Desigur, dintr-o poezie ritualică nu puteau
lipsi alegoria, reiterări pentru creşterea expresi-
vităţii, incantaţia, bocetul de sine: „şi neputin-
cios mă zbat/ în cămaşa de forţă a gândului/ ca
orice bufniţă singură/ ce se-ncovoaie sub greu-
tatea pustiului“. Steiniger este strada pe care şi-a
dus viaţa tatăl, locul care nu poate fi părăsit
decât o singură dată: „am simţit tot mai des că
Steinigerul/ nu e decât un povârniş alunecos/ şi
toată pădurea lui de pin/ prăvale maşteră peste
noi/ atâţia ani risipiţi/ într-o vizuină cu o singu-
ră ieşire“. Acest destin, tatăl, asemenea tuturor
înlănţuirilor cu dragostea filială, sfârşeşte cele 7
trepte sub semnul singurătăţii şi al spaimei. Şi,
totuşi, „eu şi tata/ cât de diferiţi şi gemeni to-
tuşi/ azi nu ne mai deosebim cu nimic/ două
noduri sihastre tăcute/ în fuioarele cântătoare
ale iernii/ în care sfârşeşte şi începe mistuitor/
deznădejdea şi iubirea/ viaţa“. Succesoratul tată-
fiu spulberă astfel în veci himera morţii.
Cartea lui Ioan Cioba este dramatică şi,
paradoxal, fericită, (re)descoperind, în pri-
veghiul tatălui, filosofia vieţii şi solidarităţii
dintre generaţii, a continuităţii.


Fotografiile memoriei
Î N NOUA CARTE de proză
scurtă, Miezul inimii
(Bucureşti: Humanitas,
2022, 170 p.), Ioana Ni-
colaie pare că se odih-
neşte după romanele din
trilogia Nordului. Cea
mai bună din serie, Car-
tea Reghinei, despre ma-
ma eroină cu doisprezece
copii, fusese un pariu şi stilistic, şi uman,
câştigat. Căci era chiar povestea de fami-
lie a autoarei, iar vocea personajului afazic,
degradat de boală, o forţase pe scriitoare să
elaboreze o frază spectaculoasă, complica-
tă, cu irizaţii faulkneriene.
Acum, în Miezul inimii, Ioana Nicolaie
se desparte de spaţiul transilvan originar,
o despărţire lină, nu brutală, căci povestiri
din copilăria bistriţeană sunt urmate de
episoade ale studenţiei bucureştene şi ale
maturităţii cu tot ce implică ea: materni-
tate, întâlniri literare şi chiar înfruntarea
pandemiei. Acest volum, legat prin fire
invizibile de precedentele cărţi (inclusiv
de romanul de debut, O pasăre pe sârmă,
o carte scrisă la persoana a treia, despre
tinereţea petrecută în Bucureştiul haotic
al anilor ’90), are o arhitectură mai lejeră,
principiul de generare al fiecărui text fiind
revelarea unui mic sâmbure de mister, de
gravitate sau de frumuseţe în întâmplările
aparent anodine ale vieţii.
Inexplicabilul, partea tainică a realităţii
pe care vrea s-o capteze autoarea, ţine de
două registre – unul al aşezării în destin cu
intervenţii providenţiale şi altul, aproape
mitologic, mistic, specific vieţii tradiţiona-
le de altădată. De altfel, două dintre cele
mai tulburătoare texte din carte sondează
tocmai această lume veche, lumea mamei
şi a bunicului, o lume cu vise premonitorii
în jurul momentului capital, cel al trecerii
dincolo de viaţă. Bunicul prevesteşte cu
precizie momentul: „Deseară, la şase,
o să mă puneţi pe masă... Am văzut doi
îngeri care mi-au tăiat firul vieţii. Mi-au
arătat drumul întâi şi m-am simţit deoda-
tă tare-mpăcat. Cheamă tâmplarul, că-n
noaptea ce vine o să facă sicriu“ („A doua
umbră“), iar la funeraliile mamei, toţi
observă o ultimă lacrimă misterioasă, „un
strop luminos“ în colţul ochiului stâng al
defunctei („Lacrima“).
Tot un plan misterios, suprauman, dina-
mizat de mici lovituri de teatru ale Istoriei
(revoluţia din ’89) sau ale întâmplărilor vie-
ţii, face ca autoarea să nu urmeze parcursul
previzibil în comunism ca angajată a unei
fabrici de tricotaje sau croitoreasă. Calea
ei va fi una literară şi se va construi şi cu
ajutorul unor necunoscuţi, care-o găzdu-
iesc la Bucureşti într-un moment decisiv, în
zilele examenelor de admitere la facultate.
Momentul rămâne fixat ca un punct nodal
al traseului în „Uşa“: „Cum s-a aşezat mai
apoi Bucureştiul în mine, cu straturile-i
Mirela Nagâţ
de fantastic, de cruzime, de nostalgie, cu
obsesia mea pentru literatură, cu iubirile şi
mai ales cu nenumăratele-i poveşti încerc să
înţeleg în fiecare zi a vieţii mele. Ce nu pot
să-mi imaginez nici acum e cum ar fi fost
dacă nu s-ar fi deschis acea uşă“.
La fel ca în trilogia Nordului, şi acum
materia primă din care-şi trage Ioana
Nicolaie poveştile e una autobiografică.
Există o violenţă a lumii înfăţişate pe
fundal şi, fără să-şi propună, cartea devine
un mic manifest despre condiţia dificilă a
feminităţii, în care tentativele de viol sunt
recurente, iar maternitatea nu e idilică, ci
însoţită de psihoterapie şi depresie. În pre-
cedentul roman, Tot înainte, eroina ajunsă
adolescentă, în ultimii ani ai regimului
comunist, se confrunta cu un atac sexual
la practica agricolă, iar urmarea nedreaptă
era o neîncredere unanimă din partea pro-
fesorilor şi a colegilor. În Miezul inimii,
forajul în miezul ororii e mai complex şi
subtil. Bucata intitulată „Pasagerul din
dreapta“ e construită gradat ca o acumula-
re lentă de informaţii şi dialoguri inocente
între victimă şi agresor; o falsă senzaţie
de siguranţă se instaurează între cei doi,
călători cu un tren de noapte, împărtăşind
o apăsare comună, căci merg la înmor-
mântările unor cunoscuţi. Iar o anumită
informaţie securizează cu totul atmosfera:
pasagerul din dreapta e de meserie poli-
ţist, adică epitoma dreptăţii şi-a comba-
terii infracţiunilor. Deznodământul e cu
atât mai şocant când înţelegem că autorul
tentativei de viol e chiar omul legii care
mimase compasiunea până atunci, şi care,
în plus, era şi proaspăt căsătorit.
În raport cu această povestire, o alta
(„Geaca“) funcţionează ca un pandant cu
semn întors, căci monstruosului drapat sub
feţele firescului i se opune acum bunătatea
altruistă. Aceeaşi călătorie cu trenul, de-
venită toposul consacrat al cărţii, aceiaşi
doi pasageri, între care bărbatul, prezenţă
extrem de discretă, şi femeia, absorbită de
propria suferinţă din cauza unei eşec în
dragoste. Şi acest text e construit pe un
efect al surprizei, naraţiunea spusă din
perspectiva tinerei (care-şi rememorează
decepţia sentimentală) menţine perma-
nent personajul masculin periferic, pentru
ca la final gestul acestuia faţă de tânără,
unul protector şi nescontat, să capete de-a
dreptul o dimensiune providenţială: „I-am
simţit răsuflarea pe faţă. Dar de atins m-a
atins doar cu geaca lui care încă-i păstra
căldura. A pus-o uşor pe spatele meu. [...]
Uite că haina asta dăduse mâlul la o parte!
Uite cum se pregătea să rămână cu mine,
nu doar pentru călătoria aceea […], ci şi
pentru atâtea alte dăţi când aveam să mă
zbat pentru cine ştie ce rău ivit din senin în
drumul meu“.
Printre cele mai bune pagini ale cărţii
sunt cele care surprind poveşti de dragoste
delicate, care ţin de o vârstă a tinereţii foar-
Ieşit din tipar
te fragede. Ce reuşeşte Ioana Nicolaie e să
concentreze toată mixtura aceea interioară
complicată, în care se amestecă inavuabilul,
teama de necunoscut şi descoperirea de si-
ne. Sunt episoade care merg de la un coup
de foudre între doi tineri din anii ’90, care
se cunosc în tren, pe drumul de întoarcere
acasă, după ce-au dat examen de admitere
la facultate („Când mă atingi“), la un trio
sentimental, în care confidenta şi-ar dori
locul celei curtate („Lampyris noctiluca“)
până la o poveste adolescentină din pan-
demie, în care revederea multaşteptată e
zădărnicită de o scăpare: „i-am văzut blo-
cul cu balconul de la 6 unde-a ieşit ea ca
să-mi facă mult cu mâna, dacă are doar un
rinichi n-are cum să rişte, ai ei nu i-ar da
voie niciodată să iasă din casă. [...] Sara se
mişcă încolo şi-ncoace, tastează ceva, mo-
bilul piuie, expir. Ţi-ai luat mască? Citesc.
Seen. Îngheţ. Am uitat! răspund. Rămâi
atunci pe partea cealaltă! Dau seen, dă seen.
Îşi ridică ochii albaştri, râde cu ei deasupra
măştii albastre“ („Masca“).
Tematic, noutatea din proza Ioanei
Nicolaie o găsim în ipostazele maturităţii
cu viaţa de familie şi cu întâmplările din
lumea literară în care se integrase autoarea.
Aşa sunt, de pildă, portretul poetului Emil
Brumaru care trăia în literatură şi la figu-
rat, şi la propriu, căci avea casa căptuşită cu
cărţi, sau evocarea prin ricoşeu a criticului
Ovid S. Crohmălniceanu, figură marcan-
tă în formarea lui Mircea Cărtărescu şi a
generaţiei optzeci. O vizită preconizată în
apartamentul criticului la Berlin în anii
2000 nu mai are loc, pentru că exact atunci
survine decesul lui Crohmălniceanu, sem-
nalizat misterios prin neliniştitoare telefoa-
ne nocturne.
Pasul spre poveştile zilelor noastre Ioa-
na Nicolaie l-a făcut, lăsând în urmă lumea
transilvană atât de specială care-a ampren-
tat-o definitiv. Rămâne să vedem de-acum
înainte care vor fi noile teritorii pe care ni
le va descoperi autoarea.

Anul XXXIII, nr. 8 (387), 2022 • 13

Istorie
Tezaurul României
de la Moscova
şi relaţiile româno-ruse
Cristian Vasile
C UM AM SCRIS
altă ocazie, zona
şi cu
culturală istoriografică
a fost extrem de afecta-
tă de pandemia care a
lovit şi România înce-
pând, mai ales, din luna
martie 2020. În primul
rând, cele mai multe ar-
hive (centrale, judeţene)
şi biblioteci publice au fost închise pentru
cercetători, iar atunci când au fost redes-
chise – pentru scurte perioade de timp –
capacitatea de primire a publicului studios
a fost sensibil redusă, la fel ca şi orarul de
funcţionare. S-a adăugat compromiterea
mai multor stagii de documentare/cerce-
tare, precum şi a unor mobilităţi acade-
mice în străinătate. Schimburile culturale
cu Rusia erau oricum compromise de mai
mult timp, iar momentul 24 februarie
2022 doar a pecetluit încetarea cooperării
ştiinţifice (implicit posibilitatea de docu-
mentare în arhivele Federaţiei Ruse). Dacă
ar fi să identific cu tot dinadinsul şi o parte
pozitivă în toată această tragedie pande-
mică, însoţită de o criză economică, adică
o aşa-zisă jumătate plină a paharului, aş
vorbi despre o perioadă de acumulare, un
interval – cuprins între martie 2020 şi sfâr-
şitul lui 2021 – care a permis, totuşi, unor
cercetători din institute academice şi unor
profesori de la catedre universitare să lucre-
ze mult timp de acasă, la propriul birou, şi
să se aplece mult mai aprofundat atât asu-
pra surselor, a documentelor deja colectate,
strânse, fotografiate sau consultate online,
cât şi a literaturii de specialitate (incluzând
aici şi studiile istoriografice).
Uneori, au fost constrânşi chiar de obli-
gaţii contractuale în cadrul unor proiecte
de cercetare sau granturi aflate în deru-
lare, programe ce nu se puteau împiedica
din cauza pandemiei. În 2019, pe această
„piaţă a cercetării“, alături de Unitatea
de finanţare a învăţământului superior
(UEFISCDI), care lansează periodic com-
petiţii, a apărut şi cel mai înalt for cultural,
14 • APOSTROF
care a inaugurat proiectul intitulat Gran-
turile Academiei Române (GAR). Această
formă de subvenţionare a cercetării a fost
sensibil mai redusă din punct de vedere fi-
nanciar în raport cu proiectele UEFISCDI,
dar a permis totuşi – chiar pe fundal pan-
demic – derularea unor studii şi finalizarea
unor proiecte care au devenit între timp
cărţi. A fost şi cazul volumului coordonat
de Radu Tudorancea – O vecinătate dificilă.
Relaţiile româno-ruse/sovietice, 1914-1965,
cu o prefaţă de Ioan Chiper, Târgovişte,
Editura Cetatea de Scaun, 2021, 227 pag.
Cartea reuneşte mai multe studii care
tratează din diverse perspective relaţia cu
marele vecin de la Răsărit: Bogdan Popa
s-a ocupat de percepţiile contemporanilor
privitoare la alianţa cu Rusia înainte şi
după momentul 1917 (pp. 13-32); Daniel
Cain a abordat problematica frontului
românesc (între 1916 şi 1917) prin pris-
ma neajunsurilor războiului de alianţă;
Gabriela Dristaru a urmărit tema agitaţii-
lor revoluţionare de pe frontul românesc şi
din Basarabia în dosarele Curţii marţiale în
anii 1917 şi 1918, concentrându-se asupra
cazurilor Fildman Bernard şi Alexei A.
Cozac (pp. 63-77); Radu Tudorancea a
oferit câteva repere istoriografice esenţiale
ale chestiunii tezaurului României de la
Moscova (pp. 78-114); Simion Gheorghiu
a surprins chestiunea tezaurului evacuat
aşa cum a fost reflectată în special în isto-
riografia sovietică şi rusă (pp. 148-166);
Emanuel Plopeanu a insistat asupra opinii-
lor politice şi de presă privitoare la frontiera
româno-sovietică în perioada 1941-1943
(pp. 167-206); în fine, Mioara Anton s-a
focalizat asupra temei tezaurului în dina-
mica relaţiilor româno-sovietice şi, mai
ales, la momentul septembrie 1965, atunci
când avem de-a face cu „re-evaluarea unui
diferend istoric“ (pp. 207-227).
După cum se poate observa, lucrarea
conţine multe contribuţii dedicate ches-
tiunii Tezaurului Băncii Naţionale sau
adiacente acestei problematici. Proiectul de
cercetare din care s-a născut şi cartea a avut
în centrul său chiar această tematică a teza-
urului, propunându-şi să exploreze subiec-
tul prin prisma noilor evoluţii şi abordări
istoriografice româneşti şi ruse. De altfel,
chiar la începutul anului 2021, au apărut
două volume relevante pentru subiect, unul
datorat cercetătoarei ruse Tatiana Pokivai-
lova (Soarta „aurului românesc“ în Rusia,
1916-2020. eseuri de istorie, în rusă) şi altul
semnat de Ilie Schipor, Destinul tezaurului
românesc la Moscova. Argumente din arhivele
ruseşti, care a introdus în circuitul istorio-
grafic surse extrem de importante, inedite,
depistate în mai multe arhive din Rusia.
Autorii au dreptate atunci când sugerea-
ză că problema litigioasă ar trebui soluţio-
nată (într-un fel sau altul): „Veche de peste
un secol, chestiunea tezaurului României
evacuat la Moscova, în decembrie 1916
şi iulie 1917, rămâne în istoria relaţiilor
româno-sovietice/ruse un litigiu care îşi
aşteaptă rezolvarea“ (p. 148). Dar mai exis-
tă oare obiectul litigiului (în special aurul)
în starea iniţială, aşa cum a fost predat de
autorităţile româneşti în timpul Primului
Război Mondial? Unul dintre contributorii
volumului (Simion Gheorghiu), pe urmele
istoricului Florin Constantiniu, înclină să
creadă că nu. Această ipoteză a fost întărită
după momentul 2006 de mai multe do-
cumente publicate la Moscova, în primul
rând protocoale ale şedinţelor Consiliului
Comisarilor Poporului de la începutul anu-
lui 1918 (atunci când Lenin a anunţat la 13
ianuarie – stil vechi – Hotărârea guvernării
bolşevice privind ruperea relaţiilor diplo-
matice cu România şi sechestrarea Tezau-
rului ca urmare a „agresiunii“ comise de
armatele regale române contra Republicii
Ruse, adică intervenţia „antirevoluţionară“
din Basarabia). Pe baza sus-amintitelor
surse de arhivă, istoricii români au conchis
că, încă din primele zile de la sechestrare,
guvernul leninist şi-a acoperit cheltuirea
banilor apelând la tezaur (pp. 160-161).
Chiar Lenin semnează o rezoluţie în care
este scris foarte clar: „să se ia cinci milioane
[de ruble] din banii româneşti confiscaţi la
Moscova“ (p. 159). Planurile conducerii
bolşevice erau străvezii: unul dintre obiec-
tive a fost declanşarea „revoluţiei“ de tip
sovietic în Basarabia şi în Moldova prin in-
stituirea unui organ de conducere „interna-
ţionalistă“, la dispoziţia căruia au fost puşi
banii proveniţi din tezaurul românesc (cele
cinci milioane de ruble sus-amintite). De
aici se degajă şi întrebarea unor cercetători
români: nu cumva astfel de procedee au
continuat până la dispariţia, în decembrie
1991, a Uniunii Sovietice? Prin urmare,
atunci când partea rusă a Comisiei mixte
pentru studierea problemelor izvorâte din
istoria relaţiilor bilaterale spune sau suge-
rează că tezaurul este de negăsit, s-ar putea
să aibă dreptate (p. 161). De altfel, în 2004,
cercetătoarea L.V. Sapogovskaia, socotită
de unii drept cea mai bună specialistă rusă
în domeniul istoriei economice sovietice, a
lansat varianta că aurul românesc ar fi fost
topit şi turnat în lingouri de către bolşevici
cu scopul de a fi vândut în străinătate (p.
165). O perdea de fum istoriografică, cu
scopuri politice (de ascundere a adevărului)
sau o ipoteză plauzibilă? Deocamdată nu
ne putem pronunţa.
Să amintim, în final, şi perspectiva
cumva oficială rusă din postcomunism,
vădită din scrierile cu caracter istoric şi
politic. După cum remarcă şi coordonato-
rul volumului (Radu Tudorancea), şi alţi
autori, parcă pe urmele lui Lenin, istorio-
grafia şi publicistica rusă au făcut în mod
constant legătura dintre chestiunea tezau-
rului românesc de la Moscova, problema
Basarabiei şi participarea militară rusă în
sprijinul României din timpul Marelui
Război. Partea rusă a socotit că bunurile
militare ruseşti „confiscate“ de autorităţile
române şi datoriile pentru livrările militare
din anii 1916-1917 compensează şi chiar
depăşesc contravaloarea tezaurului. Prin
urmare, România ar fi rămas datoare Ru-
siei, nu invers!
Ca o concluzie pe marginea acestui
volum extrem de necesar: nu este realist
să credem că Rusia lui Putin (sau a unui
succesor cu aceeaşi mentalitate imperială)
ar dori vreodată să reglementeze problema
tezaurului.

 Deliu Petroiu
către I. Negoiţescu (II)
[9]
Vad, 14 februarie 1947
Dragul meu,
Nu-ţi poţi imagina, fără un salt necesar din singurătatea eroică
în care te-a scufundat mizantropia şi geniul tău, cu câtă emoţie
ţi-am parcurs mesagiul de două-ori-datat. Acest ultim epitet nu e
un bobârnac stilistic, ci corespunde impresiei nete de întreg divizat
ce se degajă din cele trei foi copioase cu care ai binevoit să-mi
cinsteşti apetitul epistolar. Ai avut, de altfel, se pare, tu însuţi
conştiinţa acestui ansamblu schismatic, pe cât mărturiseşte ezita-
rea ta de a-mi trimite primul text – febril, intim, uneori duios – şi
tonalitatea poate voit impersonală (obiectivă!) a celui de-al doilea,
rămas totuşi nemulcomit ca emisiune intelectuală şi fervoare a
verbului.
Dar nu cu gândul de a te sublinia cu astfel de apreţuiri, de
bună seamă superflue, am pornit să-ţi scriu astă-seară. Am luat-o
însă de departe ca omul care vrea să meargă departe (şi va ajunge,
bietul, cine ştie abia unde...). Şi deoarece tot trebuie să mă opresc
deocamdată aici, pentru a curma această precuvântare care
se-ntinde-ntr-una, fără să-şi dea seama că se subţiază, voi face o
remarcă voioasă, în marginea evoluţiei „caligrafiei“ tale; dă-mi
voie ca, iritat de abuzul semantic pe care, împreună cu alţi strică-
tori de limbă, îl vădeşti faţă de această nevinovată vorbă, să-i resta-
bilesc sensul primar şi să te asigur că scrierea ta stagnează, înfăţi-
şându-se iremediabil ca un spaţiu compromis de un miriapod cu
• Cluj, Grădina Botanică, 1946. Eugen Todoran, Deliu Petroiu, Cornel Regman, I. Negoiţescu, Ion Regman, Radu Enescu, Ovidiu Cotruş, Ştefan Aug. Doinaş,
Dominic Stanca (arhiva Cornel Regman).
DOSAR
streche. Ceea ce, să fim drepţi, constituie farmecul insolit al litera-
turii tale manuscrise.
Şi acum...
Ia-mi-o, dacă vrei, în nume de rău, dar eliptica acelor rânduri
pe care mi le încredinţezi, cu destulă suspiciune, nu mi-a trezit
nici zâmbetul, nici nedumerirea, ci de-a dreptul jalea. Cu adevă-
rat, m-am întristat mult citindu-te! Poate pentru că, mai lămurit
decât pe vremea când eram împreună, am priceput că prietenul
meu este o vietate ciudată, care se turbură prea mult (în deşert,
fireşte, ca tot pământeanul) şi prea amarnic se lasă chinuit de
măruntele lumii – cărora le împrumută inutil nimbul irealităţii.
Declaraţia ta de trăire în nimicuri transfigurate nu-i a bună.
Bovaric! Cine dintre noi nu e? Sunt însă lucruri care nu pot fi
ridicate la demnitatea irealităţii. Ele se cer dezvelite până la sâm-
burele lor, perfect stăpânite – şi sordiditatea lor intimă e mai bine
să fie pulverizată, cu toată odoarea ei abjectă, decât cocoloşită.
(Cu atât mai mult cu cât, într-o bună zi, prin inevitabila „trezire
la realitate“, tot acolo se ajunge: dar până atunci, impuritatea
progresiv solidificată nu va mai fi solubilă în simpla apă rece.) Nu
uita că înainte de a fi un romantic eşti un om inteligent. Judecă,
aşadar, stabileşte proporţii şi perspective pentru toate cele ce
sunt ale realului, depăşindu-ţi tirania glandelor, a hormonilor şi
a literaturii. Există un coeficient de „realitate“ în orice fenomen
şi-n orice act de cuprindere a fenomenului, un minimum de
„obiectivitate“ în orice prietenie, un soclu de piatră vulgară pen-
tru orice plăsmuire de marmoră. Dincolo de aceasta, alpinismul
perpetuu în ireal e imposibil.

Anul XXXIII, nr. 8 (387), 2022 • 15

Ştiu, e foarte greu să-i spui unui om:
„Aşa eşti“ şi el să nu-ţi răspundă: „Ce ştii
tu? Tu nu mă cunoşti!“; sau „Nu fi astfel, fii
altfel!“, şi el să nu te-ntrerupă: „Lasă-mă-n
pace: ce ştii dumneata despre structura
mea?“ Dar mai cu seamă e îndreptăţit să
răspundă cel care s-a spovedit, celui ce-i co-
mentează confesiunea: „N-ai înţeles nimic,
domnule; era vorba despre cu totul altce-
va!...“
Însă oricât de puţin preţ aş pune – şi vei
pune – pe cele dinainte, acestea ce urmează
aş vrea să rămână. Pentru motive pe care în
parte le ignorez, dramaticul tău colocviu cu
R.S.1, conjugat cu alte „nepotriviri de carac-
ter“, a determinat retragerea ta îndurerată
dar şi scârbită din Cerc. E un act pe care-l
deplâng şi pentru care te-aş mustra bucuros
dacă n-aş şti că-i de-a surda. Indiferent cine
avea dreptate (desigur, amândoi...), cu Radu
disputa trebuia să se limiteze la o acţiune a
Cercului, nu să afecteze structura lui (şi, în
niciun caz, prietenia voastră...). „Trebuia“ e
un fel de a vorbi: e însă felul celui ce priveşte
departe, înapoi şi-nainte.
Cercul nu trebue să moară şi mai ales
nu dintr-un accident. Cine te împiedică să
lucrezi în singurătate? Să fi uitat însă, oare,
de pe acum, elanul şi bucuria de a şti că în
acelaşi timp, în altă parte, alţii dintr-ai tăi,
îşi acordă singurătatea, contemplativă sau
creatoare, cu tine, ostenind încrezători
pentru desăvârşirea unei fermecătoare de-
şertăciuni, una după fiinţă, plurală după
înfăţişare? Cu mâhnire văd că nu te sfieşti,
în trufia ta de-acum, să te lepezi de ei, bă-
nuindu-i simpli excursionişti ai ficţiunii,
jinduind doar la noutate şi agrement! Mai
bine întoarce-te asupra acestor gânduri şi
alungă-le. Trebue să rămânem împreună,
să murim împreună şi să nu-murim împre-
ună. Altfel vor zice nepoţii că am fost nu-
mai o nălucire, o sărmană ceată de nevol-
nici!
Cu dragoste,
Deliu Petroiu

17 II. Scrisoarea aceasta trebuia să fie trimisă a doua zi după ce Electra nu i-am restituit-o tatălui tău fiindcă, dacă-mi aduc bi-
a fost scrisă, printr-un călător. El şi-a amânat cu o zi plecarea, apoi ne aminte, aveai de gând să mi-o dăruieşti.
s-a dus, fără scrisoare. Acum se duce ea, fără el – dar cu întârziere. Dacă nu m-ai uitat de tot, scrie-mi la Arad, pe adresa cunoscu-
tă.
Al tău,
Deliu Petroiu
[10]
Cluj, 17-V-[1]947.
[destinatar: Domnului / I. Negoiţescu, scriitor / Bucureşti, St. Lt.
Niculescu-Bazar 18 / Parcul Iancului]

Dragă Nego, [11]

sunt pe cale de a părăsi Clujul, scăpat în sfârşit de coşmarul Semina-
rului foarte Pedagogic. În această copleşitoare după-amiază, a faunului
parcă, mi-am bătut còpii (vivat accentul) de pe actele cu care mă voi
înscrie în curând la examenul de capacitate din august. Îţi scriu acum
din candida nevoie numai de a păstra o clipă mai mult tovărăşia acestei
scule cu clape căreia încep abia să-i preţuiesc solicitudinea şi harul. Pre-
cizez, pentru a nu-ţi face iluzia că mă conformez, prin prezenta, amabi-
lei invitaţii colective din scrisoarea pe care cu multă pismă am aflat că ai
trimis-o aceluia ce nici numele nu mă-ndemn să i-l rostesc.
Mi s-a spus că-ţi merge bine, umfli şi prăpădeşti milioane cu
nemiluita. Te-ai căpătuit. Mă bucur.
Cu vechile noastre cunoştinţe nu mai am relaţii. Nu-mi priesc
şi se pare că nici eu lor. Pe tine, uneori, te regret, ca pe un suvenir
pierdut. Erai singurul care mai evocai evul nostru glorios şi fără
îndoială mediu de la Sibiu.
Aici, aceeaşi nevolnicie culturală, de care îndeajuns te-ai scârbit
pentru a mă simţi scutit de a ţi-o rememora.
1 v. „Cuvânt înainte“.
[destinatar: Domnului / I. Negoiţescu, scriitor / Bucureşti, Parcul
Iancului / St[r]. Niculescu-Bazar 18]
Arad, 14 iunie 1947
Dragă Nego,
Ceea ce-ţi trimisesem atunci de la Cluj nu era o scrisoare, ci
un moft poştal sau, dacă vrei, un moft pur şi simplu; vezi dar că
e probabil de prisos reproşul de a nu fi fost „mai cuprinzător“.
Sigur simt acum că pe vremea aceea îmi intrase în cap un gărgă-
un – de care mai apoi m-am lepădat. Căpătasem anume, la finele
considerării lucide a unor date de experienţă externă şi intimă,
convingerea amară că micul nostru grup literar n-a fost decât o
înjghebare efemeră şi zadarnică, împrăştiată definitiv odată cu
ieşirea din Universitate şi cu stabilirea distanţelor, geografice (şi
de altă speţă). Descoperirea, presimţită de mult, mă făcea să su-
făr şi să-i exagerez, cu bună ştiinţă, consecinţele dureroase; teo-
retizam un sfârşit total, un amplu şi complex divorţ, cu abolirea

16 • APOSTROF DOSAR
oricărei posibilităţi de reîntoarcere. De atunci însă am revenit la traducere am făcut adesea intenţionat, când am crezut de bine. În
bunul-simţ care, deşi nu infirmă eventualul adevăr al acestor cazul că le găseşti vrednice de reprezentat (ca suplimente sau,
gândiri rele, e de părere că problema însăşi nu trebue pusă nea- eventual, reunite într-un spectacol „Courteline“), fă te rog, dacă-ţi
părat şi în niciun caz nu astfel. Teoria, trăiristă, a împrejmuirii stă în putinţă, demersurile necesare pe lângă scena din Cluj – sau
ciclurilor de viaţă las să se facă târziu de tot, la vremea privirilor pe lângă oricare alta.
înapoi. Deocamdată, dacă e de înregistrat ceva, şi cu seninătate Uită, te rog, că te-am uitat atâta vreme şi nu mă uita.
deplină, e că forma „Cercului“ nu mai cuprinde ca mai-nainte o
realitate – şi atât. În ce mă priveşte am să comunic, ca de altfel Al tău, Deliu Petroiu
până acum, cu cine şi când îmi va cădea bine – sub rezerva unui
minimum de bun-căzut reciproc. De asemenea, o să scriu (când P.S. Eu mă gândisem – temerarul – şi la o eventuală publicare:
mă va-mpinge demonul şi nu mi-o sta în cale lenea), cum mă voi volumele Editurii de Stat popularizează celebrităţile străine. Ce
pricepe; dacă poveştile mele o să placă celor în a căror judecată crezi şi ce zici?
am încredere – bine. Iar dacă scripturile noastre ale tuturor se va
găsi, cu vremea sau la urmă, că oferă puncte ce se pot înscrie
într-un cerc – şi mai bine: va trăi „Cercul“. De nu, va fi trăind
fiecare după putinţă...
[13]
De când m-am întors de la Cluj mi-am ordonat traiul şi, aşa
12 august 1948, Arad
cum mi-e acum, e suportabil. Pentru „pâine“, vorba ceea, supli-
nesc o catedră de română la un liceu de fete (amuzant şi instructiv)
Dragă Nego,
şi dau meditaţii; obligat (printr-o minciună) să-l învăţ pe unul
nemţeşte, am început să învăţ eu însumi, temeinic şi cu spor, cu o
Programul meu de vară a fost atât de încărcat, încât cu greu aş fi
râvnă de care nu mă credeam în stare. Cu oamenii n-am decât re-
putut găsi un răgaz potrivit pentru scris. În iulie m-am pus pe dru-
laţii strict convenţionale; aş minţi dacă n-aş mărturisi că doresc
muri de munte. O tură prin Retezat, apoi Parângul, Mândra, Obâr-
mai mult – dar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu ia. În timpul liber,
şia Lotrului, Cindrelul, Păltiniş, Sibiu. Fără ajutorul financiar al
citesc (cum de n-am întâlnit până acum Le grand Meaulnes?; e, în
unui amic („metalurgist“) din Bucureşti, pe care l-am găsit la caba-
nu ştiu ce fel, atât de aproape de iubitul meu Storm!2), îmi învăţ
na celebrei Maria Magdalena, femeia-bărbat4, regina Retezatului,
nepotul (isteţ nevoie mare) franţuzeşte şi scriu: alaltăieri am ispră-
n-aş fi ajuns desigur atât de departe. La Sibiu, întâlnire entuziastă şi
vit o povestire cu copii; nu cred să-ţi placă, totuşi am să ţi-o trimit
duioasă cu Radu. Proiecte „euphorice“ [sic], visuri, planuri pentru
prin cineva, îndată ce-mi vei da un semn din Cluj. Mă preocupă
Cluj. Şi o beţie catastrofală. De atunci, revenit, am fost prins în ro-
ideea unei şcoli, o sminteală asemănătoare cu cea a lui Noica, din
ţile şcolii, care de-altminteri macină mai mult în gol: cursuri cu co-
„Jurnal“, dar puţin altfel. Uneori mă terorizează, pur şi simplu:
rigenţii, supravegherea Cluburilor UAER. În orele libere, fug de
văd cadrul, desfăşurarea „lecţiei“, creşterea vizibilă apoi, de la an la
teroarea asfaltului torid, în Mureş. Seara, obosit.
an, şi chiar rodul rotund, un alt tip de român. Asta sună găunos
Prieteni: eterna Gui5, aparatul de radio, Diderot, Stendhal,
dar, – dacă n-aş fi convins că nu te interesează – ţi-aş demonstra
Flaubert şi acum în urmă Proust. Doinaş m-a chemat o dată la
legitimitatea şi consistenţa acestor reverii pedagogice. Până una
Caporalul lui pentru a-i întări echipa de football. I-am parcurs
alta colegiul meu va purta numele – dintr-o foarte suficientă şi
primele paragrafe din teza de licenţă – pare a fi treabă serioasă – şi
bună raţiune – „E. Lovinescu“.
i-am ascultat raportul lecturilor de peste an; ţi-am recunoscut
peste tot, pismuindu-l copios, mâna ta călăuzitoare, plină de har.
Plecăciune,
De mâne încep, pentru două săptămâni, CID-ul: Cursuri de
Al tău, Deliu Petroiu
îndrumare didactică... Reeducare, carevasăzică.
La toamnă nu ştiu ce voi face. Aş rămâne aici ca să-mi poftesc
P.S. Apropos – de titlul şcoalei... – pentru d-şoara Monique3
după putinţă familia, al cărui cap se pensionează. Dar slujba mea
mi-am amânat anume plecarea din Cluj. Ca să descopăr un taior
de la Liceu, în urma faimoasei reforme, e foarte problematică.
cărămiziu, am cercetat de multe ori, în acea sâmbătă seara, strada
Tânjesc însă după Cluj, după voi. Bănuiesc că Regman e acolo
Regina Maria; l-am căutat chiar şi la festivalul de la Colegiu – şi tot
acum, fiind, după câte ştiu, lector al CID-ului6. Smulge, te rog, de
degeaba. Promisese că la 7 va fi pe stradă.
la el un răspuns precis în legătură cu o eventuală catedră a mea
acolo şi comunică-mi-l cât se poate de repede. În ziarul de azi, ci-
tesc că cererile pentru supliniri se fac până la 22 aug. Aşadar,
[12] timpul e scurt. Aş putea funcţiona, cum am făcut-o de altfel şi aici,
la Română, având-o specialitate secundară la Seminarul Pedago-
[pe plic: Trimite: Deliu Petroiu / Arad, Bulev. Dragalina, 12, / prin gic – în cazul că n-ar exista nicio Filosofie liberă (!). Chiar dacă R.
bunăvoinţa d-lui M. Brătuianu] nu e în Cluj, răspunde-mi te rog urgent, pe o poştală, ca să ştiu,
vorba ceea, cum stau.
17 ianuarie 1948, Arad Tu cum stai? Nu te-ai hotărât să te faci belfer? Mă-ntreb cum
rezişti! „Destinul tău“, singur, face minunea? N-ar fi de mirat: aud
Negoiţescule dragă, că ţi-l slujeşti, fără nicio umbră de trădare.
Te fericesc şi te îmbrăţisez,
Viaţa e o porcărie. Plagiez, ştiu, dar zicerea asta îmi place. Mă Deliu Petroiu
serveşte lapidar. Înlocuieşte motivările faptului că nu ţi-am scris
de atât amar de vreme şi ieremiadele existenţei mele actuale.
Să trecem.
Alăturat îţi trimit aceste „Scene după Courteline“ – cum mi-a
[14]
plăcut să le intitulez provizoriu – precum şi textul francez după
10 septembrie 1948, Arad
care le-am zămislit. Sunt, câteva, localizări, cele mai multe însă
[printr-un mesager]
simple traduceri. Dacă mi le-am aparentat totuşi, am făcut-o nu ca
să fur gloria franţuzului, ci pentru a lua asupra numelui meu gre-
Dragă Nego,
şelile şi precarităţile românului. Ele nu reprezintă altceva decât
provizoratul muncii mele literare. Pe măsură însă ce exerciţiul meu
Marxistul Trutzer, coleg de liceu, pe vremuri, şi actual amic
înainta, mă cucerea o intenţie: de a face să fie jucate, ca un fel de
al fostului nostru amic, mi-a comunicat „deja“ îndoielile tov. in-
completări vesele, aceste nimicuri cărora nu le lipseşte (cel puţin în
spector în legătură cu mutarea mea la Cluj. Cu modestele mele
înfăţişarea originală) nici hazul, nici un coeficient îndestulător de
virtuţi dramatice. 
Rugămintea mea faţă de tine este să le citeşti, împreună cu D-l 4 Autorul se referă probabil la personajul volumaşului Povestea tristă a lui Ramon
Jacquier, şi să-mi semnalezi erorile sau lipsurile mai grave; erori de Ocg, semnat Ioan Negoiţescu.
5 Viorica Gui, regina de caro în tabloul cerchist pe bază de cărţi de joc. Cu nume-
2 În sumarul proiectatului, în mai 1946, „nou organ cerchist“ (un „caiet indepen- le de Viorica Guy Marica va deveni ulterior un cunoscut istoric de artă clujean.
dent“), Negoiţescu îl include pe Deliu Petroiu cu articolele „Th.[eodor] Storm 6 Ca profesor de liceu, după intrarea în P.C.R., Cornel Regman a fost şi activist
şi arta nuvelei“ şi „Un nou domeniu estetic“. sindical şi responsabil al Comisiei de învăţământ public de pe lângă Comitetul
3 Monica Lovinescu – prietenă a mai multor cerchişti – se afla atunci la Cluj ca de Partid Judeţean Cluj. Victimă a unei „demascări“, va fi exclus din partid în
delegată a Facultăţii de Litere din Bucureşti la Congresul studenţesc pe ţară. mai 1950.

DOSAR Anul XXXIII, nr. 8 (387), 2022 • 17

 [15]
posibilităţi, am căutat să intervin pentru a fi menţinut cel puţin
în Arad. (Deşi, sub raportul vieţii spirituale, din moment ce nu
pot merge acolo unde doresc atât, cam tot una mi-e de voi fi la
Arad, la Sebiş, sau în altă parte7.) Aici aş avea măcar înlesnirile
elementare ale vieţii de toate zilele. Nu-mi rămâne altceva decât
s-aştept decizia zeilor (zilei). Oricum, cele câteva zile la Cluj cu
care mă ispiteşti le voi obţine negreşit; chiar dacă, între timp,
cine ştie ce sarcini la vreo şcoală elementară (care încep în 20
sept.) ar dori să mă imobilizeze. În speranţa totuşi că voi fi liber
până la 1 octombrie, i-am propus lui Radu data de 26 sept.:
atunci aş putea beneficia de un drum gratuit, prin graţia unui
amic de la echipa C.F.R.-Arad, care joacă în acea duminecă aco-
lo. Nu ştiu dacă-l voi putea cointeresa şi pe Doinaş care, suferind
din greu consecinţele ascuţirii luptei de clase la sate, nutreşte
sumbrul proiect de a se prezenta la licenţă abia în primăvara vii-
toare. Ar fi minunat să ne putem aduna cu toţii, fie chiar şi nu-
mai pentru două-trei zile; poate vom avea să ne comunicăm şi
niscai scriituri noui.
Pe aici e o toamnă înduioşătoare. Peste zi, foarte cald; se merge
încă la ştrand – dar mie locul mi-a devenit odios de când, într-un
match de football pe plajă, un idiot destrăbălat mi-a rupt un deget
de la piciorul – fireşte – drept: traumă profund cerchistă, după
câte aud. În prezent – oroare! – prelucrez textul unei rapsodii de-a
amicului meu Boboc (profesor de muzică şi filosofie)8 – şi ostenesc
la versiunea românească a Electrei lui Giraudoux.
Al tău,
Deliu Petroiu
7 E vizată ironic celebra poezie a lui Mihai Beniuc.
8 Compozitorul şi dirijorul Nicolae Boboc (1920-1999), ilustră personalitate a
lumii muzicale bănăţene.
• Lângă Sibiu, 1975. Deliu Petroiu, I. Negoiţescu, Eta Boeriu, Zorina şi Cornel Regman, Ovidiu Cotruş, Mircea Tomuş şi soţia (arhiva C. Regman).
18 • APOSTROF DOSAR
20 septembrie 1948, Arad
[carte poştală]
Dragă Nego,
S-a dus vizita mea la Cluj! Sunt reţinut aici până prin 27-28 sept.
de lucrările unei comisii pentru admitere într-o şcoală tehnică, în
care am fost numit ca examinator la Română. S-a recurs probabil la
serviciul unui tânăr şi neexperimentat suplinitor (fără licenţă măcar
la această specialitate) pentru că examenul este cu totul gratuit...
Colegii pismătăreţi vedeau totuşi în această dovadă de „încredere“
din partea forurilor superioare garanţia unei viitoare catedre în
Arad. Ei bine, astăzi au apărut încadrările noastre: sunt numit la
şcoala elementară din Păuliş, la materiile de la partea... ştiinţifică!
Fireşte, nu mă voi duce, ci voi încerca să trăiesc aici, din meditaţii;
trebuie însă să găsesc o modalitate pentru ca refuzul meu să nu su-
pere cumva Ministerul – demult nu mi-a mai venit să plâng; scârba
şi furia mă sufocă. Să mai încercăm oare un demers la R.? Poate,
acum că se cunoaşte şi acolo situaţia, s-ar găsi ceva ore răzleţe. Te
rog consultă-l urgent şi trimite-mi fără întârziere răspunsul lui.
Al tău nefericit,
D.P.
[16]
26 septembrie 1948, Arad
[carte poştală]
Dragă Nego,
Mesajul tău voios mi-a fost retransmis, în plin examen, de către
cei de-acasă, care i-au dibuit importanţa. Ca urmare, toţi berbecii
din seria aceea, care îşi aşteptau o îndreptăţită sacrificare, au fost
graţiaţi. În ajun însă, sceptic cu privire la reuşita demersului tău,
acceptasem un post la şcoala elementară din cartierul meu pe care
mi-l propusese (propunere care nu înseamnă deloc, deocamdată,
posesiune) „socrul“ meu (tatăl Ciutei, cu care în ultima vreme re-
înnoisem o intimitate pe cât de asiduă, pe atât de efemeră). Acum,
ce-i de făcut? 1 octombrie, data „sigură“ (?) a începerii cursurilor
e foarte aproape; să mă prezint la şcoala la care voi fi numit aici, în
aşteptarea chemării de la Cluj? Voi mai putea oare pleca după ace-
ea? Sau să nu mă prezint şi să aştept cu încredere decizia de la Cluj?
O încredere pe care aş putea s-o plătesc, cred, scump, în cazul
când, din cine ştie ce motive posibile, decizia aceea n-ar mai veni.
Consultă-l, deci, te rog, pe Regman (căruia îi mulţumesc cu căldu-
ră şi îl asigur că, pentru înzdrăvenirea stilului meu odios, îl citesc
actualmente pe Balzac...) şi comunică-mi de urgenţă eventualele
lui sugestii şi veşti noui.
Al tău
D.P.
[19]
27 decembrie 1949, Giurgiu
[carte poştală militară]
Dragul meu,
Nu vreau să te privez de preţioasa informaţie că de la data de
13 decembrie am fost luat la oaste. Aici e bine. Activăm cu avânt
într-o mulţime de domenii: ne instruim, ne educăm, dăm progra-
me artistice, ne distrăm la „ora ostaşului“, jucăm ţintar şi ne cură-
ţim cu grijă ostăşească armele. Într-un cuvânt, urmăm îndemnul
tovarăşului sergent care bine ne spune adesea: „Toţi care stai de-
geaba, nu mai sta!“
Mi-ar face multă plăcere dacă mi-ai scrie, cât de puţin, în orele
de răgaz.
Anul nou cu bine şi noroc!

[17] Al tău,
Deliu Petroiu
16 octombrie 1948, Arad
[carte poştală]
[20]
Dragă Nego,
22 mai 1951, Arad
Am aşteptat (de câte ori!) o şoaptă de răspuns... Dacă nu ţi-am [carte poştală]
mai dat ghies prin poştă a fost dintr-o legitimă consideraţie pentru
timpul tău – şi al meu. Sunt însă deznădăjduit. Nu ştiu dacă ţi-am Dragă Nego,
scris că intervenţiile mele pentru a fi mutat din Păuliş au avut
succes deplin: am fost mutat la... Curtici! Din lac în puţ. Ieri s-a Sîrbii10 îţi vor fi spus probabil că mi-am găsit un provizoriu
făcut – în urma schimbării domnilor de la Inspectorat – o nouă rost, la liceul de aici, graţie concediului medical al unui coleg lovit
încadrare; dar bucuria nebunilor a fost proastă. Nebunii au rămas de oftică. Sunt, deocamdată, robul unei trudnice activităţi didac-
unde au fost; doar câţiva proşti au fost readuşi în oraş. tice (planificări, teze, conferinţe, consilii, cercuri de meditaţie
Mizerie, mizerie. Fac naveta zilnic – satul e la 18 km de Arad: etc.). Totuşi, procesul meu de regenerare a început. Pentru mo-
cheltuieli, oboseală, nervi (elevii cretini), noroi, umilinţe. E mai ment citesc pe apucate, crăcănându-mă din Camil Petrescu în
rău decât în cele mai sceptice previziuni ale mele. Pessime!9 Salariul Confucius şi-mi fac de lucru prin scripturile mai vechi. Nu trebuie
nu l-am primit de două luni! să fiu şi să fii îngrijorat; asta se numeşte, în termeni sportivi, „în-
Scrie-mi urgent şi trimite-mi veşti. călzire“.
Al tău, Pe curând, mai locvace,
Deliu Petroiu Al tău Deliu

Aş dori mult să-mi trimiţi, îndată ce ai puţin răgaz, „Ulise“ al

[18] lui Lulu11 şi prima strofă din „Aura tragică“, pe care am copiat-o
greşit.
Dragă Nego,

Aşteptam demult, pentru a-ţi scrie, un moment care să mă [21]

găsească mai liniştit. Cum acest moment, iată, nu sosi şi nici şanse
de a veni de aci-nainte nu sunt, îţi scriu acum, oricum.
Viaţa mea este iremediabil sfărâmată. De n-ar fi decât boala
care mă sleieşte şi mă neurastenizează zilnic, şi tot ar fi de-ajuns.
Dar nimicirea cealaltă, spirituală, pulverizarea lentă şi progresivă a
tot ceea ce era sau părea să fie bun în creierul meu! Am pierdut
acum, după opreliştile categorice ale doctorului, şi ultimul sprijin,
alcoolul, care-mi permitea cel puţin, ruinându-mă, balsamul false-
lor sale euforii. Joc în schimb cărţi – scuipă-mă! – şi prăpădesc, în
fum şi nervi, biata rămăşiţă din salariu ce prisoseşte acoperirii ne-
putincioaselor, inutilelor leacuri.
În după-amiaza când i-am făcut vizita prietenului tău M., ve-
neam tocmai de la spital unde mi se spulberase definitiv iluzia
unui diagnostic anterior, dovedit din nenorocire greşit. Am susţi-
nut totuşi, cred, cu destulă degajare, o conversaţie împestriţată
chiar cu muzică şi literatură, bănuind-o, după eventualele tale
prognosticuri, de rigoare. Pe M. l-am găsit isteţ şi subţire, puţin
straniu, oricum de justă sensibilitate artistică. Eu am fost însă şo-
văielnic, rareori autentic, făcând eforturi (din blestemate motive)
să nu absentez – şi nu se poate să nu fi observat asta.
Kleist însă m-a scuturat, acum ca şi altădată, mi-a făcut febră. Îţi
mulţumesc mult pentru gest, îţi voi restitui cartea cu primul prilej.
Adio, dragul meu. Nu-mi mai scrie. Orice prietenie îmi este de
acum dureroasă.
Deliu Petroiu
31 martie 1949, Arad.
9 Foarte rele! (it.)
Arad, 27 XII 1951
[carte poştală]
Dragă Nego,
Confirm prin prezenta primirea, cu mare întârziere, a ambelor
tale scrisori (însoţite de respectivele texte pe care le-am parcurs cu
plăcere). Mai cu seamă plicul trimis prin D-na Tabic mi-a ajuns în
mână abia ieri, după ce, în mod inexplicabil, a trecut prin alte
mâni. Am mai primit şi o scrisoare de la Enescu, căreia am întâr-
ziat anume să-i răspund, neştiind cu precizie ce voi face de reveli-
on.
Acum ştiu: voi dormi. În ziua de 1 ianuarie, ora 8, trebue să
fiu, limpede, „pe teren“, îndeplinindu-mi datoria patriotică de
membru în comisia pentru recensământul animalelor. Aflu că
Doinaş a fost şi el chemat telefonic la şcoală, bănuiesc pentru ace-
laşi lucru.
Cu mult regret, al tău,
Deliu Petroiu
La mulţi ani!

Dosar alcătuit de ŞTEFĂNIŢĂ REGMAN
10 Soţii Maria („Gigi“) şi I. D. Sîrbu.
11 Aşa era numit, în familia lui, Lucian Blaga.

DOSAR Anul XXXIII, nr. 8 (387), 2022 • 19


E XISTĂ UN discurs despre absolut care
nu este religios.1 El spune ceva despre
noi şi despre enigmatica noastră înclina-
ţie de a absolutiza, mai înainte de a se
preocupa de teme de limită ca transcen-
denţa şi abisul, totul şi nimicul, moartea
şi dragostea etc. Învestite cu o valoare
care aminteşte patosul religios, aceste te-
me – împreună cu altele mai banale – pot
ţine locul sacrului şi al lui Dumnezeu,
potrivit ideii lui Mircea Eliade că omul
contemporan camuflează sacrul în atitu-
dini profane2.
Când devine religios, discursul despre
absolut intră într-o altă logică. El trebuie
să spună deopotrivă diferenţa şi asemăna-
rea dintre Dumnezeu şi creaţie. Utilizând
cuvinte cu referenţi mundani pentru a
exprima inefabilul, acest discurs apelează
la deplasări diverse (stilistice, semantice,
sintactice, pragmatice etc.) în încercarea de
a spune totuşi ceva cu sens despre ceea ce
nu se poate vorbi. Cuvintele încearcă să re-
dea mai mult decât un supliment de acelaşi
ordin cu cel al referenţilor şi al sensurilor
non-absolute; ele se rostesc mai degrabă în
jurul unui meta sau supra, în direcţia unui
dincolo de un alt ordin. Pentru că nicio
dialectică nu suprimă ceea ce rămâne în
afara orizontului expresiei şi experienţei
lingvistice, punerea în limbaj a acestei dife-
renţe este improprie şi insuficientă. Poezia
donaţiei absolutului prin cuvinte, oricât
de reuşită, nu va putea închide ceea ce nu
ajunge cu adevărat la text, ci doar se anunţă
în el.
Să numim discurs absolut acest discurs
orientat către un referent absent, către o
depăşire, înspre un dincolo de limită sau
către Dumnezeu. Să concedem că, folo-
sindu-ne de limbaj, noi aducem aceste li-
mite în vizibilul limbii doar ca limite, fără
a exprima exhaustiv acel dincolo al miste-
rului, fie că e doar un mister al idolatriei
capabile să transforme limbajul însuşi sau
pe cel care-l rosteşte într-un absolut, fie că
e misterul de nepătruns al lui Dumnezeu.
Şi să mai înţelegem că exact ceea ce nu se
lasă spus prin cuvinte poate avea o rele-
vanţă capitală pentru sensul a ceea se se
1 Textul de faţă reia un fragment din articolul „The
Absolute Discourse of Theolgy“, apărut în engleză,
în Diakrisis Yearbook of Theology and Philosophy, vol.
5 (2022). Acest fragment, care conţine modificări
şi amplificări, apare acum pentru prima dată în
limba română.
2 Mircea Eliade, Sacrul şi profanul, trad. Brânduşa
Prelipceanu, ed. a 2-a, Humanitas, Bucureşti,
2005, pp. 152–161.
20 • APOSTROF
Discursul absolut
Nicolae Turcan
poate spune3 şi, totodată, pentru fiinţa şi
devenirea noastră umană.
Discursul absolut dezvăluie, aşadar,
mai multe forme ale misterului: misterul
care suntem noi înşine (redus uneori la un
mister al inconştientului), misterul lumii
în care ne aflăm şi, nu mai puţin, misterul
lui Dumnezeu, pe care lumea şi cuvintele
noastre nu-L pot cuprinde. În acest ultim
caz, discursul absolut ia forma teologiei:
folosindu-se de un limbaj al tainei, teo-
logia îl spune destinal pe om, pe măsură
ce vorbeşte despre Dumnezeu şi lume, în
calitate de creaţie a Sa. Limbaj insuficient şi
kenotic, ce se lasă rostit de om şi de Dum-
nezeu deopotrivă, acest limbaj al teologiei
este o fereastră pe chipul tainei, prin care se
întrevede ceea ce se află în afara cuvintelor
şi chiar în afara gândirii. În opoziţie cu
afirmaţia lui Derrida că „Nu există nimic
în afara textului“4, în acest caz, ceea ce este
cu adevărat decisiv rămâne dincolo de tex-
tul intermediar. Ceea ce se anunţă prin text
nu se dă doar ca text. Orice îndrăgostit care
nu este derridean este de acord cu această
frază. Să conchidem deci că, intrând în
mişcarea de revelare a Absolutului, discur-
sul absolut al teologiei nu este Absolutul
însuşi, ci doar icoana ce indică înspre El.
Există câteva probleme majore pe care
discursul absolut le pune. Cea dintâi se
referă la paradoxul transcendenţei: dacă
o cunoaştere este exprimabilă prin lim-
baj, cum se poate cunoaşte şi exprima
transcendenţa, fără a o anihila prin însăşi
această cunoaştere şi fără a o diminua prin
însăşi această spunere? Problema pare a
avea soluţie mulţumitoare doar în context
teologic. Paradoxul transcendenţei este
depăşit de alegerea Absolutului însuşi de
a se revela. Altfel, un Mare Anonim care
instituie o cenzură transcendentă pentru a
nu fi periclitat de încercarea de cunoaştere
a omului rămâne de necunoscut. Dacă însă
Dumnezeu nu poate fi periclitat – tocmai
pentru că, în termenii argumentului onto-
logic, este o fiinţă atotperfectă – înseamnă
că limbajul descrie ceea ce se poate descrie,
fără a anula ceea ce nu poate spune – inde-
scriptibilul, inefabilul, incognoscibilul. De
altfel, tradiţia creştină a afirmat unanim
infinitatea lui Dumnezeu şi, de aici, in-
cognoscibilitatea Sa, chiar dacă în moduri
diferite: Apusul creştin a accentuat imposi-
bilitatea de parcurgere a infinitului de către
cunoaşterea umană, în vreme ce Răsăritul,
distingând între natura divină şi energiile
necreate, a susţinut incognoscibilitatea
3 Wittgenstein a sesizat importanţa inefabilului
pentru ceea ce se poate spune, atunci când scria:
„Ceea ce nu poate fi spus (ceea ce îmi apare
misterios şi nu sunt în stare să exprim) oferă poate
fundalul ce conferă înţeles acelor lucruri pe care
le pot exprima“. Ludwig Wittgenstein, Însemnări
postume 1914–1951, trad. Mircea Flonta şi Adrian-
Paul Iliescu, Humanitas, Bucureşti, 2005, p. 44.
4 Jacques Derrida, Despre gramatologie (Pasaje), trad.
Bogdan Ghiu, Tact, Cluj-Napoca, 2008, p. 174.
deplină a naturii divine. Dar, nici într-un
caz, nici în celălalt nu s-a căzut în agnos-
ticism: concomitent cu necunoaşterea a
fost exprimată posibilitatea cunoaşterii lui
Dumnezeu pe baza revelaţiei Sale – chiar
dacă pentru această cunoaştere insuficienţa
condiţiilor de posibilitate transcendentale
ale omului a fost complinită de lucrarea
harului divin, ca un fel de transcendental
dobândit ca dar. Teologia negativă a lui
Dionisie Pseudo-Areopagitul a întâlnit
teologia afirmativă a gândirii dogmati-
ce. Prin urmare, în această cunoaştere a
transcendenţei, limbajul descrie fără să
epuizeze, fără să închidă, fără cunoaştere
deplină; limbajul predă ştafeta experienţei
supraconceptuale, cuvintele devin tăcere,
iar teologia devine mistică. Atunci când
neagă, negaţiile teologiei apofatice nu sunt
cele ale aneantizării, nici cele ale nimi(cni)-
cirii, ci sunt negaţiile iconice, care trimit
mai departe, către non-locul în care limba-
jul nu se mai aude şi unde numai tăcerea
mai înţelege ceva. Când teologia afirmă,
afirmaţiile îmbracă forma antinomiei dog-
matice tocmai pentru a trimite către inefa-
bil. În cele din urmă, se poate vorbi despre
o experienţă de un alt ordin decât limbajul,
experienţă pregătită până la un punct atât
de diacritica limbajului afirmativ, cât şi de
negaţiile teologiei apofatice. Experienţa
lui Dumnezeu se dă deopotrivă ca necu-
noaştere şi cunoaştere. Bogăţia Revelaţiei
instituie posibilitatea unei hermeneutici in-
finite, după cum afirma Jean-Luc Marion;5
dar aceasta nu anulează diferenţa de natură
dintre Dumnezeu şi om, dintre necreat şi
creat, la fel cum nu anulează nici incog-
noscibilitatea fiinţei lui Dumnezeu. Atunci
când vorbeşte despre ambele dimensiuni,
cunoaştere şi necunoaştere, tradiţia creş-
tină nu dă glas la două tradiţii spirituale,
ci vorbeşte despre una singură, paradoxală,
în care Dumnezeul transcendent alege să
se reveleze din dragoste pentru creaţia Sa,
făcând posibilă, aşadar, depăşirea parado-
xului transcendenţei.
O a doua problemă este cea privitoare la
violenţa metafizicii. Nietzsche acuza meta-
fizica de voinţă de putere, iar Marx semnala
legătura dintre metafizică şi dominaţie.
Pe urmele lui Heidegger, care propunea o
destrucţie a metafizicii, filosofia postmo-
dernă a căutat, cu Derrida, să deconstruias-
că metafizica şi, cu Vattimo, să înlocuiască
gândirea forte cu o gândire slabă, relativistă
şi subiectivistă. Aplicată la teologie, ideea că
violenţa metafizicii este vizibilă şi în violenţa
limbajului se transformă într-o acuzaţie cu
atât mai gravă. Ascunde discursul religios
intenţii dominatoare atunci când vorbeşte
despre adevăr, libertate, Dumnezeu?
Se poate răspunde şi cu da, şi cu nu.
Violenţa modernă a conceptelor faţă de re-
5 Jean-Luc Marion, Givenness & Hermeneutics, trad.
Jean Pierre Lafouge, Marquette University Press,
Milwaukee, Wisconsin, 2013, pp. 56–62.
alităţile reprezentate nu articulează impo-
sibilitatea de a reinterpreta aceste concepte
în afara metafizicii prezenţei şi a violenţei
sale. O asemenea hermeneutică mizează pe
un limbaj non-obiectualizant, iconic6, care
nu are pretenţia de a rosti absolutul fără
rest şi de a-l închide în concepte, ci doar de
a-l indica. Pretenţia de a deţine adevărul şi
de a-l impune celorlalţi este legitimă doar
în interiorul marilor sisteme metafizice,
doar acolo unde ontologia trasează liniile
totalităţii, adică în absenţa eticii – pe care
Lévinas o considera filosofia primă tocmai
pentru a ieşi de sub dominaţia metafizicii.
A gândi însă metanaraţiunea iudeo-creşti-
nă ca un sistem ontologic defectiv de etică
este pur şi simplu o eroare. În al doilea
rând, gândirea slabă, propusă de Gianni
Vattimo, nu este singura soluţie la violenţa
metafizicii şi nici cea mai adecvată, mai
ales atunci când consideră relativismul re-
ligios drept soluţie. De-a lungul timpului,
depăşirea violenţei metafizicii s-a făcut în
teologie în numele păcii şi iubirii, ca virtuţi
cerute de Evanghelii. Iar dacă este vorba
despre violenţa religiei, aceasta aparţine de
fapt celor care, declarându-se oameni reli-
gioşi, trădează imposibila chemare creştină
a iubirii universale. A considera că soluţia
ar fi lichidarea religiei înseşi ori a celor care
îşi argumentează propria violenţă în mod
teologic este cel puţin o naivitate, cu atât
mai vizibilă după ce sistemele totalitare
non-metafizice, care au însângerat secolul
XX, au demonstrat că violenţa rămâne şi
după uciderea zeilor.
O a treia problemă, legată de cea anteri-
oară, este cea onto-teologică, semnalată de
Martin Heidegger: nu cumva conceptele
folosite de discursul absolut al metafizicii
închid în ele însele divinul, idolatrizându-l
6 Este ceea ce propune James K. A. Smith, Speech
and theology: language and the logic of Incarnation,
Routledge, London; New York, 2002, p. 79.
• „Dacă vrem
să educăm tine-
retul, studenþii,
elevii, în spiri-
tual valorilor
naþionale ºi al va-
lorilor europene
– va trebui mai
întâi să le spunem
care sunt acestea.
Deci, înainte de
educaþie, este în-
văþatul! Nu poþi
să educi fără să înveþi – asta se cheamă
spălare a creierului ºi ne-am lovit de ea
în timpul comunismului, când eram
educaþi fără să fim instruiþi.“ Afirmaþia
tranºant-patetică aparþine Preºedintelui
Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu
ºi este formulată în interviul pe care aces-
ta îl acordă revistei Atitudini. Criticul
pledează vehement pentru ca ºcolii să i se
redea rolul său esenþial, acela al formării
intelectuale. „Cultura e baza, pentru nu-
mele lui Dumnezeu, maºinăriile, tehno-
logia sunt făcute de mintea omului, dacă
nu e mintea omului, nici ele nu sunt.“ ºi
conchide pe un ton dezolat: „Am fost
prin chiar această închidere?7 Ce garanţii
avem că numele lui Dumnezeu – precum
cel de causa sui ori cel de fiinţă – nu devin
zei conceptuali, prin care Dumnezeu însuşi
este pierdut, în măsura în care este redus
la un concept al raţiunii? Cum ar putea
evita discursul absolut – fie el metafizic,
fie religios – acest pericol al identificării lui
Dumnezeu cu marile concepte ale tradiţiei
metafizice? În măsura în care onto-teologia
s-ar rezuma la concepte pentru a demon-
stra existenţa lui Dumnezeu, după cum o
definea Kant şi o descria Heidegger, atunci
ar fi experienţa, înţeleasă ca experienţă su-
pra-conceptuală, o soluţie?
În critica onto-teologică la adresa me-
tafizicii, se formulează deopotrivă critica
la adresa limbajului care consideră că poate
lua locul experienţei, cu atât mai mult cu
cât este vorba despre Dumnezeu. Tocmai
prin metaforă şi paradox, limbajul îşi dez-
văluie „dimensiunea intersubiectivă“8 şi
scopul extra-lingvistic: acela de a chema şi
de a conduce, până la un punct, către în-
tâlnirea inter-personală. Desigur că nu este
vorba numai despre o spunere şi o ascultare
a spunerii; ceea ce se întâmplă este o anga-
jare etică a omului care, în cazul dragostei,
ia forma renunţării la sine şi a sacrificiului.
Rolul discursului absolut al teologiei,
ca gândire diacritică, este de a elibera ab-
solutul de idolatriile raţiunii. O filosofie
care confundă Absolutul divin cu diferi-
tele forme mundane ale sale – majoritatea
7 Pentru constituirea onto-teologică a metafizicii
occidentale, a se vedea Martin Heidegger, Identity
and Difference, trad. Joan Stambaugh, University
of Chicago Press, Chicago, 2002, pp. 60 sqq.
8 Coşeriu distingea între dimensiunea obiectivă a
limbajului, aceea de a fi orientat către obiect, şi cea
intersubiectivă. Eugeniu Coşeriu, Istoria filozofiei
limbajului: de la începuturi până la Rousseau, trad.
Eugen Munteanu şi Mădălina Ungureanu, ed. nouă
de Jörn Albrecht; remarcă preliminară de Jürgen
Trabant, Humanitas, Bucureşti, 2011, p. 43.
optimist toată viaþa, acum am început
să cred că sunt optimist doar pe termen
lung ºi foarte lung, pe termen scurt ºi
mediu nu mai sunt optimist, nu mai pot
să fiu, pentru că sunt sigur că nu mai e
nimic de făcut.“
Întru-totul firesc, numărul pe iunie al
revistei ploieºteane acordă un spaþiu ge-
neros aniversării/comemorării ilustrului
său concetăþean. Sub genericul Caragiale
170/120, Dan Gulea publică o contribuþie
consacrată unor autografe ale scriitorului,
prilej pentru noi precizări privind crono-
logia operei sale, iar Magda Răduþă un
interesant studiu Obiectivitatea mimată:
I.L.Caragiale pamfletar. Autoarea observă
cu pertinenþă că „Pamfletele sui-generis
ale lui Caragiale mimează fericit obiecti-
vitatea, însumând toate elementele reco-
gnoscibile ale genului: situare, clasificări,
caracteristici, detalii infime ale scenelor.“
În context, Dan Gulea propune o schiþă
pentru un dicþionar literar al Ploieºtiului,
evocând locuri care consună cu biografia
lui Nenea Iancu: biserica Sf. Gheorghe,
acolo unde dramaturgul ºi-a făcut „in-
strucþiunea cu slovă popească“ sau Casa
Hagi Ilie Lumânărarul, descrisă de Ca-
ragiale, lucru rar în opera sa!, cu uºoară
nostalgie..
Un număr interesant, incitant la lec-
tură. (R.C.)
 
de ordinul excesului şi limitei – este o
filosofie non-religioasă. Chiar gândită
doar în termenii orizontalităţii, chiar fără
un referent transcendent, absolutizarea e
prezentă în logica lumii. Iar absolutizarea
este forma falsă a absolutului, cea care şi-a
pierdut raporturile cu Dumnezeu; ea este
un alt idol, în fond, care trimite la cel care-l
construieşte, uneori, paradoxal, tocmai
prin deconstrucţie. Dumnezeu este mister,
taină incomprehensibilă, fără ca misterul să
devină nici idol, nici o formă a nimicului.
Misterul nu ţine locul lui Dumnezeu, fi-
indcă în experienţa mistică a creştinismului
se vorbeşte de manifestarea şi de întâlnirea
Dumnezeului personal, nu a misterului
fără divin, nici a nimicului, nici a negaţiei
ca negaţie.
O a patra problemă este cea privitoare la
ambiguitatea limbajului. Gândit ca neutru,
limbajul are avantajul de a putea reda idei
foarte diferite, dar în contexte religioase şi
etice are dezavantajul de a exprima orice po-
ziţie, teistă sau ateistă, etică sau nonetică.
Or, această versatilitate devine problema-
tică prin ambiguitatea pe care o propune:
aserţiunile pot exprima atât adevărul, cât şi
neadevărul, ele pot falsifica şi minţi. Ce ie-
şire există din această duplicitate funciară,
în aşa fel încât să fie posibilă diferenţierea
dintre adevăr şi neadevăr?
Există criterii care pot garanta adevărul
atunci când acesta este formulat şi cel mai
cunoscut este cel al corespondenţei dintre
propoziţii şi realitate. Însă aceste criterii
funcţionează doar pentru referenţi empirici
sau, cum spunea Wittgenstein, doar pentru
propoziţiile cu sens. Pentru propoziţiile
„nonsens“ ale poeziei, artei, metafizicii şi
teologiei, care îşi au legitimitatea şi im-
portanţa lor pentru fiinţa umană, aceste
criterii nu sunt valide. În climat teologic,
rămâne un criteriu care ţine strict de cre-
dinţă, deci insuficient în afara ei: adevărul
se dă pornind de la provenienţa şi sursa tex-
tului; dacă este text revelat, adevărul este
revelat. Aşadar, acceptând că textul trebuie
citit deodată cu credinţa că Dumnezeu este
autorul, adevărul cuvintelor se dezvăluie în
semnificaţia lor lingvistică şi, deopotrivă,
în chemarea lor supralingvistică.
Toate aceste răspunsuri au în comun o
anumită înţelegere a raportului dintre lim-
baj şi experienţă: în fiecare caz, cuvintele
trimit dincolo de ele, având o funcţie iconi-
că, înspre o experienţă inefabilă, de natură
poetică, intersubiectivă, mistică etc. În
cazul teologiei, această experienţă poate fi
exprimată chiar mai uşor decât în cazurile
mundane: conform tradiţiei teologiei mis-
tice, este evenimentul întâlnirii Celui im-
posibil de numit aşa cum numim lucrurile
şi realităţile acestei lumi. În rest, a gândi şi
a vorbi în absenţa realităţii poate însemna
un exerciţiu de transmitere a unei tradiţii
sau chiar a unui adevăr, dar este insuficient.
Fenomenologic, s-ar putea spune chiar că
discursul absolut se exprimă ca insuficienţă
ce se cere umplută de trăiri diferite decât
cea a cuvintelor. Întrucât ne priveşte mai
mult decât orice alt limbaj, prin exprimarea
limitelor şi dorinţelor noastre, a abisurilor
şi înălţimilor care ne locuiesc real sau ima-
ginar, discursul absolut se cere dublat de o
experienţă pe măsura lui, sinonimă vieţii.
Care anume este această experienţă ţine de
măsura şi alegerile fiecăruia, de locul unde
se situează, între existenţă şi teosistenţă.
Anul XXXIII, nr. 8 (387), 2022 • 21
 Proză

Italia în doi pe o mârţoagă (IV)

Oana Boşca-Mălin

Z IUA A VI-A (duminică, 12 august). săturăm de chestiile astea all’italiana!“. şi câte o bisericuţă barocă. La Capranica
Dimineaţă alte bagaje, alte lucruri ca- În parcarea iarmarocului e o motocicletă ne zâmbeşte din fuga calului o băbuţă cu
re rămân pe afară după ce ai închis cutiile, BMW 1200LT cu „side car“ (nu-i mai zice puţinele fire de păr rămase la locul lor,
arunc primul tub de pastă de dinţi, mă bu- ataş, că n-are nimic de-a face cu savonierele albite şi electrizate parcă special pentru a-i
cur că s-au mai împuţinat supozitoarele cu cu o roată din filmele cu Louis de Funés). face o aură în jurul capului. Îmi plac com-
antiinflamator şi Bepanthenul şi ocupă mai Aflu că are greutate maximă autorizată cât plicităţile astea de o secundă cu oameni cu
puţin loc, ordine acasă la Mira... Pornim un Tico şi jumătate. Mă apropii de cuşcă şi care în viaţă ţi-e dat să te-ncrucişezi doar
către Viterbo pe Via Cassia, veche stradă văd că e capitonată cu piele, are difuzoare atât, secunda aia. Cu Adi vorbeam zilele
romană. În fiecare zi, primii 30 de km îmi şi loc cât pentru două persoane; nu ştiu trecute chiar despre asta, despre întâlnirile
e frică, semn că n-o să depăşesc nicioda- dacă are bar ca la limuzine, dar aşa arată. de o clipă cu oameni de pe partea cealaltă
tă condiţia de pasager pe motocicletă. Mă Lux, calm şi voluptate. Ce plictiseală! care a pământului; măcar şi pentru asta şi me-
crispez la curbe când Don Quijote culcă mai e aventura?! rită să călătoreşti.
motorul pe stânga sau pe dreapta, mi se pa- Ajungem la Viterbo, are un centru me- Motivul pentru care am ajuns în zona
re că accelerează prea tare pentru o porţiu- dieval cochet pe care îl vizităm din viteza asta e că eu îmi doresc de mult să văd
ne mică, nu mai ştiu cum mă ţineam ieri ca întâi. Oprim câteva minute la biserică şi grădina Bomarzo, un parc pe care contele
să stau comod, nu îndrăznesc să mă uit pes- facem poze cu vreo patru căţei vagabonzi, Orsini l-a înţesat în secolul al XVII-lea
te umărul lui, calculez kilometrii parcurşi pui. Suntem în zonă de vechi oraşe etrus- cu statui din piatră reprezentând zeităţi
de el pe V Strom să văd dacă are suficientă ce, de acum înainte între nordul Lazio- mitologice şi fiinţe fantastice, în aminti-
experienţă să prevadă tot, mă-ntreb dacă a ului, Umbria şi sudul Toscanei ne învâr- rea soţiei defuncte. Un fel de Tajmahal,
dormit ok şi dacă se simte bine cu mintea, tim printre vechi necropole ale singurei dacă vrem, redescoperit şi dezgropat abia
inima, şira spinării, încheieturile, ochii şi civilizaţii antice care lăsa femeile să poarte în primii ani ai secolului trecut. Casa
sufletul. Dacă cumva mă uit la drumul din arme şi să se exprime public pe probleme înclinată e nostimă şi-ţi dă vertij pentru
faţă, la ce vede el, îmi e greu să mă contro- politice. Tocmai de aceea, conservatorii că şi podeaua face unghi de vreo 60 de
lez şi să nu-l apuc de subsuori ca un pui de romani au făcut ca troia, femeie etruscă, grade cu solul, statuile au 4-5 metri, tem-
koala. Mă liniştesc încet, când îmi fixez pri- să fie asimilat ca sinonim pentru curvă. plul grecesc stă aproape de un elefant care
virea pe un peisaj îndepărtat, care se scurge Trecem prin sătucuri animate, fiecare poartă o tură în spate iar broasca ţestoasă
încet pe sub ochii mei. E bine, mi-am intrat dintre ele cu ziduri de apărare medievale stă aruncată într-o rână, pe fundul unei
în mână. După încă 50 văi. Parcul-pădure e
de km o să înceapă să înţesat cu familii de
mă apese casca pe pavi- turişti cu copii. O
lioanele urechilor. Asta mamă intelectuală îi
dacă nu e răcoare şi mi povesteşte plodului de
se strânge capul cât să trei ani despre Hercu-
se lăfăie înăuntru, ce- le şi muncile lui.
ea ce mi s-a întâmplat După Bomarzo o
doar o singură dată în pornim spre Orvieto.
zilele astea. Intrăm în Umbria,
E duminică dimi- pământ al sfinţilor.
neaţa, e august, puţină Multe dintre localită-
lume se-ncumetă pe ţile pe lângă care o să
străzi, mai mulţi bi- trecem astăzi şi mâine
ciclişti decât maşini. evocă o personalitate
Într-un sătuc e zi de cu aură: San Bonaven-
iarmaroc, dar e trist, tura da Bagnoreggio,
mai degrabă un talcioc San Francesco şi Santa
de vechituri decât un Chiara d’Assisi, San
târg de artizanat sau Benedetto da Norcia,
de antichităţi. Dar Gubbio de unde în
profităm să ne oprim Fioretti se spune că San
la bar pentru micul de- Francesco l-a alungat
jun, cu barmanul care pe lupul prădător prin-
comentează meciul tr-o predică cu har, San
de ieri: Juve-Napoli, Galgano da Chiusi,
a câştigat Juventus San Valentino da Terni
în prelungiri, aflăm etc. Drumurile sunt
că Napoli conducea aproape pustii, şerp-
dar arbitrul a scos un uim printre dealuri şi
jucător afară, pe urmă păduri, pe lângă lacul
l-a scos de pe teren pe Bolsena şi, mai târziu,
antrenorul din Sud şi, pe lângă Trasimeno.
în esenţă, „mai bine-i Geografia Italiei e
împuşcau în gură pe atât de uşor de învăţat
ăia de la Napoli, aşa când o parcurgi pe
erau siguri că bat, viu! O să începem cu
fir-ar a dracului să fie Smaranda cu geografia
de treabă, că nu ne mai • Roma. Vedere dinspre Rupe Tarpea către Santa Maria in Aracoeli. Foto: Oana Boşca-Mălin 

22 • APOSTROF

Peisajul care ne priveºte
F LAVIUS LUCĂCEL e un
peisagist de spaþii ru-
rale, cu căsuþe ºi copă-
cei. În acelaºi timp, e un
abstracþionist care dezin-
tegrează formele realului
în pete de culoare ºi li-
nii sinuoase, cu apetenþă
pentru colaj ºi pentru
fetiºul plasticii postmoderne: instalaþia. ºi,
într-un dialog (tensionat) cu stilizări folclo-
rice.
El încă mai crede că veºnicia s-a născut
la sat, chiar dacă acest (rest de) paradis
apare depopulat ºi în prag de ambigue
metamorfoze. De fapt, ceea ce a rămas e
mai degrabă ideea de sat – ºi nu doar fiindcă
þăranii lipsesc cu desăvăºire. În această pa-
noramă, mai mult fluidă, a locuirii rurale,
lipsesc, deseori, chiar ºi ferestrele. O lume
fără ferestre care devine ea însăºi fereastră.
O lume care se uită la noi pe fereastră.
Căci prin convenþia înrămării cu cadre de
fereastră – un trompe l`oeil à la Magritte
– peisajele devin inevitabil interioare. Dar
nu în sensul obiºnuit al unei psihologii
 construit ca să adăpostească şi să glorifice
României, dar să sperăm c-om continua cu
mapamondul!
La Orvieto ajungem spre prânz, lăsăm
V Strom-ul în centru şi ne pornim întâi în
căutarea unui loc unde să mâncăm, că mai
târziu riscăm să găsim bucătăriile închise.
Fugim totuşi să dăm cu ochii de Dom, ne
lăsăm cuceriţi de imaginea care ne apare
fără avertisment, după un colţ. Dar ne
oprim înainte de vizită la un magazin care
vinde produse locale şi face degustări şi
încercăm două tipuri de vin, brânzeturi şi
fructe. La altă masă, se discută tot partida
Juventus-Napoli, şi tot cu obidă. Suntem
mai jos de Linia Gotică, deci lumea încă
ţine cu fotbaliştii din vechea, scurta
Republică Partenopea. La o altă masă,
o familie cu două fetiţe, una dintre ele
cârlionţată, dezgheţată, călare pe tată-său,
care-i pare centrul universului. Adi nu-şi ia
ochii de la ei, ceea ce înseamnă că-i e dor
de fie-sa. Bine dispuşi, ajungem din nou în
faţa Domului, singurul eminamente gotic
din Italia, se pare. Splendid, svelt, cu faţada
care îmbină armonios mozaicul cu relieful
din marmură, nervaturile de pilaştri deco-
rate cu basorelieful de fier al portalului,
ogivele şi gargoille-i cu rozasa dantelată
încadrată atipic într-un pătrat. O Judecată
de apoi a lui Andrea Pisano te-nţepeneşte
la intrare, şi parcă vrei să-i surprinzi fiecare
detaliu sculptat în piatră: dincolo de harul
artistic, trebuie să fie grozav să ai ideile atât
de clare despre mersul lumii! Acum 14 ani,
am făcut la Perugia un curs de istoria artei
de două săptămâni despre edificiul ăsta şi
despre istoria lui, şi totuşi uitasem că s-a
Cătălin Bogdan
simbolice, atât de dragă culturaliºtilor ca
Blaga. Asistăm, de fapt, la o reconfigurare
topografică. Orizont cotidian timp de mi-
lenii, această lume s-a mutat, mai nou, în
ghetoul interiorităþii. Ca într-un exil. Încă
supravieþuieºte, dar cu o consistenþă (meta-
fizică) în criză.
Prin reconversia unor obiecte textile
cu o (cândva) circumscrisă funcþionalitate,
lucrările lui Lucăcel capătă un statut în
preajma imprimeurilor ori tapetelor pe
bază fotografică – o altă formă, în fond,
de (pseudo)interiorizare. Ceea ce le con-
feră o discretă aură de pop art. El pictează
pe cămăºi ºi cuverturi, pe vestoane ºi
cearºafuri, pe ºtergare ºi covoare de perete.
Această provocare decorativă se încru-
ciºează cu tentaþia abstracþiei. Stilizările fol-
clorice tind, în general, spre geometric, ceea
ce e departe de vâna plastică a lui Lucăcel,
mai apropiată de scurgere ºi abatere. Tocmai
de aceea privilegiază motivele vegetale. Dar
el nu descompune copacii ca Mondrian, în-
tr-o epurare care ajunge să schimbe radical
registrul. El lasă copacii, ramurile, iarba
ºi florile să prolifereze. Dar, cu discreþie,
miracolul de la Bolsena, momentul când, în
secolul al XIII-lea, din sfânta cuminecătură
a picurat sânge în timpul slujbei, pentru a-i
dovedi unui preot polonez mai necredin-
cios că ostia chiar se transformă în trupul
lui Isus. Mă rog, pentru cine crede... Vrei să
cuprinzi fiecare detaliu în poză, să capturezi
piaţa şi atmosfera ei patriarhală şi să nu laşi
pe dinafară Palatul Papilor, unde Clement
al VII-lea s-a refugiat în timpul jafului din
1527 (dar când oare, că parcă era în Castel
Sant’Angelo, apărat de Cellini; poate că
după aceea, când Roma îşi număra pierde-
rile). Ne plimbăm pe străduţe cochete, ne
oprim la o cafea rece, mă-ndrăgostesc de o
mască de piele gravată. Adi se simte bine,
e limpede că-l cucereşte amestecul ăsta de
burg medieval liniştit, brânzeturi ţărăneşti
cu vin bun şi artă făcută cu har. Mă bucur
că facem călătoria asta care nu are nimic
uşor, nimic previzibil în ea, dar care ni se
potriveşte ciudat de natural.
Şi din nou călare, avem cam 80 de km
până la Spoleto, printre lanuri culese şi alei
mărginite de chiparoşi. Pe o porţiune de
stradă se vede că de curând un incendiu a
ars parapetul de lemn, iar în spatele lui se
văd forme contorsionate de copaci morţi.
În Spoleto avem noroc să găsim imedi-
at un hotel de 3*, aproape de centru. Ca-
mera e mică, dar cochetă. Tragem o altă
şezătoare de spălat haine, redecorăm inte-
riorul cu cămăşi, şosete şi chiloţi atârnaţi
la zvântat, consumăm ca de obicei toate
tipurile de săpun, gel de duş şi şampon
care ni se pun la dispoziţie, şi apoi ieşim.
Don Quijote e încântat că am ales să ră-
Critică de artă
potenþează o anumită implozie printr-un
surplus de sinuozitate. În acelaºi timp,
exuberanþa naturală e trecută printr-un
anumit filtru, ceea ce subminează nu atât
coerenþa formelor, cât ritmul lor. Rezultă o
uºoară morbiditate, abia perceptibilă, ca un
bemol plastic.
Colajul, în cazul lui, implică ºi o tensiu-
ne a materialităþii. Nu e vorba doar de reli-
efuri eventual incoerente, ci ºi de inadecvări
de nedepăºit. Trecutul coexistă cu prezentul
în chip mut. Nu au ce să-ºi mai spună ori,
cel puþin, nu reuºesc. Zac alăturate doar.
Procedeul său de abstractizare nu exclude
o formă aparte (ºi discretă) de action pain-
ting. Uneori liniile lasă impresia că, într-o
anumită măsură, sunt rezultatul unei scurgeri
(materiale), doar pe jumătate impuse. Ca ºi
cum ar conferi vopselelor o (mică) marjă de
creativitate autonomă în configuraþia grafică.
În acest sens, liniile se mai ºi scurg. Chiar ºi
petele par să rezulte nu doar dintr-o desfigu-
rare a realităþii, ci ºi printr-o băltire nu lipsită
de potenþial germinator. Aceasta e, de altfel,
nădejdea lumii sale: să se nască din nou.

mânem aici peste noapte: deşi nu există
nicio stradă plană, Spoleto e o bijuterie pe
care s-o admiri în tihna unei după-amieze
şi a unei seri de august. La Ponte delle due
Torri, apeductul roman construit peste o
râpă de circa 150 de metri, spoletinii au
ieşit să-şi facă plimbarea de seară şi să-şi
aerisească dulăii şi fâţele de companie: o
punkeriţă plimbă un pui de cihuahua care
are o-ntâlnire de gradul III cu un golden
retriever dus în lesă de un stăpân/tovarăş
la fel de alb ca şi el. Imortalizez momen-
tul, în care se vede că un căţel poate să
aibă dimensiunea urechii altuia, şi chiar şi
aşa, au ce să-şi comunice.
E duminică, e august, nimerim la în-
cheierea zilei de iarmaroc şi într-o seară
cu concert de swing în aer liber, în Piaţa
Primăriei. Mâncăm la un restaurant şic şi
apoi ne plimbăm pe străduţe, trecând şi pe
la concertul cam subţirel al unei bande no
name de contemporani ai lui Tom Jones,
plini de bunăvoinţă şi atât. La miezul nop-
ţii, încercăm să folosim internetul hotelului
ca să rezolvăm câte ceva din poştă şi să
trimit o bucată de Jurnal, dar conexiunea e
groaznică şi ne enervăm.

Anul XXXIII, nr. 8 (387), 2022 • 23

Poezie
Poezia claustrării
Constantin Cubleşan
S -A SCRIS MULT despre
perioada în care pan-
demia a bulversat vieţile
oamenilor, de la noi şi
de pretutindeni. Starea
de izolare, de claustrare,
a produs traume greu
cuantificabile. Reflecta-
rea acesteia în artă poate
da însă adevărata masură
a dramaticei vieţuiri într-o societate marca-
tă de imperativul însingurării individului.
Volumul de poeme al Victoriei Milescu,
Planeta stă acasă (Cluj-Napoca: Neuma,
2022) este cu totul edificator. Poeta îşi
consemnează trăirile dramatice în atari îm-
prejurări cu forţa decantării stărilor intime
de adevărată angoasă: „locuind singură,
fără nici un sprijin/ sufletul meu l-am pus
într-o sticlă/ şi am aruncat-o în cer/ printre
valurile îngerilor frenetici/ am răscolit gala-
xiile căutând o planetă/ unde să-mi plantez
viaţa dinainte de viaţă/ cu memoria morţii
de după moarte“ (Când eram). Teama de
contaminare cu boala ce se extinde pretu-
tindeni fără a-i putea identifica traseul ata-
curilor, fără alegere, în mulţime, provoacă
meditaţii frisonate:„nu e de colo să fii con-
temporan cu/ această invenţie colosală – o
vietate/ nevăzută, nemaivăzută, o bijuterie
în felul ei/ ucide neînarmată, doar rostin-
du-se/ discretă şi discreţionară/ generatoa-
re de solidaritate şi de singurătate/ suntem
solidari la distanţe, interzişi la îmbrăţişare“
(Nu trageţi în pandemie!).
Victoria Milescu îşi asumă modul de via-
ţă înstrăinat, în condiţiile claustrării impuse,
având sentimentul irosirii într-un demers
existenţial ce nu mai e al său: „Trăim şi nu
înţelegem ce trăim/ suntem într-un film/ cu
roluri scrise definitiv/ mie nu-mi place perso-
najul meu/ nu-mi plac nici replicile/ demolân-
du-mi imaginea (…) filmul de azi e macabru/
personaje hidoase, hoţi, criminali/ mănâncă,
beau se sinucid fără artă/ obeze ori scheletice/
superiorii stau în umbră, nu apar/ da, e noul
val/ pe unde este uşa de intrare a normali-
tăţii/ de jur împrejur doar exit, exit!“ (Uşa
de intrare a realităţii). Ambianţa propriului
cămin este apăsătoare, ieşirea din amorţeala
inactivităţii o află în sonorităţile muzicii
care devine o fereastră nostalgică spre lumea
24 • APOSTROF
de-afară: „Cu un ceai cald lângă şemineu/
privesc plutirea fulgilor suicidari/ îmi ţine
de urât Tocata/ şi Fuga în Re Major de Bach/
în aer plutesc seminţele florilor“ (O lingură
de materie pe zi). Spaima de boala cinică o
trăieşte conştientizând agresiunea morţii
ameninţătoare: „În lume se moare, se moare/
orizontul face un pas înapoi, dezorientat/ dar
unde să te ascunzi/ stai sechestrat în casă, în
trupul febril/ e greu să citeşti poezii, să asculţi
Chopin/ sub ţipătul ambulanţelor gonind
zi şi noapte“ (Nu stinge visul). Din această
perspectivă a izolării, de la distanţa propriei
izolări, contemplă strada, mişcările diurne ale
oraşului, banalul, pe care altădată l-a ignorat,
devine acum spectacolul elementar al vieţii:
„Cineva a răsturnat coşul de gunoi/ fixat pe
stâlp/ altcineva a venit, l-a aşezat la loc/ cel
ce a coborât din maşină/ să îndrepte situaţia/
a fost accidentat şi a murit/ câţiva martori
întâmplători se perindă repede/ se uită la
ceas, preocupaţi/ duc sacoşe diforme, pungi/
cu alimente, sticle, cutii uriaşe/ îşi fac rezerve
pentru criza cea mare/ maşinile trec pe lângă
îngerii în aşteptare“ (Oraşul orbilor). E o poe-
zie a cotidianului cinic, în care evenimentele
autentice sunt boala şi moartea: „Transportau
zeci, sute de cadavre/ în camioane, autobuze,
basculante/ cu furgonete, cărucioare/ cu ca-
rul mortuar, singurul din oraş/ fluturii cărau
cadavre în gheare/ dar unde, unde?/ unde e
pace şi linişte/ unde morţii pot învia în tihnă/
apoi să se întoarcă acasă/ la rosturile lor/ dar,
când?/ când se va termina sfârşitul lumii?“
(Vicleniile Lunii). Sentimentul îndepărtării
de lume, de prieteni, de cunoscuţi, devine
copleşitor şi lasă impresia că ar putea fi doar o
simplă absenţă, ca plecarea într-o călătorie de
unde poţi reveni cândva, iar această absenţă
asumată devine poezie dramatică în sine.„E
ca şi cum ai pleca în străinătate/ apropiaţii te
caută un timp/ dar absorbiţi de diverse treburi
te uită/ viaţa îşi urmează curgerea stabilită/ e
ca şi cum ai pleca/ într-un concediu mai lung/
sau într-o croazieră pe ocean/ o croazieră cu
amor/ prietenii te aşteaptă să revii/ exuberant,
fermecător cu trofee, poveşti/ despre piraţii
care te-au capturat (…) după o vreme, chiar
şi cei mai fideli/ obosesc, renunţă, nu te mai
sună“ (Ca şi cum). Şi totuşi, în starea aceasta
de aşteptare a morţii posibile, sosită în orice
clipă („M-am plictisit de moarte/ în fiecare zi
vine, stă/ în pragul uşii, mă priveşte/ cu ochii
ieşiţi din orbite /…/ dar eu păstrez distanţa/
doar n-am ajuns s-o tratez/ fac un pas înapoi/
când ea face un pas înainte“ – M-am plictisit)
nu poate exista o împăcare de sine, cu sine,
fără un strigăt protestatar, mai violent ori mai
domol, n-are importanţă, totul e ca dorinţa
de a-şi redobândi normalitatea existenţei de
mai înainte, să devină realitate: „Vreau înapoi
/ în lumea mea/ aşa cum era, mică şi proastă/
unde nimeni nu mă urmărea (…) nu mai
vreau să fiu în stare/ de alertă, de urgenţă/ în
stare de catastrofă, de demenţă/ în stare de
orice/ pe planeta încă dăruindu-ne/ apă, aer,
lumină/ vreau înapoi bucuria îmbrăţişării/ a
sărutului pătimaş/ vreau înapoi viaţa mea,
aşa cum era“ (Fără protecţie în faţa iubirii).
Volumul de poeme al Victoriei Milescu
devine mărturia trăirii tensionate în starea
de izolare, de claustrare impusă, stare pe
care o resimte acut, verbul dând astfel
contur unor recompuneri în imagini, în
metafore, a existenţialităţii cenzurate arti-
ficial, purtând în sine vibraţia dramatică a
autenticităţii.
 pe un Ştrul Herşcovici, lider al unor studenţi
Roman
Poveşti de la oraş
Dan Gulea
M ODERNITATEA
MÂNEASCĂ
RO-
(ultimele
aproximativ trei secole) se
caracterizează, în viziu-
nea metaforică a lui Gellu
Dorian, printr-o dramă
personală, individuală:
separarea („schisma“, spu-
ne autorul) familiei, din
cauze diverse: politice,
economice, sociale. Se narează – în Schisme
(o tragedie românească), Editura Cartea Ro-
mânească, Colecţia „Cartea românească de
proză“, Bucureşti, 2021, 422 p. – o folositoa-
re cronică de oraş, din perspectivă personală,
care poate fi încadrată în categoria conturată
de Andreea Răsuceanu în antologia Cartea
oraşelor (2021), de Viorica Răduţă (Un cal-
can pe Lipscani, roman al Ploieştiului) sau de
Cristina Tamas (O călătorie de la Sulmona
la Tomis, localizată la Constanţa). Niciodată
numit, dar lesne de recunoscut prin locurile
şi personalităţile sale, urbea este Botoşaniul,
iar fondatori ai poveştii, întemeietorii famili-
ei a cărei poveste se desfăşoară aici, fondatori
deci ai neamului – sunt un Efrem şi Savasti-
ţa, de la începutul secolului al XVIII-lea.
Există doi povestitori, ce privesc toată
această lume dinspre prezentul începutului
de veac XXI: unul apăsat la persoana I,
jurnalistul de investigaţie Andrei Asaftei,
şi Miha, un docher autodidact, acum la
pensie, preocupat de propriile origini, care
face cercetări complexe în arhive, dar adună
şi poveşti de viaţă, destine ale unor oameni
obişnuiţi, torturate de istorie. Miha însă
are un stil „empiric“ de a nara – „ţinând să
fie cât mai exact, le încâlcea“.
Nu se putea alege un alt oraş în afara
Botoşanilor pentru Gellu Dorian, cel care
debuta în eseistică în anul centenarului ta-
nato-eminescian, cu migăloasa reconstituire
din Paşii poetului (în colaborare). Astfel,
umbra lui Eminescu guvernează o seamă
de imagini culturale ale Botoşanilor, de la
Alexandrina, femeie de ispravă la începu-
tul secolului al XIX-lea, „fiica unui avocat
târgoveţ care se ocupa de angaralele lui
Gheorghe Eminovici, mai ales cu procesele
acestuia cu cămătarii din târg“ – la ramura
Petrino, care dă ostaşi pe câmpul lui 1877,
inclusiv cu efigia lui Maiorescu în calitate
de avocat. Apar fapte semificţionalizate: un
Eminescu îndrăgostit, la o „petrecere de
pomină la Hotel Moldova, din anul 1872“,
de o fată ce cânta la chitară alături de un
vestit violonist, poetul fiind „un necunoscut
pentru ei pe atunci, venit de la Iaşi, însoţit
de încă doi prieteni, nu se dădea desprins,
recitându-i versuri“. Dar şi un Eminescu
bolnav, ce este surprins imobilizat la pat de
marele incendiu al oraşului (1887); patul es-
te scos afară şi „adăpostit sub un nuc imens“.
Alte fapte, dintr-o Ţară de Sus cuprinsă de
conflicte interetnice pe baza cărora se fonda
Partidul Naţionalist-Democrat (dacă efigia
lui A.C. Cuza ar putea fi zărită în roman,
cea a lui Iorga este intruvabilă), îl surprind
evrei, care vrea să batjocorească simbolul
partidei adverse, de extracţie naţionalistă, şi
dă jos de pe soclu bustul poetului, ridicat
în acelaşi an 1890; urmează o răzbunare
cu incendierea unor case de evrei şi a unor
sinagogi. O expresie de reducere clară a unei
realităţi complexe, tributul ostaşilor evrei pe
fronturile României moderne, pentru a da
doar acest exemplu, fiind considerabil.
Se construieşte astfel o saga jurnalistică,
de fapte diverse, în special din arealul post-
nouăzecist, care vine contrapunctic unor
mici istorii de secol XVIII-XIX: filiere de
prostituţie, escrocări, munca la negru, ex-
ploatarea în agricultură, diverse înşelătorii,
privite cu ochiul rapid al omului de presă,
avid de reportaj. Acesteia i se adaugă vizi-
unea asumat anacronică, reacţionară, a jur-
nalistului de investigaţie: „da, este adevărat,
Spania este cu mulţi ani înaintea noastră, dar
şi cu foarte mulţi în urma noastră în ceea ce
înseamnă sinceritatea, caracterul, corectitu-
dinea. Aşa credea Amalia, care nu pricepea
că lumea se îndreaptă spre o degradare a
caracterului genetic, general, că renunţă la
tradiţia familiei, în favoarea tribalismului şi
a amestecului ciudat de sexe“.
Naraţiunea este intersectată şi de diferi-
te tipuri de documente: scrisori din arhiva
de colecţionar a lui Miha, dar şi casete au-
dio ale Hildei, descendentă din ţipţeri (co-
lonişti germani din Maramureş), descifrate
de jurnalist, care le repovesteşte; interesant
pentru notele de umor este portretul acestei
naratoare care se exprimă greu în română,
surprins în momentul unei metamorfozări:
„dintr-o dată rupse firul poveştii străvechii
ei familii de ţipţeri şi a început parcă să
convingă judecătorii din viitorul ei proces,
pe care urma să-l deschidă împotriva celor
care au deposedat-o de proprietăţi, de pa-
triotisme înflăcărate, dovedite cu fotografii
alături de portretul lui Ştefan cel Mare de
la muzeul din Suceava şi alta lângă cel de
la Putna, cu exclamaţii de tip basarabean,
în care se supunea măreţiei faptelor marelui
domnitor, devenit acum şi sfânt“.
Romanul Schisma (o tragedie româneas-
că) adună o lume complexă, multietnică,
stratificată, ce trăieşte oarecum în margi-
nea istoriei, pentru că personajele lui Gellu
Dorian trec pasager prin faţa unor diverse
figuri, locuri sau momente istorice, privite
din perspectiva unor raisonneuri sau de
observatori: militarul Zelinski (viitorul
Ion Zelea-Codreanu); răscoala de la 1907;
Mugurel Călinescu, elevul care a protestat
împotriva dictaturii ceauşiste şi care avea să
plătească cu viaţa; Miorcanii lui Ion Pillat
şi silueta poetului şi a familiei Brătianu;
seceta din 1947 şi „iarna cumplită, grea“;
geografia sadoveniană (Crucea Talienilor,
valea Sabasei); aerul de comedie al repu-
blicii bolşevice Botoşani, instaurată odată
cu venirea trupelor ruse în oraş, la 7 aprilie
1944, o republică ce a durat doar două zile,
chiar dacă a fost inspirată de Ana Pauker.
Cu trimitere la actualitatea milioanelor
de români care trăiesc în Europa, în afara
graniţelor ţării, demersul lui Gellu Dorian
nu este neapărat cel al unui purtător de
cuvânt, cât al unui observator înlăcrimat
(discursurile naratorilor îşi dejoacă adesea
convenţionalitatea), cu notaţii atente, un-
de şi Miha, dar şi jurnalistul „povestesc
cazuri“, istorii de alcov, de familie, de
însoţire şi despărţire, cu părinţi şi copii,
soţi şi soţii despărţiţi – plecaţi „la muncă“:
„acest curaj al soţilor, de a renunţa unul la
celălalt, pentru o viaţă, paradoxal, mai feri-
cită în altă parte, stând despărţiţi ani în şir,
perioadă în care în sufletele celor plecaţi,
dar şi ale celor rămaşi, se produc modificări
ce duc inevitabil la o ruptură definitivă sau,
în cele mai bune cazuri, la o toleranţă, care
nu are nimic de-a face cu familia“; „ceea ce
mă intriga pe mine ca jurnalist erau cazu-
rile de malexistenţă, trăită în locurile din
care cei care erau obligaţi să asigure traiul
unei familii au plecat să agonisească în altă
parte banii necesari unei vieţi de standard
de neatins decât aşa în concepţia lor“.
Diferiţi prin orizont şi aşteptări, dar
martori ai aceluiaşi timp, cei doi naratori văd
în punctele esenţiale cam la fel, viziunile lor
suprapunându-se de pildă în discuţia despre
„centrul vechi“ al urbei, element de identita-
te; sunt incriminate „stolurile de puradei“,
după cum se exprimă Miha, ce populează
centrul vechi al oraşului nenumit – dar zărit,
înţeles, Botoşaniul; sau „termitele care nu
puteau fi scoase dintre ziduri nici cu cel mai
puternic insecticid, promisiunile politice“ –
în opinia naratorului.
Un roman marca Gellu Dorian, ce pune
în scenă personaje (şi mă refer în primul rând
la naratori) considerate emblematice, tatăl
abandonat de copii şi jurnalistul neînţeles,
singuri (dezrădăcinaţi) într-o lume din ce în
ce mai ieşită din ţâţâni – teme, în fond, de
eternă campanie electorală din perspectivă
naţionalist-conservatoare, ca şi când întreaga
Românie ar fi dezagregată şi sfâşiată.
Imaginea de ansamblu este salvată de
un anumit umor amar, aşa cum o arată
şi „Addenda“, un instantaneu cu multiple
semnificaţii (criticul?, eul?, contempo-
ranul?, povestitorul?, naţionalistul?), al
ramolismentului ce te obligă să tragi după
o tine o lesă la capătul căreia îţi imaginezi
(sau chiar crezi) că se află cel mai credincios
patruped. Dar acesta a rămas undeva în
cotloanele amintirii degenerative.
 femeii, fiind imprimată pentagrama: „Pă-
Proză
În orizontul
prozei scurte
Mircea Moţ
M AI MULT
realismul
decât prin
magic,
remarcat de altfel de co-
mentatori, recentul vo-
lum al lui Nichita Dani-
lov, Simfonia mută (Iaºi,
Polirom, 2022) reţine
atenţia cititorului prin
indiscutabila vocaţie de
narator a unui autor care,
până la un punct, lasă impresia că supune o
„structură epică“ fundamentală unei severe
probe intelectuale. Pentru Nichita Danilov
povestirea este terenul unde se consumă ex-
perienţe ale unui individ/unor indivizi, asu-
pra căruia/cărora realitatea imediată exerci-
tă de cele mai multe ori o presiune destul
de greu de suportat. Codul realist este pre-
zent aproape în toate prozele din volum.
Aleg un scurt fragment din Misionarul, ce
debutează cu promisiunea unei proze rea-
liste, a cotidianului: „Toată noaptea suflase
un vânt aspru, şuierând printre liniile de
calea ferată, zguduind geamurile şi uşile.
În balcon, rufele întinse pe sârmă fuseseră
smulse de rafale şi aruncate în stradă. Am
ieşit, spre dimineaţă, şi am început să alerg
după ele, culegându-le de pe mijlocul bule-
vardului. Nu se vedea nici ţipenie de om.
Doar tramvaiele şi microbuzele aşteptau
goale la capătul traseului să-şi facă apariţia,
ieşind de pe scările blocurilor scufundate în
întuneric, primii călători. Şoferii dormitau
la volan, iar cei doi vatmani coborâseră şi
ei din vagoane, refugiindu-se la non-stop-
ul de după colţ, unde acum, probabil, îşi
savurau, stând de vorbă cu vânzătoarele,
cafelele fierbinţi scurse din automat. Era
sâmbătă şi oamenii îşi odihneau oasele
şi creierii după zile întregi de alergătură.
Doar vântul de septembrie, neobişnuit de
rece, îşi făcea de cap pe străzi.“. Sinonim
dezordinii, vântul tulbură realul, depla-
sând evenimentele în orizontul unui fan-
tastic discret care motivează prezenţa unei
imagini simbolice: „Soţia nu răspunse, ci,
luându-mi cearşaful din braţe, îl desfăşură
pe hol. Am rămas înmărmurit. În mijlocul
lui se vedea un desen, reprezentând un ani-
mal ciudat, pe jumătate pasăre, pe jumăta-
te reptilă. E semnul…N-a mai continuat.
În casa noastră, numele Necuratului nu se
rostea, nici măcar în şoaptă…“. Simbolurile
sunt prinse într-un joc subtil şi inteligent
şi într-o logică impecabilă a povestirii. Din
momentul în care naratorul se leapădă de
imaginea cu semnele Gheenei, furtuna se
potoleşte, realitatea redobândind armonia
creaţiei. Nu trebuie neglijate cearşafurile
şi, în general îmbrăcămintea/nuditatea ca-
re primesc semnificaţii stimulând apetitul
interpretativ. În finalul povestirii apar ace-
leaşi pături şi, mai ales, cearşafuri, pe unul
dintre ele, cel care zboară spre trupul gol al
turile şi cearşafurile fură smulse şi ele de
pe paturi, zburau răsucindu-se ca nişte fan-
tome pe coridor, în căutarea unor trupuri
pe care le adăpostiseră nu de mult. Pe unul
din ele am văzut imprimată pentagrama“.
Or, după dicţionarul de simboluri, penta-
grama se asociază numărului cinci, simbo-
lul omului, implicând cele patru membre
dominate de cap, spiritul care le conduce.
În acelaşi timp, pentagrama este emblema
distrugerii diavolului, a anulării poftelor şi
instinctelor“ ( Nadia Julien). Ceea ce tex-
tul confirmă: „Am vrut să-l prind şi să-l
arunc pe geam, dar cearşaful se desprinse
din mâinile mele şi zbură spre trupul gol al
unei femei, care, cu părul vâlvoi şi mâinile
ridicate în sus, îngenunchease pe hol. Cear-
şaful se răsuci ca un şarpe în jurul trupului
ei, aproape sugrumând-o“.
În Casa mâinilor, din pricina rătăcirilor
prin cârciumi şi a alcoolului care toceşte
simţurile, personajul este izolat de realitate,
oscilând permanent între lumea reală şi o
lume „neperceptibilă simţurilor, dar percep-
tibilă imaginaţiei“. Individul pierde noţiu-
nea timpului, trăind „într-o stare confuză“,
într-un timp de trecere, mai exact într-un
permanent crepuscul, în care „lumina se
cernea difuză peste lucruri, conferindu-le
contururi halucinante“. Experienţa pe care
o trăieşte personajul este legată de „existenţe
posibile ce nu şi-au găsit încă rostul în lume“.
De aici semnificaţia mâinilor din naraţiune:
„Mâinile cuiva te modelează şi te plămădesc

Anul XXXIII, nr. 8 (387), 2022 • 25
 în care un ansamblu armonios de modalităţi
din nou, ca să vezi ce n-ai văzut şi să simţi
ce n-ai simţit şi să trăieşti tot ce n-ai trăit
şi nici nu vei trăi vreodată...“. Personajul nu
se desprinde complet de realitate şi percepe
universul fantasmelor cu luciditate. Experi-
enţa nu rămâne fără consecinţe, semnificati-
ve pentru un individ conştient că aparţine în
ultimă instanţă realului, care este lumea sa.
El ştie „că totul nu-i decât iluzie şi că în cu-
rând strada va reveni la forma ei iniţială, iar
mâniile se vor strânge şi ele la locul lor“, dar
se simte „singur şi golit de orice sentiment“,
condiţie impusă de experienţa singulară a
contemplării existenţelor ce nu „şi-au găsit
încă rostul în lume“ . Dar nu este doar atât:
„Tu stai şi le contempli. Şi pe măsură ce le
contempli, te topeşti, la rândul tău, te pre-
faci mai întâi în întuneric“.
Relatarea cheii franceze mizează pe jocul
fin între real şi universul perceput de sim-
ţuri dereglate de alcool. Şi aici apar nişte
personaje („noi“) potopite de mahmureală,
care asistă la eforturile unui muncitor de a
repara o maşină. După ce muncitorul se lasă
păgubaş, cei prezenţi aruncă „mahmuri încă
o privire pe sub burta vehiculului“, dar nu
sesizează aspecte ale lumii reale, fiindcă nici
maşina nu-i maşină „ci o vacă“. Prin aburii
alcoolului privind, ei văd că muncitorul este
de fapt un berbec. Această viziune deter-
mină o retragere semnificativă: „Înapoi la
Bărbosul, pe Strada Trompetelor“.
Simfonia mută, naraţiunea ce împrumută
şi titlul volumului, lasă impresia că se bazează
în întregime pe un cod realist, dar prezenţa
alcoolului şi a „căldurii mari“ contribuie la o
semnificativă dereglare a simţurilor (nu este
deloc întâmplător invocat Rimbaud cu a sa
Corabia beată). Personajele oscilează şi aici
între real şi o altă lume, întărind ideea expe-
rienţei spirituale pe care o trăiesc. Perspectiva
asupra spaţiului real se intersectează cu pagini
eseistice de o frumuseţe aparte, iar dincolo
de inexplicabile obsesii ale pictorului (perso-
najul cu o prezenţă concretă, Val Gog, este
dublat de un Van Gogh, artistul) stă severă
umbra simbolului. Hornarul şi hornul trimit
evident spre planul semnificaţiilor simbolice.
Dacă hornul contează ca o cale de eliberare
spirituală, după arderea şi consumarea, prin
flacăra purificatoare, a materiei, dar şi comu-
nicare cu altă lume, greu accesibilă raţional,
hornarul este slujitorul cu „însuşiri şi puteri
magice“ al simbolicului horn.
N-aş trece chiar atât de uşor peste Povestea
unui om foarte harnic, despre care s-a spus că
este parodie la cunoscutul text al lui Creangă
(Ioan Holban) sau o pastişă după cunoscuta
naraţiune a humuleşteanului. Joc, spectacol
plin de rafinament, atitudine detaşată şi încer-
care dusă până la maximum pentru a vedea cât
rezistă un scenariu epic, naraţiunea lui Nichita
Danilov nu este deloc străină de profunzimea
recunoscută a prozei lui Creangă, despre al că-
rei personaj s-a spus, pe bună dreptate, că este
contemplativul care nu poate „strivi“ creaţia
şi nu poate distruge, prin masticaţie, formele
stabilite în configuraţia lumii. În condiţia
sa de plantă („butuc nesimţitor“), leneşul se
mulţumeşte cu sevele şi cu posmagii înmuiaţi!
El este spânzurat ca să nu-şi molipsească de
lene consătenii. Ceea ce nu este cazul omului
foarte harnic al lui Nichita Danilov. Foarte
harnic fiind (superlativul absolut trebuie reţi-
nut), el sfidează lenevia discretă ca o tendinţă
de înţeles a naturii umane, dar şi coerenţa re-
alităţii. Volumul lui Nichita Danilov contea-
ză într-adevăr ca o simfonie, mută în măsura
26 • APOSTROF
şi de sensuri de profunzime aşteaptă, în ambi-
guitatea şi tăcerea lor, să se dezvăluie printr-o
lectură adecvată.
 Roman acaparat de dictatura augustană
Roman
Dumnezeu dincolo
de Cortina de Fier
Ana-Maria Negrilă
T EMA EXILULUI, a alină-
rii, îi bântuie pe mul-
ţi dintre scriitorii forţaţi
să părăsească România
odată cu instaurarea regi-
mului socialist. Aşa cum
mărturisea Vintilă Ho-
ria într-un interviu apă-
rut în revista Apostrof
(nr.2/1990), în 1952, în
timpul unei plimbări solitare pe malurile
Atlanticului, s-a simţit ca un exilat „într-o
lume barbară“ în timp ce recita versuri din
Tristia poetului Ovidius şi le „striga“ către
România „ca şi cum vântul le-ar fi putut
duce până la Tomis“. Întors la Madrid, un-
de locuia de ceva vreme, simte nevoia să
apuce din nou pana pentru a spune adevă-
rata istorie a exilului şi a regăsirii credinţei.
Astfel ia naştere Dumnezeu s-a născut în exil
(traducere de Ileana Cantuniari, Editura
Vremea, 2016), rod al nostalgiei lui Vin-
tilă Horia, care într-o noapte are revelaţia
primei fraze, nu în română, nu în spaniolă,
ci în franceză, cu care debutează romanul.
Poate că textele născute din experienţa per-
sonală sunt şi cele mai sfâşietoare, iar cartea
lui Vintilă Horia (pseudonimul lui Vintilă
Caftangioglu), în ciuda personajului ales să
spună povestea exilului, poetul Ovidius,
adună, de fapt, suferinţele, nostalgia şi re-
gretul autorului după paradisul pierdut.
Pseudo-memoriile lui Publius Ovidius
Naso acoperă cei opt ani de exil la cetatea
Tomis regula, de la Pontus Euxinus, timp în
care poetul ajunge treptat să îşi reanalizeze
situaţia şi să se îndepărteze de viaţa celui
care scrisese Metamorfozele. Suntem astfel
martorii transformării poetului, dar şi ai
genezei spirituale a poporului român într-o
perioadă a purităţii ideatice, în care oame-
nii luptă pentru libertatea şi credinţa lor.
Poate nu întâmplător, romanul Dumnezeu
s-a născut în exil, „un livre de choc“ pentru
publicul francez, manifest atât al credinţei
religioase, cât şi al anumitor valori umane,
va fi prigonit încă de la început. Reprezen-
tanţii regimul socialist şi susţinătorii lor
vor porni o întreagă campanie de denigrare
a autorului, care tocmai primise premiul
Goncourt pentru acest roman, singurul ro-
mân, de altfel, căruia i s-a acordat vreodată
această distincţie.
Exilul lui Ovidius a durat opt ani şi
tot atâtea capitole are şi cartea, marcând
schimbarea acestuia: de la marile gesturi,
de la marile amoruri din Ars amatoria, de la
poetul adulat, care nega însăşi zeii şi puterea
imperială prin vederile lui pitagoreice, de la
corupătorul tineretului, inclusiv al Iuliei,
nepoata lui Augustus, la exilatul care îşi
deplânge soarta pe malul bătut de vânturi,
apoi la cel care descoperă voluptatea simpli-
tăţii şi a gesturilor mici. Sigur că Imperiul
personifică orice ţară ce se zbate sub călcâiul
totalitarismului, iar primele capitole mar-
chează prima parte a unei antiteze, care va
înclina mai târziu balanţa în favoarea Daciei
necucerite de romani în care nu este greu de
recunoscut România interbelică.
Cât despre Roma, aici orice exces poli-
tic este aclamat de către susţinătorii puterii,
orice delaţiune este acceptată şi încurajată,
oamenii care se bucură de ceva prosperi-
tate se tem de vecini, de prieteni, chiar şi
de sclavii şi servitorii lor, gata oricând să
îi trădeze, pentru că trădarea a devenit un
mod de chiverniseală, de vreme ce delato-
rul primeşte o optime din averea victimei.
Ovidius rememorează această stare de fapt,
care a condus la surghiunul lui, îşi deplân-
ge noua soartă şi încearcă să facă apel la
prietenii de la Roma. În acelaşi timp, se
fereşte să trezească prin scrierile sale mânia
împăratului, mai mult, îl laudă cu orice
ocazie, sperând să îl îmblânzească şi să
îşi dobândească astfel iertarea. Totuşi, îşi
numeşte câinele Augustus şi este prietenos,
dar şi circumspect, cu comandantul roman
al Tomisului, centurionul Honorius.
Cu timpul însă, reuşeşte să se regăseas-
că în singurătate, să se dezbare de tabieturi,
de statutul de vedetă şi mesager al amoru-
lui, mai încearcă o reconciliere cu Augus-
tus, apoi cu Tiberius, mai aruncă versuri
şi elogii în scrisorile sale, trimite la Roma
Tristele şi Ponticele, dar se simte liber să ţină
un jurnal şi să noteze în el lucruri care l-ar
trimite la moarte dacă ar fi cunoscute. Cine
însă să îl trădeze? Dochia, servitoarea lui,
pentru care nutreşte iubire platonică, cen-
turionul Honorius, care pune la îndoială
posibilitatea unui om de a fi cu adevărat
liber între graniţele imperiului, dacii pe
care îi cunoaşte prin intermediul Dochiei
şi care par cu adevărat liberi, veteranii ro-
mani, care au dezertat pentru a-şi trăi viaţa
aşa cum doresc?
Vizita lui Ovidius în satul pescarului
Mucaporus marchează începutul schim-
bării. La Roma, „pentru împărat nu există
pe lume decât un om liber: el însuşi“, în
Dacia, toţi sunt liberi, chiar şi un dezertor
ca Mucaporus. Călătoria lui Ovidius îm-
preună cu acesta, pescuitul pe mare, sunt
urmate de visul prevestitor în care i se reve-
lează viitorul sub forma unui peşte, simbol
al creştinismului. Înconjurat de lumină, în
prezenţa unei siluete umane ce se apropie
de el călcând pe ape, Ovidius simte pentru
prima dată că aparţine acelei lumi, el fiind
călător într-o barcă ajunsă, în sfârşit, la
liman. Dintr-o dată, nu mai este singur,
ci parte din ceva mai mare, deşi lumea i
se reduce doar la câteva figuri prieteneşti:
Dochia, ale cărei dorinţe sunt la fel de
nepătruns ca adâncul mării, dacul Dizas,
care doreşte pacea, centurionul Honorius,
care îşi doreşte libertatea, cârciumarul He-
rimon, care doreşte dragostea, curtezana
Artemis, care doreşte stabilitate, medicul
Theodor, care doreşte să îl regăsească pe
fiul lui Dumnezeu. Toate aceste personaje
sunt subiectul unor pagini pline de lirism,
impecabile stilistic, în care călătoria ini-
ţiatică a poetului capătă o latură mistică,
transformatoare, eliberatoare, prin intrarea
acestuia în peştera preotului lui Zamolxe,
ca Orfeu în Infern, de unde se întoarce
renăscut şi sedus de noua lui patrie.
Există fragmente din această carte, care
i-au adus lui Vintilă Horia învinuirea de
„dacomanie“, deşi menţionarea Mioriţei, a
lui Zamolxe ca precursor al lui Isus, a daci-
lor ca popor iubitor de pace şi libertate poate
fi văzută într-o aşa lumină numai de cei din
interiorul României, în niciun caz de cei din
exterior, având în vedere premiul obţinut
şi popularitatea de care s-a bucurat cartea.
Până la urmă, „dacomania“ lui Vintilă Ho-
ria poate fi decodată şi ca o încercare de a
surprinde specificitatea poporului român,
de a-i conferi acestuia o dimensiune poetică,
de a-l face unic în ochii unui norod mult mai
mare şi mai variat decât cel trăitor între gra-
niţele vechii Dacii. Dacia idilică a lui Vintilă
Horia este mai mult năzuinţa unui autoe-
xilat dincolo de Cortina de Fier, transpusă
prin vorbele lui Ovidius, spre o lume mai
bună, ferită de ideologie şi de persecuţie.
Dumnezeu s-a născut în exil este totuşi
unul dintre cele mai frumoase manifes-
te ale poporului român. Deşi scandalul
stârnit de regimul socialist părea să îi fi
pecetluit soarta, acesta s-a transformat, de
fapt, în impulsul care a făcut ca romanul să
fie tradus imediat în zeci de limbi, ducând
mesajul unei Dacii de legendă, de fapt a
unei Românii mai bune, mai departe decât
s-ar fi crezut posibil. Pentru Vintilă Horia
însă, aşa cum mărturisea într-un interviu
acordat în 1981 lui Mihai Cismărescu (Ra-
dio Europa Liberă), cel mai bun roman al
său este O femeie pentru Apocalips, deşi avea
semnale că şi Dumnezeu s-a născut în exil
a inspirat un număr de scriitori spanioli
şi nu numai. Cu atât mai regretabil faptul
că Vintilă Horia este mai puţin cunoscut
în ţara lui decât în alte zări! Până la urmă,
aşa cum îl defineşte şi Alex Ştefănescu,
Dumnezeu s-a născut în exil este un „amplu
poem în proză, fastuos-elegiac, poate cu o
prea mare cantitate de nedeterminare, dar
deloc superficial“ (România literară, 2008,
nr.50, Ultimul mesaj al lui Vintilă Horia).
 lua groaza de cum arăta, n-avea de două ori
Roman
În căutarea
adevărului pierdut
Alice Valeria Micu
A ŞAPTEA VIAŢĂ a lui Ale-
xandru Royce este cel
mai recent volum semnat
Mihai Măniuţiu, apărut
anul acesta la editura Hu-
manitas. Cunoscut publi-
cului din postura de regi-
zor şi director al Teatrului
Naţional Cluj-Napoca,
Mihai Măniuţiu este au-
torul unor apreciate volume de poezie, de
proză scurtă, roman şi eseu.
Din textul de pe manşeta copertei IV în-
ţelegem că destinul personajului Alexandru
Royce s-a conturat de-a lungul mai multor
ani, iar cele şapte vieţi şi cei ce le traversează
caleidoscopic sunt tot atâtea scene pe care
eroul le epuizează dramatic de-a lungul unui
parcurs catharctic. La prima vedere, romanul
poate fi asemănat cu un policier; dacă ar fi să
rezumăm în câteva cuvinte cartea, atunci ea
ar spune povestea morţii lui Alexandru
Royce. Însă titlul e explicit, accentul cade pe
viaţă, pe ultima din şirul celor şapte, când
personajul este ucis la capătul unei mise-en-
scene, de un poliţist derutat. Aflăm de la în-
ceput că Alexandru Royce a murit, iar cele
şapte capitole se constituie dintr-o succesiune
de mărturii directe sau telefonice, culese de
un ziarist. Acesta vrea să scrie un roman por-
nind de la subiectul primei vieţi, ce fusese
epuizat din punct de vedere jurnalistic, însă
doar din perspectiva senzaţionalului, prin
prezenţa unei vedete şi a unui milionar impli-
caţi. Critica adusă superficialităţii cu care
media tratează viaţa unui om este implicită,
iar soluţia pe care a găsit-o ziaristul nemulţu-
mit a fost să îşi publice numărul de telefon,
cerând informaţii celor care l-au cunoscut pe
eroul reportajului, realizând astfel o docu-
mentare bogată.
Arta regizorală a autorului face ca acest
roman, construit dintr-o multitudine de re-
latări ale celor care s-au intersectat într-un
fel sau altul cu Alexandru Royce, să proiec-
teze asupra cititorului tot atâtea secvenţe cu
forţă vizuală şi sugestiv-simbolică. Cu tăie-
turi cinematografice montate cu iscusinţă,
romanul ne oferă succesiv răspunsuri la în-
trebările ziaristului, întrebări pe care doar le
intuim. Aşa aflăm de la Uliana, asistenta
maternală care l-a crescut, că Alexandru era
o întruchipare a discreţiei: „Păi nu iera, cum
să vă esplic, nu egzista. Ca şi cum n-ar fi
egzistat. (...) Pacă n-avea nevoie de mânca-
re“. De-a lungul mărturiilor, Măniuţiu cre-
ionează un portret amănunţit, însă cel reali-
zat de Peregrin este remarcabil atât pentru
roman, cât şi pentru măiestria autorului:
„De chipul băiatului vă spun, că îl vedeam
ca prin ocheanul ăla, cum trecea trenul, şi o
dată lumina, o dată era iarăşi umbră, şi se
schimba atunci şi chipul, o dată era tânăr, o
dată era bătrân, o dată era frumos, o dată te
acelaşi chip. Eram ostenit, se-nţelege, dar nu
eram tulburat la vedere şi totuşi vedeam.
C-avea şase-şapte chipuri băiatu’, nici unul la
fel cu celălalt. Ca-n caleidoscop.“( pag. 101-
102). Nu întâmplător, Măniuţiu instrumen-
tează motivul celor şapte vieţi, prezent în
mentalul popular şi consemnat în literatura
română de la Vasile Alecsandri, în Peneş
Curcanul la Liviu Rebreanu în Adam şi Eva
sau Mircea Cărtărescu şi al său Orbitor. Por-
nit de la un dat de vulnerabilitate, Alexan-
dru este un orfan crescut de o asistentă ma-
ternală în orăşelul Gimău de lângă Cluj, iar
sufletul său cunoaşte o succesiune de me-
tamorfoze, până la cea de-a şaptea treaptă,
când îşi cunoaşte sufletul-pereche. Nu în-
tâmplător, personajul pleacă din casa în care
a crescut, iar călătoria aparent haotică e una
iniţiatică, drumul însuşi fiind un simbol al
vieţii, al căutării de sine, al devenirii, cu
probele pe care le trece, precum un erou de
basm, cu ajutoarele care îi uşurează parcur-
sul. Moartea de la finalul celei de-a şaptea
vieţi e finalul existenţei materiale, dar şi îm-
plinirea celei spirituale, căci eroul e ucis
când, disperat, el trage cu pistolul crezând
că iubita sa moare.
Toate mărturiile personajelor sunt con-
semnate fonetic, astfel încât, odată cu secven-
ţele din vieţile lui Royce, suntem în faţa unei
adevărate fresce sociale, realizate prin limbaj,
care dă astfel consistenţă succesiunii de perso-
naje adesea halucinante, reconstituind o lume
bolnavă, o destrămare continuă a ceea ce pare
doar pe alocuri să mai fi fost un paradis. Ţă-
rani, dive, borfaşi, oameni cu mintea rătăcită,
călugări, tăietori de lemne, şoferi, un recuzi-
ter de la teatru, oameni în căutarea unei căi, a
unui salvator, activişti sunt tot atâtea frag-
mente ale unei nebunii colective. „El nu um-
bla după lună, era chiar de-acolo, din lună“
(pag. 94). Însă reconstituirea din mărturii a
vieţilor lui Alexandru Royce are un motiv
puternic şi anume aflarea adevărului. De
această dată, adevărul e conturat nu de nara-
tor, care aici este pur şi simplu abolit, ci de
personajele-martor, rezultatul fiind o imagi-
ne fragmentată a unui destin tragic. Persona-
jul, simbolic la rândul său este avatarul ino-
cenţei, a fragilităţii în stare pură, pe care viaţa
îl agresează permanent. După ce scapă unei
îngropări de viu, unui interlop violent, unui
cioban care trage cu puşca-n Dumnezeu,
unei femei obsedate care otrăvea păsările şi
căreia îi dă foc la garsonieră, Alexandru Roy-
ce se dedică activismului alături de iubita sa,
încercând să atragă atenţia asupra unui fapt, şi
anume că România este o ţară martirizată.
Sunt tot atâtea scene de mare impact şi dacă ar
fi să amintesc doar una, ar fi cea a camionului
cu manechine îmbrăcate mirese, care se risi-
pesc pe drum, dar şi cea de final, când Vera,
iubita activistă este aşezată pe o cruce, iar o
păpuşă îmbrăcată identic este plasată în locul ei
şi i se dă foc. Încheierea romanului e elocventă
pentru existenţa metaforică a lui Royce:
„El a crezut că Vera a rămas pe cruce. Ce
s-a-ntâmplat în mintea lui de maimuţoi
nu-mi pot da aseama, însă e clar că i s-a pă-
rut că ea e în primejdie. A vrut să apese pe
butonul de stop, şi tot ce se derula în jur, ca
pe nişte ecrane, să înţepenească. Tot. Întâm-
plător, sau deloc întâmplător, avea acel ceva
cu care i se părea că poate să facă asta. Să
facă ce mai făcuse, probabil, şi să provoace o
întrerupere. Ca să treacă dintr-un plan în
altul. Ca dintr-o viaţă într-alta. N-avea el
şapte? Nu aşa-i cânta în strună şi Vera? În a
câta viaţă era când a apăsat pe trăgaci?
Opinia mea, aşadar, e că a vrut o între-
rupere. Una imediată. Un hiatus. O pauză,
ca aia de publicitate la TV.(...) La cinci-şase
secunde după ce a gândit aşa, şi a gândit
corect, şi incorect, era mort“.
Desigur, demersul hermeneutic e în mâ-
na cititorului, iar semnificaţia simbolică a
lui şapte multiplică soluţiile de receptare a
poveştii heptagonice. Dacă ne-am limita la
ipoteza unui policier, atunci am avea o cri-
mă cu autori multimpli, însă romanul este
departe de a se limita la demersul detectivis-
tic de a afla cine l-a ucis pe Alexandru. În
plus, lipseşte şi pedepsirea criminalului,
specifică acestei specii literare. Aşadar, ne
aflăm în faţa unui metaroman despre fragi-
litate, despre viaţa pe muchie de cuţit, despre
căutarea sensurilor existenţei şi căutarea
adevărului. O scriitură poetică pe alocuri,
dar dincolo de frumuseţea secvenţelor, a
succesiunii de scene mereu diferite, trădând
regizorul, stă limbajul, arta cuvântului, re-
plicile verosimile ce demonstrează talentul
cu care Mihai Măniuţiu se pliază pe fiecare
personaj în parte. E o proză atipică, remar-
cabilă, o replică romanescă a unui posibil
scenariu de teatru contemporan, în care cele
şapte vieţi, de fapt şapte secvenţe simbolice,
sunt văzute de peste 50 de personaje, ofe-
rind tot atâtea feţe ale adevărului.

Anul XXXIII, nr. 8 (387), 2022 • 27

Studii:
– Actorie, Institutul de artă teatrală Szentgyörgyi
István Tg. Mureş, 1963
– Regie teatru, Institutul de artă teatrală şi
cinematografică I.L. Caragiale Bucureşti,
1969
1969 – 1985 regizor la Teatrul maghiar de
stat din Sfântu Gheorghe
1985 – 1990 regizor la Teatrul Katona József
din Kecskemét, Ungaria
1990 – Liber-profesionist.
A tradus 23 de filme româneşti pentru televi-
ziunea ungară, printre care filmele lui Lucian
Pintilie. A tradus din Alina Mungiu, Matei
Vişniec, Mircea Bradu, Marin Sorescu.
1993 – Ultima montare: O scrisoare pierdută la
teatrul Gárdonyi Géza din Eger. Scrisoarea
deschisă către Caragiale (publicat în numărul 6
al revistei noastre) apare pentru prima dată în
caietul program al spectacolului.
2008 – Apare volumul Caragiale mosolya (Surâ-
sul lui Caragiale) cu piesele lui Caragiale traduse
în limba maghiară (Editura Arca, Oradea).
Moartea cetăţeanului
D UPĂ CEI patru ani petrecuţi la Institu-
tul de teatru din Tg. Mureş, practic
extensia Teatrului Secuiesc de stat condus
de Tompa Miklós, adeptul realismului psi-
hologic, în 1966 SKA a fost fascinat de
efervescenţa vieţii teatrale din Bucureşti.
Procesul de reteatralizare iniţiat de Liviu
Ciulei (Cum vă place, 1961) a început să dea
roade. Trezindu-se într-un mediu teatral
diametral opus celui din Tg. Mureş, stu-
dentul din Sf. Gheorghe a savurat specta-
colele semnate de Liviu Ciulei, David Es-
rig, Lucian Pintilie, Radu Penciulescu.1
David Esrig cu montarea piesei Nepotul
lui Rameau (adaptare după Diderot) a rea-
lizat o experienţă teatrală extraordinară.
Întâmplarea (destinul?) a făcut ca studentul
din anul I să fie invitat în echipa lui Esrig.
Spectacolul s-a bazat pe efectul oglinzilor
mobile amplasate în fundal. În urma miş-
cării oglinzilor, imaginea actorului se
schimbă, uneori se multiplică, personajul
apare în ipostaze diferite, poate polemiza
cu sine însuşi, semnificaţia unui enunţ se
schimbă. Pentru deplasarea riguroasă a
oglinzilor regizorul a folosit şase „ofici-
anţi“. Printre ei se afla şi SKA. Într-un in-
terviu, oficiantul declară entuziasmat că în
cursul celor 80 de repetiţii (noiembrie
1967-mai 1968) a învăţat despre teatru mai
1 A publicat note despre montările lui David Esrig
(Troillus şi Cressida), Andrei Blaier (Priveşte înapoi
cu mânie), George Rafael (Scaunele), Lucian Pinti-
lie (Livada cu vişini).
28 • APOSTROF
SEPRØDI KISS ATTILA
(Sfântu Gheorghe, 1941 – Budapesta, 2008)
Salamon András
mult decât în anii petrecuţi la institutele de
teatru din Tg. Mureş şi Bucureşti.2
Examenul de diplomă l-a dat cu piesa
Moartea iluziilor a debutantului Tömöry Péter.
Un spectacol cu totul neobişnuit pe scena tea-
trului din Sf. Gheorghe. Textul mediocru a
fost compensat de indicaţia regizorală intere-
santă, conform căreia umbra actorilor a fost
proiectată pe paravane.3 Replica rostită în pla-
nul real a fost reinterpretată de umbra actoru-
lui. Intenţia de a include în spectacol elementul
vizual (influenţa lui Esrig) este evidentă. Ca
regizor secund la Teatrul din Sf. Gheorghe, nu
şi-a putut realiza proiectele artistice. De voie,
de nevoie, montează piesele insignifiante ale
repertoriului. Sporadic, totuşi reuşeşte să facă
spectacole de calitate în care fructifică cele în-
văţate/văzute la Bucureşti: Peer Gynt, Joseph
Heller: Am bombardat în New Haven, Illyés
Gyula: Dublu sau nimic, George Ciprian: Ca-
pul de răţoi, Antonio Buero Vallejo: Fundaţia,
.
Mrozek: Emigranţii, Csiki László: Bunicul
vrea să vă vadă (cu subtitlul Un joc cu realitatea
cu cinci centimetri deasupra realităţii). Specta-
colul se bazează pe discrepanţa vizuală dintre
ceea ce gândesc şi spun personajele. Cu acest
spectacol, a ajuns la apogeul carierei sale. La
Colocviul teatral din 19804, spectacolul a obţi-
nut premiul I pentru regie.
Întâlnirea cu Caragiale
L A ÎNCEPUTUL ANILOR ’60, SKA a avut ocazia
să vadă Scrisoarea pierdută în regia tradiţio-
nală a lui Sică Alexandrescu. Spectacolul nu l-a
impresionat în mod deosebit, a reţinut în
schimb jocul vedetelor (Al. Giugaru, V. Birlic,
R. Beligan, Carmen Stănescu, I. Finteşteanu).
În stagiunea 1961-62, Sică Alexandrescu
montează la secţia maghiară din Tg. Mureş
D-ale carnavalului cu elita trupei: Lohinszky
Loránd, Tanay Bella, Tarr László, Mende
Gaby (câţiva dintre ei profesori la Institutul de
teatru). Un eşec spectaculos – notează SKA în
2008. „N-am fost în stare să înţeleg. Nu ştiam
care este codul. Unde se ascunde genialitatea
acestui scriitor cu certitudine genial“.5 Reviri-
mentul s-a produs în Teatrul Bulandra, la
spectacolul D-ale carnavalului în regia lui Lu-
2 Matekovics János: A színházat vállalni kell. Csendes
vita Kiss Attilával. Ifjúmunkás, 1968. 11. 10.
3 În anul II de studii David Esrig, a introdus în
programul de pregătire a actorilor „organizarea
spaţiului de joc cu paravane (…) în scopul de a
stimula fantezia regizorului spre soluţii bogate de
mişcare, precum şi în scopul de a uşura intrarea şi
ieşirea firească, în şi din acţiune, a personajelor“.
(Radu Penciulescu şi teatrul la înălţimea omului.
Antologie teatrală de Florica Ichim şi Ada-Maria
Ichim. Editura Cheiron, Bucureşti, 2018. 1. 274.)
4 Colocviul organizat la Sfântu Gheorghe era un
festival teatral bienal al naţionalităţilor din România
(Şase teatre/secţii maghiare, două secţii germane,
Teatrul evreiesc de stat.) Colocviul a apucat două
ediţii, 1978, 1980. Ediţia a treia a fost interzisă
de autorităţi. La colocviu, au fost prezentate şi
spectacole în limba română cu piese semnate
de autorii naţionalităţilor. În 1980, publicul din
Sf. Gheorghe a avut ocazia să-l aplaude pe Ion
Caramitru, protagonistul spectacolului Floriile unui
geambaş de Sütø András (Teatrul Bulandra).
5 În volumul Caragiale mosolya. p. 7.
cian Pintilie. I s-a ridicat
perdeaua de pe ochi. Viito-
rul regizor a constatat ui-
mit că înţelege totul, Cara-
giale este contemporanul
nostru.
Viziunea teatrală a lui
Lucian Pintilie i s-a fixat
adânc în conştiinţă. În
1978, montează la Sf.
Gheorghe D-ale carnavalului, în traducere
proprie. Montarea s-a orientat în mod de-
clarat după cea de la Bulandra.
În anii ’80, supravegherea ideologică a
teatrelor s-a înăsprit. Cu toate că figura în
categoria autorilor români (repertoriul tea-
trului trebuia să cuprindă în mod obligato-
riu o piesă românească), comediile lui Cara-
giale au devenit indezirabile. În acest
context, SKA montează O scrisoare pierdută.
Fără să modifice un cuvânt în textul origi-
nar, regizorul a dat coloratură nouă prota-
gonistei. De la primul contact cu Caţavencu,
face gesturi promiţătoare. Bravul redactor
înţelege perfect mesajul. În scena finală a
împăcării, sărută atât de înfocat mânuşiţele
Zoei, încât pupatul se termină la urechea
doamnei. Publicul înţelege că Tipătescu a
scăpat de un rival în viaţa politică, dar s-a
pricopsit cu altul în viaţa amoroasă.
În 1984, vizionările au devenit tot mai
dure. Autorităţile caută pricina cu lumânarea.
Vizionarea Nopţii furtunoase s-a terminat cu
scandal. Propagandiştii erau nemulţumiţi că
spectacolul nu seamănă cu cel difuzat la TVR
(regia Sorana Coroamă-Stanca), considerat de
ei varianta oficială a comediei.6 SKA, în
schimb, s-a orientat după montarea lui Dan
Micu (discipolul lui Esrig şi Penciulescu) la
Teatrul Petøfi din Veszprém, Ungaria.7 Până
la urmă, spectacolul obţine avizul. Împrejură-
rile au făcut ca, la un moment dat, jocul dat să
lovească în plin: Jupân Dumitrache şi Ipin-
gescu cu picioarele în lavoar (scena I/4). Ipista-
tul citeşte ziarul. Curentul se întrerupe. (Eco-
nomisirea energiei la nivel naţional făcea parte
din programul partidului.) Publicul familiari-
zat cu întunericul aşteaptă liniştit. După o pe-
rioadă considerabilă se luminează scena. Cei
doi, parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, stau ne-
clintiţi. Ipingescu continuă lectura: „situaţiu-
nea României nu se va putea clarifica…“ – râs
frenetic în sală... Spectacolul a fost recepţionat
ca o comedie uşoară. Doar lucidul (în conse-
cinţă solitarul) Bíró Béla observă esenţialul:
„De fapt, Noaptea furtunoasă este un Oedip
inversat, este comedia auto-orbirii spirituale.“8
După păţania cu Noaptea furtunoasă, regi-
zorul SKA părăseşte România lui Ceauşescu.

6 Amănunte despre peripeţiile vizionării în Boros
Kinga: Kényelmetlen színház. (Teatru incomod)
UARtPress Kiadó, Marosvásárhely - Kolozsvári
Egyetemi Kiadó, Kolozsvár, 2021. 108-1013.
7 La teatrul din Veszprém, Dan Micu a montat două
comedii de Caragiale: O noapte furtunoasă (1981)
şi D-ale carnavalului (1981). O noapte furtunoasă
s-a bucurat de aprecierea unanimă a oamenilor de
teatru din Ungaria.
8 Bíró Béla: Egy nagy ambicáj abszurd komédiája.
Utunk, 1984/25.
Poeme
de RADU GĂVAN
Vântul izolării
Sunt singur, şi vântul violent al izolării mă spulberă
şi tot ce simt e dorinţa de-a ucide, şi nici măcar prezenţa ta nu mă
mai ajută, un poem, poate, să răsuflu doar puţin, puţin, să scriu
– câteva rânduri, printre rânduri să mă pierd,
nu e nimic uman în tot ce simt – ci doar sfâşiere, mintea mea e
pumn, gândurile – colţi, şi să zdrobesc, să sfâşii, ce frig uscat, ce
fierbinţeală, nici om, nici animal, nici masă rece, nici foc mistui-
tor, toate şi nimic, vorbe dulci şi urlet, sufocate de tăcere.
Iartă-mă,
tot ce e viaţă-n jurul meu
detest
viaţă anostă, neviaţă, insolenţă gălăgioasă,
zei insignifianţi pe scene mici, guri mari, vorbe mici,
feţe zâmbitoare şi feţe amare
şi feţe care nu exprimă nimic
egale în inutilitate,
Nici o urmă de viaţă nu răzbate aici,
sunt singur şi vântul izolării îmi arde obrajii
şi tot nu simt nimic, doar dorinţa de a sugruma neviaţa.
 Cele două relatări
Este angajat la teatrul din Kecskemét.
În cei cinci ani petrecuţi în oraşul lui Kato-
na József, contrar aşteptărilor, n-a reuşit
să-şi arate adevăratele sale calităţi regizora-
le.9 Se simte frustrat, în 1990 i se desface
contractul de muncă. Ca liber-profesionist
încearcă să rămână la suprafaţă (şi să-şi asi-
gure traiul).
În 1993, obţine mandatul pentru monta-
rea Scrisorii pierdute la Teatrul Gárdonyi Géza
din Eger. Scrisoarea deschisă către Caragiale a
apărut în caietul program al spectacolului.
Despre spectacol avem informaţii doar
din cronicile teatrale. Se pare că regizorul a
vrut să şocheze publicul maghiar. Criticul
revistei de specialitate notează indignat că în
prima scenă, după ce Tipătescu îşi spală pi-
cioarele, Pristanda toarnă apa din lavoar în-
tr-o uriaşă sticlă cu inscripţia „Eau de Colo-
gne“. Prefectul, după ce îşi bagă mâna la
subsuoară, se şterge cu mondirul Poliţaiului.
Problematică este moartea Cetăţeanului
turmentat. În scrisoarea deschisă, regizorul
cere iertare de la Caragiale pentru interven-
ţia făcută: în scena finală, Cetăţeanul tur-
mentat, singurul om cinstit din comedie
este lichidat de către agenţii poliţiei secrete.
Având în vedere nota regizorului, este
surprinzătoare relatarea cronicarului teatral:
„La finele spectacolului – contrar indicaţiilor
lui Caragiale – un bărbat intră pe scenă clăti-
nându-se, cu mâna pe pieptul sângerând,
apoi cu numele coanei Zoe Trahanache pe
buze se prăbuşeşte şi moare. El e Cetăţeanul
turmentat […]ce s-a întâmplat cu el? A fost
împuşcat de către madam Zoe, ori s-a sinucis
pentru că a fost refuzată de Zoe (la Eger, de
altfel, trupuşorul primei doamne este dome-
niu public)? 10
9 Teoretic, putea să atragă atenţia branşei cu montarea
pieselor lui Németh László (Villámfénynél [La
lumina fulgerului], Az áruló [Trădătorul]), dar
dramaturgia pronunţat logocentrică a autorului nu
a permis afirmarea teatralităţii promovate de regizor.
10 Tasnádi István: Az aktualitás csapdája. Caragiale:
Az elveszett levél. Színház, 1994/2. 22.
Praf de stele
Aceeaşi stradă pustie dintotdeauna, în noapte,
aceleaşi clădiri goale, geamurile mari, negre,
prin care nici o lumină nu răzbate,
aceeaşi tăcere grea ce se înfăşoară-n mine-n noapte,
acelaşi drum, aceiaşi paşi, aceleaşi palme înfrigurate,
căutând o brumă de căldură, aceiaşi ochi flămânzi,
căutând o brumă de căldură,
acelaşi frig dintotdeauna, aceeaşi iarnă nesfârşită, – frigul ce taie
feţele, şuierând în noapte, atingerea unei speranţe subtile,
aşteptarea lipsită de viaţă a unui sfârşit ce nu mai vine.
Mi-am aprins din nou ţigara – în noapte o mică stea
incandescentă, m-am gândit –
dacă cineva, din alt univers, prins într-o altă noapte, dintr-o altă
iarnă, ar privi mica stea roşiatică, arzând printre alte stele,
prinse între degetele zeilor singuri,
pierduţi şi ei într-o altă noapte,
dintr-o altă iarnă, oare m-ar vedea,
măcar pentru o clipă aş trăi în privirea-i,
aş fi altceva decât praf de stele, aş fi.

se contrazic:
În 2008, regizo-
rul afirmă că Cetă-
ţeanul a fost înjun-
ghiat cu o umbrelă
otrăvită. Cronicarul
teatral, n-a văzut/
observat nimic, nu
înţelege moartea
Cetăţeanului. Expli-
caţii posibile: ori re-
gia n-a accentuat în
suficientă măsură
asasinatul, ori croni-
carul n-a înţeles sce-
na respectivă. Nea-
vând la dispoziţie
înregistrarea specta- • O scrisoare pierdută la Eger (1993)
colului, „din această
dilemă nu putem ieşi“.11 În ultimul pasaj al articolului, apărut în
Fotografia din actul III. nu ne ajută cu revista de specialitate, regizorul a primit
nimic. Seamănă cu toate montările din se- lovitura de graţie din partea criticului: „În
colul trecut. caietul program, regizorul în mod cuviin-
Autorul Scrisorii deschise s-a dovedit un cios a cerut iertare de la autor pentru inter-
vizionar. Cronicarul presei locale s-a grăbit venţia 13făcută. Nu cred că Caragiale l-a
să se delimiteze de cele văzute: „Se poate iertat“.
polemiza pe tema caracterului balcanic sau SKA a căzut alături de personajul său,
european al culturii noastre politice, dar „singurul om cinstit“ din comedie.
un lucru este cert, ne-am îndepărtat demult O scrisoare pierdută a fost ultima monta-
de această manifestare crudă a instinc- re a regizorului, trenul său a rămas blocat
telor.“12 în tunel.
Întâlnirea finală cu Caragiale a avut loc
11 O ipoteză: Poate SKA a sărit peste cal cu prezentarea în 2008. Regizorul-traducător, într-una
trivialităţii, ticăloşiei. Spălatul picioarelor în lavoar din clipele sale lucide, s-a putut bucura de
l-a preluat de la Pintilie (D-ale carnavalalului). La apariţia volumului Caragiale mosolya14 (tea-
SKA, scena revine în O noapte furtunoasă unde trul lui Caragiale în limba maghiară.)
mai toate personajele, într-un fel sau altul, se Dar Turnătorul de nasturi ibsenian ve-
spală în lavoar. La urmă, Ipingescu, în căutarea
ghea deja la căpătâiul său.
intrusului, îşi bagă mâna în apa murdară (II/8.).
Scena prefectului în Scrisoarea pierdută de la Eger 
ni se pare deplasată. O deplasare asemănătoare
putem observa şi la prezentarea lui Zoe. La Sf. 13 Tasnádi István: Az aktualitás csapdája. Caragiale:
Gheorghe, doar cochetează cu Caţavencu; la Eger, Az elveszett levél. Színház, 1994/2. 22.
este amanta tuturor. Secretul lui Penciulescu este 14 Volum apărut cu sprijinul lui Mircea Bradu şi
contopirea fascinantă a trivialului cu graţiosul. dedicat ”prietenului Mircea Bradu şi regizorului
Act realizat autentic de către memorabilul Toma Tompa Gábor”. În 2006, Teatrul maghiar de stat
Caragiu. din Cluj prezintă O scrisoare pierdută în regia lui
12 Gábor László: A demokrácia vékony máza. Heves Tompa Gábor, traducerea aparþine lui SKA.
Megyei Népújság, 16. dec. 1993. 4.
Anul XXXIII, nr. 8 (387), 2022 • 29
 FEKETE VINCE
Dulce Ardeal A, B, C
(Édes Erdély A, B, C)
lui Ferenczes István
A. La o aruncătură de piatră de biserica pelerinajelor, pe terasa
restaurantului,
un grup de turişti din Ungaria. Bărbaţi
şi femei,
de-a valma.
Beau bere, cafea, răcoritoare.
Şi vociferează. Dacă ar fi români,
ar vorbi, probabil,
mai reţinuţi. Aici. Pentru că e ţara lor,
patria lor, şi totuşi, nu se ştie niciodată
cu localnicii ăştia. „Ei“ însă
sunt „acasă“. Această ţară e şi a lor.
A fost...
Cândva. Deci ei au venit aici acasă,
s-au întors. Pe toată terasa, dar şi împrejurul terasei,
poate şi-n apropierea bisericii se pot auzi
discuţiile lor în care supralicitează, depăşesc, întrec vocile
celorlalţi. Au vizitat, probabil, biserica Fecioarei din Şumuleu,
poate au urcat şi scările de lemn de la picioarele Mariei,
se vor fi rugat, poate-au şters cu batistele picioarele
Fecioarei şi, înainte de a urca pe jos
în şaua Şumuleului, s-au odihnit,
au strâns putere, cu o bere, două, şi-au împrospătat trupurile
cu o răcoritoare înainte de a urca pe calvarie.
B. Acuma fac socoteala consumaţiei. În lei,
cu voce ridicată; adună aproape ţipând, câte cafele,
câte beri, câte răcoritoare
au fost. O doamnă mai însufleţită
numără fugitiv sticlele de pe masă; că n-au consumat
decât atât.
Nu se potriveşte, nicicum nu se potriveşte cu numărul
de pe bon. E mai mare cu preţul a trei beri. Trebuie
chemată chelneriţa, ţipă o voce de femeie. Că doar nu
plătim mai mult
decât am băut, spune o voce baritonală; alţii
aprobă, ce dumnezeu. Careva dintre ei cheamă
chelneriţa şi încep să clarifice lucrurile. Cu voce ridicată,
ţipând,
băgându-se unii peste alţii şi atacând-o împreună pe chelneriţa
fragilă, intimidată.
C. Cum adică, noi am băut atât,
şi-aici
figurează totuşi cu atât mai mult? Şi una dintre doamne numără
încă o dată,
în faţa chelneriţei, sticlele aflate pe masă. Acolo se află
cu trei mai puţine
deoarece colega mea,
mai devreme, a luat de pe masă cele trei sticle goale. Trebuie
chemată şi colega,
ţipă o voce din grup. O cheamă şi
30 • APOSTROF
Este unul dintre cei mai importanţi poeţi ai generaţiei de la
trecerea dintre milenii. Redactor-şef adjunct al revistei
Székelyföld (Mirecurea Ciuc).
A publicat volumele: poezii – Parázskönyv (Cartea de jar,
1995); Ütközø (Tampon, 1996); A Jóisten a hintaszékbøl (Bunul
Dumnezeu din balansoar, 2002); Lesz maga jusszt isa (Fi-va pro-
priul justiţiar, 2004); Védett vidék (Ţinut protejat, 2010); Vak
visszhang (Ecou orb, 2015); Szélhárfa (Harfă de vânt, 99+1 hai-
ku-uri, 2016); A világ újra (Lumea din nou, 2017); Vargaváros
(Oraşul croitorilor), 2019.
pe colegă. Spune şi ea
că a luat mai înainte cele trei sticle
de pe masă. Asta nu se poate, strigă din spate vreo trei voci
din grup, de-aici n-a luat nimeni nimic. Şi că ei
nu vor achita:
o sumă de circa o mie de forinţi, nu vor plăti preţul
celor trei sticle de bere. Ce credeţi voi? Chelneriţa subţire,
cu voce plângăreaţă, ca să pună capăt,
în sfârşit, disputei,
le spune, bine, plătiţi cât vreţi; şi intră
plângând în restaurant.
Grupul îşi adună catrafusele;
sunt satisfăcuţi, căci
au învins.
Lasă banii acolo, pe masă, suma exactă, minus preţul
celor trei sticle de bere, apoi
pornesc spre coasta muntelui Şumuleu,
ca să facă un pelerinaj acolo, la locul acela spiritual, care oferă
o adevărată revigorare, „acolo unde fiecare maghiar trebuie să
ajungă
cel puţin o dată în viaţă“. La întoarcere
vor mai intra o dată
în biserică – pentru a-şi trage sufletul şi să mai spună o rugăciune.
Tabelă de scor
(Eredményablak)
1
În jurul orei opt seara, Hering Leo, negustor din Cozmeni-Ciuc,
se grăbea spre casă cu sania lui. Aşa la vreo doi kilometri de casă,
a fost atacat de un lup uriaş, pe care Hering, întrucât caii
s-au oprit pe loc de la prima sperietură, l-a împuşcat cu arma
ce-o avea la el. Văzând că fiara se prăbuşeşte, şi-a scos cojocul
şi a coborât. A târât la sanie lupul căzut pe malul şanţului. Însă
caii, speriindu-se, probabil de acesta sau de ceilalţi lupi
care se apropiau, au smucit brusc sania şi au fugit, lăsându-l
acolo pe Hering, şi-n câteva minute au ajuns la Cozmeni. Soţia
lui Hering, dumirindu-se care-i situaţia, a trimis înapoi cu sania
mai multe slugi şi oameni din sat, dar pe când a ajuns ajutorul
la faţa locului, lui Hering nu i-au mai găsit decât capul şi piciorul
zdrobit. Priveliştea înfricoşătoare i-a cutremurat pe oameni.
Atacul rapid şi îndrăzneţ al fiarelor şi mursecarea s-au petrecut
într-o jumătate de oră.
2
Hering Leo, negustorul din Cozmeni-Ciuc, a căzut victimă unei
aventuri cu lupi. Vestea a venit sâmbătă de la Ciuc. Numeroasele
rude ale lui Hering din oraşul nostru au telegrafiat de îndată
familiei lui Hering, şi-au primit surprinzătorul răspuns că el e viu
şi n-a văzut în viaţa lui vreun lup.

Prezentare şi traducere de KOCSIS FRANCISKO
 Revista APOSTROF
Talon de abonare începând cu
se poate cumpãra ___________________ REDACÞIA:
în urmãtoarele MARTA PETREU
abonament trei luni (3 numere) – 15 lei
puncte de difuzare: abonament şase luni (6 numere) – 30 lei
(redactor-ºef)

ION VARTIC
abonament un an (12 numere) – 60 lei
Reţeaua centrului de difuzare a presei ALICE-VALERIA MICU
INMEDIO Nume _______________________________
ŞTEFAN BOLEA
din marile centre comerciale din ţară. Prenume _____________________________
RADU CONSTANTINESCU
str. __________________________________
Librãria de Artã GAUDEAMUS LÁSZLÓ FOGARASI
nr. ____ bl. ____ sc. ____ et. ____ ap. _____
Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.
sector ______ localitate __________________ EDIT FOGARASI

Librãria BOOK STORY cod poştal _____________ judeţ __________

Vignetele revistei reprezintã
Cluj-Napoca, Piaţa Unirii nr. 8. telefon_______________________________ variaþiuni grafice de Mihai Barbu
dupã desene de Franz Kafka.

EDITOR:
Uniunea Scriitorilor

Cãtre cititorii revistei Apostrof din România

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct Preþul abonamentului, pentru persoane

Circulara Uniunii
Scriitorilor din România
Conform prevederi-
lor Statutului, Uniunea
Scriitorilor din România
nu este responsabilã
pentru politica editorialã
a publicaþiei ºi nici pen-
tru conþinutul materia-
lelor publicate.
Comitetul Director
al Uniunii Scriitorilor
5 iunie 2003
• CAFÉ APOSTROF
Gala Poeziei Române
Contemporane
Expoziţia Lumea care trece
In memoriam Simona Cioculescu
Expoziţie Flavius Lucăcel
Revista revistelor
• EDITORIAL
De-ale culturii,
cu bolile noastre cu tot
• PUNCTE DE REPER
Ion Ghica
- 125 de ani de la moarte
Seprødi Kiss Attila (1941-2008)
• CONVERSAŢII CU...
Mircea Muthu
• CRONICĂ LITERARĂ
Orfismul şi avatarurile lui
Medio Monte
• POEME
• AFORISME
Imaginaţie
Gnoza
• JURNAL DE CĂRŢI. ANIVERSÃRI
Nicolae Prelipceanu– un mare
poet de viziune, nu de stil!
REVISTĂ FINANŢATĂ
CU SPRIJINUL:
la redacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã fizice ºi biblioteci din România, este de:
plãtiþi contravaloarea abonamentului, • 15 lei pentru 3 luni,
prin: • 30 lei pentru 6 luni,
• 60 lei pentru un an.
1. mandat poºtal, pe adresa:
Uniunea Scriitorilor din România Preþul abonamentului include taxele
Calea Victoriei nr.133, sector 1, Bucureşti, poºtale de expediere.
cod poştal: 010071 Preþul abonamentului pentru cititorii din
strãinãtate este de:
2. virament bancar, pe adresa: • 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,
Uniunea Scriitorilor din România • 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni,
Calea Victoriei nr.133, sector 1, Bucureşti, • 48 euro sau 60 USD pentru un an. MINISTERUL CULTURII
Certificat de înregistrare fiscală (CIF):
2786991 Preþul abonamentului include taxele
Cont bancar: poºtale de expediere par avion.
RO65RNCB0082000508720001
Deschis la: Banca Comercială Română, ADRESA REDACÞIEI:
Sucursala Unirea, Bd. Regina Elisabeta Cluj-Napoca
nr. 5 sector 3, Bucureşti Str. I. C. Brătianu, nr. 22,
cod 400079
Tel., fax: 0264/432.444
e-mail:
Cuprins revista.apostrof@gmail.com
www.revista-apostrof.ro
• DOSAR DELIU PETROIU
Pentru corespondenţă:
Deliu Petroiu Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,
E.F. 2 către I. Negoiţescu (II) Ştefăniţă Regman 15
Cluj-Napoca, 400750
2
• SUB LUPA MEMORIEI
2
Mitologii antiliberale Vladimir Tismăneanu 12 Manuscrisele primite la redacþie
L.F. 2
nu se înapoiazã.
R.C. 21 • CU OCHIUL LIBER
O elegie a despărţirii, ISSN 1220-3122
un imn al salvării Paul Aretzu 12
Revista este înregistratã la
Marta Petreu 3 Tezaurul României de la Moscova OSIM cu nr. 2R023733/14.12.2014.
şi relaţiile româno-ruse Cristian Vasile 14
Poezia claustrării Constantin Cubleşan 24 Revista APOSTROF este membrã
Poveşti de la oraş Dan Gulea 24 a Asociaþiei Revistelor,
Ion Buzaşi 4
În orizontul prozei scurte Mircea Moţ 25 Imprimeriilor ºi Editurilor
Salamon András 28
Dumnezeu dincolo
Literare (ARIEL), asociaþie cu
statut juridic, recunoscutã
de Cortina de Fier Ana-Maria Negrilă 26
Alice Valeria Micu 5 de Ministerul Culturii.
În căutarea adevărului pierdut Alice Valeria Micu 27
• IEŞIT DIN TIPAR Tiparul:
Iulian Boldea 6 Centrul de Presã Reformat
Fotografiile memoriei Mirela Nagâţ 13
Ştefan Bolea 8
• OSPĂŢUL FILOSOFILOR Unica responsabilitate
Discursul absolut Nicolae Turcan 20 a revistei APOSTROF
Marcel Vişa 7 este de a găzdui opiniile,
Timeea Ivan 7 • PROZĂ oricît de diverse,
Radu Găvan 29 Italia în doi pe o mârţoagă (IV) Oana Boşca-Mălin 22 ale colaboratorilor.
• CRITICĂ DE ARTĂ Responsabilitatea pentru
conţinutul fiecărui text
Ciprian Vălcan 9 Peisajul care ne priveºte Cătălin Bogdan 23 îi aparţine,
Ştefan Bolea 11 • BIBLIOTECI ÎN AER LIBER în exclusivitate, autorului.
Fekete Vince APOSTROF
(Prezentare ºi traducere de Kocsis Francisko) 30
Ion Bogdan Lefter 10

Anul XXXIII, nr. 8 (387), 2022 • 31

 Conversaţii cu...
MIRCEA MUTHU

Texte de

Dosar
MIRELA NAGÂŢ, SALAMON ANDRÁS,
VLADIMIR TISMĂNEANU,
NICOLAE TURCAN, ION BUZAŞI
DELIU PETROIU către I. NEGOIŢESCU (II)
Tezaurul României de la Moscova
şi relaţiile româno-ruse Prelipceanu, un mare poet de viziune
de CRISTIAN VASILE de ION BOGDAN LEFTER

anul XXXIII, nr. 8 De-ale culturii,

2 lei
(387) cu bolile noastre cu tot
Poeme de de MARTA PETREU
RADU GĂVAN, FEKETE VINCE 2022

9 771220 312105 08