La mulţi ani, De ce

2024! s-a sinucis

Voronca?
Dosar de
CAROL IANCU

Ancheta: Libertatea de a scrie (II)

anul XXXIV, nr. 12

2 lei
Desen de Horaţiu Mălăele

(403) ION VARTIC:

2023 „Teii sînt sumbri la Cluj“

9 771220 312105 12

C justiţiei, poliţiei, populaţiei de rând.
A nivelul amoral românesc, demn de
F populaţia oraşului său, apoi este pro-
É care le dă Nicolae Prelipceanu le pu-
A P O S T R O F
• Rodica Frenţiu la alumnii din Kobe. În fiecare an, Universitatea
din Kobe – Japonia găzduieşte un eveniment cu larg ecou în lumea
universitară niponă: întâlnirea profesorilor şi a studenţilor prestigioa-
sei instituţii de învăţământ. Toamna acestui an i-a reunit pe unii şi pe
alţii sub genericul The 20th Kobe University International Student Home-
coming Day. Cu acest prilej, a fost organizată o expoziţie specială cu
publicaţiile studenţilor internaţionali alumni ai Universităţii Ko-
be: Special Exhibition Project. Publications by Graduating International
Students. Printre expozanţi s-a numărat şi doamna Rodica Frenţiu,
directorul Centrului de studii japoneze Sembazuru şi al Departamen-
tului de limbi şi literaturi asiatice, în cadrul Facultăţii de Litere a UBB,
care a început studiul limbii japoneze la Universitatea din Kobe, ca
bursier Monbukagakusho (Ministerul Învăţământului şi Cercetării).
Pe simezele expoziţiei au fost prezentate câteva dintre lucrările sale
consacrate spiritualităţii japoneze, traduceri din literatura niponă, îm-
preună cu o lucrare de caligrafie japoneză.
•••
• Expoziţie Flavius Lucăcel. De data aceasta Flavius Lucăcel ne sur-
prinde ca pictor şi nu în calitate de dramaturg. „Palatele Brâncoveneşti
de la Porţile Bucureştiului“ Mogoşoaia şi-au deschis porţile, la finalul
acestui an, pentru expoziţia „Transilvania frumuseţii“ – patria artistului
vizual. Muzele clujeanului, precum şi materialele folosite de acesta sunt
din registrul folcloric. O expoziţie în care nuanţele zonei transilvănene,
taina pietrelor, nostalgia locurilor vor ţese bucăţi de viaţă aduse de de-
parte, tocmai din copilărie şi din inima frumuseţii Transilvaniei. Expo-
ziţia va rămâne deschisă publicului până pe data de 31 decembrie 2023
şi poate fi vizitată de marţi până duminică, între orele 9:00-17:00.
 celălalt, care, prin ideaţie, ne aminteşte că scriitoarea este interesa-
În atenţia colaboratorilor
Textele pentru revista noastră pot fi trimise
pe adresa de e-mail <revista.apostrof@gmail.com>.
În respectul limbii române pe care o slujim,
luăm în considerare pentru publicare numai
texte scrise cu diacritice. Pentru orice întrebări,
vă rugăm să folosiţi numai e-mail-ul de mai sus.
2 • APOSTROF
Viaţa Românească, nr. 10, 2023.
• Din sumarul foarte divers remar-
căm în primul rând editorialul lui
Nicolae Prelipceanu intitulat „Acolo
este ţara mea”?. Editorialistul enu-
meră meticulos 22 de aberaţii ale
Citez măcar exemplu cel mai „nevi-
novat”, foarte semnificativ pentru
un Gogol al vremurilor noastre: „un
primar aflat în puşcărie este reales de
clamat cetăţean de onoare al oraşu-
lui”. Acestor numeroase exemple pe
tem contrapune un altul la fel de
semnificativ pentru neseriozitatea unui organism juridic european
– CEDO – care este îngrijorat de încălcarea „dreptului la viaţă” şi
de procesul „politic” la care este supus „depresivul” Ionel Arsene,
ajuns, cică, la „risc de sinucidere”, după ce nu s-a mai putut trata în
ţară cu milionul de euro.
Conform coperţii revistei, acest număr stă sub semnul lui
„Liviu Ciulei – 100”, republicându-se o evocare a marelui regizor
făcută de Alexa Visarion, care înregistrează, pentru viitorii bio-
grafi, o foarte importantă confesiune a lui Liviu Ciulei. Totodată
trebuie semnalate fragmentele inedite din Memoriile lui Mircea
Eliade sau noul fragment de roman a lui T. D. Ţepeneag. Ion Bog-
dan Lefter scrie despre „Istorii literare «speciale»”, oprindu-se în
primul rând la Geografia literară a lui Cornel Ungureanu şi totoda-
tă la Istoria secretă a literaturii române a aceluiaşi critic semnalat
mai sus. Menţionăm de asemenea eseul lui Dan Gulea O fracţiune
de secundă, probabil prefaţă a celui de-al treilea volum al seriei
Caragiale, de la Editura Cartea Românească: „... acest nou volum
adună textele «celuilalt» Caragiale. Punctul central îl reprezintă
reproducerea integrală a volumului Schiţe nouă (1910), care aduce
o altă nuanţă, o conceptualizare a rolului scriitorului, al artistului,
în ultima etapă de creaţie a lui Caragiale, organizată în jurul con-
ceptului de (auto)parodie – denumit în epocile imediat următoare,
influenţate de perspectiva avangardistă, ready-made sau gadget lite-
rar. Acelaşi eseu a cărui continuare o aşteptăm cu mult interes în
numărul 11, îl readuce în actualitate şi pe Luki Caragiale ca foto-
graf care l-a surprins pe peliculă pe tatăl său în ultimele secvenţe
de viaţă la Berlin, alături de Alexandrina, soţia sa, de Tuşki sau de
Cella Delavrancea. Semnalăm de asemenea evocarea pe care Cris-
tian Pătrăşconiu i-o face criticului Cornel Ungureanu cu ocazia
împlinirii a 80 de ani, surprinzându-l pe acesta în specificul său
verbal şi gestual. De asemenea, eseul Hannei Bota, despre Eu şi
tă de această problemă şi în recentul său roman Trei femei, şi cu
mine, patru.
•••
• În revista craioveană Mozaic, nr.10/2023 (patronată de Nicolae
Marinescu şi avându-l ca redactor-şef pe Petrişor Militaru), de
răsfoit îndeosebi consemnarea făcută de Ion Bogdan Lefter, mar-
când cei 25 de ani din noua serie a unei reviste înscrise deja în
tradiţia locului – fondată de Constantin Lecca în urmă cu 185 de
ani! Le urăm drum bun şi spornic în continuare!
(L.F.)
Unica responsabilitate a revistei APOSTROF
este de a găzdui opiniile, oricît de diverse, ale colaboratorilor.
Responsabilitatea pentru conţinutul fiecărui text
îi aparţine, în exclusivitate, autorului.
APOSTROF
În atenţia autorilor
Vă rugăm să trimiteţi orice fel de tipărituri numai
ca scrisoare (nu colete poştale) şi numai pe adresa:
Revista Apostrof
C.P. 1095, Of. P. 1 Cluj; Cluj-Napoca

„Teii sînt sumbri la Cluj“
L A ÎNCEPUTUL LUNII august a.c., un comu-
nicat al Biroului de presă al Primăriei
clujene anunţa că urmează „relocarea“ ar-
borilor de pe străzile Universităţii şi Kogăl-
niceanu şi plantarea altora noi în loc. Spre
satisfacţia mea, clujenii şi-au ieşit la timp
din apatia toridă a verii şi au adresat ime-
diat o petiţie către Primărie. Petiţionarii –
5.672 de semnatari – au considerat că ideea
relocării arborilor de pe aceste străzi este
„(încă) o dovadă de lipsă de responsabili-
tate a autorităţilor locale atunci cînd vine
vorba de protejarea patrimoniului natural
al oraşului“. În continuare, petiţia are ur-
mătoarea argumentare ecologică: „Arborii
maturi şi cei în vîrstă, dar încă sănătoşi,
din acest oraş fac parte din patrimoniul său
natural, care se cere conservat. Aceştia nu
numai că oxigenează oraşul, ci îl şi înfru-
museţează. Teii de pe strada Kogălniceanu
au ajuns o veritabilă emblemă a Clujului şi
a Universităţii «Babeş-Bolyai»“. Totodată,
după cum se subliniază în petiţie, „Înlocu-
irea arborilor vechi cu arbori tineri este o
practică problematică, la care administra-
ţia oraşului recurge din ce în ce mai des,
în mod de cele mai multe ori nejustificat.
Arborii tineri nu au cum să producă ace-
eaşi cantitate de oxigen ca cei maturi, nici
nu au coroane la fel de bogate, care să asi-
gure umbra necesară pe timp de vară. În
plus, din cauza schimbărilor climatice şi a
proastei gestionări a spaţiilor verzi, foarte
mulţi dintre arborii noi plantaţi nu se prind
sau se usucă într-un an, doi, după plantare.
Prin urmare, ar trebui depuse toate efortu-
rile pentru prezervarea arborilor existenţi
deja în oraş şi plantarea altora noi PE LÎN-
GĂ, NU ÎN LOCUL celor vechi“.
Petiţia aceasta, afişele civice ad-hoc,
îndreptate împotriva deciziei relocării co-
pacilor (adică, mai pe şleau spus, a uciderii
lor), protestele stradale, „lanţurile“ umane
în jurul arborilor rămaşi în picioare de pe
• Faţada Universităţii clujene, fără „teii sumbri“ de azi…
Ion Vartic
strada Universităţii (căci o parte dintre ei
deja dispăruseră!) au avut efectul scontat.
Primarul Emil Boc a organizat de urgenţă
o întîlnire la care au participat reprezen-
tanţii petiţionarilor şi aceia ai firmei de
arhitectură care se ocupă de reamenajarea
acestor străzi. În urma discuţiilor, evident
furtunoase, în 25 august a.c., a fost comu-
nicată decizia Primăriei clujene prin care s-a
hotărît ca arborii de pe strada Universităţii
– cîţi au rămas, repet – să fie păstraţi pe
locul în care se află, precizîndu-se totodată
că nu există intenţia de a fi atinşi aceia de
pe strada Kogălniceanu.
În timpul polemicii care a avut loc
între petiţionari şi reprezentanţii firmei
de arhitectură, conducătorul proiectului,
arhitectul Arnold Macalik, a lansat o me-
morabilă acuză la adresa arborilor de pe
strada Kogălniceanu: „Teii sînt sumbri la
Cluj“. Dacă luăm în sine această afirmaţie,
de o expresivitate involuntară, ea pare un
vers inspirat. I-ar fi plăcut şi lui Mateiu
Caragiale, acela din Remember. Numai că,
să nu ne lăsăm înşelaţi, enunţul acesta nu
e deloc poetic, ci unul tehnic, ce trebuie
decriptat. Strada Kogălniceanu este cea
mai frumoasă stradă a Clujului şi e imagi-
nea aproape arhetipală a oraşului. Aceasta
prin armonia dintre arhitectura universi-
tară monumentală şi teii magnifici, ajunşi
ei înşişi la o dimensiune monumentală.
Aşa-zisul „vers“ al arhitectului peisagist
Macalik vrea să sugereze, de fapt, că teii
aceştia maiestuoşi, cu coroanele lor uriaşe,
ar trebui să fie relocaţi, întrucît, chipurile,
obturează o parte din faţada frontală a clă-
dirii Universităţii clujene. (Nu întîmplător,
la intersecţia dintre strada Universităţii şi
strada Kogălniceanu, în locul arborilor în
toată firea, au fost plantaţi nişte copăcei
care arată doar ca o butaforie naturală, în
contrast ridicol cu monumentalul clădirii
universitare.) Am spus mai sus că enunţul
Editorial
acesta trebuie să fie decriptat. Iată de ce.
În stadiul actual, pe această stradă a dis-
părut decuparea precisă dintre trotuare
şi carosabil, ştergîndu-se contururile care
evidenţiau şi clădirile, şi arborii care dă-
deau un farmec aparte străzii. În acest fel,
la faţada frontală a Universităţii se întinde
acum un fel de platou deşertic de piatră, ca
în urma unei iradieri nucleare. Pentru că nu
avem de-a face, în realitate, cu o reamena-
jare stradală, ci cu o regresare înspre anii
’70-’90 ai secolului al XIX-lea, cînd, în faţa
Universităţii, nu se găsea absolut nici un
arbore. În aceeaşi idee, a fost transformată
poziţionarea în spaţiu a grupului statuar al
Şcolii Ardelene. Statuia lui Ladea a rămas
pe loc, dar, ca să fim în ton cu formulele
tehnice folosite de arhitecţi şi autorităţi,
soclul ei a fost „relocat“ şi grupul statuar
stă acum direct pe blestematele dale, dînd
impresia unui lucru neterminat. Frustrat de
soclul său şi, deci, piticit, grupul statuar al
Şcolii Ardelene şi-a pierdut ţinuta, ajungînd
să fie în discordanţă flagrantă cu teiul uriaş
şi cu colţul monumental de clădire unde es-
te aşezat. A devenit la fel de insignifiant ca
stîlpul publicitar ce se afla pe acel loc pe la
sfîrşitul secolului al XIX-lea. În cel mai bun
caz, avem de-a face aici cu o gravă confuzie
estetică dintre arta statuară monumentală
şi statuile postmoderne de azi. Poţi întîlni
acum pe multe străzi ale oraşelor europene
cîte o personalitate de bronz, care stă pe o
bancă şi alături de care te poţi aşeza şi tu,
sau te poţi întîlni cu aceiaşi oameni iluştri
de bronz, amestecaţi printre trecători în
carne şi oase. Nu e deloc, însă, cazul aces-
tui grup statuar, care, evident, nu a fost
proiectat de Ladea într-o asemenea mani-
eră plastică. Aşa că e cu totul de mirare că
Comisia zonală a monumentelor a aprobat,
apatică, această desfigurare a poziţionării
în spaţiu a grupului statuar. Trebuie să ob-
serv că arhitecţii din perioada cea mai rea, a
anilor ’50, au dat dovadă de mult mai mult
gust artistic atunci cînd au materializat un
fals istoric foarte reuşit. Adică, atunci cînd
graţioasa statuie a Sfîntului Gheorghe din
Piaţa Păcii – unde ajunsese în total contrast
cu clădirile staliniste construite în locul
căsuţelor de altădată – a fost mutată în faţa
Bisericii Reformate de la capătul străzii
Kogălniceanu. Dovadă a acestui transplant
arhitectural reuşit e faptul că, ulterior,
Blaga i-a dedicat un splendid poem: Colţ
medieval la Cluj: 1570. Două versuri de aco-
lo mi se par astăzi potrivite în alt sens decît
în acela gîndit de poet: „Oamenii privesc
nedumeriţi la statuia/ Sfîntului Gheorghe,
care încă n-a învins bălaurul“. La fel de
nedumeriţi putem să privim astăzi statuia
Şcolii Ardelene rămasă fără soclu şi pustiul
de dale denivelat, dezolant, care desfigu-
rează acum cea mai frumoasă stradă clujea-
nă. Farmecul oarecum misterios al străzii
Kogălniceanu a fost „relocat“ cu succes.

Anul XXXIV, nr. 12 (403), 2023 • 3

Dracul şi puntea
U
N BEST-SELLER ar produce cel care
Laurenţiu Ulici (1943-2000)
s-ar încumeta să contabilizeze si-
tuaţiile în care – de-a lungul ultimelor
şase veacuri – ne-am făcut frate cu dra-
cul ca să trecem puntea. Mă şi mir că
până acum nici un bun cunoscător al
istoriei noastre, dublat de un bun cu-
noscător al sufletului şi comportamen-
tului românesc n-a fost atras de o atât
de spectaculoasă şi plină de semnifica-
ţii operaţiune care e, fireşte, statistică,
dar e şi hermeneutică. Sigur, numă-
rătoarea situaţiilor de acest fel e doar
un punct de plecare pentru analiza şi
interpretarea fiecărei situaţii în parte, şi
finalmente, pentru desprinderea unor
concluzii privitoare la chiar felul nos-
tru de a fi în istorie. Expresie a instinc-
tului de supravieţuire, cu condiment
de imaginaţie şi abilitate diplomatică,
frăţia de nevoie şi pe termen scurt cu
inconvenabilul (eufemistic vorbind) nu
este proprietatea noastră, a românilor,
se regăseşte la mai toate popoarele şi în mai
toate societăţile, doar că fiecare o tratează şi o
testează în felul său. În ce ne priveşte, de câte
ori am apelat la o atare soluţie, am făcut-o cu
gândul că odată puntea trecută ne va fi uşor să
revocăm pactul. N-a prea intrat în socotelile
noastre ideea că s-ar putea ca dracul să rămâ-
nă alături de noi şi după trecerea punţii, după
cum n-am avut în vedere nici posibilitatea ca
S
LAB ŞI OSOS, un pic adus de spate
şi cu trăsături apăsate cum era,
Petru Poantă (1947-2013)
semăna cu un ţăran transilvănean; şi
chiar era, ca mine, de la ţară, aşa că
nu e de mirare că am recunoscut în
unele reacţii de-ale lui de copil de ţă-
ran venit la oraş, la şcolile cele înalte,
propriile mele reacţii la contactul cu
oraşul şi şcoala. Fuma enorm, cu se-
te. Ochelarii cu rame groase mi s-au
părut al doilea element caracteristic.
L-am cunoscut spre sfîrşitul anilor
1970, cînd eu încercam să debutez,
iar el era redactor la Steaua şi scria
splendide cronici la cărţile de poezie.
A fost un cronicar literar înnăscut,
unul dintre cei mai buni şi mai talen-
taţi pe care i-a avut Clujul: nu numai
că el citea cărţile despre care scria, dar
citea multe altele – era un extraordinar
cititor, cu o curiozitate lacomă, şi asta
pînă la capăt, adică pînă la moartea lui
timpurie, întîmplată în 7 septembrie
2013 –, aşa că avea termen de comparaţie;
pe deasupra, Petru Poantă a avut o calitate
rară – divină, îmi vine să spun: gustul literar
nativ, pe care şi l-a educat sistematic, şi care
4 • APOSTROF
Laurenţiu Ulici
puntea însăşi să fie construită împreună. Aces-
te mici scăpări ale atenţiei colective ne-au cos-
tat enorm de-a lungul istoriei. Fireşte că n-am
învăţat nimic din asta şi consecinţa a fost că
le-am repetat într-o manieră care 1-ar fi putut
face pe un observator din afară să ne ia drept
masochişti. Lăsând la o parte cazurile, ce-i
drept, nu puţine, când soluţia frăţiei cu dracul
ne-a fost impusă de dracul însuşi, alternativa
fiind riscul dispariţiei noastre, situaţiile în ca-
re noi înşine am ales-o revelă un considerabil
potenţial de credulitate, ceea ce vine oarecum
în contradicţie cu incontestabilul nostru talent
al „descurcării“. Nu neg că uneori în spatele
recurgerii la soluţia înrudirii cu îngerul decă-
zut stătea şi un dram de parşivenie (pe care,
după perioada fanariotă, o putem numi „şme-
cherie“), legată de speranţa că, până la urmă, îl
vom păcăli pe diavol. Din păcate, „şmecheria“
asta n-a prea ţinut sau, atunci când, totuşi, a
ţinut, costurile ei au fost mari şi durabile preţ
de două-trei generaţii.
Dacă din punctul de vedere al practicii
istorice fraternizarea cu dracul poate să fie ac-
ceptabilă, mai cu seamă în momentele ce pun
în cumpănă condiţia ontologică a comunită-
ţii, din punctul de vedere al moralei, al mora-
lei creştine, ea pare de neadmis. Pare numai,
pentru că, de fapt, în ultimă analiză, orizontul
„judecăţii de apoi“ şi fenomenologia creştină
a iertării, chiar dacă ierarhizează „păcatele“,
nu exclud principial „păcatul“ respectivei fra-
Petru
Marta Petreu
i-a permis să diagnosticheze valoarea la sigur,
fără să aibă nevoie de modele, fie ele chiar de
la „centru“, după care să se ia.
Cînd l-am cunoscut eu era deja o figură
caracteristică a Clujului literar şi putea fi
văzut, alături de alţi scriitori şi redactori de
la Tribuna şi Steaua, în centrul oraşului, în
zona Librăriei Universităţii, Arizona, Pes-
căruşul. Iar spre sfîrşitul anilor 1980, cînd
m-am mutat în acelaşi cartier în care locuiau
ei, Petre şi Irina Petraş, îi puteam întîlni pe
amîndoi pe stradă, la ore nu chiar aşa de
precise ca plimbările lui Kant, dar în mare
mereu aceleaşi, fie mergînd spre centru, fie
întorcîndu-se – întotdeauna pe jos.
A rămas şi după 1990, cînd Arizona şi
Pescăruşul au dispărut, iar Librăria Universi-
tăţii s-a transformat într-o ciudată „Diverta“,
în aceeaşi arie centrală, mai nou la cafeneaua
Klausenburg, bîndu-şi cafeaua filtru şi fumîn-
du-şi cu poftă ţigările. Dacă te aşezai la masa
cu el şi aruncai un titlu de carte, îţi făcea, în
jumătăţi de fraze, cu exclamaţii şi mormăieli
intercalate – nu era un bun vorbitor, cred că şi
din cauza timidităţii – cea mai bună prezen-
tare de carte, finalizată într-o judecată axio-
Calendar
telanţe. De-ar fi să căutăm, deci, un argument
imbatabil în contra apelării la această soluţie
nu în legile moralei o să-1 găsim, ci tot în
practica istoriei. Şi anume, pe lângă costul
enorm, inclusiv ontologic, al soluţiei în cauză,
ineficienţa ei pe termen lung.
Altfel spus, a te face frate cu dracul până
treci puntea este întotdeauna, la scară istorică,
o gratuitate. Aparenţa izbânzii ţine de Clipă,
realitatea înfrângerii e atestată de Timp.
Iar atunci când soluţia acestei frăţii nu
este impusă de forţe ce se află în afara noas-
tră, ci e consecinţa propriei noastre opţiuni,
ceea ce presupune că dracul e în, cu şi lângă
noi, un singur lucru este, cred eu, recoman-
dabil: exorcismul. Asta s-a întâmplat în de-
cembrie ’89, când, a treia oară în istoria lor,
românii au refuzat să se facă fraţi cu dracul
pentru a trece puntea şi au trecut-o fără el şi
împotriva lui.
Din nefericire, voinţa aceasta, deopotrivă
morală şi istorică, ne-a părăsit repejor. Astăzi
mă tem de semnele tot mai numeroase care
ne arată că, din nou, suntem gata să ne facem
frate cu dracul ca să trecem puntea. Şi nu
vedem că astăzi chiar puntea e a lui...
 
Privirea, nr. 15 (17), 1996, reprodus
în Mitică şi Hyperion, ediţie îngrijită
de Aurelia Ulici, Du Style, 2000.
logică precisă. A fost un diagnostician sigur
şi cu totul lipsit de invidie. Iar de scris – scria
splendid, mai ales despre poeţi şi poezie, aşa
că mi-a părut mereu rău că n-am reuşit să-l
fac să-şi ia o rubrică permanentă la Apostrof.
Oricum, după 1990 el n-a mai scris sistematic
cronici de carte, ci şi-a făcut cărţile lui, ba des-
pre Cercul literar sau despre Coşbuc (acesta,
descris de Poantă, devine interesant, apărînd
într-o lumină nouă, pe care cred că o merită
din plin), ba despre Echinox, ba memorialis-
tică despre Clujul său. Din cartea lui despre
Echinox mi-am dat seama că are tăria să mear-
gă contra curentului general şi să vorbească
despre regimul trecut de dinafara clişeelor, ca
martor, ca om care a fost acolo. Din volumele
lui despre Cluj mi-am dat seama că numai el,
cu sufletul lui generos, putea idealiza în aşa
măsură oraşul acesta, altfel rece şi conservator
pînă la inerţie, încît să vadă în el o cetate vie şi
luminată precum Ierusalimul ceresc.

Apostrof, nr. 9, septembrie 2013
(reprodus în Biblioteci în
aer liber, Polirom, 2014)

Î N ANUL 1971, I. Negoiţescu publica la
editura „Eminescu“ Lampa lui Aladin,
volum retras foarte repede din librării şi
dat la topit, din cauza textelor sale din sec-
ţiunea numită chiar „Lampa lui Aladin”.
După mai bine de jumătate de veac, cartea
lui I. Negoiţescu este reeditată în bune
condiţii grafice, la Editura Universităţii
„Lucian Blaga“ din Sibiu, de către universi-
tarul şi criticul Dragoş Varga, autorul unui
cunoscut studiu despre Radu Stanca (Radu
Stanca. Sentimentul estetic al fiinţei), care
semnează şi prefaţa volumului.
La I. Negoiţescu, spirit lovinescian, o
pondere covârşitoare o capătă „disocierea
valorii estetice de celelalte valori, precum şi
problema stilului critic“. Îl apropie de criti-
cul de la „Sburătorul“ „puterea de iradiere
a sugestiilor, precum şi muzicalitatea cu-
vântului“ (Ion Vartic). Având o „imagina-
ţie critică de tip borgesian“, I. Negoiţescu
„nu poate concepe actul exegetic decât ca
unul liric, deci ca un neliniştit şi problema-
tic gest autobiografic“, aspect cu atât mai
important cu cât critica sa, scrie eseistul
menţionat, este „expresie a singurătăţii,
adică a singularităţii şi libertăţii creatoare“.
Reeditarea cărţii lui I. Negoiţescu este
cu atât mai semnificativă cu cât Lampa lui
Aladin fixează la modul convingător profi-
lul criticului. Se cuvine să-i dăm dreptate
lui Petru Poantă, care considera că „Nego-
iţescu este adeptul unei critici creatoare în
măsura în care este adeptul unei critici axi-
ologice, unde esteticul reprezintă o valoare
de creaţie. Se poate sesiza aici un proces de
adaptare, mai exact, de asumare a fenome-
nului literar în mişcare. Actul critic se
exercită, astfel, în două sensuri: pe de o
parte, prin descoperirea unor valori noi, iar
pe de alta, prin identificarea, în operele mai
vechi, a unor semnificaţii rezonante în sen-
sibilitatea contemporană“.
Lampa binecunoscutului personaj din
O mie şi una de nopţi poate fi acceptată ca o
metaforă pentru demersul unui critic căru-
ia, precum lui Aladin, actul interpretativ, o
dată declanşat, îi îndeplineşte dorinţa/
perspectiva asupra operei abordate, „lumi-
nând“ opinii şi secvenţe semnificative ale
textului avut în vedere.
Există în Lampa lui Aladin articole din
care pot fi decupate fragmente cu valoarea
unui autentic program. Pentru I. Negoi-
ţescu, în structura ei estetică, „opera de
artă îşi este suficientă sieşi, se autonomi-
zează, devine fenomen de sine stătător,
rupt de creatorul ei, indiferent din punct
de vedere social, ceea ce asigură specificul
O carte
dată la topit
Mircea Moţ
şi singularitatea ontologică a artei“ (scria
într-un articol publicat în „Viaţa Româ-
nească“, inclus în volum).
Intitulată Lampa lui
Aladin, o substanţială
secţiune a volumului este
rezervată aproape în în-
tregime unor scriitori ti-
neri sau în curs de afir-
mare a personalităţii lor
artistice. I. Negoiţescu
include în volum, printre
altele, un articol despre
Petru Popescu, publicat cu un an înainte în
„Luceafărul“, mai exact depre romanul
Prins, care este comentat în contextul pro-
zei contemporane (şi) ca o sugestie a înca-
drării fragmentului într-un întreg ce ar
putea deveni o istorie literară dorită. Ro-
manul este raportat la o proză care „trece
printr-o perioadă a regăsirii şi, mai mult, a
unei explozii de vitalitate şi reînnoire“. Este
o proză în care universul rural-magic, „fil-
trat prin esteticul pur“, se întâlneşte cu
„orizontul oniric“, „intelectualismul ferm
ori sinuos“ lasă loc realismului „istorici-
zant“ (Eugen Barbu) ori unui „realism ac-
tualizant“ (D. R. Popescu), dar şi cu „vio-
lenţa sintezei între realism şi oniric, din
romanele lui Nicolae Breban). Comentând
romanul tânărului Petru Popescu, criticul
se referă la „esteticul pur“ (fără a-l absoluti-
za), după cum nu poate să nu remarce că
forme tradiţionale ale romanului sunt
„profund marcate de estetism“. Perspectiva
din care este receptat romanul lui Petru
Popescu este cea estetică ce trebuie perce-
pută ca legitimare a valorii literare a volu-
mului. Fiindcă I. Negoiţescu nu vorbeşte
de autonomia esteticului, ci de un primat al
valorii estetice diferenţiatoare. Amintesc ce
scria criticul în articolul Perspectivă, publi-
cat în primul număr al „Revistei Cercului
Literar“: „Opera de artă poate cuprinde şi
alte valori decât cea estetică. Dacă însă pe
aceasta n-o cuprinde, ea e nulă ca operă de
artă. Artistul mare nu confundă, şi de ace-
ea opera lui e durabilă: obiectivul lui e este-
tic, chiar dacă, printr-o forţă excepţională,
atrage şi alte valori“. Criticul scrie despre
Sânziana Pop şi despre Sorin Titel, despre
Emil Brumaru sau despre Dumitru Ţepe-
neag, conturând asupra literaturii contem-
porane o perspectivă ce nu poate trece ne-
observată.
I. Negoiţescu îşi propunea să scrie o Is-
torie a literaturii române, a scris-o şi a publi-
cat-o de altfel, dar se gândea că, după ce
termină această istorie, să înceapă nişte
semnificative „dialoguri cu morţii“, adică
„cu autorii marilor opere ale trecutului,
care mi-au desfătat tinereţea şi pe care aş-
tept să-i provoc la confruntări ce sper să-i
intereseze şi pe ei“, mărturisea într-un in-
terviu din „Echinox“, nr 8-9, 1970, inclus
în volum. Această mărturisire trimite la
relaţia esenţială a criticului cu autorii ope-
relor mari ale trecutului. Dialogurile cu
morţii la care se referă criticul devin, în
fond, ipostaze ale relaţiei cu nişte creaţii ce
trebuie aduse în orizontul contemporanei-
tăţii. Critica este în acest caz o provocare
având valoarea unei resuscitări pe care
opera nu o poate refuza.
În secţiunea Analize şi structuri, criticul
stabileşte dialoguri critice creatoare cu ope-
re ale trecutului, dar şi cu autori contempo-
rani ajunşi la recunoaşterea valorii creaţiei
lor. Demersul critic se axează, dezinvolt, pe
„analize“ care descoperă/ impun structura
operei, analize pe parcursul cărora se evi-
denţiază în mod deosebit profunzimea şi
dimensiunea creatoare ale criticii lui I. Ne-
goiţescu. Actul critic este creator ca replică
dată unor structuri pe care esteticul le sal-
vează de rigiditate. Criticul caută uneori
„pretexte“, cum este cazul articolului des-
pre poezia lui Blaga, Pretext blagian, unde
tema devine pretext pentru manifestarea
spiritului speculativ negoiţescian.
Mă opresc în mod deosebit la două arti-
cole din carte, în primul rând la cel despre
Radu Stanca, „Radu Stanca şi simetriile“,
unde critica lui I. Negoiţescu trădează spi-
ritul euphorionismului ca întoarcere la va-
lori exemplare, ce stau sub semnul clasicită-
ţii: „În teatrul lui Radu Stanca, simetriile
constituie una din componentele clasicis-
mului său. Pe urmele celei mai vechi tradiţii
dramaturgice, el se arată preocupat de lupta
omului cu destinul, de capacitatea umană
de a se elibera de constrângerile puterilor
obscure. Dar tocmai pentru că e un spirit
clasic, autorul Ostatecului întrevede elibera-
rea chiar şi acolo unde forţele obscure par
să triumfe. Există, în dramaturgia stancia-
nă, un catharsis al personajelor“. Semnifi-
cativ pentru critica lui I. Negoiţescu mi se
pare de asemenea articolul „Euphorion şi
critica trans-estetică“, dedicat cărţii lui Ni-
colae Balotă, Euphorion. Autorul are în
atenţie aici condiţia unei critici care „nu se
opreşte niciodată asupra formelor, structu-
rilor artistice ca atare, ci se resoarbe perma-
nent în problematica umană pe care operele
literare o relevă şi care le justifică“, după
cum optează pentru o semnificativă relaţie
a criticului cu opera: „relaţia dintre critic şi
operă e în dublu sens afectivă, căci opera
însăşi, ca obiect cvasiautonom, se află în-
tr-o stare de singurătate, solicitând deci
participarea criticului, prin chiar «patosul
ei secret» de lucrare omenească; nevoia de a
intra în comuniune umană ţine de natura
ei proprie“.
Îmi place să cred că scriind despre criti-
ca trans-estetică a lui Nicolae Balotă, I.
Negoiţescu surprinde, într-un fel, şi o serie
de caracteristici ale propriului act critic.

Anul XXXIV, nr. 12 (403), 2023 • 5

Gramatica suferinţei
Iulian Boldea
D INCOLO DE MODE po-
etice, lirica lui Ion
Pop se remarcă printr-o
continuă reînnoire şi re-
modelare de sine. Temele
recurente (timpul, scri-
sul, jocul, relaţia dintre
cuvânt şi trăire, dintre
convenţie şi revoltă, re-
flexele mitice ale realului
etc.) sunt prelucrate cu acurateţe, în timbru
lucid şi ludic, printr-un „foarte fin umor al
ideii“ (Nicolae Manolescu). La toate acestea
se adaugă irizările livrescului, vocaţia au-
toreferenţialităţii, imaginaţia austeră, din
care sunt confecţionate scenarii reflexive
şi afective în spectru diminuat, ilustrative
pentru un „rentier al convenţiei“ (Al. Cis-
telecan). Un „ingenuu inhibat de universul
cărţilor“, a cărui existenţă pare „un cere-
monial desfăşurat după un cod anume“,
Ion Pop este, totodată, un melancolic care
„îşi regizează până şi spontaneitatea“ (Pe-
tru Poantă). E limpede că deschiderea spre
concret amplifică sensibilitatea reflexivă a
poetului, atent la cotidianul precar, la hi-
meric şi la tabloul propriei vulnerabilităţi,
fixată în grilă neoexpresionistă, contempla-
tivă, afundată în mit şi originar, caligrafiile
sale intertextuale având o gravitate medi-
tativă substanţială, în siajul unei retorici a
autenticităţii ce însoţeşte mai toate cărţile
poetului.
Primele volume de poeme, Propuneri
pentru o fântână (1966) şi Biata mea cu-
minţenie (1969), au un aer blagian, prin
atracţia elementarului, toposul cuvântului
şi reveriile dezrădăcinării. În Gramatică
târzie (1977) şi Soarele şi uitarea (1985)
imaginarul exprimă un patos reţinut, lucid
şi graţios, reunind referenţialitatea şi auto-
referenţialitatea, după cum în Amânarea
generală (1990) şi Elegii în ofensivă (2003)
tuşele cotidianului par mai dense, uşor
teatrale, îmbibate de ironie şi livresc. Re-
flexive şi interogative, poemele din Litere şi
albine (2010) au ca premise exigenţele ordi-
nii şi ale echilibrului, viziunea pendulând
între angoasă şi seninătate, între dizarmo-
niile fenomenalului şi utopiile muzicale
ale poeziei, într-o sumă de „exerciţii de
supravieţuire“, sau de „înseninare“. Situat
între viaţă şi text, poetul trăieşte dilemele şi
angoasele unei biografii alimentate de ficţi-
une, viaţa însăşi fiind citită ca text, printr-o
hermeneutică a sensurilor unei existenţe
agonice, a revelaţiilor traumei sau a spas-
melor solitudinii, prin conciliere cu sine
şi cu firea, printr-o recluziune în contem-
6 • APOSTROF
plativ şi seninătate, în sfera imaginarului
livresc şi a ceremoniilor limbajului. Remar-
cabil, volumul Casa scărilor (2015) conţine
versuri melancolice, ironice şi polemice,
cu reverii livreşti desfoliate parodic de o
privire suprasaturată de cultură poetică, de
fantasmele intertextualităţii şi de obsesiile
imediatului.
În volumul Proba focului (Editura
Limes, 2023) se regăseşte aceeaşi nevoie
de revitalizare şi reficţionalizare a topo-
surilor predilecte (timpul, scrisul, revolta,
propensiunea spre imaginar), în caligrafii
meditative, cu reverberaţiile afectelor reţi-
nute. Repudierea biografismului, refuzul
cotidianului dezafectat, resemantizarea
limbajului curent, corelaţiile simbolic-ima-
ginative sunt tot atâtea momente ale lim-
bajului liric aflat în spaţiul convergenţelor
metafizice subtextuale, cu aură simbolică,
purtând sugestia unei arheologii a fiinţei,
a unei rescrieri revelatoare a vocilor tre-
cutului sau a promisiunilor imaginarului.
Unele poeme au irizări de artă poetică şi
reflexe etic-estetice vizând degradări ale
socialului, sau declinul intelectual al lumii
recente, înclinate spre banal, spre acceso-
riu, spre detalii irelevante, în dauna valori-
lor estetice autentice, ce legitimează elanul
spiritului liric înspre orizontul metafizic:
„Ostenit de atâtea epoci de aur,/ am ajuns,
de la o vreme, să cred,/ foarte modest,/
doar în utopiile minore“ (Acum sunt sigur)
sau: „Îmi vine, de la o vreme, să cred/ şi
cred tot mai mult,/ că locuiesc într-o pro-
poziţie.“ (Gramaticală). Ca „vechi făcător
de versuri“, poetul are ambiţia simplifică-
rii, a minimalismului, neputând pretinde,
totuşi, că a ajuns la „transparenta poezie
tranzitivă/ cu adevărat adevărată“. Redes-
coperirea poeziei presupune o cedare a
iniţiativei cuvintelor, „simţ al concretelor“
şi curajul acordat cuvintelor – cale de ac-
ces spre „dispreţuitul, cândva/ univers al
simbolurilor“.
E prezent în unele texte discursul auto-
reflexiv, concentrat, retrospectiv, iluminat
de presimţiri agonice, articulat în frazare
densă, simplă, naturală: „Deocamdată
pun virgule, puncte-puncte,/şi câte un mic
popas pentru respiraţie-/ -/ punct-virgulă./
Mai respir, da,/ îmi trăiesc, cum spunea
cineva,/ sfârşitul continuu. O amânare a
strigătului“ (Citind mereu). Înregistrând
când elanul ascensional spre transcenden-
ţă, când propensiunile spre metamorfoze-
le nimicului sau spre paliativele speranţei,
Ion Pop transcrie adesea alibiuri ale nean-
tului ce adastă în străfundurile poemului:
„Se pare că, logic vorbind,/ nu-mi mai ră-
mâne/ decât adăpostul în flacără“ (De ce?).
Polemice, ironice, melancolice, insurgente
sau consolatoare, poemele lui Ion Pop
se disting prin simplitatea lor profundă,
autorul punând în abis pragurile şi limi-
tele reprezentărilor metafizice, într-un joc
grav, ambiguu al perspectivelor multiple,
cu voci care se întretaie, cu medieri care se
refuză, un spectacol, în fond, al timpului
şi al ieşirii din timp, în care frumuseţea se
distinge ca mântuire şi detaşare („Cum ai
trecut, prin ani, de la unul la altul,/ ba chiar
de la tine/ la Altcineva!/ Rămânând totuşi
cam acelaşi,/ într-o surdinizată, muzicală
monotonie“ – Cum ai trecut). Alteori, po-
emul pare a fi un fel de „reportaj“ al inefa-
bilelor, al disputei neîncetate dintre văzut
şi nevăzut, în care este vizibilă întâlnirea
dintre traumă şi armonie, dintre supliciul
cotidianului şi fascinaţia armoniilor de
dincolo de lume, pandant al ambiguităţi-
lor viaţă/ destin, biografie/ operă, expuse
în tuşe neutre, nu mai puţin sugestive: „A
ridica două degete/ a însemnat că vreau să
exist,/ trei degete sunt suficiente pentru o
închinare,/ iar cu pipăitul cu ochii de sub
pleoapele unghiilor/ ai putea ajunge – cine
ştie? –/ chiar până la umbra lui Dumne-
zeu“ (S-au închinat poeme)“. Un alt poem
(Drumul drept) expune cuvinte recurente,
ca şi proiecţiile, impregnate de livresc, ale
neantului, palimpseste ironice şi suave
ale unor trăiri minimaliste, presupunând
o exhibare a „măştii“ livreşti, asumare a
unei retorici a ambiguităţii, între supliciul
cărnii şi reveriile textualităţii. Ascultâ nd
de „geometria interioară“, „sângele îşi face
de cap“, „triunghiurile par surde“, totul
fiind, mai degrabă, „de tăcut“: „Să mai
poţi auzi o clipă/ Uitând de unghiuri şi
linii,/ cum ninge, cum sună/ clinchetul
anilor“. Iluminate de spaime şi de bucurii
minore, trăind acut urgenţele, vulnerabili-
tăţile şi armoniile lumii, versurile lui Ion
Pop au naturaleţe şi supleţe. Întrezărim în
ele profunzimea tulburătoare a adevărului
trăit şi frumuseţea gravă a unui dialog
adâncit în sine cu tainele existenţei şi cu
propriile adâncuri, în complicata gra-
matică a fiinţării, ca în finalul poemului
Proba focului: „Da, mă chiar tem uneori,/
şi mi-e de pe-acum ruşine,/ de acest prea
puţin demn/ moment de slăbiciune“. Poet
cu „sânge de cerneală“, şi „o imaginaţie
de comentariu al realului, de simbolizare
a lui“, cu poeme ce nu au „spontaneitate,
genuitate“, fiind mai degrabă „metafore
de expertiză“ (Al. Cistelecan), Ion Pop
îşi fundamentează lirismul pe reflecţie şi
autoanaliză, pe trăirea crizelor semnifică-
rii. Critic literar remarcabil, poet sensibil
şi grav, director de conştiinţe, mentor şi
Profesor de remarcabilă „pedagogie“ a
nuanţelor, Ion Pop s-a impus în orizontul
literaturii române de azi printr-o conti-
nuă legitimare a probităţii şi exigenţei,
prin „lectura“ poetică a lumii şi lectura
Cărţilor, cultivând metafora vie a textului
ca instanţă corelativă a metamorfozelor
realului.


Mantra înnoirii
T ÂNĂRUL POET
Coroamă, din ulti-
mul val autohton, propu-
Ioan
ne prin volumul său de
debut, Colectiva (Editura
OMG, Alba Iulia, 2022,
78 de p.), un proiect poe-
tic scrupulos articulat, cu
două paliere: o viziune
ontică şi socială, hrănită
cu lecturi filosofice, vizi-
bile la tot pasul, şi o trudnică şi interesantă
căutare formală. Să le luăm pe rând.
Mai întâi evidenţa că vocea poetică
pusă în scenă lasă în urmă biografismul
cu care ne-a obişnuit douămiismul, puţine
sunt detaliile conjuncturale care s-o indi-
vidualizeze, poate un anume energetism
al viziunii, care-i trădează tinereţea, în
proiecţiile începutului de drum: „şi vreau
ca-n viaţă să iubesc,/şi-apoi să fiu iubit, fără
s-apară/ dezbinarea dintre mine şi oricine/
vrea să-mi poarte grija“, poate fulgurante
localizări ale capitalismului postcomu-
nist sălbatic: „Am fost născut în timpuri
vestigiale,/ Ani copilăriţi prin deşeuri ale
industriei, [...]// Acum, când trec pe lângă
Palas/ Străjerii industriei mă înghit,/ Cen-
tre comerciale, corporaţii interminabile“.
În rest nimic intim, nimic din gama senzo-
rialului, ci doar desfăşurarea unor scenarii
de problematizare intelectuală. Dragostea
însăşi, aşa cum se vede din poemul care
deschide volumul, coregrafiază mai de-
grabă întâlnirea, simbioza cu celălalt („dar
cine-mi eşti tu mie aş fi vrut să ştiu, aş fi
vrut/ ca o dragoste să o rezolve pe cealaltă,
să o tămăduiască“), maximul expresiei ero-
tice fiind invocarea mâinilor „care învaţă să
se cuprindă“.
Pe mai multe pagini volumul se animă
din expunerea unei anumite forţe vitaliste,
căci eroul liric, râvnind la „intensitate-n
trăire“, apare ca principiu generator în exis-
tenţa celorlalţi, taumaturg („aşteaptă-mă
şi lasă-mă să te aştept/ să-ţi fierb rănile şi
să-ţi pun proteze-n/ loc de oxigen, nimic la
schimb nu-ţi cer“), emiţător de energie, ca-
re-şi foloseşte „mâinile pe post de cremene“
şi „contaminează“ cu palmele „exteriorul/
cu energia optimismului de interior“, în-
credinţat că „orice om îşi poate activa opti-
mismul de interior/ dacă vrea/ să se lase pe
sine în favoarea celor dragi“. Autointitulat
„om de producţie“, el tinde spre ipostaza
împlinirii prin celălalt: „să ajung prin tine
să fiu producţia, jocul care/ produce viaţă
şi iubire,/ căci eu prin tine/ mă iubesc pe
mine“.
Atingem astfel miezul viziunii poetului,
forjate la intersecţia filozofiei lui Deleuze
şi Guattari cu buddhismul şi creştinismul,
configurând omul ca fiinţă „interactivă“,
structurată prin multiplicitatea relaţiilor sa-
le. Nu o entitate solidă, de sine stătătoare,
ci una definită prin capacitatea de a-i afecta
Mirela Nagâţ
pe ceilalţi şi de a fi afectată. De aici colectiva
din titlu, activând ideea de comunitate:
„noi cei care“ sau „Prietenii mei, colectivele
lor“ (reşapând forma substantivală ieşită
din uz, care desemna cooperativa agricolă
din timpul comunismului), şi o anumită
retorică ultragiată când interacţiunea dorită
e ratată, materializată într-o poză retro, ro-
mantică, a neînţelesului/neîmplinitului: „eu
mă/ fericesc prin ce dau/ celuilalt, oferindu-
mă spre salvarea sa ce-l scapă/ de tulburări
şi devianţe,/ pe mine însă nu mă scapă
nimeni de tulburări/ şi devianţe,/ pentru că
nimeni nu se oferă să mă iubească mai întâi
pe mine,/ să se ofere spre a mă salva, ca
atunci când un frate/ simte că-i pregătit să
moară pentru sora sa“. În acelaşi registru,
într-un alt poem cu tonalităţi dezamăgite,
când aşteptări nerezonabile de „iluminare“
nu primesc răspuns, e schiţată astfel dilema
interioară: „ajung să mă întreb unde să mă
localizez: în sufletele celor dragi sau în pro-
pria rugăciune?/ pentru că pe mine nu vrea
nimeni să mă îndrepte,/ să mă întrebe cine
sunt, să-mi spună cine sunt/ şi să-mi arate
cine sunt./ nu vreau decât iluminare prin
două cuvinte/ sau printr-un singur cuvânt,/
de la viaţă“.
Această concepţie a existenţei în care
fiecare se defineşte şi se modelează prin
ceilalţi e cartografiată mai întâi la nivelul
intim, al sensibilităţii, apoi ca dinamică
socială. E punctul în care poetul îşi asumă
temele postumaniste, ecologiste şi anticapi-
taliste. Pe urmele lui Guattari, integrează
politica verde într-o aspiraţie de reînnoire
mai largă, în sensul moralei şi al echităţii
în pragmatica existenţială. Un poem ca
patchworks surprinde sintetic nevoia acestei
regenerări de proporţii: „suntem gunoi
când ne prefacem că batem pasul/ înapoi/
dinspre noi vine programarea a ceea ce va
veni/ înapoi spre noi,/ va veni gunoi/ dacă
nu vom şti să forăm pentru luminare,/
pentru absorbţie, pentru răspândire/ şi
simbioză“. Timbrul devine militant, iar
versurile capată pe alocuri limpezime de
sloganuri: „nu vreau să fac din bani un
cer“ sau „meditez la relicva Pământului,/
Măreţia sa a devenit peste noapte afacere“.
Antropocentrismul e dinamitat, întrebarea
„dar cum să pot ieşi din om?“ configurează
noul ecumenism inter-specii. Condiţia
umană se vrea devansată: „aş vrea să fiu
un simplu non-uman,/ animal însetat să/
contacteze fotoni transparenţi“, şi nu în-
totdeauna transgresarea e la îndemână: „nu
mai trudesc [...]/ să mă transpun cu gândul
meu de om/ în clorofila pomilor./ [...] am
privit un stejar/ şi nu mi-a arătat cum să
mă deschid,/ să fiu acaparat de tot ce mă-
nconjoară,/ de tot ceea ce stă dedesubt
sau deasupra,/ vreau să fiu prima floare şi
ultima“.
În tot volumul face figură aparte un
poem intitulat florile, înrudit cu formula
Ieşit din tipar
Simonei Popescu din Cartea plantelor şi
animalelor, tânărul poet neascunzându-şi
de altfel, în varii declaraţii, admiraţia
pentru cunoscuta autoare. Sonorităţile
sunt ludice, fals naive, expresia capătă
supleţe („devin o floare când te văd/ şi-mi
cânţi mirare când mă vezi,/ devii o floa-
re când mă vezi,/ suntem caise în livezi,/
petale alungite-n margini/ de grădini“),
împrumutând chiar şi interpelările bo-
nom-sapienţiale la adresa cititorilor, aşa
cum le practică poeta în volumul deja
citat. „Să ne udaţi, să ne hrăniţi de zor,/
căci astfel florile nu mor şi fiţi cuminţi,/ să
v-ajutăm nici voi să nu muriţi“ în versiunea
lui Ioan Coroamă dialoghează, s-ar zice, cu
„Pune apă/ la rădăcina vieţii tale, măi om,/
că tu eşti ca un pom/ şi nu ştii, ehei, că vei
şi înflori / dacă vrei. // Vrei?“ în varianta
Simonei Popescu. Există însă o deosebire
de substanţă, care ţine de perspectivă, în
cazul lui Coroamă tot discursul fiind emis
din interiorul condiţiei florale, şi nu din
afară, din poziţia contemplaţiei.
Ce mai individualizază timbrul lui Ioan
Coroamă sunt lipsa ironiei si a autoironiei
şi familiaritatea cu metafizicul, în versurile
poetului găsindu-şi locul, de pildă, sufletul,
salvarea, fericirea, rugăciunea sau ilumina-
rea. Eforturile de inovare formală sunt şi
ele notabile. Dincolo de ceea ce e vizibil
imediat, recursul la paralelism sintactic,
intenţia unei ritmări a discursului prin re-
petarea unor versuri, sintagme, dincolo de
un exerciţiu de reinterpretare a sonetului şi
de rimele interioare, ceea ce frapează sunt
încercările îndrăzneţe de forţare a limitelor
limbajului, de violentare a normelor lexi-
cale şi sintactice. Cu efecte insolite uneori,
în formulări ca „să-ţi faci fericire singură“,
„fiecare se lucrează pe sine/ fără să-i lucreze
pe ceilalţi“, „Respir prietenii mei + colecti-
vele lor“, alteori mai puţin izbutite, lăsând
senzaţia unor simple neglijenţe gramaticale
de felul acestora: „omul nu se va interesa
niciodată asupra omului“ sau „Eu pot do-
vedi pe voi, dar voi/ mă puteţi dovedi pe
mine?“. Influenţe se simt dinspre jargonul
filosofic (de exemplu folosirea substantive-
lor în varianta lor nearticulată: „am clădit
rezistenţă“, „e nevoie de părăsire“, „vreau
să construim fericire“, în căutarea unui
efect de generalitate şi impersonal), dar şi
dinspre un fond mai vechi, cu sonorităţi
religioase („Nu vom mai şti unde se ţine
săvârşirea locului“ sau „de-a pururea de-a
stânga şi de-a dreapta mişcării/ va sta tot
mişcarea“). Iar pe alocuri versurile dense
conceptual se ermetizează. Cert e că din-
colo de opţiunile formale, ce lasă la iveală
volumul Colectiva al lui Ioan Coroamă e o
conştiinţă poetică integral formată, cu un
imaginar propriu, obligatoriu de urmărit
în traseul viitor.

Anul XXXIV, nr. 12 (403), 2023 • 7

Judith Mészáros
şi despărţirea de poezie
Ştefan Melancu
J UDITH MÉSZÁROS a
publicat două volume
de poezie, în primii ani
de după 1990, Îngeriada
(Ed. Eminescu, 1993) şi
We all live in yellow sub-
marine (Ed. Biblioteca
Euphorion, 1994). Fire
extrem de discretă, cu o
prezenţă oarecum enig-
matică (am în minte imaginea ei extrem de
firavă fizic şi parcă incomodată de propria
prezenţă, trecând fugitiv prin redacţia Apos-
trof-ului pentru a-şi dărui cele două volume
la apariţia lor), după 1994 Judith Mészáros
s-a retras efectiv din viaţa literară şi impli-
cit din literatură. Tăcerea ei, sinonimă cu
despărţirea de poezie şi încheind astfel o
aventură poetică meteorică, a învăluit-o în
legendă, lăsând loc unor diverse speculaţii
de ordin biografic. După aproape treizeci
de ani, întreaga ei poezie este adunată la un
loc, cu titlul Îngeriada, Ed.Cartier, Chişi-
nău, 2022. Ediţia este îngrijită de Claudiu
Komartin, care, într-un preambul, încear-
că să limpezească situaţia actuală în care
s-ar afla Judith Mészáros şi cu convinge-
rea că avem în faţă „o poetă unică în toa-
tă literatura noastră de după 1990, cu un
destin contorsionat şi dramatic“. Volumele
adunate în antologie (la care se adaugă, ca
inedite, câteva poeme publicate în 2002,
sub pseudonim, în România literară) sunt
însoţite, aplicat, de o prefaţă semnată de
Rita Chirian şi o postfaţă aparţinând Ana-
stasiei Gavrilovici. Trebuie remarcat şi sa-
lutat faptul că ambele texte însoţitoare, ca
şi notele îngrijitorului ediţiei, aparţin unor
scriitori din generaţiile poetice mai noi,
configurând câteva repere determinante
în care se aşază universul liric al lui Judith
Mészáros – alături de sublinierea surprizei
de a ne afla în faţa unei poete excepţiona-
le, prea puţin cunoscute după anul 2000 şi
învăluite în uitare şi deopotrivă în legendă.
Tocmai de aceea, antologia de faţă poa-
te avea cu adevărat meritul de a o readuce
pe Judith Mészáros în actualitate. Una
binemeritată, întrucât, dincolo de aura de
legendă în care a intrat odată cu trecerea
timpului, Judith Mészáros este într-adevăr
o poetă cu totul aparte, scrisul ei ilustrând
un univers liric autentic şi spectaculos atât
la nivelul expresiei, cât şi în ceea ce ţine de
conţinutul şi reprezentarea acestuia.
Primul dintre volume, cel din 1993,
capodopera autoarei, este structurat în
trei cicluri, dense şi marcate de un discurs
de mare forţă, incitând printr-un registru
8 • APOSTROF
tematic şi stilistic variat. Cel dintâi dintre
cicluri, Îngeriada, este alcătuit din 11 po-
eme (replică, poate, peste ani şi într-un alt
registru, la elegiile stănesciene), proiectând,
într-un ritm incantatoriu, un topos aşezat
încă din debut sub semnul stranietăţii,
insular, insomniac, descărnat de materiali-
tate şi sub deriva timpului („insulă stranie/
ţărmuri albite-n nesomn/ schelet indes-
cifrabil/ aruncat peste mările timpului“),
sub semnul rătăcirii eului şi al unei iluzorii
prezenţe angelice („rătăcesc/ izbindu-mă
de îngeri înalţi/ incandescenţi/ răsfrânţi în
fiecare strop de aer“), sub imperativul unei
cunoaşteri poetice multiplicate („învaţă să
respiri cu noi/ limbajul nostru simultan/
poliedric“), al trărilor sub semnul poeziei/
poemelor („eu mă hrăneam cu aceste po-
eme-cristale/ defilam în marş triumfal“),
al unicităţii sub aura logosului poetic („în-
văţaţi să respiraţi cu mine/ cuvântul meu
unic şi larg“), al recluziunii şi al înfrigurării
(„îmi creşteau solzi de uitare// se făcea din
ce în ce mai frig“). Pe parcurs, imaginarul
poetic se va stratifica plurivoc: cu plasarea
din ce în ce mai pronunţată a morţii (te-
mă dominantă) în interioritatea agonică
a fiinţei poetice („strălucitoare şi mută/
moartea-mi râdea// şi nu se mai zbătea în
mine cuvântul care fusesem// muream/
nemurind// încetasem/ de mult/ să mai
vizez“); cu umbra întunericului, a unifor-
mizării şi a căutării disperate a propriului
eu existenţial, odată cu scindarea ironică
a acestuia, într-o răsfrângere obsesivă a
anihilării propriului chip şi al substituirilor
cufundate în absolutul tăcerii – toate puse
într-o expresie poetică surprinzătoare, de
elegie a fiinţei, interogativă, profundă şi
de o stranie frumuseţe poetică: „încerc să
mă apar cu oglinda-nrămată dar vai!/ nu e
chipul meu acolo, nu e nu e/ e doar o uşă
trântită prin care/ a fugit îngerul/ şi nu mai
pot să alerg într-acolo şi strig/ cine eşti, de
ce mă laşi/ pradă tuturor nefiirilor de a fi
de ce?/ eşti tu îngerul iubirea timpul/ sau
eu care-am fost/ eşti?! – dar el tace/ tăcerea
tăcând în tăcerea tăcerii“. Într-o astfel de
configurare şi ritm se desfăşoară întregul
imaginar poetic, cu includerea, în alte poe-
me: a visului ca spaţiu compensatoriu, însă
la fel de iluzoriu, augmentând disconfortul
existenţial, neliniştea, singurătatea, delirul
trăirilor şi deriva/ dezintegrarea corpo-
ral-fiinţială (poemul 4); prăbuşirea lumii,
îngheţul cuvintelor, dispariţia iubirii/
erosului şi a anihilării oricărui vis de iubire
(poemul 5), alături de imaginea unui iubit
la fel de iluzoriu ca fiinţa poetică însăşi, sub
o rugă nici ea dusă până la capăt („rămâi
departe, / cât mai departe, depărtatule/ ca o
rugă niciodată rostită până la capăt“); sau,
sub semnul lui Rimbaud, din al cărui Un
anotimp în infern, preia titlul poemului 7
(j’ecrivais des silences, des nuits/ je notais l’ine-
xprimable, je fixais des Vertiges), cu relevarea
unei înstrăinări definitive, sub asaltul unui
real impropriu, determinând neantul ini-
mii, „delirul fiirii“, golul ameninţător, cu
alungarea logosului poetic devenit el însuşi
unul desfigurat („frigos şi stelos scuturam/
din mine solzii cuvintelor“), exersând dis-
pariţia oricărui afect („inima mea îşi exersa
/ propria moarte“), într-o agonie extremă
(„dar nu muream/ nu muream“) şi într-un
vertij incomensurabil al propriului trup
(„acoperindu-mi trupul întreg cu plăgi/
mituri, semne, vârtejuri“). Cel de-al doilea
ciclu, Ritualul primăverii, poartă drept
motto versurile argheziene „le-am scris cu
unghia pe tencuială/ pe un părete de firi-
dă goală“ (alături de dedicaţia „domnului
N.M., cu închinăciune“), aşezându-se în-
tr-o inflexiune a esteticii din Flori de muci-
gai, relevând organicul pervertit, împreună
cu – pe urmele imaginarului barbian din
ciclul său baladesc – ilustrarea unui univers
populat de „lume pestriţă“, într-un veri-
tabil bâlci existenţial, caricaturizat şi sub
semenul „miazmei“ („Doamne, Doamne,
ce miazmă“), finalul impunând însă ace-
laşi spectru al thanaticului („o, moarte,/
strânge-mă în braţe/ nu mă da/ acestor
ştirbe guri/ râs răvăşit“) şi al evanescenţei
(„mă-nalţ/ mă subţiez/ sunt cer“). Versu-
rile din partea finală, Noapte bună, Nino,
trimit, prin dedicaţia pe care o poartă, la
„nebunia“ unei istorii relativ recente, cea
imediat de după 1989 („da, nebunia/ toată
istoria ei înviată“), cu repere spaţial-umane
recognoscibile în planul real, relevând o
conştiinţă sub imperativul eticului, înfrân-
tă însă şi aceasta (ca tot ce se perindă prin
imaginarul poetic al lui Judith Mészáros) şi
marcată, ca atare, de o neîncredere funciară
(„să nu crezi nimic din ce-ţi spun/ un spirit
secătuit în sfânta lună-a lui marte/ hrănit
cu tăişul vopsit al limbajului, cum altfel?“);
dar şi cu prezenţa, în contrapondere, a unui
eros cvasiprotector, fie şi cu o reprezentare
firavă şi pusă într-un plan al trecutului
consumat – ca în poemul 3 din acest ciclu,
într-o configurare oarecum neobişnuită în
imaginarul poetic al autoarei, impunând
„blândeţea“ gesturilor, „îmbrăţişările“,
senzualitatea difuză („întoarce-te în jurul
umărului/ suflă-mi în faţă fum de ţigară/
o, râzi// mai adânca ta piele/ în timp ce eu
mai cred c-aş trăi“).
În cel de-al doilea volum, We all live in
yellow submarine, asistăm la o schimbare
vizibilă de registru poetic. Mult restrâns ca
dimensiune faţă de volumul precedent, dis-
cursul poetic îşi diminuează aici combustia,
vizionarismul şi tumultul lexical, fragmen-
tându-se odată cu estomparea imaginarului
însuşi, ilustrând, mai degrabă un imbold
al lui Judith Mészáros de a experimenta o
nouă formulă poetică. Metafora din titlu
(amintind cumva de celebra Corabia beată
al lui Rimbaud, cu expulzarea însă a exotis-
mului şi a dinamismului expresiei poetice),
ilustrează un proces al dezumanizării dus
la extremul mecanomorf, într-o aventură
a imersiunii în absurdul existenţial. Fiinţa
poetică se dezarticulează până la propria
anulare, uitare, dispariţie în cele din urmă:
„să dormi să dormi/ unica mea parte trează
e uitarea“// (...) „sîngele uită în noi de-a-m-
picioare, visează/ moartea scrie pe tabla
lucioasă cu ea“.

Poeme
de LUCIAN VASILIU
Paremchim pulmonar Vecinătate minată Domnişoara stewardesă,
cu mine în lesă,
Echipei de la etajul 5 – Acesta este AZILUL: dă de înţeles că în curând
Institutul Oncologic Bucureşti trosnesc familiar matahala-vehicul de hârtie,
Dr. chirurg Bogdan TĂNASE manuscrisele sub şenile va ateriza!
Suntem avertizaţi să nu desfacem centurile:
Plămânii mei Pe latifundii, noaptea, Capitala e o hetairă
şi-au schimbat configuraţia, haite de drone
după reuşita intervenţie chirurgicală încât am fi tentaţi să ne aruncăm în gol
Printre tăciunii ruinelor, să aterizăm direct în Grădina Icoanei
Respiră altfel obiecte de cult sau într-un boschet din ograda Academiei,
prin parcuri, sau într-o căruţă de pe aleile Muzeului
în grădina Universităţii din Bălţi, Bătrânul pescar Satelor
în cerdacul cernăuţean trage la mal sau pe lac
al Casei învăţătorului Aron Pumnul, cutii de conserve în barca liceenelor fără bac
în Valea Timoc, măşti de gaze
în Golful Balcic sticle cu mesaje oculte Sau, cine mai ştie,
în vie,
Inorogul, din nou la cules de struguri cotnarieni
în satul Valea Lupului – Valea LU,
la Index cot la cot cu greci, bulgari, armeni
capricorn pe bicicletă rustică
Tu pozezi goală,
incendiară Sau, mai grav, în Cimitirul Bellu
Tatăl şi fiica în bătaia ţevii de tun cu o paraşută agăţată în dudul
Pentru rezistenţă prin cultură care străjuieşte
fiica m-a premiat mausoleul Iuliei Hasdeu
cu o lampă pentru zilele mele scurte, Mal de Nistru
pentru nopţile noastre lungi Sau, ştie Dumnezeu
Decapitez cu halebarda chiar în pragul casei Blandiana
orologiile ipocrite debarasaţi de sutana
Darul nu este un opaiţ trac,
nu este o lanternă postmodernă, nopţii,
Horoscopul asemenea castanului iluminat
nu este lampa lui ilici, îmi predică moartea
nu este felinarul şaretelor paşoptiste prin implozie cardiacă Hai să-ţi arăt Bucureştiul din avion!
ar putea suna un şlagăr,
Seamănă cu un poem de Hafiz În vis, răposatul meu tată cu semafoarele strămutate pe Calea Lactee
cu o gazelă alergată în întuneric îmi sigilează gura cu norii cumulus plutind
cu o semilună înecată în Iordan cu psalmi peste Ateneul Român
cu o icoană bizantină
salvată de cruciaţi de la incendiu Rostesc „Du-mă acasă, măi avion!“
„Înger, îngeraşul meu“ ar fredona Aurel Vlaicu sau
Seamănă cu Strâmtoarea Bosfor-Dardanele lângă o dropie ucisă Aurel Dumitraşcu
în explozii de războinice shrapnele ca pagubă colaterală sau Aurel-Maria Baros sau loan-Aurel Pop,
du-mă dincolo de sudalme, de palme,
Lampa de măşti
luminează Zbor deasupra Capitalei du-mă în genunchi spre biserica de lemn
ca o peliculă de Vittorio de Sica – să cer găzduire, pentru o noapte,
în biblioteca „Tatăl şi fiica“ Singur cuc în Sala Tezaur a Muzeului Naţional,
evadat dintr-o rezervă de mierle să vând poeme în Piaţa Matache,
planez, nocturn, deasupra Capitalei să împart lobodă, ştevie, leuştean
Cortina legănat de un avion de hârtie cu binecuvântări din Samosata
de la celălalt Lucian
Din ceruri se desprind tencuieli
lui George Banu
ca în vremea Ciumei lui Vodă Caragea – Doamne al Bucureştilor
abur, ceaţă, vizibilitate redusă doar atât îţi mai cer:
Oglindă, oglinjoară
nori metafizici desenaţi Fă pogorârea uşoară
cine te mai îngrijoară? de eruditul Petru Creţia precum odinioară
Ce fiară urcarea pe Scara lui lacob
De sus, de foarte sus
în ape limpezi strecoară zăresc subteranele:
venin, bunăoară? Pogoară-mă,
umbra lui Virgil Mazilescu direct în Sala de lectură,
îmbrăţişează penumbra lui Nicolae Velea, precum odinioară,
Mai bine să piară paharul lui Nichita Stănescu
în hăuri de ceară şcolar valah
ciocneşte în biblioteca proletară din cartierul Pajura
rostogolite pe seară! păhăruţul lui Marian Drăghici

Şi luna cea sfântă şi clară Ghici cine se pregăteşte de amiaza
luminează-ne iară! gastronomică? Poeme inedite
Comilitonii Tache, Ianke şi Cadâr din volumul Fragmonade,
1 ianuarie 2023 strămutaţi în prag de editare, 2024
Sat Valea Lupului, Iaşi în cartierul Vitan?

Anul XXXIV, nr. 12 (403), 2023 • 9

 Jurnal de cărţi
...pentru toate vîrstele!
L A CAPITOLUL LUCRURILOR care „vin de se
leagă“ atunci cînd te ocupi mai multă
vreme de un subiect, de pildă de anglo-
americanistica românească: ce mi-a mai
„picat sub ochi“ în biblioteca familiei, că-
utînd prin rafturi sau răscolind teancurile
de cărţi aşezate unele lîngă altele pe par-
chet?
Studii shakespeariene, evident! Dar şi
altele multe: traduceri după autori anglo-
foni, eseuri care-i comentează, reluări, re-
scrieri şi-o furtună de referinţe la britanicii
şi la yankeii de ieri şi de azi, literaţi sau nu,
la istoria şi la prezentul Regatului Unit
şi-al Noului Continent. Lumea şi istoria ar
fi lipsite de părţi ale lor importantissime
dacă am pune între paranteze contribuţiile
englejilor şi, de la un punct încoace, şi-ale
americanilor, gîndirea lor filozofică, soci-
ală şi politică, descoperirile lor ştiinţifice
şi economice, creaţiile artistice, întreaga
civilizaţie anglo-americană, esenţială pen-
tru cea a europenităţii şi-a evoluţiei întregii
Planete.
Despre Marele Will: nu-mi atrăsese
atenţia, nici nu mai ţineam minte că am
în casă culegerea Shakespeare in Nine-
teenth-Century Romania (= ...în România
secolului al XIX-lea), îngrijită de Monica
Matei-Chesnoiu, profesoară la Universi-
tatea „Ovidius“ din Constanţa (Editura
Humanitas, 2006), rezultată din proiectul
Shakespeare in the Romanian Cultural Me-
mory: A Model of European Cultural Integra-
tion (= ...în memoria culturală românească:
un model de integrare culturală europeană):
identificarea şi transcrierea/ transliterarea
traducerilor şi a ecourilor Marelui Will
în zona noastră în respectivul secol, apoi
cercetare atentă şi cele opt studii pe care
opt specialiste de la universităţile din Con-
stanţa, Bucureşti, Galaţi şi Timişoara le-au
scris pentru cartea cu concluzii. Prima re-
ferinţă notabilă de la noi: un articol Despre
Shakespeare al lui Heliade Rădulescu în
Curierul de ambe sexe din 1836. O prezen-
tare extinsă, datorată unui Grigoriu Mol-
dovanu – în Familia din 1866. Menţiuni în
articole semnate de Eminescu, Repertoriul
nostru teatral, în Familia din 1870, şi Ca-
ragiale, în cunoscutele Cîteva păreri din
Ziua, din 1896. Un studiu amplu despre
Shakespeare’s Influence on the Plays of Ion
Luca Caragiale (= Influenţa lui... în piesele
lui...) al constănţencei Marina Cap-Bun.
Celelalte autoare: Ileana Marin, Camelia
Bejan şi, fireşte, Monica Matei-Chesnoiu
din oraşul-port la Marea Neagră, Ana-Ma-
ria Tupan şi Aida Todi din Bucureşti, Pia
Brînzeu de la Timişoara, Eugenia Gavriliu
de la Galaţi (alt port – la Dunăre!), cu con-
tribuţii foarte interesante toate.
Am regăsit cele două volume în care
Andrei Zlătescu şi-a împărţit teza de
doctorat susţinută în 2008 în Canada, la
University of Alberta din Edmonton, în
10 • APOSTROF
Ion Bogdan Lefter
statul din titulatura şcolii. Tînăr scriitor
în grupul Ficţiunilor din 1991 (cunoscă-
torii ştiu despre ce e vorba...), emigrat în
Nord-America, unde a predat la Western
University şi la Fanshawe College, ambele
din London, Ontario, precum şi la Univer-
sity of Calgary, Alberta. Şi-a publicat teza
după ce s-a reîntors în ţară: Shakespeare’s
The Tempest and The Elizabethan World
(Furtuna lui... şi lumea elisabethană) şi
Prospero’s Planet. Critical Quandaries aro-
und Shakespeare’s Last Play (Planeta lui
Prospero. Perplexităţi critice legate de ultima
piesă a lui...; ambele cărţi – la Editura
Publica, 2014). Ne-am revăzut. Mi-a ofe-
rit cărţile, foarte serioase, cu bibliografii
solide, dar şi cu puncte de vedere provo-
catoare, apropo de „perplexităţile“ în faţa
Furtunii. A predat scurtă vreme la Facul-
tatea de Ştiinţe politice a Universităţii din
Bucureşti. A lucrat pentru un program al
Naţiunilor Unite în România. S-a stins
prea repede, în 2017, la doar 51 de ani.
Şi altele, bunăoară culegerea unui tînăr
ziarist atras de Festivalul Shakespeare de la
Craiova şi cufundat într-o documentare
peste standardele jurnalistice: Cristian Ne-
delcu, Însemnări despre Shakespeare/ Essays
on Shakespeare (Editura Aius, 2006); sau
exoticele interpretări ezoteriste ale lui Flo-
rin Mihăescu din Shakespeare şi piesele-basm
(Editura Herald, 2003); etc., etc., etc.
O simpatică traducere de popularizare:
Cine a fost William Shakespeare?, cărticică
a unei americance, autoare de literatură
pentru copii, Celeste Davidson Mannis
(traducere de Oana Duşmănescu, Editura
Pandora M, 2015), probabil paginată în
aceeaşi machetă ca ediţia originală, cu
ilustraţii (!) de un John O’Brien. Oare am
primit-o sau am cumpărat-o în joacă?!
Non-shakespeariene: traducerile Ioanei
Sasu-Bolba, în ediţii bilingve, după Swift,
Jonathan Swift’s Poems/ Poemele lui Jonathan
Swift, şi după Alexander Pope, Essay on
Man. Essay on Criticism & other verses/ Eseu
despre Om. Eseu despre Critică şi alte versuri,
cu studii prefaţatoare ale Mihaelei Mudure,
reputata profesoară a Universităţii „Babeş-
Bolyai“ din Cluj (Editura Limes, 2010,
2015)...
Însă am mai notat în „serialul“ de faţă
că n-o să mă ocup sistematic de traducerile
din englezeşte, un subiect în sine: foarte
numeroase, realizate în cîteva etape mari
de echivalări cu funcţii culturale cruciale.
Oare vor fi fost indexate?! Numele princi-
palilor traducători îi avem în Dicţionarul de
anglişti şi americanişti români al lui Virgil
Stanciu. Pe Leon Leviţchi şi pe Dan Du-
ţescu i-am amintit, la fel pe Bill Stanciu
însuşi şi pe George Volceanov, însă şi-au
adus contribuţia atîţia alţii, de la Frida
Papadache, Petre Solomon, Radu Lupan,
M. Ivănescu, Andrei Bantaş, Antoaneta
Ralian la – din generaţia noastră – numitul
Volceanov, apoi Irina Horea, Mihnea Ga-
fiţa, Mihai Moroiu şi atîţia alţii, urmaţi de
seriile mai-june.
Un subiect care ar putea fi interesant:
scriitori care valorifică în literatura lor cu-
noştinţele de anglo-americanistică, precum
Gabriel Gafiţa, Codrin Liviu Cuţitaru, Ra-
du Andriescu, Florin Irimia, Liviu Bleoca
etc. Dintre cei vechi – Ion Biberi şi alţii.
Mi-l amintesc acum şi pe Dan Grigo-
rescu, pe care nu l-am avut profesor, însă
ne cunoşteam din lumea literară de dinain-
te de 1989. Nu era anglo-americanist, ci
comparatist, în Facultatea de Litere, încît,
atunci cînd am ajuns şi eu în Universita-
te, în 1990, am devenit colegi. Poliglot şi
erudit pe largi suprafaţe culturale, nu doar
„universalist“, ci şi critic literar şi eseist cu
contribuţii varii, de asemenea traducător,
dar şi cronicar şi teoretician al artelor vizu-
ale, fusese director al Bibliotecii Române
din New York în prima parte a anilor ’70,
se documentase intens, cu „bulimia“ inte-
lectuală care-l caracteriza, şi a scris mult
despre America şi despre cultura Lumii
Noi. A alcătuit un masiv Dicţionar cronolo-
gic. Literatura americană (Editura ştiinţifi-
că şi enciclopedică, 1977).
Alt „alt subiect“: contribuţiile anglo-
americanistice ale ne-anglo-americaniştilor...
Tot „ne-shakespeariene“: în timp ce
răscolesc prin camerele ticsite cu cărţi,
„cade“ dintr-un teanc un mic studiu-inven-
tar despre Premiul Man Booker. The Man
Booker Prize de Vladimir Vrâncianu (Edi-
tura Tracus Arte, 2014), cu listele complete
ale cîştigătorilor, pe cei care au urmat ni-i
comunică Internetul...); sau o glumeaţă
culegere de poeme jucat-ingenui, Special
Rhymes for Special Times (= Rime speciale
pentru vremuri speciale sau mai degrabă
Versuri speciale pentru momente speciale, Pa-
vesiana, f.a.) – despre lunile anului, despre
jucării şi animale, despre părţile corpului,
despre Crăciun, versuri scrise direct în en-
glezeşte de Marina Socol, studentă şi ea în
Pitar Moş în anii în care, drăgăliţă-Doam-
ne, am învăţat şi eu pe-acolo...
Vasăzică – isprăvi anglo-americanisti-
ce de toate soiurile, pentru toate vîrstele!
Cum se învaţă numele de animale şi tot-
odată numărătoarea pînă la 10? Varianta
Marinei Socol:
„One monkey,
Two cats,
Three frogs
And four bats,
Five tigers,
Six snakes,
Seven lions,
And eight rats
Nine camels
And ten foxes –
All put in a circus boxes.“ (Animal’s Rhyme)
(Oare e cazul să traduc?!)

 De ce s-a sinucis Voronca?
Carol Iancu

I. Argument II. Războiul şi refugiul lui

Voronca în satul Moyrazès
Î N ANUL 2011, la 65 de ani după moartea
poetului şi la 17 ani după dispariþia soþiei
sale, am publicat 12 scrisori pe care Ilarie
Voronca le-a trimis prietenului său, docto-
rul Saul Axelrud. Am decis să le public în
D
UPĂ ÎNFRÂNGEREA Franþei şi demobili-
zarea sa în luna august 1940, Ilarie Vo-
ronca, ca mulþi alþi scriitori şi artişti evrei, se
revista Apostrof (anul XII, nr. 6, 2011) nu refugiază la Marsilia, unde reia legătura cu
numai datorită calităþii acestei reviste litera- Jean Ballard, directorul revistei les Cahiers du
re, ci şi, mai ales, datorită admiraþiei pe care Sud, la care colaborase şi înainte de război.
o port personalităþii şi operei ştiinþifice şi li- Aici l-a cunoscut, în primãvara anului 1941,
terare a Martei Petreu. Aceleaşi consideraþii pe tânărul poet Denys-Paul Bouloc, fonda-
sunt la originea prezentului dosar, la care torul editurii l’Ilôt, şi apoi al revistei Méridi-
þin să adaug felicitările mele pentru munca en şi al editurii cu acelaşi nume, care, reuşind
sa perseverentă în serviciul Apostrof-ului, cu să ocolească cenzura, îi va publica în anii „de
care s-a identificat, şi de la care a decis să noapte şi ceaþă“ importantele sale scrieri: Lord
se retragă, după 33 de ani de o investiþie Duveen ou l’invisible à la portée de tous (1941),
excepþională. Les Témoins (1942), La Confession d’une âme
Cele 12 scrisori, până atunci inedite, au fausse (1942) şi La Clé des réalités (1944). În
dezvăluit pentru prima dată cauza imediată vara anului 1942, autorităþile de la Vichy au
a sinuciderii lui Voronca, ultima, cea din 26 făcut, la cererea autorităþilor germane, în zona
martie 1946, fiind o confesiune sfâşietoare aşa-zis liberă din sudul Franþei, arestări masive
privind hotărârea sa funestă. Cinci ani mai de evrei care, închişi în lagăre de tranzit, au
târziu, în 2016, a apărut la Bucureşti, în fost apoi deportaþi în lagărele de exterminare
traducerea românească făcută de Vladimir naziste din Polonia. În această atmosferă de
Pană, Jurnalul sinuciderii, aflat în arhiva • Ilarie (Edi) Voronca, Moyrazès, 1944, probabil nesiguranþă, Voronca, care deşi nu a participat
septembrie. (Arhiva Carol Iancu)
părintelui său, Saşa Pană. Acest Jurnal, „deşi (la fel ca soþia sa Colomba şi Benjamin Fonda-
scris cu iminenþa morþii, cu stiloul în dreapta şi cu robinetul de ne) la recensământul persoanelor de origine evreiască, impus de gu-
gaz ucigaş în stânga“, reprezintă, aşa cum a afirmat Saşa Pană, „un vernul lui Pétain, a decis să plece din Marsilia, refugiindu-se între sep-
imn închinat vieþii, iubirii, un alt manual (tot) al fericirii perfecte tembrie 1942 şi mai 1943 la Orpierre, un sat de lângă localitatea Gap,
mereu căutate, niciodată pe deplin atinse“1. El completează prece- nu departe de munþii Alpi, unde, pentru a se întreþine, a trebuit să
denta mea publicaþie, care elucida misterul sinuciderii poetului. ªi, muncească ca argat într-o fermă. Aici, sănătatea sa şubredă (el suferea
cu toate acestea, multe aspecte privind ultima parte a scurtei sale de o pleurită cronică) s-a înrăutăþit, iar cel care l-a ajutat să părăsească
vieþi, îndeosebi înlănþuirea faptelor şi evenimentelor care au dus la Orpierre a fost poetul Denys-Paul Bouloc. Acesta i-a găsit un nou loc
sfârşitul său tragic, au rămas necunoscute. Iată de ce am continuat de refugiu la hotelul Trébosc din satul Moyrazès, lângă Rodez, oraşul
investigaþiile mele, care mi-au permis să fac cunoştinþă cu familia său de reşedinþă, din regiunea Aveyron. Voronca a ajuns acolo la 8
institutorilor Jean şi Elise Mazenq, cei care l-au primit şi protejat iunie 1943, iar proprietara hotelului, aflând că noul oaspete juca şah,
în satul Moyrazès, iar mie, începând din 2011, mi-au acordat in- i-a făcut cunoştinþă cu învăþătorul Jean Mazenq, pasionat de acest
terviuri şi mi-au pus la dispoziþie o întreagă documentaþie. joc. Foarte rapid, între cei doi s-a legat o prietenie şi, deoarece hotelul
În acest an, cu ocazia aniversării a 120 de ani de la naşterea închidea la ora 23:00, pentru a nu întrerupe partidele de şah care con-
poetului, mi-am impus două iniþiative: în primul rând, organi- tinuau până seara târziu, Jean Mazenq i-a propus să vină în clădirea
zarea unui colocviu internaþional, care a avut loc la 13 octombrie primăriei, unde el avea propriul apartament în care locuia cu soþia sa
2023, în Aula Academiei Române, în partenariat cu Centrul de Elise (învăþătoare la clasele mari, el predând la primele clase) şi cu fiica
Cercetări interdisciplinare în ªtiinþe Umaniste şi Sociale de la lor Suzette (care avea atunci 10 ani, şi căreia Voronca îi va consacra
Universitatea Paul Valéry din Montpellier, cu Institutul de Studii romanul Henrika), şi unde se afla, de asemenea, şcoala primară. După
Avansate pentru Cultura şi Civilizaþia Levantului din Bucureşti numai câteva săptămâni, Ilarie Voronca a fost instalat într-o cameră
şi cu B’nai B’rith România 2; iar în al doilea rând, publicarea spaþioasă (iniþial prevăzută pentru un eventual institutor suplimen-
unui ansamblu de scrisori inedite ale lui Ilarie Voronca din anii tar), unde el va rămâne până în septembrie 1944. Numiþi institutori
1943-1946, adresate lui Elise şi Jean Mazenq, însoþite de câteva la Moyrazès în octombrie 1941, soþii Elise Mazenq (1906-2007) şi
fotografii inedite sau puþin cunoscute, reunite în acest număr Jean Mazenq (1908-1977) (care a asigurat şi funcþia de secretar de
special al revistei Apostrof. primărie în toată perioada războiului), i-au oferit din primul moment
lui Voronca o ospitalitate de excepþie.
1 Ilarie Voronca, Jurnalul sinuciderii. Îngrijirea ediþiei şi traducerea de Vladimir
Pană, Tracus Arte, 2016, p. 11.
2 Colocviul internaþional intitulat „Ilarie Voronca (1903-1946). De la Brăila la III. Conþinutul scrisorilor lui Voronca
Paris“ constituie ediþia I a simpozionului internaþional „Dr. Iuliu Barasch“, al
cărui scop este de a pune în evidenþă contribuþia evreilor la cultura şi civilizaþia
României în diverse domenii de activitate. La deschidere au intervenit: Mircea
Dumitru (care l-a reprezentat pe Ioan-Aurel Pop), Emil Constantinescu, Felicia
Î N AFARĂ DE două scrisori redactate la Moyrazès în luna august
1943, şi una la Toulouse în septembrie 1944, toate celelalte au
fost trimise de la Paris, unde el a revenit în octombrie 1944, şi
Waldmann, Carol Iancu, Gabriela Marinoschi şi Irinel Popescu. Au prezentat
comunicări universitarii şi cercetătorii, cunoscători şi pasionaþi de opera poetu- unde va rămâne până la 4 aprilie 1946, când s-a sinucis. Cores-
lui: Michael Finkenthal, Carol Iancu, Ion Pop, Răzvan Voncu, Petre Răileanu, pondenþa alăturată, pe care am tradus-o în limba română, conþine
Vladimir Pană şi Cosmin Pană (ultimii doi au pregătit Expoziþia Ilarie Voronca, un total de 26 de documente, reproduse şi în originalul francez:
prezentată în câteva vitrine conþinând cărþi, scrisori, diplome, fotografii şi acte
diverse din arhiva personală a lui Saşa Pană. Actele acestui colocviu sunt pre-
25 poartă semnătura lui Voronca, 24 sunt adresate cuplului Ma-
văzute să apară la Editura Academiei Române, într-un volum coordonat de
Carol Iancu. 

DOSAR Anul XXXIV, nr. 12 (403), 2023 • 11

 că poetul Guillevic este căsătorit, şi că ea ar merita „o viaþă liniştită cu
un soþ iubitor“! (12 februarie 1945). Cinci săptămâni mai târziu, la 18
martie 1945, el face cunoscut cuplului Mazenq că, pentru vacanþa lor
de Paşte, Colomba, pe care a văzut-o recent, le poate pune la dispoziþie
apartamentul ei, aşteptând cu nerăbdare venirea lor la Paris. Numele
Colombei va mai reveni în corespondenþă doar o singură dată, un an
mai târziu, la 20 martie 1946, când, relatând purtarea josnică a Rove-
nei, el îi destăinuieşte Elisei dorinþa sa de-a se împăca cu Colomba, în
cazul în care ea „ar putea să se despartă de Guillevic“, fiindu-i totuşi
teamă că acest lucru ar putea fi „o nouă eroare“.
Al treilea subiect abordat este, pe de-o parte, nemulþumirea
faþă de „munca istovitoare“ de la Radio (4 ianuarie 1945), faþă de
problemele întâlnite la acest serviciu („plin de subtilităþi şi într-o
bună zi mi-e frică că-mi voi pierde echilibrul“) şi faþă de dificul-
tăþile vieþii la Paris (unde este frig, şi unde cheltuieşte mai mult
decât câştigă), iar pe de altă parte, dorinþa fierbinte de a reveni
la Moyrazès: „Când voi veni eu însumi la voi, adoraþii mei?“ (21
• Elise şi Jean Mazenq la Moyrazès, 1946. (Arhiva Carol Iancu) ianuarie 1945); „Mi-e dor de voi, şi doresc să vă revăd, să retrăiesc
lângă voi. Să mă duc la plimbare cu Jean. Să-l privesc cum pictea-
 ză. Să merg cu el la pescuit“ (12 februarie 1945); „Da, sunt foarte
zenq şi unul doctorului Axelrud. La acest ansamblu, am adăugat nerăbdător de a vă revedea“ (27 februarie 1945) etc.
răspunsul lui Elise şi Jean Mazenq (din păcate, neajuns) la ultima Figura Rovenei şi evoluþia relaþiei sale cu ea constituie al patrulea
scrisoare pe care poetul le-a trimis-o la 27 martie 19463. şi cel mai important şi dureros subiect. Deşi în scrisoarea din 8 sep-
Care este conþinutul acestei vaste corespondenþe? tembrie 1944, trimisă din Toulouse, aluzia la secretul său se referă,
Primul subiect care se regăseşte în majoritatea scrisorilor fără îndoială, la pasiunea lui pentru această femeie, numele ei apare
este generozitatea soþilor Jean şi Elise Mazenq, pentru care Edi în toate scrisorile doar începând din 27 decembrie 1945. La această
(prenumele real cu care Voronca semnează) are o admiraþie şi datã, Edi se plânge de obstacolele pe care trebuie să le învingă pentru
recunoştinþă infinite. În cartea poştală din 4 august 1943, Voron- a o readuce pe Rovena, pe care speră ca „în primăvara sau vara vii-
ca le mulþumeşte noilor săi „mari prieteni“, promiþând că va urma toare“ să le-o prezinte lui Elise şi Jean. La 6 iunie 1945, el recunoaşte
exemplul lor de bunăvoinþă, indulgenþă şi caritate, sperând să-i că trăieşte într-o „teribilă tensiune“: „aş vrea s-o regăsesc pe Rovena,
împărtăşească bucuria de a-i fi cunoscut şi fostei sale „admirabile şi trebuie să am încă răbdare, să mai am răbdare, niciun mijloc de
însoþitoare“ Colomba. Aceleaşi sentimente sunt exprimate şi la 27 comunicare, şi în plus formalităþi insurmontabile de efectuat“. La 8
august 1943 când, elogiind elevaþia lor morală şi devotamentul ianuarie 1946, Voronca îi anunþă că el va face un nesperat voiaj la
lor, el proclamă: „Franþa este cea care a produs fiinþe ca voi. Cum să Bucureşti, iar descrierea rapidă a acestei călătorii şi întoarcerea sa cu
nu adorăm Franþa?“. Jean şi Elise Mazenq sunt consideraþi „prie- Rovena face obiectul a două scrisori trimise în aceeaşi zi (27 februarie
teni îngereşti“, cărora le datorează supravieþuirea sa, aşa cum scrie 1946). În prima, după ce îşi exprimă îngrijorarea faþă de „vâltoarea“
Voronca doctorului Saul Axelrud la 2 iunie 1945, „… niciun sacri- în care a intrat, declară că este „bolnăvicios pasionat“ de Rovena, în
ficiu nu este prea mare pentru a-mi asigura egoistul meu confort. timp ce „Ea mă iubeşte mai puþin (m-a iubit ea vreodată mai mult?“).
De peste un an locuiesc şi mănânc la ei. Rămas fără resurse, nu În a doua, el mărturiseşte că este „Îndrăgostit nebuneşte de Rovena.
ştiu ce aş fi devenit dacă Dumnezeu nu m-ar fi adus la ei“. Nu mai ştiu dacă ea mă iubeşte“. O săptămână mai târziu, la 3 martie
Al doilea subiect în ordine cronologică se referă la soþia sa, de care 1946, el o anunþă pe Elise, confidenta sa, că „drama a izbucnit“: „Azi
s-a despărþit în 1939, dar de care nu a divorþat, şi al dimineaþă mi-a mărturisit, în sfârşit, totul. De un
cărei nume, Colomba, este prezent în nu mai puþin an de zile, iubeşte (şi este iubită de un alt om)“.
de şase scrisori, prima datând din 4 august 1943, ci- Deznădăjduit, o întreabă pe Elise ce să facă şi o
tată mai sus. La 29 octombrie 1944, Voronca insistă roagă să se ocupe rapid de publicarea unui manus-
asupra dificultăþilor întâlnite în primele două zile cris intitulat Tratat de fericire perfectă, scris când
după sosirea sa la Paris şi îşi exprimă durerea de-a încă mai credea în existenþa fericirii. El o roagă
o fi găsit pe Colomba în pat, bolnavă, foarte slabită, să facă acest lucru, „pentru a se agăþa la viaþă“. ªi
cu un „obraz cadaveric“, într-o cameră friguroasă, o continuă să-şi descrie calvarul: „ieri seară, uitând ce
adevărată „gheþărie“. Oferindu-i un buchet de flori, s-a întâmplat duminică, m-am apropiat de Rovena,
după aproape cinci ani de despărþire, el îi spune că am vrut s-o îmbrăþişez: ea a izbucnit în lacrimi şi
fiind catolic, el rămâne soþul ei şi nu poate divorþa. El m-a respins. Nu vreau să mă atingi – mi-a mărtu-
nu ne face cunoscută reacþia Colombei, dar notează risit ea. Iubesc pe altcineva. Am vrut să mă omor.
că viaþa acesteia i se pare totuşi „mai mult sau mai Această femeie este un monstru […]. N-ar trebui
puþin aranjată“ cu poetul G. [Guillevic]. Trebuie s-o alung? Vai! O iubesc, o iubesc încă la nebunie. Aş
să precizăm aici că, aflând de pasiunea lui Voron- vrea să o reþin“ (5 martie 1946). Urmează un veri-
ca pentru Rovena, cu care ea a făcut cunoştinþă la tabil apel pentru a nu fi abandonat: „Dacă Rovena
Paris, câþiva ani înainte de izbucnirea războiului, (blestemata Rovena) mi-ar fi scris din România că
Colomba, rănită în demnitatea ei de femeie înşelată, • Colomba Voronca, portret atribuit lui totul s-a terminat între noi, ar fi fost mai uşor. Dar
a cedat poetului Eugène Guillevic (1907-1997). Ea Victor Brauner. acum! sunt distrus! Scrieþi-mi! Nu mă abandonaþi!
a întreþinut cu acesta, care era căsătorit, dar separat Ajutaþi-mă să scriu poeme şi poveşti“ (8 martie
de soþie şi copii, o relaþie continuată până în 1952. Paule, verişoara sa, 1946). Disperat, el face o primă tentativă de sinucidere, deschizând
pe care Edi a văzut-o înainte de a o vizita pe Colomba, l-a primit cu gazul în bucătărie: „Rovena şi-a dat seama şi a fost un motiv în plus
răceală, declarându-i că îl dispreþuieşte, deoarece el şi-a părăsit „religia pentru a mă trata de nebun şi «imbecil» etc. Nenorocirea este că, deşi
sa“. Elise este informată că la data de 4 ianuarie 1945 Colomba, care a sunt conştient de lipsa mea de demnitate şi de defectele (păcatele)
trebuit să fie operată, se afla încă la spital, þintuită la pat, rana sa nefiind capitale ale Rovenei, nu am încă forþa s-o părăsesc“ (15 martie 1946).
încă cicatrizată. Având remuşcări, Edi a scris unui prieten („Gérard“) Mulþumindu-i Elisei, ale cărei cuvinte de încurajare constituie un
„să nu-i facă niciodată soþiei sale ceea ce el i-a făcut Colombei“. El ar motiv de a trăi, Edi îi destăinuieşte că ideea sinuciderii „îl frământă
dori să o trimită pe Colomba, după întoarcerea sa de la spital, să se tot timpul“ (19 martie). Aceasta cu atât mai mult cu cât Rovena îl
odihnească câtva timp la Moyrazès, în familia Mazenq, dar, din păcate, chinuie, povestindu-i dezmăþurile sale, trecând, timp de şase ani, „de
ea „a devenit prea fatalistă şi resemnată“. Edi regretă de asemenea că la un bărbat la altul“ (20 martie). Cu toate acestea, el nu poate să
nu a reuşit să o despartă de egoistul Guillevic, care nu face decât „să se detaşeze de ea, şi întreabă dacă poate fi primit la Moyrazès (25
se admire pe el însuşi“ (21 ianuarie 1945). El se declară nemulþumit martie), dacă poate să-i găsească, plătind pensiunea din scrierile sale,
că nu a reuşit „să rezolve problema recăsătoriei sale cu Colomba“ (de un loc unde să stea vreme de doi ani la þară, unde va trăi cu „þărani
fapt, a reconcilierii cu ea!) şi, lăudând nobleþea şi fineþea ei, el crede francezi care vorbesc şi gândesc franþuzeşte (Oh! departe, departe de
că este prea târziu pentru a reveni la situaþia precedentă. El scrie că dezmăþul românesc, Rovena este ieşită din Sodoma şi Gomora“ (26
viaþa Colombei „pare îndeajuns de serios angajată“, în pofida faptului martie). El mărturiseşte că, dacă nu ar avea intenþia „de a scruta toată
gândirea şi toată concepþia (sa) filozofică“, ar putea lua în considerare
3 Toate aceste scrisori pe care le reproducem au fost donate de familia Mazenq
arhivelor departamentului Aveyron. 

12 • APOSTROF DOSAR
 25 de scrisori inedite
ale lui Ilarie Voronca
[1. Carte postale du 4 août 1943] [1. Carte poştală din 4 august 1943]
Mes grands Amis, Marii mei prieteni,
Que puis-je devant votre inépuisable bonté? Je sais que j’en suis Ce pot eu faþă de inepuizabila voastră bunătate? ªtiu că sunt
indigne mais je sais aussi que c’est Dieu qui m’a conduit vers vous. nedemn, dar ştiu de asemenea că Dumnezeu m-a condus spre voi.
Aussi, au lieu de vous dire mes remerciements ou de vaines pa- Astfel, în loc să vă spun mulþumirile mele sau cuvinte fără rost,
roles, je fais le serment en mon âme de louer la miséricorde divine jur în sufletul meu să proslăvesc mizericordia divină şi să vă arăt
et de vous montrer ma gratitude en m’efforçant de mériter votre recunoştinþa mea, forþându-mă să vă merit prietenia, iertând duş-
amitié, en pardonnant à mes ennemis, en vouant ma vie à suivre manilor mei, consacrându-mi viaþa ca să urmez exemplul vostru
votre exemple de compréhension, d’indulgence et de charité. Je de bunăvoinþă, de indulgenþă şi de caritate. Vă iubesc foarte mult,
vous aime mes très chers et je remercie Dieu de m’avoir accordé dragii mei, şi-i mulþumesc lui Dumnezeu că mi-a acordat bucuria
la joie de vous connaître. J’aurais aimé faire partager cette joie à de-a vă cunoaşte. Aş fi dorit să împărtăşesc această bucurie cu
l’admirable compagne que j’ai eue autrefois Colomba. admirabila mea fostă însoþitoare, Colomba.
Je vous serre sur mon coeur. Vă strâng la piept.
Votre Ilarie Voronca, le 4 août 1943. Al vostru Ilarie Voronca, 4 august 1943.

afla. Ele s-au suprapus tragediei sale conjugale.
 Scrisorile din Paris confirmã, pe de altă parte,
şi eventualitatea de a trăi doi ani în mănăstirea că el nu a încetat să o admire şi să fie ataşat de
Bonnecombe (situată nu departe de Moyrazès), Colomba, soþia şi marea dragoste a sa, căreia
căci „Cred în Dumnezeu şi în Isus, dar doresc i-a închinat, în pofida pasiunii pentru „divina
încă să mă confrunt cu toate ideile mele şi toate şi diabolica Rovena“, în anul 1942, un vibrant
sentimentele mele“ (a doua scrisoare din seara poem intitulat Sans mémoire (Fără memorie)
zilei de 26 martie). apărut postum5. De asemenea, în L’Interview
Bolnav, obosit, deznădăjduit, nemaiputând („Interviul“), publicat la Marsilia în 1944, fi-
suporta umilinþele Rovenei, pentru Edi singu- gura Colombei este evocată cu multă fervoare.
ra şi „cea mai bună soluþie“ este moartea: „Căci În corespondenþă găsim câteva menþiuni
ce să fac cu viaþa mea. Să reîncep – aşa cum fugitive privind orientarea religioasă a lui Ila-
þi-am propus în scrisoarea de ieri –, la þară sau rie Voronca şi angajamentul său politic, două
undeva într-o mănăstire. ªi ce să fac după doi aspecte aparent marginale, dar care nu sunt
ani, exclus din toate. ªi de ce aş merita (merit complet elucidate. Primit şi protejat într-o
eu?) pedeapsa de a mă înverşuna să trăiesc?“ familie catolică tradiþionalistă, Elise Mazenq
(27 martie 1946). Este ultima sa scrisoare, la fiind chiar extrem de pioasă, nu trebuie să ne
care a aşteptat în zadar un răspuns. De fapt, mirăm că, pentru a-şi exprima recunoştinþa
Jean şi Elise, conştienþi de situaþia disperată faþă de ea, el a frecventat biserica din Moyra-
a prietenului lor, l-au invitat să vină la ei, dar zès (dar şi, poate mai ales, pentru a nu îi fi
răspunsul lor a întârziat să fie trimis, iar între bănuită originea evreiască, într-o perioadă
timp Edi s-a sinucis. ªtiind că responsabila bi- în care a fi străin şi evreu echivala cu o con-
roului poştal din Moyrazès deschidea şi citea • Suzette Mazenq, fiica lui Jean şi Elise, damnare la moarte prin deportare în lagărele
corespondenþa, Elise a decis să trimită scrisoa- şi Carol Iancu (2023). de exterminare naziste). Curios rămâne argu-
rea prin poşta din localitatea Rodez, ceea ce mentul prezentat Colombei (şi povestit Eli-
explică întârzierea. Oare Edi şi-ar fi schimbat teribila sa decizie dacă sei), că, fiind catolic, el nu poate divorþa de ea; faptul că verişoara
răspunsul i-ar fi parvenit imediat? Să ne amintim că, tot din cauza sa Paule i-a declarat cã îl dispreþuieşte pentru că şi-a părăsit „religia
unei întârzieri poştale, doctorul Axelrud a luat cunoştinþă de conþi- sa“ ar confirma o schimbare de religie, care, din varii motive, ar
nutul ultimei scrisori trimise de Voronca la data de 26 martie 1946, fi intervenit deja în þara natală, înainte de stabilirea definitivă în
iar asta l-a împiedicat să reacþioneze la timp. El ne-a mărturisit că a Franþa. Dar, chiar dacă i-a declarat Elisei, în penultima scrisoare,
regretat acest lucru cu atât mai mult cu cât îl ştia pe Voronca fragil, credinþa sa în „Dumnezeu şi Isus“, el nu poate lua în considerare,
singur, turmentat, culpabilizându-se pentru despărþirea de Colom- nici măcar temporar, viaþa într-o mănăstire, înainte de a scruta…
ba, şi, mai ales, ştia că acesta făcuse o primă tentativă de sinucidere. gândirea şi concepþia sa filozofică! De asemenea, faptul că a primit
la Radio personalităþi „de stânga“, care s-au remarcat în „maquis“
şi în lupta antifascistă, nu poate confirma adeziunea la ideologia
IV. În loc de concluzie comunistă, absentă atât în corespondenþă, cât şi în opera literară.
Scrisorile lui Voronca trimise soþilor Mazenq, îndeosebi Elisei,
L ECTURA ATENTĂ a celor 26 de scrisori inedite ne permite să facem
prietena devotată, devenită confidenta sa, confirmă că decizia ime-
următoarele constatări. În primul rând, şansa pe care a avut-o Vo- diată a sinuciderii este datorată comportamentului josnic al Rovenei.
ronca de a fi primit de minunata familie Mazenq, care i-a oferit căl- În acelaşi timp, ele pun în evidenþă fragilitatea şi solitudinea poetului,
dura unui veritabil cămin, în pofida greutăþilor inerente situaþiei de pe care ideea morþii îl urmăreşte constant. Astfel, chiar înainte de
război, i-a permis acestuia să scrie şi să-şi continue opera sa poetică. voiajul făcut în capitala României, unde a avut parte de o primire
Nota din 17 august 1944 este o dovadă suplimentară a participării „triumfală“, fiind sărbătorit de numeroşi intelectuali de renume la re-
sale active în cadrul unui maquis4 care a luptat pentru eliberarea regi- staurantul Imperial, în seara zilei de 2 februarie 1946 (deci înainte de
unii Aveyron de ocupaþia nazistă. Cu totul diferită de perioada fericită mărturisirile oribile ale Rovenei), el se confesează Elisei şi lui Jean, la
petrecută la Moyrazès, revenirea sa la Paris a însemnat o degradare data de 21 ianuarie 1945: „Ce m-aş face dacă nu aş avea certitudinea
constantă a sănătăþii lui şi a situaþiei lui materiale şi morale (imaginea şi refugiul prieteniei voastre? Cred că aş fi nenorocit şi aş muri“.
care se degajă din corespondenþă este aceea a unui om bolnav şi me-
reu obosit). Fără îndoială că dificultăþile la care a trebuit să facă faþă 
în postul de răspundere de la Radiodifuziunea franceză au jucat un
rol deloc neglijabil în sentimentul de abandon şi singurãtate în care se
5 Ilarie Voronca, „Documents et choix de poèmes“, Le Pont de l’Epée, nr. 27-28,
4 Mişcarea de rezistenþă din Franþa în Al Doilea Război Mondial. 1965, p. 60.

DOSAR Anul XXXIV, nr. 12 (403), 2023 • 13

 une exposition et j’espère écrire un article sur lui à cette occasion.
[2. Lettre du 27 août 1943]
Mes infiniment chers, mes infiniment doux Elise et Jean,
Vous avoir connus, avoir vécu dans le rayonnement de votre
bonté, de votre indulgence, de votre patiente et attentive compréhen-
sion, n’est-ce pas le plus grand don que la Providence ait pu me faire?
Comment est-ce possible que des êtres d’une hauteur morale telle que
la votre soient faits de chair et os comme le commun des mortels?
Votre abnégation est sans limites. Et c’est à moi, le plus ter-
restre des hommes que vous dispensez vos bienfaits. Une vie toute
entière, une éternité seraient insuffisantes pour épuiser les pensées
de vénération que vous m’inspirez. C’est la France qui a produit
des êtres comme vous. Comment ne pas adorer la France?
S’il m’est écrit qu’un malheur m’arrive, sachez que je le suppor-
terai le front haut car j’aurai la plus admirable des consolations:
votre souvenir. Je penserai à tout ce que vous m’avez donné, à tout
ce que vous me donnez en affection, en amitié, en soins, en bonté,
et comment n’en serais-je pas illuminé?
Je vous aime du plus profond de mon coeur. Votre, Edi.
[2. Scrisoare din 27 august 1943]
Infinit de dragii mei, infinit de buni Elise şi Jean,
Faptul de-a vă fi cunoscut, de a fi trăit în strălucirea bunătaþii
voastre, a indulgenþei voastre, a comprehensiunii voastre pline de
răbdare şi atenþie, nu este oare cel mai mare dar pe care Providenþa
a putut să mi-l facă? Cum este posibil ca fiinþe de o elevaþie morală
ca a voastră să fie create din carne şi oase ca muritorii de rând?
Abnegaþia voastră este fără limite. ªi tocmai mie, celui mai pă-
mântean dintre oameni, îmi daþi voi binefacerile voastre. O viaþă
întreagă, o eternitate ar fi insuficiente pentru a epuiza gândurile
de veneraþie pe care mi le inspiraþi. Franþa este cea care a produs
fiinþe ca voi. Cum sã nu adori Franþa?
Dacă mi-e scris să m-ajungă o nenorocire, să ştiþi că o voi su-
porta cu fruntea sus, deoarece voi avea cea mai admirabilă conso-
lare: amintirea voastră. Mă voi gândi la tot ceea ce mi-aþi dat, la tot
ceea ce îmi daþi, în afecþiune, în prietenie, în îngrijire, în bunătate,
şi cum de nu aş fi iluminat?
Vă iubesc din toată inima mea. Al vostru, Edi.
[3. Lettre du 3 juillet 1944,
envoyée par Ilarie Voronca à Saul Axelrud]
Mon très cher Ami,
Ne vous étonnez pas, je vous prie, de mon silence. Vous devez
connaître vous même, la lassitude, le désespoir, le désarroi qui m’as-
saillent quelques fois. J’ai certes, la présence de mes angéliques amis
les Mazenq pour lesquels nul sacrifice n’est trop grand afin d’assurer
mon égoiste confort. Depuis quelqu’un an, j’habite et je mange chez
eux. Resté sns ressources, je ne sais pas ce que je serais devenu si
Dieu ne m’avait pas mené chez eux. Par contre certaines personnali-
tés d’ici arrivent à m’exaspérer. En particulier, ce prétentieux et vide
„professeur“ (il ne manque pas une occasion pour étaler ses hautes!
qualités professionnelles), R. et le jeune M.B.. Ils font preuve d’une
animosité sourde (mais qui jaillit quelquefois) contre les Mazenq et
moi, parce que nous allons à la messe et que nous fréquentons l’église.
Ils vont presque jusqu’à nous accuser d’avarice (vous comprenez ce
que je veux dire) alors que vous connaissez les nobles sentiments des
Mazenq et vous devez déviner mes idées si vous avez lu ma nouvelle
La Cité secrète. N’est-il pas normal de ma part d’aller chaque dimanche
remercier Dieu pour m’avoir accordé l’amitié des Mazenq, et le prier
de nous protéger tous contre la malédiction de cette époque?
Enfin je voudrais vous faire sentir la suffisance, la prétention,
la superficialité, l’erreur de jugement, l’incompétence des „profes-
seurs“ ci-dessus. Bien entendu je me garde de lui ou de leur parler
comme je parle aux Mazenq ou à vous. Mais tout cela s’ajoute à
mon exaspération. Car les Mazenq ne cessent un instant de faire
du bien autour d’eux (au risqué de compromettre leur fortune et
leur santé) et les autres qui ne font que s’admirer eux-mêmes ne
répondent que par l’incompréhension et le mépris. Ah! Que la paix
vienne! J’aménerai les Mazenq loin d’ici.
Jean est devenu un grand peintre. Il a plus de cent toiles dont
quelques unes sont de vrais chefs d’oeuvres. Je lui conseille de faire
14 • APOSTROF DOSAR
Il est devenu imbattable aux échecs. Je n’arrive plus jamais à lui
prendre une partie. Suzette a grandi et elle est bien sage. Elise est
mon amie fidèle qui parle souvent de vous et de Mme Renault.
Pardonnez-moi, je me plains toujours de ma pleurite. J’ai la
même gêne à la respiration. Depuis quelque temps, je travaille
moins, mais j’ai écrit une grande partie d’un livre très important.
J’aimerais beaucoup vous revoir. Si le voyage ne vous effraie pas,
tout le monde serait content de vous avoir ici.
Je vous embrasse, votre Voronca.
[3. Scrisoare din 3 iulie 1944,
trimisă de Ilarie Voronca lui Saul Axelrud]
Foarte dragul meu prieten,
Să nu vă miraþi, vă rog, de tăcerea mea. Trebuie să cunoaşteþi
Dv. înºivã oboseala, disperarea, haosul care mă asaltează uneori.
Am desigur, prezenþa prietenilor mei îngereşti, [familia] Mazenq,
pentru care niciun sacrificiu nu este prea mare pentru a-mi asigura
egoistul meu confort.
De peste un an locuiesc şi mănânc la ei. Rămas fără resurse,
nu ştiu ce aş fi devenit dacă Dumnezeu nu m-ar fi adus la ei. Din
contra, unele personalităþi de aici mă exasperează. În mod deo-
sebit acest pretenþios şi vid „profesor“ (el nu scapă nici o ocazie
pentru a-şi etala înaltele! sale calităþi profesionale) R. şi tânărul
M.B. Ei fac dovada unei animozităþi surde (dar care izbucneşte
uneori) contra [cuplului] Mazenq şi contra mea, deoarece noi mer-
gem la liturghie şi frecventăm biserica. Ei merg până aproape de a
ne acuza de avariþie (întelegeþi ce vreau să spun), atunci când Dv.
cunoaşteþi sentimentele nobile ale [familiei] Mazenq şi trebuie să
ghiciþi ideile mele, dacă aþi citit nuvela mea Cetatea secretă. Nu este
normal din partea mea să merg în fiecare duminică să mulþumesc
lui Dumnezeu pentru a-mi fi acordat prietenia [cuplului] Mazenq,
şi să-l rog să ne protejeze de nenorocirea acestei epoci?
În sfârşit, aş dori să vă fac să simþiþi suficienþa, ambiþia, su-
perficialitatea, eroarea de judecată, incompetenþa „profesorilor“
de mai sus. Bineînþeles, mă abþin să îi sau să le vorbesc, cum vor-
besc cu [cuplul] Mazenq sau cu Dv. Dar toate acestea se adaugă
la exasperarea mea. Deoarece [cuplul] Mazenq nu încetează nici
un moment să facă bine în jurul lor (cu riscul de a-şi compromite
averea şi sănătatea), iar ceilalþi, care nu fac decât să se admire pe
ei înşişi, răspund prin lipsă de înþelegere şi dispreþ. Ah! Să vină
pacea! Voi duce [familia] Mazenq departe de aici.
Jean a devenit un mare pictor. El are mai mult de o sută de
tablouri, dintre care unele sunt veritabile capodopere.
I-am sugerat să facă o expoziþie şi sper, cu această ocazie, să
scriu un articol despre el. A devenit imbatabil la şah. Nu mai re-
uşesc niciodată să-i iau o partidă. Suzette a crescut şi este foarte
cuminte. Elise este prietena mea fidelă, care vorbeşte adesea de
Dv. şi de Dna Renault.
Iertaþi-mă, mă plâng mereu de pleurita mea. Am aceeaşi jenă la
respiraþie. De câtva timp muncesc mai puþin, dar am scris o mare
parte a unei cărþi foarte importante. Aş dori mult să vă revãd.
Dacă voiajul nu vă sperie, toatã lumea ar fi fericită să vă aibă aici.
Vă îmbrăþişez, al vostru, Voronca.
• Jean Mazenq şi Ilarie (Edi) Voronca, jucând şah în apartamentul gazdei,
la Moyrazès, primăvara lui 1944. (Arhiva Carol Iancu)
 [4. Note du 17 août 1944, sur une feuillet]
Mes adorés Elise et Jean,
Je vous adore et je pars le coeur déchiré.
Au revoir, Voronca Edi.
[Sur cette feuille, Elise a mentionné:
„Écrit en courant avant son départ pour le maquis, 17 août 44.
(Pendant que j’étais à Rodez à regarder les Allemands faire
leurs préparatifs de départ de Rodez)“].
[4. Notă din 17 august 1944, pe o foaie]
Adoraþii mei Elise şi Jean,
Vă ador şi plec cu inima sfâşiată.
La revedere, Voronca Edi.
[Pe această foaie, Elise a menþionat:
„Scris în fugă înainte de plecarea sa pentru maquis, 17 august 44.
(Când eu mă aflam la Rodez, uitându-mă la germanii care
făceau pregătiri de plecare din Rodez)“].
[5. Lettre du 8 septembre 1944, 9h30 du soir]
Mes infiniment chers,
Pourquoi me suis-je tellement attaché à vous? Etait-ce pour me
faire une souffrance de plus? Mon coeur saigne, car j’ai l’impres-
sion qu’il se passera longtemps avant de vous revoir. Un ami
intime, le romancier René Laporte est le Directeur de la Radio à
Toulouse. Je reste probablement à Toulouse, bien que mon désir
est de reprendre le plus vite Paris. Mais je serai un peu plus près de
vous. Je vous aime mes très chers et il me paraît absurde de ne pas
être avec vous ce soir.
Gaston [?] et sa femme sont allés au cinema. Moi, je suis resté
parce que je me sens très grippé. Je pars demain matin à 8h. J’ai vu
Bouloc qui savait mon secret (Tortel et Cassou le lui avaient dit) et
je crains qu’il ne le disent à tous les autres. Tant pis! Vous m’aurez
appris à prier et je prierai. Dimanche j’irai à la messe.
Merci mes très chers! Mais vous m’aurez habitué à trop de bon-
heur! Aimez-vous, soyez unis tous les trois et attendez le jour où
nous nous retrouverons.
Je vous embrasse tous les trois, votre Edi.
[5. Scrisoare din 8 septembrie 1944,
ora 9:30, seara]
Infinit de dragii mei,
De ce m-am ataşat aşa de tare de voi? Pentru a-mi face o suferinþă
în plus? Inima mea sângerează, deoarece am impresia că va dura
mult timp până când vă voi revedea. Un prieten intim, romancierul
René Laporte, este Directorul de la Radio Toulouse. Voi rămâne
probabil la Toulouse, chiar dacă dorinþa mea este să ajung cât mai
repede la Paris. Dar voi fi mai aproape de voi. Vă iubesc foarte mult,
dragii mei, şi mi se pare absurd să nu fiu cu voi astă seară.
Gaston [?] şi soþia sa s-au dus la cinema. Eu am rămas acasă, pentru
că mă simt foarte gripat. Plec mâine dimineaþa la ora 8. L-am văzut pe
Bouloc care ştia secretul meu (Tortel şi Cassou i l-au spus) şi mi-e frică
să nu îl spună tuturor celorlalþi. Cu atât mai rău! Voi m-aþi învăþat să
mă rog şi-o să mă rog. Duminică voi merge la slujba religioasă.
Vă mulþumesc din inimă, dragii mei! Dar voi m-aþi obişnuit
cu prea multă fericire! Iubiþi-vă, fiþi uniþi toþi trei şi aşteptaþi ziua
când ne vom regăsi.
Vă îmbrăþişez pe toþi trei. Al vostru, Edi.
[6. Lettre du 29 octobre 1944 (Extraits)]
Mes infiniment chers,
Pour vous décrire les déceptions, les amertumes, les fatigues de
mes deux premiers jours parisiens, il me faudrait peut-être autant de
pages que pour ma Symphonie Pastorale. Je risquerais même de ne
jamais finir une lettre et même de ne pas pouvoir l’envoyer sous une
enveloppe. Aussi vais-je essayer me limiter à quelques faits saillants.
DOSAR
[…] Je vais chez Colomba car ma cousine m’a annoncé qu’elle est de
nouveau malade au lit. C’est là que m’attendait le plus grand choc,
car je trouve Colomba avec un visage cadavérique, d’une maigreur
effroyable, dans un appartement qui est une veritable glacière. Après
d’inombrables maladies (kiste au sein, kiste à l’ovaire, deux operations
difficiles, fièvres journalières ce qui laisse supposer une sensibilité pul-
monaire, elle souffre actuellement d’une bacillose. Pas de travail, parce
que industries et laboratoires n’ont pas encore repris; Et même si elle
trouvait du travail, pourrait-elle travailler avec une santé si ébranlée?
Bien entendu j’ai décidé de lui donner (à elle et à son frère) toutes les
provisions qui doivent arriver par François, jambon, beurre, etc. Tout
est pour elle car mon coeur se déchire de lui voir une si mauvaise mine.
Je suis content de lui avoir apporté des fleurs. Je la revois après presque
cinq ans. Je lui dis que je suis catholique, je lui dis qu’étant catholique je
suis son mari et ne puis pas divorcer. Mais sa vie semble arrangée, plus
ou moins définitivement avec le poète G. […] Oh! doux Moyrazès.
C’est vers lui que je dois me tourner pour trouver un peu de reconfort!
Vous aviez raison, je me suis trop pressé. J’aurais dû attendre encore un
mois ou deux. Mais, j’ai, comme refuge, votre merveilleux souvenir.
Je veux vivre, lutter (et si Dieu me le permet), écrire pour vous, pour
votre haute amitié, pour tout ce que vous avez fait pour moi.
• Ilarie şi Colomba Voronca, 1929. (Arhiva Carol Iancu)
[6. Scrisoare din 29 octombrie 1944 (Extrase)]
Infinit de dragii mei,
Pentru a vă descrie decepþiile, amărăciunile, oboselile din
primele mele două zile pariziene, mi-ar trebui poate tot atâtea
pagini ca pentru Simfonia Pastorală a mea. Aş risca chiar să nu
mai termin niciodată o scrisoare şi nici s-o pot trimite într-un plic.
Iată de ce mă voi limita doar la câteva fapte frapante. […] Mă duc
la Colomba, deoarece verişoara mea m-a anunþat că ea este din
nou bolnavă la pat. Acolo mă aştepta cel mai mare şoc, deoarece o
găsesc pe Colomba cu un obraz cadaveric, teribil de slåbită, într-un
apartament care este o veritabilă gheþărie. După nenumărate boli
(chist la piept, chist la ovar, două operaþii dificile, febre cotidiene
care presupun o jenă la plămân, ea suferă actualmente de o boală
pulmonară. Nu are de lucru, deoarece industriile şi laboratoarele
n-au reînceput încă activitatea. ªi chiar dacă ea ar găsi de lucru,
cum va putea munci cu o sănătate aşa de şubredă? Bineînþeles
că am decis să-i dau (ei şi fratelui ei) toate proviziile care trebuie
să ajungă prin François, jambon, unt etc. Totul este pentru ea,
deoarece mă doare inima s-o văd cu o mină aşa de proastă. Sunt
mulþumit că am putut să-i aduc flori. O revăd după aproape cinci
ani. Îi spun că sunt catolic, şi că fiind catolic sunt soþul ei şi nu
pot divorþa. Dar viaþa ei pare aranjată, mai mult sau mai puþin
definitiv, cu G. […] Ah ! dulcele Moyrazès. Spre el trebuie să mă
întorc pentru a găsi puþină alinare! Dv. aveaþi dreptate, m-am
grăbit prea tare. Ar fi trebuit să aştept încă o lună sau două. Dar,
am ca refugiu minunata Dv. amintire. Vreau să trăiesc, să lupt (şi,
dacă o să mă lase Dumnezeu), să scriu pentru Dv., pentru elevata
Dv. prietenie, pentru tot ce aþi făcut pentru mine […]“.

Anul XXXIV, nr. 12 (403), 2023 • 15
 pleine de subtilités et un de ces jours je crains de perdre l’équilibre.
[7. Lettre du 4 janvier 1945]
Très chère Elise,
Je vous avais suppliée de prier la Vierge Marie pour que ma très
chère Colomba guérisse. Elle est toujours clouée sur son lit d’hôpi-
tal. Le chirurgien dit que, à cause de son mauvais état général, la
plaie n’arrive pas à se renfermer. Vous comprenez combien je suis
affligé. J’ai écrit à mon ami „Gérard“ de ne jamais faire à sa femme
ce que j’ai fait envers Colomba. Je suis en plus assez fatigué par un
travail très absorbant. N’avez-vous jamais essayé de m’écouter à 17
heures 15 sur 31m, 25m, et 465 m? Mon adresse pour l’instant
reste la même: 29 rue de Lille, – Paris 7e.
J’ai reçu un beau colis de Gérard du midi. J’attends avec impa-
tience les vacances pour venir les passer avec vous trois. Je vous
embrasse tous les trois. Votre, Edi.
[Mentionné par Elise: „Gérard“ est un nom d’emprunt pour
éviter les poursuites; il y avait la censure]
[7. Scrisoare din 4 ianuarie 1945]
Foarte dragă Elise,
V-am implorat să vă rugaþi Fecioarei Maria pentru ca foarte
iubita mea Colomba să se însănătoşească. Ea este încă la spital,
þintuită la pat. Medicul chirurg spune că din cauza proastei sale
stări generale rana nu se cicatrizează. Voi înþelegeþi cât sunt de în-
durerat. I-am scris prietenului meu „Gérard“ să nu-i facă niciodată
soþiei sale ceea ce i-am făcut eu Colombei. Sunt în plus îndeajuns
de obosit de o muncă foarte istovitoare. N-aþi încercat niciodată
să mă ascultaþi la ora 17:15 pe undele 31m, 25m şi 465m? Adresa
mea pentru moment rămâne aceeaşi: 29 rue de Lille, – Paris 7e.
Am primit un frumos colet de la Gérard din sud. Aştept cu ne-
răbdare vacanþa, să vin s-o petrec cu voi trei. Vă îmbrăþişez pe toþi
trei. Al vostru, Edi.
[Menþionat de Elise: „Gérard“ este un nume de împrumut,
pentru a evita urmăririle; exista cenzura]
[8. Lettre du 21 janvier 1945]
Mes infiniment chers,
D’après le rythme de mes lettres vous pouvez imaginer les
mouvements barométriques de mon humeur. Pendant la semaine
qui vient de s’écouler, je me suis vu, par deux fois démissionnaire.
Une première fois à cause de mon ami le ministre. Je vous ai dit
qu’il est en guerre avec le Front National roumain. Or, les gens mécontent de moi, surtout parce que je n’ai pas réussi à résoudre
de ce Front National me sont personnellement très sympathiques le problème du remariage avec Colomba. Colomba est un être in-
et je les ai invités à mon micro: ce sont d’anciens combattants du comparable dont la noblesse et la finesse me charment chaque jour
maquis et je les aime. Mais mon ami
le ministre s’en est faché et a présenté
à ce propos une protestation au Quai
d’Orsay. Et, comme d’autre part en
faisant parler ces amis du F.N. j’avais
engagé ma responsabilité, je me suis vu
presque démissionnaire. Mais l’orage a
passé. Deux jours après j’ai eu un autre
incident à cause d’une conférence que
j’ai faite. Celà s’est calmé aussi.
Mais je rêve de plus en plus de Moy-
razès. Il fait froid, je gagne bien ma vie
mais je dépense plus que je ne gagne. Et
à Moyrazès il y a un soleil qui n’existe
jamais ici. Oui, mes chers anges pro-
tecteurs, j’ai reçu la chemise grise et j’ai
reçu le beurre. Je voudrais vous envoyer
Colomba mais elle est devenue trop
fataliste et résignée. Elle a très mauvaise
mine (elle est horriblement amaigrie)
et je regrette de n’avoir pas eu l’énergie
de la séparer de G. G. est un être très
vaniteux qui ne pense qu’à s’admirer lui-
même. Quand reviendrai-je moi-même
chez vous mes adorés? Ma place est trop • Colomba, Portret de Victor Brauner (1926).
16 • APOSTROF DOSAR
Ah! que ce serait délicieux de recommencer nos parties d’échecs,
mon très cher Jean! „Arrange les pions!“ Et ta délicieuse lettre!
Excuse-moi si Henrika t’a plu moins que L’Interview, mais peut-
être un jour te montrerai-je le livre auquel je travaille depuis trois
ans. Elise m’encourage avec sa bonté et sa delicatesse.
Que ferais-je si je n’avais pas la certitude et le refuge de votre
amitié? Je crois que je serais malheureux jusqu’à en mourir.
Je vous serre sur mon coeur. Votre, Edy.
[8. Scrisoare din 21 ianuarie 1945]
Infinit de dragii mei,
Dat fiind ritmul scrisorilor mele, vă puteþi imagina oscilaþiile
barometrice ale dispoziþiei mele. În săptămâna trecută, m-am
văzut de două ori demisionat. Prima dată, din cauza prietenului
meu ministrul. V-am spus că el este în război cu Frontul Naþional
român. Însă oamenii de la acest Front Naþional îmi sunt, personal,
foarte simpatici şi i-am invitat la microfonul meu: ei sunt luptători
din maquis şi îi iubesc. Dar prietenul meu ministrul s-a supărat şi
a făcut un protest la Quai d’Orsay pe subiectul ăsta. ªi cum, pe de
altă parte, permiþându-le prietenilor mei de la F.N. sã vorbească,
îmi angajasem propria responsabilitate, m-am văzut aproape de-
misionat. Dar furtuna a trecut. Două zile mai târziu am avut un
alt incident, din cauza unei conferinþe pe care am făcut-o. ªi acesta
s-a potolit.
Dar eu visez din ce în ce mai mult la Moyrazès. Este frig, îmi
câştig bine viaþa, dar cheltuiesc mai mult decât câştig. Iar la Moyra-
zès este un soare cum nu e niciodată aici. Da, dragii mei îngeri
protectori, am primit cămaşa gri şi de asemenea untul. Aş dori să
v-o trimit pe Colomba, dar ea a devenit prea fatalistă şi resemnată.
Ea are o mină proastă (a slăbit îngrozitor), şi regret că nu am avut
energia să o despart de G.. G. este o fiinþă foarte vanitoasă, care
nu ştie decât să se admire pe el însuşi. Când o să revin eu la voi,
adoraþii mei? Serviciul meu este plin de subtilităþi şi, într-o bună zi,
mi-e teamă că-mi voi pierde echilibrul. Ah! Ce bine-ar fi să reîncep
partidele de şah, foarte dragul meu Jean! „Aranjează pionii!“. ªi
delicioasa ta scrisoare! Scuză-mă dacă Henrika þi-a plăcut mai puþin
decât Interviul, dar poate într-o zi îþi voi arăta cartea la care lucrez de
trei ani. Elise mă încurajează cu bunătatea şi delicateþea ei.
Ce m-aş face dacă n-aş avea certitudinea şi refugiul prieteniei
voastre? Cred c-aş fi nenorocit şi aş muri.
Vă strâng la piept. Al vostru, Edi.
[9. Lettre du 12 février 1945]
Mes adorables,
Vos lettres sont mon unique reconfort à Paris. Je suis très
davantage. Mais je crois qu’il est trop
tard pour revenir en arrière. Sa vie avec
G. semble assez sérieusement engagée.
Et pourtant G. est marié. Et pourtant
Colomba mériterait une vie tranquille
avec un mari aimant. Je suis mécontent
aussi de mon activité littéraire. J’ai tra-
vaillé cependant à mon grand roman.
J’ai refait un ou deux poèmes. J’ai un
peu horreur de faire des demarches
auprès des directeurs des revues. J’ai
corrigé, il y a trois mois, les épreuves du
texte de Confluences… et néanmoins il
ne paraît pas.
Je m’ennuie après vous, je désire vous
revoir, revivre auprès de vous. Partir
à la promenade avec Jean. Le regarder
peindre. Aller avec lui à la pêche. Ou
même seul sur la route de Nuces ou sur
celle de Calzins, ou même sur la route
droite de Baraqueville ! Avez-vous revu
Paran? (Je dois interrompre ma lettre).
Je vous écrirai demain. Je vous adore.
Votre, Edi.
 [9. Scrisoare din 12 februarie 1945]
Adoraþii mei,
Scrisorile voastre sunt unica mea consolare la Paris. Sunt foarte
nemulþumit de mine, mai ales din cauză că nu am reuşit să rezolv
problema recăsătoriei mele cu Colomba. Colomba este o fiinþă
incomparabilă, a cărei nobleþe şi fineþe mă farmecă în fiecare zi
tot mai mult. Dar eu cred că este prea târziu sã mã mai reîntorc.
Viaþa ei cu G. pare îndeajuns de serios angajată. ªi, totuşi, G. este
căsătorit. ªi, totuşi, Colomba ar merita o viaþă liniştită, cu un soþ
iubitor. Sunt de asemenea nemulþumit de activitatea mea litera-
ră. Am lucrat totuşi la marele meu roman. Am refăcut unul sau
două poeme. Sunt puþin dezgustat să fac demersuri la directori
de reviste. Am trimis, acum trei luni, corecturile la textul meu
Confluenþe…, şi totuşi el nu a apărut.
Mi-e dor de voi şi doresc să vă revăd, să retrăiesc lângă voi. Să
mă duc la plimbare cu Jean. Să-l privesc cum pictează. Să merg
cu el la pescuit. Sau chiar singur pe ruta Nuces sau pe cea din
Calzins, sau chiar pe ruta dreaptă spre Baraqueville! L-aþi revăzut
pe Paran? (Trebuie să-mi întrerup scrisoarea.) Vă voi scrie mâine.
Vă ador. Al vostru, Edi.
[10. Lettre du 18 mars 1945]
Dimanche. Mes adorés,
Un petit mot en hâte. Je viens de voir Colomba. Elle vous offre
son appartement pour vos vacances de Pâques. (Elle ira coucher
pendant quelques jours chez une amie).
Venez. VENEZ. Je vous attends, vous adore et vous embrasse.
Votre, Edi.
[10. Scrisoare din 18 martie 1945]
Duminică. Adoraþii mei,
Un mic cuvânt în grabă. Am văzut-o chiar acum pe Colomba.
Ea vă oferă apartamentul ei pentru vacanþa de Paşte. (O să doarmă
câteva zile la o prietenă). Veniþi. VENIÞI. Vă aştept, vă ador şi vă
îmbrăþişez. Al vostru, Edi.
[11. Lettre du 2 juin 1945]
Mes amis adorés,
J’ai reçu la délicieuse lettre d’Elise (attendue si longtemps). Je
devenais inquiet par votre si long silence. Oui je suis très impatient
de vous revoir. Je pensais prendre une huitaine de jours au début
de juin. Je ne sais plus rien au sujet de mon congé. Mais je viendrai.
Je vous écrirai prochainement la date exacte de mon congé. Depuis
ce matin, notre ami Axelrud est à Paris. Il est venu dans mon
studio et j’espère être avec lui demain. Je suis très heureux de le
revoir. Ah! comme j’ai envie de télégraphier à Jean „arrange les
pions“. Il y a une semaine j’ai fait un repas très copieux chez les
Rebois avec leur fille et leur gendre. Je vous embrasse avec tout
mon coeur ardent. Votre, Edi.
[Ajouté par le docteur Saül Axelrud:
En attendant de vous écrire longuement, laissez-moi vous dire
que nous parlons beaucoup de vous et vous aimons toujours, gens
admirables que vous êtes! Axelrud]
[11. Scrisoare din 2 iunie 1945]
Adoraþii mei prieteni,
Am primit delicioasa scrisoare a Elisei (atât de aşteptată).
Eram îngrijorat de îndelungata voastră tăcere. Da, sunt foarte
nerăbdător să vă revăd. Mă gândeam să-mi iau opt zile la înce-
putul lunii iunie. Nu mai ştiu nimic despre concediul meu. Dar
voi veni. O să vă scriu în curând data exactă a concediului meu.
De azi-dimineaþă, prietenul nostru Axelrud e la Paris. A fost la
mine la studio şi sper să fiu cu el mâine. Sunt bucuros să-l revăd.
Ah! cât aş dori să telegrafiez lui Jean: „Aranjează pionii!“. Acum
o săptămână am luat o masă copioasă la cuplul Rebois împreună
cu fiica şi ginerele lor. Vă îmbrăþişez din toată inima mea fier-
binte. Al vostru, Edi.
DOSAR
[Adăugat de Dr. Saul Axelrud]:
Până când o să vă scriu pe larg, lăsaþi-mă să vă spun că vorbim
mult despre voi şi vă iubim întotdeauna, oameni admirabili ce
sunteþi! [semnat] Axelrud.
[12. Lettre du 27 décembre 1945]
Mes infiniment chers,
Je vous avais un peu égarés sur la carte de la France. Je ne savais
pas où vous écrire ou vous télégraphier (et j’ai porté trois jours, un
télégramme dans ma poche que j’ai finalement adressé à Centrès).
J’ai passé les fêtes de Noël seul. Les difficultés que j’ai à vaincre
pour retrouver Rovena n’ont pas l’air de vouloir céder. Et pour-
tant, j’aimerais tant vous l’amener pour que vous la connaissiez
– le printemps ou l’été prochain. Une santé toujours défaillante
m’a empêché de travailler à mes poèmes. J’occupe toujours une
chambre chauffée et je lis le soir Diderot que j’adore. J’ai reçu le
paquet qui m’aidera à m’installer dès que j’aurai… un lit, des draps
de lit… pour l’instant je reste encore à l’hôtel bien qu’il ne fasse
plus froid.
Mes très chers, savez-vous que tous les soirs, je prie pour votre
bonheur à tous les trois? Je vous serre sur mon coeur fraternel et
vous dis heureuse année. Votre, Edi.
[12. Scrisoare din 27 decembrie 1945]
Infinit de dragii mei,
V-am rătăcit puþin pe harta Franþei. Nu ştiam unde să vă scriu
sau să vă telegrafiez (şi am purtat trei zile, în buzunar, telegrama
pe care am adresat-o în sfârşit la Centrès). Am petrecut singur
sărbătorile de Crăciun. Dificultăþile pe care le am de învins ca s-o
regăsesc pe Rovena nu s-au sfârşit. ªi, totuşi, mi-ar plăcea aşa de
mult să v-o aduc ca s-o cunoaşteþi – în primăvara sau vara viitoare.
O sănătate mereu şubredă m-a împiedicat să lucrez la poemele
mele. Ocup mereu o cameră încălzită şi seara îl citesc pe Diderot,
pe care-l ador. Am primit pachetul care o să m-ajute să mă instalez
imediat ce voi avea… un pat, cearceafuri de pat… pentru moment
rămân încă la hotel, deşi nu mai e frig.
Foarte iubiþii mei, ştiþi că în fiecare seară mă rog pentru ferici-
rea voastră, pentru toþi trei? Vă strâng la piept frăþeşte şi vă zic un
an fericit. Al vostru, Edi.
[13. Lettre du 6 janvier 1946]
Mes très chers Elise et Jean,
C’est encore vous qui avez été pour moi le Père Noël de 1945.
J’ai reçu le paquet avec la fougasse et les bonnes choses et j’en ai
été heureux. Mais à part ce paquet, je suis sans nouvelles de vous.
Pour moi, je vis dans une terrible tension: je voudrais retrouver
Rovena et je dois encore patienter, patienter, aucun moyen de
communication et puis des formalités insurmontables à accomplir.
Vous devez me comprendre: j’ai tout abandonné pour elle et
maintenant je dois encore attendre. Dites vous aussi que si je la
retrouve un jour, vous lui donnerez un peu d’affection que vous
me gardez. Mon état moral a eu pour conséquence un déséquilibre
physique. Il fait très froid à Paris et la chambre est moins chauffée
que le jour où j’y ai aménagé.
Parlez-moi de vos vacances et de Moyrazès et des parties
d’échecs auxquelles je rêve.
Dites-moi aussi s’il y a un endroit à Paris où je pourrais voir les
toiles de Jean. Je pense toujours à des vacances à prendre chez vous
et je vous serre sur mon coeur.
Votre, Edi.
[13. Scrisoare din 6 ianuarie 1946]
Foarte dragii mei Elise şi Jean,
Încă o dată, aþi fost pentru mine Moş Crăciunul anului 1945.
Am primit pachetul cu lipie şi cu bunătăþi, şi am fost fericit. Dar
în afară de pachet, sunt fără ştiri de la voi. În ceea ce mă priveşte,
trăiesc într-o teribilă tensiune: aş vrea s-o regăsesc pe Rovena, şi
trebuie încă să am răbdare, să mai am răbdare, niciun mijloc de
comunicare, şi în plus formalităþi insurmontabile de efectuat.

Anul XXXIV, nr. 12 (403), 2023 • 17

Trebuie să mă înþelegeþi: am abandonat totul pentru ea şi acum
trebuie încă să aştept. Spuneþi-vă de asemenea că, dacă o voi regãsi
într-o bună zi, o să-i daþi şi ei un pic din afecþiunea pe care mi-o
păstraþi. Starea mea morală a avut drept consecinþă un dezechili-
bru fizic. La Paris este foarte frig şi camera este mai puþin încălzită
faþă de ziua în care m-am mutat.
Povestiþi-mi despre vacanþa voastră, despre Moyrazès şi despre
partidele de şah la care visez. De asemenea, spuneþi-mi dacă există
la Paris un loc unde aş putea vedea tablourile lui Jean. Mă gândesc
mereu la vacanþa la voi şi vă strâng la piept. Al vostru, Edi.

[14. Lettre du 8 janvier 1946]

Mes très chers,
J’ai tout à coup une occasion inespérée de faire un voyage à
Bucarest: Je pars ce soir, le voyage sera très aventureux. Il durera
près d’une semaine. Je prie Dieu de m’aider à realiser ce voyage et
de ramener ma femme que j’espère conduire dans la voie qui vous
est chère et en faire pour vous une amie. J’espère être de retour
dans un mois.
Je vous aime et vous serre sur mon coeur. Edi.

[14. Scrisoare din 8 ianuarie 1946]

Foarte dragii mei,
Am dintr-o dată nesperata ocazie de-a face un voiaj la Bucureşti.
Plec astă-seară, voiajul va fi aventuros. Va dura aproape o săptămâ-
nă. Mă rog lui Dumnezeu să mă ajute să fac călătoria asta şi să-mi
aduc înapoi femeia, pe care sper să o conduc pe calea ce vă este dragă
şi să fac din ea o prietenă a voastră. Sper să revin într-o lună.
Vă iubesc şi vă strâng la piept. Edi.

[15. Lettre du 27 février 1946]
Très chère Elise,
Dans quel tourbillon suis-je entré! Vous avez raison sur presque
tous les points.
Vous me comprendrez un jour quand je pourrai tout vous
expliquer. Mais six ans de séparation compte. Il s’en est passé des
choses. Je vous décrirai une autre fois mon voyage. Rentré hier
Paris-Bucarest par le train en 8 jours. 17 jours de séjour triomphal
(conférences, réception, banquets, accueilli comme un Ambassa-
deur). 17 jours de démarches pour arracher Rovena à son pays, à
sa famille, à sa vie. Ensuite 17 jours de traversée de la Mer Noire et
de la Méditerranée. Arrivée: dimanche à Marseille et lundi à Paris.
Moi toujours maladivement passionné de Rovena. Elle m’aime
moins (m’a-t-elle jamais aimé plus?). Et voici qu’à Paris les difficul-
tés commencent: un ami parti en mission pour l’Amérique le jour
même de mon arrivée, m’a cédé son ex-petit logement (deux pieces,
cuisine) pour quelques mois. Mais le gérant de l’immeuble est un
bandit et il demande déjà mon expulsion. Réussirai-je à mener la
lutte contre lui? Les démarches, les événements, me fatiguent déjà.
En tout cas vous pouvez m’écrire d’ores et déjà à notre domicile
provisoire, 9, rue Hégésippe Moreau (XVIIIe).
Le problème du ravitaillement se pose maintenant d’une façon
sérieuse: Rovena a été très malade. Aussi si vous pouviez nous aider
(je vous demanderai de vous rembourser) cela nous sera très utile.
Je vous écris d’un café – sur ce papier improvisé, en attendant
mon tour au Service du logement de la Seine. Je n’ai cessé de pen-
ser à vous trois et j’ai fait chaque jour une prière pour vous. Je vous
embrasse. Votre, Edi.
[15. Scrisoare din 27 februarie 1946]
Foarte dragă Elise,
În ce vâltoare am intrat! Dv. aveþi dreptate din aproape toate
punctele de vedere.
O să mă-nþelegeþi în ziua când o să pot să vă explic totul. Dar
şase ani de despărþire contează. Multe lucruri s-au întâmplat. O
să vă descriu altă dată călătoria. Reîntors ieri Paris-Bucureşti cu
trenul în 8 zile. 17 zile de şedere triumfală (conferinþe, recepþii,
banchete, primit ca un ambasador). 17 zile de demersuri pentru a
• Rovena Văleanu, în 1941, Bucureşti. Cu dedicaţia ei în franceză către Voronca:
„Dragului meu Edi, pe care-l ador mai mult decât orice pe lume“.
o smulge pe Rovena din þara ei, din familia ei, din viaþa ei. Apoi
17 zile de traversare de la Marea Neagră la Mediterană. Sosirea:
duminică la Marsilia şi luni la Paris.
Dar mereu bolnăvicios pasionat de Rovena. Ea mă iubeşte mai
puþin (m-a iubit ea vreodată mai mult?). ªi iată că la Paris încep difi-
cultăþile: un prieten, plecat în misiune în America în ziua sosirii mele,
mi-a cedat fosta sa mică locuinþă (două camere, bucătărie) pentru
câteva luni. Dar administratorul imobilului este un bandit şi cere deja
expulzarea mea. Voi reuşi să duc lupta contra lui? Demersurile, eveni-
mentele, mă obosesc deja. În orice caz, puteþi să-mi scrieþi deja la do-
miciliul nostru provizoriu, strada Hégésippe Moreau nr. 9 (XVIIIe).
Problema aprovizionării se impune în mod serios: Rovena a
fost foarte bolnavă. Deci, dacă puteþi să ne ajutaþi, (voi cere să vă
rambursez) aceasta ne va fi foarte util.
Vă scriu dintr-o cafenea – pe o hârtie improvizată, aşteptând
rândul meu la Serviciul Locativ al departamentului Seine. Nu am
încetat să mă gândesc la voi trei, şi în fiecare zi am făcut o rugă-
ciune pentru voi. Vă îmbrăþisez. Al vostru, Edi.
[16. Lettre du 27 février 1946]
Très chère Elise,
Je t’envoie le mot hâtif ci-joint écrit cet après-midi dans l’anti-
chambre du Service de logement de la Seine. Je ne suis pas encore
certain de pouvoir conserver mon logement mais j’y resterai quand
même peut-être deux ou trois mois.
Mon coeur est lourd. Follement amoureux de Rovena. Je ne sais
plus si elle m’aime. Elle a fait néanmoins le geste de me suivre pour
une vie difficile à Paris, alors qu’à Bucarest elle menait une vie très
large – trop large. Elle m’a déjà menacé de me quitter si je ne lui rends
pas la vie plus agréable. Elle me reproche surtout ma jalousie. Et si je
suis jaloux c’est que les propos qu’elle m’a tenu m’y ont encouragé.
Avec la tourmente de ma passion, je n’ai pas pu écrire. Je ne pour-
rai réécrire que lorsque je sentirai l’amour sûr de Rovena. Lorsqu’elle
sera enfin ma femme. Et son divorce n’est pas encore fini. Veux-tu
chère Elise écrire quelque chose d’aimable à Rovena (dans la lettre que
tu m’adresseras). Sache que je ne serai plus seul à lire mon courrier.

18 • APOSTROF DOSAR
 Si Rovena m’aime vraiment, nous viendrons peut-être un jour
vivre près de toi et de Jean. Rovena est une grande pianiste. Elle est
plus jeune et plus jolie qu’en 1940. Et moi j’ai vieilli.
Je suis impatient d’avoir de vos nouvelles à toi à Jean et à
Suzette. (Voici un mois et demi que je ne sais plus rien). Je vous
embrasse tous trois.
Votre, Edi.
[16. Scrisoare din 27 februarie 1946]
Foarte dragă Elise,
Îþi trimit acest pripit cuvânt alăturat, scris în această du-
pă-amiază în anticamera Serviciului Locativ al departamentului
Seine. Încă nu sunt sigur că-mi voi putea păstra locuinþa, dar voi
rămâne totuşi în ea poate două sau trei luni.
Inima mea e grea. Îndrăgostit nebuneşte de Rovena. Nu mai ştiu
dacă ea mă iubeşte. Ea a făcut totuşi gestul de a mă urma pentru
o viaþă dificilă la Paris, în timp ce la Bucureşti ducea o viaþă foarte
confortabilă – prea confortabilă. M-a ameninþat deja că mă va părăsi
dacă nu-i fac viaþa mai agreabilă. Ea îmi reproşează mai ales gelozia
mea. Iar dacă sunt gelos, este din cauza poveştilor pe care mi le spune.
Din cauza supliciului pasiunii mele, n-am mai putut scrie. Voi
putea să scriu din nou când voi simþi dragostea sigură a Rovenei.
Atunci când, în sfârşit, ea va fi femeia mea. ªi divorþul ei nu este
încă terminat. Vrei tu, dragă Elise, să scrii ceva amabil Rovenei
(în scrisoarea pe care tu mi-o vei adresa). Să ştii că nu voi mai fi
singurul care citeşte corespondenþa.
Dacă Rovena mă iubeşte cu adevărat, noi vom veni poate într-o
zi să locuim lângă tine şi Jean. Rovena este o mare pianistă. Ea este
mai tânără şi mai draguþă decât în 1940. Iar eu am îmbătrânit.
Sunt nerăbdător să am ştiri de la voi, de la tine, de la Jean şi de
la Suzette. (Iată, o lună şi jumătate de când nu mai ştiu nimic). Vã
îmbrăþişez pe toþi trei.
Al vostru, Edi.
[17. Lettre du 3 mars 1946]
Dimanche. Chère Elise,
Le drame devait éclater. Il a éclaté ce matin. Je l’ai senti venir
même à Bucarest, même ensuite sur le bateau. J’ai pensé tout le
temps à Bucarest (et sur le bateau): elle ne m’aime plus comme
avant. Je n’osais pas me dire: elle ne m’aime pas tout court. Et
maintenant, je ne me disais pas: elle en aime un autre.
Et pourtant elle était froide avec moi, méchante même: tout
ce que je faisais ou disais avait l’air de l’agacer. Ce matin elle m’a
enfin tout avoué. Depuis un an elle aime (et est aimée par un autre
homme). Elle trouve cet homme: beau, charmant, intelligent, déli-
cat. Elle parle de lui comme parlerait une amoureuse. Cet homme
devait l’épouser, toute sa famille l’avait agréée. C’est pourquoi d’ail-
leurs elle ne faisait aucune formalité pour venir me rejoindre. Ces
formalités étaient terribles: je les ai réalisées. C’est un miracle d’avoir
pu la sortir de là. J’ai été donc ridicule devant toute sa famille.
Elle est avec moi maintenant, je lui ai demandé: „Pourquoi ne m’as
tu rien dit à Bucarest?“ „– Je ne voulais pas te faire du mal“. Voici les
faits: Elle aime encore cet autre homme (qui est d’ailleurs marié et est
en ce moment en train de divorcer pour Rovena tout comme moi). Je
suis désespéré. Elle me dit: sois patient avec moi, aide-moi à l’oublier.
J’ai envie de tout laisser, de quitter la Radio et de me retirer à
Bonnecombe. Que faire?
Ecrivez-moi: Poste Restante bureau rue Balzac.Voulez-vous du
moins vous occuper de la publication d’un livre que j’ai écrit quand
je croyais à l’existence du bonheur? Il s’intitule Traité du parfait
bonheur. Faites ça pour moi, pour m’accrocher à la vie. Si vous
voulez vous en occuper, je vous l’adresserai pour le remettre à un
imprimeur de Rodez. Je voudrais le faire très vite. voulez-vous?
Je suis très malheureux. N’en dis rien à Suzette. Mais vraiment
je n’ai personne d’autre que Jean et toi. Je t’embrasse. Edi.
[17. Scrisoare din 3 martie 1946]
Duminică. Dragă Elise,
Drama trebuia să izbucnească. A izbucnit azi-dimineaþă. Am
presimþit că vine, chiar la Bucureşti şi chiar de pe vapor. M-am
gândit tot timpul la Bucureşti (şi pe vapor): ea nu mă mai iubeşte
ca înainte. Nu îndrăzneam să-mi zic: ea nu mă iubeşte, pur şi sim-
plu. ªi acum, nu îmi ziceam: ea iubeşte pe altcineva.
DOSAR
ªi, totuşi, a fost rece cu mine, chiar rea: aveam impresia că
tot ce spun şi fac o agasează. Azi-dimineaþă mi-a mărturisit, în
sfârşit, totul. De un an de zile, iubeşte (şi este iubită de un alt om).
Ea îl consideră pe acest om: frumos, şarmant, inteligent, delicat.
Vorbeşte despre el ca o îndrăgostită. Acest om trebuia să se căsă-
torească cu ea, toată familia lui a agreat-o. Iată de ce, de altfel, ea
nu a făcut nici o formalitate pentru a veni şi a mă regăsi. Aceste
formalităþi erau teribile: le-am făcut eu. Este un miracol c-am pu-
tut s-o scot de acolo. Deci, am fost ridicol în faþa întregii ei familii.
Acum ea este cu mine, am întrebat-o: „De ce nu mi-ai spus
nimic la Bucureşti?“ „– N-am vrut să-þi fac rău“. Iată faptele: ea îl
iubeşte în continuare pe omul acela (care, de altfel, este căsătorit
şi este în acest moment în divorþ pentru Rovena, la fel ca mine).
Sunt disperat. Ea-mi spune: Ai răbdare cu mine, ajută-mă să-l uit.
Îmi vine să las totul, sã părăsesc Radioul şi să mă retrag la
Bonnecombe. Ce să fac?
Scrieþi-mi: Post-restant, biroul din strada Balzac. Vreþi Dv. cel
puþin să vă ocupaþi de publicarea unei cărþi pe care am scris-o
când credeam în existenþa fericirii? Ea se intitulează Tratat de feri-
cire perfectă. Faceþi acest lucru pentru mine, pentru a mă agăþa de
viaþă. ªi dacă vreþi să vă ocupaþi, o să vă dau adresa, s-o transmiteþi
la un tipograf din Rodez. Aş dori să o fac rapid. Vreþi?
Sunt nenorocit. Nu-i spuneþi nimic Suzettei. Dar, într-adevăr,
n-am pe nimeni altcineva, decât pe Jean şi pe tine. Te îmbrăþisez. Edi.
[18. Lettre du 5 mars 1946]
Très chère Elise,
Le désastre est bien plus grand que je ne l’avais imaginé dans ma
lettre de dimanche (hier soir oubliant ce qui s’était passé dimanche,
je me suis approché de Rovena, et j’ai voulu l’embrasser: elle fondit
en larmes et me repoussa. Je ne veux pas que tu me touches m’a-t-
elle avoué. J’aime un autre homme. J’ai voulu me tuer.
Cette femme est littéralement un monstre: voici ci-joint deux
lettres qu’elle m’écrivait les 8 et 22 décembre 1945, quand elle était
déjà sur le point d’épouser un violoniste (qui est encore marié,
mais qui va divorcer pour Rovena) Pourquoi m’a-t-elle appelé?
Pourquoi m’a -t-elle reçu à Bucarest (j’ai habité chez elle 17 jours
comme mari et femme). Pourquoi m’a-t-elle suivi à Paris? C’est un
monstre.
Ne devrais-je pas la chasser? Hélas! Je l’aime, je l’aime encore
follement, Je voudrais la retenir. En tout cas, pour rentrer en Rou-
manie, il lui faut faire des démarches qui dureront au moins 3
mois. Ma vie est brisée. Si je pouvais au moins écrire. Mais je crois
que je ne saurais plus être poète. Et je suis seul. Je n’ai personne.
Ecris-moi à la Radio, 118 Champs Elysés, Paris 8ème, en met-
tant sur la lettre la mention: personnelle pour que ma secrétaire ne
l’ouvre pas. Edi.
Elle m’a dit cette phrase cruelle: j’ai de l’amitié pour toi, nous
pourrons habiter ensemble comme deux camarades.
[18. Scrisoare din 5 martie 1946]
Foarte dragă Elise,
Dezastrul este mult mai mare decât mi l-am imaginat în
scrisoarea mea de duminică (ieri seară, uitând ce s-a întâmplat
duminică, m-am apropiat de Rovena, am vrut s-o îmbrăþişez: ea
a izbucnit în lacrimi şi m-a respins. Nu vreau să mă atingi – mi-a
mărturisit ea. Iubesc pe altcineva. Am vrut să mă omor.
Această femeie este un monstru: iată alăturat două scrisori pe
care ea mi le-a scris în 8 şi 22 decembrie 1945, când ea era deja pe
punctul de-a se mărita cu un violonist (care este încă căsătorit, dar
care va divorþa pentru Rovena). De ce m-a chemat ea? De ce m-a
primit ea la Bucureşti (am locuit la ea, 17 zile, ca soþ şi soþie). De
ce m-a urmat la Paris? E-un monstru.
N-ar trebui s-o alung? Vai! O iubesc, o iubesc încă la nebunie. Aş
vrea să o reþin. În orice caz, pentru a reveni în România, trebuie
să facă demersuri care vor dura cel puþin 3 luni. Mi-a distrus viaþa.
Dacă aş putea măcar să scriu. Dar cred că nu voi mai putea fi poet.
ªi sunt singur. Nu am pe nimeni.
Scrie-mi la Radio, 118 Champs Elysées, Paris 8ème, punând
pe scrisoare menþiunea „personală“, pentru ca secretara să n-o
deschidă. Edi.
Mi-a zis această frază atroce: simt prietenie pentru tine, o să
putem locui împreună ca doi camarazi.

Anul XXXIV, nr. 12 (403), 2023 • 19
 bine sunt scrisorile voastre, infinit de dragii mei Elise şi Jean. Ah! Cum
[19. Lettre du 8 mars 1946]
Très chère Elise,
Vos lettres sont pour moi mon seul réconfort. Je vous réponds
à l’adresse de Moyrazès car je crains de ne plus pouvoir vous tou-
cher à Centrès.
Oui, je suis terriblement malade! M’en tirerais-je? Ah! Priez,
priez Dieu pour que j’écrive encore. Si je pouvais écrire, travailler,
je serais sauvé. Et j’ai besoin de votre amitié! Si Rovena (maudite
Rovena) m’avait écrit de Roumanie que tout était fini entre nous
c’eût été plus facile. Mais maintenant! je suis brisé!
Ecrivez-moi! Ne m’abandonnez pas! Aidez-moi à écrire des
poèmes et des contes.
Pour l’instant c’est l’enfer. Rovena reste encore avec moi…
Quelques jours… quelques semaines peut-être. Merci, merci de
votre coeur immense. Je vous embrasse. Edi.
[19. Scrisoare din 8 martie 1946]
Foarte dragă Elise,
Scrisorile Dv. sunt pentru mine singura mea mângâiere. Vã
răspund la adresa din Moyrazès, deoarece mi-e teamă de a nu vă
putea găsi la Centrès. Da, sunt teribil de bolnav. Voi scăpa oare?
Ah! Rugaþi-vă, rugaþi-vă la Dumnezeu să pot să scriu din nou.
Dacă aş putea scrie, lucra, aş fi salvat. ªi am nevoie de prietenia
voastră! Dacă Rovena (blestemata Rovena) mi-ar fi scris din
România că totul s-a terminat între noi, ar fi fost mai uşor. Dar
acum! sunt distrus!
Scrieþi-mi! Nu mă abandonaþi! Ajutaþi-mă să scriu poeme şi
poveşti.
Pentru moment e infernal. Rovena rămâne încă cu mine… Câ-
teva zile… poate câteva săptămâni. Mulþumesc, mulþumesc pentru
inima voastră largă. Vă îmbăþişez. Edi
[20. Lettre du 15 mars 1946]
Chers, très chers Elise et Jean,
Je souffre en effet d’une terrible maladie.
Il y a quelques jours, je me suis levé au milieu de la nuit et j’ai
essayé de me tuer en ouvrant le gaz dans la cuisine (après avoir
ouvert la fenêtre de la chambre où dormait Rovena (Ah! Quel nom
maudit). Rovena s’en est aperçue et ç’a été une raison de plus pour
elle de me traiter de fou et „imbécile“, etc….
Le malheur c’est que tout en étant conscient de mon manque
de dignité et des défauts (pêchés) capitaux de Rovena, je n’ai pas
encore la force de m’en séparer. Elle me supplie de la laisser repar-
tir en Roumanie. „Je ne t’aime et ne t’aimerai plus jamais“, me
répète-t-elle.
Bien sûr, finalement je la laisserai partir. Mais ma vie est brisée!
Je ne puis plus écrire. La seule chose qui puisse me faire du bien ce sont
vos lettres mes infiniment chers Elise et Jean. Ah! Comme je lis et
attends maintenant vos lettres, car je me sens très seul.
J’ai demandé à mon directeur un poste aux colonies. Je ne sais
pas si je l’obtiendrai. Je ne crois pas pouvoir me remettre de cette
épreuve.
[20. Scrisoare din 15 martie 1946]
Dragi, foarte dragi Elise şi Jean,
Eu sufăr într-adevăr de o teribilă boală.
Acum câteva zile m-am sculat în miezul nopþii şi am încercat
să mă omor, deschizând gazul în bucătarie (după ce am deschis
fereastra camerei unde dormea Rovena (Ah! Ce nume blestemat).
Rovena şi-a dat seama şi a fost un motiv în plus să mă trateze de
nebun şi „imbecil“ etc..
Nenorocirea este că, deşi fiind conştient de lipsa mea de dem-
nitate şi de defectele (păcatele) capitale ale Rovenei, nu am încă
forþa s-o părăsesc. Ea mă imploră să o las să plece în România. „Eu
nu te iubesc şi nu te voi mai iubi niciodată“, îmi repetă ea.
Bineînþeles că, în final, o voi lăsa să plece. Dar viaþa mea este
distrusă! Nu mai pot să scriu. Singurul lucru care poate să-mi facă
20 • APOSTROF DOSAR
citesc şi aştept acum scrisorile voastre, deoarece mă simt foarte
singur. Am cerut directorului meu un post în colonii. Nu ştiu dacă
îl voi obþine. Nu cred că voi putea să-mi revin din încercarea asta.
[21. Lettre du 20 mars 1946]
Très chère Elise,
Ta lettre du 17 mars est une veritable bénédiction. Je bois mainte-
nant tes paroles. J’y cherche une raison de vivre. Ma situation est de
plus en plus effroyable. R[ovena] réfuse de se laisser toucher ou même
approcher par moi. L’idée du suicide me hante toujours. R[ovena]
n’a pas d’argent, elle habite et mange avec moi, mais elle me montre
toute son horreur de moi. Elle me crie son amour pour l’homme de
Bucarest. Elle n’y peut pas retourner avant des semaines et des mois.
Mais je te répète c’est un monstre. Elle me raconte toutes ses
débauches pendant six années. Elle est passée d’homme à homme.
Elle n’a aucune sensibilité, aucune compréhension… Je la fais
néanmoins travailler à la Radio. Christine est partie en Roumanie
(peut-être définitivement). Ce matin j’ai téléphoné à Colomba. J’ai
l’intention de me reconcilier avec elle – si elle peut se séparer de
G…. Mais peut-être est-ce là une nouvelle erreur.
Et voici que vous aussi vous avez des difficultés à Moyrazès.
Mon refuge chez vous ne serait donc plus possible. J’ai des difficul-
tés avec la Radio aussi – Mon poste est devenu très fragile.
Je vous embrasse. Votre, Edi.
• Ilarie (Edi) Voronca, cu Colomba şi Rovena (1937).
[21. Scrisoare din 20 martie 1946]
Foarte dragă Elise,
Scrisoarea ta din 17 martie este o adevărată binecuvântare.
Sorb acum cuvintele tale. Caut prin ele un motiv de a trăi. Situaþia
mea este din ce în ce mai groaznică. R[ovena] refuză să mă lase
să o ating sau măcar să mă apropii de ea. Ideea sinuciderii mă
frământă tot timpul. R[ovena] nu are bani, locuieşte şi mănâncă
cu mine, dar îmi arată toată oroarea pe care o are faþă de mine. Îmi
strigã-n faþă dragostea pentru bărbatul din Bucureşti. Nu poate
să se întoarcă înainte de săptămâni şi de luni. Dar, îþi repet: este
un monstru. Îmi povesteşte toate dezmăþurile ei de-a lungul celor
şase ani. A trecut de la un bărbat la altul. Nu are nici o sensibilita-
te, nici o bunăvoinþă. O fac totuşi să lucreze la Radio. Christine a
plecat în România (poate definitiv). Azi-dimineaþă i-am telefonat
Colombei. Am intenþia să mă împac cu ea – dacă ea poate să se
despartă de G…. Dar poate că asta-i o nouă eroare.
ªi iată că şi voi aveþi dificultăþi la Moyrazès. Refugiul meu la
voi nu ar mai fi aşadar posibil. Am de asemenea dificultăþi la Ra-
dio – postul meu a devenit foarte fragil. Vă îmbraþişez.
Al vostru, Edi.
[22. Lettre du 25 mars 1946]
Très chère Elise,
Ta lettre de jeudi contient les plus nobles vérités. Et je n’ai que
deux gestes à faire: dire à Rov.: pars! Et quitter la Radio. Je suis
d’ailleurs dans un conflit latent avec mon Directeur (à cause de la
nervosité que me provoque mon drame conjugal, j’ai commis une
gaffe) et il n’est pas impossible que je perde mon poste.
 Rovena est ignoble avec moi. Mais je ne suis pas encore assez
fort (ou assez affaibli) pour m’en détacher.
Mais c’est toi, c’est Jean qui pouvez me sauver de tout cela. Un
jour je serai abandonné par Rovena (pour l’instant elle ne peut
même pas partir).
M’accueillerez-vous? J’ai besoin de vous et plus que jamais mon
coeur vous est attaché!
Je vous écrirai sur l’évolution de ma maladie. Mais je veux vivre
pour vous retrouver, pour jouer aux échecs avec Jean, aller à la
pêche avec lui, écrire, et goûter à vos bonnes choses auvergnates.
Mais resterez-vous dans le cher Moyrazès? Edi.
[22. Scrisoare din 25 martie 1946]
Foarte dragă Elise,
Scrisoarea ta de joi conþine cele mai nobile adevăruri. ªi nu am
decât două gesturi de făcut: să-i spun Rovenei: pleacă! ªi să pără-
sesc Radioul. De altfel, sunt într-un conflict latent cu Directorul
(din cauza nervozităþii mele, provocată de drama mea conjugală,
am comis o gafă) şi nu este imposibil să-mi pierd postul.
Rovena este ignobilă cu mine. Dar nu sunt încă atât de puter-
nic (sau atât de slăbit) încât să mă detaşez de ea.
Dar tu şi Jean mă puteþi salva din situaþia asta. Într-o zi voi fi
abandonat de Rovena (pentru moment ea nu poate nici măcar să
plece).
Mă veþi primi? Am nevoie de voi, mai mult ca oricând inima
mea e cu voi.
Vă voi scrie despre evoluþia bolii mele. Dar vreau să trăiesc pen-
tru a vă regăsi, pentru a juca şah cu Jean, pentru a merge cu el la
pescuit, pentru a scrie şi-a gusta bunătăþile voastre din Auvergne.
Dar voi veþi rămâne în dragul Moyrazès? Edi.
[23. Lettre du 26 mars 1946]
Très chère Elise,
J’essaie de retrouver ma mesure et mon calme. Je constate tout
à coup que tout est faux autour de moi:
1° - Mon amour pour Rovena – sur laquelle j’ai bâti d’une
façon insensée pendant six ans pour m’apercevoir soudain que
j’étais fou de compter sur elle: avec un cynisme inconcevable –
avec un manque de morale qui dépasse tout ce que l’on peut
imaginer -, elle me raconte ses inombrables aventures; il n’y a
pas eu de jour, pendant ces six années, où elle ne m’eût trompé!
elle me cite des capitaines, des sous-lieutenants, des hommes
d’affaires; des artistes, des journalistes etc…. et quand j’essaie
de lui faire comprendre combien mal elle avait agi, elle me traite
d’imbécile et de fou. Elle reste avec moi, mais à condition d’avoir
toute sa liberté de retourner chez son amant en Roumanie dès
qu’elle le voudra.
2° - Mon travail à la Radio; bien que facile et agréable, et me
laissant tout le loisir pour écrire, il m’éloigne en quelque sorte du
monde français, et me plonge dans le monde roumain que j’ai en
horreur surtout à cause de Rovena. En plus, j’ai un assez grave
conflit avec mon Directeur qui n’attend plus que ma démission.
Aussi ferai-je bien de tout quitter – dégoûté de tout (j’ai deman-
dé à Tody [?] un emploi à Marseille, mais il m’a refusé. Peux-tu me
trouver un endroit où je pourrai vivre pendant au moins deux ans
en payant une pension environ 3.000 francs par mois.
J’espère gagner cette somme avec mes écrits. Je veux: pendant
au moins deux ans me plonger dans la lecture, l’effort de la créa-
tion, et surtout l’esprit français. C’est pourquoi je voudrais vivre
non pas dans une ville, mais à la campagne avec des paysans fran-
çais qui parlent et pensent français (Oh! loin, loin de la débauche
roumaine, Rovena est issue de Sodome et Gomorrhe.) Y aurait-il
moyen de vivre deux ans chez tes parents? (Il n’est pas question de
venir chez toi et chez Jean). Connais-tu une autre possibilité? Si
oui, je dirai à Rovena: je m’en vais, toi, fais ce que tu voudras, tu
ne m’intéresses plus. Réfléchis à tout ceci, dis-moi aussi ce que je
devrais faire de mes choses. Je t’embrasse. Edi.
[23. Scrisoare din 26 martie 1946]
Foarte dragă Elise,
Încerc să-mi regăsesc măsura şi calmul. Constat dintr-o dată cã
totul este fals în jurul meu:
DOSAR
1° - Dragostea mea pentru Rovena – pe care am construit în
mod nesocotit timp de şase ani, pentru a-mi da seama dintr-o
dată că eram nebun să contez pe ea: cu un cinism de neconceput
– cu o lipsă de morală care depăşeşte tot ce se poate imagina, ea
îmi povesteşte numeroasele sale aventuri: nu a fost o zi, în timpul
celor şase ani, în care ea nu m-ar fi înşelat! Îmi citează căpitani,
sublocotenenþi, oameni de afaceri, artişti, jurnalişti etc…. iar
când încerc să o fac să înþeleagă cât de rău s-a purtat, mă tratează
de imbecil şi nebun. Ea rãmâne cu mine, dar cu condiþia să aibă
toată libertatea de a se întoarce la amantul ei în România când
va dori.
2° - Munca mea la Radio: deşi este uşoară şi agreabilă, lăsân-
du-mi timp liber pentru scris, mă îndepărtează într-un fel de lumea
franceză şi mă cufundă în lumea românească, de care am oroare mai
ales din cauza Rovenei. În plus, am un îndeajuns de grav conflict cu
Directorul meu care aşteaptă numai să-mi dau demisia.
Aşa că aş face bine să părăsesc totul – dezgustat de tot (i-am
cerut lui Tody [?] un serviciu la Marsilia, dar mi l-a refuzat. Poþi tu
să-mi găseşti un loc în care aş putea trăi cel puþin doi ani, plătind o
pensiune de circa 3.000 franci pe lună.
Sper să câştig această sumă cu scrierile mele. Vreau ca vreme
de măcar doi ani să mă cufund în lectură, în efortul creaþiei şi mai
ales în spiritul francez. Iată de ce aş dori să locuiesc nu într-un oraş,
ci la þară, cu þărani francezi care vorbesc şi gândesc franþuzeşte.
(Oh! departe, departe de dezmăþul românesc, Rovena este ieşită
din Sodoma şi Gomora.) Ar exista oare posibilitatea de a locui
doi ani la părinþii tăi? (Nu se pune chestiunea de a veni la tine şi
la Jean.) ªtii vreo altă posibilitate? Dacă da, îi voi spune Rovenei:
eu plec, tu faci cum vrei, tu nu mă mai interesezi. Gândeşte-te la
toate astea, spune-mi de asemenea ce ar trebui să fac cu lucrurile
mele. Te îmbrăþişez. Edi.
[24. Lettre du 26 martie 1946, le soir]
Ta lettre très chère Elise, du samedi 23 mars!...
Ma préparation intérieure pour me détacher de Rovena semble
être faite. Je suis encore amoureux (!?!) d’elle mais de la façon dont
un être morbide serait amoureux d’un cadavre. Rovena est en ré-
alité morte. Et aussi amoureux que l’on soit d’une morte, il faut
quand même que l’on enterre son cadavre. Quand et comment
aurai-je le courage et la force de procéder à cet enterrement, cela je
ne puis pas encore le dire.
Tout ce que tu me dis est vrai. Ce que je te propose dans ma
lettre écrite ce matin me semble également être une saine résolu-
tion.
Mais, une fois de plus, je ne dois pas procéder avec précipita-
tion. Le problème se pose: je me fais peut-être une nouvelle illu-
sion comme celle sur Rovena. Je désire vivre pendant une période
de deux ans loin d’une tourmente qui m’a blessé et m’a donné
[sic!] à la réflexion. Mais il me faut ne pas avoir à me préoccuper
de ma nourriture et de mon linge. Comment vivre hors de ces
soucis – à la campagne? Je suis décidé à une vie de chasteté et je
pourrais envisager à vivre même au Monastère de Bonnecombe si
je n’avais pas aussi l’intention de scruter toute ma pensée et toute
ma conception philosophique – et après ces deux ans – je verrai
quelle voie suivre. Je crois en Dieu et en Jésus mais je veux encore
confronter toutes mes idées et tous mes sentiments. Tes lettres me
sont infiniment chères. Je t’écrirai encore.
Je t’embrasse. Edi.
[24. Scrisoare din 26 martie 1946, seara]
Scrisoarea ta, foarte dragă Elise, din sâmbătă 23 martie!…
Pregătirea mea interioară pentru a mă detaşa de Rovena pare
că e gata. Sunt încă îndrăgostit (!?!) de ea, dar în felul în care o
fiinþă morbidă ar fi îndrăgostită de un cadavru. Rovena este în
realitate moartă. ªi oricât de îndrăgostit ai fi de-o moartă, trebuie
totuşi să-ngropi cadavrul. Când şi cum voi avea curajul şi forþa de
a proceda la această îngropare, asta încă nu ştiu s-o spun.
Tot ceea ce îmi zici tu este adevărat. Ceea ce îþi propun în scrisoarea
mea scrisă azi dimineaþă îmi pare de asemenea o rezoluþie înþeleaptă.
Dar, o dată în plus, nu trebuie să fac nimic pripit. Problema se
pune: poate îmi fac o nouă iluzie, ca aceea cu Rovena. Vreau să
trăiesc timp de doi ani departe de o vijelie care m-a rănit şi m-a
obligat să reflectez. Dar ar trebui să nu mă preocup de hrană şi

Anul XXXIV, nr. 12 (403), 2023 • 21

de lenjeria mea. Cum se poate trăi fără aceste griji – la þară? Sunt
hotărât pentru o viaþă de castitate şi aş putea să iau în considerare
să trăiesc în Mănăstirea Bonnecombe, dacă nu aş avea de asemenea
intenþia de a scruta toată gândirea mea şi toată concepþia mea filo-
zofică – şi după aceşti doi ani – voi vedea ce drum să urmez. Cred
în Dumnezeu şi în Isus, dar vreau încă să mă confrunt cu toate
ideile şi sentimentele mele. Scrisorile tale îmi sunt infinit de dragi.
Îþi voi mai scrie. Te îmbrăþişez. Edi.

[25. Lettre du 27 mars 1946 (mercredi)]

Très chère Elise,
Je me fais certes des illusions sur ma guérison. L’indifférence,
la cruelle méchanceté de Rovena me fait encore horriblement
souffrir. Si tu savais les humiliations qu’elle m’inflige. Et elle ne
comprend rien ni à la poésie ni à mon âme. J’ai des moments où
la mort me semble encore la meilleure solution. La mort. Car que
faire de ma vie? Recommencer – comme je te le proposais dans ma
lettre d’hier – à la campagne ou quelque part dans un Monastère?
Et que ferai-je après deux ans passés hors de tout? Et en quoi mé- • Ilarie Voronca văzut de Jean-Claude Janet. Exemplar de
riterai-je (je mérite?) la peine de m’acharner à vivre. autor, cu o dedicaţie pentru Carol Iancu.
Je suis fatigué ma très chère Elise (et toi qui as tant de soucis
toi-même). Aujourd’hui, j’ai de nouveau le désespoir. C’est telle- [26. Scrisoare (neajunsã la timp) de la Elise
ment injuste ce qui arrive! Rovena est si inhumaine, si vulgaire, si
basse! J’en ai vraiment assez. Mais que faire, que faire? şi Jean Mazenq cãtre Ilarie Voronca,
Me réfugier dans la poésie, dans l’action, dans Dieu (différentes fără dată (1 aprilie 1946?)]
par le nom, ces trois choses sont une même et unique chose). Je
t’écrirai encore demain. Je t’embrasse, Edi. Dragă Edi,
Hotărât lucru, viaþa la Moyrazès nu mai poate să te sperie. De
altfel, ştiu că fără întârziere viaþa se va ilumina pentru tine şi va
[25. Scrisoare din 27 martie 1946 (miercuri)] lua adevăratul ei sens. Când vei veni, să aduci tot ce ai acolo sus:
împrumută una sau două valize pe care le vei trimite ulterior.
Foarte dragă Elise, Sunt grăbită din pricina muncii mele la şcoală, te părăsesc în
Îmi fac desigur iluzii privind vindecarea mea. Indiferenþa, ră- grabă deoarece Jean o să termine el această scrisoare.
utatea atroce a Rovenei mă fac să sufăr oribil de mult. Dacă ai şti Cu afecþiune, Elise.
umilinþele la care mă supune. ªi ea nu înþelege nimic, nici poezia,
nici sufletul meu. Am momente în care moartea mi se pare cea Sunt în concediu până la Paşte, deci pentru circa 3 sau 4 săptă-
mai bună soluþie. Moartea. Căci ce să fac cu viaþa mea? Să reîncep mâni. Am nevoie să-mi odihnesc nervii şi voi profita de primăvară
– aşa cum þi-am propus în scrisoarea de ieri – la þară sau undeva atât cât voi putea: pescuit, plimbări, picturi la soare şi aer pur. De
într-o mănăstire? ªi ce să fac după doi ani, exclus din toate? ªi de ce nu vrei tu să profiþi? Tu nu va mai trebui să asuzi cu bicicleta
ce aş merita (merit eu?) pedeapsa de a mă înverşuna să trăiesc? sau pe jos pe ruta Baraqueville: am benzină îndeajuns sau aproape
Sunt obosit foarte, draga mea Elise (şi tu care ai atâtea griji, şi sunt liber când vreau, deoarece pot să fiu înlocuit când vreau la
tu însãþi). Astăzi, sunt din nou deznădăjduit. Este atât de nedrept primărie de către Jacqueline Boyer, care este la curent cu serviciul.
ceea ce mi se întâmplă! Rovena este atât de inumană, atât de vul- Nu-þi face griji pentru mâncare. Tu ştii bine că vei fi primit ca
gară, atât de josnică! Mi-ajunge. Dar ce să fac, ce să fac? un frate, şi, de altfel, acum tu nu ai altă soluþie decât să revii în
Să mă refugiez în poezie, în acþiune, în Dumnezeu (diferite mansarda ta. Vino când vrei. Noi te aşteptăm cu braþele deschise.
prin nume, aceste trei lucruri sunt unul şi acelaşi lucru). Îþi voi Jean.
scrie mâine. Te îmbrăþişez. Edi. •••
(N.red.) Reluãm, citându-l pe Carol Iancu:
ªtiind că responsabila biroului poştal din Moyrazès deschidea şi
[26. Lettre (non parvenue à temps) d’Elise citea corespondenþa, Elise a decis să trimită scrisoarea prin poşta din lo-
et Jean Mazenq à Ilarie Voronca, calitatea Rodez, ceea ce explică întârzierea. Oare Edi şi-ar fi schimbat
teribila sa decizie dacă răspunsul i-ar fi parvenit imediat?
sans date (1 avril 1946?)] 
Cher Edi,
Décidé, la vie à Moyrazès ne peut plus t’effrayer. D’ailleurs, je
sais que ce sera sans tarder que la vie s’éclairera pour toi et prendra
son vrai sens. Quand tu viendras, rapporte tout ce que tu as là haut:
fais toi prêter plus tôt une ou deux valises que tu enverras par la
suite.
Je suis très pressée par mon travail de classe, je te quitte vite car
Jean va finir ma lettre.
Affectueusement, Elise.

Je suis en congé jusqu’à Pâques donc pour 3 ou 4 semaines

environ. J’ai besoin de reposer mes nerfs et je vais, profiter du
printemps tant que je pourrai: pêche, promenades, peintures au
soleil et de l’air pur. Pourquoi ne veux-tu pas profiter? Tu n’auras
plus besoin de suer à bicyclette ou à pied sur la route de Baraque-
ville: j’ai de l’essence à volonté ou presque et liberté quand je veux
car je me fais remplacer quand je veux à la mairie par Jacqueline • Sediul primăriei şi al şcolii primare din satul Moyrazès în perioada celui de-Al
Boyer qui est au courant du travail. Ne te fais pas de soucis pour Doilea Război Mondial. În această clădire în care se afla locuinţa institutorilor
Jean şi Elise Mazenq, a fost adăpostit, la mansardă, Ilarie Voronca. Imagine
manger. Tu sais bien que tu seras reçu en frère et que d’ailleurs din anul 2013. (Foto: Carol Iancu)
maintenant tu n’as d’autre solution que de revenir au pigeonnier.
Viens quand tu voudras. Nous t’attendons les bras ouverts. Jean. Revizia finalã: M ARTA PETREU

22 • APOSTROF DOSAR
 DRAGI COLEGI,
Ancheta
Redacţia revistei Apostrof vă invită cu drag să răspundeţi
la următoarele întrebări:
1. Într-un recent volum, Mario Varga Llosa afirmă:
„Dacă un scriitor este liber când scrie, literatura sa îi va
irita pe anumiþi cititori. Este ceva inevitabil dacă scriitorul
îºi expune liber emoþiile, fanteziile, þelurile.“. Vă asumaþi
acest risc? Vă simþiþi întru-totul liber când vă aºezaþi la
masa de scris?
2. Cum vă alegeþi subiectele? Aveþi un „seismograf“
interior care vă semnalează de la bun început „faliile peri-
culoase“ ale viitoarei construcþii literare?
3. Dacă acceptaþi premiza libertăþii absolute de creaþie
a scriitorului, avem datoria de a-l include aici ºi pe criticul
literar? În aceste condiþii, cum reacþionaþi atunci când vă
simþiþi nedreptăþiþi de o apreciere critică?
(Rãspunsurile sunt publicate în ordinea sosirii la redacţie.)

Libertatea de a scrie (II)

Hanna Bota
ªamanism literar
TOCMAI LIBERTATEA aceas-
ta despre care sunt între-
bată mă incită. În ceea ce
mă priveşte, ea deschide
calea autenticităþii. ªi
ştiu că tulbur umorile
unora, ştiu că învârt
cuþitul în rană, că mă
ating de cele mai intime
trăiri, cele care ar trebui să stea pitite şi ne-
tulburate, ştiu că se întâmplă să tai în carne
vie, se întâmplă să provoc hemoragii, dar
mai ştiu şi că acest demers poate fi vinde-
cător. Nu e o scoatere la suprafaþă doar de
dragul expunerii, ci e ca o exorcizare. Cu
cât umblu mai adânc în tainiþele traumelor
şi le tai rădăcinile, ele ies la vedere şi, deşi
doare, deşi pot provoca supuraþii, e singura
şansă de vindecare. Scăpăm de tumorile ca-
re, altfel, ori s-ar închista rămânând pe veci
ascunse – devenind deranjante –, ori s-ar
maligniza şi ar metastaza pe te miri unde,
fără să mai poþi face legătura cu problemele
iniþiale. La fel se întâmplă şi în microcos-
mos, şi în spaþiul social, căci aceste teme
ating atât indivizi, cât şi familii, grupuri,
societate.
Mai nou, m-am trezit că sunt ca un şa-
man care aplică un fel de ayahuasca literară
şi, recunosc, îmi place postura. Chiar dacă
asist la tulburări şi contorsiuni care cuprind
persoanele-personaj, după ce trece „noap-
tea strâmtorării lui Iacov“ – ca să folosesc
o sintagmă vetero-testamentală –, vine
dimineaþa eliberării, se descoperă puritatea
şi inocenþa fiinþei. Pentru aceste dimineþi
cu lumină albă sunt gata să trec eu însămi
şi să-mi trec personajele prin cele mai întu-
necate văi. Carne şi sânge. Lacrimi şi scrâş-
net de dinþi. Apoi, pace. Pacea aceea care
întrece orice pricepere. Eliberare. A lor şi a
mea. A noastră. ªi nu e vorba de violenþă,
ci de stări chiar mai adânci, o lucrare care
străpunge tainiþele existenþei.
Dacă tot ştim că rămâne puþină litera-
tură în urma noastră, dacă scriem ştiind
că se şterge, căci asistăm la scoaterea de pe
liste chiar a uriaşilor literaturii, atunci, mă-
car să ştiu că am mers până la capăt, până
la capătul meu, după toată puterea mea. Să
ştiu că n-am stat deoparte de teama de a
nu atinge şi deranja părerile altora. Măcar
scoatem demonii din sistem, îi arătăm cu
degetul, tragem rafale asupra lor.
Cartea Când în fiecare zi e joi, care sco-
tea la lumină mafia de transplante de or-
gane din Cluj, a zgândărit destulă mizerie.
Dar apoi, s-a schimbat ceva semnificativ.
Nu susþin că lucrurile s-au schimbat doar
ca urmare a cărþii, dar informaþia plutea în
mediu, ea a ajuns unde trebuie şi a contri-
buit, surse credibile mi-au transmis asta.
Am văzut cum oameni sărmani aflaþi pe
liste de ani de zile şi tineri fără speranþă au
ajuns să facă transplant.
Cea mai recentă carte a mea, Trei femei,
cu mine, patru a născut deja controverse,
întrebări, a atins persoanele care deveniseră
personaje. Fiind un roman de familie, am
auzit: „ar fi bine ca X să nu citească roma-
nul – îmi spune una dintre surori –, n-o să
te ierte niciodată că l-ai făcut securist pe
bărbatu-so şi ai scris că a bătut-o pe Doina
Cornea“. Ei, nu eu l-am făcut securist, s-a
făcut singur. „Tu crezi că nepoata noastră e
chiar atât de rebelă? Dacă citeşte ce ai scris,
se va supăra pe tine“. Ei, asta e, dacă la 15
ani a fugit de acasă, dacă s-a opus oricărui
efort de a fi þinută în frâu, a fost mai rebelă
decât am descris-o eu, dar acum e o per-
soană matură şi respectabilă, şi ar înþelege
că e vorba de un personaj de roman. Deşi,
de citit, ea, suedeză fiind, cine ştie dacă va
apuca. Oricum, ce am scris am scris. Dar
am mai observat că familia, citind, a putut
interioriza o serie de întâmplări, şi-a putut
explica reacþii şi manifestări care se repetau
în matricea relaþiilor, aşa că s-au limpezit
lucruri.
Până la urmă, scrierea este pentru cu-
noaştere, cum spune Kundera. Iar cunoaş-
terea are puterea de a transforma.
Temele mi le dă proximitatea. Mă uit în
jur şi ştiu. Ceea ce se află cel mai aproape
de mine e cel mai autentic (chiar dacă acest
„aproape“ a însemnat mii de kilometri,
chiar Arhipelagul Vanuatu şi ultimii ca-
nibali). Nu scriu nimic fără să fi trăit în
prealabil. Acesta e datul meu. Cunoscând
lucrurile şi evenimentele nemijlocit, am
un mare avantaj în a le descrie. Nu pot fi
păcălită şi nu păcălesc. Nu zic că este sin-
gura variantă de a scrie autentic, zic doar
că este calea mea. ªi nu caut autenticitatea
vieþii ca să am ce scrie, ci invers: pentru că
trăiesc din plin, căutând şi căutându-mă cât
de adânc îmi permite înþelesul, pot apoi să
şi scriu. Sau să nu scriu. Până nu irumpe
nevoia de a aşterne ce s-a aşezat. ªi atunci
trăiesc încă o dată. ªi încă o dată. Bogăþia
se dublează, se triplează.
Gheorghe Săsărman
1. Î NCEP CU O precizare:
nu cred că poate exista
o libertate absolută în
general şi nici a scrii-
torului în particular.
Există înainte de toate
o determinare istorică
şi socială de care nu
ne putem desprinde cu
totul, indiferent dacă suntem conştienþi
sau nu de acest fapt. Există apoi un cadru
legal şi nu-mi pot imagina că, fie şi în
cel mai democratic stat, mulþi scriitori
ar fi dispuşi ca, în numele unei pretinse
libertăþi absolute, să intre în mod delibe-
rat în conflict cu legea. ªi abia în al treilea
rând aş pune în discuþie cazul oarecum
subiectiv vizat de întrebare, anume că
pot oricând să existe cititori pe care i-ar
irita ceea ce scrii; ba aş zice chiar că este
un risc inevitabil (fiindcă e cu neputinþă
să ştii dacă nu cumva superi totuşi pe ci-
neva, fără să vrei), iar cine nu-i dispus să
şi-l asume, acela să nu se facă scriitor! Îmi
amintesc de o poveste din O mie şi una de
nopþi, în care unui călător prin pustiu i
se arată un duh înfricoşător, dornic să se
răzbune pe motiv că i-ar fi ucis odrasla
(o creatură invizibilă pentru muritori),
scuipând un sâmbure de curmală. Uni-
versul cititorilor e plin de asemenea fiinþe
nevăzute, al căror unic cusur este că sunt
mult prea sensibile. Sigur că sensibilităþi
care îþi sunt cunoscute pot fi luate în
seamă, în măsura în care nu te obligă la
compromisuri grave şi probabil că nu-i
întâmplătoare dorinþa unora de a le fi
publicate memoriile abia la câteva decenii
după trecerea lor în nefiinþă. Revin aşa-
dar la întrebare: da, îmi asum riscul de a
irita şi nu o dată am intenþia să contrariez
sau chiar să critic – să iau atitudine, cum
se mai spune. Însă întru totul liber nu
mă simt nici atunci când mă aşez la masa
de scris şi am explicat mai înainte de ce.
Sunt şi eu, ca orice om, rezultanta pro-
priei biografii.
2. NU AM O METODĂ în alegerea subiecte-
lor, dar ar fi banal şi inexact să spun că
subiectele mă aleg pe mine. De multe ori
mă las ademenit de teme la ordinea zilei,
dezbătute cu înverşunare; poate şi din


Ancheta Anul XXXIV, nr. 12 (403), 2023 • 23

 apare un cuvânt – „liber“ – la care un
pricina experienþei mele de gazetar. Dacă
prin „falii periculoase“ le înþelegeþi pe cele
ce decurg nu atât din trama arhitectonică
a scrierii, cât din confruntarea cu seismele
năbădăioasei „corectitudini politice“,
atunci vă pot spune că nu le ocolesc nicide-
cum, ci am o adevărată predilecþie pentru
ele. ªi asta nu de azi-de ieri: volumul meu
Cuadratura cercului, aşternut pe hârtie în
anii 1969-1971, a apărut abia în 1975, cu
un sfert dintre povestirile manuscrisului
eliminate de cenzură, după ce fusese res-
pins de mai multe edituri; a putut să apară
în ediþie integrală abia după 1989, când a
fost şi tradus în mai multe limbi: franceză,
spaniolă, americană, germană, japoneză,
italiană. ªi îmi pare concludent că şi ediþia
americană (2013), care a beneficiat de
traducerea cunoscutei scriitoare Ursula K.
Le Guin, lăsa pe dinafară o treime dintre
texte – în bună parte tot pe motive de
ordin ideologic.
3. DE VREME CE nu cred în posibilitatea
unei libertăþi absolute, se înþelege că asta
se referă şi la criticul literar, nu numai la
scriitor. Dar, în limitele menþionate, nu
văd de ce să-i refuzăm criticului ceea ce
îi admitem scriitorului; în plus, însăşi
menirea criticului îl obligă pe acesta
să facă abstracþie de iritările posibile
şi foarte omeneşti pe care le-ar putea
stârni făcându-şi meseria. Ca scriitor,
pe de altă parte, e foarte greu să-þi poþi
judeca obiectiv scrierile şi cu atât mai
uşor este să te laşi ispitit de credinþa că
ai fost nedreptăþit, când în loc de elogii
ai parte de critică. Bineînþeles că mi s-a
întâmplat şi mie; de pildă, despre roma-
nul meu Sud contra Nord cineva a scris că
ar fi „o pastişă ieftină“ a capodoperei lui
Umberto Eco, Numele trandafirului. Nu
intenþionez să intru aici, după decenii, în
polemică cu un critic de altminteri cât
se poate de onorabil, ci doar să răspund
concret la întrebarea „cum reacþionaþi?“.
Ei bine, n-am reacþionat nicicum. Nici
atunci, nici în alte rânduri, când mi s-a
părut că o observaþie sau alta ar fi neîn-
temeiată. Mi-am zis: poate că de la altul
aşa se vede. ªi oricum, parcă e mai bine
decât să-þi fie ignorată cartea!
München, 14 octombrie 2023
Gabriel Coşoveanu
Nu există decât metafora
„libertăþii de a trage cu puşca“
1. C ONSIDERĂM DE LA
sine înþeles că scrisul e
un act individual, care
îþi asigură o ampren-
tă unică şi, în caz de
talent, recognoscibilă,
eventual premiabilă.
Dacă scrisul înseam-
nă mercenariat, este
făcut la „porunceală“, ca la trâmbiþele
regimului comunist, de pildă, atunci
nu mai discutăm de libertate, chit că
rezultatul poate, la fel de bine, să îi irite
pe unii. În afirmaþia lui Vargas Llosa
24 • APOSTROF
spirit independent, echilibrat şi neînre-
gimentat e foarte sensibil, mergând până
la punctul de a a spune răspicat, că nu
există bunăstare fără libertate. Aici îşi
poate face loc, uşor, confuzia: şi un autor
de programe teroriste îşi „expune liber
emoþiile, fanteziile, þelurile“. La rigoare,
oricărui vag alfabetizat, chit că amoral,
îi este asigurat culoarul de comunicare,
nu-i aşa, „sinceră“. E fenomenul pe care-l
deplângea Umberto Eco în faimosul,
de-acum, discurs de la Torino, acela cu
idiotul satului care îşi exhibă opinia cu
mare dezinvoltură (citeşte: libertate),
graþie reþelelor de socializare. Prin urma-
re, riscul, în momentul aşezării la masa
de scris, nu þine decât de conştiinþa ta. La
fel şi cuantumul de libertate „permisă“ în
orice mesaj care devine bun public. Nu,
nu eşti degrevat de constrângeri când
scrii, întrucât ai, pe umăr, bufniþa (da,
aceea!, şi e grea) care veghează: cu cât
mai tăcută, cu atât mai prezentă.
2. SUBIECTELE VIN de la sine, declan-
şatorul putându-se ascunde în cel mai
mărunt eşantion de viaþă cotidiană sau de
ciozvârtă onirică. E ca în anecdota avân-
du-l ca protagonist pe Einstein, apocrifă
după care ideea teoriei relativităþii i-ar fi
venit, din senin, pe când urca, banal, în
tramvai. Prezenþa unui seismograf sem-
nalizator de derapaje stilistice ori de lipsă
a coeziunii interne e dezirabilă, dar, în
fapt, neplauzibilă. Tocmai din acest motiv
există instituþia criticii literare, să-i spună
autorului ceea ce a realizat el cu adevărat.
Pentru a evita numitele „falii“ s-au creat
seturi normative, reunite sub titulatura
de estetică, care însă nu funcþionează ca
universalii, din simplul motiv că valabi-
litatea lor e subsumată istoric. Într-un
fel vede frumuseþea un antic călăuzit de
kalokagathia, altfel un medieval, ataşat, în
principiu, fervorii religioase, şi cu totul
altfel un modern, spărgător de coduri şi
precepte. Drept care salubrul seismograf,
menit să te ferească de eşecul estetic, echi-
valează, în speþă, cu o bună cunoaştere
a predecesorilor în domeniu, a meritelor
acestora, dar şi cu un cap astuþios, capabil,
adică, să preia, cu mulþumiri eventual, ob-
servaþiile venite de la redactorul de carte
sau de la terþi care au darul de a fi, pur şi
simplu, atenþi de felul lor. Uneori, ei sunt
„salvatorii“ din umbră ai unei opere care
scăpase de sub controlul autorului, ajuns
să se creadă, ca în atâtea situaþii, „eu, su-
premul“.
3. LA CAPITOLUL, suprapopulat de exem-
ple, al ficþionarilor enervaþi de criticii care
nu le sesizează „genialitatea“, s-ar cuveni
citat, şi anume la orice oră, G. Călinescu,
promotorul de forþă al ideii că acþiunea
critică este, în sine, un act de creaþie, şi
încă unul temerar, până la a ne putea ima-
gina o istorie a unei literaturi inventate.
Enciclopedii ale unor lumi fictive avea să
ne dea, mai târziu, spre deliciul esteþilor,
un Jorge Luis Borges. Însă perspectiva
rezistă, mai ales în modul în care o înte-
meiază Călinescu: „Rostul istoriei literare
nu e de a cerceta obiectiv probleme impu-
se din afara spiritului nostru, ci de crea
puncte de vedere din care să iasă structuri
acceptabile“. Acum, se naşte un impera-
tiv logic: cum definim, acceptabil, acele
„structuri acceptabile“? Pentru că de acest
răspuns depinde „calmarea“ scriitorului
care se simte nedreptăþit. Iar răspunsul
la această problemă spinoasă e tot de
ordinul, hélas, al inefabilului: sistemul de
valori ilustrat şi apărat de critic þine de
prestigiul evaluatorului, de amplitudinea
de verdicte corecte într-o carieră întreagă
în care a fost, nesmintit, vorba poetului,
„paznic de far“. Iar un om prestigios nu
e niciodată liber pe deplin, pentru că are
ceva de pierdut: stima de sine.
Gellu Dorian
1. DA, ÎNTRU TOTUL cu
Mario Vargas Llosa!
De la început, de cînd
m-am apucat în mod
responsabil de scris, l-am
avut ca reper în ceea ce
înseamnă libertatea de
exprimare, de a scrie, pe
Maurice Nadeau (1911-
2013, Paris), scriitor şi critic literar francez,
care a spus, printre altele, că „Dacă scrisul
meu nu deranjează, înseamnă că am scris
în zadar“ (am citat din memorie). În acest
fel, nu totdeauna ceea ce am scris a fost scris
ca să deranjeze, în sensul rău al cuvântului,
însă atunci cînd, mai ales în publicistică,
mi-am propus de fiecare dată să provoc o
schimbare de mentalitate acolo unde an-
chiloza şi indolenţa păreau a fi reperele de
coordonare a vieţii şi lumii în care şi eu tră-
iam, mi-am propus să deranjez fără ezitare.
Primul mare deranj, în acest sens, al curaju-
lui de a spune lucrurilor pe nume, l-am pro-
vocat în 1981, cînd am publicat un reportaj
în revista „Flacăra“, după o documentare
de două zile la Ipoteşti, sub titlul Cînd trece
luna pe la Ipoteşti, nu-i tristă? Lucrurile s-au
precipitat în aşa fel, încît am fost pe punctul
de a-mi pierde slujba de la bibliotecă, unde
îmi cîştigam feliuţa de pîine pentru mine
şi familie. Reportajul a fost menţionat şi
de Europa Liberă, şi asta a agravat situaţia,
încît am intrat şi pe lista „ochilor albaştri“.
Dar asta mi-a dat curaj, impuls să merg pe
această linie. A-ţi asuma această libertate,
cînd eşti la masa de scris, mai ales sub o
dictatură şi o cenzură de neocolit, însemna,
pe atunci un mare risc. Acum libertatea
este totală. Am tras ponoase de pe urma
acestei libertăţi, mai ales în urma publicării
romanului Împotriva noastră, care a dus la
ruperea familiei, pe care nu am mai reuşit
să mi-o întregesc, dar, totuşi, să mi-o apro-
pii acum, făcînd-o să înţeleagă că dacă nu
vom şti să luptăm împotriva celor ce sunt
tot timpul „împotriva noastră“ vom pierde
totul. Evident, fără o astfel de libertate la
masa de scris, te vei simţi tot timpul limi-
tat, redus la doar ceea ce e „bine“ de spus,
neprovocînd nimic, nici măcar mici plăceri
estetice.
2. SUBIECTELE CĂRŢILOR mele, fie poezie,
fie proză, sunt alese din viaţa mea. Aici
găsesc locul cel mai prielnic de sondare a
celor mai întinse ficţiuni, care vin să re-
creeze o lume din care am apărut, pentru
a o face vie şi credibilă în pagina scrisă,
încadrînd-o în adevărurile care uneori dau
Ancheta
peste cap „seismografele“ şi creează panică
pe acolo pe unde musca devine mai mare
decît căciula de pe capul celor ce se simt
vizaţi. Nu-mi propun niciodată să provoc
astfel de cutremure, însă dacă e vorba de
adevăr, fie el şi ficţionat, atunci nu-mi în-
grădesc nici un elan în a ajunge acolo unde
îmi propun să ajung cu subiectul unei
cărţi, care-şi asumă o temă incomodă.
Sunt, de cele mai multe ori, atunci cînd
scriu, urmărit de această „spaimă“ a im-
pactului produsului finit. Dar cunoscînd
efectele, nu mă las copleşit şi merg mai
departe, zidind în ruine beletristice lumi
pe care doar „arheologii“ viitorului, dacă
cei ai prezentului nu sunt atenţi la ceea ce
se consolidează în domeniu acum, le vor
dezveli, dacă le vor dezveli, de sub praful
gros aşezat peste ele, aşa cum lava şi ce-
nuşa vulcanică s-au aşezat peste civilizaţia
vie de atunci a Pompeiului, acum scos la
iveală piatră cu piatră. Încît, teama rămîne
doar în iluzia că aşa se va întîmpla, ceea ce
e foarte-foarte probabil că aşa va fi, după
cum arată în realitatea vie atenţia celor ca-
re ar trebui să fie în mijlocul lumii pe care
vreau să o deranjez cu cărţile mele.
3. NU MĂ SIMT niciodată nedreptăţit de o
apreciere critică. Libertatea criticului este
una suverană, ea nu trebuie să ţină cont
de faptul că un autor sau altul ar putea să
se simtă nedreptăţit de o sentinţă dată de
critic asupra unei cărţi sau asupra operei
în întregime a unui autor. Criticul literar
este şi el un scriitor, în adevăratul sens al
cuvîntului, care are în faţă o carte faþă de
care are datoria de a o citi, dacă el consi-
deră, şi de a scrie, de a-şi exprima o opinie
despre ea. Aici sunt mai multe feluri de a
privi critic o carte: fie faci critică de întîm-
pinare, în spiritul unei direcţii critice, dacă
aceasta există, de promovare a cărţii sau a
autorului, şi atunci priveşti cartea respec-
tivă într-un anume fel, fie faci critică de
analiză, şi atunci, în contextul unor criterii
de evaluare critică îţi expui exegeza în pa-
rametri ceruţi de această profesie. Mai e şi
acea critică de context istorico-literar, cînd
evaluarea unui autor ţine de o cu totul altă
privire asupra scriitorului în ansamblul
unei literaturi din care face parte. Prin
urmare, nu provoc niciodată vreo opinie
critică asupra cărţilor mele, nu cer criti-
cilor în mod insistent, nici într-un fel de
fapt, personal, să scrie despre cărţile mele,
pentru că o astfel de apreciere nu ar fi una
exactă, echitabilă, ci una de conjunctură,
şi acest aspect nu mă interesează. Şi deci
nici nu mă deranjează dacă o receptare a
cărţilor mele nu este cea dorită, cea visată.
Aş putea spune că mă deranjează foarte
mult părerea unor „critici“ care-şi expun
o judecată despre tine ca scriitor, despre
cărţile tale, fără să le fi citit, fără să te cu-
noască, ci doar, aşa, după ureche, în siajul
unor prejudecăţi să dea sentinţe care nu
te privesc, dar care pot schimba, în opina
publică, o părere despre tine ca scriitor,
despre cărţile tale. Prejudecata de valoare
în literatură, să o numesc aşa, forţat, este
cea mai dăunătoare în formarea unei ima-
gini critice, de receptare, a unui scriitor.
Criticul literar are aceeaşi libertate de a
scrie aşa cum o are orice scriitor. Totul e
ce iese pînă la urmă din această libertate.
Ancheta
Nicolae Coande
„Nimeni nu este un Adam literar“
1. MARIO VARGAS LLOSA,
pe care îl citaþi pentru
a ne pune în „situaþie“,
tocmai a publicat un
roman pe care îl anunþă
a fi ultimul din cariera
lui. Lo dedico my silencio
(Îþi dedic tăcerea, cum ar
suna o traducere aproxi-
mativă în română) este un roman despre
Peru, cultura sa, enigmele lui, valsul creol
care-i uneşte pe peruani şi chiar acea
formă singulară de a fi peruan care este
huachaferia, o variantă locală a kitschului
sudamerican. O ieftineală pe care snobii
din middle class o socotesc trendy. Ei bi-
ne, cred că avem şi noi un anume kitsch
românesc, sesizabil la toate nivelurile soci-
etăþii dar mai ales în „pătura superpusă“,
care ne face să credem că suntem unici, cu
trăirile, problemele şi subiectele noastre
obsesive. Tacky. Fiecare scriitor este un
astfel de huachafo care crede că spune ade-
vărul său indenegabil, ultim şi important
pentru omenire. Aş dori să nu relativizez
în plină epocă woke (deconstructivismul e
deja uitat, postmodernismul pare cumva
ruşinos), dar absolutismul emoþiilor, chiar
al subiectului liber ales nu þine cont de…
cursul literaturii. Mai suntem şi aleşi de
subiecte, nu doar le alegem. Pentru scrii-
torii cu o minimă experienþă, inclusiv de
viaþă, negocierea temei nu este un act de
voinþă unilateral. Scrii ceea ce þi se po-
triveşte şi eşti potrivit pentru un anume
subiect care îşi cere dreptul la viaþă într-un
anumit moment. Scriitorul nu este omul
de marmură şi nici stahanovistul propriei
vieþi, mai ales când e conştient că litera-
tura este mediul său de viaþă iar viaþa este
ceva de ordinul literarului. Adică o nouă
calitate a vieþii în care îþi găseşti locul
tău după ce te confrunþi cu demonii tăi,
dar şi cu demonii altora. Adică ai celor-
lalþi autori, al celorlalte cărþi, idei, poate.
Liber în preajma libertăþii altuia, eu nu
am putut scrie Necuvintele, Omul fără voie,
Guillaume poetul şi administratorul, Parcul,
Maratonul, Copacul cu 10000 de imagini,
Cartea de iarnă, Harrum, cartea ratării sau
Resursa. Însă, cu toată modestia, eu sunt
cel care, cu restul de libertate rămas, am
scris Nu m-au lăsat să conduc lumea. Sună
arogant? Poate, dar aceasta a fost voinþa
mea, tot atât pe cât a fost a poemului
care a cerut acest titlu. Sau cum ar spune
Borges, nimeni nu este un Adam literar. ªi
atunci de unde atâta libertate? Eu nu vor-
besc de lanþuri, dar sunt graniþe fine care
nu trebuie încălcate. Să mai zic o dată:
sunt atât de liber cât îmi permit înaintaşii
şi, dacă îndrăznesc prea mult, şi cei din
viitor. Curajul literar nu e doar riscul de a
fi singular, de a irita, ci o formă de putere
de a fi inclusiv Celălalt. Cititorul, poate.
2. NU SUNT DECÂT poet, aşa încât subiecte-
le par să fie în grija prozatorilor, poate şi a
constructorilor de sisteme şi teorii literare.
Dar nu fug de răspuns. Spun că uneori am
şi eu micile mele teme: în Memoria unui
mort este memoria mea, cartea de poeme
din 2019, am dat peste tema tricksterului,
a unui anume Harum-Scarum (termen
preluat din laboratorul limbii engleze,
uşor de decriptat), dar pe care l-am simþit
în preajma noastră – nu doar a mea – în
aceşti ultimi ani când neîncrederea omu-
lui în semeni a crescut îngrijorător. ªi nu
era vorba de Covidul care a îngândurat
lumea. Este vorba tot de ameninþătorul
Celălalt. Ca să vezi! Celălalt este cel la
care tânjim pentru dialog şi solidaritate,
dar este şi sinistra umbră care conspiră în
spatele nostru, uneori în visele noastre.
Un spion, poate comic uneori, intrat deja
în fiinþa noastră, un vulpoi mai stilat sau
mai mojic care ne maimuþăreşte gesturile
şi ne filtrează gesturile, un mic diavol pro-
vincial sau, după caz, unul cu grad major,
un mare Actor care joacă piesa cu multe
măşti. E un adversar redutabil şi trebuie
să-i acordăm toată atenþia, mai ales când
credem că ne-a lăsat în pace. Cu mintea ta
nu gândeşti doar tu…
3. EU VORBESC DE Dânsul, iar dumnea-
voastră îmi spuneþi de… Critic. Dar el este
un rău necesar, un antidot adesea pentru
egolatria scriitorului, un ins cu perso-
nalitate istorică. E posibil să se fi născut
deodată cu scriitorul, poate în persoana
aceluiaşi individ. Ca Androginul, cândva,
s-o fi despărþit şi el de dublul său, dar ui-
te-i împreună în noua (dez)ordine literară
a lumii. Nu cred că e rău să fii criticat
(deşi toþi vor să fie iubiþi), dar eşti pe un
teren care presupune şi lupta. Or fi Cain şi
Abel în fotografia estompată care ne joacă
în faþa ochilor? Or fi Castor şi Polux? Or
fi Asterix şi Obelix? Pe casca Minervei,
nu ştiu clar! Că uneori este şi criticul un
demon meschin, marcat de limitele şi de
poftele sale, un şef de lot care parcelează
mica literatură română, nu trebuie să
ne impresioneze prea tare. Cum zicea
Burroughs într-un roman al său, Oraşele
nopþii purpurii, parcă: nu vâna cârpa. Nu
fi taurul furios care este atras în capcana
coridei în care te atrag băieþii călare din
arenă. Scriitorul nu trebuie să-şi mute
atenþia de la el însuşi, deşi nu trebuie nici
să creadă că lumea are drept buric pe El
Însuşi. Scriitorii care se dau în vânt după
succes, chiar dacă îl merită, sunt ridicoli
precum coiful lui Don Quijote. Te şi poþi
bărbieri în el. Viaþa cu covor roşu e pen-
tru staruri, noi suntem doar oameni care
scriu. Pe scurt, şi când mi se pare că sunt
nedreptăþit, îmi spun că poate are şi criti-
cul dreptate. N-oi fi eu infailibil. Uite, am
scris o carte despre 70 de poeþi români şi
am încercat să văd bogăþia poeziei acelora.
Dar eu ştiu ce înseamnă viaþa unui poet
– atunci când am avut o „viaþă de critic“,
în temerara mea incursiune mi-am amintit
de asta. Totul e să nu uiþi cine eşti şi să nu
te crezi mai mult decât faci. Rămâne cum
a spus Borges.

Ultima parte a anchetei,
în numãrul urmãtor.
Anul XXXIV, nr. 12 (403), 2023 • 25

Proză
Bătrânul Wernher
faţă cu spiritul vremii...
Radu Constantinescu
...S AU ZEITGEIST cum
îl numeşte în ger-
mană Gheorghe Săsăr-
man, autorul volumului
Suferinţele bătrânului
Wernher, apărut în această
toamnă la Editura Şcoala
Ardeleană. De la bun în-
ceput, două precizări sunt
absolut necesare: parafra-
zarea titlului şi transparenta trimitere la cu-
noscutul roman al lui Goethe nu este deloc
temerară, cum ar părea la prima vedere, ci
se înscrie în subtila reverberaţie ironică care
însoţeşte volumul încă de le primele sale pa-
gini. Spre deosebire de tânărul Werther, ale
cărui suferinţe de natură sentimentală îl vor
împinge la sinucidere, eroul nostru contem-
poran este zguduit de cu totul alte necazuri,
în conformitate cu zeitgeistul pe care îl tră-
ieşte. El nu-şi va pune capăt zilelor, dar are o
existenţă frisonantă, măcinat de nenumărate
întrebări fundamentalele, care îl determină
să se îndoiască de toţi şi de toate.
Pe de altă parte, însăşi structura com-
poziţională a cărţii sugerează cititorului
avizat cheia de lectură, delimitându-se de
originalul goethean. Încă de pe copertă,
suntem avertizaţi că avem de a face cu un
„manuscris anonim, rafistolat şi comentat
de Gheorghe Săsărman“. Se apelează, astfel,
la vechea convenţie literară a manuscrisului
găsit/primit, cu autor necunoscut, publicat
prin bunăvoinţa găsitorului/primitorului.
Plicul voluminos cu coli imprimate şi
numerotate care ajunge acasă la destinatar
conţine un volum de proză redactat în
limba germană. În prefaţă, autorul (evident
nu cel anonim, ci primitorul...) enumeră, în
registru detaşat-ironic, tentativele eşuate de
a-l publica în Germania, precum şi decizia
finală – traducerea în română şi trimiterea la
o editură autohtonă. În consecinţă, conţinu-
tul incendiar al volumului (căci, într-adevăr,
în multe din secvenţele sale acesta conţine
pagini desprinse parcă din cele mai fulmi-
nante polemici politice contemporane) este
prezentat drept o emanaţie a gândurilor şi
îndoielilor lui Wernher, cetăţean german al
secolului XXI, „traducătorul“ mulţumin-
26 • APOSTROF
du-se cu inserarea unor note explicative, fie
comentarii maliţioase pe marginea textului
german, amintind savuroasele subsoluri ale
Ţiganiadei, fie – de cultură generală, utile ci-
titorilor pentru a avea acces la textele/realită-
ţile pe care Bătrânul le invocă. Semnificativ
este şi faptul că în manuscrisul iniţial eroul
este definit prin acest apelativ, deşi vârsta bi-
ologică nu ar impune-o neapărat; Wernher
este încă ager, vioi la minte, dar poate fi
taxat astfel în raport cu întregul context
social-politic în care vieţuieşte. El e Bătrân
în raport cu epoca, „o nălucă fără istorie
şi fără viitor“, străduindu-se în urma unor
profunde zbateri ale conştiinţei să se adap-
teze societăţii moderne, o lume aluvionară,
cu valorile în schimbare şi cu absurdităţile
zeitgeist-ului de care aminteam la începutul
acestor rânduri.
Suferinţele bătrânului Wernher decurg
tocmai din inadecvarea sa, din efortul de
adaptare, ilustrând feluritele ipostaze ale
neplăcerilor fizice (eroul are, totuşi, vârsta
senectuţii) şi psihice (trăieşte într-o socie-
tate modernă, super-tehnologizată, pe care
se străduieşte cu dificultate să o înţeleagă).
Acestor două paliere ale existenţei le sunt
consacrate, pe rând, cele 16 capitole ale căr-
ţii, într-un crescendo gradat cu rafinament,
à la Hitchcock.
Primele secţiuni ale cărţii decodează
„suferinţele“ de natură medicală: vizite la
urolog şi proctolog pentru găsirea leacului
împotriva unei sâcâitoare iritaţii epider-
mice, urgenţa unei jenante colonoscopii,
urmată de nesfârşite şi cam inutile inves-
tigaţii cu privire la tratamentul alergiilor,
pregătirea şi, în cele din urmă, realizarea
unei operaţii de cataractă etc., etc. Grijuliu
faţă de propria sănătate, meticulos până
la pedanterie, Bătrânul are „un veritabil
cult pentru medicamente“, vizitează con-
ştiincios cabinetele medicale, îşi face cu
rigurozitate controalele preventive şi peri-
odice, nu ratează niciunul din vaccinurile
recomandate cu insistenţă de medicina la
zi. Paginile consacrate maladiilor fizice,
veritabil tratat de medicină, cu trimiteri
(uneori excesive) la boli, simptome şi
tratamente, cu diagnostice şi anamneze
desprinse din jargonul slujitorilor lui Es-
culap, denotă o documentare minuţioasă,
inducând o imagine terifiantă asupra ne-
cazurilor bătrâneţii, amendată, în subtext,
de un tandru badinaj care învăluie întregul
cortegiu al necazurilor Bătrânului.
Străduindu-se să fie pacientul perfect,
Wernher nu se poate abţine să nu constate
aberaţiile care se propagă în numele progre-
sului ştiinţei: „Observase în repetate rânduri
că lucruri bune şi solide de odinioară erau
înlocuite cu unele mai aspectuoase, dar care
fie că nu mai funcţionau cu aceeaşi eficaci-
tate, fie că se defectau mult mai repede...“,
că „reclama pentru produsele farmaceutice
era difuzată la televiziune mai ales la orele
de audienţă maximă, dovadă că întreaga
breaslă prosperă“. Aceste notaţii, fugare în
primele pagini ale manuscrisului, devin re-
curente în partea a doua a cărţii, pe măsură
ce Bătrânul îşi extinde observaţiile asupra
vieţii social-politice. Tonul comentariilor,
iniţial colocvial, dubitativ, devine vehement,
acuzator la adresa noii paradigme sociale,
cu exemplificări din Germania contempora-
nă, dar şi din sistemul politic american, cu
trimiteri la mandatele prezidenţiale ale lui
Barack Obama şi de vice al Kamalei Harris.
Bătrânul se simte manipulat şi meditează
amar pe marginea anomiei cu care se con-
fruntă zilnic, a valorilor tradiţionale con-
testate, abandonate, ba chiar stigmatizate
într-o lume ce pare că a luat-o razna. Pentru
a fi în pas cu mersul vremii, el citeşte „eseuri
prin reviste, articole din Wikipedia, cel puţin
ca să nu rămână complet străin. Nu putea
intra însă nicicum în rezonanţă cu acele idei,
care nu-i trezeau nici măcar empatie şi cu
atât mai puţin disponibilitatea de a le accep-
ta“. Se străduieşte să le înţeleagă, dar nu re-
uşeşte, le analizează logic, cu raţionamente
corecte, care îl conduc la concluzii ce nu se
potrivesc de loc cu haosul pe care îl constată
în jurul său. Este cuprins uneori de panică,
deoarece descoperă „în mod surprinzător că
nu putea fi de acord întotdeauna cu cei ce se
declarau progresişti şi tot mai des îşi găsea
similitudini cu vederile celor pe care presa
respectabilă îi apostrofa ca reacţionari“.
Vulnerabilitatea lui nu este a unei persoane
singulare, ci a unei întregi generaţii de…
Bătrâni!
Aceste secţiuni ale cărţii ajung să fie (ca
să respect disponibilitatea autorului pentru
universul medical) adevărate fişe clinice ale
civilizaţiei contemporane, radiografii politice
ale întregului organism social, segment cu
segment: inteligenţa umană vs. inteligenţa
artificială, apele tulburi ale oceanului numit
internet, războiul cibernetic, reţelele sociale
în regimurile politice totalitare, culminând
cu evocarea detaliată, a „tripleţilor univi-
telini“, cum îi numeşte Nicolae Manolescu
într-un recent editorial din România Litera-
ră – woke, cancel culture şi political correctness
(nimic altceva în ochii Bătrânului decât o
„avanpremieră a luptei pentru putere“.)
Volumul se termină ex-abrupto, cititorul
fiind lăsat în faţa unor uşi larg deschise, cu
privirea pierdută spre viitor şi cu spiritul
chinuit de incertitudini şi întrebări: Ce ur-
mează? Ce se află dincolo de aceste porţi?
Consolarea în suferinţă? Speranţa într-o ipo-
tetică nemurire a sufletului? Nici Wernher,
nici necunoscutul autor al manuscrisului
german nu cutează să ofere vreun răspuns.
Şi nici măcar... Gheorghe Săsărman!

Poezie
Cursele unui
„fotbalist“
Dan Gulea
C HIAR TRAIAN ªtef
se autodesemnează
„fotbalist“, cu necesarele
ghilimele, atunci când
vorbeşte despre întâm-
plătoarea întâlnire, la în-
ceputurile aventurii sale
intelectuale, cu Noica
(„la o nuntă unde oficia
ca naş“), undeva în anii
1970, cel care i-a propus, înþelegem, să ia
parte la programul de antrenare a tineri-
lor, pentru a găsi acel geniu care va fi exis-
tând în mod cert la un milion de locuitori;
oferta este oarecum refuzată, iar faptele se
lasă aşadar reconstituite din eliptica, afo-
 desfăşoară o luptă a păduchelui cu puricele
ristica afirmaþie a autorului: „Am rămas
să mă antrenez singur“. Pe care o face în
deschiderea unui volum de eseuri despre
Odiseea, conceput illo tempore, şi publicat
abia la începutul anilor 2000, Despre ca-
litatea umană, cu traversări ale literaturii
şi ale exegezei literare despre Ulise sau
Odysseus, „cel cuprins de mânie“, aşa cum
i s-ar traduce numele; se observă astfel do-
uă constante ale scrisului: Ulise şi călăto-
ria, agrementate până mai peste margini-
le hybrisului. Astfel, poetul a fost mereu
atent la drumul poeziei, la evoluþia ei, ce se
poate constitui în naraþiune, cu personaje
şi puncte culminante; o natură ambivalen-
tă, lizibilă cumva în debutul din Călăto-
ria de ucenic (Biblioteca „Familia“, 1993),
care se deschide avangardist cu notaþia
numărului paginii drept titlu al poemului
– şi care a continuat cu eseuri intitulate
Despre mistificare (1998) sau Omeneasca şi
ticăloasa prostie (2019). Opera poetică (pre-
faþă de Al. Cistelecan, Editura Rocart,
Băbana, 2022, 354 p.), a treia antologie
a lui Traian ªtef, exprimă aceste trăsături.
Nu întâmplător, modelele sunt eposul lui
Dimov (despre care a scris o monografie
didactică, în colaborare), şi cel al lui Bu-
dai-Deleanu, ce a determinat o Povestire a
„Þiganiadei“ (2010), „traducere“ în proză
cu unele noi personaje şi decoruri ale co-
mentatorilor din subsol, ale aventurilor
din „poematiconul eroico-comic“. Moti-
vul nu este dorinþa de a construi, cât mai
degrabă opusul ei, a deconstrui – şi se ob-
servă această natură duală din argumentul
prefaþator: „Þiganiada [...] reprezintă acea
nebunie a întemeierii care ne cutremură
mereu poate nu numai pe noi, românii.“
Uneori, alterări ale acestei dualităþi, cum
este povestirea „eseisticopoematică“, Or-
bul şi dintele de aur (2002); şi o reverenþă:
literatura antică, felul în care se raportează
lumea noastră (poetică), de ieri şi de azi, la
modelele multimilenare.
Reprezentative sunt Epistolele către
Alexandros (2004) imaginate de surghiu-
nitul Ovid, care dă glas şi imagine unor
personaje dintr-o urbe uitată, de la mar-
ginea imperiului, Varadinum Felix, antica
Oradea, condusă de oamenii zilei precum
Ayatolachos, Tiran Pentikostales, păstori ai
poporului şi ai poeþilor şi scriitorilor – între
care se prenumără Proletcultus, Cajvanos
(„mehenghiul“, trimitere la magistrul Luca
Piþu – dar şi atribut al lui Ulise), Simitis
(„vânosul“, pesemne numele unui coleric,
ceva critic), „un clopotar nevrednic“, Ion,
„din a lui Orphaeus viþă“, dar şi Ana Do-
chiana şi Blagus.
Foarte atent la profilul poetului român,
din care nu poate lipsi aşadar lectura lui
Ovidiu, nu poate lipsi Deleanu, „marele
ardelean“, şi nici „finul Dimov al naşului
Claus“ (desemnări din Epopeea şobolanului
Louse, 2018) – Traian ªtef cântăreşte lite-
ratura clasică; motivele pot fi diverse – de
pildă motivul şobolanului: „Dacă nu ai fost
niciodată şobolan/ dă-o-ncolo de poezie/ Că
nu se scrie în cap/ Ci se scrie în nişte cana-
le“. În amintita Epopee vedem viaþa, lumea
din perspectiva şobolanului, cu trecerile de
rigoare prin Batrahomiomahia şi prin alte lo-
curi comune poetice, transformarea acestuia
în alte fiinþe din aceeaşi zonă a inomabilu-
lui, cu o largă evoluþie romantică (Cântecul
puricelului). De la modelele clasice, se ajunge
în actualitatea lui Teleormanicus, unde se
pentru corpul Laviniei: „Realitatea a intrat
cu toþi porii/ În poem“. Finalul nu lasă prea
multe de sperat: „Ne trezim în această reali-
tate/ În această foşgăială besmetică/ [...] Ma-
ri struþocămile ocupă intersecþiile/ Schimbă
legile/ Circulaþiei“. Aşadar, o constantă a
mitologicului şi a aspectelor legendare, co-
borâte în lumea înconjurătoare, de formaþie
imanentă, se regăseşte la intervale regulate
în diferite volume, cu aceleaşi preocupări:
definirea poeziei, a eului, „personificarea“
stărilor, a sentimentelor, definirea tipurilor
umane, de poeþi, de artişti – la modul gene-
ric: „Sandalele de fier, călcâiul vulnerabil,/
O mână ce n-o spală pe cealaltă,/ Un ochi
mai cătrănit şi unul mai amabil...“ („Cum
se tocesc sandalele-mi de fier“, în Sacoul
demodat, 2021).
Sigur, uneori se pot citi, pentru ama-
torii consumatori de ştiri, identificări
ale perioadei claustrării de covid; pentru
amatori de istorii literare, identificări ale
dirijismului socio-literar: „Port liniştit un
demodat sacou./ E-un semn că se-nchide
iarăşi strada/ ªi mă întorc. Ascult cu spatele
tirada/ Jandarmului. E lume multă pe pla-
tou“ (Port liniştit un demodat sacou).
În această lume cu inserþii epice, pe care
poetul le scrutează permanent, există câteva
teme şi idei care cuprind întregul univers;
începuturile poematice labirintice ale epo-
sului antic (Italo Calvino dixit), conform
cărora au existat două Odisei: una fantasti-
că, cu lotofagi, sirene şi polifemi – şi o alta
realistă, epic-confortabilă, anterioară lui
Homer, având o rezonanþă specială pentru
autor, care oscilează permanent între aceste
două modele de reprezentare a lumii: „Mă
plimb tăcut, porcar în Odiseea“ din Sacoul
demodat este un posibil răspuns la ciclul
„Odiseu îşi cere calul înapoi“ din volumul
de debut, care chestiona reprezentările:
„Unde duceþi realitatea asta/ Am întrebat
din prag/ O ducem la bun sfârşit/ Se auzi
răspunsul“ (Înotând în propria lână). ªi da-
că nu este un răspuns sau o corespondenþă,
cel puþin preocuparea pentru un anumit
nostos (reîntoarcere acasă, de la război) este
o trăsătură a poeziei lui Traian ªtef, care
poartă un dialog special cu tradiþia; aşa
cum Ioan Petru Culianu vedea un semn al
maledicþiunii novotestamentare în turma
Sămădăului de la Moara cu noroc (într-o
turmă de porci a alungat Iisus spiritul rău),
iar alþi interpreþi vorbeau de atmosfera de
saloon din clasica nuvelă, Traian ªtef stu-
diază câteva însemne ale rătăcitorului din
pusta ardeleană, evaluând natura umană –
notamente a bărbatului, într-o poezie me-
lancolică, fără iluzii despre transcendenþă.
Pe această canava se pot aşeza diferite
siluete; „poemul care nu poate fi înþeles“ al
lui Ion Mureşan ar putea avea un răspuns
în Femeia în Roz (1997), „poem de dragos-
te care poate fi înþeles“; alteori drumul este
parcurs „Cu Ion“, pentru că „avem aceiaşi
prieteni şi acelaşi inamic“ (Cardul de credit,
2013) – deşi veghează „Lauda oþelului“:
„Nici mama nici tata nu ne învaþă/ Să lă-
udăm/ Ne învaþă învăþătorul/ Să lăudăm
cezarul/ Să lăudăm mătuşile darnice“ (în
volumul Laus, 2015).
Cel mai recent volum, Sacoul demodat,
din care am citat pe larg, este un volum de
sonete şi de „cununi de sonete“ – serii de
poeme care încep cu câte un vers din so-
netul „titular“, ultimul vers fiind primul al
următorului sonet – despre fapte şi obiecte
ale banalului tulburător, dar şi ale naturii
generale, filtrate livresc: „scaunul din ini-
mă de stejar“, „sacoul demodat“, „lumea
ca voinþă şi reprezentare a rădăcinilor
agăþătoare“, „mersul cu trenul“, rezumat şi
corespondenþă a unui întreg, constrângere
şi exprimare nuanþată.
În acelaşi fel, Opera poetică din exce-
lenta serie a lui Călin Vlasie poartă aceste
tensiuni din scrisul lui Traian ªtef: epic
– liric, banal – transcendent, impromptu
– artizan, contemporan – clasic, antic;
oricât de mult s-ar antologa, decupajul
rămâne fatalmente parþial, sugerând prin
absenþe, prin limite şi contrageri o imagi-
ne a întregii opere a poetului, riguroasă
formal şi totodată verticalizantă, capabilă
de mari introspecþii.

Poezie
Nora,
povestea ºi legenda
Ana Paraschivescu
S Ă VORBEºTI cu Nora,
să o întâlneºti e ca ºi
cum te-ai întâlni cu po-
ezia pe stradă, ca ºi cum
ar deveni tangibilă. Aºa
este Nora Iuga în realita-
te, un poem. Mi-a scris o
dedicaţie pe cartea ei apă-
rută în 2021 la C.D.P.L.,
„Marea păcăleală“: „Ana,
te implor, îţi ordon! Urmează-ţi Poezia, e
tot ce ai mai bun!“. Cuvintele au rămas,
persuasive, pe o carte, martore ale unei
fidelităţi de o viaţă faţă de limbajul poe-
tic. O generozitate extraordinară o animă.
Trăirea nefalsificată se observă uºor. Sim-
plă este orice interacţiune cu Nora Iuga,
mai complicată este abordarea poeziei sale,
care, datorită izolării impuse de vârstă sau
pandemie, evoluează ºi se perfecţionează
de la o carte la alta, dar nu prin adoptarea
unui anumit stil, ci prin ea însăºi, autoe-
purare.
N-am scris până acum despre penulti-
ma carte de poezie a Norei Iuga, „Marea
păcăleală“, din cauza influenţelor. Până
acum, deoarece mi-am dat seama că mă
înºel (sau Nora a reuºit să mă păcălească),
nu influenţele sunt importante, cititorul nu
e supus unui test de inteligenţă ºi memorie,
de a descoperi cui aparţine un vers, de un-
de vine, ci important e întregul, construc-
ţia poetică în sine contează, nervul. „Marea
păcăleală“ induce în eroare încă de la titlu.
Nu este nicio păcăleală, este un mare ade-
văr, Nora este poezie. 92 de ani nu se disti-
lează, curg în versuri. Mărturiseºte că se
trezeºte cântând versuri de Eminescu sau
recitând în gând din creaţiile lui sau ale al-
tora, că îi are în carne ºi în sânge. Este
adevărul căutat de fiecare, datul autentici-
tăţii. Există o aparentă infantilitate în vo-
lum care complică, o intenţie de a împiedi-
ca descifrarea. Poezia trebuie lăsată să
curgă, trebuie gustată, e rafinament.

Anul XXXIV, nr. 12 (403), 2023 • 27
 ca, repetată în final de o dureroasă ºi poeti-
Apariţia, anul acesta, la Editura Nemi-
ra, a volumului „Fetiţa strigă-n pahar“
poate da impresia că „fetiţa cu o mie de ri-
duri“ s-a mutat într-o altă carte, un ecou
perpetuu, coagulând limpezimea poeziei.
O altă lume creºte în jurul fetiţei, rămase
mereu copil, speriat, dar vesel, cristalizân-
du-ºi temerile în ţipăt captat, recipient de
urat, de băut medicamente, de transforma-
re, începută cu vinul devenit sânge, înche-
iată cu sunetul rămas sunet. Tot Nora vor-
beºte ºi despre un strigăt de bucurie, despre
o dragoste veche ºi împlinită, care continuă
în blocul-vapor din Titan. O singurătate
absolută o ocroteºte ºi îi dă glas. Până unde
se aude? Până acolo unde sunt oameni, oa-
meni necunoscuţi care o iubesc pe Nora ºi
o ascultă fascinaţi. Ea vine dintr-o altă lu-
me, dintr-o poveste din care au rămas
amintiri, pe care spiritul ei ludic le amalga-
mează ºi înfăptuieºte un limbaj poetic sin-
gular, o curgere neaºteptată de ºtiut în
neºtiutul spre care, invariabil, ne îndrep-
tăm. Confesiunea are în cazul Norei Iuga o
altă dimensiune. Trecutul ei nu este aici,
n-ai nicio ºansă să-l pipăi ºi să zici că este.
Trecutul ei e în biblioteci, e pe tot felul de
site-uri cu diferite arhive ºi e un loc în care
se întoarce sau care se întoarce, ea trăieºte
acolo ºi ne duce acolo cu uºurinţă. „ la eta-
jul 10“ este o astfel de translocare în timp,
se poate spune printr-un calambur (dar ce
mai este un calambur astăzi?) că în doi
timpi suntem în două timpuri. Prima stro-
fă înfăţiºează spaţiul, geamul etajului 10 ºi
devine pretext pentru următoarele două
strofe. Trecerea în revistă a generaţiilor, le-
gătura dintre ele este specialitatea lui Ion
Pillat. Nora Iuga rescrie povestea, ascun-
zând sentimentul tragic sub obrocul unei
naivităţi jucate. Toate blondele seamănă
blondei mame a scriitoarei. Asocierea culo-
rilor, simple avertismente de interdicţie ºi
permisiune, este de o simplitate cuceritoa-
re. Atracţia, feminitatea este exprimată
prin cizmele roºii. Ea aºteaptă invitaţia
bărbatului care trece pe verde, când i se
permite. O lume de reguli din care nu lip-
seºte arcuºul, pentru că tatăl Norei Iuga a
fost violoncelist, foarte simplu. Dar remar-
că imagine („ori arcuºul tatii/ spulberă ză-
pada“) are o clară încărcătură erotică. Se
adaugă versurile anterioare „vântu duce-n
gură/ o fustiţă ruptă“ cu tot pustiul lor, cu
sugestia puternică a unui fapt reprobabil,
dureros, imposibil de uitat, care ne întoarce
în punctul de plecare, al nedumeririi, de ce
s-ar urca cineva pe geam la etajul 10 ºi ce ar
vedea cineva de acolo de sus. O posibilă
cădere, un posibil pericol, o gaură de vier-
me care te transportă în timp.
„packardul ºi hiena“ este un colaj de
frânturi de versuri ºi tonuri poetice, vechi
obsesii lirice ale Norei Iuga prin amintirea
căreia se mai aude motorul acestui vechi
Packard al copilăriei, când, împreună cu
părinţii, a trebuit să plece din Germania, să
se repatrieze din calea războiului. Începu-
tul „Lacustrei“ îºi lasă amprenta asupra
poeziei, accentuând singurătatea prin groa-
za lătratului de hienă, paznica Packardului,
presimţind moartea, aºteptând-o, îndem-
nând-o de la spate. Apoi Eminescu cu ecoul
din vorbele lui Cătălin, „tu eºti copilă“.
Ana Kelemen a lui Mihai Beniuc. Ţărmul
străin al lui Ion Minulescu. Puţin Sorescu
pe final într-o reasamblare insolită cu Ion
Barbu. Niºte cântece de lume. ªi dorinţa de
a folosi un program special care să identifi-
ce fiecare posibilă influenţă. Toate aceste
reutilizări ale textelor au continuitate din
volumul „Marea păcăleală“, doar că, nu
mai există nicio ezitare, litera poetei s-a
perfecţionat, iar jocul a câºtigat, vuietul se
liniºteºte în paharul fetiţei, care îl acoperă
cu mâna ei micuţă ºi îl păstrează, cu aromă
cu tot, cel puţin un timp, un timp al ei. În
poezia următoare, „dincolo de uºă“, se reia
lătratul, dar e al unui câine, deci mai blând,
însă asociat cu sirenele ambulanţelor, al
salvării sau al morţii, în egală măsură. În
spatele uºii este televizorul, companionul
Norei Iuga de vara până iarna ºi tot aºa.
„pescarul japonez“ îmi aminteºte de admi-
raţia Norei pentru filmul japonez, pentru
romanul japonez, de diferenţierea dintre
Mishima ºi Kawabata. Ei, răsărind odată
cu soarele, pe care Nora îl salută în fiecare
dimineaţă, gata să moară tocmai la cere-
monia ceaiului. Apoi „la etajul 10“, urmată
de „auzi cum latră“ ºi Nora Iuga ne întoar-
ce la hienele, auzite acum de Feodor Mihai-
lovici. O poezie de dragoste întrezărită ºi
uitată în „ţipătul amazoanelor“, alte hiene
forţând limitele „în jurul maºinii de scris“,
locul lor predestinat, care le transformă din
himeră în realitate. Cât de simplă ar fi dra-
gostea dacă ai putea să vorbeºti simplu
despre ea, cât de simplu ar fi fost, chiar fizic
vorbind, a fost? Să fie.
În general, verde ºi roºu sunt cele două
culori ale volumului. Uneori, sunt poezii
consecutive în care apar când una, când alta,
când împreună, rar alături de galben sau gri,
sau altceva. Vitalitatea celor două are, în
aceeaºi măsură de puternică, ºi o conotaţie
rea, verdele e venin, otravă, roºul, nebunie,
violenţă. Energia lor are ºi un gust amar, pe
care Nora Iuga îl trasează în tuºe precise, iar,
ca fineţe, asemănătoare pânzelor de păian-
jen. Adesea, notează faptul divers, aparent
inofensiv. „fetiţa strigă în pahar“ are forţa
femeii, ea ºtie să construiască din imagine,
din sunet o realitate crudă, dar ºi ironică sau
hâtră. Suntem înconjuraţi încă de natura-
lism, nu e totul de joacă, nu s-a psihologizat
totul, nu e totul corect sau incorect poetic, e
doar poetic, gingaº sinonim cu dur. Sunt ºi
poeme mai lungi în care dicteul este evident,
dar ºi ideea străluceºte orgolioasă. Războiul
de lângă noi e spus într-o avalanºă de cuvin-
te, un vis urât care trebuie povestit în con-
textul altor războaie, al altor accese de tuse,
pentru că Nora nu ar vrea niciodată să fie o
poetă angajată, în niciuna din marile bătălii
ale secolului. Ea vine dintr-un secol în care
se scria cu bucurie, se trăia, se citea, se vor-
bea. Scriitorii erau niºte oameni care sim-
ţeau bucuria de a fi. Azi, Nora Iuga le re-
proºează indiferenţa, polarizările, deriva.
Poeta simte o lipsă de empatie a confraţilor,
o explică ca fiind de înţeles când „joci în
prelungiri“. Dar poezia se recunoaºte: „aici
e-o piatră/ nici un munte nu-i aparţine// aici
e un peºte/ nici o mare nu-i aparţine// între
cer ºi pământ// numai drum“. „deschid
ochii“: Nora Iuga.


Cãrţi primite la redacţie

• „Lucrurile temeinice trebuie duse până la capăt“, asta ne spune şi înfăptuieşte
Gellu Dorian cu fiecare nou volum. Anul 2023 îl încheie cu un roman şi cu un
volum de poezie.
Să lupţi împotriva morţii, Iaşi, Editura Junimea, 2023,
este un roman ce intimidează, tocmai prin tema subliniată
încă din titlu. Este construit ca un bildungsroman. Povestea
familiei autorului, cu geneza şi apocalipsa ei, e presărată cu
de toate: providenţă, dorinţe, aşteptări sfârşite, boală,
războaie şi moarte. O imagine a destinului şi a încercărilor
omului de a frânge toate ratările. Şi totuşi, romanul lui
Gellu Dorian pune cheia la gâtul cititorului. Cum să treci
prin asperităţile destinului şi să lupţi cu mâinile goale îm-
potriva morţii? Poate rămânând la vârsta dragostei?
Am avut impresia că romanul şi
volumul de versuri au fost scrise de au-
tor în tandem. El sau Ieşirea din ramă, Bistriţa, Editura Char-
mides, 2023 – o carte fără prefaţă, doar cu câteva ilustraţii,
care ne aruncă direct în poezie, de unde ştii: „ochii mei nu mai
pot ieşi vii/ din interiorul acestei poezii,/ mă ridic şi văd cum
următorul pas/ este chiar următorul vers“. Pare că tot ceea ce
nu a fost explicit în romanul Să lupţi împotriva morţii, este adus
la lumină de Gellu Dorian în El sau Ieşirea din ramă. De aici
apare vârsta dragostei de viaţă şi născătoare de viaţă: „Fără ni-
meni alături,/ doar cu El,/ abia ivindu-se în lacrimile tale“. Po-
emele din volum sunt ca o „rugăciune la capătul căreia/ aşteap-
tă El“. Poetul nu mai caută să-i bată marea iubire în piept, vers
cu vers ni se conturează fuga omului spre marea linişte. „El stă liniştit/ şi crede că li-
niştea Lui/ sunt chiar eu“ – Dor-(Y)i(n)-(Y)an(g)
• Anticipând o viitoare cronică literară, semnalăm deocam-
dată apariţia volumului întâi al monumentalei cărţi, semna-
tă de Cornel Ungureanu, Geografia literară a României,
Bucureşti, Editura Academiei Române, 2023. Criticul şi
istoricul literar redeschide graniţele atât prin cartografierea
spaţiilor culturale româneşti, cât şi prin recuperarea unor
imagini pierdute, creaţii uitate sau şterse de centralizările ce
au urmat celor două uniri, din 1859 şi cea din 1918. O lec-
tură ce-ţi lasă, pentru mult timp, sentimentul abisal al cul-
turii, seducţia Europei şi creativitatea zonelor de contact
etnic.
• Romulus Moldovan, Mâna dintre nori/ The Hand Amidst
Clouds, traducere de Puşa Lia Popan, cu o prefaţată de Ion
Cristofor, Iaşi, Editura Timpul, 2023. Încă de la prima filă în
versuri, cititorul întâlneşte iubirea înaltă: „Când vei urca spre
cer nu vei fi singur“. Apoi înţelegi că eşti doar o fiinţă călătoa-
re, plăpândă, cu oasele uzate care „aştepţi, cugeţi şi te îndo-
ieşti/ precum Toma necredinciosul“, până când o mână dintre
nori te călăuzeşte spre tainele lumii de dincolo. „Grămăjoare
de cuvinte“ ne poartă prin melancolii, prin limbajele înţelep-
ciunii, trăim Învierea tuturor lucrurilor ce păreau făcute ce-
nuşă-n noi. Iar când întorci ultima filă a volumului îţi spui:
„vai, câtă alinare încape în ultima taină a fiinţei“ şi te cuprinde
liniştea, ştiind că „dincolo vom fi numai iubire şi duh“.
(O.G.)

28 • APOSTROF
 Adam Zagajewski
ADAM ZAGAJEWSKI (1945-2021) a studiat psihologia şi filozofia la Uni-
versitatea Jagellonă din Cracovia. A debutat în 1972, ca poet, cu volu-
mul Komunikat. După instituirea la sfîrşitul lui 1981 a legii marţiale în
Polonia, Zagajewski, aflat în Berlinul de Vest cu o bursă literară, a rămas
în emigraţie. Un an mai tîrziu s-a mutat la Paris. A predat la Universita-
tea din Houston, în SUA, unde începînd cu 1985 i-au fost traduse nu-
meroase cărţi de poezie (mai recent, Mîna nevăzută şi Asimetrie) şi eseuri
(de exemplu, Două oraşe şi Altă frumuseţe). În româneşte a apărut, în
traducerea lui Constantin Geambaşu şi Marina Ilie, o antologie de ver-
suri: În căutarea luminii (Bucureşti: Eikon, 2018). Poemele care urmează au fost echivala-
te după versiunile lor în limba engleză (şi germană, în cîteva cazuri), doar unul fiind con-
fruntat cu originalul polonez, în 2019, de profesorul Kazimierz Jurczak, căruia îi
mulţumesc. Precedate de o introducere a editorilor revistei, ele au fost publicate iniţial – cu
excepţia ultimului şi cu un rînd omis în cazul altuia – în Poesis internaţional, nr. 1 (27)/2021.

Un pribeag e o trădare a unui anumit „tu“, însă

poemul altcuiva oferă
Intru-n sala de aşteptare a unei gări. în schimb statornicia unui dialog cumpătat.
Aerul e sufocant.
În buzunar am o carte,
versurile cuiva, urme ale inspiraţiei. Clipă
La intrare, pe bănci, doi vagabonzi şi-un beţivan
(sau doi beţivani şi-un vagabond). Clipele de limpezire sînt scurte.
În capătul celălalt, un cuplu în vîrstă, foarte eleganţi, şed Există mult mai multă beznă. Mai multă
cu privirea aţintită undeva deasupra lor, către Italia şi către cer. apă decît uscat. Mai multă
Întotdeauna am fost dezbinaţi. Omenire, popoare, umbră decît formă.
săli de aşteptare.
Mă opresc o clipă,
nehotărît la care suferinţă trebuie să Flacără
ader.
În cele din urmă, mă aşez la mijloc Doamne, dă-ne o iarnă lungă,
şi-ncep să citesc. Sînt singur, dar nu-nsingurat. şi muzică domoală, şi guri răbdătoare,
Un pribeag ce nu pribegeşte. şi puţină mîndrie – pînă
Vraja veacul nostru se-ncheie.
se stinge. Munţi de răsuflări, văi Dă-ne uimire
sufocante. Dezbinarea continuă. şi-o flacără, sus, strălucind.

Un rîu Să aperi poezia etc.

Versuri din versuri, cîntece Da, să aperi poezia, stilul elevat etc.,
din cîntece, picturi din picturi, însă şi serile de vară într-un tîrg, unde
mereu această-mbibare grădinile adie şi-n faţa casei, pe trepte,
tandră. Pe celălalt mal pisicile stau calme, asemeni filozofilor chinezi.
al rîului, la-ndemîna vieţuirii,
soldaţii mărşăluiesc. O armată neagră,
o armată roşie, o armată verde, Autostradă
curcubeul de fier. La mijloc, apa
Aveam vreo doisprezece ani.
domoală, un val indiferent.
Într-un morman de fiare vechi, sub viaductul autostrăzii
pe care-a construit-o Hitler, cotrobăiam după relicve din
acel război, relicve
Condamnare la viaţă ale epocii de fier, a baionetelor şi-a căştilor, nu conta
Acele suferinţe s-au sfîrşit. armata, visam la mari descoperiri –
Nu mai sînt plînsete. Într-un vechi album întocmai ca odinioară Heinrich Schliemann,
te uiţi la chipul unui copil evreu ce-i căuta pe Hector şi Ahile în Asia Mică,
cu doar un sfert de oră pînă să moară. dar n-am găsit nici baionete
Ochii îţi sînt uscaţi. Pui pe foc ibricul, şi nici aur, era numai rugină peste tot,
bei ceai, mănînci un măr. ura cea brună a ruginii; mi-a fost teamă
Tu vei trăi. că mi-ar putea pătrunde-n inimă.

În frumuseţea creată de ceilalţi Trezeşte-te

Doar în frumuseţea creată Trezeşte-te, suflete-al meu.
de ceilalţi există consolare, Nu ştiu unde eşti,
în muzica celorlalţi, în poeziile celorlalţi. unde te-ascunzi,
Doar ceilalţi ne salvează, te rog, dar, trezeşte-te,
chiar dacă singurătatea are gust ca sîntem încă-mpreună,
de opiu. Ceilalţi nu sînt infernul, drumul încă ne stă înainte,
dacă îi vezi devreme, cu frunţile o dîră luminoasă a zorilor
lor pure, curăţite de vise. va fi steaua noastră.
Iată de ce mă-ntreb care 
cuvînt trebuie folosit, „el“ sau „tu“. Fiecare „el“
Prezentare şi traducere de GEORGE STATE

Anul XXXIV, nr. 12 (403), 2023 • 29

 HERVAY GIZELLA
HERVAY GIZELLA s-a născut la 14 octom-
brie 1934 la Makó (Ungaria), într-o fa-
milie modestă, cu mulţi copii. A terminat
liceul la Zalău, urmând Facultatea de Li-
tere a Universităţii Babeş-Bolyai, secţia
de limba şi literatura maghiară. A fost
redactor la revista pentru copii Napsugár
(Rază de soare) şi la Ifjúmunkás (Tânărul
muncitor), profesoară la liceul maghiar
din Bucureşti. A fost căsătorită cu
Szilágyi Domokos, cu care a avut un fiu,
Attila, mort în cutremurul din 1977. A
debutat în 1963 în colecţia „Forrás“ cu
volumul Virág a végtelenben (Floare în nemărginit). A mai publicat
Reggeltøl halálig (De dimineaţa până la moarte, 1966), Tømondatok
(Propoziţii simple, 1968), Ðrlap (Formular, 1973) ş.a. Un loc
aparte ocupă în creaţia ei Cartea lui Kobak (1966), hipocoristic
pentru Attila, carte de poveşti, şi A doua carte a lui Kobak (1968).
A fost inclusă în antologia lui Tudor Balteş Tineri poeţi maghiari
din România, Editura Dacia, Cluj, 1979, iar Editura Kriterion a
publicat în 1988 volumul Amprente, versuri, în traducerea Anama-
riei Pop. A tradus din poezia Anei Blandiana un volum intitulat
Homokóra (Clepsidră, 1971). În 2010, la Editura Kriterion din
Cluj-Napoca a apărut integrala poetică Az idø körei (Cercurile vre-
mii), ediţie critică îngrijită de Balázs Imre József.
A murit la 2 iulie 1982, la Budapesta.

Defilare în cer îmi tocesc în zadar zilele, Clipire

mi se-ntoarce împotrivă tot ce-am vrut,
(Mennyei felvonulás) mă zbat, mă agit în cuvinte. (Szemmelverø)
(Şi nu am cui să mă destăinui.)
Deci ne aflăm aici, în cerul în care nu Trupu-ţi trup mi-e,
credem moarte-i moartea,
şi care, ştim bine, nici nu există. cum crucificată
Dar ne aflăm aici, mai presus de orice Până la urmă mi-este învierea!
îndoială. (Végül)
Crezu-i necredinţă,
Deasupra noastră atârnă nu există iertare casa dezţărată,
un bec palid, liniştea taie până la os căluş de mâl mi-e
se înserează. se chirceşte şi peisajul gura însetată.
obrazul ţi-e tot mai străin
Până-n zori, Umăr lângă umăr,
îngerii îşi lasă nimburile deci ştii că nu se poate tu şterge-mi murirea,
pe noptiere. ţi se-ntunecă şi ochii căci crucificată
în colţurile gurii mi-este învierea.
Într-un alt cer, se coagulează cerul
ţipetele mamelor noastre.

Defilăm în viziunea Formular

cerească. Precum lumea (Ðrlap)
În sus, pentru că aici
(Mint a világ)
Am devenit majoră, nu-i aşa? Să rescriem
nu se poate decât urca. aşadar
Deci am greşit din nou.
Lift întors foaia de cadre. A fost prea multă
Deşi nevoia mi-a dat speranţă,
viaţa noastră în prăbuşire. hoinăreala
nu credinţa.
Ies din propria viaţă. împletită cu condiţia de orfan şi
Pe indicator scrie „Viitor“, prea puţine
Ce mă aşteaptă în afară?
Suntem fericiţi, cămine pe cap de om viu.
am fost sau vom fi. Rescriem asta. Da, sunt într-adevăr acasă.
Aici înăuntru – stive de nu –
se clădeşte ceva. Îmi creez un ţinut. Din cuvinte,
Ne aflăm în cerul în care nu credem. fireşte. Din cuvinte foarte durabile.
E tot mai greu
de spus ce. Nu contează dacă sunt de patruzeci şi doi,
numai
Pe dos Mă consum pe mine însămi, să fie bocanci. Fără bocanci nu te poţi
din asta cresc în continuare duce la război. La cel deja trecut,
(Visszáján) – din propriile greşeli – desigur. În ţinutul acesta e importantă
cum şi lumea din afară. şi mantaua. E sigură, cum ar fi
Taci, taci, iar eu o copilărie. Pe care n-am avut-o.
mă zbat sufocându-mă în muţenie. Nu-i bai dacă e mai lungă. O sumecăm.
S-a întors pe dos şi iubirea asta, Oricum rămâne mică până la urmă,
totul mi se-ntoarce împotrivă ca un Clopot la sfârşit. Sfârşitul poeziei, desigur.
bumerang. Restul se şterge. Vă rog să ştergeţi.
Rămăşiţa de putere, nervii sleiţi, (Harang) Să rămână esenţialul. Dictez:
toate cinele întrerupte, M-am născut ca toată lumea. Îmi asum
nopţile nedormite, totul, răspunderea. Conform fusului orar
totul vibrează aici în poezie, Calc pe vârfuri în tăcere,
central-european.
în ochii tăi întorşi. îţi aud gândurile,
Vă rog să-mi daţi o copie.
Se întoarce şi lumea, întoarce lovitura, cu răsuflarea tăiată s-a oprit
îmi zvârle îndărăt dorinţele, clopotul deasupra noastră.
se întorc pe dos. 
„Aşa-ţi trebuie“ – se întorc loviturile, Dar se va legăna din nou,
ziua se-ntoarce pe dos, va bate-n dungă timpul, Prezentare şi traducere de KOCSIS FRANCISKO
apele curg îndărăt, nu vom avea unde ne-ntoarce
în adâncul lăuntric cade durerea, când vine cataclismul.
e-n zadar orice spun în apărarea ta,
cuvintele pocnesc pe pereţi,

30 • APOSTROF
 Revista APOSTROF
Talon de abonare începând cu
se poate cumpãra ___________________ REDACŢIA:
în urmãtoarele
abonament trei luni (3 numere) – 15 lei ION VARTIC
puncte de difuzare: abonament şase luni (6 numere) – 30 lei
(redactor-şef)
ŞTEFAN MELANCU
abonament un an (12 numere) – 60 lei
Reţeaua centrului de difuzare a presei ALICE VALERIA MICU
INMEDIO Nume _______________________________ OANA GOIA
din marile centre comerciale din ţară. Prenume _____________________________ RADU CONSTANTINESCU
(colaborator permanent)
str. __________________________________
Librãria de Artã GAUDEAMUS LÁSZLÓ FOGARASI
nr. ____ bl. ____ sc. ____ et. ____ ap. _____
Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3. EDIT FOGARASI
sector ______ localitate __________________ (colaborator permanent)

Librãria BOOK STORY cod poştal _____________ judeţ __________

Vignetele revistei reprezintã
Cluj-Napoca, Piaţa Unirii nr. 8. telefon_______________________________ variaţiuni grafice de Mihai Barbu
dupã desene de Franz Kafka.

EDITOR:
Uniunea Scriitorilor

Cãtre cititorii revistei Apostrof din România

Circulara Uniunii
Scriitorilor din România
Conform prevederilor
Statutului, Uniunea
Scriitorilor din România
nu este responsabilã
pentru politica
editorialã a publicaţiei
şi nici pentru conţinutul
materialelor publicate.
Comitetul Director
al Uniunii Scriitorilor
5 iunie 2003
REVISTĂ FINANŢATĂ
Vã puteţi abona la revista Apostrof direct Preţul abonamentului, pentru persoane CU SPRIJINUL:
la redacţie. Pentru aceasta, vã rugãm sã fizice şi biblioteci din România, este de:
plãtiţi contravaloarea abonamentului, • 15 lei pentru 3 luni,
prin: • 30 lei pentru 6 luni,
• 60 lei pentru un an.
1. mandat poştal, pe adresa:
Uniunea Scriitorilor din România Preţul abonamentului include taxele poşta-
Calea Victoriei nr.133, sector 1, Bucureşti, le de expediere.
cod poştal: 010071 Preţul abonamentului pentru cititorii din
strãinãtate este de:
2. virament bancar, pe adresa: • 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,
Uniunea Scriitorilor din România • 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni,
Calea Victoriei nr.133, sector 1, Bucureşti, • 48 euro sau 60 USD pentru un an. MINISTERUL CULTURII
Certificat de înregistrare fiscală (CIF):
2786991 Preţul abonamentului include taxele poş-
Cont bancar: tale de expediere par avion.
ADRESA REDACŢIEI:
RO65RNCB0082000508720001
Cluj-Napoca
Deschis la: Banca Comercială Română,
Sucursala Unirea, Bd. Regina Elisabeta Str. I. C. Brătianu, nr. 22,
nr. 5 sector 3, Bucureşti cod 400079
Tel., fax: 0264/432.444
e-mail:
revista.apostrof@gmail.com
Cuprins www.revista-apostrof.ro

Pentru corespondenţă:
• CAFÉ APOSTROF • DOSAR ILARIE VORONCA Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,
Rodica Frenţiu la alumnii De ce s-a sinucis Voronca? Carol Iancu 11 Cluj-Napoca, 400750
din Kobe 2
25 de scrisori inedite Ilarie Voronca 13
Expoziţie Flavius Lucăcel 2 Manuscrisele primite la redacţie
• ANCHETA APOSTROF. LIBERTATEA DE A SCRIE (II) nu se înapoiazã.
Revista revistelor L.F. 2
Cãrţi primite la redacţie O.G. 28 Hanna Bota, Gheorghe Săsărman,
Gabriel Coşoveanu, Gellu Dorian, ISSN 1220-3122
• EDITORIAL Nicolae Coande 23 Revista este înregistratã la
„Teii sînt sumbri la Cluj“ Ion Vartic 3 OSIM cu nr. 2R023733/14.12.2014.
• CU OCHIUL LIBER
• CALENDAR Bătrânul Wernher Revista APOSTROF este membrã
Dracul şi puntea Laurenţiu Ulici 4 faţă cu spiritul vremii... Radu Constantinescu 26 a Asociaţiei Revistelor,
Petru Marta Petreu 4 Cursele unui „fotbalist“ Dan Gulea 26 Imprimeriilor şi Editurilor
Literare (ARIEL), asociaţie cu
• PUNCTE DE REPER Nora, povestea ºi legenda Ana Paraschivescu 27
statut juridic, recunoscutã
O carte dată la topit Mircea Moţ 5 • BIBLIOTECI ÎN AER LIBER de Ministerul Culturii.

• CRONICĂ LITERARĂ Adam Zagajewski Tiparul:

(Prezentare şi traducere de George State) 29 Centrul de Presã Reformat
Gramatica suferinţei Iulian Boldea 6
Hervay Gizella
Judith Mészáros
(Prezentare şi traducere de Kocsis Francisko) 30 Unica responsabilitate
şi despărţirea de poezie Ştefan Melancu 8 a revistei APOSTROF
• IEŞIT DIN TIPAR este de a găzdui opiniile,
oricît de diverse,
Mantra înnoirii Mirela Nagâţ 7 ale colaboratorilor.
• POEZIE Responsabilitatea pentru
conţinutul fiecărui text
Lucian Vasiliu 9 îi aparţine,
în exclusivitate, autorului.
• JURNAL DE CĂRŢI
APOSTROF
...pentru toate vîrstele! Ion Bogdan Lefter 10

Anul XXXIV, nr. 12 (403), 2023 • 31

 La mulţi ani, De ce
2024! s-a sinucis
Voronca?
Dosar de
CAROL IANCU

Ancheta: Libertatea de a scrie (II)

anul XXXIV, nr. 12

2 lei
Desen de Horaţiu Mălăele

(403) ION VARTIC:

2023 „Teii sînt sumbri la Cluj“

9 771220 312105 12