' ' '

/I i-l li- ~ h,~ ~"711·~

' . f/U(.ţ'i«- '-'(.,f . 7 'Z
• ~
L//1A f-w!e,t,~ .
. CHIŞINĂU
HYPERION, 1990·
BBC 84 P7
B 30

(C) Sekc1ic şi preI~jă, Eugen I,,ungu, 1990

Texte: Anna Ahmatpva; Alexanclr Tvardovski. Olga
Ciukovskaia, !osii Gherasimov, Vladimir Solou-
hin, Boris Ekimov Scrghei Kaledin, Vladimir
Vîsotki, 1990
Traducere: Aurel Busuioc, Eufros1nia Bologan, Vlad Nea-
goe, Grigore · Crigan, Niuma Bcrnştein, Va•
sile Vasilache, 1990
© Ilustraţia d1qii Bo~i5 Jankov 1990

4702010201 ~ 200 .
B - · · 69"-90
r M 756: .( 10)-90

iSBN 5-368-00644-6
 O LITERATURA-OSTATIC

,,Stau şi mă gindesc: dacă acea pri-

mă şi mică picătură de adev'ăr a ex-
plodat cu ef eclul unei bombe psiho-
logice, ce se va întîmpla la noi în
(ară atunci cînd adevărul va răbufni
cu for/a unei cascade?"
Alexandr Soljeniţîn,
«Arhipelagul Gulag»
' Cu o singulară excepţie (Boris Ekimov, «Noaptea
tămăduirii») literatura din această carte ajunge la
noi din «epoca ... adevărurilor clandestine», cum nu-
mise regretatul poet Ion Caraion perioada de îndîr-
. jire nesăbuită a Dogmei. Clandestine, deoarece au ·
făcut închisoarea sertarelor sau au rămas sechestra-
te în ascunzişuri pe cînd personajele despre care
scriau îşi topeau sănătatea şi viaţa pe secretele os-
troave ale abominabilului GULAG . 1nainte de a ne
interesa comod va loa rea lor art i s t ică a r trebu i să ne
u imească numaidecît curajul autorilor care au ris-
cat să materializeze pe hîrtie idei le lor «su bversive» .
Iar o idee scrisă în acele vremi putea deveni peste
noapte un netăgăduit «corp delict» . Anna Ahmato-
va îşi scria rcîn.viatul azi «Recviem» între 1935 şi
1940, adică exact cînd malaxoarele N. K. V. D. -ului
duduiau de încordare prefăcînd în pulbere sute de
m.ii - dacă nu mi .l ioane ... - de vieţi omeneşti. (Ace-
eaşi infernală · maşină a organelor de represiune in-
ventase pe atunci o monstruoasă sintagmă - «la-
ghernaia pîli>>, care prin dispreţul ei. faţă de · acea
anonimă «pulbere» deconspiră fără să vrea şi un in-
diciu cantitativ - deţinuţii din lagăre erau cîtă pul-
bere) . Se lăsa în mîlnile de gheaţă ale imprevizibi-
lului destin şi Lidia Ciukovskaia scriind în 1939-
1940 nuvela «Sofia Petrovna». Nu e nevoie să ai o fan-
tezie prea bogată ca să-ţi imaginezi ce s-ar fi întîm~
plat cu temerarii autori dacă sertarele şi tainiţele
şi-ar fi ră~uflat secretele. Pe lungul şi, se pare, eter-

3
 nul itinerar al neuitatului «Pohod .na Sibyr», bote-
zat astfel înc4 de V. Alecsandri, zăpezile nordului ar
fi lăsat tăcerea lor glacială în urma încă · a două
vieţi. · ·
Aceste două piese n -au putut fi publicate nici î,h
perioada «primului dezgheţ», adică îri timpul lJi
Hruşciov şi a politicii sale cvasiliberale de slăbire a
şurubµlui ,i deologic. Acea momentană, şi, s-ar părea,
incidentală slăbire a presiunii dogmatice a făcut po-
sibilă ap. ariţia memorabil ei nuvele a lui. Alexandr
Soljeniţîn «O zi a lui Ivan Denisovici», nuvelă ce
va marca gîndirea artistică nu numai a respectivu-
lui deceniu de semitransparenţă. E adevărat sau IJ.U,
dar legenda spune . că nici chiar curajul şi autorita-
tea lui .A. Tvardoyski n-au fost suficiente pentru pu-
blicarea ei; abia după un discret semn din deget al
«luminatului» monarc proza a fost tipărită în pagi-
nile prestigioasei «Novîi mir», asigurîridu-i aproape
anonimului autor o celebritate fulger.ătoare, dar şi
făcîndu-1 să simtă suflarea rece a viitorului său mar-
tiriu. P 'u blicarea nuvelei era deci mai mult o excepţie
decît o legitate, un semn particular al unei provizo-
rii relaxări al celui din vîrful piramidei ierarhice. Să
nu ne mire deci faptul că în acelaşi timp «Recvie-
mul» Anr~ei Ahm atova circula ilicit do a r în form ă de
manusc ri se ...
. Cind la. «timonă» a răzbătut Leonid Brejnev (cred
că vă ad,uceţi aminte fotografiile oficiale în care li-
derul Nf. .I era surprins în faţa unui ceas-timonă, sim -
bol al un_ui curs politic ferm şi cu ţintă precisă ... ),
şurubul a f.o st strîns la loc, ghivent cu ghivenL Doar
aşa se . explică de ce valorosul poem «în numele me-
moriei» al multiplului laureat A. Tvardovski va ră­
mînea mai mult de douăzeci de ani la discreţia pră­
foasă a aceloraşi sertare, apărînd doar postum . De
ce povestirea, am putea zice autobiografică, a des-
tul de cunoscutului Vladimir Solouhin «Cum a fost
înmorrnît;It!:ltă Stepanida Iva nov9a» a aşteptat lumi-
na ţip;uuLµi . din ,1 967 . De ce «Bătăi în uşă» .de Iosif
Gherasi'mov a .. zăbovit un alt lung soroc de aproape .
trei deceniî. De ce tînărul Serghei Kaledin a debu-
tat hăt, tîrzfo , (j upă un lung vagabon1aj între uşile
mai mulţor p,ublicaţii. Mai mult: o a. I.tă nuvelă a non-
confoi-mîstulai,)(aledin ( «Batalionul de construcţii»),
care, . se ~ec:Ie; făcuse şi ea ·o lungă catănie fo ma·s 'a
4
 de lucru a prozatorului , a fost scoasă din nu111ăr
(aceeaşi îndrăzneaţă şi mult pătimită «Novîi mir»
încercase s-o··publice ... cînd credeţi? în 1988 (!) ; deci
fo plină restru·cturare. Sindromul -«Veto»-uhii b iro-
,_cratic
·i'J .
va mai cutremura ..
mult timp imaginaţia .
,scrii-
\
: (ori lor noştri... · ·
H, Avem deci în această antologie o literatură rnar-
ginalizptă de silnici'â doctrinardă, o liter~ttlră exi-
lată , din timpul ei natal, o Ii tera tu, i: ă-o 'ş ta-
t ic a dezmăţului "fals-i"deol ogic. Parafrazînd spu-
sele cuiva, aş adăuga: o literatură prezentă · prin
scris, dar absentă editorial. Unii din scriitori · (A.
Ahmatova, A. Tvardovski) nici n -au mai ajuns să-şi
vadă aceste opere iluminate de tip a r. ·
Publicaţiile şi editurile unionale au în portofolii
încă zeci de manuscrise prohibite, acest val şi · azi
proaspăt va mai învîrti ·mult timp rotativele tipogra-
fice . Au i e şit din «ilegalitate» M. Bulgakov, A. Pla-
tonov, A. Rîbakov, V. Grossman, V. budinţev, .F . Is-
kander, revin exilaţii A. Soljenitîn , V. Nabokov; V .
Aksionov (enumăr maşinal fără nici o încercare de a
ierarhiza). Vechile s ert a re au devenit' filoane de aur
care abia aşteaptă să fie valorificat~. · · ·
Ce păcat că scriitorii de la noi nu au propus ni-
mic sau a proape nimi c din a c eas t ă tragi c ă ' literatu-
ră a serta relor. S ă fi apăsat la Chi şi nă u ;b lache -
u l dog m atic cu o ma i d r aco nic ă rîvn ă ori e la
mi j loc circumsp ecta şi proverbiala noastră c u m i nţe­
nie? ... Oricum, chiar d a că av em la îndemînă am en -
damentele unei istorii prea vitreg e cu noi, nu ştiu
dacă trebui e să ne bu cure faptul că · «Bătăi în . uşă»
nu e scrisă de cineva de aici. Mai al es cîpd ne amin-
tim că pe atunci ne îngrijorau exag e rat'dţ 11rnlt des•
tinele. nemţoaicelor Prau Blaumer şi · Knappe.:'. · · ·

* * *
Deşi orice operă artistică e în mare parte produ-
sul ficţiunii, prezentă desigur , şi în textele antologa-
te în această carte, aş zice totuşi că ele cresc mai
. mult dintr -un fapt concret, dintr-o trăire personal ă ,
ceea ce le scoate parţial din cîmpul himeric al ficţiu­
r,ii şi le plasează în terenul material şi palpabil al
.,memorialisticii. E un aspect fratern aproape tuturor
5
pieselor Incluse .În .volumul tespectiv, 1:1ce.aş:ta sporin-
du-le atît credibilitatea dt şi tragismuL . Alexandr
Tvardovski scrie nu desp·re . un persof\ajt închipuit, ci
despre tatăl său, «deschiaburit» şi trimis. pe.. luni~a
vînătă, Anna Ahmatova îşi deplînge fiul, sînge din
sîngele ei, arestat şi închis în infernul lagărelor sţ,~­
liniste, Vladimir Solouhin îşi aminteşte de felul î:n
care a fost înmormîntată nu o megieşă oarecare, ci
marna sa dreaptă. Intr-un interviu din «Orizontul»
(Nr. 1, 88) Iosif Gherasimov se mărtLur iseşte aproape
flaubertian: «La început, atunci la Ungheni,. judecam
~i eu ca şi Bau.lin personajul central al nuvelei sa-
le - E.L.]. Dar în timpul acelei nopţi am văzut şi
altceva ... Asta m-a zguduit, dar încă nu puteam în-
ţelege totul pînă la capăt». Serghei Kaledin a scris
«Un mic. şi umil cimitir» nu din auzite; criticul Igor
Vinogradov, într -o cronică la riuvelă, spune aproape
răspicat că Mişka, ajutorul lui Vorobiov, adică unul
din personajele prozei, ar fi autorul însuşi. Avem deci
în faţă o literatura a memoriei ( cît de semnifica.tiv
este în acest sens. titlul poemului lui·Tvardovski: t<In
numele memoriei» ...), în care ficţiunea · particip.ă mi-
nimal, doar pentru a generali"za artistk; faptul brut
e oferit cu cinică generozitate de adevărurile unei
realităţi absurde, care lasă mult în urmă imagina-
ţ ia unu i Samuel .Bec kett s au E ugen e Ionesco,. Absu rdul
, ţ i ne în primul rînd de o adjectă etică şi morală jucli 7
ciară, care fac pos ibilă s mul gerea uno r oam en i abso-
lut nevinovaţi din viaţa lor firească şi condamnarea
lor la chinuri pe lîngă care cele nouă cercuri dan-
teşti sîot simple romantisme. Absurdul ţine, mai ales,
de faptul că socialismul venea cu idei şi predici în
' mimel'e Omului şi al binelui lui şi în acelaşi timp,
pr intr -o abilă şi machiavelică manipulare de pîrghii,
Omul, acel Om proclamat aproape că stăpînul Uni-
versului, · e făcut victima unui deşănţat ortodoxa·lism
al ideii. Conta deci nu Omul, ci ideea, şi în numele
unui fals şi criminal primat al ideii, susţinut subtil
şi de concepţia eternei luptE: . de clasă, valabilă pînă
maneri, acel Om' ajungea, .în c;el mai bun, caz, şu­
tiibaş minuscul în uriaşu'! angrenaj social de marcă
stalinistă; în cel mai rău ... «lagherpaia pîli». Dacă
ne .amintim azi celebra şi atît de vehiculata în ace-
le' vremi max.imă a lui Gorki «Omul.... ce mîpdru sµ-
6
 ' ' ... 1,., •. · ,
hă acest cuvînt!», realizăm că între sensul ei proto-
. colar-oficial şi cel subsidiar era o mare schis~i1_ ă ~
subsidiarul presupunea numaidecît şi posibila rneta-
inorfozare a 'marelui (în ziare şi lozinci). ~ neglija-
11bilului şi ut11ilitului (de facto) Om în volatila şi , ano­
, 1pima «lagherhaia pîli» . (în genere, lozincile noas-
11fre despre om, printr-un misterios concui-.s., de , î1i1prc-
jurări, nu s-au prea bucurat de longevitat~; 1;a,nsate
tu multă · 1an'nă, ieşeau apoi tupiH1ş în '. cufise; amin -
tiţi-vă doar de faimoasa .« Totul pentru 0111 .' tqt'ul p·cn-
fru binele lui»; am impresia că a început a
patina
şi mai proaspăta sintagmă . «factorul urnari>>). Dar
să revenim: absurdul absurdului era că linia de foc
a principiului_ de clasă trecea prin genele , ţ>i'o'lqgice,
prin sîngele care, după cuin ştiam de .secole. apă _nu
se face, montînd. fiul împotriva tatălui (si.ndromul
Pavlik Morozov ... ), fratele împotriva fratelui, act
eaşi lip.ie tăind satul în două, împărţind ţă i:an ii. Slt·
rea păhlîntului, .în «chiaburi» şi «ne-chiaburi» ţa­
ra- în «duşmani ai poporului» şi ne-duşmani.
Mankurtismul ca fenomen social începe încă .atunci,
în . era stalinistă, şi iată cum ved.e a această disper-
sa.re a omului . de om şi a omului de rădăcini
A. Tvardovski: «Şi uită . neamurile tale,/ Un singur
lucru ::ti a şti: / Iubindu-l pe tătuca Stalin, /Nim ica
nu mai poţi iubi. //Astfel, · ştiindu-ţi ţelul. ba te · /
.Spre zarea nouă pasul greu, / Si vinde soră, vinde
. frate,/ .Şi vinde pe ortacul tău./ /A sentimentelor nă-
lucă / S-o spînzuri frumuşel în cui, / Şi minte-n nu-
mele Tătucăi./ Şi taie-n sfîntul nume-al lui». ..
Incepea o ruiriare a conştiinţei, cînd omul pierdea
încrederea în tot şi în toate. Sofia · Petrovna, atît de
pozitivă şi loială regimului, crede la început ct.ţ sin-
ceră naivitate că fiul ei este arestat dintr~o ero·are
stupidă, ceilalţi închişi fiind într-adevăr «duşma .ni
ai poporului». Cîţi ca Sofia Petrovna atunci ... Astfel
frica şi teroarea făceau din om .o simplă anexă la
idealul scuturînd de pe el orice probă de umanism.
Ca altă dată bătrînul .Tertulian ( «Crcdo, quia
absurdum»), Baulin se forţează să creadă, caut~
clauze restrictive pentru a se convinge de opor{uni-
ta.tea arestărilor, din noaptea de pomină a anul1,.1i
1949. Atît în faţa fostului partizan Ursu; cit şi în
7
 faţa lui Verd [î].ş, fost comunist închis la Doftana, di-
rectorul se vede încolţit de îndoieli, ezită, simt~ că
maşina politico-ideologică are o p_ană de conştiinţă_,
dar scrie totuşi docil cele dictate de ofiţernl
N,K.V.D.-ist pentru a se întoarce la fiică-sa, soţie şJ
la amnezicii ce.rbi cu pete. Oscilînd între dogmă şi
absurd, Tertulian, apologetul creştin, se va hotărî
pînă la urmă pentru erezie, refuzînd atît dogma, cî_ t
şi âbsurdul ei. Bau lin pînă . una-alta se lasă în lo-
ialitatea dogmei. E mai comod, e mai fără primej-
die... (Totuşi cele mai bune comentarii la «Bătăi în
uşă» de Iosif Gherasimov le-au făcut nu criticii li-
terari, ci istoricii care au scos din arhivele hiperse:
crete date şi cifre îngrozitoare privind una din ne-
număratele nopţi ale Sfîntului Bartolomeu în re-
gie N. C. V., D .-i stă ... )

Deşi alimentate · de o altă realitate, prozele lui _

V. Solouhin şi S. Kaledin se înscriu de fapt în ace.-
. eaşi tipologie a existenţei pîndite de absurd . Poate
nu mai puţin tragic, dar diluat mereu de farsă. Tra-
gic, fiindcă nu numai viaţa devine o problemă, <:i
chiar şi moartea sau, mai bine zis, ritualurile sfinte
legate de ea. Farsa vine pe altă uşă. Preceptul mar-
xist spunea că «existenţa determină conştiinţa». Şi
dacă acea conştiinţă a fost ruinată de agresivitatea
deceniilor premergătoare cum se va reflecta ea în
etic? în moral? în relaţiile umane, în cele ·de produc-·
ţie, în cele economice, care pînă la urmă luate în
bloc tocmai că şi alcătuiesc acea amară existenţă. Nu
vi · se pare că aici cercul se închide, copiind metafi-
zicul vîrcolac ce îşi înghite coada?
Personajul principal din «Cum a fost înmormîn-
tată Stepanida lvanovna» "( care e autorul însuşi...)
e gata să se împace cu teroarea ofertei '(adică ia ce
ţi se dă, nu ce vrei...) în cele obişnuite şi zilnice:
«Dumneavoastră doriţi să cumpăraţi pentru masă ce-
va ce vă pofteşte sufletul: un muşchiuleţ proaspăt de
vită, nişte ficat, Jimbă, tuslama, picioare de porc, mă­
runtaie de pasăre, carne de porc; creier de berbec,
carne ~e viţel, cap de oaie, cozi de bou, antricot, un
purcel, o gîscă, o curcă, o potîrniche, o găinuşă, un
uger de vacă, un iepure ...» ,•:
8
 Aş!, de unde, visuri obeze de gurmand, ,Ia · care
omul sovietic tăbăcit de lungul şi permanentul exer-
ciţiu al abstinenţelor de tot fe lul renunţă stoic. Ce e
drept, azi lista ar putea fi continuată cu noi_ «reali-
zări» ale unei oferte în deficit continuu: pastă de
;dinţi, detergent, săpun, zahăr la cartele. Exact ca în
parabola moşului mucalit, care întrebat cum e de tră­
it astăzi, răspunde esopic : «Apăi, dragul moşului, de
ce trece (timpul), tot mai bine era!.. .» Dar cînd de-
ficitul trece din sfera celor mărunte şi cotidiene în
sfera celor triste şi delicate, legate de înmormînta-
rea unui om scump şi de îndeplinirea celor spuse de
el pe patul de moarte, deci - dacă vreţi - în sfera
aceleiaşi conştiinţe , autorul explodează. Căci 'o prob-
lemă devine chiar căutarea unui sicriu potrivit, o
problemă e şi acoperirea lui cu zinc. Chestiunea E'
simplă în fond, dar Ia noi .e a poate fi rezolvată doar
prin concursul unui ministru şi a cîtorva scriitori
laureaţi, ordinul ministrului şi întervenţiile poeţilor
coborînd tot mai · jos pe treptele ierarhice pînă ;ijung
la cel care trebuie să facă nemijlocit lucrul - un
omulean pirpiriu dintr-o gheretuţă la piaţă, care se
şi execută în doi timpi şi trei mişcări. Se e.xecută, da,
dar pînă să se apuce de treabă a fost nevoie să fie
acţionată o armată întreagă de suspuşi. Păi nu e
asta o farsă? ... Ar fi, dacă nu ar avea şi ceva cam
mult tragism în ea .. . O problemă e şi înmorniîntarea
defunctei după ritul creştin ( era dorinţa din urmă
a răposatei...) şi această dorinţă era sfîntă la toate
popoarele. Absurdul situaţiei - tot de conştiinţă e
vorba ... - zguduie: . «Le-am putea . cumva înţelege da•
că toate acestea s-ar petrece într-o ţară coti;-opită,
unde autorităţile de ocupaţie într-atîta ţin populaţia
Io.cală în frîu şi în robie, încît fără permisiune in-
terzic pînă şi înmormîntările după obiceiurile locu-
lui. Insă nu ştiu dacă există pe lume asemenea au-
torităţi de ocupaţie, dacă există popoare pe pămînt
care ar putea să se supună unui astfel de jug ...»
E ca şi cum scriitorul ar face o fiziologie a vie-
ţii noastre din perspectiva morţii sau, cum spuneam,
a ritului legat de moarte.
Aproxima tiv din aceeaşi perspectivă (da că acea-
sta poate fi o perspectivă ... ) judecă şi Vorobiov
din nuvela lui S. Kaledin. Mintea îngustă a perso-
9
 naj,ului,. traumată în trecut de alcool ş~ bătăi, ridi-
cată pentru moment din atmosfera veroasă a ,«ci-
. n1ftfrului .utni!» gîndeşte Hlosofic, în termeni «pro·-
. fesforiişti»: «Poticnindu-se de treptele tocite ale scă­
_i-ilor '. Vorobei se urcă în clopotniţă ... La poaie se
· aş'ternea oraşu!; . cimitirul dispăruse. De cealaltă
. pai-te a bulevardului, se întindeau spre .soare-apu-
ne, c·a nişte scări răsturnate, linme de cale feFată°,
_ sţrec11rînciu-s,e ici-colo pe sub vagoanele disparate,
iricş, neadunate în garnitmi. «Ca nişte morminte p-ă­
ră, site»-, îşi zise Vorobei.»
Nu cred că acest dtaf necesHă alte comentarii .
«perspectiva~ e clară ...
· · · S : · I<âledin preferă să-şi aleagă ternele din «zo-
nele d~ u.mbră» ale existenţei. Dov_adă e şi ultima
rti.tvelă a· sa_:.__ «Batalionul de construcţii». «Zone ct:e
umbră» pe ; c_ a re o seamă .de literaţi le-au evitat pre-
caut; · deoarece intruziunea în acest spaţiu de întu -
ne_ric i;u.i era privită niciodată cu ochi buni de c~i-
în
în, fip.ţi fotbliile puterii, Verdictu I venea, prompt,
cli predz:fa şi tm~onismul frazelor · din tribunal: -«cle-
vetire a realftăţii sociali-ste» . Aşa se face _ că dece11ji
ta. rînd. · am penduJ:at între «doti,ă realităţi»: . una cea
· de ·zi cti z.I, cu abj,ectul, cu mizeria, cu venalitatea
ei şi alta, mirifi.că, roză,. înfloritoare. sugerată şi
descri;s ă de maşina ideologică de fabricat mituri. Şi
· cîrtd fe. gîndeşfi că în, anii şaptezeci mai era la modă
critka (nu-i pot spune altfel decît fariseică ... ) a «ce-
le~ruluF» rotrian al lui S. Babaievski, model urît . de
foaU rum.ea, simbol al «poleirii» realităţii... Amu:ne
aceasţă rupere între realitatea-realitate şi «reali-
tatea»_.:_ mit a provocat dualHatea conştiinţei, a mic-
şoraf , ta mfoim imunitatea umană vis-a-vis de min• ·
dună, - corupţie, violenţă, lăcomie şi de aUtea alte
metehne. Această dualitate între ce este si ce tre-
buie sau se pretinde a fi se materializează' ia Kale-
din în chiar titlul nuvelei: «Un mic şi umil cimitir»
un fragment de vers din «Evgheni Oneghin» {cap.
8, strofa XL VI); Tatiana îşi aminteşte de cimitirul
sătesc unde e îngropată dădaca ei, iar patriarhali-
tatea acelui loc inund at de calm şi lentoare, unde
omul. confruntat cu eternitatea se· purifică de zădăr­
nicia celor iuţi şi deşarte, contrl'lstează extraordina'r
de e't1ergie ·cu toate ce se întîmplă în cimitirul vă~
10
 zut de · s~riitotul 'debwtant. B.est:iă;litatea ¼î" · lăcomi'a,
-cinismul gropari:J-or fa faţa :rudeior celbr · ră'p_osaţi,
lipsa ;lor de ;pioş-ert<ie pent_ru ,mari.le bine ,alle vleţji
}i morţii fac ·drn ei nişte monşki :groteşti. despre ,c a- .
. re nu mai poţi spwne -ca altă,d.ată că sînt «ră:rm·ăşjie»
' ale unui alt sistem . Ei stnt ,prodi:ts;ul ioi4ncelor roze
desp.r e un social-ism mereu victo,r ios, sînt «Zo,rrn ·_ de
um·bră» lăsată de sloganul <lemag,o_ gk. ·
Da_, ei sînt drojdia, deşeurile mmi sistem, dar
componenţa drojdiei spune rnu.Jte ,despr-e cele de _la
:suprafaţă. Iar 1a sup.raf.ată... Ciurbanov. Şciolokov
.şi aljii.
Să ne mai întrebăm -de •oe S. Kaledin debuta atît
de tîrziu? ...
El nu vine singur. Alături de el apar o serie în-
treagă de scriitori pe care cu greu îi pot numi ti-
neri, numele lor fiind mult timp ţinute în ceaţa re-
ticenţei şi a anonimatului impuse de oficialităţi. Vor-
besc de Venedict Erof eev, Lidia Petruşevskaia, Vic-
toria Tokareva, · Leonid Gabîşev ş. a. Personajele
acestor proze au un profil moral mult -prea îndepăr­
tat de «codul moral al constructorului comunismu-
lui», tematica ţine de aceleaşi «zone de umbră» fie
a penitenciarelor, fie a localurilor de tristă faimă.
Deoarece acest gen de proză «neagră», populată des
de alcoolizaţi, narcomani, hoţi, borfaşi , prostituate
( «Romanul cu fete») şi alte elemente de pe ultima
treaptă a descompunerii umane, aproape că nu are
precedent în literatura rusă sovietică, critica litera-
ră obişnuită să trieze, să sistematizeze şi să nomi-
nalizeze fenomenul artistic, din lipsă urgentă de
termeni a numit-o deocamdată simplu şi obişnuit:
«altă proză». Altă, se vede, în comparaţie cu · cea
semi-oficioasă de ieri. Valul ei ·energic şi tulbure e
atît de puternic încît un anumit fel de critici au şi
început a se teme de consecinţe ... După lunga epo~
că a «adevărurilor clandestine» e o reacţie cît se
poate de normală.
* * *

. A. Tvardovski şi-a scris poemul «In numele me-

moriei» după cîteva decenii de la consumarea eve-
Q.imentelor des,c rise în . el; noi I-am citit după ,alte cî-
teva decenii. Are oare rost astăzi publicarea aces-
11
lei literaturi retardate? A. Tvardovski îşi răspunde
sie, răspunzînd totodată şi privirilor întrebătoare ale
celor de mîine: «Feciorii azi îşi cresc nepoţii. /Dar
pentru tatăl tuturor /Suntem răspunzători cu toţii.
/Şi scîrţîie judeţul sorţii , /Şi nu se vede nici un
spor .. .// .../ Mint cei ce spun că amintirea /E joc de
fluturaş în zbor, // ... / Ce-am zis cu jumătate-gură
/Să scriu de-a-ntregul sînt dator».
Pentru această literatură a memoriei purifica-
toare contează nu atît termenele - 50 sau 5 ani -
cît -necesitatea de a spune - în sfîrşit!- ad.evărul.
Adevărul care ar face ireversibilă situaţia de acu 5
sau 50 de ani: Căci fără adevărul trecutului va fi
strîrrib şi incomplet cel al viitorului.
Eugen Lungu
 Anna Ahmatova

RECVIEM
1935-1940
în loc de prefaţă

In groazmcn ani ai lui Ejov am făcut . şaptesprezece

luni de coadă pe la închisori. Odată cineva ·«m-a re-
cunoscut». Şi atunci o femeie cu buzele vinete, şi
care, fireşte, nu-mi auzise niciodată numele, se tre-
zi din amorţeala proprie nouă tuturor şi mă - întrebă
la ureche (acolo se vorbea numai în şoaptă):
- Puteţi descrie toate acestea?
Răspunsul meu:
- Pot.
Şi · atunci ceva ce amintea a zîmbet se aşternu pe
ceea ce fusese cîndva faţa acelei femei.
l aprilie 1957,
Le-ning.rad

Nu. nu cer străin mi-a fost tutorul

Şi nu zbor străin m-a scos din foc -
Eu atunci am fost cu-ntreg poporul,
Unde-a fost şi el în nenoroc.
1961
INCHINARE

Munţi se năruiesc de-aşa durere,

Fluvii grave cursul îşi opreşc,
Dar sunt ferme porţile tăcerii,
«Gropi de lup» - în dosul lor - puzderii,
Şi-un alean ne-viu, ne - pămîotesc.
Pentru alţii - însorit zenitul,
Pentru alţii - briză în fereşti,
Pentru noi - nimic. Doar ruginitul
Scîrţîit de chei şi bocănitul
Trufaşilor cizme sol<1ăţeşti.
Ne sculam ca de o liturghie,
Traversam oraşul cîinoşit,
Ne-adunam stafi e cu stafie
13
 Să sorbim ·pe Neva cea pustie ·
Al speranţei cîntec răguşit. ·
I s-a spus decizia ... Suspine
Rostul ei de lume desprinzînd.
Cum i-ar smulge inima un cîine . .
Cum ar doborî-o un oricine,
Dar se duce ... Singură .. : Căzînd ...
Unde-mi sînt azi soaţele, cu care
Am trăit doi ani de iad tocmit?
Unde· zâc? Prin ·c·e · Siberii oare?
· ' Diic'a{ 1-urtfi cum li se năzare? .·
Lor acest «adio» îl trimit.
·Martie, 1940

INTRODUCERE

Cînd a fost?- Cînd :tîmbea doar nomadul

Spre-ale morţii. cumplite splendori,
Cînd, netrebnic, stătea Leningradti.l ·•
Ling~ multele lui închisori. ·
Şi-osîndiţii umpluse!'ă firea,
De nagaică mînaţi şi ocări,

Şi cîntau ne-ntre.rupt despărţirea,

Ca un bocet sirenele-n găi:i
Ne gonţa steaua morţii prin hrube
Şi sărli1ana Rusie gemea
. Pîngărită de negrele dube
Şi ciubota cu sînge pe ea.

Te-au luat cînd e rumenă zarea.

Te-am condus ca pe-un dus peste v.e.ac.
La icoană scădea lumînarea
Şi copiii plîngeau în iatac.
Rouă rece pe fruntea cu riduri,
Şi pe buzele tale - îngheţ.
Am să uri la Kremlin, lingă ziduri.
Cum a fosl de-au bocit pc strclc\i.
· 1935. Toamna.
Moscova

Lin_e Donul prin stuhac,

Lun·a spelbă dă-n iatac,
14
 Dă zurlie şi 0 a deo'Chi - ...
Vede-o umbră~ numai ochi.

· Bolnavă-i feme.ia cea,

Singurică-singure&.

Omu-n groapă, fiu-n laţ,

Domnului să vă rugaţi.

Nu, aceasta nu-s eu, chinuri îndură o alta.

Eu n-aşi şti să rezist, iar ceea ce s-a-ntîmplat

Să rămînă sub negre linţolii,

Şi luaţi feHnarul de-aiei . . .
E no.apte.
Să-ţi fi spus cineva, nesălbatecă
Cu amicii tăi, cum erai,
Păcătoasă un pic, flut1.1ratecă,
Ce destin te aşteaptă încăi:
Cum vei sta a trei- suta, cuminte,
Ungă gherla din Leningrad,
Şi cu lacrima ta cea fierbinte
Vei topi al gheţii răs.ad;
Cu r:1 se clati n ă plopu -nchisor ii,
Şi-n cel-ule. caste, se stin.g
Cî tc v ise şi vie ţ i ilu zorii. ..
1938

De. şaptespre-ce luni curat

Te ch em la casa ta.,
Si gîdelui m-am prosternat,
Tu, fiu şi spaimă-a m ea.
Ce-i fiară, om - nu mai pricep
Si nu ştiu să deznod
Arcanul tragic şi sirep
Izbind spre eşafod . ..
Şi numai flori - buchet arzîn,d,
.Sitămîier cadelniţînd,
Sipaşi spre undeva .
Si-n ochi mă cată înţe l ept
Să-mi prorocească moartea drept
O uriaşă stea. ,.

15
 · Zi l·e trec - uşoare-o pene : -
In celula ta strivit, · ·
Fiule, cum te-au privit-.
Albe nopţi leningrădene?
Iai-: acum cum te privesc,
'Cu ochi rece ca şoimarul,
Şi îţi prevestesc Calvarul,
Şi de moarte îţi vorbesc?
1935. Primăvara

VERDICTUL

Şi-a căzut,
de piatră greu, cuvîntul
Peste pieptul meu ce mai pulsa.
Nu-i nimic. Ştiam deznodămîntul,
Am s-o scot la un liman cumva.

Cîte griji am astăzi să mă pască:

Tot ce-i amintire să zdrobesc,
Sufletul să-l fac să împietrească,
Iarăşi să învăţ cum să trăiesc ...

Că de nu .. . Işi prăznuie fiesta

Vara cu alaiul azuriu.
Presimţeam demult finalu-acesta:
Zi cu soare şi cămin pustiu ...
1939. Vara.
Casa de p_e Fontana
o

CĂTRE MOARTE

Oricum~ar vei veni. De ce nu chiar acum

Eu te aştept, sunt la strîmtoare.
Lumină nu-i, deschisă-i şi uşa dinspre drum,
Poftim, cum simplă eşti şi mare.
la chipul care-l vrei', ia forma ce te-ar vrea:
Obuz cu miezul d.e otravă,
Ori cu castetu-n mîini, ca un bandit sadea,
Ori maladia _cea m~i gravă .
Ia haina urnii basm de tine fnventat,
Povestea care toţi b'-hgaimă:
Azurul unei şepci pe~o tidvă de soldat
Şi şeful casei, alb despaimă.

16
 Eu nu mai vreau nimic. ln val, pe- Enisei
Polara stea lumina-şi curmă.
Şi ochii albăstrii, lucind în ochii mei,
Imi taie groaza de pe urmă .
19 aitgust 1939
Casa,de pe ·Fontana

1
Demenţa-n jocul ei îngust
Pe jumătate suflet umbră-i,
Şi vin de foc îmi dă să gust,
Să mă îmbie-n valea-i sumbră.

Şi-am înţeles că mai demult

Victorios îi e asaltul,
De cînd delirul mi-l ascult
Cum nu ar fi al meu, ci altul.

(Oricît m-aşi 2.bate s-o conjur,

S-o-mbin cu lacrimi şi suspine), .
Eu n -o s-o pot din braţu-i dur
Să iau tot ce mi-i drag cu mine:

Nici ochii fiului privind

Ca două spaime în_1pi etrit e,
Nici porţile-nchisorii, cînd
în urmă - i s -au închis cum pl ite,

Nici mîinilesi atît de reci,

Nici norii - indiscreta turmă,
Nici murmurul, pierind pe veci -
Cuvîntul lui acel din urmă ...
·4 mai, 1940

RASTIGNIREA
.. Nu mă boci, maniă;
Cum zac- in, ·săcriu" ..

Ceas nalt slăvit - au îngerii cei ~epezi,

Şi prins-au ceru -n foc a ,mboboci. , ..
El tatălui a zi,s: «de ,ce mă lepezi?» .
Iar mumei sale: «O, n_u mă boci .. :» .
2 Comanda N, 437 17 · ,
 ' 'f
Ma-gdalen~ se zbătea pl~rdută,
Ucenicul drag păr.ea-mp.ietrit.
Iară muma unde sta tăcută
Nimeni â privi n-au îndrăznit.

EPILOG

Eu am \ăzut cum feţe se diformă,

Cum de sub gene spaima cată mut,
Cum ,1sp re pagini scrise-o cuneiformă
Lipeşte chinul pe-un obraz bă.lut
Cum plete negre, castanii sau blonde
Trec în argint, şi într-o clipă ire<;,
Cum pier surîsuri vii de Giocond_e
Si tremură ca varga rîsul sec .
Şi nu mă rog· doar pentru mine, una,
Ci pentru toate cele, c_îte-am stat -_
Şi -n arş i ţă_, şi-n ger, cînd cr ·ară·-luna,-­
·s11!:> zid ul roşu, o'rb şi ·încn:mfat. -

S-apropie ceasul memori ei, Vi li.

\, ă caut pe .toate, vă mîngîi, vă ştiu:
Pc tine, cc ştirea pe br~ţu-mi te-a frînt, ,
Pc tine, ce nu mai păşeşti pc pămînt,

Pc tine, frumoa să , ce-ai zis la moji ci:

«Eu Yin ca acasă la ocnă, aic i! »

Chema-Ic-aşi pc nume pe toate ce-a u fost :

fnchisă-i şi lista, n-o ştiu pc de rost.
Lor - negru linţoliu şi larg le-am ţesut
Din vorba ce-au spus-o cu glasul scăzut.
Cu clc-s într -una în ci_1gctul meu,
Eu n-o să le uit în ceas şi ma i greu .
18
 . . . ... -- ~~-~. :

Ci gura, prin care mai strigă-un popor ·

De-o fi să mi-o-nchi'dă al zbirilor for -

Să spună şi ele de dor de cuvînC ·

Atunci, cînd o fi să cobor în pămînt. · · · · !
' • ' • ' I ~ '. =: ~ ! ' ;

Iar dacă în ţara aceasta, cîndva

Statuie să-mi nalţe poporul ar vrea,

S-o nalţe! Dar bronzul cel veşnic solemn

Nu-l urce acolo - atît îi indemn -

Acolo, alături de-al mării tumult :

Cu marea am rnpllegătura demi.ilt.

Şi nici lingă trunchiul din parcul regal;

Cu umbra iubirii chernînd sub portâl, ; ·

Ci lîngă-nchisoare, aicf, 1,111de-a111 plîns .

Trei sute de ore cu doi·til nestins, · · ·

Aici, ca ş i-n moaHe să ·- rrd bată u:rsuZ "

Al dubelor negre vacari11 în auz, ··
Şi vaietul porţii cu g,:atii, scrîşnind; ·
Şi urletul greu al bătrînci căzînd .

Şi fie ca neaua topindu-se -ncel.

Din geana, de bronz să coboare-o nămet,

Şi-ai ocnei hulubi gîni:rurească duios.

Şi nave plutească pe Ncva, în jos.

1940. Martie.
 . ..
Alexandr Tvardovski

IN NUM ELE MEMORIE I

Mă prinde-un gînd, cum stau a face

Balanţa anilor ţrecuţi :
S ă fiu în rînd cu toţi ortacii,
Că-s vii ortacii, că-s căzuţ i.
Şi •mi stă de revizor în fa ţă :
Din adevăr de-o fi să tai
Şi or să tacă cei în viaţă,
Cei morţi să strige toţi:
- Ia stai!
Cum poţi minţi letopiseţ_ul
A ce-am fost pe acest pămînt?
Ce-am fost--,- noi am plătit cu preţul
Cel mai înalt din cîte. sînt...
Să-mi fie gîndul deci
AI penei _
Şi ghid, şi aspru controlor,
Chezaş al vorbei neviclene
In numele-amintirii lor.

I . INAINTE DE ZBOR

I ţ i mai aduci amintei\ Anii

S-au dus cu zecile de-atunci:
Fumam în fin, în pragul_toamnei,
C ălcînd s trăvechHe poru nci.

Şi zoriitreji ne-au prins, cu toate

Că izul aspru de mohor
Nu mai pulsa de voluptate
Ca-n focu l lunii lui Cuptor.
. . '
Ba versuri îngînînd str-ăine,
Ba gîmJuri fără ,c~păUi, _
Noi ne găteam de căi alpine
Din tinereţea - ne dintîi.
20
Amici cu fapta şi cu rostul, _
Tu gînditor, iar eu poet,
Schimbam netrişti cătunul nostru
Pe fastul lumii cu parchet.

Rîvneam să cucerim ştiinţa

Cuc.alaiul ei de teorii, · ·
Cu-adîncul ea, cu iscusinţa,
Şi s-o robim pentru vecii.

Iar sacul ei cu ecuaţii -

Nu ne-ndoia,- ni-i ·pe puteri
Şi pentru noi, şi pentru taţii -
Lipsiţi de-a ei lumină ieri...

ln drumul ce-l aveam a face

Vorbeam de greul nevăzut,
Ci ne gîndeam doar la noroace -
Aşa e vîrsta la-nceput.

Căci noi ştiam: ştiinţa

poate
Să răsplătească-acestavîrit,
Cu care ne-afundam în toate
Minunile de pc pămînt.
De drum eram gătiţi adică.
Ce simplu crezul:
Să nu minţi.
Să nu cunoşti cuvîntul «frică».
Să ai respect pentru părinţi.
Să nu dai ţara pe nimică,
Iar ochii ei
Să-ţi fie sfinţi.

Ce simplu:
Nu atingă timpul
Cel crez din anii ce-au plecat!
Doar să noţăm acuma:
Simplu?
Dar ce înseamnă «complicat»?
Aşa ne-a fost trecutul, frate
Şi n-avem cale înapoi,
Cînd ne certăm pe săturate

it
Pe teme foade .v:ariate,
Dar ... susţinute de;ainîndoi.

Ori tîlcuind despre ş tiin ţă,

Cum mai visam noi, doi voinici,
In ce nădrag,i de r.eferinţă .
Vom reveni apoi aici.

Sai, tat-ă, maică, te cruaşte,

Ce oaspe scump ţi-a mai venit,
Şi ce aromă răspîndeşte
Tutunul ăsta moscovit-!

O, Moscova-! Ea e departe,.
Ci tu, sărman cătun natal,
Tu să-i .aşte!}ţi pe cei cu carte.,
In neclintitu-ţi .somn rural
Cu aceleaşi coperişuri sparte

Cu şezători la poala stîncii,

Cu hore v-ese:Je-n zăvoi,
Cu fote ce-or să ne rnănince
Din oohi, cînd vom veni apoi.

Şi-or să roşească de plăcere

Cînd le-om lua încet de mîini..

Ci -n capitală, în tăcere
Ne şi-aşteptau cu ochi .blajini
Sus, la etaje, două fete
Ce nici nu ne bănuiau, nicicum,
Că-n sat, doi viitori prieteni,
Abia se pregătesc de drum ...

Şi nici prin gînd, că-n urma noastră

Cătunul îndrăgit atît,
Avea să salte-n zarea-albastră
Cu tot dezastrul
In fereastră,
De vifor crîncen viforit...

Iţi mai aduci aminte zorii,

Cînd ne-anunţau nu funigei
De toamna ce-şi strîngea c~corii,
Ci cîntece de cocoşei?
22
O, glasul' lor · ţel puie_ratk
De lîngă fotu·! ·cu trifoi, ·
Şi plîns părea de prunc zănatic,
Şi asp,ru strigăt de· război':

Şi mai. părea
cel glas, sfrijitul,
în pîcla celei d~mincţi, ·.
C-ar prohodi amar sfîrşitul
fntî ii noastre tinereţi· .''. ·

Părea că-n ceremonialul

')

Cîntării micilor zevzeci

E-un magic basm din irealul
A ce-a mai fost
Şi-o fi în veci.

Ci noi, cu fînul prins în plete, ·

Ce griji aveam de ,ei· să ştim? ·
Ne întindeam, căscînd cu sete,
Miraţi, că încă nu dorrniri1.

Şi-nprag de grea căfătorie,

Nimic nu prevestea în no-i,
Ce daruri scumpe ne prescrie
Destinul pentru mai apoi.

Şi unde, cum , ta ce scadenţă

Ni-i scris, pe care· funigeI
Să ne-auzim adolescenţa
In cîntu-aeelor cocoşei.

Plecam spre soa'rta noastră mare,

Mînaţi de-un ţel, nu -de tumult.
Si soarta ne era lucoare,
Prosop cu pîine şi cu sare.
D~r dnd?
De-o viaţă.
Şi mai mult...
 · 11. NU POARTA VINA .
TATEI FIUL...

Nu poartă vina tatei fiul. .

Cinci vorbe. Doar atît. Deşi
Cît tragic le - a-ncăput sicriul,
Voi, tinerii, n-aveţi cum şti.

Le-a zis, ciupind viclean mustaţa

In sala mare din Kremlin,
Cel ce ne-a fost cîndva destin,
Cel ce ne-a fost la toţi în viaţă
Şi tată sfînt .şi duh divin.

Voi, cei născuţi sub altă rază,

Voi n-aveţi şansa să aflaţi,
Cum au sorbit această frază
Cei fără vină vinovaţi...

Voi în .a nchete nu ştiţi astăzi

Sinistrul punct, al ţării scut,
Care 'ntreba ce ţi-a fost tatăl
Pe cînd aici nici nu era născut
Şi-n somnambulice şedinţe
Nu strigi, la şefu l vigilen_t,
Că nu tu 'ţi-ai ales părinţii,
Tu ştii ră~punsul evident.
Ci-n cincinalele trecute,
Cu pµnctul dacă. nu-ţi mergea,
Aveai urt singur drum din sute:
Să dai obrazul la danga!

Şi-n a dezavuării plasă

Să cerci destinul la noroc:
Cînd n:or mai fi duşmani de clasă,
Tu să-i înlocuieşti pe loc.
Să stai la stîlpul infamiei
Oricînd. Şi-n ceasu l cel mai greu
Să te-nfiereze cu mînie
Amicul cel mai bun al tău ...

O, cruzii ani ai tinereţii

Şi-ai sîngerosului măcel!

24
Ieri--"- tată. Azi - duşman misei.
Dar mama? ·
Geniul cu musteţe
N-a spus de ea un cuvinţel...

Şi în· oraş aci, prin zgura

Acelor ani descălecat,
Tu eşti doar o progenitură,
Nici fiu măcar, ci ţînc spurcat.. .

_Iar cum putea cel trai să-ţi fie

Purtînd acest stigmat pervers,
Nu din lecturi, ·
Din viaţă ştie
El -
Autorul ăstui vers .

Stai în oraş, ce soartă tristă

Te - aşteaptă, fiule, aici,
Cînd tatăl tău e scris în lista
Cea neagră, printre· ina!Ţlici.
Şi cu asemeni rădăcină
Visai la sferele de sus?
Iţi strînge mîna şi suspină
Prietenul...
Şi ia tă s pus :
- Nu poartă vina tatei fiul!
Tu nu mai e ş ti stigmatizat.
Visai ca un liman sicriul,
Şi iată - te, nevinovat!

S-a zis cu frica şi măciuca,

Ia capul brav de pe ilău,
Sărută mîna lui Tătuca,
Că te-a iertat de tatăl tă u,
Că a contramandat blestemul,
De parcă- a r .fi reculioscut
O lege strîmbă în sistemul
Lui person a l necunoscut.

Da , el ş tia să nu ezite
A trece-n contul altcuiva
Gr eş elile de el brodite.
Şi cum ştia a motiva:

2.Ş
 Ba c:ă.-s duşmani-i cu .stam.boa ta :
De alteră'i-i; ba laţ; ba· cui; ·
Ba că-i de vină ameţeala
Născută de-un succes de-al lai: ·

Cum? Fiul? Nu -ia vina tatei!

Amin!
Şi-un pic nealuziv.
Dar dacă totuşi fiul poate .
Cl!-asemeni şanse nesperate
S-ajungă fiu - nu tînc.!- captiv?
Adică to.tuşi să plătească
Nu după lege. ci tehui,
E de ajuns să-şi amintească
Ce mîini avea bătrînul lui:

Doar bătătu'ri. butucănoas e,

Scălî111be. greJe ca de lut -
Ce le punea sfios pe rn. asă ,
Cînd s-a ·şcza pe llll minut

C 11 strî111be degete le-scoabe,

Ce coada lingurii abia
· Ca-11 greblă o prindeau în grabă
Şi-o învîrteau ca o surcea

O, rnîini ce n -au şlilll repaos,

C:: u pielea tă băc it ă dur,
· Lucrînd 111 ereu doar la adaos.,
într-un cuvînt - mîini de chiabur.

Ca sii a jung ă astă treaptă

Muncea bătrînul an de an,
Luptînd cu glia luptă dreaptă,
Cu-nverşunare de ţăran .

Si cred, ori mi se pare mie,

Că-n ceasul lui de mucenic
S-a-ncrîncenat nu de mînie,
Ci de mîndrie de mujic.

Iar în pustia boreală,

Doar cu barăci jur-împreiur,
El, noate. se purta Cil fală
Că-i zice jara lui - Chiabur

26
S,Hi· gr~şit? Ba nu:.. Vezi bine, :
Că-n minte.a lui d.e vechi plugar,
Credea c 0 aşa se şi cuvi,ne.,
Că .doar aşa e gospoda, ...

·Ori poate, frî:nt de do17 şi j:ele,

Gon;i t brutal de p,e ogof,
El blestema cu vorbe grele
Verd ictul cd nedrept at lor.

Şi d1;1s înspre Ural, departe,

Cu treimi făiră soare-n nşi,
El se ţinea cîl mai aparte
De ceilalţi, ca şi el răpuşi?

Grămadă, pe pătul de paie,

Cu toţi de-o soartă vestejiţi,
El pruncii nu - şi lăsa să taje
Din pîinea celorlalţi păţiţi ... .

(Ia-te!- aud cum mă de11.12scă.

Sever vre-un şefu Jeţ bondoc :
~ Iar cînţi în strună chiaburească,
lar faci al duşmanilor joc!.
O , doamn e, cît s-o ţi n ă u na
Şi bună str a jnicii zevzeci :
Doa r jocul nu ma i e., nic i struna,
S-au dus d emult p e druri~ de· veci!)

Ferindu-s e d.e-a lor jelire

Ori de batjocura lor, el,
Intre duşmanii-orînduirii ,
Sovietice -el singurel,
El, coate goale, ce-o cîntase •.
Şi-o apărase, ca apoi ·
Pe-ntinsur ile ei 111ă1ioas e
Să-nceap ă drumul vieţii noi,

El, aruncat de Ţară-n pa r ă-.-:.

N-o blestema!
Sub perii st1.ri .,
Gîndea: nu-i vre111e de ocară:
In vremea Marii c6tituri.. , .

27
 Şi nu se îndoia: Ia cale
S-o pună totul iar, de cum
îi va citi tătucul Stalin
Răvaşul lui, de-aici, din drum ...

(De unde-avea el şti în fine

EI - neumblat prin ţări şi. mări,
Că nu e Lenin, nici Kalinin
Destinataru-ntregii ţări.
Ci celălalt,
Ce-n văzul public
Schimbase al Komunei ţel,
Şi-n orice ziar citea Ia fel
Scrisori de Ia întregi Republici,
Rimate
din exces de zel...)

Ori poate altfel îşi trasase

Bătrînul soarta-n viitor:
Cînd drumul ţi-i oprit spre casă -
mai afli în ·ţară vreun ogor.
Şi ce-·o fi zis: ce-o fi să fie,
Cu dracul
orice punte tr eci:
Magnitka, ia şi ne înscrie
în clasa muncitoare deci ...

Destinul tatei parcă ştiu-I,

Şi parcă totuşinu i-l ştiu ...
Nu poartă vina tatei fiul.
Deci haide să vorbim de fiu.

Cinci vorbe ...

Ci cu timpul toate
S ~au şters de sens iniţial,
Şi titlul FDP 1 socoate,
Că întră-n dreptul său legal.
Legal? ·
Nedreptăţiţi sinistru,
Egal în traiul lor obscur
Plîng - fiu de popă şi ministru,
De general şi de chiabur ...

: FDR - fiu de duşman al poporului (nota trad.).

28
 Diri naştere-şi ştiau ocara
Copiii duşmanilor-taţi...
Şi nu ,era sătulă ţara
· ~e-atîţi copii stigmatizaţi.

Ci cînd a dat războiul - unii, ·

O, cum l-au binecuvîntat :
El nu-nt_reba de-acel păcat
Ce duhul ţi ~ ! ţinea în funii,
El te lăsa să lupţi cu hunii,
Să guşti şi glorii şi genunii, ..
Ori chiar să cazi ca. µn soJdat!

Putea armata să te-ateste'

Iar fiu legal. F ecior. Flăcău .. .
Ci să dispari fă r ă de veste -
Era destinul cel m ai rău.

Gustînd pîri-la r ă z boi amarul,

Aveai, nici viu, nici îngropat,
Din pl ean în plean să-ţi duci calvaru l,
De două ori stigmatizat.

O, mamă-ţară pre a curată!

Tu n -ai vi s at şi - n vis avan,
A tîţi a fii s-a dLtn i - a rm ată
Sub cerul sur din Magadan .

Şi und e, cînd, sub care lună

Ai dovedit să- i naşti, să-( cr e şti,
Pe toţi, ce tu, o, marnă bună, ·
In zonă, îi ţin e ai ca-n cleşti? .._.

Luptînd cu mun ca_ori cu so mnul,

Nu m ai şti a m cu ce cuvîn t,
Cu ce c h emă ri venit- a Domnul
La fiii lui d e pe p ă rnînt. · '

Ci zis-a Do mnul:- M ă urm ea z ă ,

Părinte, m u mă s ă nti
,ai. • .
Deş e rtăciuneai1~1. du rea z ă, ·
Doar astfel vei a junge~n r ai.

Si noi , a tei. făr ă d ilem~, ., , 1,

Crezînd orbeşte în ide i,

29
~ -~ ··--
Ceream o jertfă doar, supremă:
Denunţă , pe părinţii tăi.

Si uită neamurile t a le.,

Un singur lu cru ai a şti:
lubindu'-l 'pe tătuca Stalin,
Nimic~, ,nu mai P,oţi iubi .

Astfel. ştiindu-ţi ţelul, bate

Spre zar-ea nouă pasul greu,
Şi vi nde soră, vinde frate,
Şi vinde pe ortacul tău .

A senti;nentelor nă Ju c ă
S-o s pînzLtri frumu şe l în cui,
Şi minte,-n, nurne)e Tătucăi,
Şi taie-n sfîntul nume-al lui :

De orice soa rtă fii. feric e, ·

S ă ştii: el e nemuritor ,
T ă t a r tje o şti, ) ngus d e-ţi zice,
Calmuc, al s tepelor fecior.

Ap l a udă orice sen t inţă,

Pricin ile .să nu le caţi ,
Ca lo m n i ază cu ş tiin ţă
Pe cei :ca tine deportaţi .

Si în nebibli ce cxoduri
De ginţi. legate cot la cot,
Să s trigi de Cel ce scrie coduri:
Ele un zeu,
El şlie tot!
EI c prof ctu I şi hagiu I
A tot ce moare sau c viu!

Nu poart ă vina tate i fiul -

O leg·e simplă ca. sicriul:
f~ăspunde tal ~! pentru fiu.

Ci legi le cu el odată
S-au prăbuşit subit în hău .
Ah, nu m ai poţi răspunde, tală-.
De fiica ta. de fiul tău. ·
30
 · LîngăK~emlin, Îfl__piaţa mare
>L · Nu ştie el, sub· pietre reci', ; ..
De dte părinteşti amaruri
Stropit e somnul lui de ve~i.

Feciorii azi îşi cresc nepoţh. ·

Dar pE;ntru tatăl tuturor , · ..
Suntem răspunzători cu toţii.
Şi scirţîie judeţuf sorţii,
Şi nu se vede nici un spor. .. ·

III. DESPRE MEMORIE

Uitaţi, uitaţi - ni se şopte:şte.

Vor în uitare să-necăm.
Tot ce-am trăit. Pe veci, fireşte
Cc-a fost aievea - să uităm.

Şi chipul drag al celor, care

S-au dus. Calvaru-a mii âe sorii.
Tot ce-a fost, chiar de-ţi pare
Că ai văzut în somn coşmarc ·-
I n amintiri să n_u le porţi.

Dar cc a fost - a · fost. se ştie ;·

O ştiu şi cei făcuţi nisip,
Şi ceilalţi - «colb de puşcărie»..:.
Cum i-a numit cîndva un tip . ,.

Uitaţi nu doar de cei ce-rt luptă ·

Căzut-au, scut ocrotitor, : ·
Ci de acei cu soarta ruptă
Şi îngropaţi fără onor.

Uitaţi - sîntcm rugaţi c·u frică.

Daţi amintirile la ciori, .
Ca nu cumva, la o adică, ·
Să afle cei neştiutori.

Uitati d'e mam9 şi de so ~1~ • .

Ce vina nu şi-o ştiu de gt; .
3-1
 Şi de copiii smulşi din braţe,
Nu în război,
Ci pîn-la el.

Dar apropo, neştiutorii:

Ei unde-s? Ştiutorii sînt toţ"i.
Ştiu totul. toţi. Cînd trec fiorii
Printr-un popor - toţi muritorii
Copii, bătrîni, bunici, nepoţi
Ştiu totul. Şfară ·
Dau prin ţară,
Un zvon de ici,
Şi altul iară,
De n -a văzut -
A auzit,
Din vînt aşa - o vorbuşoară ...
Ori un fugar ...
Ori un păţit...

Min(cel ~e spun' că -a~intitea

_E joc dţ fluturaş, în zbor, ·
Şi că dispare în neştire
Orice durere;·· · ·
Orice dor;

Că orice-ar fi, pe large unde

Planeta zboară -n Univers,
Şi că poetul nu răspunde
De faptul interzis; ce-ascunde
Şi 0 ! doare,_ şi nu-l punc-n v~rs;

Cc-am zis cu jumătate-gură

Să scriu de-a-ntregul sînt dator.
I-aş spune fiicei de cenzură:
O să mă ia peste picior.

Cum să-i explic - de ce, şi cine

A pus ştampila «strict secret»
Pe-atîtea fapte de ruşine
Din veacu-acesta deşucheat?

Iar pentru mine - cine oare

Ce mai Congr.es a hotărît,
' Ca amintirii ce 1uă, ,d oare
32
 Să-i puie unghia
In gît?

Şicine-a spus că noi, maturii,

N-avem de ce cunoaşte tot?
Voi pierde luciu l spoiturii?,,
O să ne cadă cinstea-n bot?

Ori fapte pomenind tr ec ute

Ii bucurăm doar pe duşmani?
Ori c-am plătit victorii sute
Cu sînge roşu, nu cu bani?

O, ştim cum clevetesc duşmanii...

Ori poate tot ce-am cîştigat,
Şi noul ce-am crescut cu anii,
Sudoarea, sîngele, Ivanii
Nu mai fac preţul ce l-am dat?

Iar cauza ni-i rouă roză?

Şi gloria - zvon în pustiu?

Atuncea muţii ştiu ce ştiu

Şi fle ac e totul - vers şi proză,
Şi totul fleac şi nici nu -l scriu ...

Atunci de ce să ne mai mire

Că glasul viu al amintirii
Ne profeţea căderi, nu zbor:
Cel ce trecutu-I dă pieirii,
Nu are, şanse-n viitor. ..

Ce e mărunt azi, ce e mare-

Ştim noi? Poporul nu-i mînzat:
Să-i scrim Ia «fără neam şi ţară»
Pe toţi de-a valma - e păcat!

S-or duce martorii gonirii

Pe ultimele lor cărări,
Dar nu-i în firea omenirii
Liman ul paşnicei uitări.

Şi de-n zadar bat toaca unii

Că n-avem ce ne aminti
3 Comanda Ne 437 33
De-asemeni fa-pic - nu. prea bu,ne -
Menite doar a ne umbri. .

Căci ce-a fost - este! Totdeauna!

AlegJ cfrpe<_1la după . sac.

Ne păgubeşte do.ar minciuna,

Doar adevărul ni"-i opac!'

Şieu, cu . anii îh adaos.-

Eu nu-mi' pot da nicL un repaos:
Să reuşesG!°
Atîta ştiu.
Să reuşesc din plîns. şi haos
Durerea mută-n vers s-o scri u.

Durerea ce ne da tîrcoa.le
Şi-atunci, în piept oprită ghem,
Şi -o ameţeam cl!' osana re
în cinstea Ta tălui suprem.

Cu osanale şi cu psalme-i
Slăveam gigantele statui,
Dar le turnam nu numai lui :
Noi mai băteam cui va din palme.

Părea c-alăturea de el
Ascultă strîmbele-i, oraţii,
Cel care nu purta de fel
Respect, pentru aşa ovaţii.

Cel veşnic viu, nemu ritor

In gîndurile-i epocale,
Numit modest - învăţător -
De către· bunul tată, Stalin ....

Noi pe-amîn d.oj:ii,adunami

Intr -o idee şi tirt'~tmme,
De pa rcă poţi s-ad uni anume:
Un geniu şi un infrarn!

Ci spa ima ~ ne -mblînzită, piaz,ă.

A timpului aţel sirep,
Stătea La gura noastră - pază. , ,
Cînd r~ăJti îşi făcea de cap.
34
 Ne obliga sub semnul morţii
Să dăm permisul de .port-gînd
Pentru conlrol, cînd voia sorţii
,,
De păsuri ne-amintea pe rînd ...
O, scumpă învoire -a Porţii!
Coboară, Stalin, pe pămînt! ..

Şi un oftat de circumstanţă:

I - Ah, Lenin dac -ar învia!

Suprema noastră do.leanţă:
- Dacă ar şti. .. Dac-ar vedea ...

I Păi el ar şti ce-i rod, .ce-i spumă,

Pe buni i-ar despărţi de ră.i .
Ori doar ar ridica din umăr

I Şi - ar zice numai:
- Măi, măi, măir

Ghicesc cu toţii ca la clacă,

Judecători ad-hoc, sforari,
Ca nişte puşti sătui de joacă
In aşteptarea celor mari.

Dar tot ce-a fost ori o să fie

E soarta noastră, bună, rea,
Iar Lenin, Lenin n-o să-nvie,
El n-a fost zeu nici cînd trăia!

Iar voi, cei care daţi din coate

Să-ntoatceţi bunul, vechiul rost,
Pe Stalin să-l chemaţi, el poate
Să-nvie, el şi zeu a fost.

Şi-o să vă cadă iar în braţe

Cerescul tată pămîntesc:
Vă stă de mărturie-o faţă
Modelul lui cel chinezesc ...

... Aşa-L în ftnul cel cu dorul,

Atuncea, la-nceput de drum,
Altfel vedeam noi viitorul...
La ce ne-am văicăra acum?

3S
Ca să păşim fără ocoluri
Pe drumul cel adevărat,
Trecut-am sute de controluri
Pe unde, cînd ne-au apucat.

Iar practica, semeţul doctor ,

Adesea drastic, dar onest,
Ne-a dat din plin să bem decoctul
Amar al veacului acest.

In schimb - vom fi şi mai departe,

Mereu
Din oamenii acei,
Ce chiar şi-n încercări de moarte
Privesc în ochi
Şi nu prin ei.

36
 Olga Ciucovskaia

SOFIA PETROVNA

După moartea soţului său Sofia Petrovna s-a în-

scris la cursuri de dactilografe. Trebuia să capete o
profesie, căci feciorul Kolea în timpul cel mai apro -
piat n-are să - şi poată cîştiga existenţa. După absol-
virea şcolii va trebui neapărat să susţină examenele
la institut. Fiodor Ivanovici n-ar fi admis în nici un
caz ca fiul său să rămînă fără studii superioare .. .
Sofia Petrovna nu avea greutăţi la însuşirea maşin-ii
de scris; şi apoi era net superioară cuconLţelor. .c.elo;-
ra dichisite . După ce absolvi cursurile, obţinînd pro-
fes ia de dactilografă, îşi găsi foarte rep.e de,,1m .loc
de luc ru la una din editurile ma r i din Leningrad.
Sofia P etrovna se lăsă acapa ra tă pe de -asntregul
de via ţa pe care o ducea acum, de cînd se afla în ser-
viciu. După o l ună de zile nici nu putea - să - şi .î nchi -
puie cum de trăise fără să facă ceva. Ce-i drept, nu -i
făcea de loc plăcere să se scoa le în fiecare dir:nineaţă,
să se îmbrace în odaia rece, la lumina becului elec-
tric, ori să înghefe în aştepta r ea tramvaiului, înbul.-
zindu-se printre mulţimea de oamen i cu chipuri mo-
horîte şi nedormite; de multe ori, pe la sfîrşitul zi-
lei, din pricina zgomotului produs de maşina de
scris, avea dureri de cap - în schi mb şi-a dat seama
cît de captivant este să lucrezi. Pe cînd era fetiţă îi
plăcea nespus de mult să mea rgă la gimnaziu şi
plîngea ama r, cînd din cauza guturaiului era silită şă
rămînă în casă; acum ea se ducea cu plăcere la lu-
cru. Şefii văzînd cît este de pu nct uală şi corectă, au
avansat-o, numind-o d actilografă superioară - î n-
tr-un fel, şe fa biroului dactilografie, Sofiei Petrov-
na îi plăcea cu mulf' ma i mult să repartizeze lucru l,
să numere paginile şi rîndurile, decît să stea şi să
scrie la maş ină . Atunci cînd auzea bă tăi în mica fe -
restruică de lemn, ea o deschidea cu o deosebită dem-
nitate şi, t ă cută, lua hîrtiile. De cele mai multe ori
acestea erau conturi fina nciare, pla nuri, dări de sea-
mă, scrisori oficiale şi ord ine, dar se în tîmplă să ni-

37
 merească şi cîte un manuscris- al vreunui scriitor con-
temporan.
- Va fi gata peste douăzeci şi cinci de minute,
spunea Sofia Petrovna, aruncînd.u-şi ochii la ceas.
Da, exact peste douăzeci şi cinci de minute, nu mai
devreme, şi închidea ferestruica fără a intra în dis-
cuţie. Ea dădea hîrtia anume acelei dactilografe pe
care o ţredea c11pabilă să facă un asemenea lucru,
iar dacă hîrtia era adusă de secretara directoru lui, o
dădea dactilografei celei mai cărturare,, mai punctu-
ale şi mai iute la lucru. Pe cînd era tînără , plictisin-
du-se, mai ales în zilele cînd Fiodor lvanovici pleca
de acas-ă în lungile sale viz-ite, ea visa la un atelier
de croitorie, al ei. Se vedea parcă aievea într-o odaie
mare şi luminoasă în care şed copile drăgă laşe api"e-
cate de-asupra mătăsuri l or unduioase, iar ea le de-
monstrează fel de fel de modele şi, în timpul cît face
proba, se întreţine în discuţii mondene cu elegantele
doamne. Biroul de maşini însă avea pentru ea o im-
portanţă mult mai mare. Căci de cele mai multe ori
Sofia , Petrovna era primul om care citea încă în ma-
nuscris vreo nouă operă din literntura sovietic ă - fie
un roman sau povestire - şi cu. toate că aceste ro-
mane şi povestiri îi păreau destul de plictisitoare,
deoarece în ele se vorbea foarte mult· de tractoare,
secţii de uzină, şi foarte puţin despre dragoste, to-
tuşi conţinutul lor uneori o captiva pe de -a-ntregul.
Işi ondula părul în cărunţit prea devreme şi, după
ce-l spăla, îl clătea în apă cu puţină sine ală, ca să-i
dea o nuanţă mai vie. îmbrăcat ă într-u n simplu hă.­
lăţel cu guleraş din dantelă de pe timpuri, cu un
creion bine ascuţ it în buzunaru l de la piept, ea se
credea acum o femeie pricepută, serioasă şi în acelaşi
timp elegantă. Dactilografele se cam temeau de dîn-
sa şi pentru privirea ei severă o numeau «profesoara».
Dar totuşi îi dădeau ascultare. Cei drept, ea voia să
fie severă, însă cu dreptate. La ora de repaos îi fă­
cea plăcere să intre în discuţie cu dactilo grafele care
scriau la maşină îngrijit şi corect. Vorbea u de scri-
sul extrem de neciteţ al directorului, că nu oricui îi
stă bine cu buzele rujate, iar pe dactilo grafele care,
băteau «repitiţie» şi «colictiv» le ţ inea, la distanţă şi
le privea cu un aer oarecum trufaş. Una dintre ac.e ste-·
cucon iţe, şi anume Ema Semionovna, îi călca pe nervi.
t:;'ăc ea greşeli aproape în fiecare cuvînt, fuma ca un
38
 birjar şi trăncănea Ia nesfîrşit în timpul lucrului.
Erna Semionovna îi amintea vag Sofiei Petrpvna de
o cameristă obraznică care pe timpuri lucrase la ei
în cas.ă. O chema pe această cameristă Fani. Se purta
urît cu Sofia Petrovna şi cocheta cu Fiodor Ivanovici...
De ce ţin la lucru asemenea podoabe?
Dintre toate dactilografele una îi era pe plac So-
fiei Petrovna , îi zicea Nataşa Frolenko, o fată mo-
destă, cam urîţică, cu tenul feţei pămîntiu . Nu făcea
niciodată greşeli, respecta cîmpul şi alineatele. Cînd
luai lucrul ei în mină a veai impresia că pînă' şi hîr-
iia este alta, pînă şi maşina ei nu-i ca la celelaHe. De
fapt, şi hîrtia, şi maşina erau dintre cele . mai obiş­
nuite. Secretul, ca să vezi, sta în acurateţea ei.
Biroul dactilografe era despărţit de restul institu-
ţiei printr-o ferestruică din placaj acoperit cu lac cafe-
niu . Uşa era permanent încuiată şi toate convorbi-
rile se duceau prin mica f e r estruică. O vreme Sofia
Petrovna nu ştia ·pe n im eni dintre l uc ră tor ii editurii,
tfecît doar pe da ctilografe şi pe curier , o femeie ca r e
dist ribu ia hîrti ile. T reptat a făcu t cunoştinţă cu toţi.
De vreo do u ă să pt ămîni la mic a f e r estruică se oprea
să mai trăncănească de un a de alta contabilul, un
bă r bat soliei, pleşuv, d eş i cu o înfăţişare iîhără. El
o cunoştea pe Sofia Petrovna. Cîndva, acum două­
zeci de ani, Fiodor Ivanovici l-a tratat, si foarte r ei1--
şit. Contabilul era pasionat de canot a j ·şi ele dansu-
r il e europene. Sofia Petrovna a rămas măgulită cînd
el i-a propu s să se înscrie la cercu l de dansuri. Şi
secretara directorulu i de acum o saluta, o feme ie în
vîrstă şi ex trem de amab il ă, o saluta cu respect şeful
.sectici de cadre, ba chiar şi u n renumit scriitor. un
bărbat Trull7os. cu părul cărunt, cu căciula din blană
de cas lor şi cu o monogramă pc servietă . Venea la
e•cJilur ă în tot dea un a c11 m aş in a propri e. Odată chi ar
a întrebat-o clacă i-a pl ăcut ultimul capitol din ro·-
m an ul său. «No i, lite raţii, demult am co nstat at că
dactilografe le sî nt arbi tri i cei m a i nepărtinitori. Zău,
zise el, arătîndu-şi d a ntura f a l să . E le sincer ana li -
zează şi nu sînt obsedate de idei preconcepute, urc-
cum confraţii n oştri ele condei, criticii». A mai făcut
cU11oştinţă Sofia Petrovna şi cu secretarul organiza-
ţiei de p arti d Ti rnofcev - 1111 bărbat şchiop. veşnic
nebărbierit şi posac, i ar cînd vorbeş te, se uită în po -
dea, d in care cauză Sofia Petrovna se cam temea de
39
 el.. Uneori o chema la mica ferestruică pe Ema Se-
mionovna - de fiecare dată însoţită de intendent.
Sofia Petrovna deschidea uşa şi intendentu l ducea
m aşina Ernei Semionovna din birou. Erna Semionov-
na mergea din urma lor arborînd u -şi pe chip un
ae r triumfător; mai apoi Sofia Petrovna a aflat că
Erna Semionovna este declarată «persoană secretă»
şi de aceea secretarul organizaţiei de partid o chema
în cabinetul acela special pentru a dactilografia di-
. ferite documente de partid cu sigiliul «Sec ret».
In scurt timp Sofia Petrovna îi ştia de acu m pe
toţi lucrătorii editurii, numele de familie , postul pe
care îl ocupau, ba chiar şi la faţă: contabili, redac -
tori tehnici, curi'eri. La sfîrşitul primei luni de lucru
ea izbuti să - l vadă prima dată pe director . In cabine-
tul lui, pe jos, era aşternut un covor moa le, în jurul
biroului se aflau fotolii capitonate, iar pe birou trei
telefoane. Directorul era un bărbat relativ tînăr, cam
de vreo treizeci şi cinci de ani. de statu ră mijlocie,
bă_ rbieril foarte îngrijit, îmb r ăcat într-un costum
gri din stofă bună; la piept purta trei insigne, din
mînă nu-i lipsea nicicînd stiloul. A discutat cu Sofia
Petrovna vreo cîteva minute, timp în care tel efonul
sună de trei ori şi el vorbea la un te lefon, ridicînd
între timp receptorul celuilalt. Directorul a invitat -o
fo arte ama bil să ia loc în fotoliu şi a întreb a t-o pe un
fon politicos dacă nu are nimic împotr i vă să rămînă
ş i seara pentr u a face lu cru suplimentar. Ea urma
s ă c.hf'nw o dactilografă , la alegerea ei, şi să-i dicte-
ze referatul. «Am auz it că dumneata descifrezi de
mimine scrisul meu îngrozitor», zise, zimbind ; So-
fia Petrovna ieşi clin cabinet mîndră şi flatată de
încrederea pe care i-o acorda directorul. Un bărbat
bine şi educat. s ·e spunea că e dintre muncitori , din-
tre cei promovati la posturi de răspundere. Şi într-
adevăr, mîinile lui par cam grosolane, dar în rest...
Prima adunare a colectivului editurii la care a
asistat Sofia Petrovna i s-a părut extrem de plicti-
coasa. Directorul a tinut un mic discurs despre veni-
rea la putere a fasciştilor, despre incendierea reich- .
stagului în Germania·. duoă care plecă în masin a sa
«Ford». Apoi luă cuvîntul secret.a rul de partid tova-
răşul Timofeev. Nu avea talent de orator. Făcea în-
tre două fraze o pauză atît de lungă, încît aveai
impresia că n-are să-şi mai continuie gîndul. «Sîn-
40
tem nevoiţi a con-sta-ta ... », vorbea el cu voce rto-
notonă şi iarăş i lua apă în gură. «Portofoliul lucră­
ri lor ce se află în producţie ... »
După el luă cuvîntul preşedinta comitetului sin -
dical, o doamnă corpolentă, cu o camee la piept. Tot
ştergîndu-şi palmele şi frîngîndu-şi degetele sale
lungi, ea spuse că, luîndu- se în consideraţie eveni-
mentele din ultimu l timp, e necesar în primul rînd să
fie mărit randamentul zilei de muncă şi să luptăm
fără cruţare cu cei care întîrzie la serviciu. în cele
din urmă cu o voce isterică făcu o mică informaţie
despre Thălmann şi le propuse tuturor lucrătorilor
să se înscrie în rîndurile OIALR-ului, Sofia Petrovna
nu prea înţelegea despre ceai vorba, se plictisea şi ar
fi fost bună bucu·roasă să plece, dar se .temea că nu
are dreptul să procedeze astfel şi o ţintui cu o pri-
vire aspră pe dactilografa ce - şi croia drum spre ieşire.
Curînd însă adunările n-o mai plictiseau pe So-
fia Petrovna. ·
La una din aceste adunări directorul, făcînd un
raport referitor la împlinirea planului, a spus că in-
dicii înalţi de producţie depind nu numai de respon-
sabilitatea redactorilor şi a autorilor, ci şi de disci-
plina de muncă conştientă a fiecărui tnembru al co-
lectivului - fie dactilografă, curier sau dereticătoare.
- De fapt, zise el, trebuie să recunoaştem că
biroul dactilografe, condus de tovarăşa Lipatova în
momentul de faţă lucrează excepţional.
Sofia Petrovna roşi • pînă în vîrful urechilor şi
multă vreme nu îndrăzni să - şi ridice privirile. Cînd
în cele din urmă se încumetă să-şi arunce ochii în
jur, toţi oamenii i se părură nemaipomenit de buni,
frumoşi şi ascultă · mai departe şirul de cifre cu un
interes neaşteptat.
2
Tot timpul liber de care dispunea Sofia Petrovna
şi-l petrecea acum cu Nataşa Frolenko. Deşi timp
liber avea din ce în ce mai puţin, lucrul suplimentar,
mai ales şedinţele comitetului sindical la care par-
ticipa şi ea, îi răpea aproape toate serile. Kolea tot
mai des era nevoit să - şi încălzească singur prînzul

1
OIALR-Organizaţia internaţională de ajutorare a luptă~
tarilor revoluţionari.
41
şi el o numea în g·lumă pe Sofia Petrovna «mama-
activistă ». Comitetul sindical îi încredinţă str.îngerea
cotizaţiilor . Pe Sofia Pe trov na n-o prea interesa la
ce foloseşte sindicatul, da r îi 'făcea plăcere să linieze
filele de hîrtie şi să noteze în anumite coloniţe cine
îşi achitase pentru luna curentă cotizaţiile şi cine nu,
îi plăcea să încleie timbrele, să prezinte dă r i de se~-
mă ireproşabile comis iei de revizie . Ii plăcea să intre
la or ice oră a zilei în cabj,netul directorultti şi să-i ami-
ntească pe ,un ton glumeţ de datoria lui de tocmai pat-
ru luni, şi el, tot pe un ton glumeţ, să-şi ceară scuze
+n faţa tovarăşei de la sindicat, care-i atît de răbdătoa­
re, ca apoi să-şi scoată portmoneul şi să-şi achite
datoria. Pînă şi secretarului de partid, cel -veşnic po -
sac, puteai să-i aminteşti fără nici un risc de datorii .
La sfîrşitul primu lui an de ltt cru în viaţa Sofiei
Petrovna a avut loc un eveniment solemn. A luat
cuvîntul la adunarea generală a colectivului dfo nu-
mele celor fără de partid. Toate s -au pe'trernt în
felu I următor.
La editură aşteptau sosi-rea unor tovarăşi sus puşi
de la Moscova. -Intendentul, un flăcăiandru destul
de îndrăzneţ. cu părul p i·ep-t ănat cu Cărare 'la mi}loc,
as em ănîndu-se astî-e-1 cu ordonanţa unui of iţ er , din
zor i şi pîn ă- n no a pte alerga ·rrin to a ră editura , că­
·r înd în cir că fel de fe l de ra m e, ş i la ti mp u l ce l m ai
nepotrivit trimise î·n birou'! dactilogra fe parchetarii .
!ar odată în coridor pe So:fia Petrovna o re'finu se -
•cre'tarul de paTtid. omul acela veşnic posac.
- Organizaţia de partid şi comitetul sindical,
-Zise el, uitîndu-se pr·e cum îi era obiceiul , în podele,
te-a propu•s ... şi pe loc se cor-ectă: V-a propus -să lua-
•ţ i cuvîntul din partea activişt i lor fără de partid.
In ajunu I sosirii moscoviţilor aveau de lucru
pînă peste cap. De la biroul de partid soseau fel de
fel de dări de seamă şi p'Januri. Aproape în fiecare
sea-ră Sofia Petrovna cu Nataşa ră.mînea-u după ser-
·v iciu pentru a tace J ucru suplimentar. Zgornotwl ma•
şinilor de scris răsuna surd în încăperea pusNe .
Peste tot, pe .coiid-or, în cabiHete stăruia in tuneri-cul.
Aceste seri îi plăceau So:fie.i Petrnvna.. Du,pă ce în-
cfa eiau lu:cr:wl, înainte de a ,ieşi în bezna corhforu.lui
din cabinetul luminat, ea cu Nataşa disrntau înde-
lung lîn~,ă . maşinile d.e .s.cris. Nataşa wonbe.a ,puţin,
în schimb er a o ascultătoare minuna.tă.
42
 Aţ-i- observat că, A:na Grigorievna (preşedfota
aomitetului sindical} are unghiL!e murda11e?· o- întrebă
Sofi,a Petrovna. Şi încă mai poartă camee };a, p;iep.t
şi-şi' ondulează părul. Mai bine şi'-ar spăla mHuiile.
Erna Semionovna mă scoate din sărite .. . e- a.tît d'e
impertinentă ... aţi mai observat că Ana Gri·gori:evn-a
vorbeşte cu multă ironie despre secretarul d.e partid?
Nu-l are la inimă se vede ...
După ce vorbiră. despre preşedinta comitetului
sindical şi despre secretarul de partid Sofia Petwvna
H povesti romanul său de dragoste cu Fiodor lvan.o-
vici, apoi îi povesti cum a nimerit Kolea sub albie
pe cînd. avea doar un• an şi jumătate „ Ii vorbi. cî,f era
el de draguţ, to-ată lumea se oprea în stradă să-l ad-
mire. II îmbrăcau din cap pînă-n. picoare numai în
alb, pe umeri purta o mică pelerină albă ş_i o. bone~
ţjcă tot albă pe cap. Nataşa însă nu prea avea ce
povesti - ea niciodată nu avusese un roman de dra-
goste. «De fapt, altfel nici nu putea fi, cu tenu.I ei.. .»,.
îi trecu prin cap Sofiei Petrovna. întreaga viaţ:ă a,
Nataşei n-a fost decît un şir neîntrerupt de neplăceri
Tatăl ei, în grad de colonel, în anul şaptesprezece a,
murit subit în urma unui atac de cord. Pe· atunci Na-
taşa abia, împlinise cinci anişori. Casa. lor fusese con-
fiscată şi ea cu maică-sa a-u fost nevoite să se mute
cu traiul la- o rudă, o mătuşă bolnavă, .ţintuită la
pat,. Mamă -s a era o femeie răsfăţată şi neputincio_asă.
din. care cauză trăgeau o foame teribilă, şi Nataş.:.1,
silită de împrejurări, s-a angajat la lucru ct·e cum a
împlinit cincisprezece ani. A:cum rămăsese sing.ură­
cuc pe lume : w doi ani în urmă maică-sa murise de·
ţuberculoză, iar mătuşă-sa, de bătrîneţe. Nataşa si m-
patiza Putera Sovietică, însă atunci cînd a, depus
cerere să fie primită în comsomol a fost ref.uzată.
«Tată.I meu a fost colonel în a,rmată şi proprietar de
casă şi, precum vă- daţi- seama, ei nu cred- că s-î-nt o
simpatizantă si nceră a Puterii Sovietice, zise Nata-
ş_a. Judecînd de pe poziţii rnarxist -leniniste~ poa.t e, au·
dreptate ... »
De f.iecare dată cînd v.orbea despre acest refuz
pleoapele. i se' înroşeau şi Sofia Petrovna. imediat
îndrepta discu;ţia p.e alt făgaş-.
Iată că sosi şi solemna 2:î. Po!itret'ele lui Stalin
şi Lenin au fo~t puse în rame noi pe car,e Ie-a a.dus,
intend.e ntul„ pe biroul directorului au aşternut o- bu-
43.
cată de postav roşu. Oaspeţii moscoviţi - doi băr­
baţi corpolenţi, îmbrăca·ţi în costume de import, cu
cravat~ tot de import şi cu nelipsitele stilouri tot de
import, în buzunarele de la piept - şedeau alături
de director, chiar sub portrete, scoţîQ.µ fel de fel de
hîrtii din. servietele lor ticsite, tot de im port. Alături
de ei secretarul de partid, îmbrăcat în kazakă şi
vesto11;, arăta destul de şters. Intendentul, flăcăiandrul
cel ît:idrăzneţ şi Maria Ivanovna, liftiera, cărau în-
truna tave cu ceai, tartine şi fructe, propunîndu-le
oaspeţilor şi directorului să servească, iar apoi îi în-
demnau pe toţi cei prezenţj acolo.
Sofia Petrovna, din cauza emoţiei ce pusese stă­
pînjre pe ea, desluşea cu greu conţinutul cuvîntării.
Se uita ca fermecată, fără s_ă-şi abată privirea, la
apa din garafă ce se unduia uşor. Cînd p re şe din ta
rosti numele ei de familie, ea se apropie de masă, se
întoarse mai întîi cu faţa la director şi la oaspeţi,
apoi cu spatele la ei, se întoarse puţin şi-şi duse mîi -
nele la talie, aşa cum fusese învăţată încă din co-
pilărie, atunci cînd declama versuri franţuzeşti cu
bcazia vreunei festivităţi.
- Din numele celor fără de partid, zise ea cu
voce tremurătoare şi promîse că şi de acum înainte
îşi vor ridica cu toţii productivitatea muncii. Tot ce
scriseseră în ajun cu Nataşa învăţase pe de rost.
Cînd a venit acasă nu s-a culcat dintr-o dată,
tot aşteptîndu-1 pe I(olea ca să-i povestească ce-a
fost la adunare. I(olea dădea ultimele colocvii la şcoa­
lă, şi de aceea toate serile şi le petrecea la amicul său
cel mai drag, Alik Finkelştein. Se pregăteau împre-
ună de. .colocvii, Sofia Petrovna mai aranjă pe ici-
colo. prin odaie şi se duse la bucătărie să aprin dă
primusul.
- îmi pare foa_rte rău că nu lucrezi şi ·dumneata,
îi spuse ea soţiei miliţianului, o femeie cu o faţă
blîndă care spăla vesela. Ai atîţea impresii şi-ţi aju-
tă foarte mult în viaţă. Mai ales dacă lucrul e legat
de literatură.
In sfîrşit şi-a făcut apariţia şi Kolea, flămînd şi
ud pînă la piele, căci nimerise sub prima ploaie de
primăvară. Sofia Petrovna i-a pus dinainte o farfurie
cu borş. Proptindu-şi coatele în masă, ea se uită la
K:olea cum mănîncă şi era gata să-i povestească că
luase cvvîntul la adu nare, dar •.. «Ştii, mamă, zise el,
4<1
 de acum sînt comsornolist . Azi la birou a fost confir -
mată candidatura mea. Imediat după această noutate
el, fără să-şi dea răgaz, trecu la alta, umplînd u- ş i
g ura cu pîi ne: la şcoală s-a iscat un mare conflict.
Acest Saşa Iarţev e un prostănac din vechiul regim ... »
( «Kolea, nu -mi place cînd te exprimi urît», îl între-
rupse Sofi a Petrovna.) «Nu-i vorba de asta: Saşka
Iarţev l-a numit pe Alik Finkelştein jidan. Azi la
adunarea celulei noastre comsomoliste am hotărît să
organizăm o judecată tovărăşească, demonstrativă.
Şi ştii ci ne a fost ales acuzator public? Eu!»
După ci nă K.olea înd ată s-a culcat, Sofia Petrovna
se culcă şi ea, ocupîndu-şi locul său de după paravan,
şi, prin întuneric, J\olea îi declama poezii din -Ma-
iakovski. «Mamă , e genial! Nu -i aşa?>> După ce sfîrşi
de recitat Sofia Petrovna îi povesti cum a decurs adu-
nJ\rna la e ditură. «Eşti bravo, mamă!» zise K.olea şi
adorf\Ji în aceiaşi clipă .

3
Ko lea absolvise de acum şcoala, sosise şi vara cu
zilele pline de zăduf, dar Sofia Petrovna nu-şi luase
concediu încă . I-au permis să se ducă la odihnă tocmai
pe la sfîrşitul lui iulie. N-avea de gînd să plece ni-
că i eri şi visa · ca toată luna iulie, dimineţile, să se
sature de somn, să-şi p ună la _punct gospodă-ria, căci
de cînd se angajase la lucru stăteau toate baltă . Vi-
sa să se mai odihnească un pic, să nu mai audă zgo-
motul maşinii de scris, să-i caute lui K.olea pardesiu
şi să se ducă , la urma urmei, la cimitir, să cheme
zugravul ca să vopsea s că uşa. Dar iată în sfîrşit şi
concediul multrîvnit, însă se convinse că e plăcut să
te odihneşti numai prima zi. Sofia Petrovna, din obiş­
nuinţă, se trezea mai devreme de opt; zugravului i-a
fost de ajuns o jumătate de oră ca să vopsească uşa;
mormîntul lui Fiodor Ivanovici era îngrijit şi curat,
pardesiul l-a cumpărat fără nici o greutate. Ş i au
început să se scurgă zile lungi, deşarte, cu ticăit
monoton de ceasornic, cu discuţii la bucătărie şi cu
aşteptarea_ lui K.Qlea la prînz. Acum K.olea de dimi-
neaţă şi pînă seara stă la bibliotecă; se pregătea
împreună .cu Alik să susţină examene.le la institutu)
. de construcţii a maşinilor şi Sofia Petrovna aproape
4S
 c"ă nu -l vedea acasă. Din cînd în cînd venea s-o vizite-
ze Nataşa Frolenko, moartă de oboseală .( ea o înlocu-
ia pe Sofia Petrovna) şi Sofia Petrovna o iscodea cu
aviditate despre secretara directorului, despre cearta
preşedintei de sindicat cu secretarul de partid, despre
greşelile ortografice pe care le comitea Erna Semio-
novna . Şi despre d i scuţia ce avusese loc în cabinetul
directorului asupra manusc risului scriitorului ace-
fuia simpatic. Se adunase tot colegiul recadţio­
nal. «Poate oare cuiva să nu-i placă? plesni din pal-
me Sofia Petrovna. Doar în această nuvelă e descri-
s·ă atît de frumos prima dragoste. Exact cum a fost
dragostea noastră, a mea şi a lui Fiodor lvanovici».
Acum Sofia Petrovna era întru totul de acord cu
Kolea, cînd el îi lămurea că pentru o femeie este ne-
cesar să fie ocupată cu lucrul obştesc util. Tot ce
spunea Kolea, tot ce seri.au ziarele, acum i se părea
atît de firesc, de parcă întotdeauna anume aşa se
vorbise şi se scrisese. îi părea foarte rău doar de
fosta locuinţă, mai ales, acum cînd Kolea devenise
matur. Spaţiul lor locativ fusese restrîns încă în
timpul foametei, chiar în pri.mele săptămîni. ale re-
vo luţie i. în fostul cabinet al lui Fiodor lvanovici s-a
aciuat familia miliţianului Degtiarenko, în s ufrage-
rie - familia contabilului, iar Sofia Petrovna cu Ko-
lea au rămas să trăiască în fosta odaie a copiilor.
Dar iată că băieţelul ei devenise flăcău în toată le-
gea şi el ·are nevoie de o cameră separată, deoarece
nu mai este copil.
- Bine, mamă, dar este oare omeneşte ca Degtia-
renko să trăiască în subsol cu ·copiii, iar noi să ne
lăfăim într-un apartament mare şi ,bun? Parcă-i cu
dreptate? Hai, spune, o întrebă Kolea pe un ton as-
pru şi în acelaşi timp explicîndu-i rostul .revoluţionar
al reducerii spaţiului locativ pe contul apartamente-
lor burgliezilor.
Sofia Petrovna se văzu nevoită să fie de acord
cu el: într-adevăr, nu-i pe dreptate! Păcat doar că
so'ţia lui Degtiarenko e atît de nespălată, pînă în
coridor răzbate mirosul înăcrit din odaia lor, dar în
nici un caz nu vrea să deschidă ferestruica, se teme
ca de foc. Gemenii lor merg pe al paisprezecelea an
şi tot mai scriu cu greşeliy Nou·1 post de care s-a în-
vrednicit (vecinii __ au ales-o ·un fel de responsabil
de bloc) i-a mai alinat întrucîtva durerea ca pier-
46
duse· înhiegul· apartament.. Ea devenise ea şi cum- stă­
pînă~ uni fel: de şefă a propriei sale locuinţe . Sofia
P,etrov,naj îi făcea\ observaţie pe un ton calm, dar
insistent, soţiei· contabilului în privinţa a tot: felul
de cufere şi lăzi ce stăteau de-a valma pe cori-
dor.. Socotea: cît s,e cuvenea să plătească fiec.are pen-
tru energia electrică şi o făcea cu aceiaşi pt_mduali-
'tate şi precizie, după cum o făcea la lucru. adunînd
cotiza.ţiile sindicale. Mergea regulat la toate adună­
rile de carti-er care aveau loc la ICLA 1 şi mai apoi le
pov-estea. cu lux de amănunte tot ce a vorbit adminis-
tratorul casei. De fapt, avea relaţii normale cu- lo-
eatarii. Atunci cînd soţia lui Degtiarenko fierbe·a dul-
ceaţă, întotdeauna o chema la bucătărie să· guste da-
că a. pus zahăr de ajuns ori nu. Deseori soţia lui De-
gtiarenko venea în vizită la ea să se sfătuiască cu
Kolea cum să facă ca gemenii. să nu rărnînă iarăşi,
repetenţi, doamne fereşte, şi să mai bîrfească pe sea-
ma· soţ iei contabilului care lucra soră medicală.
- Nu dea domnul să încapi pe mîinile acestei
surori medicale! Cît ai zice peşte te. trimite pe· lumea
cealaltă,! Vonbea soţia , Lui Degtia renko.
Contabilul era un om în vîrstă, cu fata bu hăită,
cu vinişoare vineţii pe mîini şi pe nas. Soţie-sa şi fii-
că-sa îl ţineau bine sub papuc,. din care cauză· bie-
tul om n11 avea de loc cuvînt în casă. în schimb fii.
că -s a , roşcata cea de Valea, o intimid a grozav pe
Sofia Petrovna cînd rostea fraze din astea: «Cînd
ti-oi arde una la bot...» «Mi-i în cot de toate», şi carac-
terul soţiei contabilului, mama Valentinei, era într-
adevăr de· nesuferit. Sta lîngă: primusul său, cu ch-i-
pul încremenit şi o cicălea metodic pe soţi a militianu -
lui pentru că lampa ei de gătit afumă, or.i îi tot bătea
la cap pe gemeni~ care erau de fapt · blînzi din fire,
pentru, că n-au îmmiat uşa. Se trăgea din nobilii şi stro-
pi prin tot coridorul apă de colonie, pe un lănţişor
purta fel de fel de bibelouri, vorbea cu voce· înceată.
abia întredeschizîndu-şi buzele, dar folosea·, cuvinte
dintre cele mai banale. In ziua s-alariului, Valea cer-
şea, de la maică -sa bani ca să·-s i. cumpere pantofi noi.

1 îCLA-întovărăsire · cooperatistă de locuinte şi de aren-

dă (pînă la 1937 în URSS _,. a soci aţie a cetă ţenilor co'opera-
tiş ti pentru arendarea locuinţelor de la sovietele foc-ai• ş i re
paftizal'ea , lor asociaţilor săi) .
47
 - S-ă nu-ţi închipui, iapă ce eşti, vorbea maică-sa
cu voce cumpătată, iar Sofia Petrovna se retrăgea
iute în camera de baie, ca să n-audă ceea ce avea să
urmeze, dar peste puţină vreme dădea buzna acolo
Valea, ca să-şi spele faţa buhăită şi plînsă, rostind
aici, de asupra lavoarului, toate înjurăturile pe care
îndrăznise să i le arunce maică-si drept în faţă.
Cu toate acestea, în locuinţa 46 era linişte şi pa-
ce, nu ca în 52, de deasupra lor, unde aproape la
fiecare sfîrşit de săptămînă, în ajun de duminică, se
iscau adevărate lupte. Şi de fiecare dată Degtiarenko
era ~rezit din somn şi chemat acolo împreună cu por-
tarul şi administratorul casei, ca să întocmească un
proces verbal.
Concediul nu mai avea capăt, petrecîndu-şi-1 în-
tre bucătărie şi odaie. Şi iată că spre marea bucurie
a Sofiei Petrovna se sfîrşi. S-au îndesit ploile, frun-
zele îngălbenite iă<;eau în noroi, strivite de pantofii
trecătorilor, în Grădina de Vară, şi Sofia Pet-
rovna iarăşi zi de zi, încălţată în galoşi şi înarmată
-Cu umbrela, se ducea l:;i. serviciu, dimineţile aştepta
tramvaiul, iar la ora zece fix, răsuflînd uşurată, agă­
ţa pe tablou fisa sa. Şi iarăşi în jurul ei ţăcăneau
·maşinile de scris, foşneau hîrtiile, pocnea ferestruica,
înch izîndu-se şi deschizîndu~se, iar Sofia Petrovna în- o
mina cu demnitate secretarei directorului foile de hîr-
tie aranjate bine care miroseau încă a indigou. încleia
timbrele în . carnetele sindicale, participa la şedinţele
comitetului sindical Ia care se discuta problema
eu privire la întărirea disciplinei de muncă şi cazul
de comportare incorectă a unei dactilografe faţă de
,curieră. Ca şi pînă acum îi era frică de secretarul
de partid, tovarăşul Timofeev, ca şi pînă acum n-o
avea la inimă pe preşedinta comitetului sindical, cea
cu unghiile murdare, îl adora în taină pe director şi
o invid ia pe secretara lui, dar de acum toţi aceşti
oameni îi deveniseră apropiaţi, obişnuiţi; considera
că e la locul său şi, fără a se sinchisi, sigură, îi făcea
observaţiile cuvenite, cu voce tare, obrăznicăturii
de Erna Semionovna. Pentru ce ţin la lucru o ase-
menea podoabă? V a fi nevoită să pună această în-
treb_a re Ia şedinţa comitetului s indical.
Kolea şi Alik a u susţ inut examenele la Institutul
de construcţii a maşinilor. Cînd au citit numele lor
de familie în lista celor admişi, de.bucurie, au hotărît să
46
 instaleze în odaie un aparat de radio. Sofiei Petrovna
de loc nu-i plăcea cînd Kolea şi Alik construiau ceva
din domeniul tehnicii în odaia ei, dar acum s pera
din tot suflet ul că aparatul de radio are s-Q coste
mai ieftin· decît bueru l. Absolvind şcoala, Kolea şi - a
vîrît în cap să-şi construiască un buer propriu, ca
iarna să se dea pe ghiata în Golful Finic. Au făcut
rost de o carte în care se descr ia amănunţit construc-
•ţia buerului, au dobîndit nişte bîrne pe care le-au
cărat cu Alik în casă - acum Sofia Petrovna n-avea
chip să se deplaseze liber prin odaie, rtici să măture,
nici să deretice. Ca să facă loc pentru bîrne, au îm-
pins masa tocma i la perete, iar divanul - lîn gă fe -
reastră; bîrnele zăceau Ia podea în formă de triunghi,
şi So.fja Petrovna se împiedica în ele de sute de ori
pe zi. Dar rugăm inţi le ei sunau în van. în zadar le
explica lui Kolea şi Alik că se simte tot atît de in -
comod ca şi cum ar fi adus în casă un elefant. Bă ­
ieţii gelui au, măsurau, proiectau, tăiau cu ferestr.ă.ul,
cînd, într-o bună zi, au înţeles că autorul acestei
·broşuri este un ignorant în ale buerului şi că · după
desenele lui nu mai construieşti nimic. Convinşi
de asta, au tăiat în bucăţi bîrnele şi, resemnaţi, le-
au aruncat în sobă cu broşură cu tot. Iar Sofia Pe-
trovna a aranjat lucrur il e la locurile lor şi o săptămî­
nă întreagă nu mai înc ăp ea de bucurie, privind Ia
odaia spaţ ioasă şi curată.
în primele zf!e• radioul i-a adus multe amărăciuni.
Kolea şi cu Al ik au ticsit toată c<1sa cu fel de fel de
şurubaşe , scîndurele, în fiecare seară, pînă pe la două
de noapte discutau despre avantajul unui s au altui
model de radiou ; mai apoi au fă cut · un aparat de
radio, dar n -o lăsau pe Sofia Petrovna să asc ulte
ceva pînă la sfîrşit, deoarece doreau să prindă ba pos -
turile de radio din Norvegia, ba pe cele din Anglia;
apoi au fost copleşiţi de patima perfec'ţionări i şi,
sear ă de scară, s e a pu cau să modifice din talpă apa·-
ratul de radio . In cele din urmă, Sofia Pet.rovna se
convinse că radioul, într-adevăr e o inv enţ ie destul
de plă cută . S -a deprins să-l închidă ş i să-l desch idă,
le-a interzis băieţilor să se atingă de aparat şi acum,
seri la rînd , asculta ,<Fa ust» ori concertele ce se tran-
smiteau din sălile F ilarmonicii.
Venea şi Nataşa Frolenko să asculte radio ul. îşi
lua broderia şi se aşeza lîngă masă. Avea mîini de
4 Comanda Ne 437 49
 aur. lmpletea minunat, . broda şerveţele, gulcraş,e.
Odaia. ei era împodobită toată cu brod:erii, iar. acum
se ap.ucase să brodeze o faţă de masă pentru Sofi•a
Petrovna. _
Duminica Sofia Petrnvna d'e schidea aparatul de
r,a.d'io dis-de-dimineaţă: îi plăcea . s ă audă voc_ea gravă
şi hotărîtă care anunţa că la magazinur de parf_t1m~..:.
rie N2 4 fusese adus un stoc mare de parfumuri şi
apă de colonie, ori că în zilele apropiate va avea, foc
premiera unei noi operete. Şi de fiecare dată nu se
putea abţine şi-şi nota toate numerele de telefon . O
singură emi s iune n-o interesa • de loc şi arwme -
buletinul de ştiri despre situaţia internaţion·ală. K0-
lca îi povestea cu mult zel d'espre fasciştii nemţi;
clespre Mussolini, despre Cian-Kai - Şi; ea, ce-i drept;
îl asculta, însă o făcea numai din delicateţe. Cînd se-
aşeza pe divan să răsfoiască ziarul, citea doar feJ
de fel de întîmplări şi vreun foiletonaş ori rubrica
«Din sala de judecată», iar cînd venea rîndul artico-
lelor de fond şi al telegramelor, de fiecare dată aţi­
pea şi ziarul îi cădea pe faţă. îi plăcea mai. mult să
citească romane traduse pe care Nataşa le aducea de
la bibliotecă . «Pălăria verde» ori «Inimile celor trei» .
Ziua de opt m ar tie a a nului o mic nouă suie treizeci
şi pa t ru a fo st cca mai fericită zi din v iaţa Sofiei Pe-
trovna. Di min ea ţa cLl r iero de la e d i tur ă i-a adus un
coş cu flori. Printre flor i găsi un bileţel: «Urări de
bine cu ocazia zilei de opt marti e lucrătoarei fără de
partid Sofia Petrovna. Organizaţia de partid şi co-
111 itetul sindical». A pus florile pe biroul lui Kolea,
sub poliţa unde stăteau aranjate volumele lui Lenin,
alături de un mic bL(st al lui Stalin . Şi toată ziua a
fost bine dispusă. A hotărîi să nu arunce florile atunci
cînd se vor ofili. ci• numaidecît să le usuce şi să le
ascundă printre filel e unei cărţi, să-i rămînă ca amin-
tire.

4'

începuse al treilea an de lucru din viaţa Sofiei

Petrovna. I -au, majorat salariul: acum primea trei
sute şaptezeci şi cinci , nu două sute cincizeci de
ruble. Ko lea şi cu Alik învăţau la Institut, dar. mai
cîştigau şi ceva bani într-un birou. de construcţii~

50
 făceau ni;'jitc ,Jc::,cnc tclwice. De ziua .Sofiei Petrov-
na Kolea îi rn111părasc _pc banii săi un mic scrvidu:
un vas pentru :lapte, un ciainic, zaharni_ţă şi .tr~i ceş­
cuţe. Ce-i drept, uzorul de pc ceşcuţe nu-i era pe
plac - nişte pătrate roşii .pe un cîmp galben. Ea ar
fi preferat nişte floricele. Dar porţelanul era fin, de ·
ca.litate şi, la urma urmei, ce importanţă are dese-
nul?. Doare cadou de la fiu-său.
Iar fiu-său devenise .un tînăr frumos: avea ochi
cenuşii, sprîncene .negre, era înalt de statură, sigur
pe sine, calm şi vesel, cum nu fusese Fiodor Ivano-
vici nici în cei mai frumoşi ani de viaţă. Avea ,o Ji.nu-
tă de militar, întotdeauna îngrijit şi bine dispus. So-
fia Petrovna se uita la el cu o . gingăşi·e şi o neliniş­
te permanentă, bucurîndu-se şi, totodată, temîndu-
se să se bucure. Fru mos Ia chip, sănătos tun, nu
bea, nu fumează, fiu respectuos şi cornsornolist cin-
stit. Şi Alik, desigur, c un tînăr amabil, muncitor,
dar nici pe departe nu seamănă cu Kolca . Ta.tă-său
lucrează legător de cărţi Ia o tipografie din Viniţa,
âre o familie numeroasă şi trăieşte în sărăcie. Altk
locuieşte de mic copil în Leningrael, Ia o mătuşă ca-
re, se vede, n u-i prea purta ele grijă: veşnic umblă
cu hainele cîrpite în coate şi cu cizme scîlciate. Unde
ma i pui că e de fe lul său şi micuţ ele statură . Ş - a poi
nici nu-i atît de deştept ca Niko lai.
Un si n g ur g înd nu- i dădea pace So fiei Petrovn a:
Kolea păşise de acum ·pe al douăzeci şi unulea an
şi n-are o odaie separată. Poate că prezenţa ei zi
de zi îl sinchisea, ·îl împiedica să-şi aranjeze viaţ.a
personală?
- Am impresia că la instihl't Kolea s-a î-nâră ­
gostit de cineva, îl interoga ea cu multă iscusinţă
pe Alik. De cine? Cum o chiamă? Cî ţi ani are? Cum
~ învaţă? Cine sînt părinţii?
Dar Alik îi răspundea în doi peri şi se vedea du -
pă expresia ochilor că nu~i capabil de tră· dare. So-
fia Petrovna vroia cu orice preţ să afle de la c i mă­
car numele: Nata. Şi oricum ar chema-o, -d·acă e o
dr-agoste serioasă ori numai o pasiune - totuna un
băiat tînăr are nevoie de o odaie separată. Sofia Pe-
trovna îi dezvălui Nataşei rgîndurile sa-le atarman-
te. Nataşa o ascultă fără a r.osti un cuvînt, apoi ro-
şi pînă în vîrful urechilor şi zise că da ... desigur. ..
fără îndoială ... pentru Nikolai Fiodorovici ,ar fi mult
51
 mai bine, dacă ar avea o odaie separată ... dar de
fapt... iată ea trăieşte de una singură ... fără maică­
sa ... şi ce-i din asta? nimic bu n ... Nataşa s-a fîs-
ticit şi a tăcut, iar Sofia Petrovna pînă la urmă n-a
mai înţeles ce-a vrut ea să spună.
Sofia Petrovna se gîndea în fel şi chip cum ar
face să schimbe o odaie pe două şi chiar să pună bani
de o parte, ca să plătească diferenţa, dacă va fi ne-
voie. Dar chestiunea referitoare la odaia separată
pentru Kolea îşi pierdu din acuitate: eminenţii la în-
văţătură Nikolai Lipatov şi Alexandr Finkelştein
fuseseră repa rtizaţi în oraşul Sverdlovsk, la uzina
Uralmaş, în calitate de maiştri: Uzina ducea lipsă
de lucrători din serviciul tehnico-ingineresc. Insti t u-
tul le-a dat însă posibilitatea · să-şi term ine st udii!~
fără frecvenţă .
- Nu-ţi fă grijă, mamă, zise Kolea, punîndu-şi
mîna mare peste mînuţa mică a Sofiei Petrovna,
nu-ţi fă griji, eu şi Alik ne vom aranja de minune. Ai
·,să ne vizitezi, cu vreo ocazie ... şi ai să ne expediezi
colete poştale.
Incepînd . cu această zi, Sofia Petrovna, întor-
cîndu-se de la serviciu, im ediat se apucă să rîndu ia-
stă albiturile lui Kolea din comodă , să coase, să
ţese ciorapii, să calce. A dus la reparat vechia va•
· liză a lui Fiodor Ivii.novici.
Acea dimineaţă de primăvară cînd ea cu Fiodor
Ivanovici cumpăraseră această valiza de la Socie-
tatea de gardă i se părea acum grozav de îndepăr­
tată, o dimineaţă plăsmuită dintr-o viaţă tot plăs­
muită. Ea privi oarecum nedumerită la coala de
hîrtie cu inscripţia «Niva» lipită pe peretele deteri o-
rat al valizei: dama cu rochie decoltal ă, cu o trenă
lungă şi o peptănătură înaltă o impresionă nespus
de mult. Aşa era pe atunci moda.
Plecarea lt1i Kolea o îngrijora şi o amăra pe So-
fia Petrovna, dar totodată nu-şi putea lua ochii de
la el cînd îşi împacheta cu iscusinţă şi îndemnare
cărţile şi carnetele mari de notiţe, acoperite de sus
pînă jos cu scrisu-i citeţ. lşi cususe la brîu carne-
tul comsomolist. Trebuia să plece peste o săptămî­
nă şi cînd colo pleacă chiar mîine.
Kolea! Eşti gata, I(o!ea? întrebă Alik Finkel-
ştein, făcîndu-şi apariţia dimineaţa în odaia lor;

52
mic de statură, cu capul mare, cu urechi clăpăuge.
Ce-ai spus?
Scurta lui se înfoiase la spate, colţurile guleru-
lui se îndoiaseră. Kolea se apropie cu paşi mari de
valiza sa şi o aburcă cu atîta uşurinţă, de parcă ar
fi fost deş1rtă. Tot drumul pînă la gară îţi făcea
impresia că ducea un pai nu o valiză, iar bietul
Alik tîra anevoie lădiţa, sa, gîfîind şi ştergîndu-şi
cu mîneca scurtei sudoarea ce-i şiroia pe frunte.
Scurt în picoare şi cu capul mare, Alik i se părea
Sofiei Petrovna un personaj comic dintr-un film cu
desene animate. Mătuşa lui Alik nu se ostenise să
vină la gară să-şi petreacă nepotul şi acum ei în
trei - Kolea, Sofia Petrovna şi Alik - se plimbau
ceremonios pe peronul gării, învăluit într-o pîclă ji-
lavă. Kolea şi Alik discutau aprins care maşină es-
te mai rezistentă şi mai uşoară - «Fiat»-ul sau
«Paccard»-ul. Şi doar cu cinci minute înainte de
plecarea trenului Sofia Petrovna şi-a dat seama că
nu le spusese băieţilor nimic nici despre hoţii de
drumul mare, nici despre spălătoreasă. Cînd vor da
albiturile la spălat neapărat să le numere şi să fa-
că o listă ... In nici un caz să nu mănînce la ospă­
tărie salată; de multe ori salata rămîne .pe a doua
zi, nu-i proaspătă şi te poţi îmbolnăvi foarte uşor
de febră tifoidă. L-a tras într-o parte pe Alik şi l-a
apucat strîns de umăr.
- Alik, drăguţule, îi spuse ea, să ai grijă, drăgu­
ţule, de Kolea ...
- Alik o privi prin lentilele ochelarilor cu nişt e
ochi mari şi blînzi.
- Ce mă costă? Fireşte, am să caut să-l ţin sub
observaţie pe Nikolai, căci nu mi- i greu.
Era timpul să intre în vagon. Peste un minut fe-
ţele lor au apărut la fereastră . Kolea - înalt ca un
brad, Alik - abia de-i ajungea la umăr. -Kolea îi
spunea ceva Sofiei Petrovna, dar prin sticla groa-
să nu puteai desluşi nimic. El izbucn i în rîs, îşi
scoase chipiul şi -ş i trecu privirea veselă şi excitată
prin cupeu. Alik îi arătă Sofiei Petrovna literele din
degete. «Nu» ... pricepu ea şi dădu din mînă, cum că
înţelesese: «nu-ţi fă grijă .. .» Doamne dumnezeule,
pleacă nişte copii doar!
Un minut · mai tîrziu mergea pe peron, de una
53
singura m marea .de oameni,. mergea. dim ce în- ce
mai · grăoită, fără să vadă drumul, ştergîn,du-şi ochii
<:u degetele.

După plecarea lui Kolea Sofia Petrnvna îşi Ret-

recea din ce în ce mai rar timpul. acasă. Avea lw;: -
ru suplimentar pînă peste cap, aşa că acum rămînea
aproape seară de seară să lu.creze,. ca să . a:d.urn~ ceva
bani şi să cumpere un costum pentru Kolea: un tînă,r
ing,iner trebufe să fie îmbrăcat cum se. cade.
fo serile libere o poftea !a ea pe Naţaşa la. ceai,,
In drum spre casă ele intrau î.n. magazinul de la
colţ şi cumpărau după gustul fiecăreia prăjituri. So-
fia Petrovna pregătea ceaiul în ceinicelul cu pătra­
te pe el şi deschidea radioul. Nataşa îşi lua. brode-
ria . In ultimul timp,. ea. sfătuită _ de Sofia Petrovna,
bea cu rîvnă drojdii de bere, dar tenul feţei, i;ămînea
acelaşi.
Intr-una. diFJ aceste seri Nataşa, luînd,u-şi: rămas
bun de la Sofia Petrovna, nitam-ni,s am o rugă să-i
d'ăruiască una din u'ltimele fotografii ale 1-ui Kolea.
- In odaia mea atîrnă doar fotografia marnei;
altceva nimic,' explică Nataşa.
Sofia Petrovna îi dărui fo tografia lui Kolea, fru-
mos, cu ochii mari, cu cravată şi guleraş.
Odată, în torcîndu-se de la serviciu. au intrat la
cinema - şi din acea clipă cinematograful a deve-
nit pentru ele cea mai îndrăgită distrncţie. Le-a 15'lă­
cut mult filmele despre aviatori şi grăniceri. Avia -
torii cu dinţi albi şi strălucitori, săvîrşir1d acte de
eroism, i se păru Sofiei Peti:ovna · că, seamănă cu
Kolea. Ii plăceau noile cîntece ce răsunau de pe ec-
ran, mai' ales «Inimă, îţi mulţumesc» şi «Dacă Pa.t-
ria te chiamă - fii erou». Ii plăcea să a-udă euvîn-
tuJ «Patri e» . Cuvîntul ac es ta sctis cu majus·culă fă.­
cea să-i freamăte sufletul de bucurie. Iar atunci
crnd cel mai capabH aviator ori cel ma.i• curaj:os gră­
nicer căd'ea răpus de glontele duşmanului Sofia
Petrovna o apuca pe Nataşa de braţ, ca şi î.n aniii,
tinereţii pe Fiodor Ivanovici, atunci cînd Vera Ho-
lodna ia scotea dintr - oqată revolverul mic, de damă,
54
 din manşonul larg şi, ridicîndu -1 uncet, ţi-r.rtea fa
fruntea ticălosului.
Nata-şa -depusese cerere să fie primită în comso -
mol şi iarăşi fusese refuzată. Sofia Petrovna o
compătimea pe Nataşa şi durerea ei o făcea să su-
fere: biata fată simţea nevoia să se afle între oa-
meni. De ce, totuşi, nu vor s -o primească în cornso-
rnol? Fata e muncitoare şi-i devotată pe de-a-ntregul
Puterii 'Sovietice. în pr,imul rî-nd, l ucrează foarte bi-
ne, chiar cel mai bine. într-al doHea rî-nd, posedă
cunoştinţe politice. Citeşte ÎFI fiecare zi gazeta
«.Pravda», ,nu ca Sofia Petrnvna. O citeşte de la pri-
ma pîFl'ă fa 0e1ltima pa,giRă. Nata,şa se descu1:că în
po1itică nu ma:i rău ca Nikolai ş i Alik; era la cur-ent
cu situaţia ii-nter-naţiona1ă, cu ş-antiere'le -de ,conshm-c-
ţie al,e cincinalu-lui. Oînd s-a întîrnplat neno11oc1rea
cu «C,eliuslkin», ·a sculta în permanenţ,ă -rad+o·ul, -s-u-
fer-inţa ei nu av:ea margini. Din ziare clecupa .toate
fotografiile C'ăp'itarnulu-i \foroni-n, a 1agărnlui Shmidt,
apoi al aviatorHC!>r. Cî-nd s-a anunţat -despre ppiJ,n i-i
oameni salvaţi, a -i zbucnit în -plîns chiar la maşina
de scris, lacrimile cur-geau pe hîrti e ş,i de .f.e nicke a
stricat două file. «Ei n-o să l·as·e să s-e pr.ăpădea-scă
oamenii,- repeta ea mereu , .ştre rgî-ndu-şi !-acri.mile.
Mai rar întî.lneşti o fată atît de sinceră ş-i turată la ·
suflet. Dar nici de astă dată n-a fost primită în com-
somol. E .. . o ... nedreptate. Sofia Petrovna i-a scris
lui Kolea desipre nedTep:t-a'tea ·ce s-a abătut p·e capul
Nata-şei. Dar Kolea i-a răspuns că nedreptatea este
o noţiune cu 1caracter de cla'să şi frebuie să fim vi-
gilenţi în o•r ice clipă. Oricum, dar Nataşa a fost
crescută şi echtcată într-o fami!i,e de moşieLi. 'f-i-că -­
loşii fascişti înăimiţi, c:a re -I-au
1 ucis ·pe to·varăşul
Kirov n-au fost stîrpiţi -cu totwl, -din rădădnă. Lup-
ta de clasă continuă, din care ·cauză primJ,r ea în
partid :s au în 'com-s01·1wl tr-ebuie să fie făcută după
o s.elecţie dintre ,ce.le mai riguroas·e. 'fot -în aoea
epistolă el scria ,că peste vre-o dţiva ani Nataşa va
fi primită în comsomol şi o sfătuia din toată inima
să ·se pună ,p·e conspectat lucr:ărille foi Lenin, Stalin,
Marx şi Enghels.
- El zi'ce peste dţeva ani, zîmb-i cu .amă-răciu lie
Nataşa. Niko'lai Fiodoroviici a uiitat, se ·vede, că în-
curînd împil-inesc douăzeci şi patru de ani.
- Păi, o să te prim.easc'ă direct în partid, căut:)
ss
 s-o liniştească Sofia Petrovna. Ş-apoi ai abia două­
zeci şi patru de ani. Eşti la prima t inereţe.
Nataşa nu-i răspunse, dar în seara ceea, ieşind
de la Sofia Petrovna, luă cu sine un volum de-al
lui Lenin c:e-i aparţinea lui Kolea.
De la Kolea scrisorile veneau regulat, odată pe
săptăm 'î nă, în ajunul zilei de odihnă. Are un fecior
demn cfe toată lauda, nu uită că mamă-sa se neli-
nişteşte, deşi la uzină are de lucru, probabil, pînă
peste urechi. Cînd se întorcea seara de la serviciu,
Sofia Petrovna din capul scărilor scotea din po-
şetă cheiţa de la cutia poştală, ridica iute trepte-
le pînă la etajul patru, răsuflînd greu, şi descuia
mica lădiţă azurie. Scrisoarea în plic galben de-
acum o aştepta. Fără să-şi scoată paltonul, se aşe­
za lîngă geam, citea netezind filele de hîrtie împă­
turite cu grijă. «Bună ziua, mamă! astfel începea
fiecare scrisoare. Sper că eşti sănătoasă. Săptămî­
na asta productivitatea uzinei noastre a atins ... »
Scrisorile erau lungi, dar scria mai mult despre
uzină, .însă despre viaţa sa - nici un cuvînt. « In,
chipuie-ţi, scria el în primul răvaş, că noi importăm
şi şuruburi, şi freze, pînă şi broşe, şi pentru toate
astea plătim capitaliştilor aur curat, iar noi nicide-
~um nu ne putem deprinde să facem asemenea de-
t.alii». Ce-i drept, pe Sofia Petrovna o interesau nu
frezele. Ea ar fi vrut să afle: cum se alimentează ei
acolo, dacă au dat de o spălătoreasă conştiincioasă?
dacă le ajung bani? Cît timp le rămîne pentru în-
văţătură şi cînd învaţă? La toate aceste întrebări
Kolea răspundea foarte superficial şi confuz. Sofia
Petrovna tare ar fi vrut să-şi închipuie odaia lor,
modul de trai, cum îşi pregătesc bucatele şi, sfătu~
ită de Nataşa, îi scrise lui Alik.
Răspunsul sosi peste cuteva zile.
«Stimată Sofia Petrovna, scria Alik. Să mă ier• J
taţi pentru îndrăzneală, dar în zadar vă faceţi griji :
<în ceea ce priveşte sănătatea lui Nikolai. Ne alimens
tăm normal. Cumpăr de cu seară salam şi diminea~
ta îl prăjesc în unt. Prînzul din trei feluri îl luăm
la ospătărie , unde pregătesc destul de gustos. Dul-
ceaţa pe care ne-aţi trimis-o o mîncăm numai seara
Ia ceai să ne ajungă pe mai mult timp. Vă rog
să mă credeţi că · fac tot ce-mi stă în puteri pentru
Nikolai, ca tovarăş şi prieten ce-i sînt».
56
 Scrisoarea s.e sfîrşea astfel: «Nikolai perfecţio­
nează în secţ ia fabricare a sculelor, şi nu fără suc-
ces, metoda confecţionării cuţitului de mortezare
Fellou. Cei din biroul de partid de la uzină spun că
el este viitorul vultur care va răsări pe culmile ce-
le mai de sus».
Desigur, răsare un astru şi nu un vultur. So-
fia Petrovna nicidecum nu-şi putea da seama ce-s
astea cuţite de mortezare, dar, totuşi, aceste cîteva
rînduri i-au umplut inima de mîndrie şi încîntare.
Scrisorile pe care le primea de la K.olea le aran-
ja grijuliu într-o cutie unde fusese hîrtie de scris.
Tot acolo se păstrau şi scrisorile lui Fiodor lvano-
vici, de pe cînd era mire, fotografiile lui K.olea de
pe cînd era copil şi fotografia micuţei Karina, năs­
cută pe «Celiuskin». Scrisoarea lui Alik îşi află şi ea
loc tot acolo. Sofia Petrovna încerca un sentiment
de gingăşie pentru Alik: fără îndoia lă, era devotat
lui K.olea şi putea să-l înţeleagă atît de bine.
Intr-o zi, cam după zece luni de la plecarea lui
Kolea, Sofia Petrovna primi prin poştă, o ladă di n
placaj destul de solidă. Fusese trimisă din Sverd-
lovsk. De la K.olea. Lada era atît de grea, încît poş­
taşul a tîrît-o cu greu în odaie, din ca re cauză ceru•
se bacşiş o rublă. «Să fie oare o maşină de cusut?
se gîndi Sofia Petrovna. Ar fi minunat». Căci ea
fusese nevoită s-o vîndă pe a sa atunci în anii
aceia grei. Poştaşul plecă. Sofia Petrovna luă cio-
canul şi cuţitul şi deschise lada. Văzu un obiect ciudat
din oţel 11egru. Obiectul era ambalat bine cu talaş
Parcă era o roată, parcă nu, parcă o ţeavă - dum-
nezeu ştie ce o fi fiind. In sfîrşit, pe greabănul ne-
gru i:: 1 acestui obiect straniu Sofia Petrovna dădu
de o etichetă pe care era scris de mîna lui K.olea:
«Dragă mămică, îţi trimit prima ro ată dinţată, tăia­
tă cu cuţitul de mortezare Fellou, făcută la uzina
noastră d4pă metoda mea» . Sofia Petrovna izbuc-
.ni în rîs, tipări cu mîna roata dinţată şi, gîfîind, o ri-
dică pe pervazul ferestrei. Şi de fiecare dată cînd
dădea cu ochii de ea sufletul i se înviora.
Peste vreo cîteva zile, într -o dimineaţă, cînd So•
fia Petrovna îşi sfîrşi de băut ceaiul, căci se grăbea
la serviciu, dintr-o dată dădu busna în odaie Nata-
şa. Fulgii de zăpadă îi umeziseră părul şi el se îm:
prăştiase în toate părţile, un şoşon i se descheiase.
57
Ii întinse Sofiei Petrovna ziarul umed.
- Priviţi aici ... L-am cumpărat chiar acum hi
colţ .. . Citeam aşa ca de obicei.. . Şi dintr-o dată ce-mi
văzură ochii? Nikolai Fiodorovici. Kolea.
Pe prima pagină a ziarulu i «Pravda» So fia Pcs
t rovna văzu faţa zîmb itoare a lui Kolea . Pe fotogra·
fie părea un pic schimbat şi oarecum îmbătrînit , dar
era, fără nici o îndoială fiul ei, Kolea. Sub foto gr a-
fie era scri s: «Entusiastul în producţie, comsomolistul
Nikolai Lipatov, a p e rfecţionat metoda confecţionă­
rii cuţitului de mortezare Fellou la uzina construc -
toare de maşini din Ura l».
Nataşa o îmbrăţişă pe Sofia Petrovna şi o săru­
tă pe obraz.
- Sofia Petrovna, scumpa mea, zise ea cu ru-
gă îr1 glas, să mergem să - i trimitem o telegramă.
Nicioda t ă n-o văzuse pe Nataş a aut de agita tă.
De fap t, şi ei îi tremurau n1îini le şi ni cidcc11111 nu- şi
putea găsi poşeta. Textul telegramei l-n11 akăi. uit
la servi ci u, la prînz, dar au expc-d ia t-o la sfîrşit ul
zilei. Toţi o felicitau pe Sofia Pci.rovna. Cu ocazia
aceasta a felicitat-o pînă şi Ema Scmionovna, iar
acasă chiar ş i sora medicală . Seara tîrziu Sofia Pe-
trovna , obosită, dar fericită, se culcă şi pentru pri -
ma dată se gîndi că Nataşa, probabil, es te îndră­
gos tit ă de Kolea. Cum de nu s-a dumerit mai îna.
inte? Nataşa e o fată bună, muncitoare , educată,
atît doar că-i tare urîţică şi e mai mare ca el. îna-
inte de a o fu ra somnul Sofia Petrov.na s e strădui
să-şi închipuie fata de care se va îndrăgosti Kolca
şi care îi va deveni soţie: înaltă, fr agedă, ctt obra-
jii rumeni, cu privirea senină şi cu părul blond -
va semăna cu chipul de pe o ilustrată en gleză -
numai că la piept va purta insigna ICT. 1 Na t a? Nu,
Svetlana, Ludmila ori Milocika.

Se apropia Anul Nou, anul o mie no uă sute trei -

zeci şi şapte. Comitetul sindica l holărîse s ă f acă
pom de Anul Nou pentru copiii l u crătorilo r de la
editu r ă. Partea organizatorică i- a revenit Sofiei

1
ICT- Interna(ionala comunistă a tinerelulului.
58
 Petrovna. Ca ajutor a luat--o pe Nataşa şi lucrul , a
fost pus pe roate. Telefoh-a:u acasă la lucrători ,. ca
să, afle. numele şi vîrst-a --e-opiilor ; băteau la maşină
invitaţii; s.e duceau pe la magazine şi cumpărau
bomboane, turte dulci, jucări i şi pocnitori; cădeau
de. pe picoare, alergînd în căutarea fulgilor de nea.
Cel mai important şi cel mai greu lucru era să ştii
cui şi ce cadou să-i faci, ca să nu depăşeşti limita
de consum şi totodată toţi să rămînă s-atisfăcuţi. Din
cauza cadoului pentru fiica directorului ele chiar
s-au certat. Sofia Petrovna vro ia să-i cumpere o pă­
puşă mare, mai mare decît pentru celelalte fetiţe,
iar Nataşa vedea în asta lipsa de tact. S-au înţeles
să, cumpere un fluieraş, cu un ciucure pufos la capăt
şi astfel s -au împăcat. Le-a rămas doar s ă facă
rost de brad. Şi au cumpărat un br ad rămuros, în -
alt pînă în pod. Nataşa, Sofia Petrovna şi liftiera
Maria Ivanovna au împodobit bradul de dimineaţă
pînă la orele două în ajun de sărbătoare. Maria
Ivanovna le distra, povestindu -le fel de fel de luc-
ruri despre soţ.ia directorului, despre director vor•
bea cum se vorbea cîndva - «domnia sa». Liftiera
dădea Nataş e i şi Sofiei Petrovna jucării, pocnitori,
cutii poştale, corăbioare argintii, ia r Nataşa şi So-
fia Petrovna le prindeau de brac;!. Pe Sofia Petrov-
na au început s-o doară picoarele şi ea s-a aşezat
într-un fotoliu. S-a apucat să pună în cadourile cu
bomboane scrisorele: «Mu lţumim tovarăşului Sta -
lin pentru copilăria noastră. fericită» . Acum înfrumu-
seţa bradul Nataşa, de una s ingură. Avea mîini de
aur şi gusturi dintre cele mai fine: lui Moş Gerilă
i-a găsit un loc de unde producea mare efect. Apoi
Sofia Petrovna a încleiat în mijlocul unei stele mari
şi roşii, în cinci colţuri, portretul micuţului Lenin
cu căpşorul cîrlionţat, iar Nataşa a pus -o în vîrful
bradului - şi astfel totul era gata. Au scos de pe pe-
rete portretul lui Stalin, în toată staura, înlocuin-
du sl cu altu l, und·e Stalin şede ţinînd pe genunchi
o fetiţă. Acesta era portretul preferat al Sofiei Pe-
trovna.
S-a făcut _o ra trei. Era timpul să meargă acasă
să· se odihneasc~. puţ i n, să ia ma sa şi să - şi pună•
hainele de să rb ătoare .
A fost o seară minunată. Au venit toţi copm şi
aproape toţi cu părinţii. Soţia directorului n:-a ve-
59
 nit, în schimb, directorul a adus-o pe mica lor fiică ,
o fetiţă minunată, cu păr blond şi cîrlionţat. Copiii
au rămas încîntaţi de cadouri, părinţii admirau zgo-
motos pomul de Anul Nou. Doar Ana Grigorievna,
preşedinta comitetului sindical, s-a supărat că fiu-
lui său i-a revenit o tobă, şi nu soldăţei de plumb,
din cei de care i-au dat fiului secretarului de partid;
soldăţeii aceştea costau mai scump. Ana Grigoriev-
na purta o rochie din mătase verde cu decolteu . Fe-
ciorul său, lung ca o prăjină, cu o înfăţişare neplă­
cută, se puse pe fluierat şi lovi demonstrativ cu pum-
nul în tobă, făcîndu-i o gaură. In rest, toţi au ră ­
mas mulţumiţi de serată. Fetiţa directorului sufla
fără istov în gorniţa sa, sărea în sus între genunchii
tăticului, sprijinindu -se cu mînuţa-i bondocă de ge-
nunchiul lui şi aruncîndu - şi capul pe spate ca să
vadă mai bine bradul.
Sofia Petrovna se simţea adevărata stăpînă a
balului. Punea patefonul, radioul, îi făcea semne li-
ftîerei încotro să ducă tava cu dulciuri. I s-a făcµt
milă de Nataşa, văzînd - o cum sta stingherită , lipi-
tă de perete, cu faţa palidă-pămîntie, îmbrăcată în -
tr-o bluziţă · elegentă, brodată de ea . Directorul se
încovoiase de spate şi se învîrtea cu fiică-sa în ju ••
rul bradului speriind-o cu Moş Gerilă. Sofia Petrov•
-na se uita adînc înduioşată la această scenă; tare
ar fi vrut ca fiul său Kolea să-i semene întocmai di-
•redorului. Cine ştie, poate că peste vreo doi ani va
·avea parte şi ea de o nepoţică atît de drăguţă. Ori
poate de vreun nepoţel. Are să-l convingă pe Kolea
să-i pună nepoţelului numele Vladlen - un nume
extraordinar de frumos! Iar de va fi nepoţică - Ni-
nel - un nume duios, francez, şi totodată, dacă ci-
teşti înapoi, iese Lenin.
Sofia Petrnvna se lasă frîntă de oboseală într-un1
fotoliu. Ar fi fost bine să se ducă acasă, căci i s:e
încep durerile de cap. De ea se apropie contabilul
cu înfăţişarea-i impozantă şi, aplecîndu -se amabil
spre dînsa, îi destăinui o noutate foarte stranie: în
oraş au fost arestaţi o mulţime de medici. Contabi-
lul cunoştea personal toate somităţile în medicină
din oraş; nimeni nu-i pu tea trata eczema, doar Fio-
dor lvanovici, răposatul, l-a putut i zbăvi de ea.
( «Oda'fă doctor a fost. Ceilalţi te ung, te presoară,
60
 dar fără nici un rost...») Printre cei arestaţi conta-
bilul îl numi pe doctorul Ki.p.a.ri-S0-'14-- c.ol.egul lui Fi-o--
dor lvanovict şrn-aşul de botez al lui K.olea.
- ·Cum aşa? Doctorul K.ip·arisov? Dar ce s-a în-
tîmplat? Iarăşi vreo ... nenorocire? întrebă Sofia Pe-
trovna. Nu se hotărîse să 1'ostească cuvîntul «omor».
Contabilul şi-a înălţat privirile în sus şi s-a în-
depărtat, călcînd, nu se ştie din care pricină, în vîr-
ful degetelor. Dot ani în urmă, dupâ asasinarea lui
K.irov (vai , ce zile straşnice au fost acelea, străzile
erau patrulate ... iar cînd aşteptau să vină tovarăşul
Stalin, piaţa gării era încercuită de armată ... străzile
şi uUcioarele - .b.arate ... n-aveai cum să treci nici pe
jos,. nici cu maşina) tot au urmat multe cazuri de
arest, numai că atunci a fost arestat mai întîi un
grup de opoziţionişti, iar apoi au fost luaţi «foştii»,
tot felul de «fonbaroni». Şi iată că a.curn-"srht' ares-
taţi doctorii. După asasinarea lui I(irov a fost depor-
tată m-me Nejenţova, o veche amică de-a Sofiei Pe•
trovna - au învă.ţat împreună la gimnaziu. Sofia Pe-
trovna a rămas uimită de-a binelea; ce legătură pu•
tea avea m-me Nejenţova cu asasinarea lui K.irov?
Ea preda limba franceză în şcoală şi trăia ca toţi oa-
menii. I(olea, însă, i-a explicat în scrisoare că oraşul
Lenirigrad se cade să fie curăţit de elementele care
nu inspiră încredere. Şi cine-i, mă rog, această m-me
Nejenţova? Doar îţi aminteşti, mamă, că ea nicide-
cum nu -l recunoştea de poet pe Maiakovski şi de
fiecare dată spunea că pe timpuri preţurile nu erau
aşa de ridicate. Ea nu este om sovietic... Ei fie , cu
Nejenţova mai înţelege, dar ce au aici doctorii, cu
ce s-au făcut ei vinovaţi? închipuie-ţi numai, Ivan
Ignatievici I(iparisov. Un doctor demn de toată sti-
ma.
Copiii făceau zgomot groaznic la gardero-
bă. Sofia Petrovna, în calitate de gazdă, ajuta pă­
rinţilor să caute pantalonii tricota ţi şi şoşonii copii-
lor. Directorul ţinea fetiţa în braţe şi se apropie cte
- ea să-şi ia rămas bun. Mulţumi comitetului s ind ical
pentru această serată minunată.
- In «Pravda» am văzut portretul fiului dum-
neavoastră, zise el, zîmbind. Schimb bun ne vine din
urmă ...
Sofia Petrovna îl privea cuprinsă de admiraţie.
Ar fi vrut să-i spună că el ri-are nici un drept să
61
v0rbească 'd e schimb. Ce înseamnă ,treizeci şi .cinci
de ani? Prim.a tinereţe.. Dar .m,u se putu hotărî. A îm-
brăcat sing,u r fetiţa , apoi a înfăşurat-o pe ,de asttp:r-a
şubei cu o şalincă albă şi pufoasă. La toate se price:
pe. Mama îşi poate da fără tea r.nă co_pHul p.e .rntna
lui. Se Nede dintr-odată că-i un familist minunat.

Ziarele nu seri.au nimic des:pre doctori şi ,nici .d,es-

pre medicul Kiparisov. Sofia Petrovna îşi puse -ln
g.h1d să treacă pe la m-me Kipariosova, ,dar tot AU se
putea hotărî . Nu avea timp şi îi ,era oarecum -inco-
mod. N-a văzut-o .pe K.iparisova de -v,reo tr,ei ar.J.j,.
Cium să se ducă acum ni.tam-nisam în vfa-Hă-? '-
Incepînd .cu luna ianu.a.rie, în ,ziare au apărut ar-
ticole în care .se vorbea despre ,noul proces ce ,avea
să aibă loc. Procesul lui Kamenev şi Zinoviev aveau
o influienţă puternică asu·pra -imag,i@=aţ·ie.i S.0Jiei ,Pe-
trovna, dar di@ neobişn u i,nţă nu dtea z,ia,r.e le ÎN f.ie~
care zi. De data asta însă Nataşa ,a antrenat-o .şi pe
ea la citirea z-iarelor ş-i ele 111 fiecare zi citeau tot ce
scr,ia ,despre noul ·proces. Tot mai ,i,nsistent .se ·vo1rbea
despre noi arestări. .. î nchipuiţ i - v ă c ă to,ţi aceşti oa -
meni mîrşavi au vrut să-l ucidă pe tătu c a Sta-
li n . S- a doved it că tot ei ·l-au omorît ,şi :pe K:irov. E,i
au fost aceia ca re puneau la c,ale ,ex-plozi<ile -în mi-
nele de că-rbuni. Provoc·au deraierea trenurilor. Şi
a proape în ·fiernre :instituţie .îşi aveau ,protejaţ i i ·săi.
O dactil o grafă care se întors ese de curînd ,de la
o casă de 'Odihnă povestea că 'În 0daia vecină locuia
un tînăr i·n-gineT, ic u ca•re s-a 'plimbat prin parc. în-
tr-o noa:pte la :scara lor s-a oprit o maşină., l-au
arestat: el s-a dovedit a fi un diversionist. Avea o
înfăţişare d,e om bine crescuut, -niciod_ată rn-ai 'fi pu-
tul crede :că -i un ră ,uWăcăt0T. 1

în casa în care locuia Sofia Petrovrra, în apar -

i·amentu l 45, de vizavi, tot aT.estaseră pe cineva -
pe un oarecare comunist. Locuinţa lui a fost sigi-
lată . Toate acestea i ·1e-:a ,povestit administratorul
dă-cl i,ri i..
·Cîna se lasă seara, Sofia Peirovna îşi ,p:unea
ochelarii. căci în ultimu 1 timp presbiţia ei progre-
sase, şi-i ,citea Nataşei, cu voce tare, ziaTtil. Nataşa
term'inase de brodat faţa de masă 'Şi :acum făcea o
62
 , ,
cuvertură pentr.u pat. Ele vorbeau e:ă,. .prob.abil, şi
Ko-Iea acum este foarte revoltat Şi nu nu.ţnai Kolea,
ei' tot,i oamenii cinstiţi stnl revolfaţf. Că.cj în trenu-
ril'e' ce-au d'eTaiat au putut fi şJ copii mici. Ce oa.-
meni cruzi. Adevăraţi călăi. Nu în zadar froţkiştii
sî"nt strîns l'ega.ţi cu ghesfapoul'; ei, într-adevăr, nu
sînt mai buni. ca fa sciştii care omoară copii în ·Spa-
nia. Să fie oare adevărat că doctorul Ki-parisov era:
în cî-rdăşi·e cu haita asta de bandiţi? _fi a fost de.
multe ori invitat la consultul de medic;i împreună
cu- Fiod'or Ivanovici, după care Fiodor Ivanovid îl
poftea. la el acasă la un ceai şi la o vorbă bună.
Soffa P.etrovna l-a văzut apr.oa.pe de tof - aşa cum
o ved'ea pe Nat'aşa. Şi acuma el a intrat în această
bandă . Cine s-ar fi gîndit vreo d'. at'ă la aşa ceva?
l:Jn bătrfnel atît de respectabil.
într-o seară, citind în ziar enumerarea tuturor
crim elor săvîrşite de inculpaţi, ascultînd şi fa ra-
diou aceeaşi enumerare, ele îşi închipuiau atît de viu
gr ămezile de cadavre mutilate, încît pe Sofia Pe-
trnvna. a 8pu,cat-o o spa,imă soră cu moartea şi se
teme a să răm înă singură în odaie, iar Nataşei îi•
e1;a, fnică să se d,ucă acasă singură pe stră-ziie ora -
şului. Şi în astă noapte Nataşa a rămas să d0a rmă
pe <livan.
I?este tot, la toate întrep.rinderile , inst ituţiile se
făceau mitinguri. Şi la ei la editu-ră tot i s-au· adunat
la miting, unde s-a vo.r bit despre noul proces . Pre-
şedintele· sindicatului a trecut de cu vreme prin t0a-
te cabinetele şi i-a preîntîrnpinat că dacă sînt prin-
tre lucrători· oamefli inconştienţi care vor să plece
în.ainte de a se începe adunarea, n-au decît, dar s.ă1
aibă. în vedere: uşa de la ieşi .re este încuiată.
La adunare s-au prezentat toti pînă la unul,
chiar şi lucrătorii din sectorul red.f.lctional care de
obicei fn asemenea cazuri erau trecuţi cu vederea.
Primul. a lu at cuvîntul director.ul. a expus pe sc11rt
şi' exact com\rnicările di'n ziare. E>'upă ast~ a vorbit
secretarul de pari.id. tovarăsul Timof.eev. El s0unea,
făcînd pauză dună fiec::ire două cuv.intP, că" d11sma-
nii pop0rului actionează pcstP tot, că ei not pătnm­
clC' si în in stitutia noa s tră. dP 9 ceea toti lucri\torii
cinstiti trebure să-şi întărească o·c~rmancnt vigil en ta
nartinidL Aooi i s-a dat cuvînfol" preş·edintci de si'n-
dicaL, A-m·a Grigofievna
61
 - Tovarăşi, rosti ea, pledndu-şi ochii şi amu-
ţind Tovarăşi, repetă, frămîntîndu-şi degetele fine,
cu unghii lungi. Mîrşavul duşman a ajuns cu laba-i
murdară şi în instituţia noastră. Toţi au încreme-
nit. Cameea de pe sînii ei enormi se ridica şi se lă­
sa. Noaptea trecută a fost arestat fostul şef al ti-
pografiei noastre care s-a dovedit a fi duşman al
poporului, Gherasimov. S-a constatat că el este ne-
potul drept al acelui Gherasimov de la Moscova,, de-
mascat cu o lună în urmă. Din cauza toleranţei or-
ganizaţiei de partid care, după cum s-a exprimat
destul de reuşit tovarăşul, Stalin, suferă de idioţea­
sca boală a nepăsării, Gerasimov continua, să-mi fie
cu iertare, «să lucreze» la tipografia noastr~ după
ce fusese demascat unchiu-său, Gherasimov' de la -
Moscova.
Ea se aşeză . Pieptul i se ridica şi se cobora .
. - Aveţi întrebări? se interesă directorul care
prezida adunarea_
- Dar ce-au săvîrşit ei ... acolo ... la· tipografie?
întrebă cu sfială în glas Nataşa.
Directorul · a.rătă cu un semn din cap spre preşe­
dinta sindicatuiui.
- Ce-au săvîrşit? întrebă ea cu voce piţigăiată,
ridicîndu-se de pe scaun. Mi se pare, tovarăşă Fro-
lenko, că am explicat destul de clar că fostul nos-
tru şef de tipografie Gherasimov s -a dovedit a fi ne-
potul acelui 'Gherasi;mov de la Moscova. El zilnic
întreţinea l egătu ri cu unchiu-său... ducea de rîpă
pla n ul, pune-a beţe în roate mişcării stahanoviste de
la tipografie ... la indicaţiile unchiului său. Cu în-
găduinţa cTif1:1inală ~ organizaţiei noastre de partid.
Nataşa nu mai ptÎse alte întrebări.
Venind acasă după adunare, Sofia Petrovna se
apucă să-i scrie lui l(olea o scrisoare. I-a comuni-
cat că la tipografia lor au fost daţi în vileag nişte
duşmani. Dar ce-i la Uralmaş? Oare acolo totul e
bine? Kolea , odată ce-i comsomolist cinstit, trebuie
să fie vigilent. ln cadrul ed itu rii se r es imţea limpe-
de un fel de agitaţie ciudată. Directorul zilnic era
chemat la Smo lnîi. Secretarul de partid, veşni c po-
somorît, intra pe mică pe ceas .la biroul dactilografe.
deschizînd uşa cu cheia franceză personală şi o lua
cu e l pe Ema Semionovna în secţia secretă. Ama-
64
biful contabil car~ întotdeauna era la curent cu toa-
te îi · spuse Sofiei Petrovna că organizaţia de par
tid face şedinţe în fiecare seară.
- Se ceartă, zice, el, zimbind cu mult înţeles.
Ana Grigorievna îl învinuieşte pe secretar, iar sec-
retarul pe director. După care, îmi dau seama, vor
avea loc anumite schimbări în conducerea editurii.
- Dar ce li se implică? întrebă Sofia Petrovna.
- Păi... nu pot · ajunge la o înţelegere, căruia
dintre ei, totuşi, i-a scăp;;it Gherasimov. ·
Sofia Petrovna n-a înţeles o iotă di.n cele ce-a
auzit şi în ziua aceea a plecat la editură cu sufle-
tul cuprins de o nelinişte vagă. Pe stradă i-a atras
atenţia o bătrînică înaltă, cu şalinca îmbrobodită
peste căciulă; era încălţată în pîslari cu galoşi şi
cu o cîrjă în mînă. Faţa ei i s -a părut cunoscută.
D -apoi a~ta-i Kiparisova. Ea să fie oare? Doamne,
cît de mult se schimbase.
- r Maria Erastovna! o strigă Sofia Petrovna.
Kiparisova s-a oprit,. şi-a ridicat sp.re ea privirea
ochilor mari şi negri, închipuind un zîmbet forţat,
amabil.
- Bună ziua, Sofia Petrovna. A trecut un car
de ani de cînd nu ne-am văzut. Feciorul s-a făcut,
probabil, bărbat în toată legea?
Ea sta în faţa Sofiei Petrovna, ţinînd-o de mină,
fără a i se uita în ochi. Ochii ei mari priveau spe-
riaţi prin părţi.
- Maria Erastovna, zise Sofia Petrovna din
toată inima. Sînt atît de bucuroasă /că v-am întîlnit.
Am auzit că aveţi neplăceri... cu Ivan Ignatievici ...
Ascultaţi-mă, noi doar sîntem prieteni. .. Ivan Igna -
tievici l-a botezat pe Kolea ... desigur, în ziua de
azi nu se ţine seama de asta, noi însă sîntem oa-
meni în vîrstă. Spuneţi-mi, Ivan lgnatievici este
învinuit de ceva serios? Această învinuire poate se
bazează pe ceva? Eu pur ş i simplu nu pot, nu pot
crede. Un doctor atît de minunat, atît de respectabil.
Soţul meu întotdeauna l-a stimat şi ca doctor de
clinică îl aprecia foarte mult.
- Ivan Ignatievki n-a săvîrşit nimic împotriva
Puterii Sovietice, zise posac Kiparisova .
- Aşa, m-am gîndit şi eu, exclamă Sofia Pe-
5 Comanda Ne 437 6Ş
 1rovna. Nu m-am îndoit mc1 pentru . o clipă de as-
ta, aşa le spuneam tuturora.
Kiparisova privea trist la ea cu ochii săi mari
şi negri
- La revedere, Sofia Petrovna, zise fără să mai
zîm bească.
- Cînd are să se întoarcă Ivan · Ignatievici, in-
viţaţi-rnă la o prăjitură, îi scăpă Sofiei Petrovna.
De ce, zău, sînteţi atît de indispusă? Odată ce Ivan
Ignatievici nu este vinovat, înseamnă că totul are să
se sfîrşească cu bine. La noi în ţară unui ·onf cins-
0

tit nu i se poate în-tîmpla nimic rău. E o greşală la

mijloc. Nu vă neliniştiţi. .. Veniţi pe Ia mine, k
o ciaşcă de ceai. · ·
Kiparisova o luă în lungul trotuarului, bocănind
cu cîrja în ghiaţă. «Oare şi eu am îmbătrînit atît
de tare? se gîndi Sofia Petrovna. E pămîntie la fa-
ţă şi toată numai riduri. Nu, nu cred, eu n-am ajuns
în asemenea hal. Pur şi simplu nu are grijă deloc
de exteriorul său: pîslari, cîrjă, 1 şalincă ... Pentru o
femeie important e să nu se lase pe tînjală, să fie
îngrijită şi curată. Cine poartă în ziua de azi pîs-
lari? Că doar . nu sîntern în anul optsprezece. De ace•
ea arată de şasezeci şi cinci de ani, şi cînd te gîn•
deşţi că are abia cincizeci ... Bine că Kiparisov nu-i
vinovat. Cine ca cine, dar dacă asta o spune soţie-
. sa , înseamnă că aşa este. Şi eu cred că e o simplă
greşală la mijloc şi nimic altceva».

A doua zi biroul dactilografe sfîrşea lucrul asup-

ra dării de seamă pe jumătate de an. Toţi ştiau că
noaptea ast? directorul va pleca la Moscova cu tre-
nul expres, -Ga a doua zi să rapo rtez e secţiei presă
de pe lîngă„Comit etul Central al partidului despre
activitatea editurii pe jumăt a te de an. Sofia Petrov-
na le grăbe·a pe fete. Nataşa lucra fără să se ri di-
ce de pe scaun şi în timpul pauzei pen tru prînz.
La ora trei darea de seamă, în patru exemp lare.
se afla de acum pe masă în faţa Sofiei Petrovna şi
ea repartiza grijuliu, pe exemplare. Nu făcea eco-
nomie de agr a fe, prindea hîrtiile în ordinea cuve-
nită .

66
 Iar secretara directorului nu se ştie de ce nu ve-
nea să le ia. Sofia Petrovna se decise să-i ducă
chiar ea directorului darea de seamă.
Ungă uşa întredeschisă a cabinetului directoru-
lui ea se lovi nas în nas cu secretarul organizaţiei
de partid . · ·
- Nu se poate, îi spuse el , fără a i se înclina, şi,
şchiopătînd, intră în alt cabinet. .
. . Sofia Petrovna aruncă o privire prin uşa între-
des.chisă. Un bărbat necunos.cut sta în genunchi
:- lîngă , birou şi · scotea fel de fel de hîrtii de prin ser-
tare. Pe covor, jos, erau împrăştiate de-a valma tot
felul de hîrtii.
- La ce oră are să fie tovarăşul Zaharov? o în-
trebă_ pe secretara în vîrstă Sofia Petrovna.
- El a fost arestat, îi răspunse secretara, miş ·
cînd doar din buze, fără glas . Astă noapte.
Avea buzele vinete.
Sofia Petrovna se întoarse la birou cu tot cu da-
rea de seamă. Cînd ajunse în dreptul uşii, simţi
că-i trerriură genunchii. Zgomotul maşinilor a asur-
zit-o. Fetele şttu noutatea sau încă nu? Ele scriau
la maşină de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic deo-
sebit. Dacă ar fi fost anunţ-ată că a murit directo-
rul, ea ar fi rămas mai puţin uimită . Se aşeză la
locul său şi începu să scoată maşinal agrafele din
pagini. Intră Timofeev, deschizînd uşa cu cheia
proprie. Sofia Petrovna pentru prima dată observă
că, deşi şchiopătează, secretarul de partid este calm
şi mersul îi este cadenţat.
«Scuzaţi-mă!» zise Sofia Petrovna speriată, cînd
el, trecînd pe lîngă ea, îi atinse involuntar umărul
La ora patru şi jumătate a răsunat în sfîrşit
soneria. Soffa Petrovna a coborît tăcută scările, la fel
de tăcută s-a îmbrăcat şi a ieşit în stradă. Zăpada
începuse să se topească. Sofia Petrovna se opri
lîngă o băltoacă şi stătu aşa o vreme chibzuind cum
s-o ocolească . între timp se apropie Nat aşa. Ea
ştia totul: îi spusese Erna Scmionovna.
- Nataşa, rupse tăcerea Sofia Petrovna, cînd
ajunse la colţ unde de obicei îşi luau rămas- bun.
Nataşa, dumneata crezi că Zaharov poartă vreo oa:
recare vină? Desigur, nu, ce neghiobie. Nataşa, noi
doar ştim că el nu-i vinovat...
67
 Ea nu ştia cum să aleagă anume a.eeie cuvi·nte
care ar fi putut întări siguranţa sa . Zaharov ~ -bol-
şevic, d1rectorul lor pe ca re îl vedeau în tcia tă ' ziua
e un răJfăcător . Imposibil, prostii; fleacuri, cum obiş~
n~ia să spună odinioară Fiodor Ivanovici. O greşală?
Bine, dar el e un comunist renumit, cunoscu'i: la Smol'-
nîi şi la Mos cov a, e imposibil · să-l aresteze dintr'-6
greşeală. El doar nu-i un oarecare Kiparisov.
Nataşa tăcea.
- Să intrăm la dumneavoastră şi am să _ vă ex-
plic totul, zise dintr-odată Nataşa, cu o solemni-
tate neobişnuită în glas.
Au in trat în casă. S-au dezbrăcat pe tăcute . Na-
iaşa a scos din servieta-i cam ponosită un ziar îm-
păturit grijuliu. II desfăcu în faţa Sofiei Petrovna
şi a ră tă la subsolul paginii intercalate.
Sofia Petrovna îşi puse ochelarii.
- Ştiţi, draga mea, probabil că el a fost prins
în mreje, zise în şoaptă Nataşa. La mijloc poate fi
vreo femeie ...
Sofia Petrovna se apucă să citească articolul în
care se povestea despre un oarecare cetă ţ ean sovie-
tic A., comu n ist cinstit care a fost trimis într-o de-
plasare de către Guvernul Sovietic în Germania, cu
scopul de a însuşi aplicarea în pra'ctică a unui pre-
parat chimic descoperit de curîn~. Aflîndu-se în
Ge rmania, el îşi făcea cinstit datoria, dar curînd s-a
înd răgostit de o oarecare C., o tînără şi elegantă
femeie care, chipurile, simpatiza Uniunea Sovieti-
că. C. îl vizita deseori acasă pe cetăţeanul A., iar
într -o zi cetăţeanul A. a descoperit că din sertarul
bir9u lui său dispăruseră importante documente po-
litice~ Stă pîna casei i-a comunicat că în lipsa lui a
:!'itrat în cabinet C. Cetăţeanul A. a avut destul cu-
raj să rupă imediat relaţiile cu C., dar să anunţe
tovarăşii despre dispariţia documente lor n-a avut
curnj . S-a întors în Uniunea Sovietică, sperînd că
prin munca- i cinstită de inginer sovietic va putea
repara fapta crimina lă, săvîrşită faţă de Patria sa.
Anul întreg a lucrat cinstit şi era gata · să dea uită­
rii crima sa . Ins'ă agenţii camuflaţi ai ghestapoului
care se strecuraseră în ţa ra n oastr ă începus eră să-l
şan tajeze. Şi.- -A., însp ăimîntat de către ageriţi, le-a
dezvă l ui t ·. foate pla nurile secrete de la uzina . unde

68
 l_u cra. Dar curajoşii noştri ceki:;;ti au demascat aP-en-
ţii camuflaţi ai fascismului, firul cercetărilor du-
O

cea la nenorocitul de A.
·. - Vă daţi ,seama? întrebă în şoaptă Nataşa. Fi-
rul cercetăîilor... Desigur, directorul este un om
11!inunat, un comunist cinstit Dar, vedeţi, că şi ce-
taţeanul A. la început era un comunist cinstit, aşa
scrie aici, în ziar. .. O femeie drăgălaşă poate să-l
ademenească în mrejele sale pe oricare comunist
cinstit.
Nataşa nu ' Ie suporta pe femeile drăgălaşe. Ea
recunoştea doar frumuseţea clasică, frumuseţe pe
care azi n-o găsea nicăieri.
- Se vorbeşte că directorul a fost nu o dată
peste hotare, îşi aminti Nataşa. Şi tot în deplasare.
Vă amintiţi, liftiera Maria Ivanovna povestea că el
i-a adus din Berlin soţiei sale un costum tricotat,
azuriu.
Articolul a uimit-o peste măsură pe Sofia Pe-
trovna şi totuşi ei nu-i venea a crede. Acela e un
oarecare. A., dar ăsta e Zaharov al lor. Un comu-
nist: principial. Doar mai zilele trecute el Ie rapor-
tase procesul care avusese Ioc de curînd . Şi editu-
ra, cu un asemenea director în frunte, întotdeauna
supraîmplinea planul.
- Nataşa, doar noi îl ştim, zise Sofia Petrovna
obosită.
- Ce ştim? începu ia.r Nataşa cu însufleţire.
Ştim că a fost directorul editurii noastre, dar mai
mult, Ia drept vorbind, nu ştim nimic. Parcă dum-
neavoastră ştiţi absolut totul despre viaţa lui? Pu·
teţi oare pune mîna în foc pentru el?
Intr-adevăr, Sofia Petrovna nu avea idee cu ce
se ocupa tovarăşul Zaharov atunci cînd nu prezida
adunările editurii şi cînd nu aducea fetiţa la po-
mul de Anul Nou. Tuturor bărbaţilor, pînă la unul,
li se scurg ochii după femeiuşte drăguţe . Pînă şi o
guvernantă obraznică, pînă şi aceea poate să pună
mina pe oricare bărbat, chiar şi pe unul cumsecade.
Si dacă Sofia Petrovna n-ar fi izgonit-o la timp pe
Fany, cine ştie cu ce s-ar fi terminat flirtul ei cu
Fiodor Ivanovici.
- Hai să bem ceai, zise Sofia Petrnvpa.
La ceai şi-au amintit că Zaharov se d~osebec1 prin
69
 ţinuta-i militară. Spatele drept, umerii laţi. Oare
n-o fi fost el pe timpuri vreun ofiţer albgardist?
Judecînd după vîrstă ar fi putut fi.
Au băut ceai. Erau atnîndouă atît de istovite, încît
le-a fost lene să coboare la magazin dup ă chifle sau
· prăjituri. «Mîine o să fie o zi grea la editură, se gîn-
dea Sofia Petrovna. Parcă aş avea mort în casă.
Orice s-ar spune, dar mi-i milă de director». Ş·i-a
amintit de uşa întredeschisă şi de omul acela ce stă­
tea în genunchi. Abia acum şi-a dat seama că el fă­
cea percheziţie.
Nataşa se pregătea să plece. A împăturit cu grijă
ziarul şi l-a vîrît în servietă. Apoi şi-a turnat în
pahar uncrop şi înainte de plecare începu să-şi încăl­
zească la el mîinile mari şi roşii. în copilărie îşi ,,. .
~

degerase mîinile şi acum îi îngheţau foarte repede.

Soneria răsună o dată, apoi încă o dată. Sofia 'f
Petrovna se duse să deschidă uşa: Da.că a sunat de
două ori, înseamnă că la ea vine cineva.
In uşă sta Alik Finkelştein.
Era nefiresc să-l vadă pe Alik singur, fără Kolea.
- S-a întîmplat ceva cu Kol.ea? strigă Sofia Pe-
tr<'Jvna, apucîndu-1 pe Alik de capătul fularului. Fe-
bră tifoidă? .
Alik, fără să se uite la ea, îşi scotea încetişor ga-
l oşii.
- Ts-ss, pronunţă el în cele din urmă. Să intrăm
în odaie.
El- o luă pe. coridor, căkînd în vîrful degetelor,
crăcănîndu-şi caraghios picioarele scurte.
· Sofia Petrovna, cu mintea pierdută, venea din ur-
ma lui.
- Pentru dumnezeu, nu vă speriaţi aşa, Sofia
Petrovna zise el cînd Sofia Petrovna deschise uşa, li-
niştiţi-vă, vă rog, Sofia Petrovna, nu face să vă spe-
riaţi, zău. Nimic grozav. Mai alaltăieri... Ori cînd a
fost asta? Ei, înainte de ziua ceea de odihnă ... l-au
arestat pe Kolea.
Ei se aşeză pe divan, din două smuncituri 1ş1
dezlegă fularul, îl aruncă la podea şi izbucni în
plîns.
 9

Trebuia numaidecît să se ducă la cineva, să ex-

plice ci asta e o greşeală qribilă. Trebuie să plece
la Sverdlovsk, chiar acum ,.,1 în clipa asta, fără întîr-
~iere, să-i pu nă pe picioare pe toţi avocaţii şi pro-
curorii, judecătorii şi anchetatorii penali. Sofia Pe-
trovna îşi îmbrăcă paltonul, pălăria, şoşonii şi scoa-
se din lădiţă banii. Să nu uite paşaportul... Chiar
acum se duce la gară după bilet. ·
Dar Alik, ştergîndu-şi faţa cu fularul, îi spuse
că, după părerea lui, acuma n-are absolut nici un
rost să plece la Sverdlovsk. Kolea, fiind lenfngră­
dean de baştină, că· doar la Sverdlovsk au trăit pu-
fin d,e tot, va fi adus, probabil, la Lening.rad. Ar fi
tnai bine să zăbovească cu plecarea la Sverdlovsk.
Se poate întîmpla ca drumurile lor să se despartă.
Sofia Petrovna îşi scoase paltonul, aruncă pe masă
paşaportul şi banii.
- Dar cheile? Dumneata ai lăsat cheile? strigă
ea, venind aproape de Alik. Dumneata ai lăsat cui-
va acolo cheile? ·
- Cheile? Care chei? se zăpăci Alik.
- Doamne, că prost mai eşti! pronunţă Sofia
Petr.ovna şi dintr-odată izbucni în hohote de plîns.
Nataş a veni iute lingă ea şi-i cuprinse umerii. Che-
ia .. . de la odaie .. . din căminul cela al vostru ...
Ei nu înţelegeau nimic şi se uitau la ea cu pri•
viri nedumerite. Că proşti mai sînt. Nodul ce i se
ridicase în gît o sugruma şi ea nu putea vorbi. Na•
taşa turnă apă în pahar şi-i dădu să bea.
- Doar el... lui... spunea Sofia Petrovna, dînd
la o parte paharul. Lui... probabil, i-au dat dru-
mul... s-au ,convins că 1111 2 i cel pe care îl căutau ... şi
l-au ·~liberat ... el s-a întors acasă. iar dumneata nu
1eşti... şi nici cheile nu-s ... Probabil curînd voi pri-
mi o telegramă.
Asa cum era încăltată în şoşoni ea se prăbuşi pe
pat. Plîngea afundîndu-şi faţa în pernă, plînse
atît de mult. încît şi fata, şi perna deveniră ude.
Cînd s-a· ridicat, faţa o rlurea , inima i se zbătea cu
putere.
Nataşa cu Alik se şuşoteau lîngă fereastră.
- Ascultă-niă. zise Alik. uitîndu ,se cu privirea
ochilor săi buni de după lentilele ochelarilor, eu şi
71
 Natalia Sergheevna am convenit ca dumneavoastră
.acuma să vă culcaţi, iar mîine dimineaţă vă veţi
duce liniştită la ·procuratură. Natalia Sergheevna va
· spune la editură că aţi răcit... ori ,a lt.ceva ... că v-a
bătut cahla ... mai ştiu eu ce.
Alik a plecat. Nataşa a vrut să rămînă pe noap -
te la ea, dar Sofia Petrovna i-a spus că n-are ne
voie de nimic, absolut de nimic. Nataşa a sărutat -o
·şi s-a dus Se pare că şi ea plîngea.
Sofia Petrovna s -a spălat pe faţă cu apă rei::e,
s-a dezbrăcat şi s-a culcat. întunericul · era străpuns
din cînd în cînd de faru rile aprinse ale tramvaielor,
luminînd toată odaia . Un patrat alb luminos, ce se
rnăna cu o filă de hîrtie împăturită, se proiecta pe
perete şi pe plafon . în odaia în care locuia sora me-
dicală se mai auzea ţipătul şi rîsul Vaiei. Sofia Pe-
trovna şi-l închipuia pe Kolea, cum îl aduc ecortat
în faţa anchetatorului penal. Anchetatorul era un
militar frumos, încins cu curele şi haină cu numeroase
buzunare. «Sînteţi Nikolai fomki Lipatov?» îl în
treabă pe Koka militam!. «Eu sînt Nikolai Fiodoro-
vici Lîpatov», răspunde cu demnitate Kolea. Anche-
tatorul îi mustră aspru pe cei din ecortă şi-şi cere
scuze de la Kolea.» Vai, zise el, cum de nu v-am re-
cunoscut dint r -oda tă? Păi sînteţi acel tînăr inginer,
fotografia căruia am văzut-o nu demult în ziarul
«Pra vda ». Vă rog să mă iertaţi. Fapt este că purtă­
torul aceluiaşi nume de familie, Nikolai Fomici Li- . .
patov, este un troţk is t, fascist înăimit, un răufăcă- ' ·,·
tor ... »
Sofia Petrovna toată noapte a a aşteptat telegr a•
ma . Căci Kolea întorcîndu-se la cămin şi aflînd că
Alik a plecat la Leningrad, numaidecît avea să tri-
mită telegramă, ca s-o liniştească pe marnă-sa.
Ab ia spre dimineaţă , pe la orele şase, cînd se auzi
zgomotul primului tramvai, Sofia Petrovna aţipi.
O trezi sunetul strident al soneriei, care îi străpun­
se parcă inima. ·Poate a sosit telegrama? Dar sune-
tu l _nu se repetă.
Sofia Petrovna s-a îmbrăcat, .s -a spălat, şi-a bă­
ut ceaiul, s-a apucat să facă ordine prin odaie.
Apoi a ieşit în strada învăluită de ceaţă. Şi acum
dimineaţa se simţea că iarna e pe ducă, atît că pes- .
te noapte băltoacele s -au acoperit cu o pojgiţă sub,
(ire de gheaţă.
72
 . . F,ăcînd cîţiva paşi, Sofia .Petrovna se opri locu•
lui. Unde, de fapt, ar trebui să se ducă?
AHk îi SftttSe.&e: hr procuratură, Sofia Petrovna,
însă, nu-şi dădea bine seama ce-i aceea procuratu•
ră şi nici nu ştia :unde se află ea. Să întrebe trecă­
.tor.ii de această instituţie îi era ruşine. Şi s-a dus ·
nr . la procuratură, ci la închisoare, fiindcă ştia în•
hn)lător că închisoarea se află pe strada Şpaler­
naia .
. Ungă porţile de fier stătea o santinelă înarma•
tă. Intrarea nu prea mare de lîngă poarta principa-
lă era închisă. Zadarnic împing~a Sofia Petrovna
uşa şi cu mîna, şi cu genunchiul. Nicăieri nu se ve
dea. nici un fel de anunţ.
·santinela se apropie de ea.
- Intrarea va fi permisă începînd cu ora nouă,
zise bărbatul.
Era ora opt fără douăzeci de minute. Sofia Pe•
trovna hotărî să nu se mai întoarc.iî acasă. Se plimbă
de colo pînă. colo prin faţa înch isorii, fnălţîndu-şi
capul şi privind la gratiile de fier.
E posibil oare să se afle fiul ei aici, în această
clădire, după aceste.gratii?
- Pe aici nu-i voie să te plimbi, cetăţeanco, zi •
se santinela .
Sofia Petrovna traversă strada şi o porn i maşi ·
n a i înain te . P e partea st î n gă v ăzu înt in derea pus -
tie şi înzăpezită a Nevei. Păşi pe stradă, o luă la
;tînga şi ieşi pe chei.
Afară se luminase de-a binelea. Pe podul Litei-
nîi, fără nici un zgomot, înţelegîndu - se parcă, s-au
stins dintr-o dată to ate felinarele . Grămezi mari de
zăpadă murdară şi gălbuie împînz i seră toată Neva.
«Prob a bil, încoace este adusă toată zăpada din oraş»,
se gîndi Sofia JJetrovna. Atenţia i- a fos t atrasă de un
grup ma re de fem ei ce stăteau chiar în m ijlocul
străzii. Un ele stăteau sprijinindu-s e de b a lustrada
cheiului, a ltele se plimbau aga le pe trotuar şi pe
caldarîrn. Pe Sofia Petrovna · o uimi că toate acest'e
femei erau îmbrăcate în haine călduroase : • pe de
asupra paltoanelor erau înfofolite cu şalu ri şi ap-
roape toate purtau pîsle şi galoşi. Băteau din pi -
cioare să se încălzească şi-şi suflau în pumni. «Se
vede că stau demult aki, de vreme ce : au îngheţat
aşa, cugeta So.fia Petrovna din neavîl).d· ce ,face . .
73
Afară doar nu-i ger, şi unde mai pui ca 1araş1 se
dezgheaţă». Se parea că toate aceste femei au stat
ore în şir la o haltă, aşteptînd trenul. Sofia Petro,v-.
na se uită cu atenţie la casa în faţa căreia se înghe-
suiau femeile,- o casă ca toate casele, nicăieri nic'i
un fel de firme. Ce aşteaptă ele aici? In gloat~ as-
ta erau şi doamne în paltoane elegante, şi fentei
simple. Avînd timp berechet, ea străbătu - de vreo·
două ori gloata de femei. O femeie sta cu un sugaci
în braţe, iar pe alt copil, înfăşurat cu o broboadă le-
gată în cruce, îl ţinea, de mînă . Ungă clădire se af-
la un singur bărbat. Feţele tuturor erau pămîntii. Poa-
te că ceaţa de dimineaţă le da această nuanţă fe-
ţelo1·?
La un moment dat de Sofia Petrovna se apropie·
o bătrînică josuţ ă şi îngrijit îmbrăcată, cu .o cîrj.ă.
în mînă De sub căc iula-i de lutru trasă pe ochi.
străluceau părul argintiu şi doi ochi negri de ev-
reică.
- Aveţi nevoie de listă? o întrebă cu bunăvoin-.­
ţă bătrînica.
La uşa de la intrare cu numărul 28.
- Ce fel de listă?
- De la litera «!» şi «m» ... Vai, să am iertare,
cetăţeană. Dumneavoastră vă plimbaţi pur şi sim-
plu, iar eu m-am gîndit că vă interesează cei ares•
taţi.
-- Da, feciorul meu ... zise nedumerită Sofia Pe-
trovna.
Tntorcînd spatele acestei bătrînele care a uimit-o
peste măsură şi neplăcut cu perspicacitatea ei, So-
fia Petrovna se duse să caute casa numărul 28.
Gîndul că toate aceste femei au venit aici pentru
ceea ce venise şi ea fremăta cumva \cJg în sufletul
ei . Dar de ce stau ele aici, pe chei şi nu lîngă în-
chisoare? Ah da, lîngă închisoare santinela nu per-
mite.
Casa cu numărul 28 era o casă mare, separată
de ce lelalte case, ce se aflau tocmai lîng ă pod. ,So-
fia Petrovna a intrat într-un hol luxos,, dar murdar,
cu cămin, cu o oglindă masivă spartă şi ,un Cupi-
don fără o aripă. Pe prima treaptă a scării impună­
toa re şedea culcată şi ghemuită, pe un ziar, o fe-
meie cu o servietă acop eri tă de promoroacă sub
cap.
74
 - Vreţi să vă înscrieţi? întrebă ea, ridicîndu-şi
capul. Apoi se aşeză şi scoase din servietă o foaie
de hîrtie mototolită şi un creion.
·'.:_ Drept să vă spun, nici nu ştiu ce să fac, ros-
ti pierdută Sofia Petrovna. Am venit să mă intere-
sez de fiul meu pe care l-au arestat, din greşeală,
la Sverdlovsk. Poartă acelaşi nume de familie, pri-
•cepeţi? ...
- Vorbiţi, vă rog, mai încet, o întrerupse irita-
tă femeia. Avea o faţă inteligentă şi obosită. Liste-
le ni le iau şi în genere ... Numele?
- Lipatov, zise cu teamă Sofia Petrovna.
- 344, rosti · .femeia, scriind. Sînteţi numărul
344 . Acum plecaţi de aici, vă rog.
- 344, repetă Sofia Petrovna şi plecă din nou
pe chei.
Mulţimea creştea. «Ce număr aveţi·?» auzea ace-
eaşi întrebare Sofia Petrovna. «Azi nu mai răzba­
teţi, îi spuse o femeie îmbrobodită ca o ţărancă. Noi
ne-am înscris încă de-aseară : .. » «Unde-i lista?» în-
trebau altele în şoaptă ... Se luminase de-a binelea:
se făcuse ziuă.
De odată toată această mulţime de femei o luă
la fugă Sofia P etrovna fugea şi ea Un copil, cel
înfăşurat în fular, a început să plîngâ în gura ma-
re Avea picioarele c-răcănate şi abia de prididea din
urma m aică - si. Mulţimea a luat-o spre Şpalernaia
De departe Sofia Petrovna a bă gat de seamă că
mica uşă de lîng ă porţile de fie.r este de acum des-
chisă. Oamenii dăduseră buluc, ca prin uşa tram-
vaiului. îşi făcu loc cu coatele şi Sofia Petrovna.
Dar îndată se opri mai departe n-aveai cum răzba ­
te In holul învăluit de semiobscuritate şi pe scara în
gustă de lemn se îngh es uia o mulţime de oameni. Gloa-
ta fremăta. Femeile îşi dez lega u şalin ci le, îşi des-
cheiau pa ltoanel e , toţi îşi făc eau drnm undeva: fie-·
car e căuta numărul pr ece d en t şi cel următor. Din
urma ei tot veneau si ven eau. Sofia Pctrovna seră­
<;ucea ca o sfîr l ează.' îşi descheie paltonul şi-şi şter­
se fruntea cu batista. Apoi, după ce-şi veni puţin
în fire şi se deprinse cu întunericul, începu şi ea să
caute numerele de care avea nevoie: 343 şi 345 . Sub
numărul 345 era un bărbat, iar 343 - o 'bătrîn i că
gîrbov i tă «Soţul dumitale e şi el leton?». o întrebă
bătrînica pe Sofia Petrovna,. ridicîndu-şi ochii tul-

75
buri. «Nu, de ce?» îi răspunse Sofia Petrovna. De
ce anume leton? Soţul meu a murit demult, şi a
fost rus».
- Spuneţi-mi vă _rog, aveţi de acum foaie de re-
partizare? o întrebă pe Sofia Petrovna bătrînica
ceea gîrbovită, evreică, cu părul argintiu care în ·
trase în vorbă cu ea pe chei.
Sofia Petrovna nu-i răspunse. Ea nu înţelegea
nimic ce se întîrnplă aici. Femeia ce dormea pe sca-
ră, întrebările astea prosteşti - despre leton, des ·
pre foaia de repartizare Ce are a face aici foaia de
repartizare? Avea impresia că nu se află în Lenin-
grad, ci într -un oraş ctt desăvîrşire străin. Era oa-
recum straniu să te gîndcşti că după treizeci de mi-
nute de mers pe jos se află locul ei de serviciu, edi-
tura, Nataşa scriind la maşină. Oamenii, după ce-şi
găsiră fiecare rîndul stăteau liniştiţi. Sofia Petrov-
na cercetă încăperea; scăriţa ducea într -o cameră
ticsită şi ea cu oameni şi i s-a p.ărut că din ace a
cameră intrau în alta. Sofia Petrovna aruncă
o privire în jur. Iat -o pe femeia cea cu servieta, în-
călţată cu şosete de lînă peste ciorapi, iar în picioa-
re avea nişte pantofi scîlciaţi - era femeia pe care
o văzuse culcată pe scară . Şi aici oamenii se apro•
piau de dînsa, dar ea nu mai înscria de acum pe ni-
meni era prea tîrziu Şi cînd te gîndeşti că toate
aceste femei sînt mame, soţii, surori de diversio-
nişti şi spioni Iar bărbatul cela este soţul ori fra
tele cuiva La prima vedere par a fi oameni ca toti
oamenii ca cei din tramvaie şi maga zine Atît că ăş­
tea de a ici au feţe obosite (,Imi închipui ce neno-
rocire pentru o marnă să afle că fiu-său este clin:r
sionist», se gîndea Sofia Petrovna
Din cînd în cînd pe scara îngustă ş1 scîrţîitoarc
făcîndu-şi cu greu drum prin mulţimea de oameni,
cobora tîte o femeie, «Au luat?» ') întreba u cei cc
stăteau jos. «Au luat», şi le arăta o hîrtiuţă rozfî.
Altă fem eie, se vede că era lăptăreasă, căc i ţinea în
mînă un bidon mare, le-a răspuns - a fost deror-
tat,- puse jos bidonul, se sprijini de uşorul uşii şi
izbucni în hohote sfîşietoare de plîns. Broboada î i
lunecă de pe ca p, scoţîndu-i la iveală ş uviţ ele ro:;; -
cate de păr şi cerceii' din urechi. «Mai încet, o ţi s ­
tuiră toţi din toaţe părţil e Lui nu -i place gălăgia,
ai·e' să închidă ferestruica şi basta. Mai încet»
76
 Lăptăreasa 1ş1 . înd r eptă broboăda pe cap şi ieşi
cu lacrirnile-i şiroindu-i pe obraz. ·
D.in ,vorbei~ lor . Sofia Petrovna pricepu că majo-·
ritatea femeilor au venit aici să transmită bani băr­
baţilor şi fecior il or arestaţi, altele au venit să afle
dacă bărbaţii sau fec iOrii lor se găsesc în oraş. So-
fia . Petrovna ameţea din cauza aerului închis şi a
ol;>oselii. Se te.mea grozav că acea ferestruică enig-
matică, la care toţi tindeau să ajungă, are să se
închidă înainte 0a _ să ajungă şi ea . «Dacă azi au
să primească pînă la două, noi nu mai reuşim», îi
spuse bărbatul din urma ei. «Pînă la două? Oare
chiar pînă la · două trebuie să stau aici? se gîndi cu
tristeţe Sofia Petrovna. Acum trebuie să fie abia
ora zece».
Ea închise ochii, căutînd să-şi învingă ameţeala.
în jurul ei se auzea zumze tul vorbelor zgîrcite,
molcome. «Pe-al dumneavoastră cînd 1-aq luat?»-
«E a treia lună». - «Pe al meu de două săp-
- tămîn i ».- «Spuneţi-mi, nu ştiţi unde aş putea să
mă informez?» - «La procuratură.· Dar nicăieri
n _u spun nimic concret».- «Pe strada Ceaikovski
aţi fost? Dar pe Herţen?» - «Pe strada Herţen e
procuratura militară» . - «Al dumneavoastră cînd a
fos t lu a t ?» - « Eu am fiică». - «S e ..s pu n e c ă pe Ar-
r:;e ri alinaia pr imesc lengerie».- «Sînteţi dintre le-
toni?» - «Nu, sîntem polonez i».- «A l d umneavoas-
tră cînd a fost luat?» - «O, de aci.1111 de o jumătate
de an».- «Ce numere au intrat de acum? Abia al
douăzecelea? Doamne durnnez e ule, numai de n-ar·
închide la două. Data trecută exact la două a trîn-
tit ferestruica».
Sofia Petrovna tot r e petă în gînd ce are să
într ebe; l-au adus pe Kole a la Leningrad? Cînd v a
ave a posibilitate a să se întîlnc a scă cu judecătorul,
ori poate cu anch e tatorul penal? Şi dacă nu s-a r pu-
tea face lucrul ăsta chiar azi.
Şi da c ă ar pu tea ch iar acum să a ibă o întrevede -
r e cu Ko lea.
P es te două ore Sofia Petrov na călcă pe treptele de
lemn din urma bătrînei gîrbovite. Peste tre i ore ajun-
se în prima cameră. Peste patru ore în a doua ca1n-e-
ră ş i abia peste cinci, rnişcîndu-se din ur.ma rîndului
şerpuitor, iarăşi în prima cameră. De după ~apctele
oamenilor văzu ferestruica pă trat ă din lernn, iar în
77
 -cadr ul ei umerii laţi şi mîinile mari all- 111111i bărbat
gras. Era ora trei. Sofia Petrovna îşi fjlL-q :,;ocotea-
la '- înai'ntea ei sînt încă treizeci şi nouă cit· oameni.
Rostind numele de familie femeile înti11dcm1 prin
ferestruică banii. Băieţelul cela crăcănat plîngca rn su-
ghiţuri, lingînclu-şi lacrimile «Las'că ştiu 'li cum să
vorbesc cu el, se gîndea Sofia Petrovna. Chiar acum,
în această clipă, să fie bun şi să mă ducă la anche-
tator, la procuror ori anume la cine trebuie ... De ci-
tă lipsă de cultură ne izbim noi în viaţa de toate zi-
lele. Ce zăpuşeală, măcar un ventilator nu pot in-
stala. Am să scriu numaidecît la «Leningradskaia
pravda».
Şi iată, în sfîrşit, înaintea Sofiei Petrovna aură­
mas doar trei oameni. Pentru orice eventualitate
pregăti şi ea banii: să nu - şi refuze nimic Kolea. Bă­
trînica gîrbovită întinse cu mîna tremurîndă prin fe•
restruică treizeci de ruble, primind, în schimb o chi-
tanţă roză. Işi înfipse în ea privirea ochilor miopi.
Sofia Petrovna se grăbi să ia locul bătrînei. îl
zări pe bărbatul acela gras, cu faţa albă şi buhăită,
cu ochi mici şi somnoroşi.
- Aş vrea să aflu, începu Sofia Petrovna, ap-
lecîndu-şi capul, ca să poată vedea mai bine faţa
omului de la ferestruică, dacă aici se află feciorul
meu. Vorba e că el a fost arestat din greşală.
- Numele? o întrerupse omul.
- Lipatov A fost are~tat din greşală şi sînt de
acum vreo cîteva zile de cînd nu am nici o veste de
la ci
- încetaţi vorba, zise omul aplecîndu-se peste
lădiţa cu fişe. Lipatov ori Lepatov?
- Lipatov. Aş vrea chiar azi să mă întîlnesc cu
procurorul sau cu cine credeţi de cuviinţă că trebuie
să vorbesc.
- Literele?
Sofia Petrovna nu pricepu ce-o întreabă.
- Cum îl cheamă?
A, iniţialele? En, Ef.
- Ne ori Me?
- En, Nikolai.
- Lipatov Nikolai Fiodorovici, zise omul şi ex-
trase din lădiţă o fişă . E aici.
Aş .vrea să ştiu ...

78
 - Noi nu dăm nici un fel de informaţii, lăs1')ţi
întrebările. Următorul.
Sofia Petrovna împinse în grabă prin ferestruică
treizeci de ruble.
- Lui nu i se cuvin bani, zise omul, dînd la o
. parte banii. Următorul. Eliberaţi încăperea, nu mă
încurcaţi să lucrez.
- Plecaţi de aici, auzea şoapte în urma sa So-
fia Petrovna. De altfel are să ne închidă ferestrui-
ca în nas
Sofia Petrovna a aj11ns acasă abia pe la orele
şase. Aici o aşteptau de acum Alik şi Nataşa. Ea se
prăbuşi pe scaun şi cîteva minute nu avu pu t ere
să-şi scoată măcar şoşonii şi paltonttl. Alik şi Na-
taşa se uitau întrebători la ea. Le-a spus că Nikolai
se află aici, la închisoarea de pe Şpalernaia, dar
nicidecum nu le putea explica de ce n-a aflat cauza
arestării lui şi cînd va fi posibilă o întrevedere cu
el

IO

Sofia Petrovna ceru administnitiei un concediu

de două săptămîni pe cont propriu.· Parcă poate să
se gîndească la aceste hîr ţoage , la E rn a Semionov-
na atîta timp cît Kolea se află I.a închisoare? Ş-apoi,
Ia drept vorbind , nici nu i-ar fi rămas timp pentru
lucru: de dimineaţă pînă-n noapte ,şi de cu seară
pînă dimineaţă trebuie să faci coadă Cererea i-o
dădu secretarului de partid cel şchiop . După aresta-
rea lui Zaharov el fusese numit director interimar.
Acum şedea în acelaşi cabinet în care şezuse mai
înainte Zaharov, la acelaşi birou masiv cu telefoane.
Nu mai purta cazacă, ci un costum gri de la «Le-
ningradodejda», cravată, dar cu toate astea, avea o
înfăţişare oarecum ştearsă.
Sofia Petrovna îi .spuse. --c.ă din motive personale
are nevoie de concediu. Timofeev, fără a se uita Ia
ea, scrise îndelung rezoluţia cu cerneală roşie .
El o anunţă pe Sofia Petrovna că de data as-
ta o va înlocui Erna Semionovn~ ş i . dădu dis-
poziţie să - i dea totul în primire. «Dar de ce nu ră­
mîne Frolenko în locul meu? se miră Sofia Petrov-
na Doar Erna Semionovna c mai puţin cărturară
şi face multe· greşeli . .» Tovarăş1:1ţ Timofeev nu scoa-
79
 şenici un cuvînt şi se ridică. Parcă nu-i era· .totuna?
Sofia Petrovna ieşi din cabinet . Se .grăbea să ocu-
pe rînd
Zile şi riopţi în şir le petrecea acum nu acasă şi
nici la serviciu, ci într-o lume cu totul nouă, stînd
în rînd. Aştepta fie pe cheiul N_evei, fie pe strad _<ţ
Ceaikovski - drept că acolo sînt bănci şi te poţi
aşeza - fie într-o sală enormă din Palatul Mare,
ori pe scara de la pr,ocuratură. Se .ducea acasă iiă
se odihnească numai atunci cînd Alik sau Nataşf.l
îi luau locul (Directorul uzinei îi permise lui Alik
să vină la Leningrad doar pe şase zile, dar el amî-
na de azi pe mîine plecarea la Sverdlovsk, în spe•
ranţa că se va înapoia acolo împreună cu Kolea) .
Multe i-a fost dat Sofiei Petrovna să vadă şi să. au-
dă în aceste două săptămîni - în primul rînd, că e
mai bine să te înscrii la coadă de cu seară, pe Ia
unsprezece sau douăsprezece şi peste fiecare două
ceasuri să fii prezentă Ia apel, dar cel mai bine e
să nu te mişti deloc, altfel te pot scoate din listă; şi
că trebuie numaidecît să-şi ia o broboadă călduroa­
să, să încalţe pîslari, fiindcă, deşi peste zi se încăl­
zeşte, de la trei pînă la şase se întîmplă să-ţi înghe-
te picioarele şi chiar tot trupul îţi este cuprins de
tremurici, a mai aflat de asemenea că listele sînt
confiscate de NKVD şi persoana care le întocmeşte
este luată la miliţie ; că la procuratură trebuie să te
duci lunea şi că acolo nu primesc după alfabet, ci
pe toţi de-a valma, iar pe Şpalernaia _litera ei este
primită pe data de şapte şi douăzeci (prima dată
numele ei nimerise ca printr-o minune în ziar) că mem-
familiilor celor condamnaţi erau deportaţi din Le-
ningrad şi că nu era o foaie la sanatoriu, ci în sur-
ghiun; că pe strada Ceaikovski informaţiile le pri-
meşti de la un bătrîn cu faţa sfeclie şi cu nişte mus-
tăţi înfoiate ca la un motan, iar 1a procuratl,!ră -
de la o duduie cu nasul ascuţit şi cu părul dr:lion-
fat; că pe strada Ceaikovski trebuie să te prezînţl avînd
asupra ta paşaportul; a mai aflat că printre duş­
manii poporului sînt foarte mulţi letoni şi polo-
nezi -- iată de ce stau în rînd atîtea femei letone şi
poloneze. Se deprinse să ghicească dintr~o privire
cine dintre pietonii de pe strada Ceaikovski nu-i un
trecător obişnuit, ci dintre aceia ce stau în rînd, pînă
,şţ î,n t~~HlF~i.: cunoştea după ochi care dintre femei s,e
•. ;,-• ' r •.• • •

80
 duc la poarta de fier a închisorii. Se deprinse să se
orienteze prin· toate aceste intrări principale şi cele
de serviciu şi o· găsea cu uşurinţă pe femeia cu lis-
tele, oriunde · s-ar fi dosit ea. Ştia de acum că, ie-
şind din casă după o scurtă odihnă, peste tot, pe
ştradă, pe scară, în coridor, în sala mare, pe strada
Ceaikovski, pe chei, la procuratură, vor fi numai fe-
mei· bătrîne, tinere, cu broboade, cu pălării, cu
prunci şi cu copii - unii plîngînd din pricina obo-
"selii, alţii tăcuţi şi cu spaima îngheţată în priviri; fe-
mei zgîrcite la vorbă; şi ca odinioară, în copilărie,
cînd venea acasă din pădure, închidea ochii şi ve-
dea doar pomuşoare, pomuşoare, pomuşoare, pomu-
şoare, aşa şi acum, cînd închidea ochii, vedea doar
feţe, feţe, feţe ...
Şi numai un singur lucru nu putuse afla în ace-
ste două săptămîni: pentru ce fusese arestat l(olea?
Cine şi cînd are să-l judece? Ce i se incriminează
Cînd în sfîrşit, va fi scoasă la iveală această greşa­
lă prostească şi el se va întoarce acasă? La biroul de
informaţii de pe strada Ceaikovski bătrînul cu fa .
ţa sfeclie şi cu mustăţile înfoiate ca la un motan îi
cercetă paşaportul şi o întrebă: «Cum îl chiamă pe
feciorul dumneavoastră? Sînteţi mama lui? De ce n-a
venit soţia? Nu-i însurat? Lipatov, Nikolai? Anche-
tarea continuă», îi aruncă prin ferestruică paşapor­
tul ş i Sofia Petrovna nici nu reuşea să deschidă gu-
ra că uşiţa cădea cu sgomot în jos şi răsuna soneria,
ceea ce .înseamna: «Următorul». N~avea ce vorbi cu
uşiţa şi, mai zăbovind o clipă, pleca. La procuratu-
ră duduia cea cîrlionţată cu nasul ascuţit îşi sco•
tea capul prin ferestruică şi turuia ca o moară stri•
cată: «Lipatov? Nikolai Fiodorovici? Dosarul lui n-a
sosit încă la procuratură . Veniţi să vă informaţi pe•
ste două săptămîni».
Pe Şpalernaia bărbatul a.cela somnoros şi gras
.' •;··,. .
de fiecare dată împingea la~o- parte banii şi pronun-
ţa: «Lui nu i se cuvin bani.» Şi · atît, mai mult ea
nu ştia nimic despre Kolea; alţii au dreptul la bani,
el, nu se ştie de ce, n-are dreptul. De ce? Dar îşi
dădu seama de acum că n-are nici un rost să-i mai
pună întrebări omului de Ia ferestruică.
.. In schimb îl ispitea cu aviditate pe A\ik .de.sp~e
toate cum au fost, cum l-au luat pe Kolea. Şi Alik,
a cîta oară, îi povestea supus că ei dormeau deja
6 Comanda N• 437 81
şi de odată au auzit o bătaie în uşă şi a intrat . şe- ·
ful căminului, administratorul, iar după el un băr­
bat în civil şi un militar. «Ce oră era?» îl întreba
Sofia Petrovna . «Pe la unu şi jumătate», răspundea
Alik şi continuă să povestească. Administratorul că­
minului a aprins lumina, iar bărbatul în civil a în-
trebat: «Cine-i Lipatov Nikolai?» «Kolea s-a sperj-
at?» întrebă alarmată Sofia Petrovna. «Ba de loc,
îi răspunse Alik. Şi-a îmbrăcat costumul cel alb şi
m-a rugat să le sun mîine celor .de la uzină că pe el,
din greşală, l-au arestat şi că probabil cîteva . zile
va lipsi nemotivat de la lucru ... Şi cît va lipsi sără­
rnînă în locul lui laşa Roitman, avem aşa un com-
somolist acolo ...- Şi chiar n-a luat nimic-nimic? ple-
sni clin palme Sofia Petrovna.
Alik îi explică. Nikolai pentru nimic în lume n-a
vrut să ia măcar un schimb de lenjerie, nici un şer­
vet, deşi spălătoreasa ni le adusese chiar în ziua
aceea. «La ce-mi trebuie? Dacă nu azi , mîine mă în-
to]:c», «V-aş recomanda - să le luaţi», zise militarul.
Dai· Kolea şi lui i-a spus cii n-are nici un rost: mîi-
ne are să se întoarcă.
- Iată ce înseamnă dacă are conştiinţa curată,
zise înduioşată Sofia Petrovna. Ii vor da oare aco•
Io şe rvet?
Alik l-a aşteptat pe Kolea o zi, două, trei şi abia
a patra zi s -a decis să vină la Leningrad, să clari -
fice situaţia. L-a minţit p~ director, spunîndu-i că
maică-sa, chipurile e pe moarte şi directorul, om bun,
l-a crezut ş i i-a permis să plece.
Sofia Petrovna îl întrebă amănunţit pe Alik. da-
că nu cumva Kolea s-a purtat urît cu şefii, dacă· nu
s-a purtat grosolan cu cineva care mat apoi s-a do·
vedit a fi un diversionist ; dar poate că aici este im-
plicată vreo femeie oarecare?
- Despre ce femeie vorbiţi? îi răspunse Alik cu
o uşoar ă iritare în glas . Şi parcă Nikolai poate fi
ademenit de cineva? Parcă nu 1-ati şti pe Nicolai?
Directorul ne spunea deschis că din el va ieşi un
inginer excelent...
Da, desigur, Kolea nu-i capabil să sav1rşească
vreo faptă ·rea. Sofia Petrovna ştie ce inimă şi ce
minte are Kolea. cît de devotat este Puterii Sovie-
tice şi Partidului. Dar, probabil. există un motiv Ia
miJloc. Kolea încă-i tînăr de tot, viaţa lui adevărată
 abia începe, Posibil că şi-a făcut vreun duşman pe
acolo . Trebuie să ştii cum să te po r ţi cu oamenii.
Şi Sofia Petrovna se uită cu duşmănie la Alik: n-a
fost cu ochii în patru. De-ar fi rămas Kolea aici, la
Leningrad, şi s-ar fi aflat lîngă mine, nu s-ar fi
întîmplat nimic. Trebuia să-i interzică să plece la
Sverctlovsk. Dar totuna nu i se poate întîmpl a nimic
rău , căuta să se convingă Sofia P etrovna . Ea îl aş ­
tepta în fiec are ·oră, în fiece, minută. De fiecare da-
tă cînd se ducea să ocupe rînd, ea lăsa cheia de la
odaie în coridor, pe o policioară, în locul convenit
de ei demult. Ba chiar îi lăsa în rolă supă fierbinte .
Iar cînd se întorcea acasă, ridica iute scările, fără
să-şi dea răgaz, aşa cum o făcea pe vremea cînd
ştia că o aşteaptă scrisoarea de la el. Iată acum ·a re
să intre în odaie şi cînd colo, Kolea e acasă. Şi nici-
decum nu poate pricepe pe unde s-o fi prăpăstuit
maică,sa?
Noaptea trecută o femeie îi spunea alteia, aco•
lo, în rînd (Sofia Petrovna a auzit): «Aşteaptă să
se întoarcă? Cine a nimerit acolo nu se mai întoar-
ce». Sofia Petrovna vru s-o întrerupă din vorbă, dar
se gîndi că ar fi mai bine să nu se lege cu aceste
femei. In ţara noastră pe cei nevinovaţi nu-i ţin la
închiso are. Mai ales aş a p atrio ţi precum este Ko -
lea. Totul se va clarifica şi - l vor elibera.
Intr-o seară Alik, convingînd-o pe Sofia Petrov-
na să stea culcată măcar o oră, îşi îmbrăcă scurta,
îşi înfăşură gîtul cu fularul şi-şi luă rămas bun:
era data de 19 şi el se ducea să ocupe rînd pe Şpa­
lernaia. «Am să vin pe la orele două», îi spuse din
pat Sofia Petrovna cu voce slabă. «Sofia Petrovna,
veniţi măcar şi la cinci», îi răspunse el voios şi ieşi
din odaie. Dar se înturnă, nu se ştie din ce cauză .
Se apropie de Nataşa care stătea la fereastră cu îm-
pletitura în mînă.
- Cum credeţi, Natalia Sergheevna, o întrebă
el, privind-o ţi ntă cu ochii săi strălucitor i de după
lentilele ochelarilor. Acolo Ia închisoare, toţi sînt la
fel de vinovaţi , ca şi Kolea? Mi se pare că toate fe-
meile din rînd seamănă foarte mult cu Sofia Pe-
trovna.
- Nu ştiu, ră5punse Nataşa. De Ia o vreme de-
·prinsese un nou obicei de a răspunde. ·
· · Nataşa şi înainte vreme era tăcută ·dirt fire, dar
83
Qe cînd fuSese arestat I(olea, parcă-şi pier.d use cu
totul graiul. La toate întrebările ea răspundea «da>>,'
«nu» ori «nu ştiu». Se părea că de-ar fi întrebat -o
cineva cum o cheamă ea tot ar · fi răspuns «nu ştiu~;
Timpul liber şi-l petrecea la Sofia Petrovna - gă­
tea prînzul, spăla vesela - îi dădea picături de ya- .
ler i ană ori sta în rînd. Le făcea, pe toate, f ăr~ a
scoate un cuvînt.
- Ce spui, Alik, zise încet Sofia Petrovna. Par-
că se poate să compari două lucruri atît de diferi-
te? Pe Kolea l-au arestat doar din greşeală, pe cînd
pe ceilalţi .. . Oare dumneata nu citeşti ziarele?
- Ei, ce să vorbim despre ziare, răspunse Alik
şi ieşi din odaie.
In ziare tocmai fuseseră publicate mărturisirile
acuza ţilor din sala de judecată. Ieri, stînd în rînd,
Sofia Petrovna citise o pagină întreagă, peste umă­
rul unui cetăţean ce stătea înaintea ei. O durea ini-
ma şi picioarele, dar ziarul era atît de interesant,
incît ea, întinzîndu - şî gîtul, 1-:r. citit tot. Acuzaţii
povesteau cu lux de amănunte despre omoruri, ot-
răviri, şi explozii şi Sofia Petrovna era extrem de
revoltată , ca şi procurorul. «Cum poate fi numită
asemenea faptă?» îl întrebă pe acuzat procurorul cu
indignare ştăpînit ă, «Ticăloşie» răspundea dezolat
acu zatul.
Nu, nu în zadar se ferea Sofia P et rovna de ve-
cinele sale din rînd. Desigur, îi era milă de <linsele,
deoarece toţi sînt oameni, şi totuşi , un om cinstit nu
trebuie să uite că aceste femei sînt soţii şi mame de
diversionişti, spioni şi criminali .

11
S-au scurs dou ă săptă m în i. Alik plecase înapoi
1a Sverdlovsk la uz ină . Sofia Petrovna reveni la lu -
crul ei de la e d it ură , fără a afla măcar ceva-ceva
despre Kol ea .
Femeile din rînd i-au expli~at că dosarul lui, du-
pă toate probabilităţile, va fi înaintat în cele din
urmă procuro ru lui. Aşadar, cînd dosarul va ajunge
la procuratură, ea va putea să se ducă la procuror.
Cu procurorul nu vorbeşti prin ferestruică, el te pri-
meşte în cabinet şi lui poţi să-i povesteşti totul.
84
 Dar pînă unH-alta, acum umbla la lucru, numa-
ra rîndu rile, zîmb.€a- eet0fa ca.re. le împă rţea lucrul
şi sub ţăcănitul şi zgomotul maşinilor de scris se
gînd ea în permanenţă la Ko lea. Kolea stă la închi-
soare. Kolea se află la închisoare. Printre bandiţi,
spioni şi ucig aşi. închipuindu-şi închisoarea, iar în
închisoare pe Kolea, în faţa ochilor îi apărea numai-
decît tabloul cu prinţesa Tarakanova: un perete negru,
o fală cu părul răsf ir a t pe umeri se lip eşte disperată
de perete, pe jos, pr in apă, mişună şobolanii. în în
chisorile sovietice desigur situaţia e cu totul alta
La despărţire Alik a sfătuit-o să nu sufle nimă­
nui nici un cuvînt despre arestarea lui Kolea . «N-a re
de ce să-mi fie ruşine pentru Kolea», vru să spună
înfuriată Sofia Petrovna, dar pe urmă căzu de acord
cu Alik. Nu toţi î l cunosc pe Koiea şi pot să-şi în -
chipuie dumn ezeu ştie ce. Nici la lucru, nici acasă
ea n-a povestit nimănui nimic, doar soţiei lui Deg-
tiarenco care într-o bună zi a găsit-o p!îngînd în
camera de bai e. Soţia lui Degtiarenco oHă compăti­
mitor «De ce să plîng e ţi, poate că are să se înloar-•
că, zise ea . Mă gîndeam eu de ce tot alergaţi zi şi
noapte? Sînteţi cu totul schimbată la faţă».
Au trecut cinci luni de la arestarea lui Kolea;
după iarnă a venit plirnăvara, iar după primăvară a
venit vara, cu zile de iunie, zăpuşitoare , iar Kolea
tot nu apărea Sofia Petrovna ajunsese la capătul
puterilor din cauza zădufului, aşteptării şi cozilor
pe care le făcea noaptea. S-au scurs cinc i luni, trei
săptămîni şi patru zile, cinci zile, şase zil e ... cinci
luni şi patru săptămîni Iar Kolea nu se mai întor-
cea, el, ca şi înainte, nu avea nevoie de bani. Şi la
lucru dintr-odată s-au început neplăcerile care se
ţineau lanţ.
Capul tuturor relelor era Erna Semiooovna. Cînd
după cele două săptă. rnîni de concediu, Sofia Pe-
trovna s-a întors la lucru, pe Erna Sem ionovn a au
lăsat-o ca ajutor - să fa că lectura pr ea labilă a ma--
nuscriselor. Sofia Petrovna era de părere că pea ju
torul ei nu putea conta: era o a gr·amată. Ea nu era
capabilă să corecteze greş e lil e a lto ra. Dar nu putea
să meargă împotriva dispoziţiilo1- lu i Tirnofeev . Şi
Erna Semionovna fă cea lectura, iar Sofia Pei rov na
era nevoită să iacă.
Dar iată di într-o zi tovarăşul Timofeev cu chi-
85 . \: ·,,. .}' ; . ;, ,.'. ~ .
pu-i posac, zîngănind legătura de chei, acum el pur-
ta toate cheile de la toate mesele şi cabinetele, o
opri în coridor pe Sofia Petrovna şi o rugă s-o tri.-
mită pe Frolenko la sfîrşitul zilei la el. Sofia Pet-
rovna a trimis-o pe Nataşa, rămînînd s-o aştepte la
garderobă, şi nu se putea dumeri de ce avusese ne-
voie tovarăşu 1 Timofeev de Nataşa.
Nataşa nu s-a reţinut mult. Faţa ei pămîntre era
calmă, atît doar că buzele îi tremurau un pic.
- M-au concediat, spuse ea cînd ieşiră în stra-
dă.
Sofia Petrovna rămase încremenită locului.
- Erna · Semionovna i-a arătat secretarului de
partid lucrul meu de ieri. Vă amintiţi că am fătut
un articol mare despre Armata Roşie. într-un loc
am bătut «Crîsnaia Armia», în loc de «Crasnaia Ar-- J
• •_,\ ~"!
mia». ,-
- Stai puţin, zise Sofia Petrovna, e o simplă ;,··
greşală mecanică . De unde ai luat dumneata că
are să te concedieze? Toţi ştiu că eşti cea mai l:11,1·-
1ă dactilografă în biioul nostru.
- El a spus aşa: o să te concediem, fiindcă j.ţi
lipseşte vigilenţa. Nataşa păşi înainte. Soarele- îi
bătea drept în ochi, dar ea nu şi-i l ăsa în jos
So'fia Petrovna o pofti la ea şi o servi cu ceai
Kolea nu apăruse . înainte vreme, pe cînd Kolea
trăia la Sverdlovsk Sofia Petrovna suferea că el
nu-i alături de ea. Ii ducea dorul. Iar acum fiecare
lucruşor din odaie parcă îi spunea drept în faţă: Ni-
kolai nu-i! Pe pervaz negrea singuratică roata lui
dinţată.
- Mîine am să vin la editură, dar pentru ulti
ma oară,spuse Nataşa, luîndu-şi rămas bun.
- Nu vorbi prostii! se răsti la ea Sofia Petrov-
na. Aşa ceva e imposibil!
Dar cum se vede totul e posibil.
A doua zi pe peretele din coridor a fost expus or-
dinul de concediere a Nataşei Frolenko şi a E len ei
Grigorievna - fosta secretară a directorului. Drept
moti v de concediere a Nataşei Frolenko servise lip- .
sa de vigilenţă partinică, iar a secretarei - legătu- ·
rile ei cu duşmanul poporului, fostul director Zaha-
rov, acum demascat.
Alătur·i de acest ordin atîrna un anunţ precum
că la orele cinci va avea loc adunarea generală · a

86
 tuturor lu crătorilor ·editurii cu următoarea ordine de
zi: l) Referatul tovarăşului Timofeev cu privire la
· actele de sabot,a j din cadrul ed iturii; 2) Diverse.
Prezenţa ob ligatorie.
Nataşa, adunîndu -ş i toate lucrurile în poşetă,
după ce sună sfirşitul zilei de lucru plecă imediat,
zicîndu-lc tuturor «La revedere». «Cele, bune», răs­
punseră toate dactilografele în cor, numai Erna Se-
mionovna nu-i răspunse: îşi îndreptă părul, privin-
du-şi chipul în geam. Sofia Petrovna parcă avea o
piatră pe suflet. O petrec u pe Nataşa pînă la garde-
robă .
- Vi.no deseară, îi spuse
la despărţire
Preşedintele sindicatuluiîi chema de acum pe
l0ţ1 în cabinetul directorului. Maria Ivanovna,. lif-
t1era, adUCLd scaunele Sofia Petrovna intră şi se
a:;,eză în prnnul rînd Era stăpînită de o senzaţie de
groază :;,1 s ingurătat e Au aprins lumina cea mare,
au tras draperiile Oameni, intrau ş1 ş1 ocupau Io
um Ic Pe chipurile lor se întrezărea un kl ele rnri
ot1tak lacomă ş, alar mantă
ÎO\ arăş1 aşkptaţ, să vă poftesc pc fiecare
1n parte;> c;e auzea c;tngînd în secţia de redactare
preşedinta s10d1catulu1
T1rnofeev stătC'a lîngă masă ş, r ăs foi a nişte hîr
l It
Prcşt.'d1nla sindicatu lu, deschise adunarea Oa
ll1l' n11. nd1cînd a lehamite mîinile, au ales-o unani111
preşedintă a adunăr11 T11nofeev îşi drese glasul
- Tovarăş,, nC'-alll adu nat az , aici pentru a dis
cuta o chest iun e foarte importantă, încep11 ci Ne -am
adunat ca să con-sta-tăm că în eclil.tircJ n oastră a
s lăbit vigilenţa ş i că trebuie să nl' gînd im toţi î111
prcună cu111 să l1ch1u ăm aces te urmări (Dl' dala
asta vorbea hotărît, rnrgător, aproape că nu se po
ticnea) In decursul a cinc i ani în colecl1\, chiar s11b
nasul nostru , ca să spunem aşa, a âcl iv al 1111 duş­
m an al popornlui, azi demascat; un bandit învcle
rat tero ri s t ş1 răufăcător, fostul di rec tor Zaharov
în momentul de faţă Zaharov nu 111a1 arc 111 c1 o po
s1bditate c;ă dăuneze c11 ceva Patriei Cît l1111p a lu
c.rat aIC 1, e l a 1zbul 1t să ş 1 a du că oa111cn11 săi. ş 1-a
adus .. ca să s pun em aşa, o suită ca re a11 formal un
grup puternic. ia r ci o s uc;ţ1n ea întrutotul în activi
tă(ilc c1 tro(kiste 111urd cire ~pre 111 a rea noastră · ru-
87
şine suita lui Zaharov n-a fost lichidată definitiv.
Iată, am în faţă, el desfăcu hîrtii'Je, am aici date care
confirmă, prin documente, activitatea lor murdară
şi contrarevoluţionară.
Timofeev tăcu şi-şi turnă apă în pahar .
- Ce ne· demonstrează aceste documente? înce~•
pu el din· nou, ştergîndu-şi gura cu palma. Iată,
acest docurn-ent ne demonstrează neîndoielnic că în
anul .treizeci, şi doi, conform . dispozitiei personale· a
directorului , a fost luată la lucru o oarecare N. Fro-
lenko .
Sofia Petrovna se ghemui toată pe scaun, de
parcă ar fi fost vorba despre ea.
- Dar cine-i această Frolenko? E fiica unui co-
lonel care pînă la revoluţie avea în posesia sa o
moşie. Deci, se întreabă: ce căuta în editura no·as-
ţră sovietică cetăţeana Frolenko, fîica unui individ.
străin nouă, luată la lucru de către banditul Zaha-
rov? Asta Vine să . ne -o dovedească şi alt document.
Cetăţeana Frolenko, aflîndu -se sub aripa lui Zaha-
rov, s-a învăţat să ponegrească scumpa noastră Ar-
mată Roşie, Armata muncitorilor şi ţăranilor, pu -
nînd la cale uneltiri contrarevoluţionare; ea numeş­
te Armata Roşie - Armata Şobolanilo r .
Sofiei Petrovna simţi că i se usucă cerul gurii.
Da r fos ta s~c r e t ar ă Gri gori eva? E a er a ajuto ar ea de
n ă de j de a dirE!ctorului care îi încredinţa pe de- a în -
t regul toate tainele activităţii sale ... Cum a putut să
se întîmple că diversionistul şi slugoii lui să pros- ·
tească societatea sovietică cinci ani de zile? Ltrcrul
acesta s-a putut întîmpla numai dintr-o singură ca-
uză : slăbirea vig i lenţei poiitice.
To v arăşul Timofeev s-a aşezat şi şi-a turnat apă
în p ahar. Sofia Petrovna se uita cu lăcom i e Ia apă :
avea o sete te r ibilă . P r eşedinta sindicatului s ună
st rident din siopoţel, d e şi toţi tăceau şi n im en i nu
f ă cea o mişcare.
- Cine vrea să vorbească? întrebă ea.
Tăcere.
- Tovarăşi, cine vrea să vorbească? repetă pre-
şedinta sindicatului.
Tăcere.
- Oare chiar nimeni nu vrea să spună vreo cî-
teva cuvinte refe ritor la o temă atît de arzătoare.?
îăcere. Dintr-o <lată a răsunat o voce puternică
88

...... • ; .:
 dinspre uşă şi toţi · şi-au întors capetele într-acolo.
Strigase liftiera Maria Ivanovna. Pînă acum ea ni -
ciodată nu vorbise la adunări. Şi rar cine îi auzise
glasul la editură.
- Poftim, vă rugăm, vă rugăm, tovarăşă lva- /'
nova. · . Q ţ't7.·
Liftiern, păşind greoi, se apropie de prezidiu . "i'
- Apăi i3:ca 1 vreu şi eu să-mi spun cuvîntul meu
de proletar. I.aca ce se grăieşte aici de secretară
apu-i drept. Parcă o văd cum întră în lift şi lasă nu-
,mai urme cu gal,o şii, ·da'tu şezi şi şterge după ea
Iţi lasă urme, ·da' tu şterge. Du-o sus, apoi cată de o
sloboade ,jos. De-o sută de ori în sus şi tot de-a tîtea
ori în jos. Şi cum să n-o cobori, dacă numai tot pe
lîngă director îmbiă, i se vîră sub piele. Unde se du
ce el - încolo şi ea. EI se suie în lift, ea după el, el
urcă în maşină şi ea se proţăpeşte lîngă el. Ii drept că
făceau cîrdăşie. Numai că eu vreu să-i spun două
vorbe şi tovarăşului Timofeev, să-i spltn aşa cum
grăiesc muncitorii, ca proletarii . De cîte ori se întîm-
pla să-i raportez: ia mai potoleşte-o pe cucoana as
ta, da'pe el nici vînt rece nu-l ajunge . Nu-mi da
deloc ascultare, dădea din mînă a lehamite şi se
ducea în drumul său . îţi închipui , tovarăşe Timofe-
ev, că cine-o mai fi şi eu, o liftieră, un om mic, ce
poate să priceapă? Ba te înşeli amarnic . O trecut
vremea ceea . Amu sub Puterea Sovietică oameni
mititei nu-s, toţi îs mari.
- E adevărat, tovarăşe Ivanova, e adevărat,
se Ana Grigorievna, Tovarăşi, cine mai doreşte
vorbească?
Tăcere .
- Se poate? ceru cuvîn tul Sofia Pe trovna. Se
ridică, apoi iar se aşeză. Am vrut să spun cîteva cu-
vinte despre Frolenko ... Desigur, greşala comisă de
ea este îngrozitoare, îngrozitoare ... bine... dar nu-
mai cel ce nu lucrează nu greşeşte. Nu-i aşa? Ea a
dactilograf iat în loc de Crasnaia - Crîsnaia, şi a
făcut -o din cauza că în claviatură literele «a» şi
«î» - ast a o ştiu toate dactilografele! - se află ap-
roape una de alta. Tovarăşul Timofeev a spus că ea a
dactilografiat «crîsinnaia», dar eu ştiu că ea a dacti-
lografiat «crîsnaia» or asta nu-i una ş i aceiaşi...
Cuvîntul acesta nu are sensul acela rău. E pur şi
simplu o greşală. Frolenko este o lucrătoar~ c~lifi-
89
.cată şi foarte harnică. A făcut o grc~ •ală mecanică.
· Sofia Petrovna tăcu.
- O să daţi explicaţii? îl întrebă preşedin ta sin-
dicatului pe Timofeev,
- Documentele, dădu glas de la masă Timofeev
ş i lovi cu degetele peste hî rtii , cu documentele nu te
poţi _Luca, tovarăşă Lipato va. Crîsnaia ori Crîsin-
naia - asta n-a re nici o importanţă. Uneltirile duş­
mănoase de clasă ale cetăţe n cei Frolenko sînt evi-
dente.
- Mai doreşte cineva să ia cuvîntul?... Declar,
deci, adunarea închisă.
Oamenii au început iute să se împrăştie , grăbin­
du-se fiecare la casa lui. Ungă garderobă vorbeau
cum că tramvaiul numărul cinci · circulă foart e ra r
şi că la «Pasaj» în secţia pentru copii au fost puşi
în vînzarc pantaloni tricotaţi, extraordinar de fru-
moşi. Contabilul o invită pe Ema Semionovna să
facă o plimbare cu barca.
- Lăsaţi barca, îi zicea ea, uitîndu-se în oglindă
şi ţuguindu - şi buzele ca pentru sărut. Altceva dacă
m-aţi invita la un film ...
Despre adunare, despre actele de sabotaj nimeni
nu mai pomenea.
Sofia Petrovna mergea grăbită spre casă, fără
să vadă drumul. Avea impresia că odată ce va
păşi pragul casei şi va închide uşa durerea de
cap o va lăsa, toate se vor sfîrşi şi pe suflet are să
i se facă uşor şi bine . Tîmplelc îi zvîcneau. Oare de
cc o doare aşa de tare capul? La adunare se pare
că nimeni n-a fumat. Biata Nataşa. Nu-1 merge de
loc în viaţă. O dactilog r afă atît de bună şi poftim ...
în odaie pc masa lui Kolca ea găsi un bileţel:
« Stimată Sofia Petrovna. I ară şi am venit la Le-
ningrad. laşa Roitman a declarat la comitetul com-
somolist că cu am întreţinut legături cu Nikolai . Am
v::ut să fiu solidar cu Nikolai şi de aceea am fost
texclus din comsomol şi eliberat din lucru,
Mîi ne am s ă trec pe aici . Al dumnevoastră Alexandru
'Finke lştein».
Sofia Petrovna învîrti înt re degete ţidula. Doa-
nrnc, cîte neplăceri ,s- au abătut pe capul ei din ir-
odală. Mai întîi Kolea, apoi Nataşa, acum Alik. Da r
probabii Alik e vinovat: a vorbit verzi şi uscate la
90
 ad,u n_are; în ultimul ti mp a devenit atît de aspru.
In ziua plecării, cînd l-a întrebat iarăşi foarte pre-
caut dacă nu s-a înhăitat Kolea cu nişte oameni
răi, el s-a făcut roşu ca focul, s-a ghemuit oarecum
la perete şi a strigat la ea : «Vă daţi seama ce mă
întrebaţi? Kolea nu-i vinovat deloc, pare chiar vă
îndoiţi de asta?» Desigur, Kolea nu poartă nici o
vină, dar se vede că le-a dat de bănuit ceva ... Şi
acum, la adunare, Alik probabil a fost necuviincios
cu şefii . Fără vorbă , el a trebuit să - i ia apărarea
lui Kolea, dar trebuia s -o facă atent. cu tact, reţi­
nut...
Pe Sofia Petrovna o durea capul. Avea imp resia
că adunarea încă nu se sfîrşisc. în urechi îi mai ră­
suna vocea lui Timofeev. Ceva nemaipomenit de
greu îi apăsa pieptul. Poate ar face mai bine să se
culce? Nu, n-are să-i ajute. Şi ea hotărî să-şi facă o
baie. Cuvintele lui Timofeev ascundeau ceva care
îi strecura groază în suflet, făcînd - o să înlemneas -'
că de spaimă. Credeş că dacă are să-şi facă baie,
-are să - i treacă state-a aceea . A adus lemnele din
cămară şi a aprins fo·cul în cazanul de baie . înain-
te vreme îi aducea lemne Kolea , apoi Alik, iar după
plecarea lui la Sverdlovsk îi aducea Nataşa. Eh,
Alik, Alik. Desig ur, e un bă i at bun, devotat lu i Ko•
!ea. Dar e foarte aprins din fire. Nu se poate să Ie
faci pe toate pe negîndite. Ori poate Kolea s t ă Ia
închisoare tot din cauza firii lui . ap rinse? Odată
cînd stătea în rînd pe Şpalernaia i-a spus lui Alik
c ă i arăş i n-au vrut să ia banii pentru Ko lea şi el
a răcnit în gura mare: « B i rocraţi afu ri siţi.» Putea
să - ş i iasă astfel din fire ş i acolo, la Sverdlovsk, la
u zin ă.
Sofia Petrovna a dat drum ul să c urgă apa, s-a
~d ezbră c a t ş i s- a vîrît în c a d ă - o c a d ă albă şi ma-
re, cumpă r a tă înc ă de Fiodor Ivanovici. N- avea de -
loc chef s ă se s pele . Şed e a întin s ă şi nem i şc a tă în
cadă, cu ochii î n chişi. Ce are s ă fac ă de azi în ain-
te la lucru fără de Na t aşa ? To ate au pornit de la
Ema Semionovna. Cum îi ţin e p ă mîntul pe a ş a oa-
meni invidioşi ş i răi? Dar n u-i nimic, N at aşa se va
angaja la lucru în altă parte, pe und eva pe aproape
şi ele se vor vedea destul de des . De s-ar întoarc.e
m ai repede Kolea . ·
Ea şedea c ulcată în c adă , p r iv in du-ş i mîinile de~
91
formate de apă. Să fie oare secretara directorului o
diversionistă? Mai bine să nu se gîndească la asta.
C_ît de grea fusese ziua de azi. Tot mai simţea în
piept greutatea aceea cu care rămăsese după adu-
nare. ~edea culcată cu ochii închişi, la cald şi în li-
nişte.
La bucătărie cineva stinsese primusul ş1 imediat
se auziră voci şi zgomot de veselă . Sora medicală
debita, după cum îi era obiceiul, fel de fel de voroe
caustice.
- încă IJU mi-am pierdut minţile cu totul şi nu-s
chioară , spunea ea tărăgănat. Cu trei zi le în urmă
am cumpărat trei litri de gaz. Şi acum a rămas nu-
mai oleacă pe fund. De Ia un timp nu-i chip să laşi
nimic la bucătărie .
- Cine ar îndrăzni să pună mîna pe lucru stră­
in? răspunse cu voce groasă soţia lui Degtiarenco.
După felul cum vorbise îţi puteai da seama că sta
aplecată - ori spăla podeaua , ori aprindea focul la
plită . Fiecare are gazul său şi" n-are ce lua de la a[:
ţii. Poate crezi că l-am luat eu?
- Nu te bănuiesc pe dumneata. Aici mai trăiesc
şi alţi oameni. Şi dacă un membru al familiei stă
Ia închisoare, apoi de la ceilalţi te poţi aştepta la
orice. Pentru fapte bune nimeni nu nimereşte la în-
chisoare.
Sofia Petrovna încremeni.
- Ei şi ce dacă fecior.ul stă la închisoare? zise
soţia lui Degtiarenco. Va sta acolo o habă şi-i vor
da drumul. El doar nu-i un hoţ de buzunare, un
tîlhar.
E un tînăr instruit. Parcă puţini nimeresc acum la
închisoare? Soţul mi-a spus că acum arestează şi oa-
meni cumsecade. Despre băiat au scris şi ziarele. Era
un fruntaş vestit.
- Fruntaş, ce să mai vorbim . Se camufla, iat ă
ce, ră. sună vocea Vaiei.
-- Ca s ă vezi, se crede mieluşica domului , dădu
iarăşi glas sora medicală . Nu, să am iertare, degea-
ba nimeni nu stă la închisoare. Mie să nu-mi spui
aşa ceva. De ce nu m ă închid pe mine? De aceea că
eu sînt o femeie cinstită şi pe de-a-ntregul' devotată
Puterii Sovietice.
Sofiei Petrovna i se făcu frig '.în apă . Scuturată,
ca d2 febră se şterse, îşi îmbrăcă capotul şi trecuJ n:
92
vîdul deg·e telor în odaia · ei. Se vîrî sub plapumă,
iar d~asup ra pe picioare îşi ma i aruncă şi o pernă,
dar frisoanele n:o lăsau, nu-i treceau şi pace. Stătea
culcată, trernurînd ca varga, şi privea ţintă în în-
tunericul odăii.
, Pe la ora două, atunci cînd toţi dormeau, şi-a
arµncat peste cămaşa de noapte paltonul şi s-a fu-
rişat la bucătărie. A luat de acolo lampa de gătit
cu petrol, primusul, toate cratiţele şi le-a adus îr
odaie. ·
Somnul a doborît-o abia însore dimineată

12

A doua zi lîngă uşa editurii o aştepta Alik. El

şi cu Nataşa, fără a-i spune o vorbă:, ca să nu se
neliniştească în zadar, apucaseră de difoineaţă rînd la
procuratură. Au stat în rînd şase ore în şir, schimbîn-
du-se unul pe altul, iar cu o jumătate de oră în urmă
duduia de la ferestruică le-a spus că dosarul lui Ni-
kolai Lipatov se află în momentul de faţă la procu-
rorul Ţvetkov. Af!înd lucrul acesta, au ocupat rînd la
procurorul Ţvetkov. El se află în camera ,M! 7.
Alik căuta s-o convingă pe Sofia Petrovna să se
ducă acasă să ia masa, dar ea se temea să nu piar-
dă rîndul şi păşea grăbită aproape aler gîn d. Se du-
cea să-l salveze pe Kolea. Soarta lui Kolea va de-
pinde acum de ceea ce are să-i spună ea procuro-
rului. Mergea cu răsuflarea întretăiată, gîndindu-se
din mers la cuvîntarea pe care. o va rosti. li va po-
vesti procurorului că Nikol a i a intrat în rîndurile
comsomolului, fiind un băietan, şi a făcut acest pas
aproape că fără voia ei; îi va spune cît de bine a
învăţat la şcoală şi la itrntitut, cum era respectat şi
preţuit la uzină, cum a fost lăudat pe paginile zia-
rului «Pravda». Era un inginer excelent, un comso-
molist cinstit şi un fiu grijuliu. Oare poate fi bănu­
it de sabotaj şi acte contrarevoluţionare un aseme-
nea om ? Ce absurditate, ce presupuneri prosteşti!
Ea, mama lui bătrînă, depune mărturie în faţa ju-
decăţii că el nu-i vinovat.
. Alik a deschis uşa masivă şi· Sofia ~eţrov1~a a
intrat. în ultimul timp Sofia Petrovna a v,ăzut tot
feiul de rînduri, dar un rînd ca acesta · i-a fost · dat
93
 să vadă pentru pruna dată, Oamenii stăteau în pi-
cioare, şedeau pe scaune, erau cul,caţi pe toate trep-
tele, pe toate pervazurile şi ·pe toate palierele scării
aceleia uriaşe de la toate cinci etaje. Era cu· neputinţă
să urci pe această scară şi să rtu calci pe cineva pe
. mîini sau pe burtă . In coridor, lîngă ferestruică şi
lîngă cabinetul N:> 7 stăteau oamenii înghesuiţi, ca
în tramvai. AceştiQ. erau cei norocoşi care au avut
răbdarea să reziste. Nataşa sta gîrbovită lîngă un
perete, sub un placat enorm «Purtaţi cît mai sus
steagul legalităţii revoluţionare!» Sofia Petrovna şi
Alik răzbătură .cu greu pînă la, ea şi se opriră am în-
doi abia trăgîndu-şi sufletul. Alik îşi scoase ochela-
rii ce-i asudaseră şi îi ştergea cu degetele.
- Eu am plecat, iise îndată Nataşa, staţi aici
după această doamnă.
Sofia Petrovna ar fi vrut să-i vorbească de adu-
narea de eri, să-i spună că i-a luat apărarea, dar
spatele ei ulicea de acum undeva departe lîngă scară.
- Treburile Nataşei Sergheevna merg rău de tot,
zise Alik, arătînd cu bărbia înspre Nataşa, care se
îndepărta. Nu se poate aranja nicăieri la lucru. Ca
şi mine, de altfel.
Sofia Petrovna a aflat că Nataşa fusese de acum
în cîteva instituţii care aveau nevoie de dactilogra-
fe, dar n-au primit-o nicăieri, căci culegeau infor-
maţii de la vechiul loc de lucru. Şi Alik, venind di-
rect de la gară, a intrat într-un birou de construc-
ţii, iar acolo, aflînd că el fusese exclus din comso-
mol, nici n-au vrut să stea de vorbă cu <linsul.
- După cite înţeleg, ne-au dat paşaport de lup.
Ce oameni ticăloşi. De unde s-au adunat aşa dintr- -
odată atîtea lepădături? zise Alik.
- Alik! rosti dojenitor Sofia Petrovna. Parcă se
poate să vorbeşti în felul acesta? Uite, din cauza
firii dumitale aprinse te-au dat afară din comsomol.
~ M-au dat afară nu din cauza firii mele ap-
rinse, îi răspunse Alik şi buzele îi tremurară, ci din
cauză că nu m-am lepădat de Nikolai.
- Dumneata n-ai dreptate, zise cu blîndeţe So-
fia Petrovna, atingîndu-i mina. Eşti încă prea tînăr,
te asigur că greşeşti. Totul depinde de tact. lată
chiar eri la adunare i-am luat apărarea Nataliei
Sergheevna. Ei şi? Nu mi s-a întîmplat nimic. Cr~-
de-mă, istoria cu K:olea m-a sleit cu totul de puteri.
94
 Sînt mama lui. Dar cu îmi dau seama că toate ace-
ste greşeli, excese, deficienţ e sînt temporare, trebuie
să rezistăm. , Pc cînd dumn ea ta te-ai apucat să
strîgi, canalii! nemernici! îţi aminteşti, I(olea dese-
ori spunea: în societatea noastră multe lucruri sînt
. nedesăvîrşite, mediocrităţil e şi biro c r aţ ii mai ţin în
mîini puterea '.
Alik tăcea. Faţa lui exprin'la încăpăţînare. Era ne-
bărbierit, adus din spate, cu cearcăne sub ochi. Pînă
şi privirea de după sticlele ochelarilor era alta: con-
centrată şi morocănoasă .
- Am scris de acum o cerere Ia comitetul com-
somolist. Şi dacă nici acum nu mă vor restabili, am
să mă plîng la Moscova, la Comitetul Central al
Comsomolului, zise el.
«Sărmanul băiat ! se gîndi Sofia Petrovna. Are
să-i vină greu deocamdată fără lucru. Probabil; mă•
tuşă-sa îi reproşează deacum ». Şi Sofia Petrovna se
aplecă spre Alik şi-i şopti: «Iată, îl vor elibera pe
K:olea şi imediat te vor restabili şi pe dumneata la
· lucru». Şi-i zî mbi. Alik, însă, nu-i răspun,se la zîm -
. bet. '
Pînă la uşa procurorului mai era depa rte. Sofia
Petrovna a numărat înaintea s a cam la vreo patru -
zeci de oameni. Intrau în cabinet cîte doi oameni
odată, deoarece în camera .N2 17 primea nu un pro-
curor, ci doi, dar cu toate acestea rîndul se mişca
anevoie. Sofia Petrovna privea cu atenţie Ia f eţe le
celor adunaţi acolo: avea impresia că pe m a_io rita-
tea femeilor Ie văzuse de acum 1pe strada Şp alernaia ,
pe strada Ceaikovski ori aici, l'a proc uratură, lîngă
a ceastă fer es truică. Pot fi aceleaşi femei, dar poi. fi şi
altele . însă toate femeile care fac rînd pe la înch isori
au aceeaş i pecete pe faţă: obosea l ă, umilinţă şi chiar
un aer mi sterios. Mul te dintre ele tineau în Ii1îini
cîte un petec de hîrtie albă . Sofia Petrovna ştia de
acum că aceste hîrtii sfot foil e de repartizare Ia Io-
cu l de deporta re. în rîndul în care sta acum răsu­
nau întruna trei întrebări: «Dumneavoastră în care
parte plecati? Cînd plccati? V-au confiscat averra?»
Sofia Petrovna s-a sprij init de perele şi a închis pe
o clioă ochii. Ce feme ie crudă, rea şi proa s tă e so-
ţia C"ntabilului. Cum de- a î ndrăznit să-si în chipuie
că fiul meu este un diversionist? Doar îl ştie de pe
'dnd era coril. De azi înainte Sofi a Pet rovna nido-
95
 dată nu va mai _trece pragul b1 1diWrici. Do-ar atunci
cînd sora medic.ală îşi va cere :;cuie. Şi-i .v.a fi ta -
re ruşine cînd va afla că Nikolai s-a. întors. Sofia
Petrovna are s ă - i povestească absolut totul lui Ko-
lea: despre minunaţii lui prieteni Nataşa şi Alik (de
n-ar fi ei, n-ar avea puteri să stea în rîndurile astea
şi despre această viperă, . soţia contabilului. Las'să
ştie Kolea ce oameni se întîlnesc pe lumea asta .
Cînd deschise ochii, atenţia îi fu atrasă de o fe-
tiţă mică ce şedea ghemuită lîngă perete. Fetiţa
era îmbrăcată într-un paltonaş încheiat la toţi nas-
turii. «Toate mamele s-au deprins să încotoşmăne­
ze copiii, se gîndi Sofia Petrovna, pînă şi vara».
Dar uitîndu-se mai atent la fetiţă, o recunoscu -
era fetita directorului Zaharov. Se învîrtea şi se su-
cea, şîrîindu -se de perete şi scîncea, înăduşindu-se
-de căldură . 'Iar doamna înaltă, îmbrăcată într-un cos-
tum de culoare deschisă, după care stăteau de acum
o oră Safi9 Petrovna şi Alik, era soţia directorului,
fără îndoială, ea era.
- Ei, cum, fluieraşul tău mai este întreg? o în-
trebă cu duioşie Sofia Petrovna, aplecîndu-se asup-
ra fetiţei. Dar ciucurele nu i l-ai rupt? Mă ţii min-
te? Dar pomu\ de Anul Nou? Vino să - ţi deschei nas,
turele de la gît. ..
Fetiţa tăcea şi se uita la Sofia Petrovna cu ochu
săi mari , trăgfnd - o oe maică-sa de mînă.
- De ce taci? Răspunde, zise soţia directorului.
- L-am cunoscut pe soţul dumneavoastră, i se
.a dresă Sofia Petrovna. Eu lucrez la editură.
- A! zise sotia directorului şi-şi strîmbă oare-
• cum dureros buzele. Avea buzele rujate dar îşi tre-
cuse rujul mai sus şi mai jos de buze. Desigur, e o_
femeie frumoasă dar acum Sofiei Petrovna nu-1
mai păru atît d; tînără şi elegantă, aşa cum arăta
cu o jumătate de an în urmă, cînd trecea pe la sa- V

tu-său la editură şi cînd, întî lnindu-se cu lucrato-

~ii pe ~oridor, le răspundea amabi l la salu t.
- Ce-i cu soţu! dumneavoastră? se interesă So-
fia Petrovna.
- Zece ani în lagărele cele mai îndepărtate.
«Reiese că el a fost, totuşi, vinovat. N-aş fi cre-
zut niciodată. Un om atît de plăcut!» se gîndi Sofia
Petrovna».
- Pe mine şi, iată, pe ea ne trimit în I(azah-
96
 stan, intr-un sat ori aul, ori cum se mai cheamă pe
acolo ... Mîine treb uie s--ă- plec. Am să crap de foame
fără lucru. '
Vorbea tare, cu o voce stridentă, încît toţi îşi
întoarse ră pri-virile spre ea. ·
.- Dar încotro l-au dus pe · soţul dum neavoas-
tră? întrebă Sofia Petrovna, c,i. să îndrepte discuţia
pe alt f ăgaş~
· -- De unde să ştiu? Parcă ei spun ceva?
- Bine, dar pe urmă.... pei;te zece ani... cînd va
fi elibera t , CLtrn vă veţi găsi unul pe altul? Dumnea-
voastră n-o să vă ştiţi ad resele.
- Credeţi, zise soţia directorului, că măcar una,
ea arătă cu mîna la mulţimea de femei cu .oi de re-
partizare, ştie unde se află bă rbatul ei? Soţul a fost
dus ieri ori are să fie dus rnîine, soţia tot ple acă la
dracu-n prau1ic şi idee n-are cum are să-l găsească
mai apoi. De und e să ştiu eu? Nimeni nu ştie.
- Trebuie să insistaţi, z ise încet Sofia -Petrnv -
na . Şi dacă aici nu puteţi afla nimic, atunci scrieţi
la Moscova. Ori mai bine ar fi chiar să plecaţi la
Moscova. {\ltfel cum? Aş.a o să vă pierdeţi unul pe
a !tul.
Soţia directorului o măsură cu privirea din cap
pînă -n picioare.
- Dar dumneavoasră pe cine aveţi aici? Soţul ?
Fiul? întrebă ea cu o furie vădită, încît Sofia Pet-
rovna se dădu, fără voie, mai aproape de Alik.
- Iată, atunci cînd pe fiul dumneavoastră o să-l
trimită, încercaţi să-i aflaţi adresa.
-- Fiul meu n-are să fie dus nicăieri, zise Sofia
Petrovna pe un ton atenuat. Vedeţi bine, că el nu
este vinova t. L-au arestat din greşeai~ . _
-- Ha·•ha-ha! izbucn i în rîs soţia directorului, ac-
centuînd fiecare silabă . Ha-ha-ha! Din greşeală! şi
dintr-odată ochii i s -a u umplut cu lacrimi. Dacă
yreţi să ştiţi, toţi au fost luaţi din greşeală ... Stai
într-un loc odată! strigă ea la copil , ca să-şi poată
ascunde la crimile.
Tnaintea Sofiei Petrovna mai eYau cinci oameni.
. Ea repeta în gînd cuvintele pe care avea să i le spu-
nă procurorului. Se gîndea la soţia directorului, co-
pleşită de îngăduinţă. Buni bă. rbaţi. n··ai ce spune.
F.ac fel de fel de prostii , iar soţii!e-.Jor rămîn să în-
7 Comanda N• 437 .97
 dure chinuri. Pleacă în Kazahstan cu copilul, ş -a poi
stînd în rîndurile astea nici nu-i de mirare - fără i·să
vrei, îţi ieşi din fire.
- Eu am să intru împreună cu dumneavoastră,
zise dint_r-odat ă Alik. Ca tovarăş de lucru al lui Ko-
lea. Am să - i povestesc procurorului că în persoana
lui Nikolai avem un om foarte cinst it, un bolşevic
dîrz. Am să-i povestesc. cum a fost aplicat îrt p-r:o-
ducţie la uzina noastră cuţitul de mortezare Fellou
şi că noi toţi îi Sîntem îndatoraţi pentru ingeniozi-
tatea lui excepţională.
Dar Sofia Petrovna nu vroia ca Alik să intre la
procuror. _S e temea că el iar îşi va pierde cumpătul:
are să vorbească brutal cu procuroru I şi totu I se va
duce de rîpă. Mai bine să intre singură în cabinet.
A izbutit să-l convingă pe Alik, chipurile, procuro-
ru I nu primeşte persoane străine.
în sfîrşit îi veni şi ei rîndul. Soţia directorului
deschise uşa şi intră Din urma ei 1.recu Sofia Pe-
trovna, cu strîngere de inimă în odaia mare, goală
şi semiobscură. lîngă cei doi pereţi opuşi se aflau
două birouri, iar lîngă ele două jilţuri jerpelite. La
masa din dr.e,ipta şedea un bărbat gras, cu faţa al·•
bă şi cu ochi albaştri. La masa din stînga şedea un
cocoşat. Soţia directoruluT cu fetiţa s -a apropiat de
cel. cu faţa albă, iar. Sofia Petrovna de cocoşat.
Ţvetkov vorbea la telefon. Sofia Petrovna se lă­
să în fotoliu.
Tvetkov era mic de statură, slab, îmbrăcat în -
tr-u~ costum albastru, slinos . Capul său avea. . o
formă ascuţită, iar ghebul mare şi rotunjit. Mîna
cu degetel e-i lungi era acoperită cu păr. Iar recep-
torul nu-l ţinea ca toţi oame nii, ci ca maimuţele. El
în genere semăna cu o maimuţă Aşa i se părea So-
fie i Petrovna Şi chiar se gîndi fără voiţ · dacă ar
vrea să se scarpme după ureche, ar face-o, probabil
cu picioru l ;
- Fiodorov? strigă el în · receptor cu voce răgu
şită. Eu sînt, Ţvetkov, noroc. Spun e- 1 lui Pa nteleev
că am pus lucrul pe male. Poate trimit<: Dar eu
îţi spun că poate trimite,
între timp la eealaltă masă, bărbatul cel gras,
cu faţa albă, cu privirea curată a ochilo1' i;ăi de por
ţelari, ca de păpuşă, cu mînuţele-i mici şi puhave ca
de damă discuta respeciuos cu soţia directorului.
98
 -,,,.. -- Vă rog să schimbaţi satul p,e oricare alt oraş,
· vci.'rbea ea cu voce &acadată, stînd lîngă masă şi ţi­
nînd fetiţa de mînă. în satul acela eu n-o să-mi pot
- găsi de lucru . N-o să am cu ce-mi hrăni copilul şi
mama bătrînă . Sînt stenogr;afistă de profesie. In
sat nimeni n-are nevoie de stenografistă . Vă rog
foarte mult să nu mă trimiteţi în sat, ci într-un oraş,
chiar şi acolo, cum îi zice, în Kazahstan.
- Luaţi loc, îi zise cu blîndeţe cel cu faţa albă.
- Ce vă interesează? o întrebă pe Sofia Petrov-
na Ţvetkov, întrerupînd convorbirea la telefon, şi-i
aruncă o privire fugară cu ochii săi mici şi negri.
- Am venit să mă informez de soarta fiului meu.
Numele lui de familie este Lipatov. A fost arestat
dintr-o greşeală Mi s -a spus că dosarul lui se af-
lă la dumneavoastră
- Lipatov? mat întrebă o dată Ţvetkov, apoi
îşi aminti Zece ani de lagăr ... şi iar ridică recepto -
rul. Grupa A? 244-16
- Cum? A fost judecat deja? exclamă Sofia Pe•
trovna.
- 244-16? Chemaţi - l pe Morozov.
Sofia Petrovna amuţi, în ce rcînd să-şi stăpîneas ­
că cu mîinile bă tă ile ini m ii. Inima îi băt e a r a r şi
t are Bătăile îi răsunau în tîmple ş i în urechi. Sofia
Petrovna hotărî să aştepte pînă Ţvetkov va termina ,
în cele din urmă, să vorbească la telefon. Ea se ui-
ta îngrozită la degetele-i lungi şi păroase, la ghebul
lui presărat cu mătreaţă şi la faţa-i nebărb{erită,
gălbejtă. Răpdare, răbdare . Aştepta şi-şi asculta bă ­
tăile inimii: în urechi, în tîmpl e. Iar la masa de vi·
zavi procurorul cel cu faţa a lbă îi vorb ea blînd s o-
ţiei directorului :
- Degeaba vă îngrijorati. Luati loc, vă rog. Ca
reprezentant al legii, sînt dator să vă amintesc că
marea constituţie stalinistă asigură pe fiecare cet ă ­
tean cu dreptul la muncă fără nici o deosebire. Oda-
tă ce nimeni nu vă lipseşte de drepturile civile. rei-
ese că dreptul la muncă vă este asigurat, oriunde aţi
trăi.
Sotia directorului se ridică brusc ş i porni spre
uşă. Fetita o luă din urma ei cu paşi mărunţei şi
î mpleticiţi ..

99
 - -. Incă n-aţi plecat? Ce mai vreti? întrebă brµ-
tal Ţvetkov, punînd receptorul în furcă. ·,
- Aş vrea să ştiu cu ce s-a făcut vinovat fiul
me u? întrebă So fia Petro vna, vrînd să se stăpînea­
scă şi să nu i se simtă tremurul din voce. A fost în-
totdeau na un comsomolist ireproşabil, un cetăţean
cinstit...
- Fiul dumneavoastră şi - a recunoscut vina . în
anchetă stă semnătura lui. El este terorist şi a lu-
at parte la înfăptuirea unui act teror ist. Aţ i înţeles?
Ţvetkov ba trăgea, ba împingea sertarele birou-
lui. Le tr age, . apoi le închide cu zgomot. Sertarele
sînt goale.
Sofia Petrovna se căznea să-şi amintească ce-a
mai vrut să spună. Dar totul îi ieşise din cap. De
fa pt, în această cameră, în faţa acestui om cuvinte-
le ei sunau în deşert. Ea se ridică şi porni spre uşă,
tîrîndu-şi cu greu picioarele.
- Cum aş putea afla unde se găs eş te el în mo-
mentul de faţă? întrebă ea din prag.
- Asta nu mă priveşte.
în coridor o aştepta Alik, care -i era devotat ca
întotdeauna. Şi-au croit drum, tăcuţi, prin mulţimea
de oameni, străbătînd coridorul, apoi coborîră scara.
Tăcuţi, au ieşit afară. In stradă . zîngăneau tram·
vaiele, strălucea soarele, se îmbulzeau trecătorii.
Mai era încă mult pînă la sfîrşitul acestei zile ză­
puşitoare de vară.
- Ei, Sofia Petrovna, ce v-a spus procurorul?
întrebă alarmat Alik.
E condamnat. In lagărele îndepărtate ... Zece
ani.
Dumneavoastră glumiţi! exclamă Alik. Pen•
tru ce?
- A participat la un act terorist.
-- Act teorist! Aiureli!
- Procurorul mi-a spus că el a mărturisit to-
tul. In anchetă stă semnătura lui.
Şiroaie de lacrimi se prelingeau pe obrajii So-
fiei Petrovna . Ea se opri lîngă perete şi se sprijini
cu mîna de burlan .
- Kol ea Lipatov - terorist! rostea Alik, înecîn-
du-se de furie. Canalii, ce canalii! E de rîsul curci-
lor. Stiţi, Sofia Petrovna, încep să cred următoarele:
asta 'e o diversiune de proporţii extraordinare. Şi
100
,:,d,iversioniştii · aw · pătruns în organele NCVD ului_ şi
0

de acolo acţionează. Ei sînt duşmanii poporu lui .

_:_ Bine, dar Kolea a mărturisit totul,- Alik, a
mărturisit, dumne ata pricepi? zicea Sofia Pefrov-
n a plîngînd.
Alik o luă hotărît la braţ pe Sofia Petrovna şi o
conduse a casă. Ungă uşă, în timp ce ea căuta chei-
le în poş e tă , el porni iar vorba
- Kolea n-ave a ce să le mărturisească, oare
· chiar vă îndoiţi de· asta? Nu mai înţeleg nimic , ni-
mic nu m ai înţeleg . O singură dorinţă am acum: să
vorbesc între patru ochi cu tovarăşul Stalin. Să ~ mi
explice ce crede el despre tot ce se înti'mplă în ţară
Toată noaptea Sofia Petrovna nu închisese un
ochi. A cîta noapte la număr de cînd fusese arestat
Kolea,- nopţi lungi ,_ nesfîrşite. Ştia totul pe de
rost: foşîitul paşîl'or pe sub ferestre, zgomotul
tramvaielor ce scădea treptat, după care se lăsa o
linişte şi un întuneric de scurtă durată - şi apoi zo-
rii albi iarăşi pătrundeau prin geam, începea o nouă
zi, încă o zi fără Kolea. Unde~i acum Kolea, pe ce
doarme, la ce se gîndeşte, cine-i alături · de el?
Sofia Petrovna nu se îndoia .nici pe o clipă
în nevinovăţia lui Kolea: act de terorism? O aiu1:ea-·
lă - cum zice Alik. Pur şi simp lu i-a 1iimerit un an-
chetator din câte afară de sîrguincios, J: a încurcat
şi l- a derutat. Iar Kolea n-a putut să se îndreptăte­
ască, doar e atît de tînăr încă. Spre di111ineaţă, dnd
iar s-a luminat de ziuă Sofia Petrovna şi-a amin-
tit. în sfîrşit cuvîntul la care se gîndise toată ' noap-
tea - alibiul. Citise undeva despre asta . · ·
,El our şi simplu n-a putut s/:i-şi doyedească acest
alibi al său. ·
La lucru, în orimele ore. se simti un pic mai bi
ne. Soarele strălucea, praful se învolbura în razele
lui şi · maşinile iăcăneau harnice, iar dactilografele
alen:rau la întrerupere afar~1. rn încau cu lăcomie în-
gheţată, toate decurgeau ca de obicei IO am: Ziua ,
.Ja lumina străluci toare a soarelui nu-1 venea sa crea-
dă . Să nu--! vadă pe Kolea 10 ani. Dar de ce? Ce ab-
surditate! Nu, e imposibil a şa ceva.
lntr-o bu n ă zi -- si ziua asta nu-i depsrte!--- toa -
te vor fi oe vechi : Kolea are să fie acasă. vor dis -
cuta ca odini o a ră cu Alik despre rnaşini şi locomo-
101
tive, vor face desene - acum însă ea n-are să-l _01ai
lase în nici un caz să plece le Sverdlovsk. Şi-or gă­
si de lucru şi aici, ia- Leningrad.
La întrerupere a ieşit să se plimbe pe coridor:
se temea că de va şedea pe loc, va adormi. Pe pe-
retele din coridor atîrna o nouă gazetă de perete la
care se îmbulzeau lucrătorii . Sofia Petrovna ·se ap-
ropie şi ea să citească ce era scris acolo. Era un nu-
măr impunător de sărb"ăloare , cu litere mari şi ro-
şii şi cu portretele lui , Lenin şi Stalin pe ambele
părţi ale titlului scris cu litere mari purpurii «Dru-
mul nostru», Sofia Petrovna a venit mai aproape.
«Cum s-a putut întîmpla că diversioniştii şi-au fă­
cut mendrele timp de cinci ani, fără a întîmpina vreo
piedică, chiar sub nasul opiniei publice sovietice?»
citi Sofia Pet ro vna. Cele scrise erau din articolul
de iond al lui Ti111ofeev. Coloniţa de alături era un
articol scris de preşedinta sindicatului . Ana Grigo-
rievna îl învinuia pe Timofeev, pe un ton foarte ca
ustic, că lcJ adunare cuvîntarea n-a fost în de ajuns
de autocritică. Dacă opiniei publice îi scăpase din
vedere actele ele diversiune, înseamnă că pentru as-
ia trebuie să răspundă în primul rînd tovarăşul îi•
mofeev. Fostul secretar de partid. Mai a les că după
cum s-a aflat, lui i s-a semnalat la timp, semnal ve•
nit de Ia oamenii de rînd - a semnalat tovarăşa
lvanova care demult o pricepu se, cu intuiţia sa pro-
letară pe secretară. Sofia Pet rovna îşi mută privirea
la următoarea coloniţă. Şi înainte de a-şi da seama
ce citeşte simţi că o arde în piept. în articol se scria
despre ea, des pre Sofia Petrovna, despre cuvîntarea
ei Ia adur!are ·în apărarea Nataşei. Autorul, care îşi
camufla nurnele sub pse·udonim, scria.
«La ad unare a avut Io c un caz revoltător, că­
ruia, după părerea noastră, nu i s-a dat o ripostă
decisivă. Tovarăşa Lipatova a ţinut o cuvîntare de
parcă ar fi fost avoca t. Şi cui a găsit dumneaei
de cu viin ţă să-i Ia apărarea? Lui Frolenko, fiică
de colonel, care ş i- a permis un atac furtunos anti-
sovietic., împotriva scumpei ncastre Armată Roşie a
muncitorilor şi ţăranilor. E lucru ştiut c ă tovarăşa
Lipatova întotdeauna a protejat-o pe Frolenko, îi
dădea lucru suplimentar, mergeau împreună la ci-
nema şi multe altele. Acum cînd editura trebuie
să-şi adune toate forţele oamenilor cinstiţi, a bolşe-
102
 , viei lor şi celor fără de partid, ca şă lichideze în ce l
mai scurt timp urmări l e «gospodări 'Î GhC'ra s irnov-Za
• harov şi K0 » cum putcrn ad111il' ca î11 ;w"s t 1110111c11l
de mare răspundere ·fi s e afle în rîndurilc lucră.tnri ­
lor din editură asemenea pcrso'ane? înălţaţi cît mai
sus steagul vigilenţei, prec'um ne învaţă genialul con-
ducător al tuturor popoarelor to\·arăşul Stal in, Să
stîrpim din rădăcină pe toţi dcvcrsioniştii: şi pe acei
camuflaţi şi pe făţişi, pe toţi acei care clau dovadă
de o cît de mică · compătimire faţă de ei»
Se auzi soneria, v·estind sfîrşitul întreruperii de
la prînz. Sofia Pctrovna se întorsese în biroul de
. maşini Cum de n u observase pî11ă acum că toţi o
priveau cu alţi ochi?
Intorcîndu-sc acasă, îşi lăsă capul pc pernă -
unicul refugiu ce-l mai avea . Şi somnul o · doborî
dintr-odată. A dormit mult, l-a visat pr Ko,lea. Era
îmbrăcat într-un pulover alb şi pufos. Işi puse pa-
tinele, apoi aplecîndu-se lunecă pe coridowl editu-
rii. Cînd se trezi, .afară se lăsase amurgul vi;oriu, iar
în odaie ardea lumină. Ungă masă şedea Nataşa şi
broda. Probabil, ea se afla demult timp aici.
- Vino mai aproape şi aşează-te lîngă mine, zi-
se Sofia Petrovna cu glas stins, lingîndu-ş1 buzele
cu miros neplăcut de pe somn. Nataşa îşi mută su-
pusă scau nul la c apătul patului şi se aşeză .
- Stii dumneata . Lui Kolea i-au dat zece ani.
Cred că Ali k ţi-a şi spus de acum
Nataşa dădu afirmativ din cap .
- înseamnă că ştii? zise Sofia Petrovna Des-
pre mine au scris în gazeta, de perete, cum că aş apă­
ra „diversioniştii şi că locul meu nu este ...
- Alik a fost arestat. Astă noapte, îi răspunse
Nataşa.

14
Odată, ce Sofia Pe'tr6vna, nu dormea noaptea
clipete, minute le în cele douăzeci şi patru de ore i
se păreau absolut la fel. Lumina zilei o orbea, o du-
reau picioarele şi inima. Iar dacă se întîrnpla să
adoarmă noaptea, apoi clipa cea mai grea, fără
vorbă, era a deşteptării. Trezindu-se, vedea gea•
ţ03
mul, speteaza patului, rochia pusă pe scaun, şi Î!')
primul moment nu se gîndea la mm1c decît la -::
aceste lucruri. Ea le cunoştea: fereastra, scaunul, ro- r
chia. Dar chiar în clipa următoare undeva în regiu-
nea inimii creştea un sentiment de nelinişte, care se
asemuia cu o durere şi prin pînza acestei dureri ea
de odată îşi amintea de toate : Kolea este condam,
nat, Nataşa - alungată de la lucru, Alik -- ares-
tat, despre dînsa au scris că fa ce cîrdăşie cu diver-
sioniştii. Da, şi întîmplarea cu gazul. ..
Din ziua ace·ea ea nu vorbi ma i mult cu nimeni
de Ia s erviciu. Chiar şi hîrtiile pe care i le aduceau
pentru a fi dactilografiate le punea în faţa dactilo-
grafelor fără a le spune un cuvînt. Şezînd la locul
său de la masă, cercetă cu privirea feţele dactilo-
grafelor, încercînd să ghicească care dintre ele scri-
sese despre ea la gazeta de pereţe. După toate pro-
babilităţile era trebuşoara Ernei Semion<?vna. Dar
parcă ea poate scrie? Şi cînd a putut s-o vadă pe ea
şi pe Nataşa la: cinema? Ele doar n-au văzut-o nici-
odată pe acolo.
într-o zi, rătăcind, copleşită de tristeţe, ea dădu
nas în nas cu Nataşa. Nataşa merge-a pe coridor ca
o somnambulă, păşind atent ca prin întuneric.
- Nataşa, ai v~n it aici? o întrebă înspăimînta­
tă Sofia
'
Petrovna .
.

- Am citit gazeta de .perete. Nu vorbiţi cu mirie.

Poate să vadă cineva, îi răspunse Nataşa .
Seara ea a venit la Sofia Petrovna. Părea foar- ·
te excitată , vorbea întruna, sărind de la un .subiect
la altul. Sofia Petrovna niciodată n-o auzise pe Na-
taşa _să vorbească atît de mult. De data asta ea
nici n-a brodat, nici n-·a .cusut. _
- Cum credeţi,' Kolea mai este aici, în oraş ori
e departe de acum? întrebă ea brusc .
- Nu ştiu, Nataşa, răspunse Sofia Petrovna, of-
tînd. La Şpalernaia rîndul are să mă aj' ungă pe da-
ta de 20, iar azi e abia 10. ,
- Eu ·nu de asta vă întreb. Inima ce vă spune?
Nataşa făcu o mişcare cu mîna pri n aer. El este
aici, lîngă noi sau e departe de acum ? Mi se pare
că -i departe. Ieri dintr-odată am avut pre s imţirea
că el e departe de noi. El nu mai este aici... Ştiţi, So-
fia Petrovna, liftiera nu mi:a permis să urc cu as-
104
 n'i'
cen,;5orul. <, N11 -:-; datoa re să urc pe oricine ... » Acum So-
fia )2etrov 11 a, dumneavoastră trebuie chiar mîine, să
plecap de la ed itură . Promiteţi-mi că veţi părăsi luc-
rul la edit u r ă. Scumpa mea, promiteţi-mi. Mîine chiar,
bine?
Nataşa se sui cu genunchii pe divanul pe pre
şedea culcată Sofia Petrovna şi îşi duse rugător
mîinile la piept. · Apoi se aşeză la masă, înhăţă to -
cul şi o hîrtie şi scrise sîngură cererea Sofiei Petrov ~
na . Ea căuta s-o convingă pe Sofia Petrovna să ple-
ce de la lucru din proprie iniţiativă , altfel numaide-
cît va fi eliberată pentru legăturil e sale cu diver sio-
niştii, «cu mine», zise Nataş a, zîm bind , cu buzele fă­
ră pic de sînge, şi după asta nu veţi fi primită abso.
lut nicăieri la lucru. Sofia Petrovna îşi puse semnă ­
tura pe cerere.
De fapt, şi ea-şi pusese în gînd să plece de la
serviciu. Ii era frică între pereţii editurii. O treceau
fiorii numai zărindu-l pe Timofeev, şchiopătînd, cu
legătura de chei în mînă. ·
...,.. Totuna n-o să mă lase să lucrez aici, în Le-
ningrad, zise ea cu tristeţe. Mă vor trimite neapă· ·
rat. Toate soţiile şi mamele sînt mutate la alt loc de
trai. · ·
- Cum credeţi, întreb ă Nataşa, luînd o catte de
pe poliţă, pe care tot atunci o puse la loc, cum pu-
teţi fexplica faptul că Nikolai a depus mărturii ? ~ IŢli
g.au seama că-l poţi deruta pe oricine, însă îl poţi
de-r uta în lucruri mărunte ; Cum de le-a reuşit să ~'J
deruteze pe Kolea în aşa · măsură, încît să mărturi-
i „ sească că a săvîrşit o crimă pe care, ae fapt, nici
cînd n-a săvîrşit-o? Iată, · asta eu n-o · înţeleg şi pa-
ce. Şi chiar absolut toţi îşi recunosc vina? Doar tu-
turor soţiilor li se spune că soţii lor şi-au recunos-
cut vina ... Toţi au fost derutaţi?
--,- El avea alibi, dar n -a ştiut să demonstreze, zi-
se Sofia Petrovna. Nataşa, dumneata uiţi că el e
tînăr de tot.
...,.. Dar de ce a fost arestat Alik?
- Ah, Nataşa, dacă l-ai fi auzit ce grosolănii
spunea el c'u voce tare cînd stam în rînd. Acum
:sînt sigură că şi Kolea a pătimit din cauza că
Alik nu-şi putea ţine limba după dinţi.
Nataşa se pr~gătea să plece . .

105
 La· · despărţire ea o îmbrăţişă năvalnic pe So.fia
Petrovna
- Ce s-a întîmplat azi cu dumneata?.
- Cu mine nu s -a întîmplat nimic ... Nu vă su, pă-
raţi, nu trebuie: Cît de tare semănaţi cu Ko lea, mai
bine-zis, Kolea cu dumneavoastră ... Să depimeţi chiar
mîine cererea, bine? N-o să vă răzgîndiţi? întrebă ea,
privind-o· drept în o'chi. Apoi nu uitaţi că pe data de
treizeci merge rînclul literei «F» şi trebuie numaide-
cît să -i transmitem lui Alik bani, el doar n-are nimic
ia s'uflet, iar mătuşii sale îi este frică, probabil, · să-i
trimită. Şi vă mai rog, scumpa mea, din s.1-1flet vă
rog, să vă adresaţi doctorului. Vă rog Arătaţ i foarte
rău.
- La ce-mi trebuie doctor? ... Ko·lea, zise Sofia
Petiwma, şi-şi lăsă în jos ochii încărcaţi de lacrimi.
A doua· zi, dis-de-dimineaţă ea a intrat în cabi-
netul directorului şi, fără a scoate un cuvîni, a pus
cererea pe sticla de pe birou. Timofeev a citit-o, toi
în tăcere dădu din cap . Toate formele de eliberare
din lucru au fost făcute în cea mai mare grabă. Pes-
te două zile ordinul atîrna deja pe perete. Iar pes-
te trei zile amabilul contabil i-a achitat tot ce i se
cuvenea. «Ne părăsiţi, carevasăzică? Vai, nu-i bine
ce fa ceţi. Vedeţi, totuşi, nu- ne uitaţi, treceţ i pe la ve-
chii prieteni ».
Pentru ultima oară merge pe acest coridor . «La
revedere», zi se ea dactilografelor după ce se auzi
sunetul în timp ce ele, puneau cu zgomot capa-
cul la maşinile de scris. «Toate cele burre», i-au răs­
puns ele în cor, cum i-au, răspuns şi Nataşei odinioa-
ră, în cor, iar una dintre ele îi strînse cu putere mîna.
Sofia Petrovna a rămas mişcată de gestul ei: ce fa-
tă cura ioasă şi mărinimoasă . «Cu bine», îi strigă
veselă Erna Semionovna şi Sofia Petrovna nu se
mai îndoi că anume ea este autoarea articolului şi
nimeni altul.
A ieşit a fară - în zgomotul şi vuietul zilei de va-
ră. Iată că a luat sfîrşit serviciul ei - a luat sfîr-
şit pentru totdeauna. O_ porni spre casă, însă se în -
toarse din drum ca să treacă pe la Nataşa. La fie-
care colţ de stradă · stăteau băieţei ţinîn.d strîns în-
tre degeţelele asudate bucheţele de clopoţei şi roma-
niţe. Viaţa îşi urmează cursul ei, chiar şi flori se
vînd. Dar din cauza că Nikolai stă la închisoare sau
106
po 'ăte că acu111 e p1· d, 1111J , î11 so(il de huruitul roţilor
de tren, lume ţi di11 j 11r d1·v<•11i sc pentr u ea neînţe l ea- :i_
să şi lipsită dC' q r Î1'1' )W l1. ·. \;;·
· O, ctoam1w, di11 'l. i î11 i i ii vine tot mai greu să ri- '
dice treptele. /\j1111 :ii la clajul cinci, sună la uşă. li
deschise o fc11H i1·, vcdt1a Nataşei .
0
..
- Azi di111itH' :1pi pc Natalia Sergeevna au dus-o
la spital, îi ~p11sc în şoaptă feme ia . S-a otrăvit. Cu
veronal. A11 du s-o la spitalul Mecinikov. . '
Sofia Pclrovna se dădu îndărăt. Femeia trînti
uşa

Tramvaiul N!? 1,7 nu venea şi pace Att lr · 111.

douădeNgg şi două de N!.> 22, ia1· N~171011111 vt·rtt~a.
•In sfîrşit, apăru şi N!? 17, abia -al>i:i 1'îrî11d11 •sl' , op·
rindu-se la fiecare semMor. Sofia Pe lrov11a s la îu
picioare. Toate locurile erau o ·11palc, chiar ~i cele
pentru copii . Cînd a intrat o femeie cu un prunc în
braţe, nimeni n-a binevoit să - i cedeze locul. «Degra-
bă au să umple tot vagonul, strigă o bătrînică cu
cîrjă Umblă de colo-colo Pe vremea noastră noi
tîrîiam copiii în braţe. Ţine-I, că n-ai să mori».
Sofiei Petrovna îi tremurau genunchii - de frică,
de căldură, de strigătele bătrînei. In cele din urmă
coborî. Era sigură, nu se ştie de cc, că Nataşa a
murit. In faţă au apărut gca11111rilc bi11c spălat al·
spitalului. A intrat în holul alb şi di ·oros . I .a bi -
roul de informaţii stăteau în rînd trei oa111 'III. So-
fia Petrovna n-a îndrăznit să întrebe peste rî11d .
Informaţiile le dădea o soră medicală frumoasă, îm -
brăcată într-un halat alb, bine scrobit. Pe masă, în
faţa telefonului, se afla un pahar cu un bucheţel de
clopoţei. .
_:_ Alo! Alo! strigă ea la telefon, auzind între-
barea Sofiei Petrovna. Secţia a doua terapie? apoi
zise închizînd telefonul: Frolenko Natalia Sergeev-
na s-a stins din viaţă azi, la ora pat ru fără să-ş i rc-
cap~te cunoştin ţa. îi sîntcţi rud~i? Vii pot cla p<•r-
mis la morgă.

15

ln seara de nouăsprezece Sofia Pclruv11:i îş i 1111

brăcă mantoul, înfăşurîndu-se mai întîi cu ,, ş:illu •
că, îşi încălţă galoşii şi se duse să ocupe rînd p •
chei. Era pentru prima dată cînd avea să stea în
107
 rînd toată noaptea fără să o schimbe cineva cine
-p~tca acum s-o schimbe? Nu rnai era nici N'a'taş.a,
·n ici A.lik. . . . . · ·w
în ultimul drum, la ci1111ttr, Nata~a a fost petre-
cută doar de Sofia Petrovna care merse din urma
sicriului de b1'ad, prin tot oraşul în ziua aceea plo
~1ase incont inu u şi de sub roata . căruţei stropii de no-
roi îi săreau drept în faţă
Nataşa îşi dormea somnul de veci în monnînt,
în pămîntu! lutos, nu departe de Fiodor Ivanovici
Dar unde se afla u Alik şi Kole a ? Era imposib il să
afle ceva
· A stat pe chei o. noapte întreagă, s prijinind u"se
de balustrada rece. Dinspre Neva venea o răsuflare
jilavă. Aici i-a fost dat să vadă pentru prima dată
în viaţă răsăritul soardui . $oa.rele a a părut de un
eleva ae după Ohta şi pe oglinda apei a lergau va
turele mărunte, de parcă cineva o 1i1îilgîia zburlind-o.
Spre dimineaţă de atîta oboseală picoarele îi î_n
tepeniseră cu tot ul, nu le mai simţea deloc şi la ora
nouă, dnd gloata se repezi spre poart a închisorii,
Sofia Petrov-na nu mai av u puteri să alerge : picioa-
rele erau grele ca de plumb, i se părea că trebuie să
le apuce cu 1nîinile ca să le poată ridica şi să. le
poată mişca din loc.
De data aceasta era a cincizeci şi treia la număr.
Peste două ore ea întinse prin ferestruică banii şi
rosti num ele de familie . Omul cel gras şi somnoros
se uită într-o fişă şi în loc de «n u s e permite» auzi
«deportat». După ce stătuse de vorbă cu Ţvetk0v,
Sofia Petrovna se aşteptă la un asemenea răspuns
şi totuşi acum răspunsul o ului.
-- Unde? întrebă ca ieşită din minţi.
- Are să vă scrie el... Următorul.
A luat-o spre casă pe jos, fiindcă îi venea mai
uşor să meargă, decît să stea şi să aş tepte tramvai-
ul. Praful se fnfierbîntase, ea îşi descheiase palto-
nul ce-o apăsa cu g reutatea sa şi--şi scoase broboa-
da de pe cap. Aveai impresia că trecătorii se dezvă­
ţaseră să meargă: toţi o îrnbrînceau din toate păr­
ţile.
Koiea are să - i scrie. Şi ea va primi iarăşi scri-
sori aşa cum primea de la Sverd16vsk. Odată ce
i-au spus acolo că are să-i scrie îns ea mnă că aşa
va fi.
108
 , In zilele următoare Sofia Petrovna, fără să ea
d'e junul, fără să str îngă patu l pornea de dimineaţă
în căutare de lucru . In ziare erau publicate multe
anunţuri: «Se caută o dactilog r afă». Picioarele i se
umflaseră butuc, dar ea se ducea supusă în fiecare
zi la toate adresele. Peste tot i ;,'e punea una şi ace-
eaşi întrebare: printre membrii familiei aveţi rep-
resaţi? P rima d ată n-a pătru n s sensul îri trehă·ri i.
«Rude ar estate», i-au explicat. S-a temut să ascun-
dă adevăr_ul. «Feciorul», le spunea ea. Şi după asta
se dovedea că în insti t uţ i a respectiv ă un itatea de
dactilografă nu figurează în statul de funcţi e . Pen-
tru Sofia Petrovna unitatea asta nu figura nicăieri.
Acum se temea de to ate şi de toţi. Se temea de
portarul care se uita la ea cu o privire indiferentă ,
dar totuşi aspră. Se temea de administratorul de
imobil care încetă s -o mai salute politicos (nu mai
aduna banii pentru chirie - în locul ei a fost ale-a-
c;ă soţia contabilului). Se temea ·de Valea . Se temea
s ă treacă pe lîngă editură. Cînd se întorcea acasă,
după încercări zadarnice de a - şi găsi de lucru, se
temea să - şi arunce ochii la masa din odaie : poate că
pe masă se află de acum citaţia de la miliţie? O
chiamă la miliţie ca să-i ia paşaportul şi s -o depor·
teze, t resărea la fieca re s unet la uşă : nu cumv a ve-
niseră să - i ridice avutul?
1-a fost teamă să-i tr a nsmită lui Alik bani. Jn
seara din ajunul datei de 30, cînd s-a tîrît cu mare
greu să-şi ocupe locul în rînd, de ea s-a apropiat
Kiparisova. Kiparisova venea nu numai în ziua ei,
ci aproape zilnic, ca să mai afle ceva noutăţi de la
femei: ce se mai aude? cine a fost deportat de acum?
cine încă n-a fost deportat? nu s -a schimbat, fără să
se anunţe, itinerarul?
~ Nu trebuie să faceţi una ca -asta, nu trebuie,
îi şopti Kiparisova la ureche lui Sofia Petrovnâ, cînd
îi spuse pentru ce venise aici. Intre procesul fiului
dumneavoastră şi cel al amicu lu i său vor face o
an u mită legătură şi are să se sfîrşească rău de
tot - articolul cinzeci şi opt, punctul unsprezece -:-
organizaţie contrarevoluţionară ... Nu înţeleg, la ce
vă trebuie una ca asta?
- Bine, dar ei nu se interesează cine transmite
banii, o contrazise cu sfială Sofia Petrovna _ Te în-
treabă doar cui îi transmiţi.

109
 Kiparisova o luă de braţ şi o trase mai la o par-
te. ·,
- Ei nici n-au nevoie să întrebe, rosti în şoap-
tă . Ei ştiu totul.
Ochii ei mari erau obosiţi de nesomn.
Sofia Petrovna s-a întors acasă.
A doua zi nu s-a mai ridicat din pat. Nu mai
avea la ce să se scoale. Nu avea nici o dorintă să
se îmbrace, s ă-şi tragă ciorapii, să-şi lase în jos pi-
cioarele din pat. Pe ea n-o mai ir-ita pr·aful şi hao-
sul din odaie. N-o maLinteresa nimic. Nu· mai sim-
ţea foamea. Şegea culcată în pat şi nu se gînde~ la
nimic, nu citea nimic. Romanele qemult n-o mai
preocupau: nu putea să se smulgă măcar pe o -clipă
de la viaţa prezentului şi să se concentreze asttpra'
altor lucruri. Ziarele îi insuflau o spaimă vagă: tot
ce se scria în ele semăna cu ceea ce s-a scris în
acel număr de gazetă de perete. «Calea noastră» ..
Din vreme în vreme ea da la o, parte plapuma şi
cearşaful şi se uita la picoarele sale - masive, um-
flate, cu pielea întinsă, gata să plesnească.
Cînd lumina zilei din odaie luă locul amurgului
Sofia Petrovna îşi aminti de scrisoarea Nataşei. Ea
se află ca întotdeauna sub pernă . Sofia Petrovna
voi s -o mai recitească şi, sprijininsfu-se într-un cot,
scoase scr-isoarea din plic.
«Scumpa mea Sofia Petrovna! astfel începea
scrisoarea. Nu plîngeţi. De mine fotuna nimeni nu
are nevoie. Aşa e mai bine. Poate că totul se va
aranja şi Kolea va veni acasă, dar eu nu am ·pu-
. teri să aştept pînă se vor aranja toate. Eu nu pot
înţelege Puterea Sovietic_ă la momentul actual. Dra-
ga mea, să aveţi parte -de zile, căci va veni timpul
cînd se va permite să-i transmiteţi colete şi el va
avea nevoie de dumneavoastră . Să-i trimiteţi crabi
conservaţi, lui îi plăceau. Vă sărut şi vă mulţumesc
pentru toate, pentru că mi-aţi luat apărarea Ia adu-
narea ceea . Imi pare foarte rău că aţi avut de su-
ferit de pe urma mea Faţa ceea de masă lasă să
rămînă la dumneavoastră şi să vă amintească de
mine. Ţineţi minte cum mergeam împreună la cine-
ma. Cînd se va întoarce Kolea, să i-o aşterneţi pe
măsuţa lui şi numaidecît să puneţi pe ea o vază cu
flori dintre cele mai vii. Şi să-i spuneţi că eu nici-
odată n-am gîndit rău despre el~.

1.10
V, '.Sofia Petrovna vm iar scrisoarea st!b pernă.
Dar poate că mai bine ar fi s-o distrugă? în ea doar
scrie despre momentul actual al Puterii Sovietice.
Şi ce poate să se întîmple, dacă această scrisoare
nimereşte în mîinile lor? Atunci la dosarul lui I(olea
va fi alăturat şi dosarul Nataşei. .. Dar poate s-o pă­
streze, totuşi? Nataşa doar nu mai este în viaţ ă .

16

Se scursese trei luni de zile, apoi încă trei - so-

sise iarna, luna ianuarie, se împlinise un an de la
arestarea lui I(olea. Peste cîteva luni se va împlini
un an de la arestarea lui Alik şi nu mult după asta
se împlineşte un an de la moartea Nataşei.
In ziua morţii Nataşei Sofia Pctrovna se va du-
ce la mormîntul ei Dar cînd s-a împlinit un an de
la arestarea lui I(olea: ea nu avea unde să se ducă.
Nimeni nu ştie unde-i el.
De la I(olea scrisoare nu venea. Sofia Petrovna
deschidea cutia poştală de cinci, de zece ori pe zi.
Cîte odată acolo se aflau ziarele soţiei contabilului
ori ilustrate pentru Valea - de la nenumăraţii ei
cavaleri, dar scrisoarea pentru Sofia Petrovna nu
venea şi pace.
Era al doilea an de cînd nu ştia unde se află
Kolea: ce-i cu el. Să fi murit oare? Niciodată nu i-a
trecut prin gînd măcar că va veni o zi cînd · ea nu
va şti: a murit I(olea ori trăieşte?
îşi găsise iarăşi de lucru. De la moartea prin
înfometare o salvase articolul lui Kolţov din ziarul
· «Pravda». Mai apoi, peste cîteva zile, dµpă apari-
. tia acestui articol, un articol extraordinar despre ca-
lomniatori şi despre cei care-şi păzesc pielea prop-
rie şi care îi jignesc fără nici un motiv pe oamenii
cinstiţi. Sofia Petrovna fusese primită la lucru în-
tr-o bibliotecă. desigur, ea nu era prevăzută în sta-
i.ul de funcţie, fusese luată colaboratoare externă, dar
totuşi angajată. Trebuia să completeze cu un scris
caracteristic nişte fişe pentru catalog. Muncea patru
ore pe zi pentru o sută dopăzeci de ruble. La noul său
loc de lucru Sofia Petrovna nu vorbea cu nimeni, ba
mai mult chiar. nu· se saluta ·cu nimeni şi nu-şi lua
rămas bun cînd pleca. Şedea gîrbovită la masa în-

111
 cărcată cu cărţi, cu ochelarii pc nas, cu părul că ~
runt, tuns scurt, ce-i cădea peste ochelari, şedea ce-
le patru ore cuvenite, apoi se ridica, aranja fişele,
îşi lua cîrja cu vîrful de gumă ce se afla întotdeau-
na lîngă scaunul ei, închidea fişele în dulap şi ie-
şea agale fără a se uit a la cineva . Acasă, pe perva-
zul ferestrei din odaie se înălţa de acum un adevă­
rat turn de conser,ve de .crabi, pe jos scîr ţîiau sub
picioare tot felul de păsat, dar ea totuna zi de zi in-
tra prin magazine să mai cumpere de ale gurii.
Cumpără conserve, unt topit, fructe uscate, untură
de porc - produse din astea în magnzine erau de
aJuns ş1 de rămas Totuşi, se temea că atunci cînd
va prnm scr isoare de la Kolea, te pomeneşti că dis- .
pare ba una , ba alta Iar cîte odată, dis-de -diminea -
ţă, înainte de a începe ziua de lucru, Sofia Petrov-
na se du_c_ea pînă la Obvodnîi la pia ţă . Se tîrguia,
ce-i drept, foarte mult, dar cumpără to tuşi o cuşmă
şi o pereche de ciorapi de lînă. Seară de seară şe­
dea în odaia-i neîncălzită şi cosea din cîrpe saci şi
săculeţe . Are să-i prindă bine cînd va putea să-i tri-
mită co lete poştale lui K.olea. De sub pat jeşeau la
iveală cutii din placaj de diferite mărimi.
Ea aproape că nu mînca - bea ceai cu pîine.
Nu -i era nici foame, şi nici bani nu avea . Alimente-
le pe care le cumpăra pentru viitoarele colete poş ­
tale costau scump . Ca să facă economii, încălzea
soba o dată pe săptămînă . Din ca re cauză acasă um-
bla îmbrăcată într-un pardesiu subţire şi mănuşi de
antebraţ. Iar atunci cîrid frigul o pătrundea pînă la
oase, ea se vîra în aşternut. în odaia friguroasă
n-avea nici UR rost să facă curăţenie - totuna e
frig şi neconfortabil,- şi Sofia Petrovna încetase să
mai măture podeaua, ia-tc-i)I'aful îl ştergea doar de
pe cărţile lui K:olea de pe radiou şi roata dinţată.
Stînd culcată în pat, ea cumpănea cum să scrie
următoarea scrisoare tovar.ăşului Stalin. De cînd
fusese Ko le a deportat scrisese trei scrisori tovară­
şu lui Stalin. I n prima scrisoare îl ruga să revadă
cazul lui Ko le a şi să fie eliberat, fiindcă el este ab··
solut nevinovat. în a do ua scrfsoa re îl ruga să-i spu-
nă unde-i, ca ea, înainte de moarte, să se dud1 să-t
mai vadă o dată. în cea de a treia scrisoare îl ruga
un singur lucru: să-i spună dacă- i viu sau mod.
Răspunsul însă nu venea. Primei scrisori îi dăduse

112
p·ur şi simplu drumul în cutia poştală, a doua a fost
recoma nda t ă, iar a treia - cu aviz de primire. Chi-
tanţa se în torsese peste cîteva zile. La rubrica «des -
tinatar,> se desl u şea u n cuvînt cu minu sculă: « ... ere-
an».
Cine să fie acest Erean? I-a trans mis el oare
scrisoarea tovarăş u lui Stalin? Doar pe plic era
s cris: «Persona l».
O dată la trei luni ,Sofia Petrovna se prezenta
la u na d in consultaţiile juridice din oraş . Cu avoca -
ţii e plăc u t să stai de vorbă, sînt amabi li, nici pe
departe nu pot fi comparaţi cu procurorii. Şi la ei
e rînd , dar asta -i un fleac, ia acolo v reo oră. Sofia
Petrovna aşt ep tă ră bdătoare, şezînd pe un scaun
din coridor şi s prij l nindu-se cu ambele mîini şi cu
bărbia în drjă . Dar zadarnice îi er au aşteptă rile ,
căci la ori care di nt re avoca-ţi intra, fiecare îi expli-
ca foarte am abil că din păcate nu-l poate ajuta pe
fiu-său cu nimic. Alta a r fi situaţia, dacă dos aru l
lui ar fi fo~t prezentat judecăţii.
într-o. zi, asta a fost exact la un an o lună şi
unsprezece zile de la arestarea lui Kolea -- i'n odaie
intră Kiparisova. A intra t fără să bată la uş ă şi, ră­
suflînd din greu, s-a a şeza t pe scaun . Sofia Petrov -
na pri vi ia ea mirată. Kiparisova se temea ca nu
cu mva cazul lui Ivan Ignatievici să fie legat de ca-
z u l lui Kolea. Ş,i nu ven ea pe la ea. Dar i ată că
acum venise, se aşeză şi tncepu a vo rbi :
- Le dau drumul, zise răguşit Kiparisova , oa-
menilor le ,dau drumul. Stăte am în rind şi am vă­
zut cu ochii mei: unul clirytre cei eliberaţi a venit
sâ',.şi ia documente le. Nu-i slab, atît că are faţa foar-
te albă. Noi am năv ălit din toate părţile ş i hai să - l
întrebăm: ei, cum e acolo -~ Normal. spune. ·
Kip ar isova se uita la 'S ofia Petrovna, iar Sofia
Petrovn<1 , se uita la Kiparis ova. ·'
· ·.:.._ Ei bine mă duc, __K,iparisova s e ridi că de pe
s caun . Am ocupat rînd la procuratură. Vă rog, nu
rriă conduceţi, poate să ne vadă cineva pe coridor .
Ii e li be re ază . Pe unii oameni îi eliberează. Ei
iese pe portile de fie r a le îrichisorii în stradă şi se
întorc acasă . Probabil, acum şi Kolea va fi eli berat.
V a răsuna soneria şi în casă va intra I(olea. Ori h'u ,
nu va suna, mai întîi va intra poştaşul: tel egra mă
de la I(o1ea. El doar nu-i aici , departe. El îi va trimite
8 Coma nd a. No 437
telegr a mă din drum . 1-'.;-:e,
Sofia Petrovna ieşi pe palier şi deschise cutia
poştală. Nimic. E goa lă . Se uită cam la vreun mi-
nut la pereţii galbeni a i cutiei, cu speranţa că pri-
virea ei va scoate din aceşti pereţi o scrisoare.
Nici nu reuşi bine să se întoarcă ş i să vîre ata
în urechile aculu i '( cosea următorul săcu l eţ), că uşa
se deschise iarăşi fără bă taie ş i în prag îşi făcu apa~
riţia soţia contabilu lui şi administratorul de imobil„
Sofia Petrovna s-a ridicat, ascunzînd de ochii lor
alimentele.
Nici sora medica lă , nici adm inis tratorul n-au sa-
lutat-o.
- Iată, priviţi, începu ea îndată vorba , arătînd
la lampa de gătţt cu pietroi şi la primus. Luaţi
aminte: a · făcut din toată casa bucătărie. Funingine,
mizerie, tot podul l-a înnegrit. Duce de rîpă toată
gospodăria casei. Ca să vedeţi, ea nu doreşte s ă gă­
tească la bucătărie, alături de celelalte femei - ne
disp reţuieşte de cînd am prins-o că fură sistematic
g az. Feciorul ei se aftă în lagăr, duşman demascat,
ea nu are o ocupaţie sigură şi, în genere, este o per•
soană suspectă.
- Sînteţi cetăţeana Lipatova? întrebă adminis- .
tratorul de imobil, întorcîndu-se spre Sofia Petrov„
na. Vă rog să duceţi îndată toate acestea la bucău
tărie. Altfel, voi fi nevoit să anunţ organele de mi•
liţie .. .
Ei au ieşit. Sofia Petrovna duse primusul, lam-
pa de gătit cu petrol, castroanele la bucătărie, le
puse la locul vechi, apoi se culcă şi izbucni într-un
plîns cu hohote. «Nu mai pot răbda, rostea ea · cu
voce tare, nu mai pot răbda». Şi iar, nep utînd să se
reţină, cu voce stridentă, repeta pe silabe; «Nu mai
pot răbda». Rostea aceste cuvinte atît de convingă•
tor şi atît de insistent, de parcă în faţa ei ar fi stat
cineva care, dimpotrivă, s usţinea că. mai are vuteri
ca s ă reziste «Nu, nu mai pot, e imposibil să : mai
rezist».
Intră soţia miliţianului.
- Nu vă mai necăjiţi aşa, îi vorbi încet, . înve-
lind-o pe Sofia Petrovna cu plapuma, aseultaţi-mă
ce vă voi s pune. Ei încalcă legile, Sotul mi-a spus
că odată ce nu v-au deportat, n-au nici un drept să
vă persecute. Şi nu mai plîngeţi atîta. Soţul mi-a
114
spus că acum multora le dau drumul. A da domnu I
şi · s-a întoarce repede- şi Nikolai Fiodorovic1 Fiica
lor se mărită şi maică-sa a pus ochiul pe odaia dum
neavoastră. Dar dumneavoastră să nu vă duceţi de
aici şi gata, iar administratorul de imobil ar fi vrut
să aibă un cuibuşor pentru ibovnica sa. Să vedeţi
cum se vor părui ... Dumneavoastră nu mai plîngeţi
Eu vă spun adevărul.
17

Iarna, nopţile, datorită ramelor duble de la

ferestre, zgomotul de afară aproape că nu răzbătea
în odaie. în schimb, foşnetul şi scîrţîitul din odaie
Ie auzea toată noaptea Şoarecii rodeau cu insisten-
ţă · De n-ar ajunge Ia slănina cumpărată pentru Ko-
lea · în coridor scîrţîiau scîndurile podelelor şi de
fiecare dată cînd trecea pe lîngă casă vreun camion,
uşile de la intrare se zgîlţîiau. La fiecare cincispre-
zece minute în camera contabilului bătea orologiul
Curînd Kolea se va întoarce acasă Incepînd din
noaptea aceea Sofia Petrovna era sigură că degra-
bă Kolea se va întoarce acasă . Şi Kiparisova spu-
sese, şi miliţianul Degtiarenco ... El trebuie să se în-
toa rc ă, fiin dc ă, da c ă nu se în to arce, ea va muri . Oda-
tă ce au început a- i elibera pe cei nevinovaţi, reiese
că şi Kolea va fi eliberat în curînd. Nu se poate
să-i elibereze pe alţii, şi pe el nu. Kolea se va în -
toarce şi sora medicală va intra în pămînt de ruşi­
ne. Şi administratorul de imobil. Şi Valea. Nici n-au
să îndrăznească să se uite la el. Kolea nici n-are
să~i salute măcar. Va trece pe alături cum ai trece
pe lîngă un zid. Cînd se va întoarce acasă, îi vor
găsi imediat un post de răspundere, ba chiar îi vor
da şi un ordin, ca să-şi spele cumva vina faţă de
dînsul. La piept va purta ordin, iar cu sora medica-
lă şi cu Valea nici nu se va saluta.
Spre zori Sofia Petrovna adormi şi se trezi tîr-
ziu de tot, pe la vreo zece. Cînd s-a trezit din somn,
şi-a. amintit că asea ră aflase o veste bună, despre
Kolea. Ah da, au început să fie eliberaţi oamenii de
prin închisori. Şi od ată ce i-au eliberat pe mulţi, în-
seamnă că şi Ko lea se va întoarce de curînd. Şi
Alik. Şi totul are să fie ca a ltădată . Şi pe Sofia Pe-
trovna o străfulgeră un gînd: înseamnă că şi Nata-
11s
 şa se va întoarce. Nu, Nataşa n-are să se mai în.-
toarcă niciodată, dar Kolea - Kolea e în drum spre
casă, probabil, vagonul în care se află el se apropie
de gară.
Intorcîndu-se mai apoi acasă de la bib liotecă,
Sofia Petrovna se opri lîngă vitrina magazi nulu i de
consignaţii şi stătu multă vreme în fata ei. La vitri-
nă era expus aparatul de fotografiat «Laika». Kolea
de mic copil visase la un aparat de fotografiat. Ar
fi binesă vîndă ceva din lucruri şi să-i cumpere lui
Kolea, pentru ziua cînd se va întoarce «Laika».
Băiat priceput, pîecum este, va prinde repede meşte­
şugul.
Toată ziua Sofia Petrovna a fost bine dispusă.
Chiar şi pofta de mîncare i se trezise. Se aşeză
la bucătărie să curăţe cartofi. Dacă-i cumpără lui
Kolea aparatul de fotografiat, apare o nouă dificul-
tate : unde va developa peliculele şi unde va face po-
zele? Odaia trebuie să fie absolut întunecoasă. Pro-
babil, le va face în cămară. E drept că acolo se păs•
trează acum lemnele, dar un locuşor, desigur, se va
găsi. Ea poate să care o parte din lemne în odaie, ba
s-o mai roage şi pe soţia lui Degtiarenco să ducă şi
ea o legătură în odaie - n-are · s-o refuze_, şi iată
că locu-i gata. Kolea are să-i fotografieze pe toţi de-
laolaltă: şi pe gemeni, şi pe domnişoarele cunoscute,
numai. pe Valea şi pe sora medicală n-are să le fo.
tografieze pentru nimic în lume. Are să umple un
întreg album cu fotografii, dar Valea şi sora medica-
lă nu vor nimeri acolo.
- Mai aveţi multe lemne în cămară? o întrebă
Sofia Petrovna pe soţia lui Degtiarenco, cînd aceea
intră la bucătărie.
- Vreo trei legături, nu mai mult, îi răspunse
soţia lui Degtiarenco. Vă place să vă fotografiaţi?
- în tinereţe îmi plăcea foarte mult să mă fo.'
tografiez, desigur, la un fotograf bun ... Ştiti ceva?
Pe Kolea l-au eliberat.
- Nu mai spuneţi! exclamă soţia lui Degtiarenco
şi mătura îi scăpă din mînă. Vedeţi, totul s-a ·sfîrşit
cu bine, dar dumneavoastră vă ornorîţi atîta, şi ea a
sărutat-o pe Sofia Pdrovna pe amîndoi obrajii. Aţi
primit scrisoare sau telegramă?
- Scriso are. Ad ineaori am primit-o. Recomanda-
tă, răspunse Sofia Petrovna .

116
 .,,· - Vai, dar eu nici n-alll c1uzit cînd a veni t poş­
, ţaşul. Primusu l ăsta te asurzeşte c11 totul. .
Sofia Petrovna i ntră în odaie şi se aşeză pe di-
van Simţea necesitatea să şadă în lini şte, să se
odihnească de cuv intele pe ca re le-a rostit , să le în
ţeleagă sensul Pc Ko lea l-au eliberat. L-au elibe rat
pe Kolea Din oglindă o p1·ivea o b ătrînică smolită ,
cu părul cărunt, de o culoare verzuie - cen u şie. A.re
s-o recunoască oare Kolea cînd se va l"ntoarece? Ea
îşi aţinti privirea în fundul oglinzii pină cînd totul
în faţa ochilo r începu să-i plutească , nu mai înţele
gea acum care-i divanul adevărat şi ca re- i imagin ea
lui. ,
- Ştiţi că pe fiul nieu l-au eliberat din închisoa
re? spuse ea unei colege de lucru de la bibliotecă care
şedea şi seri.a f işe la aceeaşi masă cu ea. Pînă acum
femeia .de alăt uri n-o auzise pe Sofia Petrovria vor
bind, ia r Sofia Petrovna nici nu-i ştia măcar numele
Dar ea trebuie cu or ice preţ să repete aceste cuvinte
magice.
- Ca s21 vezi, răspunse vecina. Era o femeie cu o
înfăţ i şa r e neîngrijită, grasă , cu hainele pline de fir e
de pă r şi scrum de ţ i gară. Se vede că fiu l dumneavoa-
stră n-a fost vinovat, de aceea i-au şi dat drumul.
în ţară la noi, dacă omul nu-i vinovat, nu -l ţine ni-
meni închis ... Şi cît a stat fiu l dumneavoastră la i'n-
chisoare?
- Un an şi două luni.
- Vedeţi, s-au dumerit cum stau lucrurile şi
l-au eliberat, zise femeia cea grasă, puse ele o parte
ţigara şi se a pu că de scris.
Seara •miliţianul Degtiarenco., înti'lnindu-se nas
în nas cu Sofia Petrovna pe coridor, o felicită .
. - Sîntep de aldămaş, spuse el., îi sţrînse mîna
şi-i zîmbi larg. Şi cînd are să poposească Nik o lai
·Fiodorovici la măicuţa sa?
, , -~ Are să nrni lucreze o lună--două la uzină, apoi
se va duce să se odihnească i'n Crimea, căci are mare
n~voi e de odihnă. Apoi va veni aca:;ă . Ori poate eu
vo i pleca !a el, răspunse Sofia Petrovna şi se m.inu-
nă de uşurinţa cu ca.re vorrbise.
Era c u prinsă de o stare de excitare euforică, pînă
şi picioarele o purtau parcă r<l!a i repede. Ardea de
dorinţă ca peste fiecare mi.mrL să sptmă cuiva: «Pe
I(olea l-au eliberat. Aţi auziP L-au eliberat pe Koîea.~,
117
Dar n -avea cui spune. Spre seară se duse la maga-
zin după pîine şi chiar în aceeaşi clipă îl întîlni pe
contabilul cela -a mabil de la editură . Mai eri, văzîn ­
du-1, tr avers-ase strad a, pentru c ă tot ce-i amintea de
lucrul de la editură, îi pr icinuia durere. Acum însă
îi zîmbi prietenos.
El i s e înclină gal ant şi imediat o într e bă:
- Ştiţi ce noutăţi a vem la editur ă? Pe Timofeev
l-au a restat. ·
- Cum aşa? se fîstîci Sofia Petrovna. Doar el
era acela care ... Care demasca .. . pe diversionişti
Contabilul strînse din umeri.
- Acum altcinev a l-a demascat pe el...
- Dar., eu, ştiţi, am o mare bucurie, zise în grabă
Sofia Petrovna. Pe fiul meu l-au eliberat.
- Nu mai spuneţi. Felicitările mele. Nici n-am
ştiut că fiul dumneavoastră a fost arestat.
- A fost arestat, acum însă l-au eliberat, zise
bucuroasă Sofia Petrovna şi se despărţi de contabil.
Cînd s -a întors acasă şi-a aruncat maşinal ochii
la cutia poştală. Era goală. N-are scrisoare. Inima
i se strînse, aşa cum i se strîngea de fiecare dată
cînd vedea cutia goală.
S-a scurs un a n de zile şi el n -a scris mei un
rînd. Oare chiar n-a putut s-ă trimită prin cineva mă­
·car un cuvînt? De un an şi două luni n -are n ici o
veste de la el. E mort ori e viu?
Se culcă, dar presimţea că n-are să poată adormi.
Atunci a băut o doză dublă de liuminal. Şi a ador-
mit.
- Azi am primit a doua scrisoare de la fiul meu,
povesti a doua zi dimineaţa Sofia Pet rovna la bucă ­
tă rie . Şi închipui ţ i- vă, directoru l uzinei l-a numit pe
fiu l meu locţ i itorul s ă u . Mîn a s a drea ptă. Comitetul
sin dical i-a făc u t rost de o foaie de odihnă în Cri-
meea. Acolo e o na tu ră s plendidă, am fos t pe locurile
celea cîndv a, în tinereţe. Iar cînd se va întoarce, se
va însura. Cu o fată, comsomolistă . O cheamă Lud-
mila - un nume frumos, nu-i aşa? Eu am sa-1 zic
Milocika. Ea 1-a aşteptat un an întreg, deşi i-au ce-
rut · şi alţi i mîna. Ea niciodată n-a crezut nimic rău
despre Kolea. Sofia Petrovna aruncă o privire trium-
fătoare s pre soţia contabilul ui care sta lingă pr imu-
sul să u. Şi el a re s ă se însoare cu ea îndată ce se va
întoa rce din Crimeea,
118
 .. - înseamnă că dftgrabă o să dădăciţi nepoţii;
2;ise soţia lui Degtiarenco.
Sora medicală nu-i da nici o atenţie. Dar peste un
minut, cînd So.fia Petrovna, ducîndu-sc în odaie după
sare, se întoarse iarăşi la bucătărie, sora medicală îi
spuse: . «Bună ziua», de parcă azi o văzuse pentru
prima dată . Prima dată, după un an întreg, i-a spus
«bună ziua».
Sofia Petrovna avea zi de odihnă şi hotărî să-şi
pună la punct locuinţa . Chiar dacă K:olea încă nu -i
eHberat, apoi din clipă în clipă, va fi eliberat. Şi el
vine acasă, iar în odaie e un dezastru nemaipomenit.
Privindu-se din mers în oglindă, Sofia Petrovna găsi
de cuviinţă că trebuie să-şi facă iarăşi permanent.
Că uite ce plete cărunte i-au crescut. O feni.eie trebuie
să aibă grijă de exteriorul său pîni:î în ultima clipă
a vieţii. A scos de sub pat lăzile şi a aprins focul în
sobă. Placajul ardea de p1in~1ne, cu un trosnet jucăuş .
Sofia Petrovna se frărnîntă pe unde să vîre conser-
yele ca să nu stea de-a valma pc pervazul ferestrei.
La ce-i trebuie atîtea cutii, doar le poţi cumpăra ori-
cînd în magazin.
Se hotărî să spele ferestrele şi podeaua. O dureau
picioarele, ca de obicei, o dureau şi şalele, dar n-avea
încotro, trebuia să aibă răbdare. Din s acii pe care-i
cususe făcu cîrpe de podele.
Pînă se încă l zeşt e apa, numai bine s cu tu ră covo-
raşul. Sofia Petrovna ieşi cu covoraşul pe palier.
Prin crăpăt\tra cutiei poştale zări ceva întunecat.
Sofia Potrovna , călcînd apăsat, se duse să ia cheia.
în cutie se afla o scrisoare. Plicul era roz şi as-
pru. «Pentru Sofia Petrovna Lipatova», citi ea. r>şu­
mele ei era scris de o mînă n e cunoscută. Si nu avea
nici adresă, nici ştampilă poştală - nimic.
Sofia Petrovna intră iute în odaie, uitî.nd covora-
şul pc palier. Se aşeză la geam şi deschise plicul.
Oare de la cine să fie?
«Scumpă m a mă, era scris de mîna lui K:olea şi
Sofia Petrova l ă să imediat foai a pe ge!1unchl, cutre,
murată de acest scris. Scump ă mama, eu sînt în
viaţă şi s -a gă s i t un om bun la in i m ă c are s-a încumec
tat să-ţi aduc ă sc risoarea. Cum trăieşti. unde-i Alik,
unde-i Natali a Scrgeevna? Nu-i clipă să nu mă gîn-
desc la voi, dragii mei. Mă îrw ro zesc la gîndut că tu
ai pute a a cum t răi nu acasă. c ·.- u totul în altă parte.
119
Mămico, toată speranra e la tine. Sentinţa ce mVB ''
fost dată a fost bazată pe depozitiite lui Saşka Iarţev , .. .
- îţi aminteşti, am avut aşa un coleg de claşă . Saşa
I arţev a mărturi~it că m-a atras într-o organizaţte
t e roristă. Eu trebuia să mărturisesc acelaşi lucru .
Toate astea-s mincurti , n-am f ă cut parte nici dintr-un
fel de o rganizaţie . Mămi că , anchetatorul Ei-şov m-a
bătut, m- a călca t cu picioa rel e şi acum aud rău de-o
ureche. Am scris de aici o sum eden ie de cereri, dar
toate au rămas fără nici un răspuns. Scrie tu , în nu-
me le unei mam e b ă trîne ş i în scrisoare expune to ate
faptele. Tu doar ştii că eu nu l-a m văzut pe Saş a
I arţev de cînd am t erminat şcoala , unde m a i pui că
el a învăţ a t în alt ins titut. Ş-apoi chia r atu nci cîn d
1n v ăţam la şcoal ă, n-am fost niciod a tă prieten cu el.
Se vede c ă pe el tot l-au bătut. Te sărut cu drag,
transmite salutări lui Alik şi Nataliei Sergeevna.
Mămico , scrie cît mai curînd, altfel aici nu . voi
duce-o mult. Te sărut. Fiul tău Kolea» .
Aruncîndu-şi paltonul pe umeri, trăgîndu-şi că ~
l'iula pe cap, cu cîrpa murdară în mînă , Sofia Pet-
rovna alergă într-un suflet la Kiparisova. Se temea
că uitase numărul apartamentului ei şi n-are S·.O
găsească. în buzuna r degetele strîngeau convulsiv
scri soarea. îşi uitase cîrja şi acum alerga, ţinîndu-se
de p er e.ţ i. Da r picioa re le nu- i dăde a u ascu ltare: oricît
-de tare s-ar fi grăbit, pînă la Kipar.isova mai avea
încă mult de mers . · .. · , ·· · · ·
în şfîrşit, păşi · pragul u·şii de la . intrare "şi_ ur~~•
<lin ultimile puteri, la etajul trei. S~ pare ea 1 , a1c1,0

Da , aici. «Kiparisova M. E. - un sunet».

h:1 deschis o fetiţă care imediat a plecat. Făcîn­
du-şi cu greu drum prin coridorul întunecos, pe lingă
nişte dulapuri Sofia Petrovna deschise, fără a sta. pe
gînduri, uşa şi intră.
Kiparisova, îmbrăcată în palton, cu cîrja în mîi-
ni, ş e de a pe un cufăr în m ij locul odăii. O dai a era'
absolut goa l ă. Nici tu sca un, nici t u ma să, nici pat,
ni ci dr aperii, do ar a pa ratul de te lefon er a jos , lin gă
fe r e a st ră. Sofia P etrovna se lăsă greu pe cu fă r, ală-·
t ur i de băJrînă . ·
- Mă deportează, zise Kipa risova , fără s -o u imea-
scă cît de cît ap ar iţia Sofiei Petrovna. Nici măcar
n-o salută. l'vlîine dimin e aţă plec. Am vîndut tot pî-
nă Ia ul timul capă t de aţă . Pe soţ ul meu l-au deportat
120
de a,cum. Pe 15 ani. După cum vedeţi ş.i eu sînt gata
de Rrum. Pat nu mai. am, n-am pe ce dormi, am să
şed ·noaptea asta pe cufăr.
Sofia Petrovna îi întinse scrisoarea lui Kolea.
Kiparisova a citit-o îndelung. Apoi a împăturit -o
şi i-a vîrît-o Sofiei Petrovna în buzunarul de la pal-
ton.
- Să mergem în camera de baie, aici se află tele-
fonu 1, - zise ea în şoaptă . Niciodată · nu trebuie să
vorbeşti lîngă telefon. In telefon au instalat un fel
de dispozitiv ş_i nu poţi vorbi nimic, fiecare cuvînt
este ascultat la staţia de telefoane.
Kiparisova o duse pe Sofia Petrovna în baie, puse
zăvoraşul la uşă şi se aşeză pe marginea căzii. So-
fia Petrovna se aşeză alături.
- Aţi reuşit de acum să scrieţi cerere?
- Nu. ·~
- .Nici să nu scrieţi, şopti Kiparisova, apropiin_-
du-şi de faţa Sofiei Petrovna ochii săi enormi, ·
galbeni-galbeni. Nu scrieţi, pentru binele fiului dum-
neavoastră .. Pentru aşa cerere n-o să vă mîngîie pe ·
cap Nici pe el, nici pe dumneavoastră. Ş-apoi parcă se .
poate să scrii că anchetatorul l-a bătut? Aşa ceva
este inadmisibil să te gîndeşti numai, · darmite să
scrii : De dumneavoastră au uitat şi nu v-au depor
tat, dar dacă veţi scrie această cerere - imediat. îşi
vor aminti. Şi pe feciorul dumne a voas_ţ r ă .\-or trim ite
şi mai departe ... Prin cine a fost trimisă această seri
soare? ... Unde-s martorii? ... Şi cum să le dovedeşti?
ea îşi roti privirea nebună prin camera de baie, Nu,
pentru dumnezeu, nu scrieţi nimic.
Sofia Petrovna îşi slobozi mîna, deschise uşa şi
plecă . Ea îşi tîra încet şi, totodată, în grabă picioare-
le spre casă. Neapărnt să se încuie în odaie, să se
aşeze şi să chibzuiască bine. Să se ducă p·oate la
procuror? Nu face. La avocat? Nu .
Luă scrisoarea din buzunar şi o aruncă pe ma-
să. Tşi scoase paltonul şi se aşeză Ia geam. Se
întuneca . Şi în amurgul de afară se aprindeau felina-
rele. Vine primăvara. Tîrziu cade amurgul. Trebuie
s ă ia o hotărîre, trebuie să chibzuiască la toate, So-
fia Petrovna însă şedea la geam şi nu se gîndea la
nimic. «Anchetatorul Erşov m-a bătut de nenumă~
rate ori ...» Kolea scria li te ra «d» cu codiţa în sus, ca
de obicei. El întotdeauna scrisese aşa, deşi Sofia
121
Petrovna îl învăţa de mic să scrie literi «d» .numaide-
cît cu codiţa în îos. Ea singură l-a învăţat, să scrie.
Pe caiete cu linii înclinate.
Se întunecase de-a binelea. Sofia Petrovna se ri-
dică să aprindă lumină, dar nu putea găsi nicidecum
înt.r~rupătorul. Unde se află oare întrerupătorul în
această odaie? Dibuia cu mîinile pe pereţi, împiedi-
cîndu-se de mobila pe care o mişcase din loc ca să
poată face curăţenie. îl găsi. Şi imediat zări scrisoa -
rea. Sta aruncată pe masă, boţită şi mototolită .
- Sofia Petrovna scoase din sertar chibriturile.
Scăpără un chibrit şi aprinse scrisoarea de la un colţ . ,
Ea ardea, colţu I de hîrtie se îndoia, răsucindu-se în
formă de sul. Se răsucise toată şi acum îi frigea d~-
getele.
Sofia Petrovna aruncă scrumul pe podea şi - l
strivi cu piciorul.
 Iosif Gherasimov

BA.TĂI ÎN UŞĂ

Spre seară în orăşel intrară maşini cu soldaţi.

Pufnind şi scrîşnind din fierărie, autocamioanele se
aliniară în piaţa orăşelului pe care se vedeau împră­
ştiate şomoioje de paie, pene, cioburi de ulcioare şi
urmele gospodarilor care făcuseră negoţ de dim inea-
ţă , Soldaţii coborîră din caroserii şi se mistuiră sub
acoperişurile halelor. Ploua. Caiere de nouri pluteau
peste casele de lut; salcîmii piperniciţi îşi scuturau
frunzele acoperite de praf. Vîntul le umfla, le învîr-
-tejea în gunoiul din jur, le împrăştia pe acoperişu­
ril e de ţiglă ca apoi să le arunce iarăşi pe pămînt.
Baulin se întorcea obosit de la şcoală , grăbind
pasul ca să nu-l ude ploaia, căci de două zile îl chi•
nuia guturaiul. Aproape alerga pe stradă, cu faţa
ascunsă în reverul jachetei. Trecîncl pe l ingă p iaţ ă
văzu soldaţii, se op ri pe o ciipă şi se întrebă mu rmu-
rînd: «Ce-or fi căutînd ei aici?» - ş i o luă iute la
pi cior.
Acasă îmbr ăcă o pijama dungată şi l uă un ceai
fierbinte. Liza îi servi tubul de mentol ş i el se bucu-
ră ca un copi l, fiindcă de un asemene a rn cd ica ment
pe atunci nu puteai face rost atît de uşor. îl dus e la
nas şi, inhalînd cu plăcere aroma, în cepu să - i poves-
tească n evest e i sale o bazaconie a sobarul u i, om cam
deşucheat, care, exaltat, băte a cu pal ma peste ca ldă ,
strigînd: «Uite, dom-le, cc lucru m inun a 1 a i eş" t! La
iarnă o să ardă de o să dudu ie hornul!» Vu; bă să fie,
a umplut şcoala cu fum şi nu-ţi rămî,w ;_, dc cît să
ţî şneş ti din şcoa lă ca vu lpea din vizuin~i
- E o porcărie, i se p lî n gca el Li ze . ,·, ţi şarla­
tanii ăstia trebuie ft wăriti!
Liz~. calmă, îşi t7răn~a fetiţ;:1 ş i c ,a , , . t c1it 1 cap .
- De cînd te ştiu, flcac:uri h: ~c ., . /' cr rninaţi
' şi voi odată c u reparatia.
Se gîndi că, într-a devăr , n-ar e mei ,, 1 · 1c,U v să se
123
neliniştească, o lu ă pe Nataşa în braţe şi-i !Hfg:ă::ti
pa tul _s -o culce, în ti mp ce Liz a spăla vesela . ,'
A.casă Baulin se simţea b ine, comod, ferit de pri-·
mejd ii. Nu trecuse multă vreme de cînd primise lo-
cuinţa şi ; deşi avea numai o cameră şi bucătărie, îi
plăcea noul apartament Ce-i drept, mobila o pro-
curase la întîmp lare. în schirrib avea un lucru cu ca-
re se putea mîndri : deasupra pa tulu i Nataş ei era
prins de perete un goblen -cu cerbi bălţaţi, un tro-
fe u pe care-! adusese din Germania la sfîrşitul răz­
boiulu i. Păzea acest goblen ca och ii din cap şi-i plă­
cea să-l privească .
Se culcară mai devreme şi pentru că motoraşul
de ia staţia electrică nu luc ra normal, becurile a tîr -
na t e de tavan ba izb u cneau într-o lumină orbitoare,
ba scădeau pî nă la roşul filamentului. Adormind s e
gîndea c ă a doua zi iarăşi v a fi nevoit să umble din
cl a să, în clasă , ce mirosea a var proaspăt - şi vopsea,
să controleze dacă tîmp larii şi wgravii şi-au făcut
!-ttcru l cum trebuie.
· Se s c urseseră două luni de cînd Baulin fusese
trimis ca directo r de şcoală la Un g(le ni. Pentru un
absolvent ace a stă numire era destul de p restig ioasă .
Cînd veni s e la Chişinău , nici nu visase la aşa ceva .
Noroc că-l întîlnise pe Gololobov, secretarul conrite-
tului raional de partid, fost condu cător al deta şamen­
tului de partizani. Era omul care-l lămuri.se că în re -
publică au rărnas pu ţini specialişti, ia r Baulin, ca -
re avea la activ experienţa războiu l u i , avea acum
ocazia să se ma nifeste pe d eplin . Reparaţ ia ş c o li i
era un lucru neob i ş nui t pentru e l, şi ardea de ne-
ră b dare s-o termine cît mai curînd. Amint i ndu-şi în·
să pentru o clipă cît de bir\e i-au văruit zugravi i pe-
re (:ii di n ca ncelarie, căscă cu poftă şi se lipi de umă ­
rul cal d al Lizei.
Baulin fu trezit d in somn de o băta i e autori tară
în uşă. O s imţi alături pe Liza foindu -s e, gata să se
ri dice .
- Lasă ... Le desch id eu, o opri Baulin : .«Oare
iarăşi au venit g rănic erii? ... Doar l-am rugat pe Go -
lolobov ».
Deseor i grănicer ii băteau în uşa lui în plină no-
apte. Intr au , făcînd zgomot cu cizmele, parcă înadins
loveau cu patur il e armei r, fă ră pi c de jenă, lumi-
nau toate u n gherele cas ei c u lanterna. Cereau să li
124
se ·:· prezint ,
actele, cotrobăiau pe la bucă tărie, apoi
le urau «noa pte bună», rostind răspicat fiecare cu-
vînt. Cum se vede astfel îi - învăţau superiorii să se
comportf:!. Baulin înfuriat le răspundea politicos:
«noapte bună».
Acum cîteva zilei s-a plîns lui Gololobov, fiindcă
îi era milă de Liza şi Nataşa. Fetiţa în timpul acestor
vizite nocturne se sper ia, iar ei după aceea se căz­
neau s-o adoarmă, uneori se chinuiau pînă-n ziuă.
- La uşile celorlalţi comunişti nu bat, îi zise
lui Gololobov. La ce bun să mă trez ească în dricul
nopţii? .
Gololobov îi explică că oraşul Ungheni e zonă
de frontieră, şi are un regim special, şi i-a promis
că va aranj a totul. Dar, după cum se vede, nu s-a
ţinut de cuvînt, devreme ce au venit din nou.
Baulin dibui chibriturile pe masă, aprinse unul
şi privi ceasul de mînă : era zece şi u:1 sfert. Nu apu-
caseră să doarmă chiar atît de mult.
Pînă să-şi tragă pantalonii, bătăile s-au repetat.
De teamă să n-o trezească pe Nataşa, n-a răspuns
şi s-a grăbit să deschidă. Uşa da în curte, ca la to 1-
te casele din această localitate. în spatele uşii ie
auzeau paşi nerăbdători, amestecîndu-se cu r:ăpăi•
tul ploi i. Dibui uşa, dădu de cheie, o răsuci nervos,
deschise şi văzu un felinar gei1 «liliac» acoperit cu
poala unei pelerine. ·
- Vin de la comitetul raional de partid, v6rbi
cu o voce guturală vizitatorul nocturn, aveţi ordin
să vă prezentaţi.
Bucurîndt.i-se întrucîtva că, totuşi, nu sînt grăni­
cerii, Baulin întrebă:
- Ce s-a întîmplat?
N-am idee. Mi s-a spus să vă prezentaţi ur-
gent.
- De ce nu m-au chemat la telefon?
- La telefon e interzis. Nu zăboviţi. Mă grăbesc.
Omul se gîrbovi, intră în ploaie, se mistui în în-
tu ner-ic.
- Pleci? întrebă Liza cu voce somnoroasă în
care se simţea o uşoar ă undă de compătimir e , îi
spuse doar atît: «Dormi!» şi începu să se îmbrace,
dibuindu-şi hainele prin întun eric.
Afară cernea o plo a ie c a lmă, în jur totul se îne-
ca în cîntecul ci monoton. în întuneric nu se des-
125
 l.1;,edu mc1 casele, mc1 gardurile, mc1 cerul, mc1 ··pâ
rnmtul De cîte on se vedea nevoit să iasă noaptea
dm casă, se blestema că nu-ş, găsise timpul să-şi
cumpere o lanternă. Trebuia să-şi facă drum pe o
cărăruşă lunecoasă ce şerpuia pe lîngă garduri şi
să se ţină de şipci umede.
Ajuns la colţul ulicioarei Baulin zări luminile
palide de la haltă şi pe cele de la pichetul de gră­
niceri. Motoarele de la pichet sînt bune şi funcţio­
nează fără întrerupere. De acolo se alimentează şi
comitetul raional. Acum trebuia să se îndrepte spre
luminile celea, să treacă pe lîngă piaţă ca să iasă
în strada centrală, cu trotuar cu dale de piatră.
Galoşii cumpăraţi de Liza îi erau cam mari şi el
le băga în bot cocoloşi de hîrtie. Acum, cîi:ld mergea
prin glodul lipicios, galoşii îi lipăiau pe picioare,
păşea cu băgare de seamă să nu-i piardă · Se între
ba de ce 1 cheamă atît de urgent? Poate vrea să
ştie cum face reparaţie Ei stau în şedinţe, cîte o
dată pînă dincolo de miezul nopţii, nu încurcă m-
mănui Li s-a suit la cap şi iată că l-au chemat Pe
dată însă îşi ammti de omul trimis şi se înfioră
«Ceva s-a întîmplat totuşi». Poate că cineva s-a
plîns de el? Işi frămînta m i nţile să-şi amintească de
făcuse vreo greşeală, dar nu gă s i nimic s uspect
„ ;'Il ici n u observă cînd ajunse în p i a ţ ă . Auzi un scurt
ţăcămt metal ic şi o voce slabă îl somă:
- Cine-i?
Baulin a rămas pironit, abia acum îşi aduse
aminte de autocamioanele militare.
- Eu sînt directorul şcolii, răspunse .
Veniră în fugă doi inşi. Un fascicol puternic de
lumină îl orbi.
- Actele, zise cu voce aspră unul din ei.
Descumpănit, Baulin căută repede în buzunar.
dar nu dădu decît de. carnetul de parfid. Ezită . Să-l
prezinte ori să le explice că este convocat?
- Mai iute, cît să mai aşt e pt? auzi aceeaşi voce
dură .
Baulin se grăbi să le prezinte carnetul. Lumina
lanternei lunecă de pe faţa lui, însă ochii tot îl mai
usturau
- Ia-o mai pe sub gard, zise mai domol milita-
rul Tine-I.
s·aulin d es luşi o faţă tînără, cu pomeţi proiemi-
126
 mţnţi .~i s prîncene stufoase. Luă carnetul şi cu exces
„de, ac1w1tcţe îl vîrî în buzunarul lateral şi-i încheie
· nasi11rii. Acum cînd totul se termină cu bine, Bau- ·
· lin îl găsi pc militar din ca-le afară de brutal şi se
· gîndi că ar trebui să-l pună la punct. De unde apu-
cătura asta de a orbi oamenii?
- Nu s-ar putea să fiţi puţin 111ai delicat? îi
impută el.
Militarul nu !'ăspunse.
Ungă maşini observă vînzoleala înceată a solda-
. ţi lor. Nu . dormeau, vorbeau în şoaptă. Nu se vedeau
· nici măcar luminiţele ţigărilor. Pe semne, le~a fost
interzis să fumeze şi să vorbească cu voce tare. Re-
. marcînd acest amănunt, Baul1n, se alarmă de-a bi-
nelea . Totuşi, la ce au venit soldaţii? în orăşel se
află destui grăniceri. De fapt, cine ştie cîte se pot
îritîmpla? Deşi nu o dată i se spusese că frontiera
cu ţara prietenă, România, nu prezintă nici un pe-
ricol, totuşi, nu o dată auzise împuşcături în noapte,
văzuse rachete spintecînd cerul nopţii, iluminînd
p_a nglica argintie a Prutului. La piaţă lumea vorbea
pe şoptite că pc unul l-au prins, pe altul l-ar fi îm-
puşcat. Iar la nord; ' prin pădurile Bucovinei, făceau
ravagii bandele lui Bandera. Convocarea la comite-
tu I raiona-I i se păru plină de mister şi extrem de
importantă, avea impresia că _participă la un mare
eveniment. îi pieri pof1.a ţ,ă se ia la harţă cu mili-
tarii şi o luă din loc cu pas grăbit. Apa de ,ploaie
de pe gluga pelerinei se scurgea direct pe faţă, el
însă nu băga de seamă.
La sediul comitetului raional de partid toate fe-
restrele erau luminate, la scară erau parcate două
maşini - «GAZ»-ul uzat al lui Gololobov şi «Po
beda» nou-nouţă, nu se ştie a cui.
Baulin intră în aniicam er ă, scutură îndelung pe-
lerina, o atîrnă cu grijă în cuier, îşi scoase galoşii,
t r ăgînd cu ochii Ia chipul său reflectat într-o oglin-
dă prinsă pe perete, încadrată într-o ramă, cu amo-
raşi sculptaţi în lemn roşu. Ca să se mai liniştească
Baulin prinse a se p i eptăna. îşi pipăi bărbia rotun-
d ă să se con,r ingă de-i suficient de bine bărbierit,
g@.si di. e bine. Costum ul negru cu dunQ'i albe sta pe
el cam 1ăib ă1:ţ:e,t, H cumpă r as~ ocazionat la consigna-
tl.e, în schimb în haina asta părea mai impunător,
127
 mai lat în spete. îşi ajută jacheta ş i păşi în sala
de recepţie.
La un birou cu mai multe telefoane şedea ajuto-
rul' lui Gololobov, un tînăr cu ochi albaştri. cu bu-
jori în obraji, ce-i dau un aer de f ctişcană. Obsţr­
vtndu„1 pe Baulin, el însemnă ceva pe o foaie de
hîrtie şi-i făcu semn cu capul spre uşa cabinetului
activului de partid . <(Care va să zică, nu ni-au che-
mat la şedinţa biroului de partid»; se mi.ră Bau lin.
In cabinet, de-a lungul pereţilor căruia erau in-
şiruite dulapuri de cărţi, se adunaseră vreo trei-
zeci de oameni. Baulin observă dintrodată că toţi
erau chînuiţi de o aşteptare sumbră şi istovitoare,
Ca să nu curme t ăcerea deprimată şi misterioasă,
Baulin se aşeză. pe un scaun, lîngă uşă .
In capul mesei, acoperită cu postav verele, ca în-
totdeauna trona Gololobov, sprijinit de speteaza
scaunului, bărbia puternică ridicată, privind cu ochii
săi cenuşii în gol, prin lentilele ochelarilor cu ra.mă
de metal. Părea că această privire ce mocnea în aer
îi făcea să tacă pe toţi.
Ungă el sla cu pieptul pllternic sprijinit de mar„
ginea mesei împuternicitul Ministerului Securităţii
de Stat, căpitanul Tkaci, un bărbat bine legat, cu o
gură străjuită de mustăţi. negre şi semeţe. Numai
el aici îşi. îngădui.se să. fumeze, îmîrtind în t re 6-ege-
te un ciubuc lung de chihlimbar cu. un Ineluş a~!-·
rit la capăt. Fuma. ţigări de bun ă calitate care răs­
pîndeau o aromă plăcută . Ochii cenuşii ai căpitam1 -
lui; mereu zîrnbitori, exprimau o bucurie abstractă;
făcea impresia că. e de'.,tttl. să. rosteşti. un cm;înt ca
el să izbucnească în rîs. in orăş el avea faimă de
bancagiu mucalit şi nemaipomenit jucător de bili··
ard .
La aceeaşi masă şedeau 1fr}te: militari ner. tmos~
cuţi. lui Baulin, pe ceilalţi a avut ocazia să-i i:r.Hl-
nească !a conferinţa raionalii de partid. <~Au ::1dtmat
tot activuh>, se gîndi Baulin nelinLşHt şi. pip ă.[ în
buzunar 1:ubtl! m.t.ed c.h~ mentol, se sfii însă sk"\··Î scoa-
tă .
Mai intră. cineva la fel de ,flt-t:n1: ca şi BauHn şi
se a.şeaz;ă !inişti_t. Puţin ':mă _Urziu :s.~ si!î.~cct1ră tăcut
ca o w.n bra aghmtm1tut şi pnnse a.-•'$1 c:nn drnm spire
Gololobov.
-- Toţi s -au prez.entat? întrebă secret!?Jn.11 şi-şt

11.13
 v~rî o •hii în hîrtia pe „c:21rc i-o p11 se· în fa ţ ă ajttlorn l
sau . .l\. ş t e a-s bolnavi ş-i pkc a ţ i în depl asă ri? Fi ' . Să
încep em.
In încăpere se lăsă o linişte de mormînt, nici o
clintire. ·
., •; - Tovarăşi, începu cu voce put e rnică Gololobov,
'timpul ne presează. O să fiu scurt la vorbă.
Trase în faţă o mapă roşie şi cu ochii pironiţi pe
ea continuă: · _ ,
- Pe umerii noştri a căzut o sarcină foarte grea
şi foarte importantă . A fost adoptat ucazul cu pri-
vire la strămutarea în regiunile. îndepărtate a per-
soanelor care au colaborat cu ocupanţii germano-
fascişti, a speculanţilor, şi a elementelor ostile şi
suspecte . Listele persoanelor sup·use deportării sînt
aprobate de Ministerul Securităţii de Stat. Dumnea-
voa_stră cu toţii· sînteţi reprezentanţii comitetului
raional de partid la locul de trai şi sînteţi chemaţi
ca împreună cu noi să aduceţi la îndeplinire ucazul.
Trebuie să porniţi îndată ce se termină această şe­
dinţă. Rog pe toţi comuniştii să ia o atitudine foar-
te şi foarte serioasă faţă de sarcina ce li se pune în
faţă, întrucît noi vom aprecia gradul de pregătire a
cutărui şi cutărui tova r ăş, conform conştiinciozită ­
ţ ii de care va da dovadă în tim pul acestei o p e raţ i i.
De aici trageţi conclu ziile' de rigoare. Ofer cu_vîntul
to varăşu l ui Tkaci pentru un scurt instructaj.
Cu o mişcare uşoară Go lolobov împinse mapa
spre mijlocul mesei şi se aşeză în poza-i obişnui­
tă, răsturnîndu - se pe speteaza scaunului.
Căp i tanul se ridică fără grabă. Trecu ochii săi
veseli peste chipurile celor din sală şi cu o lovitură
surdă din pa lme scoase din muştiuc chiştocul, făcu
această treabă cu atîta: dibăcie, încît mucul de ţ i­
ga r ă nimeri în scrumiera masivă de pe masă.
- Va să zică, e bi ne, vorbi el cu voce moale, ca-
tifel a tă . Nu mă îndoiesc că au înţeles cu toţii în ce
l:0nstă esenţa operaţiei. Acum fiecare va primi 9e
la mine un plic în care se află instrucţiunea şi im
formular vi zate de procuror. în fiecare formular
sînt indicate numele de familie ai celor ce urmează
a fi st rămutaţi şi a membrilor familiei .sale. E
clar?... Acţionaţi în felul următor. La ora .două fix
ţlesch ideţi plicurile. Verificaţi ceasornicele după _or- .
nicul comitetului raional de partid, iată-l acolo pe
9 Comanda N• 437 129 '

' ·•.
 per ete>. Chiar in tnomerotul ac.est a în • toate . satele
preşcd,nţii de soviet mohilizează activul ca · să a:s:~
c~lte în inod obligatoriu o lecţie. Duµ ă cum vă d·ati
b1~e seama, în orice moment şi în primul rînd pu-
teţi conta pe sprijinul activiştilor . Cei care aj'ung u n
-;at · mai devreme de orele două, se întreţin cu actr:' ·
\·i~tii. citind lecţia. Textul o să-l primiţi de la mine·.:'.
După ce aţi desfăcut plicul şi după ce aţt citit atent,
negreşit veţi afla la cine trebuie să mergeti·. Inain-
taţ.i în ordrnea stabilită: în frunte merg activiştii,
dup-ă ei vm soldaţii şi numai după aceea dumnea-
voasfră în compania unui ofiţer. Cred că aţi - price-
put că veţi fi însoţiţi de un gnip de soldaţi, condus
?e un ofiţer Nu. uitaţi, în uşă bat activiştii şi tot ei
rntră primii. în casă, apoi soldaţii, apoi dumneavoa-
stră , Ci.fiţi formularul cetă.ţeanului cu p-ricin.a. Tre-
buie să vă spun, li se dau mari înlesniri. Fiecare fa-
milie are dreptul să.-şi ia bagaj. Paşaportu l nu li ·
se retrage. Pînă la eşalon v:or fi duşi cu maşinile.
In genere Ic oferim tot confortul. Pentru a se pre-
g·ătt de drum fiecare famiHe are la dispoziţi•e o oră
şi jumătate Chestiunea însă e prea delicată , tova
răş1. ucazul e în vigoare exact douăzeci şi patru· de
o-re. în caz că ·n u executăm ordinul vor zbur a cap•e·-
te . Vă previn, vocea-i deodată căpăt ă ac ce nte d'u re,
pie rzîn d modulaţiile catifelate, ne putem aştepta la
excese, s e pot întîmpla şi a t acur i duşmănoa s e. Fiţi
w ochii în patru. To ate· acţiunile le coordonaţi cu
ofiteri-i. lqr ţăranilor le lămuriţi că noi ne-am apucat
să curăţim rcpubl.ica de duşmanii Patriei ş i · prin
ac ea stă acţiun e întărim forţa statului nostru. Asta-i! ·
Apropiaţi-vă şi luaţi. piicurile .
' Se . aşrză ,cum se ridicase, fără gra b ă· puse o al
t ăi ţigară în muşt i uc. Liniştea se prelu ng i cîtev a cli-
pe, apoi toţi, se ri d icară, mişcîrrd sc a un ele cu zgo -
1riot. Se ridică 'ş-i: Baulin. Ungă el s e fo ia m edicul-
şe'f al ' policlinicii , u n omulean slăbăno g, p l eşuv , ce
d ipea nedumerit cu pleoapele roşii, um fl ate de ne-
somn; şeful depoului cu · gesturi iuţi, incerte î ş i po-
t rivea tunica, cum se vede, se pregăt ea s ă s e apro-
pie de masă întîiul; directorul librăriei, tiin id , î ş i · as -
cundea mîinile la spate .
, Tafte acestea Ba ulin le surprinse într- o clip i tă ş-i
se g'îhdi cu teamă la Liza, siniţea nevoia s~o previ-
nâ, s,b consoleze, dar din altă parte auzi vocea p i'etl
130
 verntoare a trimisult1·1·. N11 <'IVC'(•I vo·1e
, . sav . s._u na ţ·1 m·-
căieri!» .
Gololobov c·itc'a li sla cu . glas lare, -în ord.1~ea al -
fapetului . .Bauli11 fu chemat al treilea. Sc ·rctarnl
q?/fU ·cu ochii de ci şi-i .făcu semn ('. U cap 1Il. lJauli.n
trţp'.ări, îndată prinse a-şi croi drum cu g r eu pr intre .
oameni, ca re îi făceau loc să treacă. P rivirile lor -îl
stînjenea u şi din cauza asla ci se mişca şi mai .
stîngaci, cu umărul ascuţit înainte, tăind aeru l vîs -
cos . -Gololobov se uita Ia el cu severitate, aşa • c un1
se uita Ia partizan ii din detaşamentul său, în timp
-c.e Ae dădea însărc.inări Auzi o poruncă scurtă:
- Pîrliţa
Baulin îşi închipui .cam pe unde se află salu l
ac•esta, vre-o douăzeci ele kilometri de centrul rai
onal Ş , pentru că :ştia drumul care -d uce într -acolo--,-
fusese o dată _la Pîrliţa cu un învăţă-tor moldovean, .
Ia pănnţii aceluia Baulin răsuflă lIŞllfat ca şi cum
scăpase de o povară grea. Oricum, cu noştea locurile
d t de cît. Semnă o hîrtie, primi un plic lt1 c10s ş1
gros~.ilat cu cea ră roşie ş i textul lecţi e , l1prtr1•l
1a st1fograf.
- Vă urez succ;es! zişe căpitanuJ Tkat:1 $1 1 în ·
tinse rnîna cordial.
Gestul era de o sol emn itate grava, a parll' Bau
lin se uită încă o dată _la Gololobov ş, din nou pn
vfrea sa se încrncişă cu a secretarulw Ba u-Im 1 -uă .
poziţia de drepţi şi pocni o stăşeşte din călcîie
- Eşti liber, îi făcu Tkaci semn ,cu capul Aşt e p-
taţi maşinile.. . ·
Baulin ascunse pLi.cul în buzunarul de la piept, .
unde-şi ,ţinea carnetul de . part,i d şi ieşi afară .
Apa şiroia din streşină în murmur continuu De-a
lungul străzii centrale se mişca o coloană de m.aşm1
militare cu faruril-e stinse, uruind somrwroa,s e, a_p·
rnp.iindu-se tot ma,i mult ca nişte feline perfide în;
caroserii soldaţii se ghemuiseră sub pelerine din foi
de cort. La scară militarul care şezuse lîngă Golo-
lobov da dispoziţii în dreapta şi în stînga
- Pîrliţa, strigă -c u voce joasă
Bau lin se aprn,pie.
- fată maşinile . dumneavoastră, -îi arătă milita-
rul. .
. . Camionu,I nu se opri, îşi în,c etinise · doar mer.sul,,
p_9rt.iern
se deschise şi BauUn sări pe scară, urcă în
f31
cab1r.ă şi se aşeză pe banchetă . Uşa se în-ch1se cu
zgomot La lumina difu ză a aparatelor de pe panou
Baul1n remarcă lîngă şofer un ofiţer tinere l

Ieşind în afara orăşelului, aprinseră farurile în

depărtare razele lor drepte se contopeau într-un sin-
gur fascicol şi măturînd întunericul de pe drum sco -
teau în relief hopurile şi bă l toacele, grămezile de
prundiş cenuşiu de pe marginile drumului . Maşina
hurduca şi astfel nu prea era comod să mergi. Bau-
lin vroia să fumeze, dar asemenea lux nu-şi îngă­
duiau nici ofiţerul, nici şoferul şi el nu se încumetă
.să-şi scoată tabachera. Luă o poziţie mai comodă pe
banchetă · şi prinse a depăna în minte amănuntele
unei călătorii la Pîr l iţa, pe care o făcuse acum două
săptămîni în tovărăşia unui învăţător, care avea un
nume de familie neobişnuit pentru el - Lupu. Era
un om de inimă, plin de voie bună, preda ca şi
Baul in fizica şi matematica Avea impresia că Lu
pu prea insistase poftindu-l în ospeţie, încît i se pă­
ru necuviincios să-l refuze După aceea I se întipă­
rise un moment plăcut e1 stau în bătătură sub un
măr umbros şi cinsteau în tihnă vin alb şi răcoros
din tr un ulc1oraş aburit Vinul avea o aromă plăcu­
tă de ierburi Ş1 toate în jur - cerul uşor mohorît,
şi floarea soarelui, şi copacii nemişcaţi - respirau
gingaş şi-ţ1 umpleau sufletul de pace Lupu, răsu­
cindu-şi pe deget părul negru, o mică ciudăţenie
de-a lut,- tot vorbea că nu pricepe programa şco­
lară, că se învecheşte pe zi ce trece şi temeinic.
- Predăm mecanica IUI Newton, dar despre te·
oria lui Einstein ne temem să spunem un cuvînt. în
felul acesta lipsim tineretul de cele mat noi cunoş­
tinţe
Baulin din amabilitate îi susţinu părerea, apro-
bînd că elevii, bineînţeles, trebuie să ştie şi despre
Ei nstein, totodată, insă, nu trebuie să uite că sa-
va ntul în concepţiile sale filozofice îi urma pe ma-
h1şti Chiar aşa a spus «Ii urma pe mahişti» La
vorbele acestea Lupu rîse şi zise
- Pe noi. nu ne priveşte pe cine ,urma. Oricu,rp
suferă elevii, vor absolvi şcoala fără să ştie ce ·es-

132
 te mecanica cuantică. Teoria asta însă îţi incită cu-
getul, te obligă ~ă gîn deşti. Pregătim tocilari, as-
ta~i.
In sinea sa Baulin era de acord cu spus,~le în-
văţătorului, dar de faţă nu aproba. In anii de stu-
denţie nu o dată se aventurase în discuţii aprinse
cu studenţii, abordînd acest aspect al problemei. De
data aceasta i-a promis învăţătorului că vor orga-
niza împreună la şcoală un cerc de fizică, unde îi
vor .iniţia pe elevi şi în teoria lui Einstein. Ideea era
îndrăzneaţă, îi plăcea lui Baulin, de aceea şe,dea la
masă liniştit şi savura din tihna naturii, mulţumit
de sine şi de seara minunată, gîndind că e bine să
mai discuţi şi lucruri de care în altă parte n-ar fi
cutezat nici să pomenească
Acum, retrăind acele momente, el se .gîndea că
la Pîrliţa, operaţia trebuie să se desfăşoare fără
ciocniri neaşteptate. Privi la ofiţer, avea .chef să-i
vorbească, ca să-l cunoască cît de cît, că doar vor fi
împreună o noapte întreagă, dar nu era convins că e
momentul potrivit să lege capăt de vorbă.
Pînă la urmă ofiţerul i se adresă. Scoase din bu-
zunar o cutie de «Belomor» mototolită şi vorbi cu
voce răguşită, plictisită:
- îmi permiteţi?
Baulin se bucură, surpri nzînd în ton resp ectul
cazon faţă de superior şi aprobă din cap
- Se poate, şi-şi scoase în grabă t abache ra El
avea ţigări «Cazbec» Fumase şi ci «Bclomor», dar
cînd a fost nuinit director de şcoală şi-a sc himb a t
ţigările, deşi cutiile pre a mari erau in comode şi ţi­
gările prea lungi nu încăpeau în tabache'ră fiind
nevoit să le scurteze. Poat e serviţ i una de,a m ea-~
îi propuse Baulin.
Ofiţerul şovă i, aroi îşi ascunse cut ia şi cu de
getele subţiri scoase stîngaci o ţigară din portţiga
ret. Scăpără un chibrit ş1 flacăra îi lumină faţa
Baulin observă mustăcioarele roşcate, bărbia alun-
gită cu gropiţă, nişte ochi verzu i rarcă înşurubaţi
în tăieturile înguste ale ochilor, cc co ntrastau c11
faţa de o paloare nefiredscă.
- Ce vreme de cîine, z ise o fiţ eru l, aprinzîndu-şi
' ţigară. E ·1una iunie, dar toarn ă ca în noiembrie
' i:~~
133

~- .. ~
 , L~i IJ attlin , Î SC ' pkiru , că aceste cuvink Uii11uieJ ~
1

un înţeles deosebit şi se grăbi să-i răspuud li:

- Da,. e un timp al naibii de afuri s il.
Pe neaşteptate ofiţerul căscă ct,1 atîla poftă, în-
cît se auZi cum îi trosnesc făkile
, Ah, cum aş mai pescui acum ... Zici că îh
1

Prut se da la nadă? ·I
Baulin nu era pescar, dar văzu o dată grănice­
rii ducînd peşte cu opalca de la rîu.
·· Zice lumea că se prinde grozav, făcu el se-
flOS
Da cegă se prinde oare?
Ştiu eu .. . se fîstîci Baulin
Cum să nu. E un rîu minunat. Pe aici uzmE:
,1u-s ca să-şi verse deşeurile în el. Şi 01c1 pescari n 1 t
p(ea sînt. Fără permis nu treci ... Aţi făcut serviciul
mi Ii tar.?
- Am luptat.
- Sînteţi ofiţer?
Baulin a fost mobilizat ca ostaş de rînd ş1 in
conştiînţa lui ma·i era vie atitudînea respectuoasă
faţă de comandanţi. Acum însă el nu vroia să fie
subaltern Oricum, era împuternicitul comitetului
raional
- Ostaş de rînd, răspunse ş1 se grăbi să preci'-
zeze acum se face rea tes t a rea Com isa ru l milita r
m'i- a spus că o s ă mi se dea grade Locotenent su-
perior
Acum dau grade la toţi Nu fac serviciu rnili
ta.r dar li s e .d a u, zi s e ofiţerul cu di s preţ _ ş1 ·cu o
notă . de invidie .
;_ Lui Baulin nu-1 plăcu remarca «După cît se ve-
d'e. 1\ 1,c1 tu, bă t e,te, n at m1ros1t praf de puşcă», ŞI
nu mai lungi vorba
îăcere în · lumma fai"l1rilor apărură casele din
marginea s atului, merii cu frunzele · strălucitoare,
s,c ăldate dG ploai e Baulin îşi adus e aminte că
.atunci cînd s e afla în regiunea Ural şi trebuia să
vină î.n Moldov a i s-? s pu s · «Fii atent, pîri.ă mai adi-
ncaori ,Moldova era des e mnată <<raion eliberat de sub
,6cup. aţie» Şi cei ce erau îi1dreptaţi la lucru încolo
,s e bucurau 'de anumite înlesniri Acum aceste pri-
·vilegii au fo st s uspendate Iar situaţia în raic:m fiu
,s,-a . schJmbat Se gîndi îri.yiorat: «Ne ducem ca k
război în satele ast'ea s-au cuib 'ărit tot felul de le-

134
pădături Stau ş1 pîndesc să .1, 1 ::eapă vrep„ zav,eră
De - bună seamă trebuie ... să-i curn1ăm din rădăc ină'
Deportarea -i floare la ureche,' ar trebui... pulbere»
Fuma fără s.ă'. şi rupă ochii de la drum.· -
- Pc druriwl acesta a jungem la sovietul să­
ţf sc? întrebă ofiţerul.
' Baulin nu - şi putea aniinii cum intrase . în sat da-
ta trecută.
--'- At unc i era ziuă, iar acu m în p lin ă noapte to-
tul pare altfel, răspunse czit înd. Pa rc ă pe aic i am
mers ... .
Pe dată fu cuprins _d,e nelinişte. Da r dacă vom
îătăci pe ulicioarele sat ului? ·
Intra-ră în sat. De data aceasta nu m ai . era sa-
tu l care îl primise în rn usaf iri e cu atîta bunăvoinţă,
ci _locul unde avea de îndeplin it o 111i siune importan-
tă , care-i solicita maximă ră s pund ere în zadar s'e
g înd ea că totul se va ter1111na rn bi ne, 1111zînd f)C fi -
rea blîndă a oame1iilor de a1c1 înluncr1c11I d in JU•
rul maşinii îi apasă rău, devenind de nes uf erit Fa-
ruril e smulge.a u din noapte lll1ie le le 11 oclurnase ş i
strîmbe ale ga rdur iio r, creng ile întinse dea s upra
drumul ui, acoperişurile, stî lpii st rîinbi ele te legraf
Răsări albind o fîntîn ă , apoi s 11h arc ul 1111111 acope
riş de tablă un crucifix cioplit 111 lemn La Lgo1110
tul maşinii chipul lui Isus parcă tresări, sălltncl11-ş1
capul lăsat pc urnăr, şi parcă lărgindu-ş, ocllll 11:ldl't
pic t a\i cu vopsea albastră. Baulin îşi stinse grdbit
ţigara, strivind-o între deg,e k Aşa e ma ·i bine. c111c-
va poate ,observa ,luminiţa.
Intrară într -o piaţă mid, hrn1ina lunecă pe ga-r-
d ul biserici i, ilu111in ă c lopotn iţa , apo i a lbi rier2ţ ii
unei cas c rn ramek ferestrelor _galbene, ,ce rd acul ,
de-a-supra căruia alîrna un drapel plt'oştit ·c1c ploaie
Maşina lH' Să ri, pufni , ş , i se op ri. Fa rur ile se c;t in
seră ş i întunericu I se cuibări în ca bin ă
V,ă rog, zise ofiţerul
Bau lin se s imţi în stră in at, nu c1,ca chef să ' pa
răsească lo csoru l ca ld din cab in ă. unrle se:- f ăcu se
atît de co mod în . timp u l mersului. Brusc se inv1oră ,
deschise portiera, săr i jos lun ecînd prin g lod ul · li-
pic ios. Pantofi i i se ump lur ă cu apă, î l irit au ş i -ş i
aminti cu ne caz că, grăb in d u- se:- , îşi 11itc1sc pe lerin a
Ş,.i galoşii Ia co 111 i tel11 I ra ion c1 I. . · ·
,- : în pra g 11I case i rn ferc st re lr lu1111n al,... de lălllpi
115
 de gaz stătea un om .cu un felinar în 111în li . Baulin,
fără să ~ştepte să coboare şi ofiţerul , se îndreptă
spre lumină. înainta cu greu, picioarele îi lunecau.
în spate auzi un ordin scurt, şoapte, zîn gănit deme-
t a!.
Pantofii i se încărcaseră de glod şi îi scutu ră bi-
ne. Omul din prag apropie felinarul ca musafirul
să vadă mai bine.
- Bună seara, dădu bineţe omul, cînd Baulin
isprăvi să cureţ e încălţămintea . Bună seara, mai zi-
se o dată ruseşte, întinzîndu-i mîna: Aveţi onoa-
rea, preşedintele sovietului sătesc, Tofan . Activiştii
s-au adunat toţi ca unul Vă aşteptam cu nerăbda­
re
Vocea p1ţ1gă1ată îl făcu pe Baulin să privească
mirat la omul mătăhălos cu burta mare cît o butie,
strînsă de bluza ostă şeasc ă fără centură Faţa lui
roşie, cu un nas puterni c , era zîmbitoare şi exprt
rna bună vo inţă
Preşedint~le î1 făcu semn cu felinarul arătîndu-1
pe unde să tr eacă Mirosea a vin şi ceapă
Intrară într-o cameră mare şi îngustă în mij
locul încăperii se afla o masă acoperită cu pînză ro-
ş ie, iar pe scaunele lungi de lemn şedeau oameni
zgribuliţi , parcă îi luase cu frtg cu toate că în odaie
aeru l era înăbuşitor, îmbibat cu m irosuri -de haine
ude, de sudoare şi de g-az lam pant Văzîndu-1 pe Ba u -
lin, întoarseră spre el chipu rile tîmpe, lin si te d e ori-
ce umbră de c uriozitat e Feţele lor arătau obosite,
chinuite de nesomn
Baulin, c u pa s mai apăsa t ca· de obicei. merse în
urma pre şedin telui, pomenindu-se în altă cameră
unde era o masă acoperită c u pînză roşie Pe p ere ţi
erau afişate pancarte ch emî nct oamenii să-şi păstre­
ze banii la casele de eco nomii, să-şi asig-ure ave re::i
ş i să se în scrie toţ i ca unul l a împrumutul de stat pe
anul 1949. Pe masă se af la un aparat de telefon de
culoare ne agră , lucioasă.
- N-aţi vrea să vă răcoriti cu un pahar d~ vin,
devreme ce-aţi venit? întrebă Tofan.
Capul său ro tund. fără gît, păr ea înşurubat · în
tre umern largi de aceea cî nd se întorcea , se întor
cea c u tot trupul
136
 · · To~an- s~ aplecă şi de încordai:-e 1 se congestionă
faţa ŞI mat tare, scoase din dulapul ·mesei un ul-
cior cu vin, un pahar şi, o farfurie cu mere. Bau lin
refuză să bea şi împinse hotărîf paharul din faţa sa,
apoi îşi consultă ceasornicul. Acele indicau unu fă-
..ră un sfert.
Intră şi ofiţerul. Privi cu scîrbă la cizme, clătină
din cap ca şi cum nu maL văzuse o asemenea gro-
zăvie, rupse de pe masă o bucată de ziar, şi, boţin­
du-I , începu să-şi şteargă mîzga de pe ciubotele lus-
truite, dar în ciuda eforturilor le mînji şi mai t are şi
mînios aruncă hîrtia mototolită într un ungh e r Dă
du cu ochii ele ulciorul de pe masă, îl agită în aer
şi-şi turnă un pahar cu vin roşu, îl bău cu sete şi
muşcă dintr-un măr ce-1 trosni între dinţi
- înţelegi , preşedinte?! Pînă la orele două să
nu iasă nici un suflet dm casă, rosti el. încîntat de
propria sa persoană Ni ci pentru a-şi face nevotle,
dacă cineva vrea să se uşureze s -o facă în buzunar
Vorbea ronţăind mărul şi ochii verzui ca nişt e In-
secte curioase adulmecau faţa lui Tofan. Omul îşi
păstra pe chip aceeaşi expresie binevoitoare, de par-
că ofiţerul vorbise pergţilor. Umplu iarăşi p a harul.
îngădui cîteva clipe, poat e pînă Ia urmă va bea şi
Baulin dar, văzînd că acela se vrea r\tgat, luă paha-
rul, îşi duse palrna sub bărbie, ca să nu-şi păteze
bluza, dădu paharul peste cap şi-şi şterse gura cu
dosul palmei.
- Le c it iţi lecţia? într ebă ofiţerul, aşezîndu-se
mai.,comod pe scaun, şi întinzînd picioarel e sale
lungi . Sau poate nu face? ... Totuna n-au să înţeleagă
nici pe dracu Mai bine stăm 6 oră în lini şte Vinul
e destul de bun Ei. ce ziceţ i?
Avem ordin să ci tim , zise sec Ba ulin
- Dacă-1 aşa, f ă cum te duce ca pu l, oftă ofitc-
rul Daţi-i zor. Iar eu răm în aici ... «păzesc» telefo-
nul.
- Să mergem! îi spuse Baulin cu ton imperativ .
presedintelui. " . .
D e îndat ă cc intr ă în came r ă , remarca scn1mba-
rea ce se produ sese Oamenii se înghesuiră ş i mai
mult, pe f e ţe nu mai aveau nic} urmă de somnol"e nţă
Şuşoteau tot trăgînd cu ochii sp r e usa, unde stateau
rezemati doi soldaţi înarmaţi, cu feţe indi ferente
Văzîndu-l pe. Tofan, săriră în picioare şi prinseră a
137
 vorbi din ce în C'e mai tare. Baulin n tt -i înţt·lcgca:
_vorbe?u . moldoveneşte, ochii lui vedeau fetele pali-
<;!~\ gurjle strîmbe, ochii rotunjiţi de spai1a.:i. ges -
turile răzleţe, şi buna dispoziţie i se topi. Cum să
le citească? Tot atunci îi trecu prin gînd: «Impor-
tant acum e să-i abat de la situaţie, să-i liniştesc ... »
, · Tofan se sprijini cu burta de marginea. mes.e i şi
p,e neaştep tat e le st r igă cu vocea lui piţigăiată . Gă­
lăgia se potoli pe d a tă. Preşedintele ridică mîinHe în
sus, fluturîndu-le, în semn să se aşeze. Cînd se aşe­
zară din nou pe scaune, vorbeau mai potolit. Du-
. pă fe lul cum Tofan arăta cu capul spre el , Ba'ulin
înţe l ese că era în discuţie persoana sa . Pesemne, pre-
şedintele Ic l ămurea că împut ernicitul comitetului
raional de partid a venit să le c itească o le c ţie i11:-
portantă.
Intre timp Baulin scoase din buzunar foile cu
textul. tipărit la s tilograf, trase lampa mai aproape
şi citi ti tlul scris cu litere mari şi grase: «Principii-
le de bază al e materialismului dialectic». Răn1ase
uimit. Se dumiri însă pe loc: lecţiile fuseseră împăr­
fite la repe_zea lă şi printre e le nimeriseră, probabil,
şi de cel~ pregătite mai demu lt pen tru propagandiş­
t ii de la sate. Totuşi i se păru ciudat faptul că-i că­
zuse anume lui această lecţie
To fan \ua loc lîngă el, îşi întinse mîinile masive
pe f aţa de masă şi încrement aşa cu ochi i mici aţin­
t i ţi în gol. Baulin aruncă o privire la oarnetJ.i i care
se potoliseră. «înseam nă că anume aşa trebuie să
proce dez, se gîndi ci. Cei d e la comitetul raional
ştiu ei ce fac ... Deci, aşa trebuie». Acest gînd sim-
plu ca o liniuţă îl calmă. Din obişnuinţă Baulin îşi
şterse buzele. Făcea aşa de fiecare dată cînd avea
nevoie să se concentreze, tuşi în pumn şi începu ros-
tind tare şi răspicat fiecare cuvînt:
Principiile de bază ale materia_lismului dialec
tic
Treptat se stăpîni, revenind la depri,nderea pro-
.fesională să vorb e ască cumpănit şi sigur.. începu să
citească aşa, de . parcă în faţă avea un auditoriu
foarte mare, format din oameni competenţi, care au
venit <1num e să -l asculte pe Baulin. Şi dintr-o dată
nu mai observă nimic în jur, era preocupat doar ca
. frazele să fie pronunţate clar . în unele momente îşi . I
ridica privirea de pe foaie . şi în lumina palidă a
'138
· lăm,pilor ',nu distingea: nici o· faţă, toate se··conto.pi·
seră într-una singură ca •o mască • difuză şf de ne-
pătruns. Bauliri nu pricepea dacă oamenii îl . ascul-
tă ·sau cuvintele lui zboară în gol. Această încerti~
hidine îl făcea să ridice tonul. Cunoştea confinutu,:I
încă din anii de studenţie, însuşise materia cu greu
1a mai multe lecţii-seminar şi cu · mari eforturi pă­
trunsese această ştiinţă abstractă în dispută cu alţi
studenţi, de aceea îi era deosebit de scump acest
text. De data aceasta vroia ca toţi acei care stau
şi-l ascultă să înţeleagă: că ceea ce spune e un luc-
ru serios. Trăgea cu coada ochiului la Tofan, care
stătea nemişcat, imposibil, iar pe faţă nu i se putea
citi nimic.
I se uscă gura. Pe masă se afla o garafă cu apă,
dar nu vedea paharul. Baulin îşi ridică privirile cte
pe hîrtie şi bău direct din vas apa caldă, cu miros
neplăcut; Baulin se încreţi gata să rîgîie, .dar tot
atunci auzi tropăit pe loc şi voci revoltate.
tJn băieţandru în cămaşă d~ in şi jiletcă neagră
:se agita lîngă uşă, impungîndu -se cu degetul îri bur-
tă, îi exp_lica ceva sergentului care îi îngrădise ca-
lea cu arma. Bau lin îl privi cu atenţie ; în faţă i se
perindă fascicolul lanternei, fă ici!e puternice, sprîn-
cenele stufoase, îi auzi strigătul,
Flăcăuanul se rupea spre uşă, încercînd zadar-
nic să iasă afară. Sergentul îl apucă dibaci de gu-
ler şi-i făcu vînt spre scaun. Băietanul cazu jos şi
iz;bucni în plîns. Oamenii adunaţi se uitau la el pe
furiş, cu spaimă . ·
- Ce se întîmplă acolo? întrebă Bau lin . revol•
tat. , · ,
Sergentul nu-i răspunse şi se rezemă iar. de uşo-
rul uşii. ·. .· · . :
..- Zice că vrea· afară. Nu mai poate să r abde, zi -
se Tofan coşindu-se de pe scaun. Glasul lui piţig~­
iat din nou răsună în încăpere. Plînsul se stinse. Ci-
tiţi mai departe, î.i făc u amabil sem n cu capul . To-
. fan. · . ' ·
Baulin i:iu:şi lua ochit de pe s ergent. P.e fat,a-i
tuciurie mai. flutura zîmbetul batjocoritor, 10ulţuini­
,.rea de sine. · · ·, ,. ·
,,, , '-:- Lăsaţi 1 băiatul să iasă! strigă Baulin. ' · . ,
c - La loc comanda! se auzi vocea ofiţeruI'ui. :sta
în prag mijindu-şi ochii cruzi şi verzui. . Să ''nu · îndil-
139
c'ăm instrucţiunea, preciză pe un ton 1iiai scăzut.
Baulin a înţeles că nu are nici un rost să se cer-
te cu aceştia, privi atent la oamenii de pe scaune ş1
abia acum \'ăzu ce se petrece în Jur figuri mici
chircite ca de frig, ochi goliţi de orice expresie, fe-
restre oarbe, aburite Şi dintr-o dată părîndu-i-se toa-
te acestea ireale, îşi dădu seama că prezenţa lui aici
e de prisos. Primul imbold reflex a fost să-şi strîn ·
gă foile şi să se strecoare din odaie pe furiş.
Scoase în grabă o ţigară, o fumă şi se apucă iar
de citit Acum nu mai era atent la modulaţiile vo
c11 Nu-1 păsa ce citeşte şi pentru cine ci teşte, ros
tea pur ş1 simplu cuvmtele Avea o smgură dormţă
să termine cît mai repede cu putinţă par în mînă
ţinea încă pagini multe, iar frazele i se păreau din
cale afară de lung i - nu-i mai ajungea aer să le
pronunţe pină la capăt . I se părea că citeşte aceas-
tă l ecţie de cîteva ore în şir şi o va citi aşa cît o fi
şi va trăi, la nesfîrşit.
Iar cînd răsună vocea ofiţerului: «E timpul!»,
Baulin înfrigurat consultă ceasul. Era două fără
cin ci. îşi strînse în grabă foile de pe masă necitite
'pînă la capăt şi-l urmă pe ofiţer în camera de a-lă­
turi S-a ridicat şi Tofan şi, intrînd în urma lor, în-
chis e u şa cu gr ijă .Tu st rei s -au oprit lîngă masă . Ofi-
ţerul mai consultă o dată în plus ceasornicul.
- D o u ă , fix , rosti ci seve r
Uitînd pe dată de lecţia ratată, Baulin simţi so-
lemnitatea clipei Scoase dtn buzunarul lateral pli
cui strălucitor, rupse atent s1gil1ul de ceară roşie şi
observă. că înăuntru se află încă un pachet cusut cu
aţă roşie, trase atent de un căpeţel, dar imediat îşi
dădu seama că astfel o să rupă hîrtia. Avea nevoio
de o foarfecă şi îl întrebă din ochi pe Tofan, însă
privirile nerăbdătoare ale preşedintelui şi ofiţer.ului
îi dădeau ghes, parcă mînîndu-1 din urmă. Atunci
Baulin înclină capul şi tăie aţa cu dinţii amărîndu­
şi gura cu ceara roşie.
Deschise plicul şi scoase cu grijă instrucţiunea
şi formularele. Numără şase foi.
- Ne-a mers, făcu ofiţerul. Şase familii nu-i ci-
ne ştie ce mult... Ar fi bine să ne împărţim în trei
echipe . Trei le ridicaţi voi, iar celelalte trei Ic iau
pe conştiinţa mea. Cred că cinci soldaţi vă sînt de
140
aJuns şi de rămas Asta-i tot Ce mai stai, tovarăşe
preşedinte, ,:1lege ţ1 activiştii tăi şi spune-le să ne
conducă
Tofan păstra aceeaşi înfăţişare impenetrabilă şi
b1nevo1toare
Turnaţi vin' zise pe neaşteptate Baulin.
Tofan nd1că ulciorul cu o mişcare înceată a rnîi-
n1i :;,1 umplu paharul cu acelaşi calm Baulin, înse
tat, îl dădu pest e cap ş1-I bău dintr-o înghiţitură, fă
ră să-1 afk gustul

- Sergentul Hailrnov, conducătorul echipei, îl pre

Lentă qfiţerul Sergentul salută milităreşte cu mina
la chipiu.
- Parcă n e-a m văzut.
Baulin îi întoarse înciudat spatele şi trecu încă
o dată în revistă echipa sa formată din cinci soldaţi
şi patru activişti. Printre ei îl remarcă pe fl.ăcăua ­
nul în cămaşă albastră şi vestă neagră. Pe faţa-i
smeadă şi uscăţivă se mai vedeau urmel e lacrimilor.
Băietanul stătea potolit, în front, în ochii lui însă,
ca şi în ai celorlalţi activişti, licărea o curiozitate
rece , plină de teamă.
- Luăm mai întîi familia lui Scurtu, îi informă
Baulin Ştiţi unde-i casa lui?
Activiştii parcă luaseră apă în gură Nici unul
nu îndrăznea să-şi dea cu părerea. Baulin se alarmă,
văzînd cum ofiţerul 1 o ia înainte, conducînd echipa
spre ieşire, tropăind pe duşumelele pline de glod,
lunecoase, din odaia cea lungă.
- Care dintre voi ştie und e- trăieşte? ndică vo-
cea Baulin, enervat la culme
Feţele acti viştilor rămăseseră la fel de absente,
ferindu-şi ochii ca nişte elevi învinuiţi pe nedrept
Baulm, descumpănit, privea în jur căutînd cu
ochii ajutor Privirea i se încrucişă cu cea a sergen
tului, care se uita cu ochi zeflemitori
- Cîndea, rosti Tofan încet.
Din front ieşi un vlăjgan înalt, desculţ, într-o tu-
nică de miliţian ponosită şi cu berneveci din pînză
de casă sură, care-i ajungeau pînă la glezne. Zăpă­
cit, îşi linse buzele cărnoase, răsfrînte, şi-şi pironi
._o.chii inexpresivi pe chipul preşedintelui.
141
 Viu ·s au mort ai să-i · conduc:i, ,îl repezi . scurt
To:fa:n. .
. -Cîndea, neaşteptat de ~l1Jeţ, bătu din calcîie ş·1
se alinie din nou în front. Ethi-pa ofiţerului mărşă­
luia, · deja pe sub ţereastră . Pe Bau lin îl rodea iar ·Ia
i~hriă . că se codesc din cale afară de mult. Se agita
neputincios, îşi ajusta grăbit jacheta cu gesturi nc-
stgure şi,_insp irînd aer cît încăpu în coşul r,ieptului,
-se ridică în vTrfu I degetelor şi zbieră ·
- ,P.Q:rniţi odată!
Pînă atunci Baulin nu avusese ocazia să d'ea---co-
menzi, nt~i măcar în armată. Evident, acum se stră­
duia să-l linite pe ofiţer. şi ordonînd aşa, prea de
fot, era cît pe ce să-şi rupă coardele vocale Sjm
ţea cu ceafa şi toată pielea rînjetu-1 "lui Hahniov din
spate , Avu un scurt fior de spaimă că ;:umeni n-o
să se urnească din loc. Toţi î-nsâ au porhit uni .ţi
spre uşă
Ploaia conteni şi întunericul se 'făcu mai dens;
să-l .tai cu cuţitul. Pantofii i se îngrelaseră şi se li-
peau şi n1ai .abifir de mîzgă, 'lipăind la fiecare oas.
· In frunle mergeau activiştii urmaţi ·de solq.aţi, -î n-
cheiau coloana Baulin şi Halirnov. ·
D1.1pă ce au străbătut piaţa, sergentul aprinse
lanterna şi cercul de lumina sălta înainte ·pe dîra
strălucitoare a un~i u rme de căruţă.
- întuneric să-ţi scoţi ochii, bolmoji Halimov.
Tu , director , ţine-te mai pe lîngă mine.
Tonul prea familiar a'l sergentului ·îl sdrbi pe
Baulin, dar îşi deprimă resentimentul. «Acum tre-
buie să •fim una în gînd şi în faptă. Avem de înde-
plinit o misiune importantă», şi el grăbi pasul, po•
trivindu-l în cadenţă cu al 'lui Halimov.
- E tare bogată ţara pe-aici, spuse pe neaştep­
tate Halimov. Vah, tare · bogată. Vin ieftin. Tot să
bei., să te-nec i ~ -cur,ge gîrlă. Termin cu sluj'ba, -pe
aici · rămîn. Mă pricep la electricitate. Am umblat
montor oleacă. O muiere găsesc şi gata. Frumoase
muieruşte pe aici. Ai văzut, .tu, dicector, ·ce muieri pe-
aici? ... Tu înveţi bine, director?
- Ca toată ·lumea ...
.- Nu-i bine ca toată lumea, .director. Pe mine
învăţătorul rău de tol m-a învăţat. Urla ca un apu-
ca't, cîinele. «StîrpHură de chiabur», zbiera la mine.
Er-a neghiob de tot învăţătorul · meu ... Nu mi 0 lu/;l_
0

142
în ·riurrie· de rău;, direcfor...
...:.. Dar unde nu sînl proşti?
:....:. Drept spui ,' peste: tot sînt. El credea că' dacă-s
din aul, apoi · şi chiabur ' îs.; Da e1 umbla ch.e'rcheun.
Era război. · Strica fete I-e. Pe urmă s-a cărat din otă ­
şel, s-a făcut guangur. Da.că mă întorc acasă:,. îl scot
din pămînt şi-i dau la bot.
- Pentru ce? întrebă Baulin intimidat.
- Pentm că ·a fost ·u n învăţător prost: ş,i- rău şi
h.-a, făcut din mi.ne om cărturar.
Din faţă se auzi o bufnitură în mîigă, trosnet dP
crengi,. Cineva răcni ,, Fleşcă-itul pa·şi.lor se· stinse.
Bau lin cît pe ce er.a să se opi.nteascălî n snldatu}. ca:-
re mergea înain tea lui.
- Ce e?! strigă el.
Halimov se: tupilă şi sări înainte cu pas de fe~
lină·. Cercul de lumină săltă de pe· 0 spina;re pe' al-
ta şi se mistui. Aiurit, Bau lin se repezi din . urmi..
lui. şi dădu într-un gard de nuiele. Auzi înjură. turi
le înfundate ale lui Halimov, iar peste o <rli:pă lipă
ifol paşilor săi frămîntînd noroiul. Sub picioare îi
s-ăiri cercul de lumină al lanternei
- Hai, fă paşi, director!
Bau}in sări peste o băltoa.că .
- Ce s-a întîmp lat? .
Halimov î njură de mai multe ori î n drăcit.
- Ft,t git puradelu ... Cămaşa albastră , pricepi?,
şi scuipă îndrăcit. Şaitan!. Mă-sa pe gheaţă care l-a
puşcă - I, aşa trebuie. . ' .. .
Baulin îl şi vedea pe flăcăuan cum aleargă · de la.
casă la casă şi bate în fereşti ... Aşa se duce 'dracliltJi
toată operaţia! . ' ' '
- Vă daţi seama I.a ce ieşim? întrebă el, în şoap '
tă. Vă daţi seama ce aţi făcut? · . , . . .
- Ai, tîmpitul de mine! Am vrut să spt.in: de ce.
luăm verde gagiJ? Am ,vrut să zic .. _. . , •' '
- _Am vrut,· am vrut, ei şi dacă ai vrut, mormăi
nemulţumit Baulin şi brusc începu să zbiere: 'De ,ce·
v-au trimis încoace? Ăsta-i · sprijin, drăcia drac\1h1i!'
Fac porcării cu nemiluita, dar să execute nu s-au 'în-
văţat... Voi ce-aţi crezut, _ vă jucaţi cu ţara-n bunghi?
- La ce strigi, director, ce te-a apucat? se _dez-
metici Haliinov" · · • ' · ··
· Baufin îşi dădu repede seama că-l .luas·e ;_gura pe:·
dinainte·. Probabil, . nti - şi putu stăpîni nervi'i. 'tnchi-'
143
 c;e gura ca să-ş1 vtna rn fire. dar tă c erea nu -i ajută.
Ce-1 de făcut acum) inlrebă disp<:!rat şi tot
atunc i î1 veni idea : Trimiteţi soldaţi . Puneţi-i de
strajă la celelalte două curţi. _
Hal irnov nu -i răspunse, se întoarse şi merse îna-
inte, luminîndu-şi drumul cu lanterna.
Vă ordoni _ strigă Baulin şi, cuprins de spai-
mă la gîndul că va rămîne singur, alergă prin băl­
toace să-l ajungă din urmă. Tremura carnea pe dîn-
sul. Voi, voi o să daţi seamă, strecură el furios prin-
tre dinţi .
H:alimov tăcea încăpăţînat. Merseră aşa vreo
cmci m inute şi s -au oprit. Acum echipa se adună
grămadă.
Aici, zise lunganul de Cîndea.
Hal!mov ridică lanterna şi lumină portiţa, apoi
cercul de lumină lunecă peste pereţii văruiţi spre
acoperişul cerdacului, sări peste coroanele pomilor
uzi. Baulin se rezemă de un arbore şi simţi pe ob-
raz mîngîierea unei frunze calde şi umede . îşi aţin­
ti ochii pe ferestrele oarbe ale casei. Ce o fi f ăcînd
oamenii acolo în întuneric? Se aplecă involuntar pu-
ţin şi-şi strînse pumnii pînă îi trosniră degetele.
Lua-i-ar naiba, nu i-au dat nici o armă.
Halimov îi împinse înainte pe Cîndea şi pe cei
doi activişti , deschis e port i ţa. Un cîine se re pezi la
picio ar ele lor, lătrînd înver ş unat. Fascicolul de
lumină căzu peste capul lăţos al javrei cu dinţ i i rîn-
jiţi. Baulin văzu bine cizma lui Halimov izbind ful-
gerător botul cîinelui. Lovitura fu destul de puter -
nică, cotarla se rostogoli schelălăind în întuneric.
Cei trei· se urcară pe cerdac . Se lăsă o linişte
scurtă, apăsătoare, care peste puţin fu spartă de
bătăi puternice în uşă. în casă se auzi moşcoteală.
Mai întîi sfîrîi un chibrit, tresări un sîmbure de
lumină, apoi se aprinse lampa.
Paşi tîrşiţi se apropiau lipăind de uşă, fiecare li-
păitură pe măsură ce se apropia devenea mai zgo-
motoasă, mai distinctă şi Baulin simţea cum i se
' întinde pielea pe frunte. încă o secundă ... şi...
- Pe cine-l poartă naiba la aşa ceas? întrebă o
voce gîngavă.
- Ai o hîrtie de la selsovet, se gr.ă'bi să-l infor~ •
meze Cîndea.
144
 - N-aveţi cînd veni ziua? se interesă vocea dm
sp!!tele uşii... · .
- O hîrtie importantă. Trebuie s-o iscăleşti.
- Vai de ti ne, bre Cîndea, taman ţi- a i găs-it pro-
stul care să dea dn,imul la un beţiv şi un coate gcHfle
ca tine în puterea nopţii?
- Bage .Mihaile, sări cu gura„ înghiţindu•şi •c &a.:-­
li va, un alt activist. Trebuie s-o iscăleşti' îndată;
apoi te culci şi te odihneşti.
- A, şi tu, Petre, eşti pe-aicL Stuchesc eu pe hîr-
~iile voastre. ·
- Hîrtia-i de la oraş, vorbi rugător Cîndea.
- La răs~ritul soarelui vom sta de vorbă, zise_
omul di n, spatele uşii. Dacă ai chef, poţi să hodine-şfr
ctî cîinele în cuşcă pînă s-a lumina de ziuă. Da eµ
am o socoteală cu Lenuţa me ... Omul rîse scurt. _C_ă
tare-i frumuşică. Nu-i aşa? Nu degeaba te guduri
cînd o vezi. Iar acum hai cară-te din bătătură, cî-
tu-i lucru cu cinste! Şi nu uita să te pupi cu cîinele
meu pe bot. ·
- Care va să zică nu deschizi?
- Du-te la Domnica ta lălîe şi zbîrcită. Te-aş•
teaptă cu b r aţele deschise $i drăgostoasă şi nu mai
dughi atîta vin pe noapte.
Astfel se pute_a lungi voro a la nesfîrşit. Timpul
zbura vertiginos. Trebui a s ă ia o decizie. Bau lin în -
tinse mîna spre Halimov şi s'iinţind cum iar îl apu-
că un tremur nervos, zise tă i os:
- Sparg eţi uşa! şi pe loc i se tăie răsuflarea.
Din două sărituri Haliniov ajuns,~ pe cerdac.
Trosniră scîndurile. Cla n ţa 'sări dintr-o dată. Prin-
spărt u ră se vedea o lumină slabă. Pe scă ri bocăni­
ră paşii so l daţi lor. Fascicolele lanternelor se încru-
cişau nervoase. Baulin se năpusti în c a să. In fu gă
îl izbi pe cineva cu u mărul, se împiedică de pragul
uşii şi abia stăpîn i ndu-se pe picioare, se opri dezo-
rientat. Pe pat, strîngînd la piept un ţolişo r vă r ­
gat, încremeni o femeie goală. Părul negru încîlcit i
se revărsa pe umeri. O fetiţă de vreo şapte an i şori,
speriată, se lipise de ea cuprinzînd-o. Pe podeaua de ·
'lut şed ea un b ă rbat pirpiriu îmbrăcat numai în că­
maşă de noapte şi izmene, obrazul, atins de o aş­
chie, îi sîngera. Buzele învineţite îi tremurau lăsînd
să se vadă dinţii îngălbeniţi de tutun.
10 Comanda JI& 437 14S
 , ...:.:.':Hai ; ri·d·ică-te, fră,ţ,ine·; iJi î:ndenină Hal·im·ov.
"fe'.am atins puţin, las-că trece, scoa·lă. · · -
' · · J:n, ·odaie aernl era · înăbuşitor. Stăruia uir.1 miros
stătut de boarfe nespălate, d'e ·sU'.doare, şf de porumb
prăjit pe vatra cuptorului . Pe: masa de scînduri de
brad, pe care ardea lampa, se aftau. cîţiva ştiuleţ1 (,
galbeni<.
Halimov îi ajută gospodarului· să se ri,diee. Bau•
lin, amintindu - şi de datorie, se aşeză la masă, scoa-
se 'formularul ş,i întrebă:
- Scurtu Mibam
Stă· pînuL casei Sfi întoa rse.."către Baulin, în ochi îi
licărea o scînteie de -speranţă. Pesemne, văzînd în-
tre militari unwm îmbrăcat în civil, care i se adre-
sase pc nume,,•aştep-ta de fa el lămuriri.
. Baulin desp.i jturi formularul vizat de procuror şi
începu. a citi cu g_Ias tare, enunţînd că Mihail Scur-
tu, ţăran din satul Pîrliţa, . născut în anul 1907, îm-
preună cu soţia sa Elena Scurtu şi fiica lor Cateri-
n'a pentru colaborare cu ocupanţii germano-fascişti
în timpul războiului sînt strămutaţi în afara fron-
tierelor Moldovei. La fel d~ stăruitor citi ce şi cît are
dreptul să ia cu ea familia Scurtu . Stăpînul casei as-
culta cu luare aminte, ca înfipt cu pici oa.re le de s fă ­
cute în podeau a de lut, poala cămaşei i se ridicase ,
lăsînd să se vadă pîntecele supt şi păros.
«Să-l fi lăsat să-şi tragă măcar nădragii» , se gîn -
di..nemulţumit Baulin .
..,..- Nţeles?- într ebă el, străduindu-se să păstre­
ze torrnl cît mai oficios .
Scurtu ntt se clinti. în ochi îi mai lucea un ref~
Icx de vagă speranţă. Halimov îi puse mîna pe umăr
şi-i zise cu blîndeţe:
, ,-- p,regăteşţe c te de drum, om bun. _
" FGmeia care _ pîn ă î n clip a as.ta şezuse ca înghe~
tartă de .sp .aimă, ţ ipă . Probabil_, ea nu înţ ele sese ni-
mic din ceea ce a citit Ba1.t!i n, iâr cînd Ha limov i-a
pl)s . mîna pe umăr. ei i se pă ru că vor să-l ducă
Aâînc îndut' era tă, fără să-i pese de cei prezenţi, goa
lă cum . era„ se repezi cu b ra ţele deschise spre băr
bht'. · Umbra ei se proiecta pe perete ca al unui orr
d ,u \:ificat. Baul'in, văzînd femei a goală; se îNtoarsE·
c1.i spatele. Fetiţa izbucni• într-un · plîns cu răcnete : ; .
Pe moment se întîmpl ă ceva ciudat: lumina ver;:)
zui e 1a 't'andelei se clăt in ă 'şi '· hrnecă ' într-o parte
146
 riş,1,pirniu-se apo-i ,într-o mulţime de scrnteieri ra,l bas-
tre şi roşii. Pe Bau lin l-a învăluit greaţa,~ , i se ri.d'i-: ·
case un nod în gît, simţea că se înăbuşă. Inc:ercînd
s~ se -liniştească Baulin .se ridică şi strigă: . . .. , , ·
~-; - Destul! Să se ... pregătească! şi ţinîndu-se de
P:e.reţi, ieşi pe cerdac'. '
' In spate auzi -0 voce răguşită.
- Cum o da Dumnezeu!.
. In prag Baulin respira lacom aerul proaspăt şi,
jilav. In casă fetiţa plîng.e a cu sughiţuri. . Lumina
palidă din fereastră cădea peste tijele înalte ale nal-
belor din grădină, pe. c-ar,e, ca nişte lacrimi, se scur-
geau şovăiel11ic picături ide apă. In depărtare se au-,
zea uruitul un.ei maşini. .,
Ca o rîie pe foa:tă .pielea i .se r:ăspîndi ,o sudoare
lipicioasă. Ii venea să-şi slîşie cămaşa de pe dînsul.
Ce s-a întîmplat cu el? I se făcuse râu diH cauza
aerului stătut, a zăpuşelţi, sau nu-i rezistaseră ner~
vii la presiunea unei pnrţi .atît de încordate? Va-~.
nemaipomenită mîrşăvie. Iţi vine să te spînzuri cînd
te. gîndeşti ce-au văzut soldaţii şi acest Halimov.
- Şefule, îl -trase cineva de mînecă;
Bau lin desluşi în faţă -mutra lui ·Cîndea.
- Vreţi apă? întrebă activistu·! întinzîndu-i 0
cană cu apă.
Baulin bău lacom cîteva înghiţituri, i se făcu mai
uşor, năduşelile însă nu-'l sl ăbeau . îşi aminfi de tu-
bul cu mentol, vîrî mina în buzunar, dar nu -l - găsi.
L-a pierdut, mama dracului. Se amărî, ·unde să rnai
,găseşti unul ca ăst.a pe aşa vremuri? Işi aprins·e o
ţigară şi se aşeză pe treapta pragului.
Cîndea se .aşeză alături.
- Ce fel de om e ăsta? înlrebă ·Baulin.
- Scurtu? ... Cum să-ţi spun, un om ca toţi oa-
tnenii, zise Cîndea nepăsător. A fost paznic la bi-
serică. Ai văzut - o şi tu, şefule, .cea .âe pe rn:iidan. ,
Acolo a păznicit el.
- Dar cînd er.au nemţii aici, el ce făcea? Le aju-
ta fasciştilor?
- Cine ştie, poate căsi şi ajuta_, .oftă Cîndea
şi căzu p·e gînduri. Tăcu un căspa.s şi oftă din nou_. ,
Românii nu l-au luat la cătănie. Pieptul -i--i scofîl-
cit.
, «Ciudaţi oameni, gîndi nemulţumit Baulin. Ciu,-
1~7
daţi . oameni. Cine să-i înţeleagă. Fere:lnici- şi lune-
coşi, spun ceva, dar mereu pe ocolite».
Avea impresia că miliţianul Cîndea îl apăra pe
omul despre care în hîrtii e scris negru pe alb, că a
colaborat cu nemţii. 1
,:;
- Tăinuieşti ceva?
Cîndea plescăi mişcîndu-şi bu 4 ele cărnoase: .
- La o adică, de ce-aş face-o, şefule? Mă doare-n
cot.
Baulin se încreţi de dezgust. «Minţii» zise cu ră­
utate în gînd. «Minţi!» Toţi voi ăştea d~ pe-aici sîn-
teţi... Parcă nu se vede că tipul ăsta s-a înhăitat cu
fasciştii? Nu-i exclus să fi spînzurat şi oameni, tică ­
losul. I-am văzut muierea goală ţipînd şi m-am muiat
de tot. Ogheală de cîinel Trebuie să fiu mai dur,
cît mai aspru, fără cruţare!»
- Auzi, director?! îl strigă Halimov din casă
Baulin se ridică. «Cît mai aspru, fără cruţare!~
apăsă în minte fiecare cuvînt pentru încurajare şi
trecu pragu I.
Fetiţa încetase să mai plîngă . Şedea îmbrăcată
într-un ungher pe pat şi ţinea în mînă un ştiulete de
porumb. îmbrăcat într-o jachetă ponosită şi slinoasă,
Scurtu se vînzolea lîngă ladă, scoţînd şi aruncînd
jos nişte boarfe. Era întunecat la faţă şi docil. Soţia
îl ajuta la treabă. Lucrau concentraţi parcă îndepli -
neau un ritual, cercetînd atent fiecare boarfă, sco-
teau: rochii, cămăşi, cuşme vechi de cîrlan. Baulin
urmărea C\l ochii spinarea subţire a Elenei ce tresă­
rea din cînd în cînd. Femeia se îndreptă brusc şt se
întoarse. în ochii ei uscaţi de plîns, scînteiau refle
xele reci ale candelei.
- Şefule, întrebă ea în şoaptă, trăgîndu-şi cu
greu răsuflarea. Pentru ce?
Baulin îşi vîrî involuntar mina în buzunar, pipăi
formularul, dar nu-l scoase.
- V-am citit doar decizia, spuse cît mat aspru
cu putinţ ă . ·
- Dar judecata? s trigă femeia pe . neaşteptate .
De ce nu ne fa ceţi judecată?
Scurtu o apucă de mină, încercînd s-o întoarcă
cu faţa spre el. Ea însă îşi smun ci braţul şi se apro-
pie de Baulin.
- Care judecată, femeie? întrebă el nedumeri,t .;

148
 ·- De cînd îi lumea şi pămîntul, dacă · omul s-a
făcut vinovat de ceva se fac judecăţii ... Acum de ce
nu se fac?
Scurtu o apucă din nou de mînă şi o întoarse cu
faţa spre el.
- Va veni judecata de apoi, cea dumnezeiască,
zise el cu glas domol.
Faţa femeii se schimonosi, devenind jalnică de
parcă cineva îi dase o lovitură de gîrbaci peste ob-
raz, căzu cu capul pe umărul bărbatului şi izbucni
într -un plîns disperat. Scurtu o mîngîia pe cap ogo-
ind-o cu vorbe domoale, încete.
Halimov sta la masă cu sprîncenele stufoase în-
cruntate, ştergînd cu o cîrpă patul armei, ca şi cum
nu-l privea cîtuşi de puţin ceea ce se petrecea în ca-
să. Probabil, îşi zdrelise lemnul patului cînd spărgea
uşa, şi acum regreta că nu izbise cu mai multă aten•
ţie .
- Ascultă, director, vorbi el cu capul în pămînt.
Aici totul e în ordine. Lăsăm un soldat de gardă şi
ei las-să-şi strîngă calabalîcul cît mai repede. Peste
o oră tragem maşina în ogradă . Să mergem mai de-
parte.
- Mergem, răspunse Baulin, parcă îi căzuse o
piatră de pe inimă.

Şi din nou mergeau prin întuneric . Şi iar ghemo-

tocul de lumină sălta pe urma de căruţă. înaintau
repede, în tăcere.
- Aici, zise Cîndea.
Halimov ieşi înainte ş1 1mpinse portiţa . Nu era
încuiată. Ascultă cu auzul încordat: nu rnî-F-îie vreo
javră. Apăsa o linişte densă, aproape materială. Din
cînd în cînd era străpunsă doar de sunetul trist al
picăturilor de apă ce cădeau d in streaşină şi se sfă­
rîmau: uriu, doi, trei, picurii parcă plescăiau din ce
în cc mai tare, ca şi cum cădeau de la o mare înăl­
ţime, chiar din străfundurile cerului de nepătruns.
- Să ciocănesc? întrebă Cîndea în şoaptă şi se
mistui pe dată ca o umbră. Nu se auzea nici măcar
lipăitul picioarel0r goale prin glodul lipicios. Din
streaşină se rupse înc~ o picătură, parcă cu mare
149
 efort ~De· iiata- ~•s ta . sunetu I fu · deosebit 'dd pu lcrnic,
răsună ca pe suprafaţa unui t impan de ah1111ă . «Mai
domol, · îşi, ordonă sieşi Bau lin Mai domol. mai do-
11i'ol», repeta · în gînd, de parcă cu aceste cuvinte înă7
buşea valul unui fior rece ce încerca să se ridice 'di:
riăuntrul să-u, sleindu -i sufletul. Aştepta încor.dat\.
dar bătăile întîrziau să răbufnească. " 11
Cîndea apăru fără zgomot, aşa cum dispăruse.
- Uşile-s deschise, raportă el.
Lanterna în mîna lui Halimov se apnnse brusc;
snopuţ de lummă se repezi spre casă, se lovi de un
stî lp al streşinei, apoi lunecă spre uşa lucrată ca din
topor, cu geamlîc, era întredeschisă Baulin se uita
prin geam în tinda mică, de unde ·da o uşă tot des-
chisă în altă cameră.
Au fugit!
N-a rezistat, a rupt-o din loc, iar Halimov îşi
trecu cureaua armei pe după grumaji, ţinînd-o în
c umpănire că pentru un eventual atac, porni înainte.
Uşa scîrţîi jalnic din balamale. In tindă erau
riişte căldări, o putinică veche de scrumbie, în tavan
atîrnau un şirag de ardei roşii uscaţi. Halimov cu o
lovitură puternică de picior o deschise brusc, ridică
lanterna tupilîndu-se iute după colţ. Baulin nu reuşi
să facă manevrele de învăluire · ale lui Halimov şi
văzu în sulul de raze ale lanternei un prosop vîrstat
cu ornamente naţionale, prins de perete în jurul unei
rame cu fotografii. Snopul de l. umină se lasă iu te
la podea, parcă arnişunînd un lucru anume ... O ladă
de zestre deschisă ca şi cea din casa lui Scurtu, din
ca:re parcă curgeau peste margine, adunîndu-se jos
pe podea tot felul de boarfe, alături • o puşcă - jucărie,
o pălărie veche de fetru cu boruri largi.
· - Canalial . Ei, ce ne facem ·acum?
Fascicolul de ' lumină străbătu odaia şi se propti
pe peretele din faţă. Baulin fu atît de surprins, încît
sări înap6 i cu arnîndouă picioa rele ca împiedicat.
Gherhuită într-un ungher, o femeie în negru strîngea
la piiept doi puşti. Orb îţi de lu mină., · aceştia clipeau
des.
·.: - Aprindeţi· Iamp-a! ordcmă Halimov.
" Un soldat scăpără un chibrit. · Lampa . spînzura
într-un cîr lig, prins de grinda de lemn . . Sub aceeaşi
grindă erau aşezate nişte hîrtii şi un strat de. ierburi
uscate te -răspîndeau un rn:iros dulceag. -Soldatul se
150
 1:(dică . p,' un ţabmet. şi se mocoşi îndelung cu · fitilul
Lampa · se clăfina . în toate părţile. Lumina ci ba se
e_xaltţ:i şi umbr ele se retrăgeau prin unghere, ba .sr~-
qea şi întunericul năboia în mijlocul odăii . în fata lui
~ ta ulin apărea intermitent faţa femeii cu riduri adînci
Jţpcolţurile gurii, cu buzele subţiri şi crăpate şi din
nou se mistuia în întuneric prin care i .s e vedea doar
albul ochilor mari şi conturul vag al siluetei.
, . în sfîrşit, lampa fu aprinsă şi ardea în toată pu-
terea. Camera brusc . deveni mai mică şi femeia cu
puştii nu mai părea atît de departe: şedeau pc laiţă
la vreo trei-patru 'metri de prag. Intre ei şi Baulin
pe podeaua de lut zăcea o boccea dintr-o batistă în -
florată de modă veche, alături un cufăr, lucrătură de
mînă, încuiat cu un lacăt şi un coş împletit din pa ;
pură. ·
,- N-au reuşit, răsuflă uşurat Bau lin.
Acum o vedea bine pc femeie, ca îl privea direct
în f.aţă, nemişcată, ochii ci negri erau pustiiţi, ca . ş,i
întunericul din spatele ferestrelor oarbe .
Copilaşii care şedeau de o parte şi de alta a ma-
.nei păreau a fi de-o vîrstă, de vreo şapte şi opt ani
încremeniră de spaimă să nu fie smulşi din braţ,cle
mamei
Baulin îşi vîrî mina în buzunar după formular, î-1
scoase şi I despături Prunul era trecut pe listă Ion
Ursu, născut în anul 1919, apoi soţia sa Maria şi
feciorii Costache şi Păvălaş
- Unde-i gospodarul? întrebă Halimov.
Femeia rămase nemişcată, nu 'î se clinti n1c1 un
rnuşchi. Baulin îl căută cu och ii .pc Cin.dea. Se ?şc ­
zasc sub perete pc vine şi picu.ra de somn cu huza de
jos răsfrîntă. Alţi doi activişti stăteau lîngă ci.
- Cîndca, îl strigă 13au lin, fii bun şi tradutc.
Cîndea fără să caşte ochii vorbi tărăgănat.
Un,de-i Urs.u?
Fcm,cia şedea ca fa rugăciune. Poate că într-ade-
văr se ruga, căci privirea-i era pustie, absorbită, îşî
asculta doar cuvintele ce-i inălţau către Domnul cre-
dinta ei pătimaşă . Dindu-şi scama Baulin nu insistă,
fiind sigur că nu va auzi nici un răspuns, oricît ar fi
stăruit să-l audă. Cu toate acestea mai întrebă o da-
tă în gura marc, aproape răcnind: ·
- Unde-i gospodarul?
.:,r-: Băicţdul cel mic tresări şi se lipi mai strîns de
151
\

\
 trupul mamei sale. O lacrimă sta să-i cadă de pe vîr•
ful- rtasului.
Halimov•c iătină din cap.
- Aşa nu trebuie, director.
Luă o · drpă de jos, o, scutură gospodăreşte şi
ştefse grijuliu nasul băiatu lui. \
- Unde-i dus tăticu tău? întrebă el încet, doje-
nitor. Puştiu I făcu ochi mari. Eh, eşti prostuţ de tot.
Halimov îi• trecu mîna prin părul murdar şi încîlcit,
se întoarse spre Baulin. ·
- Cătat trebuie, director. .. Departe n-a fugit.
«De bună seam~. se gîndi Baulin, nu putea omul
să-ş i lese familia de izbelişte! Se ascunde pe udeva,
pe-aici, pe aproape . S-a speriat şi s-a ascuns». Aceste
gînduri îl liniştiră, făcu semn cu mîna:
- Căutaţi-l! şi se aşeză pe taburet.
Halimov dădu ordin soldaţilor să iasă şi peste
cîteva clipe deja străbăteau ogrâda făcînd zgomot
cu cizmele. Porcul grohăia neliniştit, deasupra
capului, în pod se auzeau paşi alergînd.
Cîndea tot sta pe vine şi molfăia ceva, găsise, pe
semne, vreun cîrmoj prin casă. Mesteca concentrat,
mişcînd vîrtos şi ritmic fălcile puternice şi, văzîndu-1,
lui Baulin i se umplu gura de salivă-: îi era foame
Inghiţi în sec şi se întoarse să nu-i audă clefăitul.
Nu putea s uporta, să-l omori, dnd cineva clefăia
zgomotos lîngă el.
Se ridică şi începu să facă ocolul camerei. P rivi-
rea i se opri pe un cadru de lemn cu vreo zece poze
prinse una lîngă alta. Din ramă priveau femei, copii,
iar în centru imprima t pe un ca rton presat şi îngăl­
benit era un ofiţer român în uniformă, cu sabie Ia
şold . ,O mustăcioară subţire, faţă lătăreaţă cu ochii
uşor' ieşiţ i din orhite. Alâturi · poza unui ostaş sovie„
· tic cu bonetă militară pe cap, cu un ordin cu pang-
l ică , prins la bluză. Ave-a un chip foarte asemănător
cu al ofiţerului, dar lipsit de podoaba mustăcioarelor.
«Fraţ i ?» se în tr ebă Baulin. Unul de partea cealaltă
a baricadei, altul de partea asta ... » In spate Cîndea
molfăia zgomotos. Baulin se întoa rse spre el, împun-
gînd cu degetul în poza of iţ erului român.
- Cine-i acesta?
Cîndea se opri de mestecat.
Tatăt lui Ion ... A murit anul trecut.
- Da' acesta?
152
 - Fr a tele stăpînului , pe ' înd era dit aniî.
Cîndea se întoarse cu spatele la 13 a 111in, scoase
ceva din mînecă şi din nou îşi puse f ă l c il e în mişo­
re. Ce-o'"fi mîncînd el cu atîta poftă?
Afară se auzea mormăit ca şi cum cei doi activi-
şti tîrîiau ceva greu prin orgadă. Zgomotul paşilo"r de
-deasupra capului se stinse. Dacă -ar fi să cercetezi
cu atenţie pozele, s-ar putea afla multe despre viaţa
omului pe care ei îl caută. Tatăl' său a fost ofiţer
român, fratele, ostaş, sovietic ... Ei, dar mai departe? ..
Ce s-a întîmplat dincolo de mărturisirile pe care le
prezintă aceste două fotografii? în ce vîrtej al eve-
nimentelor au nimerit? Numaidecît a fost ceva, de
vreme ce acum trebuie să-l ridice pe acest bărbat..
Pe dracu, nu mai poţi desluşi realitatea dincolo de
aceste simple poze.
Baulin se aşeză pe taburet, simţi cum îl învăluie
oboseala. Important e acum să pună mîna pe stăpî­
nul casei, încolo îi mai rămîne o familie, dacă n-a
luat-o valea şi aceea. Ca un făcut şi tîmpenia asta
cu băietanul: să-l scapi ca pe o pasăre ... Şi el, Bau-
lin, a obosit şi-i flămînd, sărmanul, şi i s-a făcut le-
hamite să tot umble ca un fur prin case străine, să
ridice oamenii. în cele din urmă, îl doare -o cot cine-s
a c eş t i oameni, ce vor şi ce g îndes c. De ce tocmai el
să se îngri joreze de soarta lor? Ce i mportă: e paz-
nic la biserică sau ca ăsta ... Totu-i după lege, nimic
întîmplător ... Şi această femeie cu privirea-i pustii-
tă. Ce se face oare în capul ei? Şi în genere, cine ştie
ce are fiecare în cap? Bunăoară, Cîndea ... Are ochi
inexpresivi şi pleoape roşii de beţivan. Un tip bun la
toate. Dă-l naibii şi pe ăsta, ce-mi pasă. Mie să mi-l
aducă pe stăpîn . Prea mult îl caută. Şi tîmpitul de
Halimov, e prost de dă-n gropi. Cît s-or vînzoli prin
gospodăria asta, spală putina şi al treilea . Apoi va
trebui să dea seama , el, Baulin, iar sergentul se va
da cu spatele la gard. Stop! Trebuie să - l pună la
punct cu o r ice preţ . Ce bleştea el despre învăţătorul
său ? ... Ş i of i ţeraşul ăsta-i bună poamă. Nu trebuia
să divizeze grupul în două echipe, trebuia să mear-
gă cu t oţi i împreună. fn do i întotd e auna e mai uşor
să iei o decizie. Ei, dacă sta i şi te gîndeşti bine, nu
e treaba lui să se ocup e de deportări. A fost trimis
la Ungheni să lucreze ca director de şcoală şi are
1S3
 atîtea griji că nu-şi vede capul. .Jar pentru o as,emene a
o_pţraJie c;xislă armată, sînt organe... · .
. . ,I ntrase Halimov şi îi întrerupse firul - gîndurilo r..
Cap.ul şi bluza sţrgentului erau pline de paie, pe
qm; pri nse a le scutura cu grij ă de pe mîneci . ·
_ -__ - L- a ţi prins? întrebă Ba ulin şi pe dată îşi dădy
-~ea m_a . că întrebarea era inutilă . .,
Halimov îşi scoase chipiul' din cap , îl şterse cu
mîneca, îl puse fără grabă la loc pe . scăfîrlie, con-
trolă dac ă se ţin e bine pe ţe a stă .
_ - N~a fugit dep a rte , zise e l. Vine el ş i nechem<1 t.
Colin(iă m mai departe, directo r. ·
Baulin întoarse ochii spre femeie şi abia se stă­
pîni să n u trîntească cu pumnul în masă , să zbiere,
poate că fem eia îş i revi ne ş i r osteşt e măcar un cu-
vînt, dar surprinse privirea apăsătoar e , înrăită a lui
Halimov ş i, turbat de mînie, izbi tabu retul cu picio-
'rul şi ieşi din camer ă .
Se îngîna ziua cu noaptea . Prin întunericul sub-
ţiat se desluşeau gardurile de nuiele, pereţii sinilii
411
a'i caselor, copacii ce încă ţineau, ca într-o cupă, în-
tunericul gros .. P e cer, ca î ntr-un dezgheţ, se puseră
în mişcar,e sloi.uri de nouri tulburi şi printre spaţiile
spă lăcH-e licăreau stele le ca nişte picături galbene .
N orii se l ă-sau jos la pă m î n t, iar în dep ă rtare pe dea•
'l uri cerul parcă se aşezase pes te ac o pe r iş u r i le case-
lo r tăc u te ş i ac olo a bia mi jea geana zorilor.
Se întrez-ărca că r area şe r pu i nd de-a lung u l gar -
duri lor, lunecoasă şi lucitoare . Au lăsat în urmă vreo
trei ·case ·ş·i s-a u oprit la răscruce. Aici o casă ieşind
din rînd; . foarte aproape de drum, cu acoperişul de
.,ţiglă, parcă aştepta pe cineva . în jurul ei nu era
nici o grădină s -o înveselească, nici alte acareturi
s -o întărc.ască. Ferestrele erau luminate , Halimov ie
o,pr.i şi rosti tărăgănat, uimit.
· - - f-Ioop, cooon-cccrt.
Baulin îşi încordă auzul. Din spateJe geamurilor
,închise bine şi umbrite de perdele albe abia se auzea
.n melodic de jaz. Muzica venea de fa un aparat de
radio s au de la un patefon. Halimov se apropie tip -
_til de fer e astră : răsucind capul în dreapta ş i în stînga
ca o ciocănitoare să găsească viermele acelei distr ac-
f.ii matinale şi, găsind crăpătura, îşi li-pi faţa de geam.
- Ai, ş aitanl
· Baulin îi auzi chicotitul, scurt, prostesc.
154
(.·:i·:·.:. .i.:.: te-i'ac~lo?· îhltebă. ·
·' : ' •'' ·. :,
, Halimov nu răspunse, îşi ajustă arma şi se r.epezi .
spre uşă, . împinse cu genunchiul: nu era încuiată.
-Trecînd prag.ul Baulin îndată dădu cu ochii de {tri .
, bă(b_at înalt şi uscăţiv, care şedea Ia masă. F.aţas·i
t'ngustă ca de pasăre îi era roşie, ţeasta îi sfrălticea
ca o bi_lă bine lustruită, doar pe la tîmple ave-a un
rest de tunsură cîrlionţată, căruntă- deja. Pe masă
tronau cîteva sticle de vin, un boţ de mămăligă rece,
nişte bucăţi de carne fiartă şi un ·p atefon . albastri..L
Placa se rotea şi din membrană se revărsa vocea
pătimaşă a lui Vertinski:
.prislal coroii, prislal coroii
uliublenno nejnîe narţisî
i lac{ ioli. i lacfioli ...
- Poftim, treceţi, zise omul, clfpind vesel d,i n
ochii cenuşii. De mul-t vă aşteptam. Simţ/ţi~vă ,ca
acasă.
Vorbea cu un accen t moscovit şi graseia.
- E o placă de-a lui Vertinski, arătă cu capul
spre . patefon plescăind din limbă de _plăcere . Iar pa-
tefonul l-am căpătat de la un şmecher. Mişto! . N1,1~i
aşa?
Halimov sta în picioare şi zîmbea unei închipuiri,
şi Baul.in nu putu descifra acest zîmbet viclean. In
cameră stăruia un miros de vin şi acid carbolic . .Prin
sticla unui dulap ce ocupa o mare parte din încăpere
se vede.a u flacoane, fiole, borcănaşe .
« .. . i ulîbnulaşi, koroleva, ulîbkoi slioz», îşi sfîrşi
cîntecul Vertinski. . . , ·
Omul ridică atent membrana, mişcă pţrghiuţa şi
opri gramofonul. , . . .. . . ·,
- De ce · nu luaţi loc, oameni . buni? în,trebă _eL
Ah. da, cît pe ce era să uit... . . · . , , ....
Omul crescu în sus aproape pînă în tavan, bătu
din călcîiele scîlciate ale bocancilor şi-şi aranjă la
repezeală jacheta în carouri mari din stofă groasă,.
- Daţi-m i voie să mă prezint, îmi spune Verdîş,
doctor veterinar. Şi dumneavoastr ă? Da că n u- m ă
înşel, eşti Baulin, noul director de şcoală? .. _. Poftţţî,
luaţi.Ioc la masă... . .· .
Baulin sesiză notele insinuante din _ton, deşi vg:
terinarul îşi da osteneală să fie cît se _poate..de bine~
voitor, să armonizeze vorbirea cu .o~hii . ~ăi ,cenuşii
cu adevărat blînzi.
155
 - Cetăţene Verdîş, apăsa cuvintele Baulin, du-
mneavoastră trebuie ...
Verdîş se încruntă.
- Lasă asta, învăţătorule, îi zise cu reproş în
voce. Nici form u larul nu e nevoie să mi -l citeşti. H~i
mai bine să bem. Vreţi să-l ascultaţi pe Leşce n kq}
Nimeni nu se aşteptase Ia o aşa primire . Baulin
aruncă o privire iute spre Halimov. Pe faţa lui se
lăţea acelaşi,zîmbet misterios . Situaţia era de-a drep-
·.tul stupidă, şi Baulin găsi de . cuv i inţă să-l ia din
scurt pe veterinar.
· - Termină odată cu comicăria asta, zise Baulin
încruntîndu-se.
- Ah, iată cum vine socoteala! Verdîş dădu capul
pe spate şi-l privea cu luare aminte, parcă - l pipăia
cu ochii. Ştii, Baulin, cînd la Ieşi m-au laut faraonii,
în cafeneaua doamnei Timuş, chiar jandarmii s-au
arătat mai blînzi , m-au lăsat să-mi beau cafeaua li-
niştit. Noi însă sîntem de-ai noştri. Nu -i aşa? .. . Con-
form i n strucţiei voastre, mi se rezervă timp pentru
a-mi face bagajele ... Valiza, dacă vreţi să ştiţi, mi -i
gata de cu seară. Dar unde-i maşiqa voastră?
Halimov se apropie de fereastră, o deschise cu o
lovitură uşoară şi strigă:
- S idorci uk! Trage maşina!
- La ordine! se auzi răspunsul.
- Ce om energ ic! ar ăt ă cu ca pul sp re Hal irno v
şi pe neaşteptate veterinarul îl cuprinse de umeri pe
Baulin . Eşti încă verde, învăţătorule . Nu o fă pe sol -
dăţoiul p ospăit. Ia loc, şi-l împ inse uşor spre masă
Baul in s i mţi că o parte din sufletul său i se su -
punea a cestui om . I se părea o nerozie să stea în
faţa lui şi să-i ordone ceva. Se aşeză şi cu acelaşi
ton dur întrebă:
- De unde le ştiţi pe toate?
Verdîş parcă nu-l auzea, turnă vin în trei pahare
şi - i făcu semn lui Halimov să se apropie .
- Sergent, ia loc şi tu.
Halimov nu se lăsă mult rugat, se aşeză şi trase
paharul spre ele.
- Ia şi bea, Baulin, îl îndemnă Verdiş. De vinul
acesta încă nimeni nu s-a îmbătat.. . In cinstea întîl-
nirii noastre nu prea obişnuite, învăţă torule.
· Ridică paharu l şi- l dădu de duşcă , căută cu ochîi
ir:
156
 pe masă să pună ceva în gură, ·dar .pînă la· urmă re-
nunţă.
- Am auzit cîte ceva despre dumneata de la
învăţătorul Lupu, zise el. Doamne fereşte, te vorbea
de · bine. Zicea, cum s-ar spune, · că aveţi vederi de-
h10cratice. Că vrei să faci transformări curioase în
rşcoală. .
Baulin deveni circumspect. Faptul că tocmai acum
amintise despre discuţia ce a avut-o cu învăţătorul
i se păru o provocare. «Ce vrea el?» se întrebă cu
ochii ţintă pe Verdîş. Veterinarul însă păstra aceeaşi
înfăţişare gravă, sinceră şi binevoitoare~ Nu, Hreşte,
departe de gîndul să-l lezeze cu ceva. Dimpotrivă,
prin expresia vorbirii lui tr?nspărea acea rară intP-
ligenţă rafinată, pe care Baulin o re.m arcase la în-
văţătorii de şcoală veche, care întotdeauna îi insu-
flaseră respect. Şi el se uita la Verdîş, cu vădită
consideraţie. ·
- Mă întrebaţi de unde am aflat? mtfebă amfi-
trionul. De mai bine de treizeci de ani castrez buhaii
şi ·berbecii de pe-aici. Iar cînd lipseşti de fudulii
atîtea animale, atunci ştii ce se face în fiecare gos-
podărie, · ce are să se mai întîrnple ... Ei, dar vorba
ceea .. .
îşi netezi cu palma capul rotund şi lustruit ca o
bilă şi căzu pe gînduri. Halimov îşi scoase arma
şi-o rezemă într-un unghe r şi, ascultînd conversaţia
cu o mutră respectuoas ă, lua cu mîna bucăţi de carne,
îşi umplea gura, mesteca cu poftă, sorbind vin după
fiecare îmbucătură. Lăcomia lui Halimov îi făcu pof-
tă şi lui Bau lin şi er întinse mîna după .pahar. Vinul
era uşor, aromat, răcor itor că - ţi da fiori prin tot
trupul. «Oricum trebuie să aşteptăm pînă vine ma-
şina», se decise şi acum fără să se ruşineze se puse
pe mîncat.
- Poate c-ai auzit ceva, învăţătorule, despre
Haia Lifşiţ? întrebă Verdîş. In ochi îi apăru licărul
slab de veselie de mai înainte.
- Nu, zise Baulin cu gura plină.
- Mă aşteptam să nu ştii. Dar despre Iurie
Corotcov? Tot nu. De fapt, e şi normaf să fie aşa.
Dealtfel, erau băieţi foarte de treabă . Dar n-o să-mi
spuneţi, cred, că nu ştiţi ce înseamnă Doftana? Nici
r1ăcar aşta nu v-au învăţat? Păcat. Doftana e o pîr,
riaie în România. Supusa slugă a dumneavoastră
157
a -avut bafta să . petreacă între. zi-duri le ei. patru ani
bătuţi pe muchie. Dumnealui ş i -a pierd'ut acolo bo-
gata-i ·coamă, în :schimb şi - a . făcut o mu lţime de prie-
tţn1. Dar în zada r .... Ştii , poate, cum a murit Haia
Ljfşiţ? Ea .a declarat greva foamei şi s-a ţinut patru· .
zeci şi opt de zile. Evenimentul a zguduit lumea,;
despre asta au scris toate ziarele din lume. Ascultă j;
învăţăce le, îi era foarte şi foarte foame, ar Ji ·mîncat
şi cu ochii, d_ a r ea ura· fa$cismul. -
- Şi pentru ce aţ i • nimerit la puşcăria ceea? ·
- Mie personal nu -mi plăceau r·e gele Mihai şi
Antonescu. Am cu ei nişte socoteli ca.r.e .ne privesc ,
direct. · ·
- N-aveţi de •gînd să-mi s p uneţi?. . . ..
- Chiar as ta vro iam să vă spun: într-adev.ăr, am ·
făcut parte din organiza ţ ia i l egală basarabeană. Aţi
au zit cumva de o asemenea organizaţie?
- Păi vezi ...
- Da, da, 'fireşte , ea de mult nu mai există. Nu-i
aşa? Şi acutn eu sînt «u n fost», parvin di n a lt pa'f-
tid ._Aţ i înţeles cum vine asta acum, Bau li n?
- De loc.
- Nici eu n-am prea înţeles . Ce-i dr ept, căpita •
nul Tkaci mi-a exp licat cît se poate de amabil: d.acă
-nu ·sînt membru de parti d, atunci eu numaidecît am
fost membrul unui alt partid. Dar orişicine a fost
membrul' unui alt partid este considerat .«fost», adică
de proven i enţă ·străi nă. Minunat cuvînt «fost» ! Cum
vă place? .. , De-fapt, să nu mai vorbim des pre asta.
Ştiţi măcar cum se jugăneşte un tăuraş? E un tucru
destul ·de simplu. Dar pentru ca să deprind o ase-
menea meserie, patru- ani de zile a trebuit să înghit
colbul în aulele insHtutului din laşi. Şi nu ,puţiqi go-
logani l -a costat pe bă-bacu afacerea asta ... Ce zic.eţi,
să-l mai ascu ltăm pe Vertinski? De fapt, dă-l naibii!
M-a plictisit grozav. mi-a tot dntat toată noaptea .
Mai bine hai să bem!
Verdîş nu era beat, Baulin tocmai acum a înţe­
les că faţa lui e roşie nu drn cauza vinului, ci pentru
c:ă -i aşa pielea lui naturală: aspră, bMută de vînt,
Turna vinul din stie'!ă încet, atent să nu verse p·e ste
mar;ginea paharului. ·
- Aţ.i fos.t prin Siberia, î.nvăţătoruie?
De foc, ·s înt d-in părţile Ur.alulu,i.
158
 Se vorbeşte . pe- drept c ă µe :ac9fo·. 'dat1.t nişte ;
gcr11ri de crapă pietrele?' ·
Oricum, trăfeşte I.urnea.
- Bine· zici. De fap-t, dacă pe a,colo sînt turme .'
de oi, e în ordine. Pentru· orice eventualitate, 1m1
iau şi' scttlele cu mine. Leşcenko a.I nostru ţ1re , prin-
tre altele; un cîntecel minu·nat! «A ia Sibiri h e sfra- '
şusea; Sibiri vedi toje rusca ia zemlea>> · L-am a uzi.t
cîntînd aşa, cînd a fost în turneu lâ_ Bucureşti . Se
b!ucura d:e- o imensă popularitate acest emig rant. Un
şmecher d'e. prima mină De ce nu beţi. ? E un vin.
fain. De cel prost nici nu cumpăr Nu-i aşa, sergent~ ·
Verdîş îşi lăsă pleoapele albicioase şi sorbi încet
cu plăcere cîteva înghiţituri de vin . Dintr-o dată îşi
a.ţinti ochii pe Bautin, îi miji de parcă· îl rua la că-
ta·re cu, o armă' i'nvizibilă: ·
- Vreţi să vă dau un sfat, Baulrn? .. . Deseori se
înţîmplă să fii implicat în afaceri murdare. Credeţi-mă,
cunosc perfect treaba asta. Dar cînd faci nemijlocit
a-c:est lucru murdar, oricum trebuie să chiteşti cu,
mintea cum să-l faci Aceste lucruri murdare nu sînt
puse ta cale de dumneata. Gîndiţi - vă ce faceţi, Bau;-
lin! Altfel, drăcia dracului, slută-i sbcoteal.a.... Ţio,
Nr obrazul' dumitale, fiţ_i sănătost ·
Bău restul de vin şi puse paharul pe masă cu- mr
gest repezit. .
. - P are-mi-se, e timpul. . .
Se a uzea uruitul maşinii, trăAcănind din obloa·
nele caroseriei. De la zgomotu I ei prinseră a tremu~
ra . blidele pe masă şi geamuril_e ferestrelor. . .·. ,:
Verdîş se ridică, făcu iute ochii ro,;1tă .pdn cameră: ,
îşi luă gospodăreşte pelerin a din . foaie de cort ,cu
g1ugă din ' cui; o trecu peste braţ şi s.e aplecă dup,ă !
valiz a galbenă. Halimov în să i-o, lµă îna.inte. _ Pe-.
s emne, era grea şi el o aburcă pc _umăr .
Maşina se opri lîngă cerdac. Se lumin.ase de-a-'
binelea, deşi s ~arele înc ă nu răsă1)s t; . Qrumul no-
rpios, cu hopuri şi băltoace, 'scotea . aburi, tuioare,
al bic ioase de negură pluteau . peste , ·grădini, pes'te .
c~se, scămoşindu-se prin crengile copaciloi:- şi eres--:
te·le caselor, învălui._nd hudiţel'e şi cerul o'iri gi,-ăd:i,rÎ-~ .
se răspîndea o aromă plăcută de tutun. ·.
Verdîş trase adîoc aer în piept, ricii_că cu i:isurintă
piciorul pe roata înaltă, plină de glod, · sări peste
159
bord ş i se aşeză pe banca din benă. ,Halimov îi dădu
valiza soldatului din carosei-'ie'. . . ·
- Să ne auzim de bine! zise Verdîş către Baulin,
faţa îi căpătă o expresie gravă şi înstrăinată. Se
întoarse şi privi la drum. Alături de el se aşeză.
gospodăreşte un soldat. Această operaţie era marcatt-
de du plicitate. Baulin era convins că trebuie să facă
anume ceea ce şi făcea, în acelaşi timp acest bărbat
cu capul pleşuv, îi era infin nit de simpatic, şi în
ciuda eforturilor riu putea să-şi reprime acest senti,
nient. Dar nu ştia cum să procedeze altfel, atît doar
că era pradă unei confuzii de neînvins. · ·
- Auzi, învăţă to r u le, i se adresă · pe neaşteptate
Verdîş. Fă-te pe o clipă încoace.
Baulin sări de pe cerdac şi se apropie de maşină.
Verdîş se aplecă peste bord şi-i spuse la ureche:
- Am o rugă minte, duceţi, vă rog, cărţjle mele
la bibliotecă. Vor prinde bine cuiva ... Şi încă ceva·,
continuă în şoaptă, chiar nu v-a trecut prin gînd că
imediat d·up ă sfîrşitul r ăzboiului ati fost intentate
procese celor care au colaborat cu nemţii? şi aple-
cîndu-se peste bord îl bătu pe Baulin pe umăr cama-
radereşte.
Maş in a se urni din loc, se zdruncină la un hop
şi se îndepărta împroşcînd în toate p ărţile glodul lipi -
cios . Verdîş îşi îndreptă spinarea. ln lumina dimi-
neţii' se profila limpede ca pul lucios , descoperit şi'
tîmplele cărunte. ·
- Ai, b ăftos oml Ai, băftos şi vesel! făcu Halimov
în urma maşinii şi în inflexiunile vocii Baulin sesiză
o mah n ă rea şi crîncenă, ascunsă. .

Au ră m as cinci: Baulin, doi soldaţi, Halirnov şi

Cîndea . Mergeau în grup compact. Şiruri lungi de
nour i curgeau după dealuri. Nouri de un albastru
şters, tulbure ca şi tunica de miliţian potricălită a lui
Cîndea. Luminat de razele soarelui, cerul se limpe-
,zea. Astrul zilei parcă respira, absorbind aerul jilav.
Un tremur transp arent cuprinsese casele văruite,
aşezate ca nişte mar i păsări pe coastele colinelor,
cumpenele de la fî ntîni ce stau înţepenite ca nişte
cocostîrci, săgeţ i le plopilor tremurători.
160
 Cărările se zvîntau văzînd cu ochii. Căldura se
înteţea. Baulin îşi scoase jacheta, 9 împături, o strîn-
se cu gr ijă şi o trecu peste braţ, ţinînd strîns cu
mina buzunarul în care purta carnetul de partid.
Pantalonii cu dungi late îi erau stropiţi de glod şi
el se gîndea indispus că-i va trebui mult timp pînă-i
va curăţi, călca cînd se va întoarce acasă.
· Frunzele de măr mai erau încă îngrelate de apă.
Strugurii de poamă încă verzi ca nişte ochi tulburi.
De prin curţi se răspîndea un miros plăcut de paie
arse. Se auzea trîntit de porţi şi pe drum scîrţîind
harabalele goale. Boii păş~au maiestuos, cu rîvnă.
Căruţaşii stau sus pe capră, nemişcaţi, cu feţele som-
noroase. Viaţa curgea în aceeaşi albie ca şi mai îna-
inte: murmurul fîntînilor, behăitul oilor ce ieşeau la
păscut pe imaşuri, sunetul ciocanelor căzînd pe ni-
covală în fierăria satului, - parcă se începea o di-·
mineaţă obişnuită de vară şi nimic nu era în stare
să tulbure ordinea străveche.
Cei cinci se îndreptau muţi spre curtea lui Scurtu.
Incă de departe Baulin observase maşina încărcată cu
saci şi boccele. Se auzea cu întreruperi neregulate
claxonul, şi asta îi sili să grăbească pasul. Cînd se
apropiară, Baulin văzu în cabină un şofer cu faţa
pistruiată, ţinînd pe genunchi o fetiţă. O recunoscuse
şi-şi aminti că în formular e trecută cu numele de
Caterina. Şoferul îi arătă ceva, zimbind şi dezgolind
dinţii rari, feti ţa întindea degetul temător şi apăsa
claxonul şi cînd răsuna semnalul îşi retrăgea mina
iute şi izbucnea într-un rîs zglobiu.
:· Ungă gard nişte tărani cu pălării de fetrjt arse de
soare priveau tăcuţi la ce se face în -curte. ~n cămăşi
albe, desculţi, îşi întindeau gîturile să . vad~vai bine,
amintind astfel de un cîrd de gîşte adunate ămadă.
în bătătură erau împrăştiate căpestre, ha un~ bC>31-r-
fe, paie. O vacă neagră cu pete albe rumega mîhni-
tă ba iarbă. Găinile tembele se plimbau cîrîind de
colo-colo. In mijlocul bătăturii stăteau în genunchi
Scurtu şi soţia sa, murmurînd o rugăciune nedeslu ,
şită ca un descînfec. !şi făceau cruce cu gesturi largi,
bătînd mătănii înspre pragul casei. Jacheta mur-
dară a gospodarului era plină de puf, pînă şi faţa-i
părea acoperită de un puf cenuşiu.
: · · La. dţiva paşi <te ei sta încremenit Tofan cu pi-
doarefo crăcănate, cu burta împinsă înainte. · Pe na-
I I Comanda N'• 437 161
 su\ Jui mare şi poros se preiingeau pici.\.turi de su-
,kiarc II treceau năduşelile pe pre\iedînte, dar sta
rn capul gol în soare şi-i urmărea pc cei ce se rugau.
Scîrţîitul porţii îl trezise din somnol enţă şi-l făcu să
se întoarcă cu tot trupul şi văzîndu-1 pe -Baulin,
însoţit de soldaţi, strigă cu glasu-i piţigăiat:
- Gata!
Scurtu îşi mai făcu odată semnul crucii şi, fără
'iă privească <;pre Tofan , se ridică în picioare, îşi
--;cutură glodu I de P<' gen unchi Elena ţipă scurt şi
cu bocet <;c repezi sp re vacă, lremurînd din tot trupul,
se lipi de coasta bălţată a animalului, răsfirîndu-i
cu mîna disperată părul bine ţesălat. Scurtu se apro-
pie de femeie şi cu o smunc itură o rupse de lîngă
trupul cald al vac ii, ogoind-o cu vorbe încete, domoa-
k C upri11 <;ă de o slilbiciu ne. femeia se lăsă pe umă
rul oso..., al b:îrbalttlui FI o cuprinse de mijloc şi cu
pa s mărunt, îără grabă ş i s upuşi , se îndreptase spre
111 aşină
Şoferul p1 s tr11i al '>C' dădu jos din cabină şi luînd-o
pe Lenuţa dC' bri11, o 'iili să urce în caroserie Dispe-
rată, ea apucă cu mîn a neputincioa<;ă o boccea Pînza
:;,alul11i pîrîi şi c,.e rup se , pe jos se î111pră:;;tiaseră cu:;,
mc, bocanci, toate vc'ch1 O cămaşă de culoare cafenie
cu epoleţi se agăţă de bordul benei, fl11t11ră o clipă
în aer şi lunecă jos. Scurtu SC' aplecă iute, o învă
lJl11c i mot otol şi adună la rC'pczeală celelalte boar-
~re
«O unifonnă », îi năîuci un gînd lui Baulin. O
recunoscu. Situaţia se <;chimbă pc dată: faţa smeadă
a lui Sc11rtu St' alungi. b11zck i subţiri se încordară
într un rictus ner vos. LC'nuţa, aplecată peste bord,
11rmărC'a c11 ate nţie c11111 bărbatu.I strîngC' î11crurile
dC' pc jos «Ma i ecri j11dcu1tă , canalie' J11decată!. ..
l.n caz de ceva, n11 C'Z-ilai să tragi în spate fără nici
o judecată» .
- · E fa scist? întrebă el , îniorcînd11-se spre Tofan.
Tof an ridică din UlllC'ri.
/\. fost ţăr ăn ist. în partidul ţăranilor
Dar CC'-i C'll asta? arătă cu capul spre cămaşă
Şi ţărăniştii purta11 dimăşi de astea, răspunse
fof an şi-i întoarse spateîc
încerca un sentiment vecin cu ura, de parca cineva
I-a înşelat cu cruzime, în niod josnic, şi-i rîdea în
nas «Ticăloşii!» se gîndea Baulin furibund Se aco-
162
pei-ă unul pe altul. Iar eu, nerodul, ah, nerodul , le
plîngea de milă. Mare negliob mai sînt Uite-l,
sfîntul ăsta, cum îşi strînge boarfele de pe jos. Dar
a umblat în cămaşă cafenie!... Acuma -s toţi nişte
mieluşei...» în minte i se perindă chipul lui Verdîş.
Acum siguranţa calmă a veteranului i se părea falsă. ·
Cum de el, Baulin, ca un fleţ, nu observase acest
teatru ieftin. Doar era atît de evident că îl joacă.
Chiorul , de el, cum că !case în străchini. Cuprins de
un fior rece ca un duş gîndi cu luciditate, fără um-
bră de sentimentalism: «Provocatorul! Iar eu am stat
cu el la masă, am băut vin şi am mîncat carne ... »
- Pornim! strigă bucuros şoferul.
- La loc comanda! i-o tăie Baulin. Soldatul com-
puse o grimasă nevinovată şi intră în cabină. Baulin
se întoarse către Halimov, întrebă: măcar ştie drumul?
- Toţi şoferii au fost instruiţi, răspunse sec ser-
gentu I. Mandibula scrîşni, făcînd şi mai proieminenţi
pomeţii asatici. Ridică mîna şi făcu semn şoferu~
lui. Fetiţa ca şi mai înainte şedea în cabină, privind
cu ochi mari aparatele de pe panou
Baulin îşi apr~nsese o ţigară ca să se calmeze
Faptul că lucrurile au luat o aşa întorsătură, ca şi
cum ar fi venit la locul şi ordinea lor firească, îi
insuflau încredere «Destul cu liberalismul. V-aţi
deprins să vă plîngă de milă .. » Totuşi în adîncul
sufletului ceva ca o drojdie îi tulbura conştiinţa
Verdîş aruncase o sămînţă în conştiinţa fui şi nu
o putea stîrpi.
Maşina se urni din loc ş.i ţăranii care stăteau
lîngă gard întoarseră capetele ca fa comandă- ·
în curtea lui Scurtu intri o cătuţă . Tofan, păşind
hopăit, strînse că pestrele , hamurile şi, cumpănindu-te
în aer, le făcu vînt în căruţă. Apoi se apropie de
vacă, o netezi cu dragoste, gospodăreşte, se întoarse
5i strigă ceva către ţărani. Oamenii intrară în curte
unul după altul, temători, şi se apucară să strîngă
puţinele lucruri care mai rămăseseră. Iar Tofan r i-
dică treptele cerdacufui şi dispăru în casă.
- A fost stăpînul şi nu mai este nici un stăp în,
clătină din cap Halimov„ A rămas un talmeş -balmeş .
Nu mai înţelegeai cum o spusese: cu compătimire
sau cu bucurie răutăcioasă.
«Umbla cu viclenii», se gîndi duşmănos Baulin
şi se întoarse să nu vadă faţa fălcoasă cu ochii în -
163
guşfi '• aî- ierg·entului.
De după colţ, speriind găinile cuibărite în drum,
apăru o maşină. în caroserie erau cîţiva oameni.
Maşina frînă brusc şi din cabină sări ofiţerul. Avea
faţa palidă • şi mustăcioarele-i roşcate se profilau şi
mai mult. Văzîndu-1, Baulin se bucură de parcă re-
vedea un prieten vechi şi-l aşteptă răbdător pînă
ofiţerul, păşind atent să nu - şi murdărească cizmele
de glod, se apropie de portiţă. Halimov prinse re-
pede a se pune în ordine, îşi ajustă bluza şi se grăbi
în întîmpinare cu mîna dusă la cozoroc gat-a să
raporteze Ofiţerul însă se junghie a rîde, flutură
mîna în aer dispreţuitor, dîndu-i de înţeles că nu este
nevoie de mei un raport.
- Cum ·merge treaba? H întrebă pe Baulin, îri-
tmzîndu-i mîna, deşi se despărţiseră doar pe cîteva
ore
Baulin strînse mîna ofiţerului şi se pregătea să-i
toarne cum s-a desfăşurat operaţia, ofiţerul însă
i-o reteză:
- Mai aveţi ceva de fumat? Le-am fumat pe-ale
mele. Mi · s-a f ăcut amar în gură, dar de fumat, în-
ţelegi, • tot mi-i a fuma.
Baulin se grăbi să scoată tabacher a . Ofiţerul
răsuci ţigara între degete şi mijindu-şi ochii verzui
o aprinse cu plăcere. Trase cu savoare şi eliberă un
fir lung, subţire de fum, urm ărindu-l cum se înco-
fă ceşte şi se topeşte în aer.
- Totu -i în ordine?
-:-- Nu prea, răspunse Baulin. A fugit un tip. Şi-a
lăsat familia, iar el şi-a luat tălpăşiţa.
- Care familie? ·
- Soţia şi doi copii.
- Aşa, aşa, spuse 011~erul . pe gînduri, ră scolind
cu botul cizmei o grămăjoară de paie. Eh; ce-aş mai
bea acum nişte vin! îmi pocneşte capul. Nu s-ar găsi
un pc!,har cu vin în casa asta? .
- Nu ştiu, n-am căutat .
- Păcat.. . Ştiţi, preşedintele ne servise un vin
bunişor. Avea miros de căpşună. Pare-se era vin sec
«Lidia». Un amestec de fragi- şi zmeură. Un buchet
p.lăcut Ce zici, să mergem la el?
- E aici, în casă .
. .:.:. . De fapt, Dumnezeu cu dînsul... Nu vreau ni-
mic cînd mă doare capul. Am să mai împrumut o
164
ţigară de rezervă , dacă nu aveţi nimic împotrivă.
- Cum nu, se poate! Poftim.
Ofiţerul scoase din tabacheră două ţigări şi le
băgă cu grijă în buzunarul bluzei, aruncînd o privi-
re spre maşina ce-l aştepta. Probabil, nu prea avea
chef să se întoarcă la ea.
- M-a sleit, zise şi-şi trecu palma peste faţă
Şi ăsta război se cheamă ... cu muierile şi cu cop111,
pe neaşteptate scuipă cuprins de o furie cumplită.
Pe dată însă faţa-i deveni severă, în ochi îi lică­
reau refiexe de cruzime.
- Dar cu cel ce şi -a părăsit familia, trecu el pe
un ton uşor poruncitor, treaba e simplă ca bună zi-
ua. îmbarcaţi familia fără dînsul. Vine ~l singur.
Lucru încercat. Vă urez succese . . Şi, ridicînd mîna
iute, schiţă un · salut milităresc. Halimov! strigă el
îndreptîndu-se spre maşină, vezi să fie totul în or-
dine!
- întocmai! răspunse Halimov luînd poziţie de
drepţi şi salutînd milităreşte.
Ofiţerul mergea puţin adus din spate şi epoleţii
se înfoiau. Din spate el nu mai arăta atît de zvelt,
în toată înfăţişarea lui se ghicea ceva jalnic. Deschi-
se portiera cabinei, dar nu se grăbea să ia loc pe
banchetă, trase pe scară încă cîteva fumuri cu lă•
comie şi catapultă chiştocul cu degetele departe în-
tr-o băltoacă , apoi se aşeză greoi, aproape se trîn•
ti, ceea ce nu se potrivea cu firea sa. Maşina dema-
ră.
Baulin o urmărea cu privirea, îi venea să strige
ca ofiţerul să se întoarcă. ·Nu ştia de ce, dar simţi
că între ei a rămas ceva nelămurit, deosebit de impor-
tant pentru acel moment. Acel ceva doar adiase prin-
tre cuvintele ofiţeru lu{ ca un fluid insesizabil fără
să se închege însă într-un gînd limpede. «Ce-a vrut
să-mi spună? Ce?» Brusc îşi dădu seama: ofiţerul nu
putea să-i spună nimic, pur şi simplu îl rodea şi pe
el aceeaşi duplicitate ca şi pe Baulin
Se întoarse către Halimov şi-l chemă:
- Să mergem !
La poarta lui Ursu aştepta autocamionul deşert.
In cabina cu portierele vraişte dormea dus şoferul.
La gard la fel ca şi la casa lui Scurtu se aduna-
seră nişte ţărani desculţi. Cei cinci inşi intrară pe
16S
poartă ş1 urcară scările cerdacului pe care alergase-
ră noaptea. Pete mari de lumi-nă zăceau pe duşume­
le, luminînd boarfe de diferite culori, arma-jucărie,
pălăria de fetru veche. Nu se schimbase mai nimic.
f'emeia şedea pe acelaşi scaun într-un ungher cu
aceeaşi expresie pe chip, cu privirea ochilor negri la
fel ele răvăşit ă şi nemişcată. Puştii adormiseră cu
dr ,carele în poala ei. In casă era linişte şi răcoare.
- N-a ven it, scuipă cuvintele Halimov.
Şi iar se lăsă liniştea apăsătoare. Şi parcă mai
mult ca să spargă t ăcere a ce părea că se prelinge
prin toate crăpătu ri le, Baulin ordonă:
- Imbarca re a!
- Ai, cîinele, urlă Halimov, pomeţii înalţi i se
înălbiseră, izbi cu piciorul un taburet, care zbură cu
trosnet în fereastră . Ai, cîinele! Lăsai plozii, ticălo­
sul! Muierea, ti călos ul, pă răsit! Ghiaur!
Se rupse di n loc, inşfăcă cufărul de lemn şi se
repezi spre ieş i re. Ceilalţi făcură drum fără să şo­
văie. Sergentul ieşi din casă val-vîrtej şi Baulin îl
văz u pe geam cum se apro pie de maşină şi cu a mîn-
două mîinile încordate rid ica povara de-i plesnea gu-
lerul pe gîtul ţeapăn ce se umpluse de sîng e şi o
arunc ă în benă.
- Ce stai cu mîi n ile în cruce? str igă H alimov la
sold aţ i. D ă boccele, dă cos , dă muiere! Copi i dă! Dă
tot aici!
Sol daţii , impulsionaţi de z b i er ătu l sergentului, se
puseră în mi şcare . Iar Ha li mov, sărind pes te trep -
tele pragului, se năpusti din nou în casă . Smulse
pe unul din copii din poala mamei şi-l că ră ca pe
un balot spre maşină. B-ăieţelul se tr ezi, tresări şi
izbucni în plîn s.
- De ce ur li? întrebă Halimov cu furia abia re-
ţinută între d inţi Mergi cu maşina. Departe ai să
mergi, tu-tu Vrei cu maşina?.. Eşt i prost dacă
zbieri
Scoase băi atul afară, se opri lîngă cabină şi iz-
bi cu piciorul în cizma şoferului care dormea.
- Sus!
Şofe rul sări, cît pe ce să se love a s că de tava'nul
cabinei, căscă ochii umflaţi de somn.
- Ai venit aici să hod ineşti , da?! zbieră Halimov.
Vrei la carceră, ·d a?
Şoferul luă poziţie de drepţi pe scara maşinii.
166
 - Porneşte motorul!- ordonă Halimov
- întocmai! vorbi · din străfundul bojocilor şo-
ferul. ·
Puştiul prinse a plînge şi mai tare, bătînd din pi-
cioare . Halimov îl puse jos, clătină din cap şi se în-
toarse în casă, de unde soldaţii începură a căra lu-
crurile.
«Acuş ăsta-ţi face o boroboaţă», se gîndi Baulin
şi se grăbi să iasă .din curte. Privirile ţăranilor de
la gard e rau aţintite asupra lui.
- Tovarăşe şef, îl strigă unul cu teamă.
Baulin văzu în fa.ţa celbr adunaţi pe un uncheş
mărunţel, cu faţa negricioasă. Mîinil e neliniştite
frămîntau pălăria.
_:_ Ce vreţi? întrebă Baulin, apropiindu -s e de ză
plaz.
- Ne interesăm şi noi, spuse cu voce slaba bă­
trînelul, o să ridicaţi familia fără stăpîn?
Baulin îşi dădu seama că bătrînelul nu întreabă
în zadar, că ştie el ceva despre Ursu şi, prudent să
nu - şi trădeze emoţiile, răspunse:
- Da. Aşa c ordinul.
Uncheşul s e întoarse spre ceilalţi şi le vorbi c.e·
va reped e moldoveneşte . Toţi se strînseră roată în
ju rul lui şi prinseră a sfătui în şoap t ă. Baulin îl că­
ută cu ochii pe Cîndea. II găsi rezemat de stîfpul
pridvorului şi-i făcu semn cu mîna. Cîndca se apro-
pie.
- Despre ce vorbesc ei? _
- Se sfădesc. zis e Cîndca . Moşul spune că fa-
milia nu poate să plece făr ă Ursu. E unchiul lui
- Şi ce mai pun ei la cale?
- Mai spun ... au aflat că nu e voie să ridice fa-
milia fără stăpîn.
«Iată cum vine socoteala, se gîndi Baulin. De as-
ta a şi fugit Ursu».
Hal imo v îl scoase din casă şi pc cel ăla lt b ăiat
şi-I aşeză alături de frăţiorul său .
- Tovarăşe şef. se arlresă din nou bătrînclul, pe
cînd cc il r. lţi tăcură, aşteptau cu respiraţia tăiată
Ursu se ascunde î n casa mea. Oleacă se simte rău.
Stă întins în podul casei. Nu-i departe de a ici. Se
întoarse spre Cînde:-i şi-i vorbi cev a moldoveneşte.
apoi către Ba u lin: El o să vă arăte unde-i, zise, şi
se în toarse.
167
 Halimov cred că auzise ultimele cuv inte ale un-
cheşului.
Unde-i?! zbieră el.
- Cinci minute de mers, zise Cîndea.
- Mai iute!
Porniră în trei. Halimov aproape că o luase la
goană, mînîndu- 1 din urmă pe Cîndea. Acela, foind
din greu, lipăia cu picioarele goale prin glod, gîfîind
ca un ogar. Baulin abia se ţinea din urma lor. Soa-
rele îi încălzea puternic spinarea. Se opriră în drep-
tul unei case, acoperită de coroana un ui păr bătrîn
şi strîmb. Lanţul cîinelui zornăi în u mbră. Cîndea
se aplecă, luă un boţ de glo d şi-l aruncă în javră.
Cotarla se dezlănţui într-un lătrat aprig şi se mis-
tui într-un colţ îndepărtat al ogrăzii. în conjoa ră ca-
sa, căutînd uşa de la pod. Uşa înnegrită de ·vînt şi
de ploi era întredeschisă. Halimov se opri drept ea,
dădu capul pe spate şi striga:
-:- . Ei, ieşi la iveală!
Nu răspunse nimeni
Ieşi de acolo! mai răcni o dată:
Sub perete se .afla o scară de lemn f-lalimov .o luă
şi o sprijini bine de perete şi urcă cu abilitate, sus
împfţi se uşiţa cu patul armei şi dispăru prin deschi-
zătura ei. Se auzi vînzoleală, un.strigăt scurt şi cam
peste un minut se ivi un om într-un veston din pîn-
ză de casă ş i bluză militară. Se ve"de c ă H a-limov îi
Jăw yînt diR. ,s'pate, că omul abia izbuti să se aga-
ţe de scară şi lunecă pe ea în jos, izbindu-se puternic
de pămînt cu bocancii soldăţeşti, grei. Omul avea o
lfat~ Iată cu o adîncitură între spr.Incene, părul vîlvoi,
ochii îi clipeau orbiţi de razele soarelu.i. .
Luat prin surprindere, Baulin tresări, făcînd cî-
ţiva, paşi îndărăt . Ungă perete sta Ursu, flăcăul cu
care . luptase cot la cot în detaşamentul lui Gololb -
bov, şi se uita la el perplex. Desigur, era chia r acel
Ursu, camaradul· lui de pluton, băiat taciturn, poso -
morit, executiv.
Baulin încă nu-şi reven ise din pe rplexita te, cînd
Halimov sări din pod jos, săltă ca pe arcuri şi fă­
cîndu-şi vînt, izbi cu pumnul falca lu i Ursu, r ăc­
nind sălbatic: «Uh , canalie!» Din buza d espicată
ţîşni sînge, Ursu se spriJini cu spatele de perete şt
aşa încremeni
168
 Halirhov ajustă arma-automat. Degetele-i se în-
cleştară satanic pe fierul rece. Ii zvîcneau umerii.
- înainte! urlă el.
Abia atunci Baulin îşi dădu seama ce se întîm-
plase. Făcu un salt spre Halimov şi, folosind un
pr ocedeu cîndva exersat, dezbătu din mîinile sergen-
tului arma, aşa încît acela se duse cu capul înainte,
prăvălind scara.
Ursu stătea lîngă perete imobilizat, cu _ faţa în-
vineţită, din buza strivită sîngele i se prelingea pe
barbă. Buimăcit de lovitură, nu-şi dădea seama că
sîngerează.
- Vanea! Baulin îl apucă de reverul hainei şi-l
zgHţîi: Vanea! ·
Ursu _îl privi direct în faţă, tăios, îi smulse mîi-
nile din piept şi-şi şterse cu mîneca gura · însînge-
rată. · '
- Nu mă recunoşti? strigă Baulin. sufocîn-du-se
Chiar nu mă recunoşti? Sînt Baulin Iţi aduci amin
te, Ursule?
Ursu nu scotea nici un cuvînt privirea i absen
tă lunecă pe chip · îi întoarse spatele şi pomi spre
portiţă
- Stai! îl strigă Baulin disperat şi în , acelaş i
tim p observă ·cum Halimov 'îşi recuperase arma şi o
ajusta .
- Las-o dracului de armă!
- Să taci, director! scrîşni din dinţi Halimov
Ai, închide gura ...
- Cînd te-oi aranja eu îl ameninţă Baulin, vî
rîndu-i pumnul sub nas şi tăcu. Ochii tăcu. fi şi in-
jectaţi ai sergentului se umeziră. ·
- Auzi. închide gura ... mu~i Halimov _<;ll o fia-
ră rănită. Ai. închide gura. Subit, îşi desfăc'u dege-
tele de Ia mîini şi-şi îngropă faţa în palme. 'Chipiul
îi căzu de oe cap şi se rostogoli Ta picioarel,e lui
Cîndea . Miliţianul se uita aţîţat. cu buza inferioară
răsfrîntă. ,;e aplecă. ridică chipiul şi-l atinse cu mîna
pe umăr. Halimov îi aruncă mîna într -o parte şi fe-
rindu-şi privirile. porni spre portiţă Cîndea se luă
din urma lu1. tinînd chipiul în mina întinsă
Ap roape de camion Baulin îl ajunse din urmă pe
Ursu .
E o g r eşeală la mijloc Vanea zise el, chi
f 69
nuindti-se să-şi reprime iremurul nervos. Mă auzi?!
Numaidecît trebuie să mergem la Gololobov ...
Ursu însă se uita la familia lui, copiii şi soţia,
din caroseria maşinii. Faţa femeii era tot îngheţată,
numai cutele din colţurile gurii se încinseră. Moşu­
lică, cel care arătase lui Baulin unde se ascunsese
Ion, sprijinindu-se în cîrjă, se tot ridica în vîrful de-
getelor cu gîtul întins, vorbindu-le ceva celor din be-
nă. Ochii îi lăcrimau, capul i se scutura ca la para-
litici, pălăria îi juca nostim pe vîrful capului. Femeia
parcă nu -I vedea. Se putea ghici că-l aude numai
după felul cum îşi încleştase degetele nervoase, dar
nu era în stare sau nu vroia să-i răspundă.
Ursu se apropie de maşină şi urcă Iîngă fa-
milie.
··- Descărcaţi maşina! strigă Baulin!
Soldaţii se întoarseră spre el, uitîndu-se Câ la un
nebun.
în acest moment apăru dintr-o hudiţă un «ga-
zic» decapotat
- Cum merge treaba, Baulin? întrebă căpitanul
Tkaci
Gololobov şedea nemişcat, rigid, cu spatele lăsat
pe speteaza banchetei din faţă Cutele aspre ce-i
străbăteau fata de la orbitele ochilor mari pînă la
colţurile gurii erau pline de praf, un strat subţire
de colb se aşternuse ş1 pe lentilele ochelarilor, sec
retarul arăta obosit Căpitanul Tkaci însă era proas-
păt, mustăţile negre căzăceş ti i se zbîrliseră, iar în
ochii căprii licărea o bucurie neînţeleasă.
«Taman la timp», îi trecu prin gînd lui Baulin
şi oftă uşurat. Se apropie de maşină, dădu onorul
- Daţi-mi vo ie să raportez!
- încea r că, zîmbi Tkaci, scoţînd din buzuna-
rul tunicii ciubucul de ch ihlimb ar cu in el a urit la ca-
păt şi băgă în el o ţigară
S-a comis o greşeală, tov arăşe căpitan.
Care eroare?
Ursu .. . Medvedi.
Ştiu eu moldoveneşte. i\Ju e nevoie să-mi tra-
duci .
Am fost tovarăşi în detaşamentul de parti-
,;ani.
Aaaaa - aş ...

170
 Gololobov tresări Sticlele ochelarilor sclipiră în
soare. Se ridică puţin de pe banchetă. ·
- Despre cine-i vorba?
- Vanea Medvedi, zise pripit Baulin . A 'luptat
în detaşamentul nostru, tovarăşe Gololobov. Tre-
buie, poate, că vă aduceţi aminte ... Era un flăcău
liniştit... Medvedi!
>cinci strident portiera «gazic»-ului. Căpitanul
se dădu jos din maşină .
- Stai cuminte, zise şi se întoarse repede către
Halimov. Doar v-am dat listele, tovarăşe secretar.
Ultimele cuvinte le accentuă într -un fel anume şi se
întoarse. cu un surîs victorios spre Halimov. Acela
ţinea .arma de curea şi privea tembel la drum. Acum
sergentu l arăta mult mai jos decît era, ba chiar
sfrijit. Probabil de curînd băuse apă, căci bluza avea
pete ude la piept.
- Sergent! Expediaţi maşina! ordonă căpitanul
Tkac1
- îngăduiţi puţin, zise Gololobov şi se chirci ca
de durere, ca atunci în pădure cînd era scuturat de
friguri.
- Nici un fel de «îngăduiţi>~, zise cu fermitate
căpitanul. Aici eu sînt cel care ordo nă . Mai iute, ser -
gent!
Gololobov mai aruncă o privire spre maş i nă ş i
se întoarse.
Femeia se clătină în caroserie. Bă trînelul alerga
cu pas mărunt lîngă ma ş ină, grăbind pasul din ce
în ce mai mult. Maşina îi suflă în faţă un clăbuc de
fum înecăcios, i se împleticeau picioarele, se împie-
dică, ridică, cî rj a în aer fluturînd-o, abia ţinîndu-se
pe picioare.
Aş eza b vă , îl îndemnă Tkaci pe Baulin, îm-
pingîndu I din spate.
«Gazic»-ul porni Căpitanul îşi aprinse o ţigară
şi cabina se umplu de un miros plăcut de tutun de
calitate.
- Aşa, care va să zică, aţi fost partizani, des-
chise el vorba. Dar uite ce s-a întîmplat în Oneşti:
un bezmetic a descărcat arma de vînătoare_,cu două
ţevi retezate în împuternicitul comitetului raional.
Cît pe ce să-i zboare creierii ... Iată cum îs partizanii
ăştia.
Aruncă o privire zîmbind ironic spre Gololobov
171
Sta pe bancheta d in faţă, ţinîndu - se strîns cu o mî-
1nă de minerul de fier, părea chinuit de gînduri.
- Neîntîrziat, în a inte de a apune soarele, zi-
se căpitanul, să prezentaţi darea de seamă cu o des-
criere minuţioasă a desfăşurării operaţiei. Nu uitaţi
să anexaţi instrucţiunea. Restituirea-i obligatorie
N-aţi pierdut-o cumva?
- Nu, rosti sec Baulin .
- Cît priveşte povestea cu partizanii, pufni că -
pitanul slobozind o şuviţă de fum dulceag, ia amin-
te, nu u ita, scumpule, va fi supusă unui control ri-
guros.
Baulin aştepta ca Gololobov să intervină şi să-l
pună la punct pe acest căpitan înfumurat, aşa cum
ştia s-o facă în detaşamentul de partizani, iute şi
necruţă tor. Gololobov îns ă nu reacţionă în nici un
mod, nu-şi întoarse măcar ca pul. «Ii tremură pan-
talonii!», se miră în gîndul lui Baulin, dar pe dată
îşi dădu seama de situ a ţie : Indivizii ăştea de la
NKVD ştiu mai bine ce fac. Ei pot şti ceea ce nici
prin cap nu-i trece lui Gololobov. Iată de ce secre-
tarul a luat apă în gură ... Dar, de fapt, ce ştiu eu
despre Ursu? Ce-a avut el? In detaşament ne-a ve nit
ca t ra nsfug. A fost e l un pa rtizan bun? ... Dar mai
ştii cu cine te pui... N-~vea pentru ce să se ameste-
ce! Ce-o fi scriind în hîrtii în legătură cu acest Ur-
su? Dacă nu greşesc, e învinuit de colaboraţionism
sau de altceva de felul ăsta. Ce încurcate-s toate ..
Trebuie să tac, să tac chitic, aşa cum îşi ţine limba
după dinţi Gololobov ... Trebuie să tac».
- Măcar v-au pus ceva pe masă la dejun? în-
trebă Tkaci. Aţi observat că acest Tofan e cam gros
de obraz.
- Mulţumim ... Am pus cite ceva drept inimă,
răspunse Baulin, jenat, amintindu - şi de masa lui
Verdîş.
Maşina străbătea străz i le liniştite ale satului
Drumul era uscat şi roţile ridicau în aer un nor de
colb galben . P e alocuri, doar în umbra copacilor,
străluceau băltoace. Căldura se înteţea. Deşi maşi­
na se mişca cu viteză, ,se făcea simţită zăpuşeala,
vîntul din faţă era cald, cu miros amărui de pămînt
dospit.
Nu departe de maidan, unde se înălţa biserica şi
sovietul sătesc, l-au întîlnit pe Tofan. Mergea pe
172
 Iîngă o căruţă încărcată cti · calabalîc: butoaie, ha-
muri, saci, covoare, şi peste aceste covoare strînse sul,
plapume vă rgate , cHeva perechi de cizme. Ajutorul
op ri maşina . Căpitanul Tkaci se dădu iute jos şi făcu
cîtev a genoflexiuni ca să-şi dezmorţească picioarele.
- Noroc, preşedinte.
- Bună dimineaţa! Tofan se închină cu tot
trupu l gros. Bună dimineaţa!
- . Ţi-ai găsit de treabă, arătă cu · capul spre că ­
ruţă căpitanul Tkaci.
Tofan desfăcu mîinile în părţi vrînd să spună par-
că ce . să-i faci, sînt nevoit să mă ocup şi cu asta
Gololobov nici nu se dădu jos din maşină II aş-
teptă pe Tofan să se apropie şi-i strînse mîna. ·
- .Bagă de seamă, preşedinte! Sechestrezi totul
Să nu se clintească o sc amă. Se pierde ceva, răs­
punzi cu capul. Vei fi pedepsit ca detapidator al ave -
rii de stat. Ai priceput tot? ·
· Tofan stătea soldăţeşte cu mîinile încordate de-a
lungul trupului masiv, astfel arăta şi mai caraghi-
os şi mai greoi. îşi aţinti ochii mici asupra lui Go-
lolobov, faţa-i exprima docilitate infantilă.
- De ce n-aţi avut grijă să-l hrăniţi pe împu•
ternicit? îl luă prin_surprindere secretarul.
To'fan privi pieziş spre Baulin.
- Abia acum nevasta , a luat oalele de pe foc.
tovarăşe secretar. Mergem la mine. Muierea a pre-
gătit bucate gustoase. Vă poftesc pe toţi. ·
, - Mulţumim, am luat dejunul. ·
- Mă supăr, casa mea · nu -i de ocolit, oameni
sîntem, tovarăşe secretar.
·, __:_ Nu-fi fă inimă rea, las pe altă dată, dădu din
mînă Gololobov. .
Intre timp căpitanul Tkaci se apropie de căruţă,
cotili butoaiele, se uită înăuntrul lor, apoi desfăcu
un covor, altul. Iii netezi cu palma, îl pipăi cu dege·
tele.
- E de la mănăstire?- strigă către Tof an.
Tofan îl scrută cu un ochi atent, îşi făcu soco-
teală în cap.
· L-au ţesut <;ălugăriţele.
· - Tare-i frumos covorul. De unde )- ·aţi căpătat?
173
 - De la Socolan, tovarăşe şef.
- Cel care a fost primar?
- Primarul a murit, tovarăşe şef. Socolan făcea
negoţ cu vin.
-- Ah, acela. Bu - u-nă poamă mi-era. Păi, n-o du-
cea rău de loc.
Căpitanului îi curgeau ochii după covor, îl mai
netezi, îl strînse cu grijă . Unde le duceţi?
- La sovietul sătesc, tovarăşe şef.
Tkaci răsuci între degete muştiucul de cihlimbar,
îşi ţuguie buzele şi fluieră «Frumoasa îndrăgostită».
Tot fluierînd, călcînd ţanţoş, cu cizmele de box, ca
şi cum ar fi defilat pe covoarele aşternute anume
pentru dînsul, s,e apropie de Tofan şi-l privi ca un
hoi-ta1: _mai întm dintr-o parte, apoi săltă şi-l privi
din a1ta, clătină din cap.
- Mare pehlivan mai eşti tu, Tofan, vai, cît de
viclean eşti! Te uiţi la tine şi poţi să juri că eşti
sfînta naivitate întruchipată. Uite la el şi bucură­
te: o mutră ca fundul tigăii, măcar ia şi fă scrob.
Dar în spatele tigăii stă la pîndă un vulpoi. Cîte fa.
milii ai ridicat din satul tău?
- Şase, tovarăşe şef.
- Aţi auzit bine? clipi căpitanul către Gololobov
şi Baulin. Din alte safe am luat ca din oală cîte două­
zeci şi mai multe. Cum naiba ai brodit-o ca să-ţi iasă
aşa de bine? Zău, nu mă taie capul... Ai fost starşi­
na în armată?
- Starşina, tovarăşe şef .
_--:, ~i acolo, ere~ -~ai vst~t, c~. ~îin!le în toc.
Cap1tanul Tkac1 ,~şr'baga mumie m buzunare, se
ric;lică în vîrful- degetelor, parcă să se uite prin ur-
dîg,jşul ochilor mici ai lui Tofan, să vadă direct ce
,se face în suflet.
- Ei, haî cată-ţi de treabă, Tofan, ştiam că eşti
un gospodş.r bun, zise cu un zîmbet pe gură. Păs-
trează averea. ·
Tot se legăna. pe vîrfuri ca şi cum ar fi mirosit
trădare, apoi urlă din senin:
- Pentru cine-ţi dai osteneala?! Crezi că se mai
întorc ei?! Cîtu-i hău.I! Te văd ca prin sticlă. Le ne-
tezeşti, să scapi 6~:s.trta curată? Fără nici o pată?
Bun pentru toţi! ·tşL':S·mulse mîna nervoasă din bu-
174.
 zuuar ş1-i flutură degetul sub nasul lui Tofan: ba
gă de seamă, că te-ai ars, băiete!
Tofan . stătea în aceeaşi poziţie în care încrcmc -
n,.ise; cu burta împinsă înainte ca un scut, cu mîinik
Jă,sate de-a lungul corpului.
Z&ierătul căpitanului răsuna în Baulin ca ecoul
urror lovituri înfundate, şi el se ghemui în maşină,
aşteptînd ca Tkaci din clipă în clipă să se întoarcă
spre dînsur s.ă - i fluture şi lui degetul pe jîngă nas
Şi, întorcîndu -_şi privirile spre Tofan, pe faţa căruia
era întipărită expresia binevoitoare şi zîmbăreaţă
se gîndi că ea ascunde ceva misterios ca de altfel
orice mască. Se prea poate că numai Tkaci întreză­
reşte dincolo de ea chipul adevărat.
Căpitanul făcu stînga-mprejur, se aprop ie de ma -
şină, urcă la locul său. Portiera, închizîndu-se, tros
ni ca o împuşcătură scurtă.
- Cu sănătate, preşedin te , de data asta zise
mai domol Tkaci.
- Vezi să fie ordine, clătină din cap Gololobov
- Drum bun, le ură Tofan. Cărar e bătută.
Aiutorul: se aplecă asupra vo.lanului. «Gazic» ul
viră · brusc, înconjurînd căruţa cu boarfe, cît pe ce
să-l doboare pe preşedinte, şi se pierdu, hurducîn
d u- se, în no ru l de praf.
De-a lungul d ru m u l.u i s~ în şi rau s a lcî mi cu fr un-
za mărun t ă, dincolo se urzea d in v iţă de vie un co-
vor verde, compact, ridicat pe araci. Strugurii grei
străluceau în razele soarelui . Baulin şedea lîngă
Tkaci, sprijinindu-se stînjenit de bordul maşinii, te-
mîndu-se ca din întîmplare la vreun hop să-l atingă
pe căpitan cu umărul. Tkaci se încrunta şi pe Bau
lin îl luau fiori reci: îşi închipuia că Tkaci din rno
ment în moment poate să se întoarcă spre el şi să-l
atace aşa cum făcuse cu Tofan, cu un singur gest
neprevăzut să-i smulgă masca, dezvăluindu-i toate
tainiţele sufletului. Şi el vroi a tare ca Tkaci să uite
cu desăvîrşire de existenta lui.
- Tovarăşe Baulin, i se adresă Gololobov.
Baulin tocmai vroia să se sprijine de spetează
dar imediat se aplecă spre ceafa tunsă -a secreta
rului.
- Vă ascult.
- V-aţi obişnuit cu şcoala? Faceţi treabă cu re
paraţi a?
175
 - Peste vreo zece zile terminăm la sigur, se gră­
bi să-i răspucndă.
- Asta -i ~ine, Fostul cţ_iredor era un beţiv
Ştiţi? L-au ,scos în proţap, !·au dat afară din par-
tid. A făcut bîlci din colectiv. Minciuni şi zîzanii O să
vă vină_ cam greu să~i aduceţi la ordine. Dacă o să
aveţi dificultăţi, adresaţi-vă direct, nu vă ruşinaţi.
Sîntem bucuroşi să vă ajutăm oricînd. Şcoala e un
lucru impor,tant. Educăm doar oameni noi.
Bau lin asculta încordat, străduindu-se să nu scape
nici un cuvînt în uruitul motorului. Că nu în zadar
tocmai acum secretarul aduse vorba despre şcoală.
Gololobov tăcu, îşi roti capul ca să-şi dezmor-
ţească grumajii.
- A rodit bine poama anul ăsta, dacă o stropim
îndată după ploaie ca s.ă n-o vatăme mildiul, vom
avea o roadă bună. Ce zid„ -căpitane Tkaci?
- Se coace în lege. O să iasă un vinişor tare,
remarcă căpitanul.
- Mda, zaharitatea-i la nivel, semn bun că o să
depăşim planul.
Pe neaşteptate Tkaci chicoti, îşi netezi mustaţa
cu un deget.
- Astă noapte la Oneşti uu vier mi-a spus un
banc minunat cu fetiţe practicartte. Poate l-aţi au-
zit. 1n tot cazul ascultaţi-l. Deci, fetiţele alea au ve-
nit la fermă. Tocmai era în toi campania de montă.
Zootehnicianul le-a lăsat şi a plecat undeva. Se în-
toarce peste o zi. «Ei, cum merg treburile?» se inte-
resează. «Rău», răspund fetiţele. «Cum adică, nu
sare buhaiul?» «Ba da, numai că vacile nu se întind
cu burta în sus».
Căpitanul Tkaci săltă pe banchetă şi izbucni
într-un hohot de rîs. Ei, cum v-a plăcut bănculeţul?
Gololobov strînse din umeri.
- Cred că v-aţi dat seama încotro bat, zise ve-
sel căpitanul. Rău încă pregătim cadrele. Se cheamă
că ne trimit specialişti. Naiba ştie ce o fi învăţînd
prin şcolile celea. Cînd văd o vacă, se tem, parcă
văd lup ... Intre noi fie vorba, la Pîrliţa - au reparti-
zat o fetiţă veterinară fain. Am văzut-o la secţia ag-
ricolă. Tîmpiţii ceia vroiau s-o trimită de -unde ave-
nit. Le 0 am dat un sfat bun: trimiteţi-o la Pîrlifa •. In
curînd îi facem noi un locuşor. E dată dracului, puş-
176
 toaica, te vîră în boale cu nurii ei. E bună din toa-
te punctele de vedere. O fetiţă mişto!
- încetaţi! Gololobov. întoarse spre el o faţă
plină de colb, galbenă ca lămîia ca după un acces
de febră. Dumneavoastră!. ..
- Te-te-te-tii, plescăi din limbă Tkaci şi îi făcu
din ochi lui Baulin. Am dat în bară . .Uitasem că nu
sînteţi amator. Eu însă am patima asta. Bancul cu
haz e ca şi o fetiţă frumoasă.
Podgoriile rămaseră în urmă. Se rînduiau dea-
luri lutoase cu iarba arsă de soare, întretăiate de că­
rări bătătorite de turme. Deasupra lor cerul era
şters, prin pîcla rară abia se întrezărea azurul.. Că­
pitanul Tkaci îşi întinse picioarele mai comod şi
aţipi. Prinse a picura de somn şi Baulin, ori de le-
, gănatul maşinii, ori de zăpuşeală. Ochii i se înceţo­
şaseră.
Capul îi vuia, un sunet monoton şi înfundat pul-
sa ca şi cum cineva de alături ar fi buşit un lucru
moale. Ii era teamă să adoarmă, fiindcă prin somn
putea să se lase cu trupul peste căpitan.
. · După un răstimp «Gazic»-ul coti brusc şi Bau-
lin văzu eşalonul. · ·
Un mărfar lung se întindea pe vale, cu un sin-
gur vagon pentru pasageri, cel din faţă. Locomotiva
funcţiona, aruncînd în aer rotocoale de fum cenu-
şiu .- Dincolo de eşalon, pe lanul de porumb, se des-
. făşurase în semicerc un cordon de soldaţi. De par-
tea astlaltă, pe un maidan bătătorit; lumea se agi-
ta, făcea larmă: se descărcau maşini, erau cărate
spre vagoane boccele şi valize. Tot aici erau aran-
jate cap în cap trei birouri, Ia ·care se aşezaseră niş­
te ofiţeri şi scriau ceva, iar în faţa lor stau într-un
rînd nu prea mare nişte oameni. Pe coastă, într-un
· mic ocol, se înghesuiau porci, oi, cîteva vaci. .Bau-
lin izbuti să remarce toate acestea în timp ce se ap-
ropiau de eşalon în plină viteză.
Maşina stopă lîngă o gheretă, în faţa căreia era
· un mic strat de . flori, îngrădit cu cărămizi văruite.
Macii şi nalbele daseră în floare. Cineva însă căl­
: ,case peste strat, strivind florile, pe unele culcîndu-le
Ia pămînt . . ·
. .,.;.- Mă aşteptaţi, îi zice Gololobov ajutorului său,
dindu-se jos din maşină. Şi de îndată ce călcă: pe pă­
. :mint, deveni mic de stat, robust.
12 Comanda N, 437 177
 - Căpitan e Tkaci, strigase unul de la birou. Se
ridicase _ şi venea înspre ei un colo.nel cărunt şi us-
căţiv . Spre deosebire de ceilalţ i purta o tunică sură
cu reflexe plumburii, era proaspăt bărbierit, pînă şi
faţa părea să -i strălucească ca oţelul. Colonelul se
'¼Propie, răspîndînd în jurul său un miros puternic
de apă de colonie.
- Căpitane Tkaci, r epetă chemarea colonelul şi
continuă să vorbească rostogolind prin gură un «r»
dur, gutural: Naiba ştie ce se face la voi! Nu cu-
noaşteţi instrucţiunile?
Căp it anu l luă poziţia de drepţi, bătu din călcîie,
.îşi rotunji pieptul.
Le ştiu, tovarăşe colonel.
De ce-au luat cu ci dobitoacele? Te întreb ~e
ce?
Am dat indicaţii.
Ră u le-aţi dat! D.ar cei decoraţi cu ordine? . .
Doar v-am prevenit: în nici un caz să nu fie atinse
persoanele decorate, oricare ar fi trecutul lor.
- întocmai, i-am prevenit.
- Atun ci de ce mam a dracului ..
- Exclus, tovarăşe colonel.
- Aşa deci? Co lonelul zîmbi mister ios şi-şi fre- ,
că bărbia. Vă rr-rog să mă urmaţi.
Tkaci aruncă o privire spre Gololobov. în ochi
scînteiau reflexe de spaima.
- Doar v-am :-ugat să con trolaţi! şopti el prin-
tr.e dinţi. .
Gololobov ridică din umeri şi porni în urma co-
lonelului. Baulin îi văzu cum au trecut prin faţa me-
selor şi s-au mistuit în mulţime.
Dincolo de stratul de flori, lfngă o tufă de lili-
ac era înjghebată o bancă din scînduri de lăzi. Ur-
cînd pe ea, Baulin văzu cîteva vagoane cu uşile
larg deschise. Pe paturile de scîndură negeluită su-
prapuse- în două nivele oamenii aşternuseră plapu-
me înflorate, ţoale vîrstate, prin unghere aşezaseră
i.Jna peste alta boccele şi valize . Unii şedeau, alţii
îşi adormeau copiii, mîncau. Garnitura era ca şi mul-
te altele pe care Baulin le văzuse în timpul războiu­
lui şi după. Nu o sing ur ă dată călătorise şi el în
asemenea vagoane. în anii studenţiei trenurile aces-
tea .erau numite ironic <<cinci-sute-vesel» şi circu-
lau conform unor orare imprevizibile Acum erau
178
 tot aşa, nu se schimbase nimic m condiţia ior, ac.e-
eaşi harababură de odinioară : plînset de copii, scu- -
tece înşirate la uscat, gamele - o viaţă pe roate, în
vagon. De data asta însă nimeni nu-i petrecea pe
icei care plecau şi la fiecare uşă făcea de gardă cî· ,
te un soldat. ·
. Vocile se contopeau într-o rumoare monoton_ă,
care se răspîndea de-a lungul căii fierate, plana pe-
ste lanul de porumb, se ridica în cerul ·opac. Părea
că aerul tremură şi vagoanele se dedublează, alu-
necînd _ răzleţe într-un orizont ireal.
Calea spre r~mpă era barată de santinele, Bau-
lin continua să şeadă pe bancă, neştiind ce să f-acă
în continuare. Surmenajul şi indiferenţa îl copleşi­
seră.
Pe rarrtpă însă lumea forfotea. Oamenii se agitau
în toate părţile, răsunau ordine, uşile vagoanelor de
marfă se _închideau cu zgomot. Locomotiva şuieră .
Un zgomot metalic dezlănţui,t invadă lanul de po-
rumb . Eşalonul ca şi cum ar fi luat poziţia de drepţi,
la ordin, încheindu -se la toţi nasturii, ascunzînd cu
grijă tot c.e avea înăuntru, şi acum arăta ca un ve-
ritabil tren militar cu santineie pe platforme. Gîfî-
ind tot ,mai des, îşi acceleră mersul şi dus a fost.
Agitaţ i a şi larma de pe rampă nu se potolise. Tot
veneau camioane, în aer pluteau pe mîinile oameni-
lor mese, se încărcau în caroserii şi soldaţii se îm-
barcau rapid în maşini. Mişunarea aceasta se pre-
lungi cîteva minute. Maşinile s-au încolonat şi au
pornit pe drumul de costişă, lăsînd în urmă doar
gunoaie: hîrtie boţită, cîrpe, borcane, şi un grup mic
de soldaţi. Abia acum BauJin îşi veni în fire: «Ah,
zăpăcitul de mine, trebuia să plec cu ei».
Se ridică amărît de pe bancă. Va trebui să facă
cale întoarsă pînă la Pîrliţa pe jos. Avea de gînd s-o
ia spre barieră, dar pe traversele căii fierate văzu
un om în Qluză militară. I se năzări că ceva i-i cu-
noscut în ţinuta omului. Avu un imbold să- l strige,
dar se gîndi că e mai bine să se apropie.
- Auzi, tovarăşe! i se adresă Baulin.
Omul nu se întoarse, stătea într-o poziţie ciuda-
tă, ca şi cum ar fi avut mîinile rupte. La picioarele
lui era un veston de stofă , şifonat. Baulin îl atinse
cu' mîna pe umăr , dar se dădu un pas îndărăt par-
că cuprins de spaimă ... Ion U rsu stătea ca înfipt în
.,
179
pămînt şi privea buimăcit de-a lungul liniei fierate
cu ochii pustiiţi.
- _ Medvedi, îl chemă pe nume Bauliil, simţind
cum i se sleieşte sîngele în vine. Privirea-i căzu pe
steaua albă a ordinului «Slava», prins cu o pangli-
că în dungi galbene şi cafenii, agăţat la bluza mi-
litară . ·

Ursu stătea frînt, pe faţa-, mare îngheţase o gri-

mas ă de durere, de parcă cineva îi dase o lovitură
peste faţă . Baulin îşi închipui cu claritate ce-ar fi
putut să se întîmple: au făcut formele pentru fami-
lie, apoi, probabil, pînă să se lămurească ce e cu
Ursu, trenul a plecat. Adunaseră o grămadă de-a
lume şi trebuiau să le facă hîrtiile cuvenite, m-ai
ales în mare grabă.
«Canaliile! răbufni pe neaşteptate. I-am prevenit
doar. Fire-ar ai naibii să fie!. .. I-am prevenit. Şi Go-
lolobov ... !» şi apucîndu-1 de umeri pe Ursu, prinse
a-l zgîlţîi .
- Va n e a , Va.nea!
U rsu întoarse c a pul înc et, venindu - şi cîte puţin
în fire, îş i trec u pa lma necăjit peste faţă.
- Maria-i acolo ... C ostache, Pă vălaş . Ş i împu n ~
se disperat cu degetul 'În gol.
- Rapid, auzi, îi strigă Baulin. Cît mai repede
în sat... Să telefonăm! Au să-i dea jos din eşalon : ..
Hai, mişcă - te mai iute!
Ursu oftă spasmodic, mai privi o dată în lungul
drumului de fier şi se îndreptă spre barieră. Baulin
îi luă vestonul de jos, îl arunc;:ă peste braţ şi-I ajun-
se din urmă
Mergeau alături Zăduful e.a atît de mare, încît
aerul vibra plictisitor şi monoton Frunzele de vi ~
ţă-de-vie veştejite, pline de praf, se ascundeau urta
după alta. Ion mergea cu pas apăsat Faţa-i lată,
osoasă se bronzase la soare. «Ce-au făcut, mîrşa­
vii! Vai, ce potlogărie, se gîndea Baulin. Trebuie
să sunăm de urgenţă ... Lua-I-ar dracu pe acest Tkaci
şi Gololobov, ducă-se dracu lui, să-i ia dracu pe
toţi» · ·-
_.__ Şi tu-mi eşti bun! îi strigă în faţă lui Ursu
180
 Te-ai ascuns ca un puştan . Ţ i -ai înghiţi t limba? ...
Te-ai ascuns în pod! Partizan se cheamă !
Mergeau alături pe drumul de ţa r ă. D ou ă um bre
scurte tremurau înain,tea lor . Baulin du cea pe br aţ
vestonul său şi pe-al lui Ursu . Transpiraseră ş'i ha i-
nele se lipiseră de corp, capul îi vuia parcă ii cî n -
tau sticleţi. Colbul le scîrţîia între dinţi, gara li se
uscase şi se amărîse . Bocancii stîrn eau praful g al -
ben. Nu mai vroia nici să vorbească, n ici s ă gîn-
dească. Ş i aşa au mers mai bine de o or ă şi jumă ­
tate, p î nă au zărit casele din marginea satului.
«Imediat trebuie să telefoneze la comitetul raio -
nal, se gîndea Baulin. Să telefonez urgent...» Vor
răcni, vor înjura. Prin faţă i se perindă degetul t re-
murăto r al căpitanului Tkaci, plimbîndu-se pe lîn-
gă nasul lui Tofan Fireşte vor începe să caute nod
în papură, să se intereseze cum a fost cu putinţă s ă
se întîmple una ca asta şi în primul rînd îl vor gă ­
si vinovat pe el, pe Baulin. Ciudat lucru, nimen i
nu-l avertizase că nu e voie să-i atingă pe purt ă to ­
rii unui ordin. Nici măcar în instrucţiune nu este
stimulată chestiunea. Şi căpitanul Tkaci a omis
acest amănunt în instructajul său . Doar toţi au a u-
zit bi n e, cei care a u fost noaptea la comitetul ra io-
nal. To ţi pot s ă co nfirme ... Da r d a că n u vor confi r - ·
ma? Se în tî mp l ă doar adesea că nu confirmă. De
bună seamă, lui Tkaci îi vo r cere expli c aţii refer i-
toare la greşală, acesta, însă, la rîndu l lui, va cere
altcuiva. Dar el nu are pe cine acuza decît pe Bau-
lin.
Ajungînd la marginea satului, ca într-un gînd
s-au oprit lîngă o fîntînă. Căldarea turtită, prinsă
de un lanţ strălucitor , stătea pe pietrele cenuşii. Ba-
u!in: puse vestoanele jos, dădu drumul căldării în
fintînă şi văzu în penumbra adîncu!ui un crîmpei
alb de cer şi faţa sa, rotundă, umflată, cu pungi ne-
sănătoase sub ochi. Slăbi lanţul în mînă, stricînd og-
linda cu tot ·cu imagini. Baulin se vînzoli mult pî-
nă scufundă căldarea.
Scoase căldarea şi, înghiţind în sec, i-o întinse
lui Ursu . Acesta îşi lipi buzele de gardină şi bău
îndelung cu sorbituri şi înghiţituri lacome, udîndu-şi
bluza. După ce-şi potoli setea, îşi şterse gura şi-i
împinse caldarea . Ochii lui mari şi întunecaţi îl
sfredeleau pe Baulin, încît directorul tresări, se ap-
181
 lecă şi bău cu sete. Apoi se spălă pe faţă, o şterse
îndelung cu batista.
Cînd · din nou ridică capul văzu iarăşi ochii
întunecaţi, se grăbi să plece.
- Mai repede! strigă el. Cît mai repede!
S -a rupt din loc şi a luat-o înainte, grăbind pasul
tot. mai mult. - Ieşiţ i la -drum, au prins a alerga. Pe
prispa sovietul\Ji sătesc şedeau cîţiva ţărani afu-
maţi, discutau ceva cu voce tare . Văzîndu-i pe Ursu
şi Baulin, au tăcut, petrecîndu-i cu ochii plini de o
spaimă neînţeleasă
Baulin străbătu camera îngustă şi in tr ă în ca
binetul preşedintelui. Tofan era plecat. Ursu s-a oprit
în prag. Baulin ridică receptorul, auzi vocea piţ i găia­
.tăa telefonistei şi o rugă:
- Făceţi-mi legătură cu Gololobov!
Cîteva clipe membrana receptorului trosnea şi
pîrîia. Baulin cu nerăbdare sufla în receptor, nu
rezistă :
-
Ce s-a întîmplat?!
-Tovarăşu l prim nu răspunde, zise fata. Pradă
unei decizii disperate, Bau lin strigă:
- NCVD! Pe Tkaci .
- o clipă.
Receptorul trosni şi vocea moale, catifelată a că­
pitanului se auzea ca de lîngă el.
- Pe recepţie.
Baulin prinse a -i vorbi. cu o siguranţă accentuată,
dîndu-şi silinţa să roste ască cuvintele cît mai ·răspi­
cat.
- Tovarăşe căpitan, raportează . împuternicitul
Baulin . în eşalonul respectiv a fost dusă şi familia
lui Ursu, purtător al unui ordin. V-a m avertizat în
privinţa lui. E partizan . Trebuie să facem tot posi-
bilul şi cît mai urgent ca să-i aducem familia înapoi
La o haltă s-o dăm jos din vagon Mă auziţi bine,
tovarăşe căpitan?
în receptor nici un zgomot. Liniştea se prelungi
chinuitor.
- Alo! nu rezistă Baulin. Mă auziţi?
- Te aud, puişor, te aud, răspunse Ţkaci. Ştim
totul, scumpule: Sîntem la curent cu toate, zise pe
gînduri şi brusc vocea i se oţeli. Ai scris darea de
seamă?
- încă nu ...
182
 - Fără ea nu te întorci! ... Da. şi încă ceva .. . Tu
bagă de seamă ... nu mai aminti acolo despre ches-
tia asta cu ... cum îi mai spune .
- Ursu.
- Aşa, aşa, chiar Ursu .. . Notează simplu: chi-
purile, a fost deportată familia cutare. 'Nţeles? ..
Uite-aşa. Să-mi fii sănătos. Te aşteptăm înd es eară,
îi zise cu glas duios căpitanul Tkaci.
- Dar familia? ..
- Doar ţi-am explicat. îl repezi vocea n e mulţu -
mi.tă a lui Tkaci. Ştim noi totul. Nu-ţi bate cap ul, o
să luăm măsuri. Atît.
Pe moment Bau lin amorţi cu receptorul în aer,
apoi îl trînti în furcă Ursu tot mai stătea în prag,
cu capul plecat, privind pc sub sp rîncene
- Care va să zică, aşa-i .. Vor lua măsur i . To-
tul va fi în ordine. Vor lua măsuri numaidecît' şi-şi
dădu seama de surplusul de vioiciune din cuvintele
lui. .
Ursu se uită la ci atent şi cu o voce neaştept;it
de domoală zise
- Minţir şt cu un gest repezi t înşfăcă vestonul
de pe masă
Baulin făcu refl ex un pas înapoi spre perete, vr u
să-i strige din urmă că nu minte, că el nu poate rnin-
,i. că întotdeauna a fost onest şi toată lu111c?1 ştie
acest lucru Dar nu pulu rosti nici un cuvînt Ursu
îşi aruncă vestonul peste urn ă r şi porni prin sala
îngustă. Boca ncii soldăţeşti făceau zgomo t mar e bă­
tind duşumelele. Trînti uşa putern ic.
Baulin s tătu un r ăs timp cu spa tel e l1rit de pere-
te, înccrcînd să în gh it ă nod u l din g ît Apoi, tcmîn-
du-sc parcă de ceva , se ap ropi e liplil de 11 şa ca bin e-
tului şi o înc his e. «Ei, dar acu m ce-i de fiic ul? se g îndi
în derută Ce-i de fă cut arn 111' » îşi aduse a minte de
raport. Trebuie să-l suic u1 rrcbuic să 1 se ric num ai-
decit. Găs i pc masa preşedintelui un toc şi cîteva
foi cura te.
Se aşeză , mui e p eniţa în că lim ară, da r ;iv ea sen-
zaţia că îi es te ticsi! ca~llll n1 va ( ă Se ch inuia s{i se
concentreze asupra pri1t1ci fraze, <fa r nu fu 'in stare
să formuleze n ici un ginu. «O rfrulll trcl>uic să - l
scriu», îşi zise. fn sfîrşit , scrise sus i11 par-
tea dreaptă: «Comitetului raional de partid» Ei. dar
mai departe ce să scriu? Trebuie să mă calmez. să-111i
183
vin în fire. Iş i apri nse o ţigară şi începu să umble în
jurul mesei. II scuturau frigu rile, îl da ba în răcoare,
ba în călduri . «M-am îmbolnăvit», se gîndi Baulin.
Dacă e ceva gra v, au să-l interneze la spital. Ba
chiar acum ar putea să plece pe motiv de boală. Pe
dată însă îşi dădu se ama: ,or icît de grav ar fi bolnav,
orice s-ar întîmpla cu el, neapăr at îi vor cere rapor-
tul. Trebuie să-l prezinte, de altfel dintr-un oarecare
lan ţ imens se va rupe o verigă şi nu va mai exista
acel în treg, de dragul c;ăruia s-a consumat o noapte
atît de obositoare.
Şi Baulin î şi în chipu ia cu claritate cum hîrtia lui
scrisă cu o caligrafie severă şi măruntă se aşterne
pe biroul lui Gololobov la un loc cu alte hîrtii de
acest fel parvenite d in a lte s ate. Le vor strînge în-
tr-un singur teanc şi în baza lor vor fabrica o sin-
gură hîrtie, care va fi expediată la Chişinău . Alţi
oameni vor citi-o, vor cugeta asupra mesajului şi
vor afla ce s-a întîmplat în cele douăzeci şi patru de
ore, în luna iulie 1949 în toată Moldova De asemenea
ş i ei vor ticlui o hîrtie în care satul Pîrltţa va fi po
menit în treacăt sau poate chiar va fi omis . Şi această
foaie va zbura mai departe pî n ă va cădea pe masa
celui din vîrful piramidei. O vor aduce împreună cu
alte rapoarte despre care presa oficială co m unică sau
Ie trece sub reticenţă, bunăoară: despre un nou furnal,
despre construcţia canalelor, despre gîlcevile savan-
ţilor şi încă despre multe altele. Poate că între atî-
tea informaţii acea hîrtie nu va părea atît de însem•
nată şi importantă ca atunci cînd o contrasemnati,
o vîrau într-un plic mare şi o sigilau cu ceară roşie
Sub imboldul acestor gînduri, Baulin luă tocul cu
o mînă sigură şi muie peniţa în călimară. Şi în acea-
stă clipă uşa se deschise cu zgomot sub o lovitură
de picior. Sprijinindu-se de uşorul uşii, apăru Cîn-
dea. Era cherchelit şi de pe buza-i groasă i se scur-
geau balele pe bărbie. Bluza-i de miliţian îi era rup-
tă, dezvelind pieptuf murdar, acoperit cu fire rare
şi lungi de păr negru.
- Şefule, horcăi el cu ochii holbaţi, dă-mi pis-
tolu I, şefu Ie ...
Baulin trînti tocul pe masă şi răcni
Afară!
- Mă goneşti? se dădu c î ţiva paşi îndărăt şi
t84
 brusc căzu în genunchi , plîngînd cu sug hi ţu r i Au să
mă ucidă, capătu-i cu mine , şe f u le.
Plîngea ca to ţ i beţivii di n lume, lingîn d u- ş i buz a
ş i zbierînd:
- Au să mă ucidă ! .. . Dă-mi pistolul, şefu l e.
Baulin îl ridică cu g reu, îl lu ă de subţ i ori şi-l
tîrî spre uşă . Cîn dea n u opu n e a r ezisten ţ ă .
Bau lin trînti uşa după sine, puse clan ţa , se aşeză
la masă şi-şi fixă priv irea i n expr e sivă pe foa ia de
hîrtie.
Dincolo de fereast r ă se vedeau u n m aid an nu prea
mare, co!bos, cu r tea bisericii, crucif ixu l de Ia fîntînă.
Soarele apunea dincolo de şiru l caselor, pe drum o
pereche de boi mîndri t r ăge a u alene o haraba scîrţî ­
ind din roate. «Ce să scr iu?» se întrebă. Di n tr-o
dată iar i ·se încurcaseră toate în minte într -un tal-
meş-balmeş fără sens şi presimţi că nu va putea
ieşi din acest hăţiş de gînduri şi stări difuze şi nu
va fi în stare să formuleze nici un gînd clar.
Astfel Baulin şezu în incinta sovietului sătesc
pînă seara, cîrid veni să-l ia maşina în orăşe l au
.ajuns cînd globul de aramă al lunii se r idicase de
asupra clopotniţei. Cerul în juru l ei era fu m uriu ş i
această pîclă rugi noasă s t ră b ătu t ă d e r azele lun ii
se lă s ă la pămînt. Şi sa lcîmii în ş iru i ţi de margin ea
drumu lui , şi case le de lu t ş i ce le de pi a t ră aco per ite
cu olane apăreau cu contururi le es tompate.
Maşina stopă lîngă comitetul raional. Ferestrele
sediului erau oarbe.Superiorii fie că se plictisiseră
să - l mai aştepte, fie că se deciseră să strîngă rapoar -
tele a doua zi dimineaţă.
Baulin coborî din maşină . II scuturau frigurile, şi
dalele trotuarului se clătinau sub paşii săi nesiguri,
de parcă ar fi mers ca Isus pe apă. Făcu cîţiva paşi
şi se opri să-şi recapete echilibrul. Se auzi vu ietul
nervos, înecîndu-se în smu n cituri al motorului de la
staţia electrică. La club, pro babil, rula un film şi. .de
acolo răsunau voci răguş i t e ,cu inflexiuni met a lice, iar
din cealaltă parte, înspre depou, pufăia din greu o
locomotivă de m2.ne v ră. To a te aceste sunete se a m es -
tecau în centru l orăşelu l ui şi ecoul lo r se reverb e ra
dincolo de case le tăcute, cu ferestrele î n tunecate
Baulin stătti cît stătu în loc ş i lespezile de piatră
încetară să se clatine. Simţea nevoia acută să a j ungă
imediat acasă şi se gîndi uimit că în decu rs u l acestei
18S
 zile mai lungi decît veacul nu-şi aminti nicioda'tă
de Liza şi de Nataşa. Altă dată cînd pleca ele aca-
s~, fie şi pe un timp scu rt, se neliniştea să nu fi pă­
ţit ceva. Arc numai doi ani, dar se îmbolnăvise de
atîtea ori. Nici Liza nu poate să-i ajute cu nimic,
deşi e medic. Oboseşte tare la acest serviciu Iar
cînd se întoarce acasă se apucă de spălat, pregăteş­
te cina. De cînd o şt i e, ea e calmă şi echilibrată,
chiar şi înainte de a se căsători, cînd nopţi în ş ir
se plimbau prin scuaruri. Se bucura că este atît dE:
plină de viaţă şi de bun simţ , nu-i plăceau femeile
prea exuberante şi guralive. Işi dădea scama că nu-1
chiar ruptă din soare, avea fruntea prea înaltă ş1
picioarele cam butucănoase. Ea însă întotdeauna s a
arătat faţă de el griju li e; plină de atenţii ş1 c i o
iube a. In acest moment o vroia cu toată fiinţa a l ături
de ci. Avea senzaţ i a că umărul ei rotund îi atinge
faţa şi pielea ci netedă şi caldă îl înfioară. Da r mai
avea de st r ăbătut strada centrală, apoi piaţa, apoi
cîteva strade le întortocheate. Şi el porni grăbit spre
tasă
Piaţa era pustie şi bine măturată. nu se mai vc ·
deau nici pene de păsări . Probabil, dimineaţa nu s-a
mai făcut iarmaroc. In scurt timp ajunse acasă şi
descuie uşa cu cheia sa .
Luna se ridicase sus, răspîndind o lumină argin-
toasă. Razele -i năboiau în odaie înălbind pereţii.
Liza· e ra întinsă în pat cu părul răsucit pe papiote.
Aerul din cameră era înăbuşitor. Liz_a dormea cu
braţele aruncate în lături . Alături pe pătuc sforăia
uşor Nataşa.
Umplîndu-şi pieptul cu aerul intim al casei , Bau-
lin îşi scoase bocancii în prag ca să nu facă zgomot
cu paşii grei, sc apropie de masă mimai în ciora pi.
Nu sc îndura s-o trezească pe Li za şi-şi puse în
gînd să se dezbrace în linişte şi să se culce lîngă ea.
Se aşeză la masă . Privi absent la teancul de ca-
iete, la creioanele ascuţite, la deşteptător, la lumî-
na rea din bol. Toate lucrurile erau la locul lor. li
plăcea să ştie că orice obiect îşi are locul său. Liza
îi cunoştea obiceiul şi avea grijă ca toate lucrurile
să fie aranjate în ordinea stabilită.
Baulin îşi scoase cămaşa şi o aşeză cu acurateţe
pe speteaza scaunului. Prin fereastră vedea un frag-
ment de stradă, gardul înclinat pe o rînă şi dincolo
186
ci~ el silueta întunecată a pomilor . Intr-6 clipă i se
nazări că pe trunchiurile lor lunecă lumina unei Ian-
te_rne. Baulin îşi încordă auzul: auzi paşi s au i se
paru? în spatele uşii nici un zgomot. Işi şterse frun-
tea cu palma, era leoarcă de sudoare, îşi dădu seama
că chiar de se bagă în a,şternut, nu va putea adormi.
Cum va da el mîine seama Ia comitetul raio-
nal? ... Mai aruncă o privire spre uşă şi-l fulgeră un
gînd: dacă vin din nou şi-i bat tare în uşă să-l scoa-
tă din casă şi să umble pe drumuri cu soldaţii prin
noapte, să dea ia ma prin casele oamenilor, îi va urma
şi de data asta ? îşi răspunse sleindu-se de spaimă:
va merge fără să cîrtească. Va merge fiindcă aşa
s-a obişnuit să trăiască mereu, supunîndu-se fără să
crîcnească unei voin_ţe străine, ce plana asupra sa şi
pentru că altă ieşire nu avea .
Şi gîndind la acestea, luă chibriturile de pe masă,
aprinse lumînarea, scoase din buzunar hîrtia împă ­
turită în patru pe care scrisese sus în colţ: «Comi-
tetului raion a l de partid». Puse mîna pe toc şi scrise
mai jos:
«Raport
Raportez ca msărcinarea pe care mi-a încredin·
ţat-o comitetul raional de partid- a fost dusă la în-
deplinire. Operaţia s-a desfă şu rat fără incidente şi
la nivelul politic cuvenit. Populaţia în marea ei ma-
joritate a încuviinţat actul legitim de curăţire a te-
'ritori u lui republicii de colaboratorii cu duşmanii Pa -
triei, în urma acestei atitudini în satul Pîrliţa nu
s-au înregistrat excese, n-a fost remarcat nici un
act de provocare ... »
Continuă cu numele familii lor pc care le-a ridi-
cat. I se poticni peniţa cînd ajunse să scrie numel-e
«Ursu», în urechi însă îi sunau vorbele mieroase ale
lui Tkaci şi el procedă exact aşa cum îi porunci că ­
pitanul.
Baulin îşi aşternu semnătura, notă data şi suflă
în lumînare. Se ridică în picioare, îşi băgă mîinile
în buzunare ş i pipăi cu buricele degetelor ceva ne-
ted şi rece . «Tubul cu mentol», se dumiri Baulin şi
se bucură: totuşi, nu s-a pierdut. Căci săraca Liza,
s-ar fi văzut nevoită să-i mai facă rost de unul.
Ii scoase şi-l puse pe masă lingă deşteptător . As-
cultă sforăitul uşor al Nataşei. Cerbii bălţaţi de pe
cîmpul goblenµlui str ăluceau în penumbră.
187
 -I
,Făcu un pas spre pat şi iarăşi avu senzaţia că-i
lunecă pămîntul de sub picioare, pereţii parcă se
.urniseră din loc şi - înaintau spre el din fos1ratru
_părţile să-l strîngă ca într-o cămaşă de forţă, lăsîn­
du-i doar un spaţiu foarte restrîns. Respiraţia i se
îngrelă, se înăbuşea. Era nevoit să deschidă ober-
lihtul, dar între el şi fereastră sta masa şi pe ea foaia
de hîrtie înnegrită de mîna sa.
Bau lin se întoarse şi intră în bucătărie, începu să
bea îndelung apă din ceainic, sugînd direct din ţîţa
emailată, apoi se întoarse în odaie, se dezbrăcă şi
se vîrî în aşternut, gîndind: «De s-ar face mai repede
ziuă».
Numaidecît va trebui să · meargă la comitetul
raional... Oricum e ciudat - nu era nici măcar omul
de serviciu. Poate că el f!·a înţeles cum se cade,
poate că trebuia să ihtre mai întîi pe la Tkaci? n
spuse doar clar; «Te aşteptăm deseară». Cum de nu
i-a trecut prin cap? Era suficient să facă colţul, atît.
Dar n-avea el să se ridice iarăşi din pat: nu -i mai
ajungeau puteri. Se va culca cu grijă şi se va ridi -
ca dis -·de-dimineaţă să ducă raportul. Atîta -i tot. A
şi o·bosit tot gîndind la asta.
îşi aminti de şcoală, de mirosul de vopsea şi
·va r, de sobarul roşcat, mereu arătîndu - şi din ţ ii , care
bătea cu palma în horn. «Trebuie, n e apărat trebuie
p re f ăcută soba, se decise Baulin. Num a idecît.
'(rebuie chi a r mîine să mă apuc» . O cuprinse pe
Liza, se lipi de corpul ei cald şi adormi.
 Vladimir Solouhin
STEPANIDAIVANOVNA

Cine dintre noi ştie unde i se vor is prăvi zilele?

In ultima . vreme a mai apărut şi o modă nouă, oame-
nii îşi dau suflarea de pe urmă prin spitale şi nu în
patul lor Ce-i drept, case proprii acuma aproape că
nu există în oraşele mari, şi totuşi, sînt case în care
.oamenii trăiesc o viaţă, deşi-s ale statului. In prea-
jmă se află oameni apropiaţi, membrii familiei. Atu-
nci pentru care păcate în ceasul morţii să rămîi de
unul singur în salonul trist şi rece din spital, în•
tre pereţii goi şi posomorîţi, martorii atîtor suferin-
ţe, boit şi stingeri din viaţă?
Ultimii ani Stepanida Ivanovna şi i-a petrecut
tam în felul următor. Vara o aduceau la Olepino.
Reparaţiile capitale îi modificară înfăţişarea şi de
.aceea nu mai semăn a cu vechea noastră casă , totuşi ,
prin fereastră, şi cu atît mai mult de pe banca din
curte ori din cerdac, cînd o scoteam pe braţe afară
~ se vedea Olepino cel , dintotdeauna: teii, sălciile
albe, fîntînile, ba chiar şi biserica. Gardul ei fusese
folosit la înălţarea unui grajd şi acum în lăcaş dom ◄
nea jalea şi prăpădul, aici se păstra hrana pentru
porci, piei jilave de oi, dar pe toate acestea Stepanida
Ivanovna n-avea să le mai vadă nicicînd din cauza
vieţii ei sedentare . (un picior nu-i dădea de Ioc as-
icultare); în schimb, exteriorul bisericii putea fi accep-
tat de sufletul ei, deşi un corn al acoperişului ră•
mînea dezgolit atunci cînd vîntul umfla tabla de pe
el Răsuflai uşurat, căci crucea se afla la locul ei,
aşa că puteai să-ţi faci cru ce.
Rămînea ea la Olepino pînă aproape de Pocroa-
vc, iar după aceea era nevoită să treacă la cantona-
mentul de iarnă După multă porăială şi eforturi o
aşezam pe bancheta din faţă a «Volgăi». Cel mai
greu era să-i vîrîm înăuntru piciorul bolnav ce nu se
îndoia. Deşi Stepanida Ivanovna era uscăţivă ş i
uşoară ca o pană, totuşi cineva din noi trebuia s-o
ridice pe sus, ţinînd - o de subsuori , ca să-i intre pi-
189
ciorul, apoi să~i găsea s că aces tui picior un loc şi o
poziţie potrivită, iar după aceea s -o lase pe banchetă
şi pe pasageră . Şi astfel urma să şadă tocmai pînă
la Moscova . Nu putea nici să iasă, nici să-şi mişte
mădularele, nici să-şi schimbe poziţia, ci doar să se
răsucească puţin pe banchetă pentru a - şi dezmorţi
locurile înţepenite. Era Stepanida Ivanovna răbdă ­
toare, aşa cum numai o ţărancă poate fi. Dacă a în-
durat ea atîtea în cei optzeci şi trei de ani , poate să
mai rabde încă patru ore pînă la Moscova.
Toţi credeau că în capitală ea locuieşte la mine .
De fapt a şa şi era. Dar cele trei fiice din Moscova
şi a patra care locuia la Minsk (primul ei copil) o
făceau să se aJle mereu în drum şi să trăia s că ba
într-un loc, ba în altul. O vizita _cînd pe Katiuşa,
cînd pe Klavdia ... Călător i a de la Moscova pînă la
Minsk nu e anevoioasă, o noapte de somn în tren
şi într-o poziţie mult mai convenabilă decît din Ole-
pino pînă la Moscova pe bancheta din faţă a «Voi -
găi».
Despre asta de obicei nici nu vorbeam, la moarte
nici nu ne gîndeam, şi totuşi, ne dădeam seama că
ceea ce are să se întîmpie se va întîmpla neapărat
şi nimeni nu ştia unde - la Olepino sau la Moscova
Ar fi mai bine dacă s-ar întîmpla aceasta la Ole-
pino, căci dacă ar fi să moară Stepanida lvanovna
măcar şi pe lună, totuna am fi adus-o s-o înmonnîn-
tăm în cimitirul nostru din satul natal Alături de
Alexei Alexeevici, mai aproape de Alexei Dmitrievi-
ci, de bunica Vasilisa, de Dmitrii Ivanovici, de Ali-
ona şi Marfa şi de ceilalţi bunici şi bunice, numele
cărora nici nu le ştiam Desigur, nici că se putea mai
bine - chiar la Olepiri.o, în casa părintească, n -ar fi
fost nevoie nici de-un autobuz, de nici un fel de de-
plasări dintr-un loc în altul (de la etajul al şaselea,
pe scări înguste) - în sat totul ar fi fost simplu şi
firesc.
Dar Stepanida Ivanovna îşi dădu suflarea de pe
urmă la Minsk.
în aceeaşi seară am plecat într-acolo. A doua zi
urma să rezolv cîteva probleme complicate: să cum -
păr sicriu, să-l zincuiesc ( dar mai întîi trebuia să fac
rost de zincul cela), să încarc sicriul în avion şi
să - l aduc la Moscova. Acolo fratele meu Nicol ai va
da lîngă avion un .autobuz, în care Stepanida Iva-
190
novna îşi va continua ultima călătorie de la Mosco-
va spre Ol~pino. .
Moartea n-a schimbat-o de fel. Era curăţică, cu
faţa albă, împăcată, ca şi toate bătrînelele care şi-au
trăit traiul şi care s-au stins pe neprins de veste,
parcă ar fi adormit. Moartea mai îndreptă şi cutele
feţei, ştergîndu-i expresia de îngrijorare, speranţă,
curiozitate şi orice altă pecete a vieţii pămînteşti.
Oricît ar părea de straniu, abia acum am observat
pe degetele-i moarte, nemişcate, verigheta ei de aur,
şi am rămas surpins că de spălat, de muncile la se-
ceriş, la săpatul cartofilor şi de atîta trudă în viaţa-i
îndelungată luciul verighetei se şterse, ea devenind
subţire ca o foaie de hîrtie, iar pe alocuri ca o sîr-
muliţă.
. De îndată ce am păşit pragul Klavdia îmi înşiră
amănuntele ultimei ore din viaţa mamei, amănunte
întîlnite zilnic la fiecare pas, pe care, însă, nimeni
nµ le bagă în seamă, deoarece zilele trec cu bine,
dar care, dacă se întîmplă ceva, îndată capătă o sem-
nificaţie aparte, se opresc locului, se pietrifică pen•
tru tot deauna, cum ar înţepeni pe ecran un cadru
de film, dacă încetează să funcţioneze aparatul de
proecţie .
- Mamă, zic eu ·, ce-ai dori să-ţi dau, un ceai cu
lăptişor? Iar dînsa unde face : « P arcă mi-ar pofti
suflttul nişte lapte de la cuptor .» Ştii bine că ni-
căieri n -ai · s ă găs eş ti de acest lapte . fier t în cuptor .
I -am făcut un ceai de măselariţă. A mîncat un pic,
apoi a aţipit, i-am îndreptat perna ...
Mi-am rezervat un loc în avion, m-am îf1.ţeles în
privinţa încărcăturii. !mi e r a teamă că aici voi avea
mult de furcă, dar pînă la urmă asta s-a dovedit a
fi cea mai simplă dintre toate grijile, şi nu de aceia
că am reuşit, avînd un asemenea bagaj, să cumpăr
chiar atît de lesne biletul pentru seara aceleiaşi zile,
ci pentru că restul necazurilor mi-au întrecut pînă
şi cele mai negre aştep t ări . Se prea poate că în pagi-
nile ce urmează veţi întîlni motive de foileton, nela-
1locul lor în asemenea situaţii, dar ce să-i faci dacă
realitatea, iar uneori şi adevărul sînt aidoma unui foi-
leton fără sfîrşit, mai mult plin de amă r ăciune decît
comic . In orice caz, n-am diminuat şi n-am exage-
rat nimic, scriu aşa cum s-a întîmplat într-adevăr.
Trebuie să mai ţinem seama şi de faptul că s-a scurs
191
 timp de atunci şi <lin memorie s-au şters unele amă­
nunte, nii-a dispărut indignarea, care în acele zile
ar fi fost, probabil, suficientă pentru a darîina o
jumătate de stat.
. Pînă atunci n--am avut niciodată ocazia să 'întru
pe la pompele funebre. Cînd numai zăresc maga -
zinul cu firma «Pompe funebre», traversez strada.
Puterri admite că în viaţa noastră dacă şi ar trebui
să manifeşti undeva un tact deosebit, dacă n-ar tre-
bui să existe probleme regretabile în ptus, dacă ar
fi netroie undeva de o precizie de automat în deser -
vire, atunci, în primul rînd, aici, · în sfera asta, cea
mai tristă, dar, vai, şi cea mai necesară a deservirii.
In sate procedura e bine cunoscută. îndată apă­
rea Ivan Vasilievici, cel mai faimos lemnar din Ole-
,i>ino, lu a măsura , şi peste vreo două ore în casă era
:adus im sicriu trainic, din scînduri de pin, proaspăt
geluite. Ivan Vasilievici însuşi demult şi-a găsit lo-
.kul de veci, aşa că, la drept vorbind, nu ştiu · cine
îndeplineşte acum aceas tă tristă îndatorire.
Nu cunosc cum decurge o asemenea procedură
în alte metropole, bunăoară Ia Paris, Ia Copenhaga,
Ia Viena sau într-un oa1·ecare orăşel Saulgau de lîn-
gă Miinchen. Dar presupun că rudele sau perso~ne-
le ap ropiate răposatului pur şi simplu fac numărul
telefonului de la magazinul respectiv, enumeră c;ele
de trebuinţă pentru înmormîntare şi la ora dorltă
de ei toate, cu cea mai mare punctualitate, sînt adu-
se la adresa indicată.
Cu această ocazie mi-am amintit de concurenţa
destul de recentă a două firme provinciale ruseşti
din romanul zeflemitor, dar şi, ce mai vorbă, pJin
de ingeniozitate al lui Ilf şi Petrov. Parcă «Nimta»
vinde c-iucuri, să le ia mama dracului! Da glazură?»
«De-aşi face rost măcar de unul fără ciucuri,. fă­
ră glazură, totuna trebuie zincuit», mă gîndeam eu,
ducîndu-mă după sicriul pentru · Stepanida Iva1;ov-
na. Klavdia îmi vorbise cum să ajung la magazmul
«Pompe funebre» din Minsk şi eu m-am pornit înco-
lo în dimineaţa zilei de 11 mai 1967. adică. exact
peste Jumătate de secol după . Marea Revoluţie So-
cialistă din Octombrie 1 .

. .· 1 . Re~ent am dat)...._, şi o citez aici' antedatat- peste recla-

ma unui birou rus de pompe funebre, aflat · la P·a ris. Mi se pare

192
 De la bun început mi-a tacut o impresie neplă­
cută îmbulzeala de la uşa magazinului şi interiorul
lui gol. Inima mea încercată a presimtit pe loc des-
pre ce ,e vorba. Făcîndu-mi drum prin mulţimea de
oameni,• am observat o femeie care scria ceva cu un
1:reion chimic în palma altei femei. Privind pieziş
încolo, am reuşit să reţin cifra 78. Continuînd încă
să _ nu cred într-o catastrofă, am intrat în magazin
şi n-am văzut acolo nici oameni, nici marfă. Dar şi
după asta, refuzînd cu îndărătnicie să dau crezare
realităţii monstruoase, mi-a trecut prin gînd ideea
cij sicrii.le nu se vînd . liber, se prea poate că ele nu
se află în încăperea din faţă, că aici numai se plă­
teşte şi se scriu chitapţele.
L-am întrebat _timid pe un bărbat ce mi s-a pă­
rut că este vînzător:
- Scuzaţi-mă. Mi-a murit mama. Aş avea nt:1-
voie de un sicriu, numai că ...
· - Nu-s sicrie.
- Cum nu-s? Mă iertaţi de întrebare, dar cum
s-o înmormîntez?!
- Sicrie vor fi pe Jla ora unu. Şi se vor vinde
conform rîndului.
Am alergat în stradă la femeia care scria cu
creion chimic cifrele sale pentru cazul acesta, se
poate spune, astronomice.
Şi iată că pînă şi în situaţiile cele mai nenoro-
cite şi m11i triste poate răzb ate o rază neaşteptată
de lumină. Spre bucuria mea, spre marea mea bucu-
rie în faţa magazinului se formaseră două cozi: pri-
ma, foarte lungă (la care se referea şi cifra 78).
aştepta coroane de doliu, a doua, cu mult mai mică
decît prima, aştepta sicrie. Eu, bunăoară, în această
că ea ne poate crea o im3gine despre aceea cum au loc toate
acestea în alte părţi: ,,Biroul execută toate comenzile întocmai
aşa cum se execută şi în Rusia. Aveny îmbrăcăminte pentru cei
răposaţi. Sicrie de m_ odel rusesc C ăl u'gă riţe pentru citirea psa l-
tirei. Săli· de congelare şi de primire a decedaţilor. Cruci pen-
tru mormintele celor de religie ortodoxă. Servicii de expediere
şi de re ce pţiun e din toate colţurile lumii. Comenzile se primesc
pe întreg teritoriul Franţei direcl de la per'sdane, la tel efon,
prin telegraf, precum şi prin interm ediul comisionărilor. Se pot
comanda monumen te. Preţuri speciale pentru compatrioţi ·, ser-
viciu de noapte. ·
13 Comanda N, 437 193
 i:::i l.v11~ , , , /.' ·r• · ,, ~,.L,c.,C_ , c-,. ,., A , , , . ,) . , ·,
.. < d0a·a·a ·. ~ră·11Y al·tltytsp~·z,ecei'e\:L?Nu- m zadar socotea,m -.
1

că am noroc. Ain reuşit să aflu că de obi1; "'i se aduc

· cel mult · cinc'ispr-eicce-dc;;uăzeci - de si ·i-i.c . Dacă a.ş
· fi fost al şaptezeci şi optulea, · înseamnă că ar -f.i tre-
· bi.iit· să stai.I ' în cdadă p'atru zile. Dar - aşa aveam
spe·ranţa că voi primi ·sicriul .chiar• astăzi. . Las's 1ă
stea alţii di.ipă ·coroane cîte : patru- z'ile.' Eu n-am -ne~
voie de coroane. Ce le-a iriâi trăsnit·: prin . cap, ,să
cumpere coroane! Nu, eu riu doresc decît · un l'ttcru
simplu şi firesc, uri sicriu .din scîndufl. Şi trag nă­
dejde că astăzi am să-l cumpăr. Oare nu îrtseamnă
asta că m -a pălit un mare · noroc?! Că mi-a · mutit
maică-mea? Că e o mate durere şi jale? Că am un
nod amar în gît încă de ieri? · Că trebuie să se vor-
bească încet, respectuos, conform împrejurărilor? O,
nu, nu! Bucură-te, jubilează, fire -ar al dracului, că
vei avea sicriu pe la ora unu ziua! S-ar fi putut în-
tîmpla şi mai rău dacă aş fi întîrziat, dacă aş fi ve-
nit cu o jumătate de oră mai tîrziu, ca şi bărbatul
acela în şapcă, fălcos, cu ochi albaştri, plini de umi-
_Ifoţă, care stă în coadă al treizeci şi patrulea.
La drept vorbind, tărăgănarea aceea mi-a - prins
bine . Dacă aş fi primit sicriul imediat, acum, unde
JJ-aş fi dus? Eu încă habar n-aveam unde, într-un ase-
menea oraş cum· este Minskul, poat~ fi zincat un si-
criu, de unde să iau tabla ceea şi cum să le pot pu-
ne pe toate la cale. Ceasul următor mi-a adus un
'întreg pachet (şapte-opt) de dezamăgiri amare. Am
colindat nişte ateliere, am discutat cu nişte tinichi-
gii, · am telefonat la cîteva fabrici şi depozite, am
căutat meşteri. .. Şi toate de aceea ca să mă conving
dţfinitiv: în oraşukapitală Minsk practic este im-
'posibil să zincuieşti un sicriu. Afirmînd aceasta, nu
vreau să-i jignesc pc locuitorii lui, ei nu poartă nici
o yiriă; şi în alte oraşe, ba chiar şi în capitale, in-
clusiv în · Moscova, pesemne, este tot atît de ane-
voios să rezolvi o astfel de problemă.
. N-aveam chip s ă capitulez. Nu puteam ceda, şi
,de aceea am săvîrşit o faptă temerară . Cum se spu-
ne, m -arn legali za t ş i, dre pt răspuns la seria de eşe­
curi nimicitoare, am dat o serie tot atît de energică
de telefoane. Petrusi Brovka, Piotr Glebka , Maxim
Tank şi Ianka Brîli - laureaţi, deputaţi , academi-
deni, oameni cu fo"'rte mare autoritate în republică
s-au încadrat în operaţia «Sicriul» pentru a-i ajuta
. 194
 ~onfrat.~:Iui de -la Moscova. cl?..ţste .,o,. ,or]ă. Ş-1,ll „ a,f~t.,, c:;ă
de . această .che~tii.me_. se ocupă_. şi ,un mini s frti ..( ni.i
,nai ţi': ·m!-nte. acu,m a.I cărui ml_nister)i iar , încă pe~
ste o Jumatate de ceas mi se qrdonă s~ mă depl<;t:-
~ez , phiă Ia o piaţă., ,să găsesc a.c olo, înt(un _c oif fe-
1:JtA :le ochii lumii ,ghereta unui . meşteşugar .ne.asod~
-~Jn c,are la , rugămi_ntea pe,rsonală a . ministr,lllµ( · v,~
face pentru mine -totul de ce .am nevoie. · · ·
;_ , · Şe apropi.a însă ora unu şi eu, trebui/\ să alerg _fa.
.magazin după sicriu. Fiind convins că voi pro.cµra
sicriul (-această convingere ·v enea . acu!Ţl şi de li te-
lefonul dat de o persoană sus pusă dir_ectorului «Pqrp-
pelor funebre»), am oprit în stradă un auţocarp.ioi:i
cµ caroseria goală, m-am înţeles cu . şoferul ji , ar;n
venit cu eJ la magaz.in. . ·. . . · · . ·
Sicriile încă nu erau.. Şoferul camionului er,a ner-
vos şi dintr-o clipă · în . arta_ pu_tea să , plece, .dar,_eu
i-am plătit ·bine, dîndu-i banii înainte. Astfel, . pe
acest s·e ctor al frontului situaţia parcă se sta~iliz'.?-
se . ··
Făceam coadă şi, neavînd ce
face, am încep(tt să
privesc o vastă vitrină cenuşie, sau .mai bine zis, un
stand (placaj . acoperit cu pînză, pe care de obicei
sînt afişate fotografiile fruntaşilor în · producţie). Pe
acest stand era scris: «Modele de monumente la co-
manda populaţiei». M- _a mirat că acest panou a tît de
spaţios (pe el puteau fi demonstrate vreo cincizeci
de mode le) era gol , numai în colţu l din dre·a pta jos
atîrna stingheră o fotografi e neexpresivă ce înfăţişa
un stîlp de beton-,-- mohorît, cenuşiu, spălăcit şi re-
spingător. Doamne, fă cumva ca pe mormîntul meu
să nu fie pus un asemenea monument. Şi la ce mai
trebuie afişat modelul dacă-i unul singur şi totuna
n-ai ce alege. . ·
Demult am constatat că de cîteva decenii între-
gul nostru popor trăieşte dup_ă un anu1nit «sistein
de raţii», ce a năpădit toate păturile vieţii fără excep-
ţie. Intrînd în magazin, omul nu cumpără ceţa ce
ar dori să cumpere, dar ceea ce este. Iar asortimen-
tul, de regulă, e foarte limitat, dac ă în g eneral est_e
posibil să alegi ceva. Or, nu în zadar în viaţa de
toate zilele sînt folosit e cuvintele «se dă» în loc de
«se vinde». ,
Acest «se dă>> tăinuieşte un sens adînc. Doar' Ol'i-
cine înţelege că de dat se dă, da_r nu . pur şi sitnplu
.195
. de pomană1 .- Ci pe banL Şi totuşi, anume se dă, cum
se poate da în condiţiile unei limitări zilnice şi stric-
te, cum se poate da numai o porţie anume, minimul.
necesar.
Dumneavoastră doriţi să curpp~raţi pentru masă
ceva ce vă pofteşte sufletul: un muşchi uleţ proas-
păt de viţă, nişte, ficat, limbă, tuslama, picioare \:le
porc, măruntaie de pasăre, carne de porc, creier de
berbec, carne de viţei, cap de oaie, cozi de bou, es-
calop, antrecot, un purcel, o gîscă, o curcă, o potîr-
niche, 6 găinuşă, un uger de vacă, un iepure ... In-
traţi în vreo douăzeci de magazine la rînd şi în fie-
care veţi găsi - dacă în gen~ral veţi găsi - ori nu-
mai carne de vită de categoria a doua, care se v'inde
drept carne de categoria întîia, ori carne de oaie,
ort ceea ce e mai verosimil,· rinichi de vită sau de
porc. Iată, deci întregul asortiment din care puteţi
alege. Aşa e la Moscova, în capitală. Iar în centrele
regionale, cu atît mai mult în cele raionale, n-ai să
le găseşti nici pe acestea.
Aţi dorit, de exemplu, să cumpăraţi ciuperci (în
ţara noastră cu atîtea păduri ciupercile nu sînt o ra-
ritate exotică) şi' începeţi a enumera în gînd de ca-
re vă pofteşte sufletul mai mult. bureţi iuţi, bu reţi
flocoşi, crăiţe, hulubiţe, bureţi-galbeni, mînătărci,
pitărci, şampinion i ? Sau poate trufe? Sau poate bu-
rete domnesc marinat? Căutaţi prin tot oraşul şi
ori că nu veţi găsi nici un fel de ciuperci, ori pre-
tutindeni veţi da numai peste una şi aceeaşi varie-
tate, ce s-a adus astăzi şi «se dă» Mai degrabă vor
fi crăiţe marinate.
Desigur că în perioade diferite pot apărea pe teJ-
ghcle, aşa din cînd în cînd, ba un fel de ciuperci, ba
alt fel. Se mai întîmplă să apară şi ficat de vită, car-
ne de curcă sau de gîscă, dar niciodată nu veţi ave~
posibilitatea să alegeţi. Uneori veţi putea procura
poate şi tuslarna sau chiar rîşcovi muraţi (deşi e
puţin probabil că şi una, şi altele), dar nicicînd n-o
să c umpăraţi ceea cc vă pofteşte inima în această
clipă. Şi n-av eti ch ip să vă planificaţi cumpărăturile,
deoarece sînteţi s ilit să vă mulţuniiţi cu ceea ce «se
dă» .
Dar hrana este o temă vulgară Bine, să luăm
atunci un subiect mai delicat. magazinele de flori
Astăzi acolo sînt puse în vînzare numai crizanteme

196
 Cît de mult . aţi dori să cump'ă~aţf cifhiti'ee;" fta nJa -
firi, primulţ, . zambile, garoafe, stînjenei, lalele, n-o
să reuşiţi să faceţi acest lucru, pentru că şi aici vi
se·repartizează numai o anumită «raţie».
_ Face să mai examinăm şi celelalte sfere aflate
;între limba .de vacă şi orhidee? Fiecare om, dacă va
:. fi mai cu luare aminte şi va privi lucrurile în chip
realist, va fi de acord cu mine că «sistemul de ra-
ţii» ;i. cuprins întreaga noastră viaţă - de la o tablă
de tinichea pînă la o şubă de damă, de la pantofi
la bluze, de la cărţi, discu_ri de gramofon, filme, in-
formaţia de gazetă pînă la automobile, lămi de ras,
mobilă, locuinţă, culorile ţesăturilor şi soiurile de
ceai.
Aşadar, ştiam că noi toţi ţinem un fel de dietă,
dar nici prin cap nu mi-a trecut că «sistemul raţii­
lor» se răsfrînge şi asupra unor asemenea lucruri
cum ar fi sicriile, coroanele de doliu şi monumen-
tele funerare. Nu ştiam nici aceea că a doua zi urma
să înfrunt o restricţie şi mai monstruoasă - cu ea
conştiinţa mea nu s-a împăcat nici pînă acum ...
In sfîrşit, sicriile au fost aduse. A venit şi rîn-
dul meu. Am văzut în faţa ochilor o construcţie din
scîndu ri jilave, geluite grosolan, nemaipomenit de
grele şi lungi.
- Iertaţi-mă ... Ştiţi ... Mama mea a fost o bătrî­
nică slăbuţă, de statură mică. Iar sicriul ăsta-i pen-
tru un halterofil...
- .Un metru şi nouăzeci. Cetăţeni, toate sicriile
au acelaşi standard . Cele de azi au un metru nouă­
zeci.
- Dar eu n-am nevoie ca sicriul să aibă un me-
tru şi nouăzeci!
- Dacă n-ai nevoie, dă-te la o parte, nu împie-
dica pe alţii
- Ce mai vorbă, desigur că-l ia.ul Eu vroiam
numa i să spun ..
- Acasă veţi discuta. Cu mămica răposată, hi-
hi. Dacă îl luaţi, plătiţi banii 1
N-am de gînd să vă înşir cît rn-a costat ş i cît de
· greu am zincuit acest sicriu extraordinar, trec sub

' Vreau să vă amintesc că aces tea - s-au petrec ut în 19 67.

Acum serviciile pomp e lor funebre parcă există, cel puţin în
oraşe l e mari.

197
, tăcere .; şi · aceea:,un;de ':Şj :cµ·r,n ~,rn reµşit ., &~· -l- găşeşc :Pe
omul care şă,-1 şudete - în uHimul rri6n;ie,11t a ieşit la
iveală că Stepanida Jvanovna .nu _va_fi hi?ţă în avicni
·pînă ce tabla zincată a sicriului. nu va fi . sudată ... ;
La ora unsprezece seara, istovit de-a binelea, eµ,,
totu:şi, am ; aterizat la Mos co.va. Surorile · mele şi frar
,tele Nikolai mă aşteptau cu autobuzul de-a gata , .Di-
rect de la aeroport, în faptul · nopţii; au , plecat la
· Olep.ino (cinci--şase · ore de drum pentru un asetile•
nea autobuz), far eu m-am rugat să-mi dea voie să
dorm acasă, gîndindu-mă să plec dimineaţa cu li-
muzina mea ·ca pe la douăsprezece · să ajung în ~!-
Aş fi putut să apar şi mai tîrziu, deoarece, Ia
drept vorbind, ora înmormîntării depindea de mine,
însă trebuia să trec şi printr-un sat, unde ca prin
tr-o minune se păstrase o biserică ce nu fusese în-
chisă, şi să-l aduc de acolia pe părintele Serghii,-un
bătrînel uscăţiv cu o codiţă de păr foârte rar, că­
runt,. bătîi:id în galben ...
în toate timpurile şi Ia .toate popoare.le s-a res-
pectat ultima voinţă a celui · aflat µe patul de moar-
te. E drept, dacă au venit ocupanţii,' cotropitorii,
bar.b arii şi aµ instaurat un regi1 de teroare, săvîr­
şesc tîlhării, atunci, fireşte, ·e ·prea puţin"· probabil
să putem spera că se va îndeplini ultima dorinţă a
. muribundului. însă la toate popoarele civilizate şi
jn toate timpurile ultima dorinţă a -r ăposatului era
sfîntă. .
~: c:hiar dacă Stepanida Ivanovna nu şi-ar fi ex-
primat ultima ei dorinţă pămîntească, noi, copţiî 'ei,
totuna ştiam că ea trebuie să-şi doarmă somnul de
veci numai la Olepino şi că ea, o bătrînă prea cucer-
nică şi evlavioasă, urmează să fie înmormîntată du-
pă- ritualurile ortodoxe, adică omeneşte, din pune~
tul ei de vedere.
Fiecare îşi închipuie în felul său · ce înseamnă o .
înmormîntare vrednică de omul care a fost. Vechii
slavi îl puneau pe răposat într-o luntre şi îi dădeau
· foc să · ardă împ reună cu ea. Egiptenii din antichi-
tate mumificau cadavrele. Hinduşii '(în orice caz,
unele secte) . preferau să lase cadavrele să le ciugu-
lească păsările. Spune-i unuia dintre aceştea că, ia-
tă, corpul' lui neînsufleţit va fi îngropat în pămînt,
198
 şi el, de- tri;teţe, .va ninri î11ai11tc de vreme. Diritre
,păsări şi vierrrij•·el ' d·ă pr ·f ·rinţă păsărilor; 'Şi a -l 'lip 0 .
şi de înmotmîntare:i pc care Şi"O '. doreşte ar însemna
cea mai mare cruzime, întocmai ca şi în cazul d~că
-mie sau · dumn ea voastră ni s-ar spune că după nioar-
·te vom fi • aruncaţi la groapa cu gunoi, lăsaţi pradă
dorilcir şi pisicilor vagabonde de acolo. · ··
Organizaţia noastră scriitoricească din Moscova
J:Şt are obiceiul său. Dacă încetează din viaţă vre1_111
scriitor, apoi ,din Sala cu dale .de stejar de la res-
taurant sînt scoase rep ede măsuţele, la care .noi în;
eă în ajun, seara, so,bisern .pe rupte ceaiuri şi alte
băuturi mai tari , se pun în rînd cîteva măsuţe, se
aşează pe ele sicriul. Vorba ceea: «Unde-a fost . o
masă cu bucate; . acolo un sicriu se aflf-acurn» ... Du 0

pă discursurile funebre - din partea secretariatu:.

lui (oacă decedatul e ra o persoană importantă), din
partea comitetului de. partid, sau, pur şi simplu , din
partea unor prieteni - sicriul este. scos, .podeaua se
'mătură, măsuţel e sînt puse la loc, şi atunci un nou
vizitator al restaurantului comandă două sute de
,g1'ame de votcă, şi nici nu bănui eş te că acum ' un
ceas aici s-a desfăsurat ritualul solemn de rămas
bun de la un om. Chelneriţe le umblă încolo şi în-
coace, se aud zingănit de pahare şi un murmur ne-
cla r.
Dacă decedatul este o persoană foarte importan-
,tă, corpul lui neînsu"fleţit e a dus pe scena din Sala
Mare, unde mai ieri a avut loc seara de crea ţie a
lui Arcadii Raikin, iar mîine se va demonstra un film
cu Brigitte Bardot. Oratorii de aici vor fi şi ei tot
cu un raRg mai înalt va veni poate însu~i Fedin,
Iar pe Fedin, cînd el s-a trece din viaţă, mai th~gra-
bă îl vo r duce în Sala cu Coloane (ca şi în ca'zul
lui Fadee v), und e - iarăşi ieri-· concertase corul
«Piatniţki». Şi cei ca re vor ţine discursuri vor fi mai
solizi - din partea C. C., a guvernului, din partea
comitetului orăşenesc de partid Moscova.
Deşi există un ritual. Spuneţi-i vreunuia din me-
mbrii U. S., care mai este încă în viaţă : noi, chipu-
rile, cînd veţi muri, vă vom prohodi la biserică, şi
el se va indigna, va protesta. Şi va proceda just. Iit
ceea ce-l priveşte, aceasta, ar fi. un adevărat acf de
cruzime.
în întreaga Rusie all fost închise zeci de mii de
f99
 bis erici, dar milioane de oameni in vîrsta care, din
,punctu] lor de vedere, ar fi dorit să fie înmormîn-
taţi omeneşte, au rămas şi mai trăiesc încă. Aceş­
tia-s, de fapt, milioanele de oameni ce nu s-au făcut
vinovaţi cu nimic, dar sînt lipsiţi de posibilităţile
elementare ale ritualului de înmormîntare. î ncă .o
cruzime revoltătoare, încă «o raţie», alături de a't-
tele atît de numeroase şi atît de triste.
Dar eu am un automobil şi sînt plin de hotărîre
s ă înd e plinesc ultima dorinţă a mamei. Am să plec
în satul Sneghiriovo şi îl voi aduce de acolo pc pă­
rintele Serghii, pentru ca el să execute deasupra ră­
mă şiţelor pămînteşti ale Stepanidei Ivanovna ritua-
il ul ortodox de înmormîntare .. .
Intrînd în casa noastră, am văzut că ea e plină
de lume, că sicriu l este descoperit şi că Stepanida
Iv anovna se află în colţul de lîngă uşă. Iată, deci,
a zburat şi ea cu avionul (pentru prima oară), a
fost hurducată o noapte întreagă în autobuz, iar
'ac um, se poate spune, a ajuns la destinaţie . Ultimii
p atru sute de metri va fi purtată pe şervete albe, pe
um erii ţăranilor, de-a lungul livezii noastre, de-a
lungul pîrloagei şi lanului de cartofi, unde Stepa-
n ida lvanovna atîta s-a tîrît pe genunchi, atîta a
scormon it şi a sc urmat pămîntul, alegînd carfotii cu
degetele în ţ epenite , îngheţate de frig , pe lîngă la-
nu l de s e c ară ce n -a dat încă în s pic, pe la poalele
dealului, coama căruia coboră brusc spre rîu, pîn ă
la pinii bine cunoscuţi tuturora, despre care atîtea
generaţii de săt e ni spun: «Cu toţii vom ajunge acolo».
Şi eu cu Nikolai puteam să pun umărul, însă,
pa re-mi-se, feciorilor nu li se cuvine să ducă sicriu l
m arnei .
Cînd lîngă sicriu apare cîte-o nouă rudă a pro-
pia tă , plînsetele şi bocetele se înteţesc. In ac el aşi
tim p, o rumoare de s a tisfacţie se desp rin de din m ij -
locu l celor veniţi la înrnorrnîntare cînd eu apar în
pra g, în uşa jo as ă a casei, direct de la vola n , din
vac armul drumului de patru ore la rînd. «A sos it».
«Inse amnă c ă în cu rînd ». «A durat m u lt căl ător i a
cu m aşina pînă la S neg hiriovo?» «O o r ă dus şi în-
tor s».
A ltă vorbă e c ă , a pucînd pe un drum mai apro-
pia t , prin p ăd ur e (şapt e kilometri în loc de două ,
zec i), am neglijat un loc cam jilav, mascat de o
200
 -iarbă crudă de mai şi nulon1oliilul a prim; a pali11a
:;;i s-a împotmolit. Am avut nevoie <le o orij :;;i j un1 ă­
taic pînă ce am reuşil să scap de acolo . Mai î11ainle
am încercat să ies fără ajutorul nimăn ui , rupînd
: crengi şi aruncîndu -le sub roţi, apoi, pierzînd orice
· ,nădejde, m-am repezit pînă într -un sat din apropie-
re după un autocamion, care m-a ş i scos din smîr-
cul cela. Toate nu s-ar referi nicidecum la subiectul
nostru, dar întîmpla rea ast a m-a făcut să întîrzii
mult şi să devin nervos, ceea ce a şi influ en ţat ca-
racterul discuţiei mele cu părintele Serghii, eu de-
venind mai hotărîţ şi mai insistent.
De fapt, părintele Serghii n-a refuzat cînd i-am
formulat rugăm i ntea mea. Abia după ce şi-a luat
toate cele necesare: crucea, candel a, veşmintele şi
cărţile, apropiindu~se de acum de uşa limuzinei, m-a
întrebat pe neaşteptate, fără să se îndoiască de ră­
spunsul meu :
- Da hîrtiuţa din regiu ne o aveţi?
Era cît pe ce să fac o gafă, să -l rog să repete
întrebarea despre ce hîrtiuţă e vorba, dar cuvintele
lui m-au uluit atît de mult încît am zăbovit să- l în•
treb cam vreo trei-patru secunde. Am zăbovit şi
am cîştigat. Secundele celea au fost suficiente ca
părintele Serghii să-mi explice el însuşi:
- Se cuvine o autorizaţie în scris.
«Vai şi iară vai!» aş fi vrut să exclam atunci .
Le-am putea cumva înţelege dacă toate acestea s -ar
putea petrece · într-o ţară cotropită, unde autorită­
ţile de ocupaţ i e într-atîta ţin populaţia locală în
frîu şi în robie, încît fără permisiune interzic pînă
şi înmormîntări!e după obiceiurile locului. însă nu
ştiu dacă ex istă pe luine asemenea autorităţi de ocu-
paţie, dacă există popoare pe pămînt care ar putea
să se supun ă unui astfel de jug ...
Simţeam c ă -m i fuge pămîn t ul de sub picioare.
Prin faţa ochilor mi s-au perindat fulgerător un şir
de tablouri. Iar acum ce mă fac? Să amîn în mor-
mîntarea pentru mîine? Să g onesc maşina pînă în
centrul regional după autorizaţie ? Ori s-o îngrop pe
'Stepanid a Ivanovna; aşa, ca pe o vită, cum sînt în-
mormînta ţi în zilele noas tre bătrînii? Să trag o fu-
gă pînă în raion după nesuferita ceea de orchestră
funerară? Aşa ceva nu puteam admite. Cu atît mai
mult că mi-am imaginat cum mîine dimineaţă intru
201
· într'0 uh -cabinet cunoscut -trrie ·al •,u·n•e i -tuno:scute · în: ·.
· stHuţii regionale, iau antedatat această hîrtie · ofr-
bilă. şi- ruşinoasă · pentru oricare · stat şi i-o aduc pă -
, rintelui Serghii; De aceea, fără să clipesc măcar din
ochi şi fără nici un tremur în glas, înfruntînd cu
1

ochii mei albaştri şi inocenţi privi-rea întrebătoare ::a

preotului, l-am minţit cu obrăznicie: ,
~ Vedeţi cum stau lucrurile, pă•rinte ... Am avut
mare bătaie de cap cu transportul , dar ani telefo-
nat în regi une şi mi-au permis, Autorizaţia în scris
am să v-o aduc mîine.
Preotul mi-a dat crezare (sînt, totuşi, · scriitor!)
şi am plecat spre Olepino de acum pe drumul cel
îndepărtat, dar neprimejdios. Cum şi era de aştep­
tat, Î'ntîrzierea mea a trezit nelinişte în rîndurile ce-
lor cc veniseră la înmormîntare , între timp adunîn-
dticse - rTIUltă lume . Odată cu apariţia noastră, din
mînă îi1 mînă au prins a se transmite lumînări sub-
ţiri de ceară, şi de acum peste un minut zeci de fo-
cuşoare au început să tremure şi · să se agite în ae-
rul din jurul Stepanidei Ivanovna. S-a răspîndit un
mir Q.s de biserică. Im ediat s-ali găsit şi voluntari:
\:[adirni r Sergheievici Postnov cu basul stricat din
c-;i uza beţ i ei , mătuşa Polea cu vocea curată de al:-
lo, 1 1esc hi1 1 1b ată încă în cel de al opt u lea deceniu.,
alţ i i, de z obişnuiţi de a ma i cînta s-au, luminat la
faţ ă n uill a i de acee a că au din nou acest p rilej. Ma-
re bucurie şi înmormîntarea .
Odată ; în apartam e ntu l me u de la Moscova, avem
oaspeţi. Am pus să ascultăm înregistrarea marelui
para s tas şi în timp de o jumătate de oră ni111eni n-a
scos o vorbă, n-a făcut o remarcă . Cînd s-a stins ul-
timul s un et. unul din oaspeţi, sinceritatea şi fran-
cheţea căruia nu le putem pune la îndoială, a zis
cu och ii um ez iţi de lacrimi: «Şi de ce nu ·~ Să ştiţi
că nu mi-i teamă nici să mă trec din viaţă·, nu mi-i
teaină nici în s icr iu să stau culcat, dacă. asemenea
cuvinte · şi asemenea cîntece vor răsuna la moartea
mea ... »
Vladimir Sergheievici şi mătuşa Polea nu puteau'
să producă aceeaşi impresie ca şi armoniosul cor
din Paris, însă aici nu erau la întrecere, ci la o în-
rnormîntare adevărată. Stepanida Ivanovna parcă
eta vie în sicriu, luminările licăreau şi eu, privind
-în '. j ur, .am văzut că lumea bocea şi plînge?,,. Cred eă
202
 . 1111 ·de- j:atea :Stepan-i-de L„il vart.ovn-a -~ .(ci:a şi timp 11l,
. trebuia să se -întîmple asta,. ş-apoi cu toţii vom ajun-
.gc acolo), ci de aceea că şi-au · adus amtnte şi şi-au
dat seama ce · au pierdut, că măcar pentru • o . zi· li-
.s -a întors- ceea ce · li se luase, ceea ce aproape că . şi
ruitaseră . «Di-n pămînt · sîntem · zidiţi · şi întru acelaşi
pămînt vom merge, se s-trădui·au să execute cîntăre-
-.. , .ţii -- voluntar-i', odihneşte, doamne, sufletul · roabei ta- -
le Stepanida.. , în Ioc luminat, în loc de verdeaţă, · in
loc de odihnă, de tinde au fugit durerea; întriistarea
şi s uspinarea ... şi viaţă fără de sfîrşit...»
_înainte vreme, cînd era scos sicriul cu corpul ne-
- i:nsufleţit; se trăgea din clopotul cel mare. Pînă de-
parte în jur se răspîndea cîntul lui grav şi melo-
dios. Dangătele rare ale clopotelor însoţeau ·corte-
giul funebru tocmai pînă la mormînt, anunţînd toate
împ-rejurimile despre ceasul plin de jale al înmormîn-
fării: Plugarul· în cîmp, secerătoarele, fiecare trecător
zăboveau cîteva clipe, îşi făceau cruce şi măcar un
minut erau cu- gîndul la cel pentru care bătea clopo•
-tu-I. .
Acum rar unde ai să auzi bătînd clopotul. Pă­
şeam spre pinii de Ia cimitir într-o tăcere tristă, dar
părintele Serghii, care, pesemne, tînjise şi el după
r itual, se tot oprea , se întorcea cu faţa spre cortegiu
ş i mai pronunţ a o dat ă cuvin tele ru găci u nii. Apoi
bul g ăr i i de pămînt s-au auzit lovind acoperişul ră ­
sunător (în acel moment surorile mele au prins iar
a boci, au început a plînge din nou femeile din Ole-
pino), şi în curînd numai o moviliţă roşcată de lut
răsări dintre ierburile înflorite de mai, iâ r noi toţi­
în grupe · mici , ba şi cîtc unul, cev a mai dezordonat
decît venisem încoace - am pornit spre sat.
Pe părintele Serghii l-am dus acasă şi l-am în -
trebat cît i se cuvine pentru o asemenea slujbă.'
- Trei ruble, mi-a răspuns scu rt părintele .
I-am întins patruzeci.
- Dar pentru ce îmi daţi atîţia bani? Şi de ce
anume patruzeci?
- Patruzeci de ruble costă fanfara . - raională
, atunci cînd este comandată pentru funeralii. De ce
dumneavoastră v-aş plăti mai puţin? - .·
Dar aveam eu încă' o pricină, despre care nu i-am
vorbit părintelui Serghii: minciuna mea şi greuta-
tea ce-mi apăsa inima mă făceau să cred că a -doua
203
,zi la comitetul executiv al Sovietulu-i regional, se
prea poate, nu va fi totul atît de -s implu cum · mi se
părea, şi, probabil, părintele Serghii va avea unele
neplăcen
Vă mulţumesc frumos Şi v-aş ruga, deci, să
nu U1taţ1 de hîrtiuţa ceea din regiune
- Cum aş putea să uit aşa ceva?
Pe ce se întemeia optimismul meu, în ce îmi pu-
neam eu toată nădejdea? în faptul că pînă acum
comitetul executiv al Sovietului regional nu mi-a
refuzat nimic. Ce-a drept, rareori mă adresam în-
colo Nu se poate să-i deranjezi pe oameni, cu atît
mai mult să le ceri careva servicii fără o necesitate
deosebită Şi totuşi, atunci cînd reparam casa şi
aveam nevoie (contra plată de unele materiale, cum
ar fi tablă de acoperiş chereste a, ciment, cînd îmÎ
lipseau piesele de rezervă pentru maşină sau cînd
preşedintele colhozului mă convingea să intru la
comitetul executiv regional ca să obţin ceva pentru
colhoz, intram, Ie spuneam rugămintea şi nu mi se
ref uza nimic.
Astfel, bunăoară, odată i-am rugat să constru -
iască în satul nostru doi kilometri de conducte de
apă, şi în s at au apărut cişmelele.
Pe Tihon Stepanovici, preşedintele comitetului
~x~cutiv al Sovietului regional, un bărbat excelent
din toate punctele de vedere, îl cunoşteam de pe
timpuril e cînd lucra în raionul Iuriev-P olski. De cî-
teya ori ne-am întîlnit în o sp eţ i e la famili a Kosiţîn
şi dacă n-am devenit chi a r prieteni, atunci bun i cu-
noscuţi Mai apoi Tihon Step anovici a fost ava ns at
în post, a trecut să lucreze în regiune , însă relaţiile
noastre s-au păstrat. Iată de ce preşedintele colho-
lZU lui, dacă trebuie mort-copt să facă ceva pentru
gospodă r i e, nu se ducea direct la Tihon Stepanovici'.
ci venea mai întîi la mine, avînd s peranţa că eu voi
intra, voi sta de vorbă şi pe toate le voi aranja. însă
<eu mă căzneam să nu fa c abu z de bunăvoinţa lui şi
apăr eam la comitetul executiv al Sovietului r egi onal
n'um~i în cazuri excepţionale.
Ei, bine, acum tocmai era un as emenea caz.
Ca de obicei, Tiho n Stepanovici mă dojeni pen-
tru că rar îi calc pragu l şi îi telefonez.
- Nu vreau să vă s us trag de la muncă, i-am
răspuns. Parcă nu ştiu că ch iar dacă ziua şi noap-
lk
 tea ar avea patruzeci şi opt de ore şi dacă trei de
Tihon Stepanovici ar încăpea în pielea dumneavoa-
strt toţi ar avea ce face şi tot nu le-ar ajunge timp.
- Aşa-i, a rîs Tihon Stepanovici. Dar ce fac ;;ii
casei? Că fecioraşul meu, Şurka .. .
- Bine, sîntem cu toţii sănătoşi. Numai că p,e
Stepanida Ivanovna ieri am înmormîntat-o ...
- Şi de ce n- ai telefonat? Am fi trimis fanfara
regiunii. Că ştiu eu ce fanfară au cei din Stavrovo ..
Ea n -a vru t să fie înmormîntată cu fanfar ă.
Cine n -a vrut?
Stepanida Ivanovna.
Ea doar a murit! Şi cum aţi înmormîntat:o?
De asta am şi venit.. .
Discuţia noastră era mereu întreruptă de zbîrnî-
itul telefoanelor, şi Tihon Stepanovici chiar în pre-
~enţa mea dădea indicaţii importante, coordona ac-
iunile organizaţiilor regionale, mustrîndu-i pe unii
lucrători de răspundere Am observat eu de mult că
acesta era stilul lui de lucru: a nu amîna nimic nu
numai pentru a doua zi, ci nici măcar pentru zece
minute Ascultînd o nouă rugăminte şi punînd re-
ceptorul, el începea imediat să acţioneze: apăsa pe
clapele aparatului, cu ajutorul căruia putea să r:lis-
cute cu orice lucrător al comitetului executiv regio -
nal, de parcă acela s-ar fi aflat chiar aici, în cabi-
net, o chema pe secretară, îi dădea indicaţia să- i
facă legătura prin telefon cu cutare şi cu cutare
Telefoanele zbîrnîiau de zor la uzine, depozite, în
raioanele , gospodăriile îndepărtate, iar pe alocuri
direct în cîmp, prin secţii sau ateliere era căutat
omul necesar Zbîrnîitul t elefoanelor se multiplica,
ramificîndu-se şi răspîndindu-se fulgerător prin toa-
tă regiunea, apoi revenea la el şi toate continuau
aşa pînă era găsită rezolvarea problemei. De aceea
pentru redarea întîmplărilor de ieri s -a consumat cu
1nult mai multă vreme decît era nevoie. Şi totuşi,
am reuşit să-i spun că acea.s ta a fost ultima dorinţă
a marnei, iar eu, ca fiu, eram dator să ţin cont de
ea Mai mult decît atît, îndeplinirea acestei dorinţe
e ra datoria m ea de fiu
. Aşteptam ca Tihon Stepanovici · să-m1 întrerupă
brusc explicaţ iil e mele ch inuitoare şi să -mi spună că
toate aceste n-au nici o însemnătate şi că nu face
să ·mă neliniştesc Dar cu Cit vorbeam mai mult, cu

205
 atîţ î'ihort ·S'tep·a no'vici se· încrunta şi s.e ' înroşc•a m~i
t ,ar~\ {,Jl'ti~a ·· parte-'-'- aşa-zis ; constructivă . - :,1 , ,di~ -
c,ursuh:ti meu abi'a am pronunţat-o _deoarece ît.l faţă
Ql;l mai , aveam un interlocutor, ci- doar un asculliilnr.
Ba,' nici nu un ascultător, ci un funcţionar, căptLH îi
adreţ·ezi .o rugăminte foarte neplăcută pentr.u •I.
.• · :~ Ce e făcut e bun făcut; Tihon Stepanovici. ·1:c
,rog: numai ' un singur lucru: să nu-l pedepsiţi pe pre-
ot, Eu hini)'ninţit, iar el mi-a dat crezare. Vina pp11 -
tru toa,te. o port eu unul. însă nu ·ştiam . că e atît de
serios: · · · . . .
· ......:.... J:e-ai făcut? a zis dezoi'at Tihon Step.anovici
' după ~e. m-a ascultat pînă la sfîrşit şi, devotat. sti-
lului_ său, a întins mîna spre aparat.. · ·• . ... ·
.. Erii. '·g ata·-gata să apese pe o clapă, dar s-a răz­
a
gîi;ldiţ şi · ridicat receptorul unu·i telefon.. Ace•a~ta
put,eam să, mi-o explic numai .într 0 un fel: el nu do--
.rb să audă discuţia cu interlocutorul săt.ţ . ..
· ..:..:.... . Alex ah dr Jvanovici? Bună ziua .. : · . . •
înseamnă că a · făcut legătu·ră cu împuternicitul
în chestiunile bisericii ortodoxe · de pe lîngă comite-
.t uf execµtiv . «Pe lîngă» el «pe . lîngă», dar .totuşi,
ili,tpă cu1n se pare, şi !'a o · oarecare distanţă, altfel
în vocea lui Tihon Stepanovici ar precumpăni acum
intonaţiile afirmative de dir ecti vă, şi nu · prudente,
interogative. \
~ Cum merg treburi le pe frontul ortodocşilor?
în l>1.1nă reguliP Clar ... Aş vrea să vă rog ceva. Spu-
neţi:n1i, ce aţi face cu preotul· care s-a dus la în-
inonnîntare în alt sat? A fost invitat şi el s-a dus.
Se int ~rzice categoric? Aşa. 1 se ia parohia? Aşa.
Dar dacă pe de asupra a mai însoţit şi mortul de
acasă pînă la ciniitir? Ştiu că es te imposibil aşa
ceva. Şi dacă s-a întîmplat?·... Aşa... înseamnă că
orice s lujb ă r-eligioasă sub cerul lib er? ... Aşa . Pe te-
ritoriu.I ţării într egi? ... înţ e l eg, înţeleg.
Niciodată Ti hon Stepanovid nu discuta la tele-
fon într-un asemenea mod: să întrebe încă şi încă o
da tă, _ să repe te cuvintele interlocutorului, de parcă
ar fi cam fudul de-o ureche sau n-ar pricepe dintr -o
dată despre ce e vorba. De r egulă , ascultă în tăcere
şi dă indicaţii. Acum pentru mine repeta unele fra-
ze ale lui Alexandr Ivanovici, pentru ca să mă facă
să simt întreaga nerozie şi iresponsabilitate a corn -
' p6rtării inele, ca să-mi dau seama de toată vina
·206
, ·me:a-f _Şi ~u · mi--am: ·da't -:saarHa'., :dar ,, r;u , toat-e .. :ac:ţstea .,
gîndul că ce e . făcut e bun făcut şi că nici un Ale-
xandru Ivanovici, oricît ar tuna şi ac fulgera _ la tţ!­
lefon, nimic nu mai poate schimba, îmi umplea ini'-
•ma de seninătate şi chiar de bucurie . M-am ' surprin,s
' că n-a fost pentru. prima - dată cînd m-am bucurat în
· âces.te zile pline d·e . durere ... M-am bucurat şi at_u nci
,dnd am reuşit să cumpăr sicriul, m-am bucurat cînd
;a·m găsit oameni pentru a-l zincui, apoi pentn~ a -l
·suda . M-am bucurat cînd au luat sicriul în avion,
m -am bucurat cîHd părintele Serghii şi-a dat consitn-
·ţămîntul să vină la înmormîntare, mă bucur şi acu111.
Atunci, de fapt, rnă bucuram că scap de · a l ergătură,
·acum, ultima oară, mă bucuram pentru Stepanida
Ivanovna, şi asta era o bucurie calmă şi curată. · ·
Intre timp Tihon Stepanovici continua să dis~ute.
- In casă? Probabil că şi în casă au răsunat
cîntări de preot. Lumea? Probabil că satul întreg.
Doar înmormîntarea n-a avut loc noaptea . Unde a
fost organizatorul de parţid al colh_o zului? Nu cre-
deţi? Special vă trag pe sfoară? Acµm ascultaţi-mă,
Alexandr Ivanovici. îh satul Sneghiriovo îl aveţi
preot (o privire întrebătoare -în direcţia mea) ... pe
!părintele Serghii, sau cum îi mai zice ... Deci, iată ...
Acest preot ieri s-a deplasat în satul Olepino şi a
oficiat acolo slujba prohodului. Mai întîi l-a proho-
dit în casă. Apoi a însoţit răposata pînă la cimitir şi
a făcut slujba de pecetluire a mormîntuluL Iarăşi
~<imposibil!» Anume aşa a fost. Ascultaţi ce vă spun.
Dumneavoastră ştiţi că în Olepino Ia noi . locuieşte
un scriitor? Ah, vă cunoaşteţi chiar? Cu atît mai bi -
ne. Ieri el şi - a înmormîntat mama, pe Stepanida Iva„
novna, şi l-a adus la înmormîntare pe ăsta ... lua-1-
ar naiba, pe părintele Serghii. Ei, pe Vladimir Alexe-
evici noi nu-l putem pedepsi. El îşi are Ia Moscova
şefii săi - Uniunea scriitorilor, care vor scoat</ o la
capăt fără noi. A.fară de asta, mama i-a lăsa ces-
tamentar: s-o înmormînteze cu preot. Ca fiu, el 'a. în-
deplinit ultima ei dorinţă. Nu-, ascultaţi-mă, ascut.-
taţi-mă. Din punctul nostru de vedere, desigur, e
un caz scandalos, dar ei, scriitorii, acolo ... Vladimir
Alexeevici i-a spus că el ar fi primit autorizaţie de
la noi. Ei, n-a reuşit . în general, fireşte, e un fapt
revoltător. Deci, iată . ce v-aş ruga eu persona:J: pe
·acest preot să nu-l pedepsiţi prea aspru şi , să nu-i
207
 luaţi parohia; daţi-i o mustrare aspră, ori 1111111 :ii o
mustrare .. . Nu ştiu cum procedaţi dumneavoastrii cu
ei. Asta-i rugămintea mea personală. Vlad imir
Alexeevici e la mine şi vă transmite salutări, I ată , o
deci, acum să ne auzim de bine; gata, am terminat.
Tihon Stepanovici a pus receptorul.
- Am aplanat-o, pentru că-i o excepţie. Dar da~
ta viitoare ...
- Data viitoare n-o să fie, Tihon Stepanovicî.
Că am ·avut o singură mamă, pe Stepanida Ivanov••
.na. Am înn;iormîntat-o ieri. ..
- Da. M-a luat gura pe dinainte. Iartă-mă. Pe
Cosiţîri cînd l-ai văzut' ultima oară? Ce mai face?
1N-ar strica să mergem la pescuit, ce zici?

~08
 Serghei Kaledin

UN MIC ŞI UMIL CIMITIR

... umil cimitir.

o cruce şi umbră
de ramu ri
A. S. Puşkin
,,Evgheni Oneghin"

I
- Iată, . aici parcă ... Da, aici. Sapi gura gropii,
apoi o adînceşti pe sub ulm. Ia şi toporul, o să dai
de multe rădăcini. Pînă la unsprezece o scot( la ca-
păt? Că n-au să prohodească mortul. Da, bagă d~
seamă. Sapă mai adînc, m-au rugat în mod special.
Şi nu fă mutre, că nu vei rămîne în pagubă ...
Petrovici îi arătă _ lui Vorobei o moviliţă teşită,
năpăditij de bălării şi fără gărducean. Din pămînt
se iţea o plăcuţă funerară ruginită pe care nu se pu,
tea d'e s luşi nici un nume. Se ştersese cu timpul.
«A măritat un mormînt părăsit. Frumoasă trea-
bă ... îşi zise Vorobei petrecîndu-1 cu privir'ca pe şef
şi înfipse hîrleţul în pămînt. O să asud aici în lege,
va trebui s ă fac un cotlon sub ulm».
- Vorobei! Nu uita că au să aducă un coşcogea
butuc, strigă de departe Petrovici, dar amintindu-şi
că groparul e fu du l de ureche, s e întoarse din drum.
Au să aducă un butuc scobit, aşa că fă groapa mai
lată. '
- In vaţ-o pe mă-ta, se f ă cu a se răsti la el
Lioşka.
- Ei, l asă , lasă, făcu şeful pe un ton împăciui­
tor, dînd să plece. Cum faci treaba, mă găseşti în
cancel arie. Da'Mişka un's-a dus?
Vorobei nu-l mai auzea. Cerceta locul. Da, aici
nu prea ai un'te întoarce. In spate se găseau două
morminte, în faţă ,1 mai că din moviliţă, creştea un
ulm cu trunchiul gros . Va trebui să arunce ţărîna
pe de lătur i şi să mai tragă o fugă la paraclis, să
14 ·comanda N• 437 209
. :adu~'ă .. nişte scînduri. Iar' . pramatia:,, asta di i • Mrşka,
ja,J de .unde nu-i .
. •. Aseară, ce-i drept, se în,ţeleseseră- · ca bliinlul să
se ducă de d.imineaţă la Vagankovo, să ia acolo cri-
tlură de . marmură-: aveau de făcut borduri pcnt;rµ
flori . Vorobei ştia că. Mişka nu s:a descurca atît de
rer,ede; pînă face formele de, plată; pînă mai găseş­
te!', şi un camion, de-ar .d a Dumnezeu săsi vadă în- .
tors p.înă· la - amiază. Şi . totuşi Vorobei simţea că-!
apucă pandaliile. încă înainte de a fi încăput la
~pita.I, îl apuca lesne pîrţagul, îasă acum se înfu-
ria di·n te miri ce: era de ajuns să nu-şi aprindă din-
tr-o dată chibritul, să prăpădească pe undeva cioca-
nul ori să se pomenească cu becul stins în şopron,
cum îi scăpătau pe dată lac_rimile şi tocmai tremura
.d e înverşunare. Ştia că mai pe urmă are să-i fieru-
şine, dar nu izbutea să-şi ţină nervii în frîti.
îşi .aprinse o no_uă ţigară, de la cea veche, fu-
mată p,înă aproape de . filtru şi, cu un gest obişnuit,
o mută cu limba în colţul gurii. Puse mîna pe coa-
da lustruită, lucioasă a hîrleţului. Aruncă o privire la
ceas: era opt şi treizeci. La unşpe groapa va fi gata.
Cum a spus Vorobei, aşa va fi.
însemnă cu hîrleţul graniţele viitorului mormînt:
·p atru laturi de tăiş la căpătîi , trei la picioare şi ap-
roximativ un metru în lungime, cel mult. Erau di-
mensiunile gurii, ca să aibă mai puţin de săpat.
1Pentru toată lungimea sicriului va face apoi un co-
tlon şi va scoate ţărîna dedesubt. Şi de vreme ce
sicriul e un butuc - mai 'nalt şi mai lat ca un coş- ·
ciug obişnuit, şi cotlonul va trebui să-l sape mai la
suprafaţă, adîncindu-1 apoi în lungime. Pereţii va
trebui să-i facă tot verticali: ferit-a sfîntul să-i sape
mai înguşti, că se înţepeneşte butucul între pereţi
şi nu-l mai tragi înapoi cît lumea. Vara, ce-i drept,
mai treacă-meargă: lărgeşti groapa pe de lături cu
hîrleţul şi bagi sicriul de-a mai mare dragul. Iar-
na însă, nu faci nimic: pămîntu-i îngheţat bocnă ,
nu-l mai iei cu hîrleţul. Nu-ţi rămîne alta decît să ·
sari cu picioarele pe capacul sicriului şi să dai cu
ranga, aşa că se duce naibii tot ritualul. Rudele se
supără, boscorodesc, se scumpesc la plată. Unde
mai pui că, după aceea, o poţi lua şl la moacă, de la
tovarăşii de lucru.
Vorobei îl dăscălea pe Mişka de la înc~putul în-
210
 cep1Jturilor: cînd- ai -.de-sa -fa'<::e ·rn ,:u:n~,but1..Lt:,se6bttl1 fâ
groapa- mai :laJă; dă , ţi silinţa, nu ,),u~ra ,,.de mîntui<a-
_Jă ş.i nu .te ,uita la -ceilaW . că ,nlf. lucrează .c um se cu-
:v:ine-;· cu ei e o. socoteală şi cu tine . alta, căci eşti
1.pJtimit pr6viwriu . Cum va trece sezonul, · s:e~ vor ,·îri -
:Jl.i:iiera de le-or :trosni mădulare l e. · · 1'
-:-·'.• -De n-ar fi fost Vorobei, mult-I-ar -fi ţinut pe Miş-
ka prea înţeleapta - învăţătură a groparului.., , · '
: Vorobe i scuipă chiştocul din gură şi Îşi •îndreptă
basca pe cap. Ei .hai, dă-i zor, -invalidule. Drege-le 0
â1îndreţe de groapă de să -l ţină · m inte pe Vorobei
cîte zi le OF mai avea, Păcat că are de săpat pe azi
doar o singură groapă: cînd ai - un fleac de · lli·c ru 0
,

stai cu nervii 'în . furculiţă, iar noaptea · te zvîrcoleşti

şi nu te prinde somnul. «Ei bine, îşi zise Vorobef';
dacă am numai una, o sap, drăguliţa, fără să apăs
măcar o dată cu piciorul. Zău aşa, Eh, păcat că -nu
mă vede nimeni,.,» Se îndreptă pe o clipă din şale
şi aruncă o priv ire . Prin preajmă nu era ţipenie- sau;
po.ate, · nu vedea el pe nimeni; cu ochii lui., . Eh, fire-
ar să fie. Să-i dăm bătaie,
Scuipă în palma stîngă, galbenă de bătătorită ce
era, luă hîrleţul de tăiş şi îl învîrti în jurul osiei.
Cu dreapta îl apucă de coadă, chiar lîngă brăţările
de fixare, şi înfipse cu năduf lama ascuţită în ţărî­
nă . Şi dă-i, şi dă - i. Rareori i se întîmpla să sape cu
atîta sîrg, poate doar atunci cînd nu prididea sau
-cînd vedea că sicriul e scos d.in biserică, iar groapa ,
nici nu-i începută.
Picioarele stau înfipte în pămînt, toată munca ·o
fac braţele şi trupul. A împlîntat hîrleţul în pămînt-,
apoi l-a smucit cu putere, l-a înfipt din nou, din noii
'.l-a smuls şi .ţoate astea dintr-o mişcare, ..dintr-o op-
intire. Numai cu braţele, fără a se ajuta cu piciorul.
Iată. de ce sîntem în stare. ,
Nici prin alte cimitire nu găseşti pe cineva care
să-i fie deopotrivă - să poată săpa fără a se ajuta
cu piciorul. A văzut el gropari de tot soiul, dar să
dea gata un mormînt în patruzeci de minute, de
aştia, măi băiete, nu găseşti nicăieri. Şi nici nu vei
găsi vreodată. Numai unul Vorobei poate s-o· facă.
El şi nimeni altul.
Dar acesta nu e decît începutul, uite acuşi va da
de rădăcini, de rămăşiţele sicrielor vechi, de · oase ...
Pe de lăturile · gropii se înalţă grămezi · ·de lut
,~t1
roşcat, acum, fără scînduri, nu se 111;ti poate săpa.
Ţărîna se năruie, iar dacă o azvîrli 11iai departe, îţi
faci muncă de prisos la astupat: va tr -,bui să clă­
dească o moviliţă nouă, . iar pămînt - io c.
Vorobei i eşi din groapă . Era ora nouă. O scoai~
el la capăt şi fără Mişka. Că nici băiatul nu umhl:ă
teleleu, s-a dus să aducă criblură,
Puse hîrleţul la buza: gropii şi îl acoperi cu pă 0
mînt: or fi groparii băi eţi de dobă, dar ţi - l şterpe­
lesc cît ai zice peşte - apoi o să-i sară în cap Mol-
ciok, brigadierul. Numai unul Dumnezeu ştie unde
găseşte Molciok hîrleţele astea. Dar, ce-i drept, fa-
ce rost de nişte hîrleţe mişto, taie totul: rădăcină,
scîndură, uneori pînă şi piatra ţi-o despică. Au o
lamă lucioasă ca oglinda, · .încovoiată în semicerc,
lungă de o jumătate de metru şi prinsă de coadă cu
brăţări de oţel pe inele de cauciuc.
Mişka, de cum le-a văzut, i s-au aprins pe dată
ochii: şi-a pus de gînd să manglească numaidecît
unul şi să - l ducă acasă, pentru vilă Să-i mulţu­
mească lui Vorobei, că le a oprit· «Vezi să nu te
manglească Molciok pe tine - nici prin cap să - ţi
treacă»
Ungă vechiul paraclis, dtn cărămidă roşie, care
se afla în centrul cimitirului, stă t ea un cli t de scî n-
duri. Vorobe1 îşi alese două mai lungi, le aburcă pe
umăr una peste alta şi se grăbi îna poi
In paraclis dădea inventarul cu chirie moş Jora,
un bătrînel hîrbuit, cu gura ştirbă, veşnic pornit pe
arţag la beţie, dar blînd şi cuminte cînd era treaz
La etaj îşi primeneau straiele, mîncau, beau şi dor-
meau groparii. De altminteri, numai se chema că
sînt gropari, căci în listele de plată treceau drept
muncitori auxiliari. Gropar oficial era doar unul
Molcikov, Molciok brigadierul. Pe numele lui se com-
pletau fişele de lucru . In g eneral însă nu punea mî-
na pe hîrleţ decît rareori, în cazuri excepţionale, sau
cînd era mult de lucru. Săpau flăcăii de la paraclis
şi, doar din cînd în cînd, cei din gospodăria cimiti-
rului. Molciok plătea de groapă după sezon vara
cinci ruble, iarna de două o ri pe atît. Chiar dacă nu
punea mîna pe hîrleţ, banii tot e l îi împărţea. Ni-
meni nu îndrăţnea să crîcnească. Bună poamă, are
aproape cincizeci de ani şi de vreo douăzeci tot de
pe urma răposaţilor se procopseşte . In ulti m ii zece
212
 ani, de cînd s-a t ratat, nu mai ia o picătură în' gură.
Molciok ştia cui să plătească mai mult, pe cine
să strunească. Pe Vorobei îl simpatiza. «Faci, Voro-
bei, două gropuşoare?» «Fac, Volodia». Şi Vorobei
lr:;a baltă toate trebutile şi îl urma pe scundul şi
· crăc~fi:atul brigadier Şi nu -l mai · căuta după lucru,
ştia că Molciok n-are să - l obijduiască
Vorobei puse scîndurile pe muchie de-a lungul
gropii. Le fixă la căpătîi între vergelele unui grilaj
vechi - iată cînd i-au prins şi lui bine, iar la picioa-
re le propti de trunchiul ulmului, grămădind spre
ele cîţiva bulgări mai mari. Acum putea azvîrli ne-
stînjenit pămîntul chiar _lingă margini~ scîndu;:He
ţineau ţărîna să nu se prăvale înapoi în groapă. Dă
dti de rădăcini şi le reteză cu un topor la nivelul pe-
reţilor verticali
La fundul gropii se mocoşi ceva mai multă vre-
me: să nu fi fo s t vorba şefului, ar fi bătătorit fun-
dul şi atît. De se uită unul mai ageamiu, îşi poate în-
1chipui că groapa e cît un stat de om, dar un cu-
1noscător îşi dă imediat seama: pămîntul e săpat
.idupă conturul gropii şi bătătorit doar la vreo trei -
' zeci de centimetri de la suprafaţă. Mormîntul · pare
adînc, dar asta e amăgeală curată.
De vrem·e ce însă i s-a spus special să sape mai
adînc, va să zică trebuie să ia cît se cuvine - un
metru şi jumătate.
Săpă mai în adînc: acum dădea de sicrie negre ,
putrezite . Erau două, untll peste altul, şi se prefă ­
ceau în rumeguş, de cum le atingeai Şi dacă ai <lat
de sicrie, dai numaidecît şi de oase Ferit-a sfînttil
să scoţi oasele la suprafaţă Dacă le observă rudele
răposatului, nici brigadierul nu te mai scapă
Vorobei adună oasele grămăjoară la picioarele
gropii, apoi adînci groapa la căpătîi şi mută oasele
acolo, iar cînd ajunse în cele din urmă la adîncimca
cuvenită, făcu o gropiţă la mijloc, unde era pămîn
tul mai reavăn, puse în ea oasele şi bătători bine
ţărîna de asupra - groapa era gata.
Să sapi vara nu-i mare ispravă. Şi-un prost o
scoate la capăt. Uite iarna e altă chestie, mai ales
dacă cineva, îngrijind de mormînt, a rînit regulat
zăpada, încît pămîntul a îngheţat la un metru adîn-
cime. Iată atunci să mi te văd. în asemenea cazuri
cu hîrleţul nu faci nimic, trebuie să pui mîna pe
213
. ..·.-ranga·,_ ce~ rna.re-,- «gavrjla?>- ·rL;ziţe . . La . o . singu.r~ ,
groapă opintesc doi: unul scurmă -pămîntul, celalalţ
U. dă · 1a o .,parte şi aruncă la supr.aţaţă ' bulgării în,~
.. gheţaţi . .Pînă .vezi fundul, te umpli de nădui. Pe cînd
Jvara ş.i un copil poate face - faţă: _. __ • _ . .. .
. Vorobei nu· câuta gă:Ibiori - dinţi de aur. De tţq,­
de. gălbiori într-un mormînt pă·r-ăsit? Dac~ rubedeni-
-ile riu vin la 'mormînt de vreo douăzeci sau .treizeci
de ani, l-au dat uitării sau au trecut în lumea ce-lor
- drepţi, va să zică şi răposatu-i le este pe potrivă -
degeaba să mai cauţi. Dinţi. de . aur poţi găsi doar
- în morminte îngrijite, cu monumente funerare. Aeum
doi ani, într-o iarnă, Vorobei, într-un mormînt din
_ sectorul 15, a găsit tocmai -unsprezece gălbiori
strînşi grămadă, ca la comandă. Era lăcaşul - de
veci al unui fost negustor. Vorobei cunoştea bine şi
rudele care veneau să caute de mormînt:.le meşteri-se
o bordură de granit pentru flori şi fixase pe supor-
tul monumentului o lespede de marmură. I-a cură-
ţat atunci în lege. ·
Se mai foi la fundul gropii, reteză cu hîrleţul o
- 1·ădăcină scăpată din vedere î.n peretele lateral, · az-
VÎJ"li la suprafaţă toate sculele şi ieşi din groapă. Dă•
du _im ocol mormîntului, dar nu observă să fi lăsat
hisc,aiva greşuri: treab a era f ă cu tă pe cinste, cum
numai el, Vorobei, se pricepea s-o facă .
«Ş me c herul de Petrovici ştie el ce mormînt pă ­
răsit să aleagă» . Io dreapta groapa proaspătă era
mascată dinspre drum de două monumente mari, pu-
se în cinstea unor decembrişti, iar în stînga creştea
,ţtlnrnl cel gros. Groapa proaspătă, pe locul mormîn-
tului părăginit, nu se vedea de nicăieri. ·
Un singur lucru era ciudat : de ce nu-i pusese
P.etrovic_i să sape pe cei de la paraclis? Probabîl că
nu voia să se împadă cu Molciok. II prevenise pe
Vorobei încă de aseară: vino mai devreme, avem o
treabă de făcut. Şi nici el n-a uitat: la şapte era de-
ja _aici. Cu o mutră boţită, ca . după, beţie, dar s-a
,prezentat, nu i-a fost lene. Da, cam întrece măsura
Petrovici în ultimul timp. Oricum, toţi biştarii n-au
să-ţi pice, însă neplăceri poţi avea serioase. Mai
ales cu mormintele astea părăsite. Nu scapi cu o
simplă mustrare, puşcăria te paşte ...
Vorbei ajunse la şopronul său, -rînd.ui într-un
,c,o)ţ hîrleţul şi toporul şi SC uită la c~as. _- Timpul
214
 pa-foă'-se >oprise-' îh loc>"-·-'era''· ahia_ tinsp:rezece; pe)1tfµ · . ·
. foetiratură ·''-- prea devreme;' în · citaţie scria că:i che-
P . . , ' !
mat la ora trei.. : ' .' ' ,' •, '
· ' · - Ce stai' pe întuneric? ·· '
In şopron îşi făcu apar'.iţia . Mişka, ajutoruJ luî
yorobei,'şi aprinse lumina. .
, ,. ·--'- Mai avem ceva de halit? întrebă el, cb'tt;obă'-
' 'ind pe poliţa unde . ţineau de~ale gurii. .
- Uite colo, în · celofană, rtişte pîrjoâle ... Crîblu-
ră ai adus? · · · · ·
·_ O juma de sac, frumoas ă, ni.ăruriţică .. : .
c:_ «Mărunţică», îl îngînă Vorobei. De-a cui de-
. voie? Cea mărunţică se spală mai greu .: . Şi de ce \ai
· zăbovit atîta? Ai făcut de serviciu în muzeul cela al
· tău?
- Nu, la muzeu mă duc pe- sear·ă : ·
· ·, · Mişka stoarse pe o pîrjoală un pic de m_aionhă
liin tub :·
- La procuratură ne ducem degrabă ? ,
- Pe la trei. Dar mă duc singur, tu să-mi · ră-
mîi aci, vremea„i frumoasă, te mai pomeneşti că ne
pică niscaiva clienţi. .
· - D-apoi, dacă te duci singur, n-ai să auzi nii11ic
- Las 'că aLid eu cît trebu ie, iar dacă nu, mai
întreb încă o dată .
- Fă cum înţelegi, eu pot rămîne şi aici . ·
- · Ce î n s eamnă ··«cum înţelegi»? Avem nevoie de
parale, Judecata e jud ecată , iar paralele parale. Pî-
nă una alta, s ă vedem încă o dată cum stăm cu mar-
mura, zise Vorobei, tîrîindu-se de-a buşilea sub tej-
geaua de lucru, într-un colt al şopronului, tmde păs­
tra învelite în nişt e bul endre dteva lespezi de_ mar-
mură lustr uită. Cc stai? Ajută-mă .. . să le scot .. .
Mişka le 111ăs11rase demult şi le însc risese în car-
net.
Vorobei se aşeză pe o căldare cu ciment, acope-
rită cu o foaie de plac a j. îşi aprinse o ţigară.
- Fiecare lespede îşi · are valoarea ci. Cele mai
convenabile. acelea ca re se c heamă «coelga·», sînt
de marmură albă. Oricît de multe ai' avea, le vinzi
ca pîin ea caldă . De altminteri, ca să faci rost de
ele nu trebuie să-ţi dai prea multă osteneală: au să
ţi le aducă aici, de~a dreptul în şopron, din cele fu-
rate. Dacă îţi pică marfă de asta, să ştii: pentru fie-
care lespede o sticlă . Mai mult să nu dai, nu ·'umfla
215
preţul. Iar . dacă vrei s -o vinzi, . adaugă Ia preţ un
zero. Priceput-ai cum se face banul? ... N-au să cum-
pere? Ba încă cum . Au să te mai rpagc.
Vorobei scoase din colţ o aliă lespede.
- Uite de astea - «gazgan» le zice - să nu
cumperi. La înfăţişare par frumoase, dar sînt mai
tari decît granitul: pînă şi dălţile de pobedită nu Ie
vin de hac, ai ciopl'H trei litere şi s-a dus naibii
dalta. Tocmai sar scîntei ... Garik - I-ai prins încă,
eu pe atunci zăceam la spital... Tare se mai price-
pea să arunce praf în ochii clienţilor, îi amăgea
straşnic. De aia I-am şi luat pereche, că era bun de
gură. Şi Garik, adică, le cînta că «gazganul» ăsta
e tocmai din Etiopia. Marfă faină, adusă special de
acolo pentru comenzi guvernamentale. Da'clienţii,
în mare parte:_ vai de steaua lor! Vorobei SE: ciocă­
ni la tîmplă cu degetul, sînt nişte blegi. Orice trăs­
naie le spui, îţi dau crezare. De vreme ce-i din Etio-
pia, s-a sfîrşit, ce mai vorbă. Se dau în vînt, nătă­
răii.
Vorobei se băgă din nou sub tejghea, dar se răz­
gîndi brusc şi se tîrî afară.
- Mai sînt nişte lespezi acolo, da-s tocmai în
fund ... Ia stinge lumina, că mă dor ochii.
Mişka răsuci comutatorul.
Acum. dimensiunile. Cele mai potrivite au patru-
zeci pe Şaizeci. Merg şi cele de patruzeci pe cinci -
zeci. Mai înguste nu lua - nu fac nici două parale;
nici cele care sînt mai late nu se potrivesc: cînd Ie
prinzi pe suport, pe de lături nu rămîne Ioc pentru
criblură. Pe cele mai late de şaizeci aruncă-Ie de
odată. în înălţime poţi lua pînă la optzeci. Se întîm-
plă să-ţi prindă bine. Cînd ai nevoi_ e să ciopleşti mai
multe nume. Ce-i drept, nu-s prea arătoase: bordura.
pentru flori are vreun metru douăzeci lungime şi-ncă
namila ceea de suport cam tot atît... Si mai e ceva,
adăugă Vorob ei dînd din deget, să tii minte şi alt-
'ceva : nu te da niciodată în lături să-nchini un ,..pă­
har cu clientuL D-apoi cum altfel? Oamenii vin cu
b durere pe suflet, iar ţie nu-ţi ticneşte să închini
cu dînşii? ... Singur nu te băga, nu-i frumos. dar cînd
ti se toarnă întru pomenirea mortului, nu fă nazuri.
Asta ni se îngăduie. Nici Petrovici, nici careva al-
tul n-au să te certe. Ai împărtăşit durerea omului,
creştineşfe ...

216
 An' vară 1-atn îngropat pe unul. Tocmai ne-au
turnat vin în pahare cînd vine Nosenko, adjunctul
şefului de la trest. Noi nu ştiam ce să facem cu pa-
harele ... Raievski l-a dosit pe al său în pantaloni,
da' buzunarul avea o gaură .. . Paharul' a căzut la pă ­
mînt, da' el stă ca un bleg şi nu ştie ce să facă. Iar
paharul se duce de-a dura ...
«Ce ne -a spune Nosenko?», ne gîndim noi. Da' el
nu ne-a spus nici o vorbă. Iar la masă ne-a chemat
pe toţi în cancelarie. Cînd ni se propune, zice, să
pomenim mortul, asta se poate, numai să nu între-
cem mă-sura.
Vorobei îşi deschise geanta şi scoase o sticlă de
«Buratino». Aruncă o privire spre Mişka, care se şi
pregătise să urmărească trucul. Vorobei strînse în
pumn gîtul sticlei, agăţă cu unghia degetului mare
(o lăsase special şi n-o rodea niciodată) căpăcelul
şi îl săltă uşor. Sticla scoase un fîsî it. Vorobei zîm-
bi într-un dinte.
- Ca să vezi minune, beau «Buratino». De i-aş
spune cuiva, nu m-ar crede.
Adulmecă sticluţa, să se convingă că apa nu s-a
înăcrit. După cele păţite la spital, se ferea de grade
pînă şi-n apă · de ceea cu fîs. îi întinse sticl a lui
Mişka.
- Ia miroase. Nu simţi nimic?
Deşertă sticla şi o băgă în geantă .
- Şi mai zice: «Dacă Oi vedea pe vreunul că stă
la dos şi trage la măsea, o să-şi muşte buzele» .. . Aşa
a zis Nosenko acela ... Iar tu, dacă nu bei , soarbe un
gît, de formă, şi spune ca restul să ţi - l lase în stic-
lă ... Te-ai prins? Las' că Vorobei nu te învaţă de
rău.
Fără a vădi semne de grabă, Lioşka se primeni
punîndu-şi haine curate.
- Ei hai. .. Ţine, făcu el întinzîndu-i lui Mişka ~
mîna . Nu-mi place să strîng rnîinilc, dar cine ştie ce
se mai poate întîmpla ...
- Cum adică «cine ştie»? săr i Mişka dîndu-i mî-
na la o parte. Parcă nu la judecată te duci, la pro-
curor.
- Mai în scurt, dacă se întîmplă · ceva, ţi-a da
Valea un telefon în deseară, nu se l ăsă convins Vo-
robei. Eu am plecat.. . N-ai teamă, ies eu cumva basma
curată.

217
 · Vbrobei · se apropie de' clădirea ' cartccla,r-iei· şi .se
Mită · pe geam. Petrovici · stătea la masa lui de ,scr:is·
şi privea' îr1 gol.
.i Gropar-Li! intră fără să bată ·în uşă, lui i se per-
mit~a să intre nepoftit. ••.I
•.•
· -~ Am isptăvit ...
•:._ Hai sa ieşin.1. ·
Petro viei se ridică de la masă. Ieşiră afară.
Ascultă, Lioşa ... , Tu mă auzi? ·
- Zi-i.
- Uite ce este: tu n-ai săpat nici un rriormînt
· p'ătăsit. Ai priceput? A fost un mormînt obişnuit, de-
al lmor rubedenii: E clar? . · ,. -
...C..:. Cui i-o spui, Petrovici! exclamă Vorobei în-
ci-untîndu-se:
_:_, Ei ga:ta. Cu asta am i s prăvit. Pefrovici scoa-
se din bu zu·nar un pachet de ţigări în culori vii. Fu-
me~? · ·
. - Mulţumesc ... Sînt de cele neg re? De ce soi or ,., .
fi? Nu-s de-ale noastre?
- Sînt americane. . încearcă.
.
- Da' sînt fără drăcovenii? Şlii bine că pentru
mine, acum, anaşaua e otravă curată
Sînt nor111ale, fumează. Cîncl trebuie să te
duci?
La trei .
- Atunci, succes . Am făcut ce a111 putut, «bri-
gadiere» Vorobiov. îi z ise Petrovici zîm bin d. Intîi
şi 0 ntîi să-ţi ţii gura - eşti surd şi basta ... Şi vezi ca
Valea să nu vină beată.
- D-apoi ca n-o să v ină ... îl lămuri Vorobei, cu
ochii în pămînt. Azi cli111incaţă i-am tras o s catoa l că.
Se · tot mil ogea pc lîng ii min e ele-un trei ruble, să
se dreagă ... Vorobei rînji şi se uită cu co ada ochi-
lL.ti la ·rctrovici, să v ~1dă c um o _să reacţioneze . Ace-
la în să pri -.·c;J într -o pa rt e, răsucind nerăbdător pe
deget ni ş t e chei cu un breloc cc închipuia o 1'nui cre
goală.
- Ei bine, VoroL>ci, .du-te atunci, sănăt a te şi. ..
succes . . .
- Ptiu, să nu 1nă deocheaţi! făcu Vorob e i şi dă­
du să plece.
-; .O clipă. Mai n-am u it a t să-ţi plătesc p~n_tru
218
- ·1mmcă :., , II op.rr 'P-etrovici vfrind.µ-i , n,işte ::banf,în-·. bu- ,.
·z-unar. .
Vorobei reuşi ,să observe că ·- era o bancnolă verde.
· ·•~ N-o fi ,prea mult? făcu . el mirat; uit-îndu -se la
. şef. .
· - Ba-i tocmai cît ţi se cuvine. Ei hai, . şterge-o,
încheie Petrovici şi îi făcu un gest cu mîna, îndrep-
tîndu-se ca· pus -dornol spre cancelar-i e. _..
«Jumătate de sutar pentru o groapă ... Va intra
Petrovici la apă, zău, va intra. Păcat. Că ce mă fă­
ceam fă.ră dînsul.. : Dădeam ortul popii».
_ ... Atunci, cu şase luni în urmă, . prin _octombrie,
intrase în cabinetul lui Petrovici, cu capul bandajat,
aproape surd, c;1vînd în vine mai mult apă chioară
decî.i sînge, cu certifrcat de invalid grupa a doua,
fiind lip.sit de dreptul de a munci şi prevenit că tre-
buie să stea la pat. în picioare purta nişte sandale-
te şi pe trup o hăinuţă slinoasă. · ·
- Ei, Lioşa, ,cum o duci? Te-am înscris briga-
1dier cu o dată anterioară. . . ,
- Vorbeşte mai tare, mormăi Vorobei.
- Zic că-n felul ăsta o să-ţi iasă o pensie mai
bună! strigă şeful.
- Tu, Petrovici, nu mă îmbăta cu apă rece. Am
,,venit să lucrez . Dacă mă iei, ţi-oi fi recunoscător.
Vorobei nu aruncă vorbe în vînt... Ha?
Petrovici s-a r idicat de la masă . A măsurat de
cîteva ori cabinetul. I-au sărit în ochi sandaletele
murdare, picioarele vinete de frig ale groparului. A
luat de pe dulap un reflector, l-a potrivit lîngă pi-
cioarele lui Vorobei şi l-a pus la priză.
- Ihî, a făcut Vorobei.
- Biştari - ioc? s-a interesat şef ul.
- M-a lefterit Valea ... începu Vorob~i pocnin-
du-se peste gîtlej„ Cît am zăcut la spital. ·
- Ei hai.. Vei face focul în cazangerie, că vezi
·.bine, vine frigul. După aia vedem noi ce facGm. De.-
spre invaliditate nu sufli o vorbă. Certificatul să-l
ascunzi . E clar? Şi mai pune ceva ţoale pe t_ ine ...
Că eşti vînăt tot.
- Celor de la spital Ie-a fost milă să-mi toarne
mai mult sînge. Au crezut că lepăd potcoavele .. .
încet-încet Vorobei s- a deprins cu noua~i muncă.
Adică ce înseamnă: s-a -deprins? Avus~se grijă de
cazan şi-n alte ierni, fără vreun ordin special'. Spre
219
 sfîrşitul lui' oct6mbrie, cînd se făcu frig de-a bine-
lea, s-a mutat din şopron în cazangerie. Nici Petro-
vici, nici ·şefii mai vechi nu ştiuseră de grija caza c
nului. Toată treaba o făcea Vorobei. Clopotarul moş
Lioşa, care mai era la biserică şi un fel de econom,
îi dădea de la depozit cărbune cît îi cerea. Vorob;ei
umplea lada de cărbune cu vîrf, pregătea în cur-t-e
surc e le din copacii tăiaţi la rugămintea . clienţilor, le
stivuia, şi cît era iarna de lungă încălzea cazanul
de-a mai mare d ragul. Şi ori că era turtă, ori că se
dregea după beţie, la şapte dimineaţa, drăcuind şi
boscorodind cu voce răguşită, făcea focul în cazan.
La nouă, cînd veneau cei de la cance larie - Pe-
trovici, suprav eghetorul, Raiecika, în toate camerele
era o căldură plăcută.
De cîteva ori Vorobei a lipsit şi cei de la cance-
larie mai n-au îngheţat de frig Nimeni nu putea
să-i vină de hac cazanului, parcă procedau ca şi Vo-
robei, dar focul, ca un făcut , se stingea mereu . Şi
:hai curăţă focarul de cărbunii cu miros înecăcios şi
· încearcă să aprinzi focul încă o dată. «O fi avînd
Vorob ei un secret de-al său».
La biserică, Vorobei făcea rost nu numai de căr­
bune la discreţie . Şi bani i se dădeau cu împruniut
o r i de cîtc ori cerea - îi împrumuta starosta Maria
Ivanovna , o bătrîn,ă ciolănoasă, aprigă la muncă ,
sau, în lipsa ci, Ana Nikiticina, locţiitoarea, o fe-
meie uscăţivă, totdeauna îmbrăcată în haine cerni-
te. După spital, Nikilicina îi dăduse un sutar pînă
la vară. De împrumutat îl împrumutau ele, dar bi-
neînţeles lucru , nu de ochi frumoşi o făceau .. .
Cîndva, mai demult, se călătorise dintre cei vii
bătrînul preot părintele Vasili. Bun om la inimă fu-
ses e· părintele . Mai pînă la moarte, şi trecuse de op-
tzeci, oficia toate slujbele, prohodea morţii şi nu
pregeta să se .ducă pînă la mormintele cele mai de -
părtate. Oamenilor le plăcea cum se poartă: şi cum
le dă bineţe ducînd mîna la borurile pălăriei, şi cum
vorbeşte blînd cu preoţii parohiei s ale, nu ca părin­
.tele Petru, cel venit după el - acela urlă la toţi ca
un cîine de lanţ . Cum îi blagosl oveşte pe bătrînii şi
calicii de pe treptele bisericii. Şi cum hrăneşte po•
rumbeii, în toată dimineaţa, lingă intrarea în bise-
rică. Stătea înconjurat de po rumbei , le arunca fărî-

220
 mituri, iar păsările se îmbulzeau şi mai nu i se bă­
gau sub antereu.
Şi iată că părintele Vasile s-a pristăvit. Vorobei
s-a oferit de bună voie să-i sape mormîntul. Locul
pentru groapă a fost ales în preajma bisericii, chiar
, lîng ă zi dul ei, cum se şi cuvenea după datină pen-
tru o faţă bisericească. Iar pămîntul era acolo nu-
m a i pietre, cărămidă, fierăraie, · totul rămas de pe
timpuri, de la vechÎle clădiri. Maria lvanovna a vă­
zut cu ochii ei cît s-a canon it Vorobei cu munca as-
ta, cum curgeau de pe el şapte rînduri de sudori:
p ămîntu l nu se dădea săpat nici cu hîrleţul nici cu
ranga. Şi oase erau cu nemiluita - atîţia preoţi fu-
seseră îngropaţi în acest pămînt. Vorobei, ca un drac
împieliţat, stătea gol pînă la brîu printre ciolane. Nu
putea nici barem să le scoată la suprafaţă lîngă bi -
serică era lume peste lume, şi nici în groapă nu prea
avea unde să le ascundă . Iată aşa s-a muncit pînă la
'chindii, d eşi începuse în zorii zilei.
- E greu pămîntul, Lioşenka? îl tot întrebă Ma-
ria Ivanovna, aplecîndu-se spre Vorobei care era lac
de sudoare ...
- Ba nu, Maria Ivanovna . N-ai grijă, că pen-
tru părinte fac eu o groapă pe cinste.
Şi în adevăr, s-a ţinut de cuvînt A săpat o groa-
pă de doi metri adîncime, cu pereţii netezi, iar la
fund a aşternut cetină de brad. Mai rar aşa groapă

.. Vorobei se apropie de biserică şi o înconjură de

cîteva ori ca să-i mai treacă din timp . Oricum, la
procuror se duce, nu la cinema. în cele din urmă se
hotărî şi urcă treptele. Cerşetorii, toţi ca unul, prin-
seră a se milogi, dar văzindu că-i dintre muncito-
rii de la cimitir, se mulcomiră. Vorobei îşi smuci
pălăria şi împinse în lături uşa masivă.
în penumbra răcoroasă a bisericii, pe nişte laiţe
special puse, stăteau înşiruite patru sicrie. Nişte
rude pesemne, cu un aer preocupat, tr e băluiau în
jurul lor, îngri ji nd şi împodob ind pe răposate Se
vede că se simţeau ca Ia ele acasă . Răposatele erau
patru bătrînele.
Tot aici, acum şase luni, Taica pă rintele îl bote-
zase pe Vitea, feciorul lui Vorobei. Naş îi fusese Ku•
221
ţeif-; (f-ar '• na,şă f drka, o -,prieknă, -de-.a ValeAt:in~i;: din
Lobnea : . . . . . _ _ _. , ._ , ,
-Vorobei_ se a,pro,pie de măsuţa la · pare, şedea , JVia>-
ria Iv,an9-y.na, aplecată _deasupra . acte lo rc de ,decE!s,:.
Paşii , lui ·grei o. făcură pe Maria .Ivanovna să ridice
ca.pul. · , · _f
- Aţi venit pentru slujba prohodului? -, i
, - Eu sînt, Maria I vanovna, eu, Lioşka Voro-
bei... . ·::
- Tu eşti, Lioşenka, -nici nu te-.am . recunoscut.
Ai zi liberă astăzi? Că te văd aşa gătit... , . -
~ - Ei aş, făcu Vorobei încurcat, degrabă mă duc
la anchetator. La procuratură... Am intrat din.drum ...
- Ce bo:wboaţă ai mai făcut? Of, Doamne! ex-
clamă bătrîn a plesni11d din palme .
- Chestii vechi, încă înainte de spital, cînd tră­
geam la i:năsea . " . Mi-a spus avocatul că m~or ierta,
nu m -or_ băga la dubă. Dar cine ştie... De atîţa afll
şi intrat, să-mi iau rămas bun... Da'Taic_a unde-i?
- Taica?. Sta la masă. Ia vezi în odăiţa cu odoa-
re ... Ei, să te. ajute Dumnezeu, Lioşenka,. zise bă­
.t r înica şi îi făcu în dreptul f e ţ e i semnul crucii.
- . La . noi. .. începu Vorobei şi se potinci. Mul -
ţumesc , Maria Ivanovna .
I n bis er ica cimitirului oficiau slujba doi preoţi.
U.n ul era , Parohul Petru., iar al doilea, părintele Pa-
vel, zis Ta ic a .
La masă s tătea n umai părintele Pavel.
- Aşează-te, Lioşa. Noroc. Cum o duce Victoraş?
- .Normal... Numai că-i zbanghiu de un ochi... .
- Las' că i-a trece, mormăi Taica, sorbind ctt
zgomot din lingura cu borş.
Nu prea avea clenci la vorbă părintel e . Vorc,"iei
ştia care era cauza. I se cam stricaseră ploile.
Pe vrem1.1ri, cînd trăia bătrînul paroh, fie-i ţărîna
uşoară, Taica . o dusese ca găina la moară . Se mai
întîmp1a să se întreacă cu paharul, să mai uite şi
de slujb ă ... Şi nu se mai făc e a bortă în cer, la u r -
ma urmelor din părinţi ruşi ne-am n ă scut , creştini
sî'ntem, de cînd e Rusia - mumă vinul a fost totdeau-
na la oameni în cinste, iar preotul, ce, nu-i şi el om?
Las' că oficia parohul slu j ba în locul lui sau îl aju-
ta · Panteleimon Ivanovici, diaconul, i ar Taica nu le
· t ămînea dator--:- după aceea prohodea el morţii în
locul lor, de două , ba chiar de trei ori.
222
 ~,· J -p~. ·cfoâ:' acuîti? 'P ·a:rohui :tel 'r!6u';dp.ăifiirîfole"-','f>etri&,
-.curn te simte că duhneşti a viri, îndată te îndepăr­
tează de '.Ja slujbă, ba te .mai pune să ,dai explicaţie
îri scris şi · te • pîrăşte ·protoiereului; iar dacă se ră 0
suflă• la errarhie, acolo nici naai cu cine 's.t a · de vor'-
bă. 1·e mută un.deva după Mojaisk, la dracu-n praz-
nic.
:Ori .ferit-a Domnul să nu te prezinţi la serviciu:_
te papă de viu; cică, arată certificatul· de boală. Tu,
preot rus, şi ·- să aduci certificat medical?! Ptiu, fire-
ar al naibii să fie!... ·
•·· ~ .· Ei, te duci? îl întrebă • Taica trezindu-se din
gînduri. Nu te temi?
- Mi-a spus avocatul că n-oi păţi nimic ...
Taica îşi şterse barba cu batista.
- Ia scoală ., să te binecuvîntez.
- D-apoi. ... bîigui Vorobei, fîstîcit, că nu-s cre-
dincibs ...
_:_ Las· că toţi sînteţi necredincoşi ... iise Taica
şi se ridică de •la masă. O binecuvîntare nu strică.
Pune pălăria şi stai cuminte.
Ii făcu lui Vorobei cruce, încet, dînd ochii peste
cap şi murmurînd în surdină. Apoi întinse mîna. Va-
robei nu pricepu şi i-o strînse.
· · - Sărută mîna! îl învăţă Taica.
Vorobei se făcu roşu la faţă şi îşi apropie buzele
de mîna preotului.
- Ei hai . Acu du-te împăcat. Cu banii tăi fac
C:um ne-am învoit: îi depun la cec, şi în fiecare lună
îi trimit Valentinei cîte un sutar fără a-i arăta ad-
resa. Aşa ne-a fost vorba?
- Ihî.
- Du -te, n-ai teamă. A da Domnul şi s-a trece.
Hai, Alexei.
Toropite de soare, băbuţele de pe treptele bise-
.ricii, zărindu-l, prinseră a se milog( din nou, bolbQ-
rosind şi întinzînd cu un gest )Tlaşinar palmele făcu­
te căuş.
- Ce-e? se încrunHi Vorobei, întorcînd capul
spre banca pe care şedeau băbuţele. Erau atît de în-
ghesuite una în alta încît se temeau să se ridice ca
să nu-şi piardă . locul şi deaceea cerşeau şezînd.
_Unele cereau pomană cu ochii închişi, ca prin somn.
- Na, împarte la toate, zise V.o robei şi v.î rî în
223
căuşul aprop iat tot mărunţişul din buzunare. La
toa~e! repetă el cu voce răguşită, ameninţătoare. Că
vă ştiu eu.

II
Găsind o spărt'ură în frunzet, soarele scăpătă în
mormînt şi îl trezi pe Kutea. Omul se ridică tros-
nind din mădulare, îşi iţi capul din groapă, se apu-
că de o răd ă cină de ulm ce atîrna din pămînt şi,
gîfîind din greu, i eş i afară. Işi petrecu palmele scor-
ţoa se pest e obraj ii boţiţi, cu pielea fl eş căită , numai
cute, şi cu degetele ţepene îşi scobi urdoar-ea uscată
din colţul ·ochilor. Apoi se cercetă, scutură de colb
cracii pant a lonilor, dar o făcu mai mult de formă,
căci nădta g ii flenduro ş i erau tocmai buni pentru
4ada de gunoaie.
11 podidi o tuse seacă, se vede că îl cam răzbise
frigul peste n oap te . Du se mîna la piept, în dreptul
inimii, şi simţi o înţep ăt ur ă. Slavă Domnului, ordi-
nul era la loc. Nu-l pierduse. Kutea îşi strînse mî-
neca h ainei şi frecă ordinul «S la va» . Ordinul era
vechi. Emai lul de pe suprafaţa lui se scoroji se ni-
ţel. Şi cun1 să nu se scorojească ... Aruncă o privire
în mormîntul ce-i slujise d-e culcuş peste noapte. No-
roc că nu ş i- a spart capul. Şi cum naiba de -a ajuns
aici? Ca sti vezi drăcie!
Ieri, de Zîua Victoriei, pnm1se a1c1, la c im itir,
o as p eţ i. Veniseră foşti i săi camarazi de arme din in-
fanterie - cine a putut. De vreo cincisprezece ani se
întîlnesc a ici, la cimi ti r. Dintru început se adunau
la mormîntul lu i Senia Ma l îşev . După el s -a stră ­
mutat încoace Petia, cel de la u zina mecanică, iar
nu demult i-a veni t rîndul şi lui Osea Livşiţ . în fe -
lul ăsta, de vreo cincisprezece ani , cum vine z iu a de
9 mai, parcurg împ r e ună acelaşi itinerar: Piaţa Ro-
şie, de acolo la cimitir, iar apoi la masă - în casa
co lon elului, din strada A lab ian. Semion ş i Petia au
fost înmormî nt aţi a ici în mod legal, că şi p.ărinţii
lor îşi dorm în acest cimitir somnul de veci, iar lu i
Osea i-a făcut protecţie Kutea, a pus unde trebuie un
cuvînt pentru el. Osea nu are aci decît o mătuşă,
ceea ce nu-ţi dă încă dreptu l să fii îngropat aJ-ături
de ea, trebuie să ar rude directe. însă Petrovici , ini-
224
mă de aur, i-a dat voie. Şi chiar a completat pe nu -
mele lui Osea un formular , încît acum şi rudele lui
vor putea fi îngrop ate lingă el. Deocamdată în ur-
ne, pe urmă, peste vreo cin.cis prczece ani, şi în sic-
rie. De altmin teri, pînă una alta nimeni din neamu-
·rile h.if- Osea, slavă Domnului, nu trage să moară..
Soţia, copi ii sînt vii, sănătoş i, casa e plină de ne-
poţi.
!n felul acesta, foştii infanterişti umblau de la
unu~ la altul. Şi la fie_<;~re nu beau d~cît o ţîră, de
pomenirea celor morţi. Cum de.-a întrecut măsura'
el, Kutea, în ziua de ieri, săal tai că nu-şi dă seama.
Inainte vreme, se adunau la cimitir de Ziua mor-
ţilor:. Cit a trăit Osea. Iar după ce a murit şi el, au
hotărît să mut~. întîlnirţa lor pe Ziua Victoriei-. Cu
atît mai mult că ·şi Senia, şi Petia, şi Osea au fost
membri de partid.
De la cimitir- urmau să se ducă la colonel, d'ar
iată că groapa i-a jucat renghiul. Necăjit, Kutea se
uită în groapă. aăieţiit se vede că I-oi;,, fi, eău-tat _
p rin
. tot cimitirul,- dar âacă eşti criţă parcă mai auzi ce-
.va ...
Kutea îndepărtă cu unghia o bucăţică de pămînt:
uscat ce se lipise de ordin. Era lut. Lutul se des-
prinse cu emailul de sub eJ:. Veteranul îşi aminti su-
bit de năzdrăvăniile lui Senia, pe la .sfîrşitul răz­
boiului. Parcă în Sudeţi a fost. Sau nu în Sudeţi? ...
Aha, cînd îi escortau pe prizonieri. Exact. Senia
adunase cîteva vaci rătăcite şi le legase de căruţă.
- Şi cum vedea un neamţ mai prăpădit, dezlega cîte
o văcuţă şi băga curmeiul în mîinile neamţului:
/«Gehe nach Mutter». Du, adicătelea, vaca la mama
acasă. Iată în felu l ăsta a dăruit cîtev a vaci...
Norocul vostru, liăieţi, că barem aţi murit după
,război. Aţi mai apucat cîţiva ani de viaţă ... Dormi
;În pace, Osenka. Şi tu, Senia. Şi, tu, Petia. ;Fie- vă
iamintirea veşnică şi ţărîna uşoară. Kutea îşi flutu-
ră mîna în dreptul pieptului, închipuind un fel de
cruce. Să nu fie nici prea-prea, nici foarte-foarte,
dar totuşi...
In dreptul unei moviliţe proaspete, lîngă o ban·
<;ă, stăte au doi bărbaţi; unul bătrî n şi altul mai tî-
năr, de vreo.._ Q__a truzeci de ani. S tă teau şi îl priveau
uimiţi.
- Nu-i cumva mormîntu~ pe care îl căutaţi? îi
15 Comand!! .U. 437 225
· intrebă Kutea ară:tînd cu · ca.pul .·spre groapa din ca-
re tocmaî ieşise. Dumneavoastră l-aţi comandat?
- Da, noi. Am venit mai devreme, să ne cpnvin-
gem dacă tehnicianul supraveghetor le-a spus oame-
nilor să sape -şi dacă n-a încurcat nimic.
- Tehnician se cheamă acasă, la serviciul pE,!n-
tru locuinţe, la noi îi zice supraveghetor de cimi-
tir. .. Da' ce vă faceţi griji ? De -vreme ce v-aţi înţe­
Ieş, aţi comandat groapa, înseamnă că totu-i în re-
gulă. La noi nu se întîmplă să uităm vreo comandă.
Pentru asta primim leafă. Cînd e înmormîntarea?
- Azi la douăsprezece, după slujbă.
- Ei, chiar exact la douăsprezece! Incă bine da•
că l-or prohodi pe după amiază, . că se întîmplă s-o
întindă pînă la trei. Depinde cine a sluji prohodul.
Că sînt şi ei specialişti în specialitatea lor, fiecare
după cum se pricepe ... Cît e ora? Ceas aveţi?
- E ş apte. Bătrînul îşi suf1ecă~ mînP.ca : şi se uită
la ceas. Şapte şi un sfert.
- Ei, vezi, da' groapa-i gata. Duceţi - vă pe la ca-
sele voastre ... Mai st aţi pe lîngă morf, iar la două.,
sau, fie, la unu, venţţi. Şi n-ar strica să aduceţi pen•
tru pomenire ... oamenilor ...
- Nu s-ar putea chi ar acum? ... Am luat cu mi•
ne pentru orice eventualitate, sări cu vorba tîn ă rul.
deschizîn d geanta şi scoţînd din ea o sticlă de co-
niac, cu un lichid str ăvez iu în ea. I ată nişte spirt,
am adus şi mere ... Pahar, ce-i drept, n-am luat...
- Aşa ceva ,găsim noi, îl li n işti Kutea, scormo-
ni nd cu ochii prin ramurile din jur - după întrebu-
inţare paharele ,erau adesea agăţa te de cioturi. Nu
găsi însă nimic şi adăugă: Las' că ne descurcăm
noi, ein moment!
Se aplecă peste grilajul vecin, cît pe ce să răs•
toarne gărduceanul de lemn, cu stinghiile putrezite
lin gă stîlpii îngropaţi în pămînt, aj unse cu mina fa
un borcănaş . de o jumătate de litru, cu narcise ofi-
lite şi, gîfîind d~ efortul făcut, se îndreptă din spa-
te cu borcănaşul , în mînă. Scoase după aceea florile
di n borcan şi le azvîrli pe mormînt.
- Tocmai ce trebuie! O clipă răbdare, să iau ni-
ţică apă. Mă-ntorc chiar acum!
Ajunse dintr-o răsuflare la robinetuP. din colţul
sectorului şi dădu drumul la apă. Aşteptă să se scur•
gă mai întîi apa caldă, puse borcanul sub şuviţa ce-
226
 cu.rgea abia-ab ia, î l dăti pcuirn igi1,:nă ~i îl umplu.
Atît cît era nevoie - aproximativ pc un sfert, pînă
, Ia linia verzuie lăsată de apa bîhlită în ca re stă tu ­
seră florile. Cu acelaşi pas alergător ven i înapoi.
Luă s ticla cu mîna tremurîndă, ne s igură , turnă din
ea pînă la jumătatea borcanului şi îl acoperi cu pal-
ma:
- Pentru rea cţie - iese mai bine ...
Spirtul se stratifica cu fulgi străvezii, moi, ames-
. tecîndu-se cu apa.
In sfîrşit , hotărînd că ajunge, Kutea răsuflă cu
zgomot, răsuci borcanul şi îl go li în pîlnia căscată
a gurii. îl scutură apoi, se cutremură, clipi de cîte• ·
va ori şi închizînd ochii de plăcere zise:
- S-a dus tocmai la ţanc. Băuturică mişto. Par-
că ai pomenit de nişte mere?
înfulecă un măr, alte două le băgă în buzunar,
Se aplecă din nou spre mormîntul de alături, înf ip-
s_e borcanul gol în moviliţă, adună de pe jos şi puse
în el n arcisele împrăşt iat e, le dădu bineţe celor doi
şi o apucă la deal, sp re paraclis.
- Groapa nu -i prea mică? Avem un sicriu lung,
de un metru şi nouăzeci! îi strigă din urmă bătrî­
nul.
Kutea întoarse capul şi se înapoie din drum: «Spe-
cialiştii ... »
- Mică? repetă el rînjind . Aici poţi băga doi de
odată şi mai rămîne loc . N-aţi vă z ut că are un cot -
lon dedesubt? .. . Poţi să te uiţi, na, uită -t e, îl zădărî
el pe cel mai tînăr, care se apleca se să vadă cum e
făcut cotlonul. Totu -i cum scrie la carte. Locu -i larg,
deschis ... în altă parte ai vrea să s api, dar unde?
Din toate păr ţil e se înghesuie griiaje sau te mai iz -
beşti de vreun copac. Se întîmpl ă că asuzi degeaba
şi totul se năruie . Voi, să zicem, veniţi rar, iar cei
tt.i mor mintele de alături, s ă zicem, sînt oameni hul -
:pavi , fără obraz, care vor cu tot dinadin sul să în-
•haţe tnai mult pămînt pentru dînşii. Şi apucă din
pămîntul vostru cînd nici nu prindeţi de veste, mu-
tă grilajul, iar pe urmă mai înaltă şi un monument.
Şi cînd aveţi nevoie să vîrîţi în groapă, să înmor -
mîntaţi, adică, pe cineva dintr-ai voştri, ia loc d~
unde nu-i. încă noroc dacă au mutat numai grila-
jul, nu-i mare .,,._of aPă să-l scoţi, dar dacă au pus un
coşcogeamite monument? Numai fundamentul cît
227
 face. .. Socoate că are turnat morta r de un
·metru, încearcă de- 1 sparge, să te văd!. .. Iar mor -
tul nu a şteaptă, trebuie să - l î ngropi cumva. Şi ce
crezi că se face? Se sapă o g u r ă de groapă, de-un
met ru pe-un metru n umai, şi se adînceşte cum ai
s ăp a o fîntînă. · Iar cînd ajungi la adînc, încep i să
sa pi pe ded esubt un cotlon. B in eînţeles , atît cît m er-
ge . Apoi se bagă sicriu l po ponete, cum ai b ăga un
par : se lea gă de că pii. tîi cu frî nghie, cîte doi oameni
!2 ţi n de o par te ş i de al ta t răgînd de capete le frî n-
ghi e i, iar partea de jos a sicri ului o v îr ă î nce ti şor
i n g roapă. f ată aş a , cu picioarele în jos, a pro ape ve r-
tica l, sicriul int r ă pînă la c apăt.
Bă rbatu l mai În vî r s tă se încruntă .
- Nu te s t rîm ba, c ă aşa -i mun ca asta a noastră ,
ai ci nu ţi - i biro u, s ă stai s ă ră sfo ie şti hîrţoage. Avem
chic h iţele noastre. D-apoi cum altfe l, că n- ai să duci
mo rtul la alt ci mitir. Să d e s p arţ i neam ur ile, un u l
ici, altul dincolo. La noi ?jungi ma i u şor, că -i mai
apro ape, po ţi zice că-i în centru .. . Iată cum stă tr ea-
ba. Da mat a vii cu pretenţii.
U ngă p araclis nu era ţi p enie . Cine naiba să-şi
bat ă picioa rele atît de devreme? Nu era nici ora opt.
if(u tea se aş ez ă pe un bloc de gr a nit, ajuns nu se
ştie cum l îngă pa.raclis. Oare cine o fi avut nevoie
de el ~ nelucrat, fără nici o formă ... Şi o.oar cineva
se opi ntise să-l care încoace, voise să -l fola~ească
unde v a . Kutea îşi băgă mîna în bu zunar, după ţi­
gări , d ădu de un măr şi se gîndi c ă acum nu i- ar
$trie a de loc o halbă de bere.
Gemîn d· bă trîneşte, se ridică de pe bloc 11 rece şi
îşi în d r e ptă paşii spîe p o artă .
U ngă atelie rul pentru ins c ripţii funerare, se îq_-
că lze a u la so are toate jav rele scăpa te, pesemne, de
laţul hingherului. La vedere a lui Ku tea potă i le se
trez ir ă din înţ e pen i re. Intre ele şi I(utea exis ta un
contact aparte. înaintea sărbătorilor de Paşte , cînd
hing herii de la de:dnfecţie dăd u seră iama prin ci-
., ·tir p ri nzînd cu laţ u ri de sîrmă mai toţi cîinii, el
i- a rugat să - i lase trei j,nrre la care ţine a I u: i mult:
M.i-; a , Ploşniţ a şi Jut:hiw.
Le-a da t chiar h"rt~herilor o sticli de votcă ,(lua•
tă c u ma i e ce de la Moldo!<) şi cinci ruble, cît i se

228
 plătise pentru o groapă. Era tot cîştigu l său de pes -
te zi.
N-a trecut de atunci nici lun a, dar potăile s-au
înnădit din nou să dea tîrcoale cimitirului. De un·
de, mama dracului, se iau atîtea?! Acum vizit ato-
rii scriu din nou plîngeri. Şi iarăşi or da buzna hin-
gherii. Paraziţii!. ..
Kutia intră în atelier, scotoci în jur cu ochii şi
adună într-o bucată de ziar nişte chilcă sărată şi un
călcîi uscat de pîine. Aruncă această mîncare dini-
lor. Javrele hămesite se năpustiră asupra ei. De bu-
nă seamă, Juchitu apucă partea leului. Bineînţeles,
era mai voinic şi mai iute ca ceilalţi. Pleşul de la
şold nu i se acoperise cu păr nici pînă acum.
Fusese isprava lui Vorobei. Se fălise el însuşi cu
şotia sa. într-o bună dimineaţă, văzuse cîinele dîr-
dîind de frig la uşa cazangeriei. Vorobei abia apu -
case să încălzească niţel cazanul şi a pus cîinele pe
grătar. Juchitu stătea ghemuit, parcă aici îi era cul-
cuşul. Vorobei a închis atunci uşiţa ţinînd-o cu pi-
ciorul şi a prins a scociorî în cenuşar. Flăcările s-au
înteţit, cîinele dădea semne de nelinişte , se foia. Vo-
robei a aţîţat focul şi mai tare ... Javra schelălăia şi
se izbea de uşiţă. Cîinele schelălăia, iar Vorobei se
prăpădea de rîs. In cele din urmă i-a dat drumul.
Bietul animal a zbughit-o din cazangerie şi ţuş­
ti în zăpadă ... Blana îi fumega şi scotea un fel de
fîsîit pînă se stinse. Acum toată lumea îi spune cîi-
nelui Juchitu.
Kutea nu i-a zis atunci lui Vorobei nici un cuvin-
ţel, dar din basamacul lui a refuzat să cinstească.
Ce-i drept, a făcut-o doar o singură dată, căci tare
bun basamac mai dregea Vorobei: îl trecea prin căr­
bune şi îi punea permanganat.
... Cîinii lingeau asfaltul gol. Kutea se uita la ei
şi ochii i se odihneau văzîndu-i.
- Ce-i, nesăţioşilor? Să vă fac, poate, o tunsoa-
re, ha? Vă fac un semibox ... Ca să fiţi mai arătoşi,
ce naiba ... O clipă ...
Vîrî mîna într-un suport uriaş rezemat de pere-
te, şi scoase de acolo un mal dăr de cununi uscak.
Cununile se vindeau în stradă, la intrarea 'în ci-
mitir. Prinzi de un inel de sîrmă flori de hîrtie şi le
bagi în stearină topită. Cum s-a uscat cununa, poţi
zice că-i gata.
229
 Miliţienii- alungau femeile care :vindeau cununi,
dar nu le puteau face nimic. de fiecare dată ele ve-
neau înapoi. .
Vorobei şi Mişka, cum aveau prilejul, despuiau
.crucile de cununile vechi. Aveau grijă s-o facă fără mar-
tori - de i-ar fi văzut cineva din vizitatori, îndată
ar fi tras o fugă la direcţie ca să deşerte acolo fa.
solea ... Da' la Petrovici vorba-i scurtă: dacă se plîn-
ge careva pe tine - că-i serios sau nu prea, înseam-
nă că ai făcut-o de oaie, aşa că rabdă o lună fără
nici un picuş. Iar dacă, ferească sfîntul, te vede um-
blînd cu şoalda, lucrînd de mîntuială - îţi semnea•
ză cererea cît ai clipi. Acu'vreo şase luni, cînd cei
de la trest l-au făcut cu ou şi cu oţet pentru murdăria
din cimitir, i-a venit la cap o idee. Ce idee, mă rog?
l-a pus pe toţi să depună cereri de plecare din pro-
prie dorinţă, dar fără să indice o dată concretă . Acum,
zice, dacă cineva îşi dă în petec, pun eu data şi ia-ţi
valea de la cimitir. Du-te la uzină sau altundeva .
S-a lăudat chiar şi faţă de Nosenco: le-ar,n găsit eu
ac de cojoc, acum îi am pe toţi la mînă.
De aceea Vorobei şi Mişka scoteau cununile ·pe
ascuns, să nu-i vadă nimeni, le smulgeau de pe
cruci şi -- în sobă. Ceva mai bun pentru aprins fo.
eul nici că există.
Kutea desfăcu cununile din maldăr, luă cîteva
şi se apropie de cîini.
- Hai, Juchitule, dă căpăţîna încoace, să te di-
chisesc!
Cîinele scutură din cap.
- Stai cuminte, nu te mişcai
Juchitu rămase nemişcat. Kutea îi măsură cunu-
na. Era cam mare. O scoase, o puse pe o lespede şi
releză sîrma cu toporul. lmpreună capetele sîrmei
şi le răsuci. Cununa se făcu mai mică. O măsură din
nou. Acum era altă treabă!
ll _împodobi tot aşa pe Mişka. Apoi veni la rînd
Plo şniţa . Cîinii mît:îiau, scuturau din ca-p-, · citir · ptnă
la urm ă se liniştiră.
Tocmai atunci trecu pe lîngă ei Raika. Zări cîi-
nii dichisiţi şi pufni în rîs.
- Raisa Sergheievna! Ce zici de parada asta?
- O să-ţi facă Petrovici o paradă de ai să-l po•
meneşti!
- Da'ce, parcă-i duc la dumnealui în cabinet?
230
 Mc~rg cu ci acu la Tuhleanka. O mai distrez pe So-
nia, poall' m-a cinsti cu o bere. Aşa-i că arată mişto,
ha? Nc111aiputînd <le plă cere, Kutca îşi admira ope-
ra. Da' ce te-ai pornit, .Raika, aşa devreme la lucru?
Nu te mai încălzeşte bărbăţelul?
· - N-am isprăvit cu comenzile. M-a certat ieri
Petrovici. Da'tu, cum văd, ai şi făcut safteaua?
- Da, zău, proastă mai eşti. Raisa Sergheiev-
na. Am vrut şi eu să arate cîinii mai mişto, da' mă­
tăluţă, de colo, cică: «ai făcut safteaua». Nu pricepi
nici o boabă ... Hai, palerinelor, după mine, marş!
De partea opusă a bulevardului lîngă linia de ca-
le ferată, de mulţi ani îl întrema - spulberîndu-i
fumurile beţiei - salvatoarea Tuhleankă, o b e rărie
cu pereţii de sticlă şi cu măsuţe înalte, rotunde, rîn-
duite una lîngă alta . ,
Kutea nu se îndreptă spre trecerea subterană.
Trecerile sînt făcute pentru cţi ce au timp de pier -
dut, pe cînd el e om ocupat: numai să se dreagă du-
pă spirtul bă.ut dimineaţa şi trebuie să se aştearnă
pe treabă, Azi nu are multe înmormîntări - doar
cinci; în schimb, după sărbătoarea de ieri, pe secto~
rut său a rămas atîta murdărie, că nici nu ştie cînd
va putea căra toate gunoaiele.
La ultima adunare, Petrovici i-a prevenit în mo-
dul cel serios: «Să vă duceţi toţi la cărat gunoaie. De
picuşuri vă apucaţi numai după ce veţi fi măturat
iîntreg sectorul», I se tot năzare lui Petrovici o co-
misie trimisă de la trest, de atîta tună şi fulgeră.
Şi unde mai pui că le-a interzis să ardă gu-
noaiele. De obicei aşa făceau: le strîngeau grămadă
şi Ie dădeau foc. Nu demult însă, după o beţie, Ku-
tea a aprins o grămadă de vreascuri lingă un mo-
nument şi, mahmur cum era, nici n--a băgat de sea-
· mă că marmura albă s-a acoperit toată cu funingi-
ne, Acum nu se ia nici cu săpun nici cu şmirghel.
Da' să vezi rudele ce gură au mai făcut! De atunci
Petrovici nu mai dă voie să arzi gunoiul - cară to-
tul la gră madă. Da' cum naiba să ajungi la gunoiş­
te, dacă roţile tărăboanţei se înfundă pînă la bu-
tuc.
Petrovici i-a dat un as(;!menea sector numai şi
numai de ciudă, fără a-i spune vreo vorbă urîlă
P ent ru că. a lipsit de Ja lucru. Să-i mulţumească fru-
mos că încă nu I a dat afară . E tînăr Petrovici, nici
231
 treizeci n-are. da-i omenos. Kutea îl ţinea minte de
la Golovinka, era atunci Petrovici un băietandru.
dar săpa la gropi mai dihai ca o ciocănitoare. Şi
mînuia ranga cea grea tot aşa de bine ca Vorobei .
... Kutea traversă bulevardul cu mîinile în buzuna•
re, fără a lua seama la ma ş ini - l-a feri Domnul şi
nu l-or călca. La auz îi aj ungeau doar scrîşnete de
frîne şi înjurăturile şoferilor.
Cînd să pună piciorul pe trotuarnl de vizavi, se
tvă zu luat în primire de un locotenent de miliţie ,(pe
ib ulevard nu ţi - l pun pe orişicine), un bărbat solid,
încins cu centură albă.
- Ne plimbăm? se interesă miliţianul, ducînd
mîna la chipiu. Actele!
- Ce acte, drăguţă? Mă duc şi eu să iau o bere.
îl puse la curent Kutea, arătînd cu degetul în di rec-
ţi a îmbietoarei Tuhleanka. Da' mătăluţă - «acte-
le» .. .
- Bu-un .. . Amendă p lă tim? Sau preferi artico-
Jul 120 şi am terminat vorba?
- Cum vine sezonul, ţ i-o i plăti o s u t ă de amenzi,
.dar acum nici să mă d reg n- a m cu ce. I ată , mă gîn-
desc , poate dau de ci n eva din băi e ţ i , să -m i facă
cins te.
--:- Dar. ce-i cu masc arad a asta ? întrebă miliţia­
nul, arătînd cu degetul spre cîinii care înmărmuri­
seră cuminţi !îngă I(utea.
- Ia, n i şte javre ... Ele cu ce-~ de vină?
- Văd ş i eu c ă -s nişt e javre ... Dar cine Ic-a agă-
ţat ţarţamurile astea ? Tu?
- Cîte nu-i trec prin minte om ului după beţie?
Mi s-a părut că parcă aşa -i ma i ves el.
- «Mai vesel», repet ă m iliţia nul şi pufni în rîs.
Bine, du-te . Dacă te ma i prind o dată, să ştii că
stăm, de vo rbă la secţi e ... Ş i să le scoţi fundele.
- lhî. F ac tot ce treb uie. Ce- aţi holbat ochii?
Căpcăunilor. .. De curc ani v i s-a făc ut dor? se, rijs-
H la cîin.i Kutea şL la comanda lui, tot alaiul' se tlt-
ni din loc.
P~ Sonia :,i:~uşi~s-o îndu plece şi s e, d: pătui î.n ce~
Ie din urmă cu două ha!be,· pe care ,b,.âetEera L. le
turnă. în credit. Ba mai mu lt, înveselită , le anmcă
şi c:{nilor niş te coji de cîrnat.
Ku tea îşi şterse gur.a cu palma, coborî dl:! pe te-
rasam ent şi se oploşi sub o tufă, trăgîndu-şi şapca
232
peste ochi. Cîinii se mai vînzoliră niţel , apoi se cul-
cuşiră şiei în preajmă, la soare.

Şapca îi .lunecă astupîndu-i nasul. Kutea se în-

toarse pe o coastă şi se trezi. Soarele scăpătase în~
tre timp de cea laltă parte a tufei.
· - Ei, om bun! îi strigă Kutea unui feroviar ce
trecea pe acolo. Fii atît de bun, spune-mi cît e cea-
sul?
- Trei jumate!
Kutea scoase un şuierat. Cîinii, miraţi, îşi sum~•
ţiră boturile. .
- S-a dus ziua de muncă. Şi num ai de răul v~-
t ru, paraziţilor ! Vi s-a făcut dor de bere, bere v-a
trebuit. Să nu ne ia să berea pe nas!
E ra prea Hrziu să se mai ducă la serviciu. Se
putea duce doar la Vorobei, să afle ce s-a hotărît Ia
procuratură.
I"utea se scutură, coborî în fugă de pe terasa~
ment şi se îndreptă pe sub pod, spre gară . ln drep-
tul cimitirului se opri ş i alu ngă cîinii cu pietre. Toc-
mai se apropia un tren electric.

In odaia lui Vorobei trebăluia Irka, o pr ietenă

de-a Vaiei. In centrul mesei puse stătea un clondii;
cu. basamac şi, alături, cîteva sticle de apă dulce
(<Bura.tino».
- Da' Vorobei unde -i? întrebă lrka , uitîndu-se
întrebiHoare la Kutea.
- Ţi-au secat răbdările? o astîmpără gropatu-1.
Nu ştiu, că nu m-am dus cu dînsul. Am folft la luc-
ru. Am dat pe gît o bere, apoi am tras şi-un pui de
somn. Ceasul cit e?
- Cinci.
- Ei, las' că vine el... Acolo-i vorbă lungă . Una,
alta ... Basamacu-i din Lobnea? Ia toarnă •mi niţel
pînă vine ... Da' Valentina unde-i ?
- Ia te uit&, să-i torni se supără Irka împingînd
c!ondirul spre cotţul depărtat al mesei. Valea. s-a
dus să-l nntîmpine.
Kutea oftă n~semrrnt şi se aşeză pe d[va n, mai
âelJarte de dondJruU ce! g:!lben,
- Vasii .: crie, :a-m ştii? o întreb~ ,l!i înfr•o doară,
ca să înnoade capăt de vorbii.
/

23).
 - Scrie. lrka oftă . la rîndul e1. Mai are mult de
scris.
- Da, confirmă Kutea, n•are cum aştepta să fie
iertat. Va sta de. la început pînă la sfîrşit... Mai nu
i-a făcut felul lui Vorobei. Noroc că acela are o că­
păţînă vîrtoasă. Să fi fost altcineva, demult îi cîn-
tam aleluia ...
•- După mine, n-avea decît să-l trimeată pe lu-
mea cealaltă, pe afurisitul cela de surd!
lrka rosti fraza dintr-o răsuflare şi se chinci spe-
riată, trăgînd cu coada ochiului la Kutea: n-are $-o
pir ască?
- Ce, ţi-ai pierdut graiul? Că mie puţin îmi pa-
să ... o linişti Kutea dind nepăsător din mină, şi
adăugă: Nu-mi torni olecuţică? ·
lrka, cu buzele strînse aţă, luă totuşi clondirul
şi îi turnă o jumătate de pahar.
- Irka, da' tu de ce ai ciudă pe el? Pe Vorobei?
- De atîta că Vasia a vrut să mă ia de nevastă!
Am şi dat cerere!
- Ihî... făcu înţelegător Kutea, asta-i altă po•
veste. Atunci într-adevăr ...
Se ridică, măsură odaia şi se apropie de pătu­
cul în care şedea învelit în scutece boţite şi murdare
Vitea, feciorul lui Vorobei. Copilul sugea de zor pi-
ciorul de pluş al unui elefant. Kutea împreună trei
degete şi pocni din ele.
- Nu vrea ...
- Ce?
- Nu vrea să mă ia în seamă ... li pocnesc··,din
degete, da' el nici nu se uită.
Irka dădu din mînă a lehamite.
- Dacă nu-i chiar teafăr ta minte: nici de răc­
nit nu răcneşte, şi ochii îi cată unul la făină şi al 7
tul la slănină ...
Şi ieşi în bucătărie.
- Oare holerca să fie de vină? se întrebă Kutea
cu . voce tare. Intorcînd capul spre uşă, duse cu un
gest ful'gerător clondirul la gură, trase un gît zdra•
văn şi se mută. pe diYan. Vasea îţi scrie? strigă el,
incercînd să rupă cu unghia o bătăturăr
- M-ai întrebat o dată. Mie îmi scrie ... i se răs•
punse de d u pă uşă.
- D-apoi cred şi eu că ţie şi nu tui Vorobeil
234
·Mai întîi s'ă-1 · altoiască cu to.porul, iar apoi să-i tri•
mită scrisori? ...
- Ştii, Kutea, zise .Irka ieşind din bucătărie şi
aşezîndu-se lîngă el. Iţi spun ceva, dar nu sufli ni·
mănui o vorbă, bine? ~i îl ameniţă cu degetul. Ni-
mănui, auzi? ... Lioşka i-a trimis trei colete: de Anul
Nou, de, ziua naşterii. şi înainte de I Mai.
- Ia te uită, măi! exclamă Kutea lăsîndu-şi bă­
utura în pace. Erau să se ucidă în bă.taie, unul i-a
despicat celuilalt ţeasta! Halal frăţiorii... Insă, pe de
altă parte .... adăugă el şi săltă din umeri învăluind
cu privirea pereţii proaspăt tapetaţi, dulapul cu ve-
selă şi frigiderul înalt. Pe de altă parte, Vasia l-a
ajutat cu toporul să înceapă o viaţă nouă. Că ce
ştia Vorobei înainte de a fi încăput la spital? Numai
de beţie se ţinea. Şi pe asta, pe Valentina lui, a de-
prins,o cu băutul. Veneai pe atunci la ei în casă?
A-a ... Da' eu veneam des. Cum mă încontram cu mu-
ierea, veneam aici. Avea atunci un pat de fier, o
masă, şi două taburete. Nu mă crezi? Iar cum s-a
l.ăsat de votcă, s-a făcut om, mă car că -i surd. Aşa
că tot răul e spre bine: şi-a face mai puţin de cap.
Dar de ce nu mai vine odată?

III
Vorobei ieşi din clădirea procuraturii . Cu dege•
tele tremurînde vîrî o ţigară în gură şi trase adînc
fumul în piept... O dată şi încă o dată... Şi abia
atunci cînd pieptul i se umplu cu otrava amară, îne-
căcioasă a fumului, îşi dădu seama că a aprins ţi ­
gara din ca pă tu l opus, de"ta filtru. Işi gol'i plămînii
şi îşi şterse ochii. Nu·•i nimic, i-a trece! Şase secun-
de şi i-a trece!. .. Principalul e că a trecut acolo. Pro-
curorul a citit şi caracteristica, şi demersul din par-
tea trestului. Dosarul lui e trimis la judecătorie,
dar i s-a promis că va scăpa sau se va alege, în
cazul cel mai rău, cu o condamnare care prevede
suspendarea pedepsei. Să prezinte la judecată toate
documentele. Bine ar fi să nu-l bage la dubă. Cu o
căpăţină ca a lui nu rezişti mult - pînă la prima
încăierare.
Se uită uimit prin pirţi: locurile parcă erau ace•
leaşi şi totuşi altele. Cu ochii mijiţi se uită în jur,
23S
curios, ca un intrus. ln sfîrşit r;e urni din loc ... Acum
trebuie să se pună pe treabă, să se opintească din
răsputeri şi totul va fi în regulă. Peste un an îşi va
pune o placă, poate şi-a recăpăta şi auzul, iar de
nu - va trăi şi aşa ... Yorobei mergea unde îl du-
ceau ochii. Pe neprins de veste se pomeni într-o pră­
vălie, lîngă secţia de spirtoase. Privirea absentă îi
zăbovi în neştire asupra tejghelelor cu sticle, nări­
le îi adulmecară mirosul cmi.oscut şi Vorobei, cu un
mîrîit înfundat, se repezi pe. uşă afară. lncă o clipă
şi ar fi dat pe gît o sticlă. De durerea ce-l cuprinse
subit, îşi muşcă buza ·şi, tremurînd ca de friguri, scoa-
se un geamăt. Numai de nu l-ar apuca iarăşi, numai
de nu l-ar apuca ...
Stătea la staţia de troleibuze, cu fruntea lipită de
sticla peretelui. Aştepta să-i treacă. Se apropie un
troleibuz. Era gol. Vorobei se lăsă greoi pe banche-
ta liberă. lşi puse capul pe speteaza din faţă şi mer-
se tot aşa pînă la ultima staţie. Acum se simţea ceva
mai bine ... Ei gata, principalul e că nu l-or băga la
răcoare! Dar Vorobei nu avea chef să se ducă aca-
să ... Dimineaţa i-a făcut Valentinei nasul chiseliţă ...
Pidosnic om mai e dînsul, un sucit: îi ceruse muie-
rea trei ruble, să se dr1eagă, el nu i-a dat, ba a şi
mardit-o, iar după aceea i-a spus Irkăi - dormise la
el,- unde ţine ascuns basamacul, să- i toarne Va-
lentinei o ţîră . Da ... Sbi se ducă, poate, la Mişka?
Băiatul i-a spus că astăzi face de serviciu la mu-
zeu. O strade lă cu un nume poznit. Vşivîi Vrajek?
Sivîi Vrajek? ... 1
Stradela se gă·sea lîngă staţia de metro. Sivţev
Vrajek. Şi muzeul era alături. Clădirea, ce-i drept, nu
se prezenta cine ştie ce arătoasă. Vorobei îşi închiptil_-
se că trebuie să fie un adevărat palat. Ca muzeul
Armatei Roşii. Pe cînd acesta nu ayea decît două
etaje ... Portiţa de fontă stătea dată la o parte. Vo-
robei pătrunse în curte, şi după 1.:e zăbovi descumpă­
nit lîngă uşă, apăsă pe buton.
- Salutare, gropar răpănos! răcni el drept răs­
puns la privirea uimită a lui Mişka. Hai, mi-am zis,
.să-i fac omului o surpriză.
- Ei, ce se aude?
- Rahat cu perje ude, rînii Vorobei. Au spus că

I Vşivîi - păduchios; SiVîi - cenuşiu, înspicat.

236
n-au să mă bage l'a pî rnai e. Da-ncolo, naiba ştie ...
Intră în vestibul şi înmărmuri stupe fiat: parchet
în figuri, tablouri ... Ii frez~ mai ales u imirea un pi-
an cu coadă. Pi anuri cu coadă încă nu văzuse - Pe-
trovici avea unul, dar acela era pian obişnuit...
- Cîntă? întrebă el. arăt î nd cu capul spre ins-
trument. Se apropie cu paşi tiptili , îi săltă cap acut
şi atinse clapele ...
, De asupra pianului atîrna o panoramă a ora şu-
lui vechi.
- Ce-i asta?
- E Moscova , nu vezi?
Vor.o bei se uită mai atent.
- Eh , îmi trebuie ochelari, mama ei de t reabă ...
J hî, într-. adevăr! E rîul Moscova? Da' unde -i Lian o-
zovo ?
- Care Lianozovo? Nu vezi că-i Moscova de
0cum o su tă de ani?
- Exact ! d ă du din cap Vorobei. P e atunci nu
e ra încă centu ra·. din , jur .. . Da r acolo ce-i? se intere-
să el arătînd cu capul s pre o .uşă. s i g ila t ă.
Exp-ozi ţia, îl l ămuri Mişka.
Ce-e?
- Came rele lui
- Ale cui?
- Cum «ale cui»? Ale lui Her ţen.
Vorobei se uită cu respect la uşă, atinse r1în( rut
de bronz .
-· Da' n -a i cumva cheia? Să aru nc mă car o pri
vire ...
- Cheig o am eu, dar vezi că uşa e sigilată
Vorobei se lăsă pe vine şi c ercetă lung sigiliul
- Auzi, Mişka, îl putem apoi ref ace, cu o mone
,dă ... E din pla sti lină , apeşi cu pajura şi fi i pe pace,
·Jese cum. a fost. Găseşte cheia, ha?
' N'dşkâ vîră mîna în serta r şi dibui cheia.
···- Ştii, Mişka, parcă n-a fost om rus. Că are un
nume cam poznit.
- Ba rus. Nu ştiu ce da r averă s-a întîrnplat în
;'familia lor cu părinţii , am uitat ce şi cum, zise Miş­
ka deschi.dndu-i uşa.
··- Cum d nu ştii! se r evolt ă Vorobei. Stai de
pază şi hab;;r n-ai p ! cine păzeşti!
înăuntru nimi · d;:;n::;c::iit nu-i trezi interesut, în
afară de o canapea şi nişte pene de gîscă Vorobei
237
făcu :ebiar o . încerc~re. să se aşeze pe canapea, dar
îşi dădu seama că nu-i pe-ntru culcat, ci mai mult
de frumuseţe sau ca un fel de sprijin pentru picioa -
re.
- Faină locuinţă , rezumă el, d u pă ce trecu prin
toate camerele . Au stat aici cu familia? Şi cu copiii?
- Cred că da , zise Mişka ridicînd din umeri fă­
ră prea multă convinger:e. · D-apoi unde era să mai
steie?
- Eu cred că au stat altundeva. Cu dădaca . Că
aici ar fi paradit toată mobila. Auzi, da' unde au în
locuinţă chestiile celea - bucătăria, privata?
Mişka ridică iarăşi din umeri.
- Zău că-mi placi! D-apoi cum să nu ştii aşa
ceva? Eu pe aşa sluj itori. i-aş da afară ...
Se auzi zbîrnîind telefonul. Mişka ridică recep•
torul. Vorobei îşi trase fotoliul ma+• ap;roape, să au-
dă ce vorbeşte. · ·I
Era ,o conversaţie banală: mama lui Mişka îl ru-
ga să se ducă la vila lor, să sape în grădina de J:e.
gume. Mişka tot amîna, iar Vorobei asculta cu aten-
ţie. îşi dusese chiar palma la ureche. Apoi clătiri:i
din cap, nemulţumit.
- Urît mai vorbeşti cu ma i că-ta. Cînd va muri,
ţe-a părea rău .
-- Las'că-i tînără încă.
- De mu r it tot o să moară Pa cîndva ... Degra-
bă e ziua ei de naştere?
- In august.
- Fă-i cadou un cesuleţ de au r şi un tort cu
figuri de ciocolată.
- Are ea cesu leţ.
Vorobei dădu din mînă.
- Nu înţelegi tu nici o pleaşcă!. .. Ce rînjeşti?
Tu nu rîde, dacă î ţi sp un eu , aşa este. Crezi că afa.-
ră de mă-ta cineva se omoară după tine? Uite ai să
vezi... Ai să vii tu la vorbele mele.
Se ridică ş i dădu ocol vestibulului'; uitîndu-se la
tablourile de pe pereţi : se reţinu îndeosebi lîngă ta-
. bloul înmormîntării lui Herţen în Franţa. Noapte ...
Făclii...
- Auzi, zise el înturnîndu-se · către Mişka. Tab-
loul cu înmormîntarea a fost pictat la faţa locului
ori mai tîrziu, din amintire?
~ Cum se putea, noaptea, să desluşeşti culori-
_;z3s
~e? ~Ş.i a-poi•·oameni-i se mişcă nu pozează special.
- Dacă a fo s t un om atît de vestit, puteau şi
s ă pozeze olecuţică . Pînă le-ar fi prins măcar contu-
rurile. Cu creionul.
Vorobei se aşeză la masă şi trase s pre si ne con-
dica de sugestii şi referinţe.
- Zău , Mişka, nu ne-ar strica nici nouă o ast
menea condică. Mulţumirile noastre lui Vorobiov
Alexei Sergheievici, colaboratorul ştiinţific al cimi-
tirului, pentru înmormîntarea conştiincio a să a ... soac-
rei noastre. Ce zici, sună bine?
Mişka izbucni în hohote de rîs, Vorobei vru să<
urmeze exemplul, dar îşi aminti la timp că nu are
voie, poate să-l apuce durerea de cap.
Se ridică în picioare şi îşi lu ă geanta.
- O iau din loc. Cred că Valea şi - a pierdut...__d.e:
mult toate răbdările .

IV

Vorobei sc.u tur ă praful de pe taburet; îşi şterst::

palmele de salope tă şi se aşeză la masă . Luă de pe
sobă o placă u scată . Cu capă t ul ascuţit al pensulei
o împărţi în trei porţiuni: una, mai lată, pentru nu-
mele de familie, a doua, mai îngustă, pentru numele
de botez şi numele după tată, iar în partea de jos,
pentru anii n_aşterii şi morţii.
Era un nume .de familie, că să fi vrut cu tot di-
nadinsul, n-ai fi putut să -l nă scoceşti: Jmur Mihail
Terentievici. Vorobei scoase un «hm». La cimitir,
numai să vrei să te distrezi, că nume sucite găseşti
cu duiumul: Pildon, JJlezlo, Molokosus, Babah ...
Vîrî pensula în borcănaşul cu vopsea, o apăsă
de margine, să stoarcă vopseaua de prisos, şi îi în-
.dreptă firişoai:ele de păr. ·
Ca întotdeaµna, , începu să scrie de la mijloc -
pentru simetrie - «MJ» spre stînga, «UR» spre
dreapta. Cuvîntul «JMUR» se întipări distinct p~
placa uscată, care mai păstra căldura cazanului. Li-
terele ieşiră groase, late. Numele scurte se s9riu în-
totdeauna mai uşor,- nu trebuie să înghes1:n litere-
le din teamă că n-o să-ţi ajungă loc, încîf îţi vine să
le treci pe cele de Ia capăt pe dos. Odată, chiar aşa
a procedat: nu calculase bine şi nu avea chef să re-
239
 facă tot lucrul aşa că a terminat inscripţia pe re-
versul plăcii. Femeia care îi făcuse comanda, fi tot
întreba, nedumerită, dacă se va putea citi textul. Se
va putea, cum să nu, a asigurat-o el, şi i-a dat pla-
ca cu năstruşnica inscripţie.
De obicei, la depozit nu se găseau plăcuţe pen-
tru inscripţii, iar să trimiţi după ele maşina la bi-
roul de pompe funebre era o poveste întreagă. Care
cumva o scoteau şi aşa la capăt.
Adunau plăcile vechi, aruncate la gunoişte, în
cazul cel mai rău le smulgeau de pe rnormintele pă­
răsite. De ploi şi zăpadă, de scurgerea timpului pe
ele nu se mai desluşea nici un cuvînt. Le puneau în °
spatele cazanului, la usc·at. Mai aduceau şi băieţii
din paraclis: cum . găseau vreuna veneau cu ea încoa-
~- !;>tiau că-s deficitare. Vorobei şi Mişka acop-ereau
plăcile cu un strat gros de v~psea argihtie şi le pu-
neau din nou la .uscat, de data asta pe cazan.
De regulă, cum se isprăvea înmormînt.area, tre-
buia să fie gata şi placa, cu nţ.ţmele, prenumele, nu-
mele după tată, anii, şi înfiptă în moviliţă, pentru
ca neamurile să nu încurce din neobi,şnuinţă şi să
îngrijească un mormînt străin - se întîmplau şi as•
tfel' de cazuri. Plata pentru placa cu inscripţia intra
în costul mormîntului. In cost intra totul. Şi ni.are
lucru dacă intra ... De cînd se ştie Vorobei, nimenţ
nu pregăteşte plăcile din timp. Poate că în alte ci-
mitire, deschise, solide, se. pregătesc. Insă nu aici.
Să faci din timp inscripţia, înseamnă să rămîi pe
sponci, numai cu leafa, să nu cîştigi nici de o bere,
nu c;:ă ...
l.Jmblau cu cioara vopsită: acostau rudele care
se înapoiau după îngropăciune cu lacrimi în ochi, şi
le aminteau pe un ton indiferent că pe mormînt tre-
buie pusă o placă funerară ... Rudele, neavînd înco-
tro, se duceau cu ei în atelier, unde Vorobei sau
Mişka se recomandau unul pe altul: «Iată pictorul,
vorbiţi cu el». Pictorul, cam în silă - «ei, fie, ce-i
de făcut» - consimţea să confecţioneze placa pe a
doua zi: «De ce n-aţi comandat la timp, acum nici
nu ştiu dacă voi reµşi, am de lucru pînă peste cap».
Fiecare plătea cît îl ţineau băierile pungii: de la
cinci pînă la zece ruble. Odatâ, o asiriană, cu dan•
tură de aur şi blană de Astrahan, i-a_ dat lui Mişka
douăzeci şi cinci de ruble: «Na, bea, flăcăule{ de suf•
240
letul lui..: Ce aisor mîndru a fost!. .. » Vorobei, care
săpa gropi de opt ani, nu-şi crezu ochilor.
Astă iarnă încercase să perfecţioneze sistemul:
îi .prind~a pe clienţi la poarta cimitirului sau lîngă
biserică, înainte de înmormîntare. De încercat în-
cercase, dar tertipul contravenea regulilor înstăpî­
nite la cimitir şi rezultatele nu s-au lăsat mult aş 0
teptate. Cei de l'a paraclis n-au pregetat--să vină toţi
ca unul la atelier, ca să pună lucrurile la punct.
S-au înţeles cu binele: pînă la înmormîntare - mu-
cles, mai întîi îi strunjim noi pe clienţi, apoi vă vine
vouă rîndul, cu inscripţiile funerare. · Şi să fie pen-
tru ultima oară. Băieţii se burzuluiesc. Noi, Vorobei.
nu are nici un rost -să ne luăm la harţă. Şi spune-i
stµdentu lui său să nu bage nici el...
' Vorobei se stropşi la ei, dar o făcu mai mult de
formă: să-l vadă fraţii cit e de curajos. Insă de un-
de, la naiba, curaj cînd are de asupra urţchii drepte
o gaură de două degete, acoperită cu piele în loc de
os, şi nu aude mai nimic. Apropie-te pe la spate şi
pocneşte-l cu degetul cer mic şi s-a zis cu Vorobei,
poţi să-i dregi pe loc o placă funerară cu inscrip ·
ţie! Ce-i drept, din faţă mai bine să nu te apropii...

- Plăteşte lui, el e brigadierul, zise Vorobei

arătînd spre Mişka.
Femeia întinse o hîrtie de trei ruble .
.,-- Destul?
- De bună seamă, făcu Mişca şi băgă banii în
buzunar.
- Cu bine. zise femeia, luă plăcuţa cu inscrip-
ţia proaspăt făcută şi ieşi din cazangerie.
Mişka ieşi din urma ei, să prindă a lţi muşterii.
,, Nu zări însă pe nimeni. Porumbeii sătui de lîngă
biserică ciuguleau alene boabele de mei şi se răz­
boiau cu fărîmiturile de pîine crîmpoţindu-le.
Iakovlevna împodobea mormîntul unui tînăr lo-
cotenent-colonel de miliţie, care îi zîmbea de pe un
monument înalt, din marmură neagră, lucioasă .
- Ana Iakovlevna, ce a păţit? Atît de tînăr ...
Mişka îi · calc ulă vîrsta, scăzînd anul naşterii din
anul morţii, şi adăugă: Treizeci de ani, a fost tînăr
de tot. Zic băieţii că 1-a pişcat un glonţ.
- E, ce ştiu băieţii! A cuvîntat Ia o adunare,
16 Comanda N, 437 241
-şi-a spus păsul, s-a aşez·at pe scaun şi a murit. !ni.-
0

ma ... Cum şedea, aşa a murit.

- bar dumneata cîţi ani ai, Ana Iakovlevna?
- Eu, Mişenka, oi avea optzeci şi doi în iunie,
dacă mi-a, da Domnul zile. Că abia îm.i mai tîrşesc
picioarele .' De-acu cinci gropi de-ale mele le-am dat
lui Roza, în sectorul 19, de lîngă gard. Tare-i de-
parte. .
- Mai dă-o încolo de muncă, mătuşică, hodineş­
te-te ...
- Cum adică, să mă duc la pensie? Să stau aca-
să şi să tînjesc? Fără lucru oi da mai repede ortul
popii. Pe cînd aici e tare fr umos, aer, verdeaţă ...
Iakovlevna oftă, mîngîie monumentul cu o mă­
turice, şterse praful de pe bordura şlefuită pentru
flori, presără cu nisip pămîntul de lîngă portiţa gri-
lajului. Apoi îşi strînse sculele: lopăţică, mătura,
tîrnul, căldăruşa cu nisip, şi porni mai departe, pe
drumul străbătut de atîtea ori, spre mormintele de
care îngrijea.
Intre timp, la poarta cimitirului se oprise un au•
tobuz bondoc. Din el ieşiră cîţiva oameni mai în
vîrstă. Un bă trîn înalt îi strigă :
- Hei, tinere! Nu ne dai o mînă de aju tor?
Mişka veni mai aproape. împreună cu şoferul
scoaseră din maşină un sicriu şi îl duseră în bise-
rică . Bătrînul îi vîrî lui Mişka două ruble.
In b iserică mai treacă-meargă, poţi să aduci mor-
tul dacă te roagă rudele, dar de acolo, doamne fe-
reşte: asta e tre<jba celor din paraclis. Şi să te în-
tinzi, dar nimeni din gospodăria cimitirului n-are
să pună mîna pe sicriu. Aşa-i regula.
Mişka mai zăbovi un timp, de neavînd ce face
dădu de cîteva ori ocol bisericii, intră şi la cancela-
rie. Clienţi nu erau nici de leac. Ungă calorifer stă­
tea cu o mutră plictisită miliţianul de serviciu Va-
nea, tocul gol pentru pistol i se bălăbănea la şold .
La fereastră căsca cu gura pînă la urechi Raicika
cea saşie, recepţio[!ara. Zărindu-l pe Mişka, făcu
în direcţia lui un gest şi spuse, uitîndu-se nu atît
la Mişka, cît la Vanea:
- Măi Mişka, oricum. tai frunză la cîini, poate
tragi o fugă la autoservire? A spus lakovlevna că
au adus cîrnaţ de ficat. Tragi o fugă?
- Adă-mi şi mie să îmbuc, îl rugă Vanea dez-
242
lipindu-se de Ungă geam. Că- mă ţin·· de dimin~aţă
cu un pahar de ceai. N-am putut vîd nimic în mi-he.
Tot ce înghiţeam se scobîlţî ia ca într-o groapă cu
zoi. Ieri mi-au picat pe ospeţe sora cu cumnatul.. .
- Banii pe tejghea, dr agi . cetăţeni! Că astăzi
sînt lefter.
•- Te ş tim noi cît de lefter eşti, rîse Raika. Tu
.şi Vorobei sînteţi doldora de bani.
· -:- Doldora de bani este clientul, i-o reteză Miş­
ka pe un ton răspicat şi sentenţios. Iar eu şi tova-
răşul Vorobei muncim în sudoa rea frunţii.

Pînă Ia amiază Vorobei izbuti să dis tribuie la

clienţi toate bordurile pentru flori şi rîndul dorito -
rilor se împrăştie. Mişka lipsea, îl trimisese Petro -
viei să încarce toate gunoaiele adunate pe aleea cen-
•trală .
Vorobei şedea în şopron cu clanţa tar s ă şi numă ­
ra banii, aşezîndu - i în teancuri după valoare. Apoi
Ji îm p ărţi : pentru el şi pentru Mişka . Că lucra de
unul singur ori că lucrau în doi, împărţeala era tot-
'deauna aceeaşi: mărunţişul se punea la o parte
{pentru granit, marmură, ciment, scule), restul se
împărţea în trei. Două părţi pentru el şi una pen-
tru Mişka. Cu toate că Mişka nu mai era un «neg-
ru», :(săptămîna trecută Petrovici îl încadrase în
schema de plată), totuşi , pînă s-a face gropar ade-
vărat, mu lt rahat va mai trebui să rînea s că. Mai
ales că atît marmura-, cît şi granitul cu care luc -
rează sînt ale lui, ale lui Vorobei. Va să zică, nici
biştarii nu-i poate împărţi deopotrivă .
Vorobei ascunse partea lui Mi şka sub un suport,
după cum se înţeles eseră . Işi trecu apoi palma pes-
te suprafaţa rece, gălbuie ca untul, a lespezii de
marmură, peste in scr ipţia ciopli tă adînc şi suflată
,cu aur din belşug:
VOROBIOVA EVDOKIA ANTONOVNA
5.2.21-26.8.59
Dormi în ·pace, scumpă mamă
~De la rude şi f i i
Pipăi cu degetul, contururile ferestruicii . .lăsate
.petru fotografia. din ceramică, rămurka, cruciuîifa ..•
«Jigodie parşivă»-; .. murmură , el- cu. gîndul fa faică-
20
său, care o snopea în aşa hal pe soţie-sa bolnavă,
înc ît lui Vorobei îi este pînă acum ruşi n e să se uite
în ochii vecinelor care au spăla t trupu l mamei. ~
săptămînă mai tîrziu: pielea era toată numai vînâp
tăi...
Vornbei sus pină smiorcăind ori de amintiri, ori
de guturaiul cu ca re se căpă tu ise în Asia Mij locie
şi de care nu putea scăpa.
Să fi fost maică -sa în viaţă, ar îmbrăc a-o în aur,
ar hrăni-o cu linguriţa ... Eh, mamă, mama! După
moarte a ta ce zgripţuroaică ne-a adus în casă! L-a
pus să arunce poza ta de pe perete, pe mine şi pe
Vaska nu avea ochi să ne vadă. Vaska, mai cumin-
cior, tăcea şi răbda, dar eu am roit-o îndată. M -am
oploşit mai întîi prin grădini, pe atunci grădini erau
Ua tot pasul. M-au prins o dată, a doua oară ... T,ai-
ca , porcul de cîine, a rugat el însuşi să fiu trirr1is
în colonia de minori. Ea, matr acuca, l-a sfătuit, ea
~ fos t cea cu ideea . Să-i spun cuiva nu m-ar crede;
'Îmi trimitea în colonie duke·aţă cu sticlă pisată -
frumos cadou! Eh, măicuţă, măicuţă!...
Vorobei smiorcăi din nott .
Să mai spui că nu trebuie să crezi în semne. Ia-
tă i'Vlişka tot boscorodeşte că Dumnezeu nu există.
Mulle !e mai ştie mucosul ceia, chi ar dacă are car-
te ... Da' Tătaru l , va f, i\ zică , ş i - a 1/!cut si ngur de pe0

trecanie? Acu' doi ani.

Atunci s-au încăierat ia un JOC de dami.no. Ta-
tarul s-a apropiat pe la spate şi l-· a pocnit cu o
sticla în cap, l-a trîntit jos în nesimţire şi l-a călcat
în picioare împreună cu haidăii lui, s-au năpustit
atunci cu toţii. Cîţi au venit de pe Ia. Mazutka? Vreo
cinci trebuie să fi fost ...
Vorobei nu s-a lăsat internat la spital. A zăcut
o s ăptămînă acasă, nici la privată nu st~ putea duce._
îi puneau un borcan ... Şi a mgat cu lacrimi în ochli.
să i se atîrne deasupra patului portretul mamei; de
fJe cînd era tînără: «Ajută--m.ă, măkută, fă-i TătaruD
lui...»
Nici trei săptămîni n-~-,~, friecut -- sa mai spui că
Durrmezeu nu (;XisUJ. --- .,;u mama 'f~î:aruhd, m!ituşa
.Marusea, aceea care-,rnă.t,m;a„cu tiuwi To jurul 'Mse 0

ridi, l-a în,]:rorni1t forr-urn sfr:du i!ir.chi'!i';-. îrr care. nu

era dedt Stc.BiÎÎt lia hti spartă, trupul Hpse<Jl: Î l'Hll dop~•
0

pîrţit pe Tătar camarazi~ săi din iagăr, se încontra•

244
 se cu ei cîndva. Şi-au adus a·~_ş_i cine i-a fă­
cut să-şi amintească? Mama ...
La praznic - mătuşa Marusea nu s-a saumpit la
bucate - Vorobei s-a speriat brusc de credinţa-i ne-
săbuită într-un Dumnezeu inexistent. I-a meşterit
Tătarului un mic monument din labrador şi n-a l'u-
at pe el aproape nici un ban . Era mic monumentul,
dar vreo două sute de ruble tot i-a economisit mă­
tuşii Marusea.
Sau un alt caz.
Anul trecut, în august, după ziua de naştere a
·lui Garik, cînd, noaptea, dormea beat turtă şi frăţî ­
ne-său Vaska l-a hăcuit cu un topor ruginit. A vrut
să-l cureţe de zile: de trei ori l-a pocnit în moalele
capului.
La spital (i -a povestit mai apoi vecinul de pat)
,nedicii nici nu s-au îndurat să-i toarne sînge, i-au
turnat un lichid care se cheamă plasmă : Ia ce bun
să irosească degeaba bunătate de sînge? Tot aştţp•
tau să-l vadă mai repede pe cealaltă lume. /
Pe naiba! A rămas viu! Cu toate că-i zvîcneşte
ipielea fără os la tîmplă. Şi după aceea i-au mai gău­
rit guşterul, aşa cum zăcea în pat. Incă nu i se tă­
măduise rana de Ia topor şi l-a apucat accesul acela
cînd s-a îmbolnăv it de pojar .. .
Şi tot viu a r ă m as! Iată aşa!
Da' ei cică ştiu totul: Dumnezeu nu exi stă ... Pen -
tru unii poate că nu există ...
Vorobei mîngîie din nou monumentul pentru ma-
ma . Zilele astea trebuie s ă vină Tolea cioplitorul,
să-i aducă fotografia mamei făcută din ceramică.
Vom pleca atunci cu Mişka Ia Lianozovo, să ducem
acolo rama fasonată pentru flori şi să punem su-
portul pentru monument. Eh, măicuţă, măicuţă ...
Abia acum, Ia treizeci de ani, pot să am şi eu gri-
jă de tin.e. Că _zaci în pămînt din '59 şi nimen5 nu-ţi
-îngrijeşte mormîntul... Blestemata de · holerca, nu-
mai ea e de vină! Ei las' că acum s-a zis cu ea, nici
în ruptul capului.
Vorobei îşi suflă nasul, se uită la ceas şi
'ieşi din şopron.
- Fecioraşufo! se repezi sp re el o bătrînică pu-
ţintică la trup. Eşti de aici?
- Ce-ţi trebuie? se răsti Vorobei la băbuţă. Ai să
mă faci gîngavl
24S
 - · N.âi ol~ac-ă '·de 1ărl'1ă? ... Că am :fost1 bplnavă,
n-am venit de multă vreme şi s-a umpluLtot mor-
mîntul cu mărăcini. N-ai putea să-mi aduci? Că ţi-oi
da o rublă, să - ţi uzi gîtul.
- Ascultă-mă, mătuşă, zise Vorobei aplecîndu-
se spre băbuţă şi vorbindu-i pe un ton confidenţial.
, N-avem pămînt bun, e clar?
- D-apoi unii aduc, am văzut cu ochii mei.
- Acela nu-i pămînt, gunoi.- _ţl scormonesc un-
de se nimereşte şi-l aduc. Du-te mai ·bine de te plim-
bă, mătuşică.
- Nu, fecioraşule, las' că ştiu eu ... · Nu vrei să
ajuţi o femeie bătrînă ... zise băbuţa clătinînd din
capul învelit într-o basma şi se porni cu paşi împle-
1ticiţi spre ieşire. · ·
- Nu mă crede baborniţa dracului! se încrînce-
,nă Vorobei. Uite, cînd îi amăgeşti, te cred! Măga­
rii!
- Lioşa! îi spuse cu voce înceată Mişka, apro-
piindu-se tocmai atunci în dosul lui, cu furca pe
umăr. Să-i aducem, poate, de la Şurik vreo două
căldări, are pămînt grămădit în spatele şopronului.
La urma urmei îi plătim un trei ruble. Că azi ne-a
mers şi aşa destul de bine.
Vorobei se calmă pe dată .
- Ducă-se pe pustii! Poftim, ,eară-i. Bagă de sea-
mă numai să nu te prindă cineva dintr-ai noştri, că
te-or lua în băşcălie.
Mişka aduse pămînt bun, îndreptă moviliţa, o
•1ajută pe băbuţă să pună flori, mai în scurt, făcu tot
1ce se cuvenea. Apoi dădu să plece.

- Stai, fecioraşule! Stai, drăguţă să-ţi plătesc!

îl opri bătrîna - şi se apucă să dezlege un nod la
basma. Na! făcu ea şi îi vîrî în palmă pumnul ei
ţnîc şi stafidit. ,
- Mi-s mîinile pline de pămînt, mătuşico. Arun-
că banii ici, în buzunar, zise Mişka ridicînd cotul.
- Mulţumesc, fecioraşule, Dumnezeu să te răs-
plătească ...
- i-ai adus pămîntul ? îl întrebă Vorobei.
- Mi-a dat o carboavă.
- Pune la coş.
Mişka îşi scutură pămîntul de pe mîini şi vîrî o
mînă în buzunar de unde scoase o hîrtie de trei rub-
le.
1'246
 - . Parcă ziceai o carboavă? . se răsti Ia el Vo•
robei proţăpindu-se în faţa ajutorului său. .
- Pă i nu m-am uitat... Spunea de o carboavă ... .
Ce faci pe mortu-n păpuşoi? urlă groparul. Nu
cumva şi-a vîrît ea singură mîna în buzunarul tău?
- Păi da, ţi-am spus ' doar că eram cu mîinile
murdare ...
- Să i-o spu1 lui mutul Pe Vorobei nu-l îmbeţi
cu apă chioară! Ai început să umbli cu şoalda?!
~i dă-i, şi dă-i. Ii aminti şi de o sticlă de coniac,
cadoul unui client georgian: Mişka, din naivitate, d
dusese la el acasă. După ce Vorobei se lăsase de bă­
ut, îi punea el însuşi lui Mişka «băutărica» în gean-
tă. Faţa lui Vorobei se făcuse albă, răsufla între·
tăiat. Se vedea că se stăpîneşte din răsputeri să
nu-şi i~să cu totul din ţîţîni. Stătea cu ochii pe ju-
mătate ,îrn;hişi, cu dinţii încleştaţi, buzele îi dispă ­
ruseră dînd la iveală numai despicătura gurii. Işi
muşca unghia, smucind degetul atît de tare încît îi
ţîşni sîngele; Vorobei se cutremură şi îşi agită mîna.
- Ce faci gălăgie, Alioşa? răsună de după uşă
vocea voioasă a lui Stasik.
Vorobei izbi cu piciorul în uşa şopronului.
- A vrut să dosească banii! A luat trei ruble şi
m-a minţit că i s-a dat numai una.
- Cine a minţit? Tipul ăsta? Stasik îl măsură
pe Mişka din cap pînă-n picioare, cu o privire plină
de dispreţ, care nu prevestea nimic bun. Iţi sp uneam
eu să nu-ţi ei «negri» .
- D-apoi credeam şi eu că-i om, nu caiafă .
.Ştie. că nu aud nimic ...
- Lasă, Alioşa, la ce bun atîta vorbă? zise Sta-
sik pe un ton blajin şi cabn. Situaţia e clară: «ne-
grul» ţi-a sfeterisit banii, asta e! Nu-i nimic, îl luăm
noi în fabrică ...
:· Toamna trecută, cînd Vorobei, pe care Mişka în-
că nu-I cunoştea, stătea la spital, cu ţeasta despica-
tă, cimitirul îl luase tot aşa în fabrică pe Garik, cu
care acesta lucrase în doi.
Pe atunci Mişka trăgea la jug pentru Garik. Era
«negrul» lui.
înainte de spital, mai mare fusese Vorobei. Pe
timpul l'ui, fiecare om din brigadă îşi cunoştea pre-
cis obligaţiile. Garik «se înţelegea» cu clienţii şi tăia
lespezile de marmură. Vorobei conducea, ducea so-
247 ·
· cotea la banilor şi îi lua apărarea lui -Garik dacă ci•
neva din lu crătorii cimitirului sărea la el cu gura .
.Ş_i mai aveau în aj utor unul sa u doi «negri», care
cara u _ramele pen tru flori , mest.e cau mortaru l, spă­
~au cnblura de marmură. Ma i în scurt, trăgeau la
JUg.
Garik l-a vizitat pe Vorobei la spital, a consta •
tat că ace la nu scapă cu zile şi s-a aşternut pe
treabă cu mai mul tă îndrăzneală. In . lipsa lui Vo-
robei se comporta ca şi cum acela ar fi fost de fa-
ţă: cînd vorbea cu cei de la paraclis, abia strecura
cuvintele printre din ţ i. Iar paraclisul şi cei de la
gospodăria cimitirului sînt două «sindicate» dife-
rite. Clientul o apucă întîi şi-ntîi spre curte, că pi-
nă la paraclis mai are de străbătut o jumătate de ci-
mitir; în felul acesta, cei din curte îl curăţă de para-
le, iar haidăilor de la paraclis nu le rămîne decît
ce mai pot înhăţa în timpul înmormîntării. Şi cît pot
. ei să <r.înhaţe» dacă rudele nu mai ştiu pe ce lume
tînt Aşa <;ă paradişttl cîştiga mai puţin decît cei
de la gospodărie.
Tnsă băieţii de la paraclis erau unşi cu toate ali-
fiile, aproape _nimeni dintre ei nu şezuse la ghedăi
mai puţin dedt de două ori. Iar Garik tr ăgea toatăi
spu;,a la turta lui, ba se mai lăuda, neghiobul. în
gura mare. Şi , colac peste pupăză, a mai venit Va-
lentina, beată 1 şă ceară banii lui Vorobei, adică par-
tea ce i se cuvenea. I ar Garik a sictirit-o: «S-a dus
pe copcă Vorobei al tău şi partea lui împreună cu
dînsul». Deşi în tot timpul ăsta numai teama de
pumnii lui Vorobei îl ajutase să se ţină: cică, încă
•O sută de ani au să -i ştie de frică lui Vorobei, chiţr
de s-a duce pe ceea lume. Şi o spunea cu glas fa-
re, să - l audă tot norodul.
Nu şi-a dat seama omul că paradisul nu-ătît . i;e
temea de Vorobei, cit nu-l înghiţea pe ei, pe Garik,
cu barba lui, apucăturile afectate, vorba tărăgănată.
stdliină de acele locuri.
Garik vorbea cu clienţii cit mai delicat, dar fără
a se diduli, spunînd mai pe tle-a dreptul, se ţinea
cu derrmHaî:e, pezevenclh.iul. fo. lipsa lui Vorobei fă­
·i:ea ca rueră.
Dar cariera lui a dat chix. La cl.01.16 săptămîni du~
pă Vorobei, a încăput şi Garik Ia spitalul «Sklifo-
248
sovs ki»-. Şi totul s-a · petrecut ziua în am ia za mare~
cînd lum ea era la fucrn.
I n ziua acee a M işka ş i F inlandezu l şed e au în
fu_ndy,l .gYcr ţii. pe o stivă de ţevi lu ngi: Petro vici
scliimoa conduct a de aftă în- tot cimi ttrnt 0- faeea
de altfe l pe con t propriu, ca să nu -l sc h im be pe
dîn s ul.
Finlandezul şedea, ca de obicei , fă r ă treabă, iar
Mişka îl a ş tepta pe Garik. Fi xas e cu mo rt ar do uă
lespe zi de marmur ă pe supo r turi. Garik îi poruncise
s -o fa c ă înc ă de ieri. Pînă la n ouă , îna inte de a fi
venit lumea , mai pr e gătis e în curte şi o bord u r ă pen-
t ru flori, care stătuse la uscat trei zil e.
G a rik îi spusese c ă vine pe la dou ăs p rezece , sa. şa
c ă pu tea fuma în voie vreo o r ă şi treizeci de m in u-
te, numai să nu -l vadă Petrovici: cum dăd ea .cu
ochii de el,. îl. trimitea de. înda tă la că r a t gunoaie.
Iar pentru Mi şka nu era mun c ă· mai afurisită decît
să care gunoaieie lăsate, de alţ ii. De aceea tot tră-•
gea cu coada och iului s pi"e poarta curţii: se ascun -
dea de Petrovici. Cu atît mai mult cu cît Garik nu
trimitea de mult nici un picuş la cancelarie, tot amî-
na pe mîine ... Din cauza aces tui «mîin e» el şi Boria-
iogul s-au ciondănit ca la piaţă. Or fi fost priete-
ni, cică ,- Baria lucrează , şi el în gospodărie şi e
băiat cu carte,- dar s-au încontrat nu glumă Boria
J.' -a făcut jidan: vrei să găbjeşti, i- a zis, toate para-
lele, te - înfrupţi singur da' la cancelarie nu trimiţi
nici un chior, bagă de seamă că ai să dai de dra-
cu' ...
De aceea s-a şi dus azi Garik, să-i facă rost lui
Petrovid de un magnetofon japonez pentru automo-
:bil. Ca să -şi răscumpere dintr-o lo vit u ră vina în fa-
1ţa l'ui. Un magnetofon stereo, cu amplificatoare. La
/înapoiere mai vroia să treacă la spita l: să vadă da-
că Vorobei nu şi-a lepădat î ncă potcoavele.
Pe la unsprezece jumate, dinspre linia de cale
ferată, îşi fă cu apariţia în curte Igor Mansurovici
lskanderov, zis Garik. M.ergînd fără grabă şi neîn-
torcînd capul, îi salută pe Mişka şi pe Finlandez
şi deschise şopronul. De acoîo ieşi în haine de luc-
ru şi cir o valiză tip <,case» în mînă . fo valb:ă îşl
ţinea sculele pentru gravat în granit sau în marn:m-
ră. Şi un ciocan speci21.L Subsuoar.5, <lucea o lespe-
de de mannu ră albă. lustruită. Se îndreaptă spre un
149
 colţ al curţii, unde, pe un butoi niart:, mtors cu fun-
dul în sus, grava textul comandat de clienţi. Era o
muncă convenabilă, după tariful local preţul unei
1-itere gravate în mar mur ă era de cin.cizeci de co.-
peici, iar în granit, de o rublă.
O cmce, o rămurică sau o ferestruică pentru fo-
tografie se plă tea cît zece litere. Fixarea lespezii pe
suportul de ciment costa înt re douăzeci ş i treizeci
de ruble, după dimensiuni.
Garik l'ucra cu migală, învăţase meseria singur şi
îşi procurase scule de cea mai bună calitate. Toate
comenzile în brigada lui Vorobei le executa numai
el, nu se împărţea cu nimeni.
Deodată, se opri brusc şi , fără a se uita ta Miş­
. ka, îi zise ca într-o doară:
- Decît să stai fără treabă, mai bine te-ai duce
să prinzi niscaiva clienţi lîrtgă canc.elade. Iar dacă
ai obosit, du-te acasă, aici n-ai ce sta cu burta la
soare.
Mişka se ridică mînios. Finlandezul zîmbi ironic .
Garik se instală mai comod lîngă butoi, îşi puse
ochelarii de protecţie, să nu-i nimerească în ochi bu-
catelelc de marmură, şi se apucă să ciocănească cu
lovituri scurte şi uşoare .
I nsă Mişka nu reuşi să iasă din curte, cînd pe
poartă intrară cîţiva v lă jgani necunoscuţi, dichi s iţi
ca de sărbătoare . In faţa lor, într-o salopetă pătată,
trepăd a Şurile Raievski, de la paraclis.
Şurik îi vîrî Jiui Mişka pa lma-i scorojită, cu de-
. g ete scurte, şi îi făcu din cap un semn de salut Fin-
landezul ui.
- Pe Garik nu l-aţi văzut?
Mi şk a arătă cu capu l: iată unde -i.
·Ceata se îndreptă în tăcere s pre fundul curţii.
Printr-o spărtură din gard, în curte se m ai strecu-
rară cîţi v a indi vizi necunoscuţi. Aceştia erau COll(
puşi de Ohapîci, şi el din paraclis.
Ambele cete făcură roată în jurul lui Gari k, care
cioplea de zor. De acolo de unde stăteau lVl.işka ~i
F inlandezu l, se vedea că stau li n iştit de vorbă, dau
din mîini. Pun, adică, ţara ln cale. Pesemne di bă­
ieţii erau veniţ i de pe bulevard: făcuseră rost de ce-
va marfă şi acum vroiau s-o mărite. Iar Raie\ ski
făcea pe şafăru l: îi adusese la un client barosan:
250
 In curte apăru, pe scutcrnl său rabl'-agit; cu ataş
pentru încărcături, Boria-iogul. In ataş, pe un mal- ,
dăr de frunze murdare, se hurduca Figura, un mog-
lan cu o şapcă din blană galbenă artificială, ca de
tmuiere. Din ataş atîrna o furcă pentru strîns gu-
noaie. Scuterul trecu pe lîngă băieţii care vociferau
şi se opri la vreo cinci metri distanţă, în dreptul
gropii de gunoaie.
Subit, vlăjganii necunoscuţi prinseră a se agita,
a ridica mîinile. Cîteva sec unde mai tîrziu situaţia
deveni clară: cei veniţi îl băteau pe Garik. II caf-
teau cu tot cahalul. Garik striga ceva. Se vede că-i
ameninţa.
Boria-iogul şi Figura, fără a - şi mai descărca pî-
nă la fund ataşul, se grăbiră să se topească din
curte. ·
Era ciudat cum de mai izbutea Garik să se ţină
fo picioare. Pesemne că bătăuşii erau prea înghe-
suiţi şi asta îi împiedica. Pînă la urmă totuşi, îl
trîntiră la pămînt. Garik că,zu, şi de astă, dată în
strigătele lui nu se mai simţia ameninţarea. Chiar
de acolo de unde stăteau cei doi, te treceau fior.ii.
- Au să facă moarte de om ...
- Tot ce se poate ... Ar trebui chemat cineva ...
îi zise Finlandezul lui Mişka, dar nu se clinti din
loc.
- A-a-a!!! urla Garik pe o singură notă.
Unul din flăcăii dichisiţi ridică de pe jos o
unealtă lată, de oţel, îşi făcu vînt şi îl pocni cu ea
pe Garik drept în moalele capului.
Garik amuţi.
- L-a lovit cu şpacl ul, se dumeri Finlandezul.
Vlăjganii dichisiţi se potoliră ca prin farmec şi
se împrăştiară în linişte, discutînd între ei.
Cînd trecură pe lîngă Mişka şi Finlandezul, Ra-
ievski le făcu un semn de rămas bun şi strecură
printre dinţi cu un zîmbet senin:
- Cu bine, ţingăilor!
Peste curte se aşternu liniştea.
Garik se mişcă încetişor şi se ridică în patru la-
be. Tot în patru labe, tîrîş-grăpiş, ajunse lingă ei,
lingă Mişka şi Finlandezul.
- Ambulanţa! ţipă et: . brusc, cu o voce neaştep­
tat de ascuţită pentru starea în care se afla, şi căzu
251
cu capul năclăit de sînge pe pietrişul tăvălugit (cur-
tea era pregătită pentru asfaltare).
In jurul capului, pe pietriş, se lăţi o pată întune-
cată ...

... Mişka stătea în şopron, pe o canistră cu ulei

de in. Uşa deschisă scîrţîia în bătaia vîntului. Pe
podeaua murdară zăceau două bancnote boţite: una
de trei ruble şi alfa de cinci: Vorobei i le aruncase
în obraz. «Ia-ţi banii şi roieşte-o de aici să nu-ţi pu-
tă nici urma!. .. »
Fără a se ridica de pe canistră, Mişka se aplecă
şi culese de pe jos banii, la care ajunse cu mîna. De
ridicat nu putea să se ridice - îi tremurau picioare -
le. Ce-i de făcut?! In cele din urmă se ridică, trase
clanţa la uşă şi aprinse lumina. Bun ... Acum trebuie
să-şi schimbe hainele . Unde le-o fi pus? Aha, iată­
le-s. Să nu - şi uite ceasui. Burghiele de pobedită ....
Făcu un gest spre lada cu scule ... Ducă-se naibii,
mai bine s -o şteargă. Cum? Pe poartă? Dar dacă
stau deja la pîndă? Nu, mai bine totuşi pe poartă"
acolo-i cancelaria, miliţianut ·
Scotocind cu ochii prin părţi, Mişka se apropie
de poartă. Şi se întîlni, nas în nas cu Vorobei.
- Na, îi zise Mişka, întinzîndu-i cheia de la
şopron.
- Ce «na»? se strîmbă Vorobei dîndu-i mîna la
o parte. Ia mai du-te şi tu-n vorba aia!. .. Ei, mi-a
sărit şi mie ţandăra. Ştii doar că nu-s teafăr ... Şi­
apoi, am jubileu. Vorobei rîse răguşit. Ai să te duci
după frigărui. E clar?
Clar, îi răspunse Mişka în ton.

Miercuri Vorobei împlinea treizeci de ani.

Marţi, împreună cu Stasik, o luară întins spre
gastronom, la Liusia . Liusei, directoarei gastrono-
mului, Stasik îi făcuse un monument din «gabro»,
granit negru, cu granulaţie fină. Directoarea spunea
că bărbăţelul ei murise de inimă. «Desigur ca de
inimă , cred că inima n-a putu t suporta atîta basa-
mac». Liusia s-a supărat. «Hai, nu te îmbufna, am
252
zis şi eu : fi e şi de inimă , dte nu se în tîmplă» . Di-
rectoare a l- a iertat pc Stasik pentru vorbele lui de -
şucheat e. Pe urmă, cînd au făcut cunoştinţă ma i în
de ap roape, cum se cuvine, i-a mărturisit năsosu­
lui şi n e ruş i n atului Stasik că de mult se lehămetui­
se de r ă p osa tul ei bărbăţel , care în pat nu mai era
bun de nim ic. îna inte, pînă la patruzeci, nu lă s a se
să-i sca pe nici o fu s tă, iar, ajuns la patruzeci, se
răsufla s e cu totul.
In pr ă v ăli e, S t asik îl lasă pe Vorobei să stea lîn
gă ca s ă , iar el intră cu două genţi pe uşă, acolo un -
d~ accesul persoanelor străine era inter zis, adică la
Li'udmila Vladimirovna, zisă şi Lius ia.
Zăbovi în cabinet p r eţ de o jumătate de oră şi
ieşi cu genţile do ldora.
- Ce ai luat? îl întrebă Vorobei , cînd se văzură
în stradă.
Stasik deschise una din genţi.
- «Posolskaia», citi Vorobei. E un rachiu bun?
Stasik îl măsură cu o privire com pătim itoare şi .
nu-i răspunse. Vorobei înţele se : era un rachi u ex-
celent.

Miercuri, de dimineaţă, Mişca plecă în centru

după frigăru:, apoi trase o fugă la piaţă , să cumpere
verdeţuri.
Intre timp Vorobei ins ta la bordurile pentru flori.
Vremea menea a ploaie şi după bordt'.tri se adunas e
lume destul de multă .
Vorobei lua chitanţa, scria pe ea: «Bord. pt. flori
pusă»,- se iscălea şi se ducea în şopron, unde stă­
teau stivuite borditrile, nişte rame de beton înăun­
trul cărora se să deau flo i pe mormînt.
Nu-i venea atît de greu să le transporte -- pen-
tru mai multă economie le dădea cite t rei în căru­
cior - cît îi era incomod să le care de unul singur
printre grilajele de toate c onfiguraţ.iile, care îi ba,
rau drumul.
în cimitirele care [uncţionează ş i unde gropil_e se
s@ p& pe teren liber, insta larea grilajelor este inter•
zisă, pe cînd aici toate mormintele sînt împrej muite
cu gr ilaje de diferite calibre, printre care unele -
de frumuseţe - mai au şi suliţe. Rar cine din gro-
253
pari . n-a făcut cunoştinţă cu vîrfurile lor. Mai cu
seamă, iarna, cînd duci sicriul deasupra capului
rp rin vreo trecere îngustă: ai lunecat o dată şi ai
.nimerit cu dosul într-o suliţă. Şi ra0dă, descurcă­
te cum poţi, că · nu cari o marfă pe care poţi · s-o
arunci jos.
In cei opt ani cît lucrează Vorobei în preajma
morţilor, s-a deprins să care de unul singur bordu-
rile şi nu se teme nici de ramele nestandard, care
sînt de obicei mai grele decît cele obişnuite cu vreo
treizeci de chile. Ştia unde să le răstoarne, unde să
ile tîrîie pe pămînt ori să le poarte pe umeri, ca pe
un gîtar.
Ce-i drept, după spital nu le mai aburcă pe după
ceafă: a încercat o dată şi i s-a făcut negru în faţa
ochilor, mai n-a căzut lat. Şi, cu atît mai mult, nu
mai îndrăznea să ducă sicriul pe cap. Cînd îl avea
de ajutor pe Mişka, îi venea mai uşor. Mişka îl corn•
.pătimea, lua munca mai grea asupra sa, însă cînd
'era singur, descurcă-te cum poţi. ..
Instalarea bordurilor pentru flori mergea repe-
de, cele mai multe comenzi se refereau la sectoare-
le apropiate şi la mormintele de lingă alei, nu tre-
buia să le care undeva la naiba. Vorobei era lac de
sudoare, dar nu se lăsa pe tînjeală, îi tot zorea pe
clienţi: «Mergi în faţă, arată unde!»- şi împingea
cărucioru l încărcat, cu roţile intrate pînă la butuc
în pămîntul răzmuiat după ploaie. «H ai, mătuşică,
umblă mai iute, după aceea ţi-i trage sufletul! Ai
văzut cîţi aşteaptă la rînd? ... » Clienţii se grăbeau.
Ajungînd la groapa căutată, Vorobei potrivea cu cî-
teva lovituri de hîrleţ moviliţa pînă la dimensiunile
necesare, punea peste ea bordura, îndesa în jµrul ei
pămîntul, curăţa cu hîrleţul înăuntru, nivela tere-
nu l pentru flori: «Gata!» Clientul, stînjenit, îi vira
banii încălziţi în pumn, Vorobe-i, fără a catadicsi s·ă
se uite, băga paralele în buzunar: «Mulţam!» Şi zo-
rea mai departe. Nu cerea niciodată plata înainte:
cînd nu i se dădea nimic, se foia un pic şi pleca cu
cări1ciornl f ă ră a mai m ul ţumi ca de obicei.
Nu uita, ca într-o d oar ă, să amintească şi de pă­
mîn tul pentru flori: «Ai ci n-ar strica niţel cerno-
ziom, că pe argilă ce o să crească? Şi încă ramur i-
le fac umbră». Clientul cădea pe gînduri : «Crezi că
nu str ică ?» «Vezi, treaba dumitale, că eu ... »
254
 De obicei nu dădea grnş : «Da' fa cimitir -se. poate .
găsi pămrnt mai bun?» «Dacă-i să. căutăm binişor,
S·•a găsi el...Pentru cine este, pentru cine nu. Adu -
cem pentru noi de la Zagorsk amestec de grădină,
gunoi cle grnjd cu turbă. Aici va fi nevoie de vrec
ţinci căldihi_ O rublă căldarea» .
«Amestecul de grădină» dădea gata pe oricecli-
tnt. ·
Cum il vedea pe client că-i de acord, Vorobei
descărca la repezeală bordurile .încă neinstalate, le
zicea celor ce stăteau la rînd: «Acuş vin!»- şi se
ducea glonţ cu cămciorul să aducă pămînt. Venea
într-o fugă, lua din şopron o cadă şi o aducea cli-
. entului plină vîrf: «Şase căldări». Apoi răsturna pă-
mîntul peste moviliţa cu bordura pusă. ·
«Amestecul»r ca şi «marmura de Etiopia» erau
invenţiile lui Garik. «Amestec»· de ăsta găseai la
tot pasul: pe morminte, sub copaci, sub picioare. Era
.ţe? mai obişnuit pămînt şi la culoare, şi la calitate.
...In sfîrşit, Vorobei împinse în curte căruciorul
gol.
- Basta! Ora mesei.
Printre cei ce-l aşteptau se auziră murmure de
nemulţumire.
Vorobei prinse căruciorul cu un lănţug de şo­
pron şi scoţîndu-şi salopeta porni spre robiAet să
se spele.
- Vi s-a spus.. că-i ora mesei. Veniţi după unu.
Intră în şopron şi se închfse fnăuntru.
Lumea se mai îmbulzi un timp lîngă uşa, a_po1.
se împrăştie. Vorobei scoase din geantă o sticlă de
thefir şi o hău pe jumătate. Nu vroia să - şi umple
stomacul: peste două ceasuri îl aştepta crăpelnifa
de sărbătoare~ ce rost să strice acum merindele de
pomană. Işi aprinse o ţ iga ră. După vînzoleala cu
;bordurile pentru flori, capul îi vîjîia uşor .
- Cine naiba? mîrîi el ridicînd clanţa . A, tu
eşti? ... Am crezut că iar nu -mi dau pace ... Ei, ai fă~
cut rost?
- Uite, că totul curge... ţi răspunse Mi-şka pu-
nînd 'punga grea pe podea. Frigărui nu-s nfcăieri, mţ~
am ros p-ingefele de- atîta. umblet prin. tot oraşul. Am
foat carne de. oaîe-.• O punem la murat~ ,fa fi mai
bună decît frugărui+ de-a gata. Ceapă avem, sare, pi-
tJ)er avem„ oţet aşij de r ea ...
255.
 - Las' că mă ocup, eu, du-te d • le spală, că
eşti năduşit. Ştii ce a luat ieri Stasik de la Liusia? •.•
Vorobei scoase de sub tejgheaua de luc ru o sticlă de
«Posolskaia>>.
- Oho! Fain dţ tot! Ii dai gata pc bă ieţi.
- Asta e! Mă duc pe o oră să m ă m ai vîntur,
ce zici, Miş '? Treizeci de ani totuşi ce dracu'?
Ungă biserică, clopotarul moş Lioşa amesteca
cu un beţigaş nişte vopsea albă într-o căldare.
Uleiul de in cafeniu s.e scti~gea în vopsea într-o şu•
viţă groasă disparînd 1în 'âlbtil ei'.'
Vorobei se apropie de bă,trţn şi îi dădu. bineţe.
- Acu vin să vd'p'seasd; iar vopseaua s-a uscat,
zise nemulţumit moş Lioşa. S-a isprăvit şi uleiul.
-N-ai cumva vreo doi litri?
- Lasă-mă în clopotniţă şi-ţi dau.
- Iar începi cu· ale tale? De' cît.e ori ţi-am spus~
de clopotniţă să nu-mi aminteşti! Uis' că· +.rc cu·rost
de ulei şi fără tine. Hai, vezi-ţi de drum!... Bătrînul
făcu din mînă un gest a pagubă.
- Stai niţel, moş Lioşa! Uită-tel Şi Vorobei îi
întinse clopotarului paşaportul deschis. Astăzi am îm"
plinit treizeci de ani.· Iar ulei, în afară de mine, nu
găseşti în tot cimitirul.
C lopotar'ufpuse beţigaşul pe căldare şi îi luă pa-
şapo rt ul ·a in mînă.
- I ntr-adevăr treizeci pe muche. Da' ce să cauţi
tu în clopotniţă?
~ Vreau şi eu să mă uit. Să arunc o privire de
-sus. Că de jos nu văd decît un drum: cu morţit
- Da' n-ai să pui mîna pe vreun clopot? Ori te
mai pomeneşti că îţi mai vine să sai în jos? Iar ea
ce mă fac?
- D-apoi nu mai beau, moş Lioşa! De-un an ~u
mai beau ...
- De băut nu bei, da' la cap tot nu eş±i..~ăf.
Ţi s-a mai năzări ceva de acolo ...
- Moş Lioşa .. ~
- Pe clopot n-ai să pui mîna?
- Zău că nu ;· ·meş. LioşaJ
- Ei hai... Şi-mi dai ulei. Cinci litri..
Poticnindu-se de treptele tocite ale scărilor, Vo•
· robei se urcă în clopotniţă. Clopotele spînzurau chiar
Ia nivelul ochilor. E{au trei la număr, cel mai mic
256
 ! .t{J;ţ ' vreQ j~măta-te ad:e· :metn1. Ca.pe_tele ~egre, îngro~
·:· şaţţ _ ale hmbilor erau legate de inelul unui şurub
una.ş, încastrat în zidăria tamburului. . -
. Vorob~i se rezemă în coate, lăsîndu-se pe grila-
JuJ metalic _ornamentat al clopotniţei. . .·
: La poale .se aşternea oraşul, cimitirul dispăruse.
De cealaltă parte a bu?evardului, se întindeau
spre soare-apune; ca nişte scări răsturnate, liniile de
cale ferată, strecurîndu-se ici-colo pe sub vagoane-
le disparate, înc-ă neadunate în garnituri. «Ca niş­
te morminte părăsite», îşi zise Vorobei.
In această direcţie, dincolo de turnul teteviziu-
nii,. în Altufievka, se găseşte 'casa lui. Acolo s-a în-
tors după colonie. Tare a vrut să nu se întoarcă, d~r
nu ave·a altă ieşire. Educatorul din colonie, Piofr
Sergheievici, un bătrînel burt la inimă, înainte dl' .
eliberare a vr'ut chiar să.-I · .înfieze, i-a . şi scris tatii
să i-l dea . cu binele. Dar taică-său, ghijoaga, · nu l-a
dat. Şi ce · nevoie a avut d.e <linsul? Cu maştiha nu
m~i trăia, îşi f!dusese o altă muiere în casă. Nu şi .
nu, s-a încăpăţinat ţapul bătrîn. Unde mai p.ui. . că
n-a trecut.. nici săptămîna după întoarcerea lui Vo-
robei şi a fost alungat din _Moscova pet'ttru parazi-
tism. Acum lui Vorobei îi era peste mînă s~-1 roage
pe -Piotr Sergheievid ca să-l ia înapoi. Aşa că au
răm as -în odaia tatii în d•oi: el :şi frate-său Vasia·.
'•- Vorobei · contempla străzile cărora paleta multi-
coloră a automobHelor I~ imprima un aspect de -săr- .
bătoare, şi îşi amintea cum s·-a · întors · diri colonie .. ~
; · ·_Cîţi ani . să fi avut~ Cincisprezece, aproape de
şaisprezece ... Au . luat cu Vasia nişte vermut şi s-au
d,i.ts într-o grădiniţă din apropiere. Vasia i-a poves-
tit ,cum îşi . băteau joc de el tata şi mama · vitregă.
Cînd se î1rt-bătau, încuiau uşa şi îi făceau pielea - to-
.băl" Şi · să, fi fost barem pentru ceva. Singura lui vi-
nă -· era că ori se uitase .chiorîş, ori nu le răspunsese-
pe plac. . . . .
I)
Au .băut' atunci fraţii vermutul .şi s-au întors aca-
să. · · ·
Tata tocmai pusese la fiert nişte macaroane; c~-
.petele lor spînzurau din oală. Vasia s-a apropiat de
el şi, fără o vorbă, l-a otînjit drept în creştet, apoi
a luat un capăt de teavă şi, cu ambele mâini ... Tata
a horcăit şi a căzut mototol. Vorobei nu s-a ames-
17 ComandQ Ne 437 257
tecat atunci, se temea să nu înfunde di:-i nou pu~-
câria. 1n schimb, mai tîrziu, îl croia cu ce-i căd;a
(n mînă. Mai ales cînd tata venea la ei să ceară
bani din Sobinka, unde fusese alungat.
Acum viaţa s-a schimbat în bine, el a împlinit
treizeci de ani, e viu, slavă Domnului, şi nici prip
buzunare nu-i şu ieră vîntul. Ii creşte Vitea şi toate
ar fi ele bune ... Dar să fi rămas cu Piotr Sergheie-
vici precis că al'tă viaţă ar Ji dus. Da, bun om a
fost!... Cum îi lua pe ei, golanii din colonie, în ex-
cursie! închiria un autobuz şi - ia, uitaţi-vă, băieţi,
'cît e Moscova de mare! Şi barein. unul din ei să fi
şters între timp putina. Iar bătrînul, fără îndoială, ar
fi păţit-o dacă cineva dintre ei s-ar fi topit fără ur -
mă ... Dar omul nu se ţinea orbeşte de instrucţie.
Vorobei îşi vîrî capul afară din clopotniţă şi pri~
vi în jos: nu se vedeau nici monumente, nici cruci.
de jur împrejur se revărsa o mare verde, în frea-
măt.
Se uită în partea opusă. Acolo goneau fără pre-
get maşinile, unele venind în întimpinarea altora ...
Voi cumpăra un televizor în culori, _Valentinei am
să-i iau o blană ... Un «Jiguli» n-o să-mi cumpăr.
De n-aş fi surd, altă chestie ... Să cumpăr, poate, o
căsuţa în afara oraşului? ... De ce nu? Un an, doi să
adun ceva bani şi s-ar putea. Valia ar sta fa vilă
cu Vitiok, acolo ar bea mai puţin. în jur aş sădi
pomi de măr. Numai de s-ar termina cu bine dara-
·vera ceea cu judecata ...
Vorobei aruncă o privire la ceas: era timpul.
Băieţii îi făgăduiseră să isprăvească îngropăciunile
'pînă la trei, ave.au cinci muşterii, nu-i mult.

VI
Stanislav Verbenko, Stasik, trăia ca-n sinul lui
Dumnezeu.
Formal, Stastk era muncitor auxiliar ca şi Voro-
bei, ca şi Borea-iogul şi ca toată gaşca, avînd în
curtea cimitirului şopronul său şi împlinind ace-
leaşi obligaţ ii simple, auxiliare, respectînd în m ăs u­
ra posibilităţilor disciplina instituită 1a cimitir. în
realitate însă, Stasik nu stătea Ia cimitir. îşi întoc-
mfse o geografie a sâ, proprie.
258
 ~.u g:ardul cimitirului se învecinau, în dreptul
curţ11, mşte şoproane dărăpănate, încropite care
'Cumva imediat după război. Şoproanele aparţineau
legal unor prop,rietari, care stăteau în casele-barăci
cu etaj, dintr-o stra.delă ce ducea spre poarta cimi-
tirului.
Stasik îşi alesese un şopron ceva mai trainic --
cu ferestre, electricitate - şi se adresase proprieta-
rului ca să-l cumpere. In cele din urmă s-a înţeles
în schimbul unei sume destul de modeste. Astfel a
obţinut un adăpost cald, uscat, de vreo şase meiri,
cu o mică tindă şi o streaşină laterală.
Şopronul se rezema, cum am spus, cu un perete
de gardul pe jumătate năruit al cimitirului, dar -în
rest nu avea cu cimitirul nimic comun.
Stasik făcuse de undva rost de un pat încăpător,
cu arcuri ce zdrăngăneau obosit.e şi îl aduS,C;se în
noua sa căs u ţă , înjghebase în fa ţ a patului un pri-
ci, îşi procurase o măsuţă , adusese de acasă bulen-
dre, veselă de •bucă tărie, un reşou electric, un apa-
rat de radio şi se instalase împărăteşte. Ceva · mai
ltîrziu se izolase de restul lumii cu un gard de scîn-
duri ş i meşterise în el o uşă cu lacăt.
Prin aparenta sa ospitalitate ş i atitudine cama-
raderească Stasik îşi cîştigase de mult bunăvoinţa
bă ieţilo r şi le spulberase invidia, iar cu timpul îşi
atinsese principalul său scop: fără urgentă nevoie
la el nu intra nimeni.
Cînd era treaz, mintea îi lucra fă r ă greş, căci
nu degeaba term inase facultatea de fi z ică ş i mate-
matică ş i predase (chit că nu prea mult timp) ma-
tematica la şcoa lă .
La cimitir se considera vetera n. Era năsos, par-
ţia l şti rb, cu o faţă pe care votca îşi imprimase am-
prenta. lri schimb era s ubţire l ca un băieţaş .
Reu ş i s e să-şi facă stagiul său la -puşcărie : nimeni
nu şti a precis pentru ce anume şi nici el nu se prea
grăbea să' pună lumea la curent.
Astăzi Stasik primea oaspeţi. Un loc mai potri-
vit ca magherniţa lui nici că se putea găsi altunde-
va. Şi apoi, nu în fiecare zi împlinea Vorobei trei-
zeci de ani.
Vorobei bătu la uşă.
- Eu sînt, Stasik!
Stasik deschise, uş a , zîmbi, dar văzînrlu-1 in c;pa-
259
 teJe lui V_orobei pe .Mişka, îşi cţ.trmă zîmbetul .şî, ct.i
vocea-i tărăgănată, leneşă, întrebă: · 1

_ --:- Par ăsta ce ca.ută· aici? _ _ __

- _;_ Lasă, că totul e-n regulă, mormăi Vorobei şi
întorcîndu-se către Mişka îl îmbie: hai, intră.
- Stasik umpluse încăperea cu abur. Găsise - o al-
bie special găurită · în mai multe locuri, o pusese p~
dtev~ cărămizi şi acum ardea în ea nişte scurtă­
turi, să facă mangalpenfru frigăru i: · · ·.
Mişka puse lîngă albie căldarea cu . car~e. Scoa-
se pe masă pîinea; verd~ +urile. Băutura Voroqei' o
dusese ~eocamgatij în căsµţă, să nu facă nimănui
cu ochiul. - - -
· Aplecat de asupra . albiei, Stasik mijea ochii . din
.pricina fumului şi privea chiorîş spre Mişka . _ •·-_ · ·
-,,- Alioşa! la, Mihail, _dă-i un cot! Vorobei! Cum
te simţi la treizeci? Nu te strînge? Ce cadou ţi-ai
făcut? ._ _. · . -
- Un televizor în culori, răspunse Vornbei. în-
că nu l-am cumpărat, dar o să-mi iau negreşit.
- Bine faci, dădu din cap Stasik, rachiu nu bei,
cu mu ierile, de cînd eşti surd, nu te încurci. Ce-ţi
rriai rămîrie _d ecît să priveşti televizorul în __ culori? _
Da' eti ce •c'araga.ţi am făciit' la treizec;i de ani_! Sta-
sik înfi pse bucăţelele de came în frigare. Am coman-·
dat o măsu'ţă la «Narva>>. Şi am ·poftit numai muied
d:e tele deşucheate, pe unele le am pescuit cu _aj.u to-
0

rul biroului de iqformaţiL Băieţi n-arri poftit, · ct.i ei

an-i tras un · guliai mai tîrzili. Am chemat, ' zău, să
nu mint, vreo şaptesprezece muieruşte. Au venit toa-
te gătite, în rochii de şărbătoare: pe atunci apro;ape;
nimeni din fete nu purta pantaloni. Le-am făcut cu-
noştinţă. Totul arăta cît se poate de cu·v iincios: «ce·
bin_e îmi pare», «vai, îmi pare foarte bine», înţgl~gi,
erau treze · şi încă nu pricepuseră după ce ctiteri1,1
le cnemas·e m. Am băut_ dte o cupă de şampan i.e., O
învăţătoare, colegă cu mine, a tras o cuvîntare--: ei,
,ce s_ăva spun!... Iar pe masă era peşte, salate, stă~
teau vaze cu fructe - mai în scurt, ca în casele ce-
îe mai bune. ·Am mai dat pe gît un pahar_;_ şi fe~
tele in-au întrebat cu uimire: «De ce nu ţi-ai adus,
Stasik, prietenii? Atîtea damizele · mişto, iar cava-
teri -:- ioc! Mi-am băuL păhărelul pînă la fund , _ iată
acum, 'îmi zic, le spun eu ...
260
::·' Dar fll-1- . m'ai ,reucşi să spună•: nTmic: se ·auz) o bă-
taie în gard. ,, · · ·, ·
Mişka răsuci măciulia beşicată a ladîti.tliti ş•i
deschise uşa. • · · . -, - •
- Oho! făcu Stasik. Dau oaspeţii năvală!
Strîmta curticică a lui Stasik se umplu repede
cu invitaţi. Petrovici, şeful, un blond scund, înde-
sat, cu o faţă deschisă, într-o haină albastră cu bumbi
metalici, se apropie de Vorobei şi cu un gest
glumeţ dar plin de consideraţie îi strînse lăboiul
uriaş, stacojiu, cu unghiile mîncate pînă la carne.
Lăbuţa mică a şefului, care uitase de hîrleţ, se pier-
du în -căuşul ciolănos · uriaş al palmei lui Vorobei.
- Felicitările mele, Vorobei! Multă sănătate,
succese şi... toate celelalte. După tradiţi'e, cadou nu
ţi-am cumpărat, ai să~ţi alegi tu singur, adăugă Pe-
trovici şi scoase din buzunar un teanc de bancnote
îndoit în două.
Vorobei, nesimţindu-se în stare să 'facă faţă ace„
stei clipe solemne, atît de rară în viaţa lui, îşi lăsă
ochii în pămînt.
- Mulţumesc.
Ieri se întîmplase tocmai invers, îl «felicitase»
Vorobei pe Petrovici. Mult, puţin, dar un sutar pe
săptămîrră fii bun şi pune-i pe masă. Uiţ i_ să~i dai
o dată, a doua oară, pe urmă Petrovici uită el de
tine: ba nu te recomandă unui client mai bun, ba
nu-ti oferă vreun chilipir.
Zinka şi Maliavocika, vînzătoarele de la «Floră­
rie»,- şi ele prietene de-ale lui Moldok,- se- -cano-
neau cu un buchet uriaş, neştiind în ce vas să'-1 pu-
nă. Stasik se strecură sub streaşina unde ţinea hîr-
leţele, căldările, borcanele, zăngăni acolo şi ieşi cu
o căldare albastră emailată.
- Puneţi-l, aici, în vază.
Căldarea fu întronată în centrul mesei special
aduse cu ocazia ospăţului, pe placajul ei scorojit de
vechime. Stasik cărase masa de la o ladă de gu-
noaie, nu s.e ruşinase s-o încarce în cărucior şi s-o
tîrîe două opriri de autobuz, însoţit de zîmbetele
ironice îndreptăţite ale trecătorilor. Masa era como-
dă şi pentm ciocănit, pentru gravarea literelor în
marmură sau- granit. Stasik se pricepea şi la .de-
alde astea.
· Fe{de de· la «Florărie», Raika recepţionara. şi Pe•
261
 trovki .cu Vorobei se aşezară la ma să. C eilalţi se
aciuară care şi cum.
Stasik scociora mangalul în albie. Oha pîci şi I(u-
tea trăgeau cîte un fum pe un buştean răsturnat
lîngă gard. I(utea, ca totdeauna cînd era vreo so-
lemnitate, îşi agăţase ordinul. Boria-iogul povestea,
cu glas domol şi fără a se adresa cuiva anume, niş­
te năzdrăvănii care nu interesau pe nimeni: îi cita
· pe preoţii tibetani şi chinezi din vechime. încearcă
de-I controleaz~ dacă poţi. Ungă el şedea Finlan-
dezul. Nu avea nici ,nume ca lumea. Toţi îi ziceau
Finlandezul, atît. CiGă, trăise acolo, în Finlanda.
Lucrase în deplasare, ca montor electric pare-se.
Arăta becisnic, lînced, cu palmele veşnic umede. Şi
ochii îi erau ca de sticlă.
Poate că-F inlandezul se,,lău,da;..,pur, .. şL simplu, cu
Finlanda lui, poate spunea adevărul, însă uneori, în
zilele de odihnă, cînd venea la cimitir să mai dea
de duşcă un păhărel, era îmbrăcat ca un turist stră­
in: palton din piele de căprioară, costum din stofă
gins, la• o mînă un ceas cu trei ţumburucuri, la alta
o brăţară, ca un hippy sadea, în cap cu o şepcuţă de
piele.
Mişka îşi avea punctul, său de vedere asupra vie-
ţii Finlandezului. Cică, b ă i atu l a fost într- adevăt în
Finlanda, dar nu ca montor, iar de acolo a trebuit
să-şi ia tălpăşiţa de răul beţiei. Nu avea nici o spe-
cialitate, să deprindă vreuna era prea tîrziu, ba chiar
cu neputinţă; astf~ că nu rămăsese decît cu un pleş
veşnic asudat, iar sub el cu un zero absolut; îşi
băuse toate facultăţile mintale. Auzise de la cineva
că la cimitir poţi trăi ca găina la moară, a uns pe
cine trebuie promiţînd un cesuleţ sau o cămaşă şi
s-a pripăşit pe lîngă răposaţi. Dar socoteala de la
tîrg... Nu avea nici vîrtute, nici îndemînare, nimic.
fo tovărăşie nu-l lua nimeni, nimeni n.u-1 iniţia în
dedesubturile cimitirului. Din nimic nu iese nimic:
nu-i rămînea decît să vopsească vreun grilaj pentru
un cinci ruble ori să înjghebe vreo laiţă lîngă mor-
. mînt, iată care era tot picuşul lui.
însă Finlandezul nici nu căuta să agonisească
banul1• Umbla veşnic aghesmuit şi îşi tot pieptăna
unica şuviţă de păr de-a curmezişul capului. Şi asu'"
da mereu, de slăbiciune sau de beţie. Avea o faţă
262
cu obrajii supţi, cu o bărbie aproape teşită, de pe
care cădeau întruna stropi de sudoare.
Kent Necăpătuitul făcea casă bună cu Finlande-
zul; trepăda prin curte pe picioarele-i slăbănoage,
tremurînde, îşi mozolea mereu bixul ce nu se mai
termina niciodată ... împuşca mai multe ţigări, tră­
gea o dată, de două ori, scuipa peste ţigară ca s-o
stingă şi o băga în buzunar; cînd îi venea să · fu-
meze, trăgea cîteva fumuri, apoi scuipa iarăşi şi îşi
stingea ţigara. Aşa că îl tot vedeai cu cîte un muc
scuipat în colţul buzelor.
Acum nu mai putea de nerăbdare: aştepta co -
manda să poată duce paharul la gură. Bea totdea-
una numai pe daiboj. Rar cînd izbutea să cîştige
un ban. Nu lucra nicăieri şi se oploşea la cimitir de
neavînd ce face, din obişnuinţă . Nimeni din lucră­
torii cimiti ru lui nu -l alunga, căci nu făcea nimănui
concurenţă', clienţii nu recurgeau la serviciile lui.
Era slăbă no g, cu o feţişoară rotundă, rîncedă, pe ca -
re ochii abi a de se vedeau. într-un cuvînt, Kent Ne-
căpăt u it ul. ·
- î n c ă d ouă minute şi va fi în regu l ă, declară
ritos Stasik.
Oh apîci , şe zîn d pe b u ştea n , se b ă tu peste umeri.
- S-a făc u t r ă coare. Vorbele de cla c ă nu ţin de
ca ld. Poate l uăm ceva? Unde vi-i udătura, departe?
- îhî, îhî, fă c u Kent, cu o limbă ce nu-i da as-
cultare.
- Ia ad ă , coma n dă Vorobei.
M işka a duse din şopron faimoasa «Posolskaia».
De ui mire Ohapîci se r i dică de pe buştea n .
- Un de a ţi făcu t rost de aşa m în dreţe de votcă?
- Totu-i să ştii , Vitiok, locu l unde se ascu nde,
rosti cu o voce de î nv i ngă tor Stas ik, care solomonea
de as up ra alb iei.
- Pe cine mai aşteptăm ? d ă du semne de ner ă b ­
da re Ohap îci şi se în.dreptă sp re ma s ă . Raievski şi
Kisleakov vor veni ceva ma i încolo. Că le-a picat un
client.
î şi t urna ră după obiceiul locului: fiecare în pa -
harul s ău De cînd fumea , la cimitir a ş a e şart ul :
basamacul curge gîrlă, mai ales în timpul sezonu-
lui, cî n d m ai toţi au para le de ajuns şi de rămas.
\ ' ci, turnaţi -v ă cît vreţ i , dar eu îmi umplu pa-
h ar ul p l in, di cine ş t ie , poa te mîine dimineaţă nu
263
 mai deschid ochii, zise Ohapîci şi, umplîndu-şi paha-
rul~. îl _dădu pe gît dintN> răsuflare.' Da~ bună-i; mă'i ;,
cuţab -Vai, i~ţtaţi-mă, fetelor, scoase · el ·un rîgîiţ„
Din ce, naiba; o fac, Stas? · · -·
- .Ţi--aş sp·une, Vitiok, dar tot n-'. ai să pricepi.
.....,... Cred că după votca asta nici căpăţîna nu· te
doare, oricît ai turna în tine.
l(utea ·dă u a lehamite din mînă.
- Ba te: doare după orice votcă!
Vorobei se . dădu mai aproape de şef.
_, PetroviCi, pe vreo două săptăn1îini ·îmi dai
drumul? Vreau să plec cu Valentina pe malul unui
fac. Să pun acolo un cort, să mai prind peşte. Miş­
ka s-a descurca şi fără mine. Ştiu că-i sezonul, nu
te încrunta, şi nici nu te-aş ruga .. Dar cu afurisi
ta asta de judecată,. încă naiba ştie cum o să iasă.
Te rog, dacă poţi... _
- Cu sectorul cum stai?
- Ce, pe Vorobei nu-l ştii? Totu-i curat.
.- Bun, intră mîne la cancelarie, să ne înţele-
gemi .
Vorobei îşi turnă din sticla de «Buratino>> şi mi
rosi paharul ·
- Vezi, Petrovici, nu mai beau aproape de un
,an şi nu mă trage De ţi-ar fi spus careva, l-ai fi
crezut? . Exact! Nu l-aş fi crezut nici eu.
Dincolo de gard se auzi zgomot de paşi, cineva
zgîlţîi uşa ·
- Ce v-aţi închis ca nişte? Răcnesc de se au
de în toată strada ...
Mişka descu ie uşa Şur i k îl privi uimit, dar nu
spuse nimic, aruncă doar o privire iscoditoare spre
Stasik
- Totu-i în regulă, răspunse Stasik la privirea
întrebătoare a acestuia. Hai, fă-ţi loc Da, Molciok
itnde-i?
- Stă în ca ncelarie, îmi ţine locul, îl lă muri Pe-
trovici.
- Aha-a! îngînă Raievski luînd de la Stasik
friga rea grea, de pe care picura untura de la frigărui.
E carne de oaie?
- In loc să pui întrebă ri, mai bine l-ai felicita
pe Vorobei după cum se cuvine.
- Aha, făcu din nou Raievski, hotărînd totuşi
să se răfuiască mai întîi CI)_ şaşlîcul. Mestecă la re-
264
c· r ~' .. : : .~ .. . . -' , '> '. ; : i
pezea:lă şi ' îşi şterse - mîinile de. salopetă. Vorobei...
Paraclisul, adică, mai în scurt; noi- toţi te: felicităm.
Multă sănătate. Ei, şi toate celelalte;; .
. Ohapîci bătu primul din palme. Bătură şi cei-
lalţi, afară de . Boria-iogul care continua să priveas-
că impasibil într-un punct nevăzut şi, ·în răs.timpuri,
mormăia ceva neînţeles. L-ai fi putut crede bătut cu
leuca-n cap, iog sau papa de la Roma, dacă nu s-ar
fi ştiut cu cîtă dibăcie jumuleşte clienţii. Chiar şi
acum, deşi o făcea pe aiu ritu l, nu uita nici de frigă­
rui, nici de votcă. Sticla de «Posolskaia» din faţa
lui se golea repede, în ciuda faptului că nimeni nu-i
ţinea companie, fetele aveau sticla lor.
Ohapîci bătu din palme mai mult decît toţi. lrt
sfîrşit, i se făcu şi lui lehamite. întinse mina spre
Şurik:
- Ia dă ceapa încoace!
Raievski scoase din buzunar un ceas cu ·brăţară.
- Stai să văd! zise Stasik şi, după ce examină
atent cadoul, fluieră. Ei, Alioşa, acu' ai să huzureşti
de bine:·televizor în culori, ceas japonez ...
Toţi întin seră gîturile să vadă ceasul, pînă şi
Boria-iogul.
Ohapîci, pe care ceasurile nu-l interesau, tot în-
cerca să le povestească cum cîştigase o halbă în be-
răria de pe Samotiok. Era tema lui preferată.
ln tinereţe, la căratul buştenilor în zonă, îşi
pierduse degetul arătător, rămînîndu-i doar un. mic
ciot.
La berărie făcuse rămăşag că poate să-şi vîre în
nas întreg degetul Cei din jur îl luaseră în băşcă­
lie. Atunci Ohapîci a întors capul într-o parte, a dus
ciotul la o nară şi s-a întors spre compania care îl
privea mută de uimire.
Ohapîci povestea despre tertipul cu nara, iar
Mişka se uita cu tristeţe la Vorobei: «Barem de-ar
recunoaşte, ticălosul, faţă de toţi că degeaba a fă­
cut gură. Va pleca să prindă peşte, iar eu rămîn cu
ei...»
Prin martie, a intrat în atelier Garik. După ce
zăcuse la spital. Nu mai era Garik cel de altădată.
Şi nu pentru că slăbise şi îşi scosese barba: pînă şi ·
vocea îi devenise alta, era surdă, scîrţîitoare, de om
bătrîn. ,
Anchetatorului i-a. spus că nu ştie cine 1-a bătut.
265
 In schimb i-a numit pe cei care fuseseră de faţă Pe
Mişka şi pe Finlandez.
Pe Finlandez Raievski l-a prevenit prieteneşte.
«Nu uita că aici e cimitir. Cu morminte . A$a-i? A.şa.
Ai făcut o groapă, ai băgat în ea sicriul. Aşa-i? Aşa
Dar poţ i .face groapa cu două hîrleţe mai adîncă.
Să mai scoţi ceva pămînt de sub sicriu ... Aşa-i?
Aşa Ţi-e clar, Iar sicriul îl pui după aceea , deasu-
pra»
. Lui Mişka nu 1-a spus nici un cuvînt. Ştia că
Finlandezul o să-i•· transm i tă. l-a ş i transmis ...
Stînd în picioare, Raievski îşi te r mină frigăruiul
şi se duse să mai tragă o ţigară pe buştean.
- Spuneţi, băieţi, nu ştiţi cine-s tipii care dau
tîrcoale decembriştilor? Mutrele lor parcă mi-s cu-
noscute. Pare-se .că adulmecă ceva Că în spatele de-
cembnşhlor e o groapă proaspătă cunumle încă nu
5 au veştejit Cme a să paf.>
Uite ce 1! zise Petrov1c1 ndtcîndu-se brusc
N1mem să nu sufle o vorbă Totu-1 normal ş1 în re-
gulă. Şi fără excese Ohapîci! Să nu-mi faci rev1z1e,
că te dau afară! Vă dau afară pe toţi! Petrovici fă
cu un gest ameninţă tor, îşi încheie tunica şi plecă
Vorobe, găsi pe masă, printre sticlele de ~<Posol
ska1a», una cu «Buratmo» ş1 î1 scoase căpăcelul cu
unghia
Ohapîc1, Kutea, Kent, turnaţi vă Kent, vmo
ma, aproap e! Şt nu - ţ1 mat mozoli chiştocul, că-ţ1
fngi degetele! Zinka, Mal~avocika, ce vă fandosiţi
ca nişte fete mari? Raisa Sergheievna! Hai! De să
nătatea mea! Pentru Lioşka! Pentru Vorobei! Umb
lă cu căpăţîna spartă şi tot mai ciripeşte, mai dă
din aripi!

Pe la zece toţi oaspeţii erau turtă.

Ohapîci plîngea: «Pentru Vorobei îmi dau şi via-
ţa!» şi se tot băga să-l sărute. Vorobei, ca să nu-l
supere pe Oh apîci, îi întindea obrazul, dar o făcea
cu prudenţă , oferindu-i numai pe cel stîng, se te
mea să nu-i vatăme că păţîna spartă Oxapîci izbea
cu pumnul în masă de săltau paharele
Maleavocika hotărî că nu-i musat să se. ducă să
ooarmă acasă

· 266
 - Stas, nu vreau acasă, n-o să mă dai afară? îl
întrebă ea şi se întinse dulce.
Stasik sări la ea şi îi oferi cavalereşte braţu l
îndoit.
- Vă rog, duduiţă!
Şi o conduse în căsuţă. Cinci minute mai tîrziu
ieşi.
- Gata, băieţi! Basta, închid prăvălia! Luaţi cră­
pelniţa cu voi şi duceţi -vă în paraclis ...
Ii vîrî lui Raievski care abia se ţinea pe picioare
sticlele nebăute şi adună de pe masă tot ce mai ră
. măsese. ·
- ţiai, flăcăi , avem oră de repaos!
Oaspeţii ghiftuiţi ieşiră în linişte.
Vorobei şi Mişka se eschivară de continuarea
chiolhanului. Pe Vorobei îl apucase durerea de cap
şi nu mai auzea nimic Obosise săracul

VII
Mişka- oooli pompa de benzină ş1 se strecură prm
spărtura din gard In timpul pauzei pentru masă
reuşise să se repeadă cu taxiul la institut şi să în
toarcă la bibliotecă . manualele împrumutate
Acum alerga spre poarta cimîtirului, mai mult
ca sigur că se făcuse coadă după bordurile pentru
flori. Ei, fie ce-o fi, în schimb a dat peste cap un an
de institut.
- O clipă, tinere!
Mişka se opri. De pe aleea învecinată cu monu-
mentele decembriştilor îi făcea semne un bărbat ro-
tofei.
- Poţi veni pentru un moment?
- Numai pentru un moment, zise Mişka apro-
piindu-se.
- Am văzut cum ai pătruns fără şovaire în ci-
mitir, îi spuse bărbatul zimbind şi arătînd spre spăr­
tura din gard şi mi-am dat seama că trebuie să fii de
aici.
- In general, da ... Dar ce s-a întîmplat?
- La drept vorbind, nu înteleg nimic ... Adevă-
rată mistică-.:. De unde s-a luat acest mormînt? în•
trebă bărbatul şi înfipse degetul în moviliţa proas•
păt clădită şi înecată în flori.
267
 Mişka se aplecă şi dădu florile la o parte. , Ei da.
iată şi placa funerară, chfai ·el a scris-o. Atunci cînd.
Votobei s-a dus Ia pi-6cu·ratură . Tustrei au şi îngro-
pat sicriul după masă: Mişka, St.a sik şi Raievski: · ···
·- Aici a fost un mormînt, continuă bărbatul.
Unde a dispărut? . . ·
• - Un mormînt? îi întoarse Mişka întrebarea şi,
uitîtidu-se prudent prin părţi, îl măsură cu privirea
pe bărbatul1 rotofei. Ce mormînt?
- Sînt 'de Ia Directia de cultură, noi trebuie ...
incepu bărbatul.
- Mihail! Te caută lumea peste tQtl se auzi o
voce d.in spate. Pe cărarea de alături mergeaµ Sta-
sik şi Raievski.
- Iertaţi-mă, îngăimă Mişka .adresîndu-se roto-
feiului. Nu sînt la curent.. .

după borduri se apropia de sfîrşit,

... Cînd rîndul
îşi făcu apariţia Stasik.
:- Aşteptaţi o clipă, zise el clienţilor rămaşi şi
intră împreună cu Mişka în şopron, închizînd uşa
după sine. Ei? ... Cu cine ai stat la taclale lîngă de•
cembrişti?
Pe Mişka îl trecu un fior rece.
- Nu ştiu. M-a întrebat de unde s-a luat acolo
un mormînt proaspăt.
-'-- Ihî, un mormînt... rosti Stasik cu o voce mai
tărăgănată ca de obicei. Şi tu i-ai spus: «Nu ştiu
nimic, nene, zău».
- Dar ce-i? Ce s-a întîmplat? întrebă Mişka, în-
ţelegînd prea bine cum stau lucrurile.
- Nu s-a întîmplat nimic, rînji Stasik. Fii să­
nătos, băieţică.

VIII
- Ce naiba, nu-ţî zbîrnîe tinîcheaua?
1n prag; stătea Vorobei, cu o geantă pîntecoasâ
în mînă.
- Noroc, gropar răpănos!
- Lioşat Mişka se uită năucit la oaspete. Cum
naiba m-ai găsit?
268
 f ~ ) Ai , uifat? ' Cnî~r tu tni-al; înscris adresa de
iiuc1 mea . cţe na.ştere. A . uitat _bă.ieţ~şul! Vornbei d~- ·
du ·din rhînă. Mă Iaşi să intru? · . .. . , .
îşi ·. şterse picioarele .de un mit preş şi ăruncă o
privire în jur. · · · .,
. - într-adevăr. Nu-i rău ; Cîţi staţi aici?
•··. - Eu şi bu_nica. Mai încet, că doarme ... A venit
de la vilă, să-şi primească pensia. . .
- Ihî. Las' să doar mă . Noi vom sta la bucătă­
rie. Uite ce am adus, zise Vorobei şi îi întinse gean-
ta. Vezi să nu spargi. Că-i basamac. Da' ce-ai cre-
zut?.:: Valentina doarme; Hai, îmi zic, să trag o fu-
1gă : pînă la Mihail. Am luat o maşină ... Oală ai?
Vorobei turnă dintr-o pungă de celofană, ' drept
în .·oală, peşte gata curăţit: costrăşi, · pl1ătici, puse
frunză de dafin, cîteva boabe de piper negru. ·
Facem o ciorbă de-ţ i lingi degetele. Am luat şi
niţică sa re Cine ştie, poate că n-are omul sare .
.: · ..:..:.. •Sare am, danni s-au terminat cartofii •
... Vorobei şedea la măsuţa din buc·ătărie. · Ar·ăta
liniştit; •faţa i se bronzase, chiar şi cu · allzul ,o du-
cea mai bine: vorbeau .Pe şt>ptite şi el desluşea foa-
le cuvintele. Povestea cît de bine se odihneşte : soa-
re, pădure, peşte.. . Străbătea lacul înot încolo şi · îna­
poi. Medicii? Mai ducă-se-n ...
.; Turnase s.i ngu r ciorba în farfurii. Lui Mişka îi
adă u gase în fa rfu rie cîteva picătu ri de basamac.
, .~ Tu să taci, replică el surprinzînd ·privirea ui-
mită a lui Mi şka. Să-mi spui după •ce ai să guşti.,
Iar cu ce a mai rămas în oală, trateaz-o pe bătrînă.
Spune-i că . Lioşa Vorobei. a gătit ciorba. Hai, cra-
pă pînă-i fierbinte, , că dacă se răceşte ·nu mai are-
gushţl ceJ.a ... .Şi adică, stai cu bunica într-o singu'ră
odaie? Da' părin ţii? • : ..
- Locuiesc la Tuşino. Au o cameră. A~olo stă
mama cu tata vitreg.
- A-a-a .. . Iată, va să zică, de ce ai şters-o la bu-
nica . Clar. Bunica-i tare bătrînă? ... Dacă moare, ma-
gh erniţa e a ta. . , ,
. , .-:, . Deocamdată nu are de gînd. Vrecţ s-o schimbe
pe două camere. Atunci, 'zice, pot şi să mor,' ca ht'
să rămîi cu două odăi. . .. . ·
. - Va să zkă, ţine .Ia tine ... trifr-o locuinţă cu
două odăi poţi să te însori. Vei avea .copii .•. Ia, pune•
ceainicul. · ··
269
 - Bunicuţa mea e bună, zise Mişk a aprinzînd
gazul sub ceainic.
- Auzi, Miş', da' de ce te-ai băgat tu la cimi-
tir? Să faci un ban?
Mişka săltă din umeri.
- Drept ai făcut, conchise Vorobei. Principalul
e să nu întreci măsura. Garik n-a vrut să ţină sea-
ma şi a păţit-o ... Multă vreme ai tras la jug pentru
d?
- V-o trei luni.
- Şi cum îţi plătea? Nu te jăcmănea?
- Uneori nu-mi dădea nici un ban.
- De la el te poţi aştepta ... Fă ceaiul mai tare.
Da' ceai verde n-ai cumva?
- Am.
- O, se bucură Vorobei. Mai bun ceai nici că
există. ln Asia Mijlocie îl beam în toată ziua ... De-
spre Asia nt.ţ ţi-am povestit nimic? Las' că ţi -o i po-
vesti... Piale nu ai? Ei, dă-le naibii, adă ceşti. Ş i
împinge dulceaţa spre mine. ' .
Cînd taica a fost dat afară din Moscova, ·am ră­
m'as în casă singuri: eu şi Vaska.
Am terminat şcoala de meserii şi m-am aranjat
cu lucrul ca inst alator la gos podăr ia com una lă , ser-
viciul' de imobile. Uite atunci făceam parale. De di-
mineaţă dăde a m o raită prin subsoluri, să controlez
magistrala. Trebuia controlată o dată pe săptămînă.
dar eu mă duceam în fiecare dimineaţă. Unde mai
string un şurub, unde mai răsucesc, şi nu era zi să
'lu mă aleg c-un bacşiş .
După aceea mi-a venit sorocul să fiu luat în ar-
mată. Dar eu am şters-o de la serviciu, mi-am înca-
sat banii de concediu şi i a - m ă de unde nu-s. Am
ajuns tocmai în Asia Mijlocie. în lo·c să fac armată ,
am tăiat acolo frunză la cîini vreo trei ani fără şa p­
te zile. Doi ani am stat la Buhara . De ovreii din Bu-
hara ai auzit? Măi , da' pro·s t mai eşti! Eu oameni
mai cumsecade n-am întîlnit. La unul din ei am fă-
cut chirpici pentru cas ă . Am dus-o bine. ·
De bună seamă, era tare cald acolo. în să eram
numai piele şi oase, n-aveam pe mine osînză să se
topească. Cei graşi tare se mai chinuiau: nu puteau
să reziste. Şi uite la mine: ori că aşa mi-i feleşa­
gul, ori că aşa -s făcut? Că am turnat la rachiu în
mine cît a încăput, dar cînd e vorba de muncă, nici
270
nu se simte Poţi întreba şi pe ai noştri cît am bâ\-
ut înainte de spital? Dar pe cine îl ruga Petrovici
de era mare nevoie? Pe Vorobei!
Da ... După aceea ain muncit la tăiat stuful. Mer-
ge o maşină, seamă nă cu combinele noastre, iar tu,
.stai în faţa ei. Stuful e mai înalt decît tine, îl apuci,
U răsuceşti şi îi bagi capetele în tobă . Muncă de oc-
naş! Mai mult de o săptămînă, fie zece zile, nu re-
zistă nimeni. Iar eu m-am spetit acolo .un sezon în-
treg. în schimb mai puţin de patru sutare nu sco-
team. Şi o ţineam tot ·într-o beţie ... Aşa-s eu făcut,
ţin la tăvăleală.
După aceea m-am înapoiat şi am tocat cu Vaska
tot ce agonisisem. Trebuia din nou să caut de luc-
ru. Cînd colo o vecină din casa noastră îmi spune:
«Vin la noi la bază, să vinzi îngheţată» Ei vezi, iar
îţi vine a rîde. Tu ascultă mai bine. M-am aranjat
Ia bază şi iar aveam aceleaşi trei sau patru sutare.
Cum? Uite aşa. Vin Ia bază după marfă, îi strecor
socotitoarei douăzeci şi cinci de ruble şi ea îmi um-
ple -căruciorul plin cu cornuri a cîte cinşpe copeici.
Cornurile cu îngheţată se vînd întotdeauna bine, dar
vara mai ales, toţi se înghesuie, stau Ia coadă ... Ba
eu încă mai fac gură, să nu se împingă... Stăteam
lîngă gara Savelovskaia . La început, cînd dădeam
de cunoscuţi, îmi era oarecum ...
A, uite că mi-am amintit!. .. Un caz interesant.
Mă duc eu într-o seară, să predau banii încasaţi
peste zi, copeicile îmi zornăie în buzunar ,Ia tot pa-
su 1. Şi mă opresc lîngă un chioşc să bea'u .o bere-.
Văd că m-au luat la ochi cîţiva din băieţii care se
oploşesc p~ la gară. Merg eu de-a dreptul pe linie,
da ei mă aţin în felinare. Erau vreo trei. Am vrut
s-o iau la treapăd , dar vezi că mă terriearH să nu
pierd mărunţişul din buzunare
Bine, îmi zic, las' că vă fac bucata chiar aici, pe
loc
Ma opresc Ei, şnapanii, se apropie; fiecare din-
tr-o parte Ce să ne sfă dim, băieţi, le zic, mai bine
să ne împărţim, dar vedeţi că n-am decît mărunţiş.
Şi bag mîna în buzunar - îi iau la pont că acuşi
scot pumnul plin. Da în buzunar nu ţineam decît
aramă, monede cîte cinci copeici. Scot pumnul cu
copeici· na, poftim, unde să vă torn adică. Ei, ţin­
găii, se dau mai aproape Da' pe mine numai un gînd
271
 mă roade: dacă risipesc pe :jos banii, cum t,i găsesc
după aceeil, pe întuneric? Cu atît mai mult .'cu ' cît o
duc prost ·cu vederea ... . Luaţi , ·1e zic, că mai ·scot· un
pumn~ Lor nici prin cap să le treacă · bănuiala _ că . o .
să le trag o mamă de bătaie. Ii dau unui'a la moacă,
apoi s-a vedea ce fac cu alţii... ·
· Pe unul I-am pocnit. .. Apoi, mă crezi, n -am pu-
tut închide ochii o jumătate de noapte, mi s-a făcut
milă ... Ştii cum l-am pocnit? M-a învăţat unul Ha-.
ris, la Samarkand, parcă ţi - am mai povestit despre
el, acela în general nu putea trăi o zi fără cafteală .
Şi i:ticiodată nu avea cuţit cu dînsul. Umbla cu o
lingură, din acelea cu care îţi pui ghetele, dar, ce-i
drept, era ascuţită ca briciul...
. · ·Eţ bine, şi adică , îF izbeşti cu pumnii încleştaţi
îr:i tîmplă şi unul la falcă - poc! Numai că trebuie
să le faci pe toate în acelaşi ,timp. Ţingăul a căzut
,lat. A!ll strîns de pe jos tot mărunţişul, -dar . el tot
mai zăcea pe o rină. Ceilalţi, bineînţeles, au şters-o.
M-am uitat la el şi-mi zic: ce stă întins fără -noi-
mă? I-am scos ceasul de pe mîriă. L-am pierdut
apoi, în h1c, cîrid mă scăldam. Era un ceas bun, «Po-
liot», cu mers automat...
· ~ Mişenkal se aut1 un glas din odaie
- Bunica ... Am trezit-o totuşi. .
Mişka intră în odaie. Se întoarse cu un borcan
de dulceaţă · îp mină. ·
- Bunica mi-a dat dulceaţă de mere. Vrei?
- Dulceaţa de mere ' îmi place. în . general îmi
plac · dulciurile. Nu· m-am săturat de ele cît ~m stat
la mama vitregă şi apoi în colonie, · le mănînc pen-
tru anii aceia. Pe cînd Valentina, dimpotrivă. Valen-
tina e din '42. Pe maică-sa a ucis .co o bombă, la Lob-
nea, apoi a stat cu mătuşa, pe urmă .într-un orfelţ-­
nat. . N-a. · ştiut în co pilărie ce-i aceea dulce şi nici
acum nu prea mănîncă . Cînd cinăm în .doi, e adevă­
rată comedie: eu îmi iau o bucată . de tort, iar dtn-
un
s·a sfert de rachiu ... ·
Şi adică, ce-ţi povesteam? A, da. · Stau eu odată
cu căruciorul şi se apropie de mine un tip într-un
«fiş», pune mina pe cutia cu mărunţiş de pe căru­
cior şi nu se grăbeşte să-mi îi1to'arcă banii,: . Am . ră·-
mas trăsnit dar am tăcut ... Abia ·atunci _a . ridicat
cţipul şi-l ' văd că rînjeşte ... Marik! Am fost prieteni
înainte de colonie, să fi văzut ·ce . mai şotii născo•
272
 ceam. ,:Iar mai"tîcz-iu, zieea ·'lumea, ş1rnp!ln mai dihai
ea el nici că s~a, pomenit prin Lianozovo , .
= M-a făcut ·-atunci Marik de trei parale: şi că
munca mea . e muncă · de muiere, şi că .· port halat, şi
aşa şi pe dincolo. Hai la . mine, îmi zice, Î'a cimiti
rul Dolgoprudnoe. Şi m-am dus ...
Cînd am săpat-prima groapă, s-a tăvălit de .rîs
toată golănimea din cimitir . . Mi.-au spus ca groapa
să fie ·de un metru nouăzeci. Da.. eu nu avem cu mi ·
1ne -nici metru de măsurat, nimic „ Noroc că înălţimea
mea este exact un metru nouăzeci M-am întins. pe
pămînt, am făcut semn dintr-o parte şi din alta şi
am săpat o groapă chiar mai lungă Dar adîrici~
mea? . M-am gîndit să fac cum e mai bine şi aIŢI
scos la pămînt cît sînt de lung şi încă pe Jumătate,
dar cî-nd dau să ies din groapă, ieşi dacă poţi! Am
încercat şi dintr-o p.arte şi din alta, degeaba, lune-
·cam mereu în ios Ba, ca într-adins, a mai dat, şi ' d
ploaie ... Am prins a răcni Tocma_i trecea pe alături
o băbătie. «Ce ţi-a venit, fecioraşule, m-a întrebat
de: te-ai băgat acolo?» «Mătuşică, i-am zis, ni,şte , ne­
tnernici au vrut să mă îngroape .de viu, ajută-mă,
rogu-te, scoate-mă d·e aici» ... M-a crezut baba pe <;0-
vînt şi a trep·ădat la cancelarie Ei, zi, ai , mai ·a uzit
de aşa caragafa?
· · · "Mişca pufni în rîs . .
- Da, într-adevăr Tu iată ce să-mi spui, Lioşa
ce a fost între tine şi Vasia? Că nu degeaba te-a al
toit cu toporul? Parcă ţi-e. frate drept? .. · ,
--· · - · Fraţi alde el numai _cu şqricioaic.ă să ~ i . în _
dopi! D-apoi l-am scos· de pe Tomka. Şi ştii ce rni~a
_trîntit . după aceea tîrîtura? Cică, trţaba a f ăcut ~ o
Vii.sia, da optsprezece ani ai să p-lăteşti tu ... Frate
drept se cheamă .. : - . · ·
: : la'r cu Valentina ne:-am însoţit nu demult: de vre-
un an şi jumătate. Am făcut cunoştinţ~ de _sărbă_ ~
tarile din noiembr.ie ' · ·
A căzut grea de la bun început. Şi mi-am ~is
atunci, dacă vrea, n-are decît . să nască, curvişt'iria
Am de a.cu treizeci, pe atunci, adică ; aveam • mai:1)u-
ţin 1 d<J--r cam tot pe ·• acolo. De -a-ltminteri, e-·•fomeie
0

gospodăroasă: se pricep.e să, gijtească, · să -coac~: Ji-

ne 'cas!:l în curăţenie . .Mîta că trage la măsea:. D&r
eu sînt de vină-... înainte bea puţin, mai mult vin
dîn cel roşu. Pe• cind eu atunci nu duceam pahar'1,1l
18 'Comanda· Nt 437 . 213
 Ia ureche, fii pe pace, întreabă de băieţi
De-acu mai încolo, după ce a născut, am dus·-o,
Ia spital, s-o trateze de beţie . Au ţinut-o o săptămî­
nă şi i-au dat drumul: cică are rinichii bolnavi, de
aceea nu poate fi tratată. Ce-i de făcut acum, naiba
ştie ... De faţă cu mine nu bea, dar cum ies pe uşă,
?une mîna pe sticlă ... Am tîrnuit-o pentru meteah-
na asta, nu m -am uitat că -i muiere. Dar parcă unei
muieri poţi să - i vii de hac? Şi- i fleşcăită Ia carne.
Dai în ea ca-n vată ...
Da, Mis', am vrut să te rog ceva... Tunde-mi
oleacă părul lingă rană. Pe Valea mă tem s-o rog:
îi tremură mîinile. Vorobei se instală mai comod _pe
scaun. Se mai închide, nu-i aşa? Cum n-o să mai
curgă puroi, îi pun o placă, .•. să mă pot încăiera şi
eu uneori. Că mi-au amorţit mîinile.
Mişka aduse un foarfece încovoiat, pentru mani-
chiură, şi se apucă să tundă cu grijă părul de asu
pra urechii lu i Vorobei, unde osul lipsea şi spărtu
ra era acoperită numai cu piele.
- Te-a pocnit de trei ori?
- Ihî. Aici dădăori şi mai sus o dată, confirmă
Vorobei arătînd unde fu sese lovit M-am trezit dimi-
neaţa, în jur e ud, peste tot sînge, îmi curge peste
faţă. A intrat apoi vecinul şi s-a repezit să cheme
ambulanţa. Vreo şase ceasuri am stat cu scăfîrlia
spartă, mi s-a scurs mai tot sîngele. .. Mai încet,
măi! se smuci el. Acu-i bine, dă-i drumul! Auzi, se
spune că şi pe Garik l-au caftit în lege?
- Da, l-au făcut terci, confirmă Mişka ungînd
cicatricea cu verde de briliant.
Vorobei sedea cufundat în gînduri.
- Da, Garik şi-a Juat nasul la purtare.. Nu mai
ştia de oprelişti Da' Boria, va să zică, nu s-a ames-
tecat.. Bine a făcut, în toiul mardelei s-ar fi ales
şi el cu muzicuţa spartă Dar a fost bun prieten
cu Garik. Da unde era Stasik?
- Si-a luat zi de odihnă.
_:_ Hm, poate că înadins a luat-o. Vorobei rîn
ji. Auzi, Mis' vrei să-ţi fac cadou o poză de-a mea?
Vorobei vîrî degetele în «portmonet» şi scoase din
el o mică fotografie. Dă foarfecele încoace!
- Acuşi o tăiem! Pe fotografie, Vorobei şi Ga-
rik stăteau în faţa unui monument frumos. Uite aşa,
cîşl făcu Vorobei tăindu-I pe Garik. Dă să-ţi scriu
274
ceva pe dos ... Ce să-ţi scriu? Işi vîrî în gură tocul.
Aha!... Lui Mişka de la Lioha Vorobei. Merge? Ce
zi avem astăzi? Treizeci? Aruncă o privire asupra
ceasului cu calendar. Oho, e de-acu' treizeci şi unu.
Astăzi am judecată.
- Nu-ţi face nervi, n-au să te bage la închisoa-
re.
- D-apoi nu-mi fac . Vezi că s,tăm împreună ...
N-ar strica şi niţică muzică . .Numai nu de aceea la
care toţi se scălîmbăiesc.
· - Stai că punem ceva.
Mişka aduse un mic magnetofon, îl aranjă pe
frigider şi apăsă pe buton ...
Magnetofonul porni să cînte cu o voce groasă, de
bas, acompaniindu-se la chitară: «Gori, gori, moia
zvezda ... » Vorobei îşi apropie urechea.
E cineva din cîntăreţii mai vechi?
Ba nu, e un coleg de şcoală
- Vrei să-i găsim un loc la biserică? Ce rîzi? Vor·
besc cu Taica, cu Jenea, dirijorul de cor. Că sîntem
la cataramă ... A mai învăţa niţel şi dă-i cu psalmii,
cîntă! Tot e mai bine decît să facă trînji la slu jbă.
Hai, adă-I. O să cîştige la parale! «Gori, gori-i-L»
- Cine cîntă la voi? Cu capul tremurînd, în b.u.-
cătărie intră bunica lui Mişka, _ o bătrînică grasă şi
simpatică. A-a , avem oaspeţi... Bună ziua... Ierta-
ţi - mă, cum vă cheam ă?
- Voro ... Lioşa . Vorobei strînse cu băgare de
seamă degetele grase ale bătrînei.
- Alexei, va să zică. Şi după tată?
Vorobei se încordă ca să-şi aducă aminte.
- Sergheievici.
- îmi pare bine de cunoştinţă . Elizaveta Mi-
hailovna... Ei, să bem un ceai... Lucraţi împreună
cu Mişka pe şantier?
Vorobei se uită la Mişka, acesta îi făcu din
ochi.
- Ihî, dădu din cap Vorobei şi se ridică de pe
scaun. E tîrziu, trebuie să plec acasă .
- Ei, dacă trebuie ... Mai intraţi pe la noi, pof-
tim ... Bătrînica îi zîmbi şi capul· îi tresări din nou.
Mişka îl petrecu pe Vorobei pînă la ascensor.
- Un moment, era să uit!
Se repezi înapoi, în casă.
275
 .:....... lată ; banii din timpul coneediului, pârtea tai.,
Şi adăugă pe un . ton de scuză: Am avut corri~Ozi
puţine: ' ·
Ascensoru.I se deschise . .

IX
«... .în . baza celor expuse: Vorobiov Alexei Ser-
gheievici, născ. 20 iunie 1948, or. Moscova, rus, f/p,
cetăţean al U. R. S. S., studii 7 clase, invalid gr. II,
brigadier la biroul de pompe funebre, dornicii. or
Moscova, şos . Altufievskoie, 18, ap. 161, nejudecat,
este a~uz1;1t; de a fi provocat cu bună şHinţă leziuni
corporale, ca re, fără a fi prezentat un pericol pen-
tru viaţă, au condus la o îndelungată tulbura re a
stării sănătăţii. · .
Tot inculpatul a_ comis un act inveterat de huli
gănie, adică acţiuni de încălcare a ordinii publice,
-dind . dovadă de o vădit~ lipsă de respect faţă de so-
cietate şi de o deosebită impertinenţă, care s-au ma-
nifestat prin împotrivirea sa în faţa cetă.ţenilor ve•
niţi să curme această acţiune huliganică.
Astfel, la 5 august 1975, ora unu de noapte, gă ­
·sindu -se în stare de ebrieta_te în · apartamentul 161,
btoc 18, şos. Altufievskoie, or.
Moscova, a iscat un ·
scandal cu concubina _lui , Ivanova V. I., proferînd
la adresa ei cuvinte obscene, a -trîntit,o pe divan, şi
a lov it-o cu pumnii în faţă , în cap ş i în alte părţi ale
corpului, maltratînd-o. La cererea vecinului său de
apartament, Lukianov Valerii Petrovici, de a pune
c apăt acţiunilor huliganice, Vorobiov A. S_ . ri -a reac- .
ţiona t, · a co ntinuat să înjure cu cele mai murdare
cuvinte şi l-a ameninţa t pe vecin, iar cînd acesta
s-a apropiat, cu scopul de a curma acţiuni le huli-ga-
nice, Vorobei a opus rez istenţă şi a sărit la bătaie,
provocîndu -i leziuni • corporale grave: fractura ma-
xilarului drept, care a necesitat ulterior un îndelun -
gat tratament medical (mai mult ·de 4 săptărnîni,
adică a comis o infra c ţiune prevăzută de art. 109,
p. 1 a C. P. al R. S. F . S .. H. >).
Vorobei stătea cu ochii în podele şi îşi muşca pî-
nă la carne unghia de. mult roasă. Auzise doar pri-
mele cuvinte, cînd judecătorul vorbise · într-aiurea-
ce se permite l'a judeca tă şi ce nu se permite; care
276
 şi obligaţiile, mat m scurt, mm1c
sî-nt dreptu rile ,
~o_ncret. Apoi ·. îşi
simţi urechile astupate, ca şi ,cum
cineva i le-ar fi picurat cu cea r ă, iar deasupra
sprîncenei, acolo unde era spărtura, ceva începu să
zvîcnească şi să vîjîie. Şi în această vîjîială se pier-
dură toate zgomotele din jur.
Işi îndreptă ochii spre Val entina. E-a asculta li-
ni~ită. ·
In clipa de faţă nu se temea decît de un singur
lucru. Nu-i păsa de procurorul mut, care îşi agita
cu vehemenţă mîinile, şi nici de eventuala sentinţă:
Se temea să nu-l apuce accesul, ca atunci, la spital,
după ce băuse un pahar de vin roşu.
Atunci, la spital, se speriase de el însuşi, simţind
că moare sufocat, din lipsă de aer, p:-adă unor con•
vulsii ce nu şi le putea stă.pîni.
După a doua sau a treia înghiţitură, parcă o mî-
nă nevăzută îi înlănţuise gîtlejul strîngîndu -l. Nu
era însă o senzaţie neaşteptată , medicii îl preveni-
seră că poate avea spasme. Apoi, cînd tot corpul
prinsese a i se suci şi închirci, abia atunci s-a spe-
riat că i-a venit sfîrşitul.
Despre aşa ceva medicii nu-l preveniseră .
I s-a făcut anestezie pe loc, în pat, fără a-1 mai
t r ansporta în sala de operaţ ii, şi i s -a s trăpuns gît-
lejul, atingîndu-i-se nervul auditiv.
Mai tîrziu, g în di nd u-se la acest acces, îş i a min-
tea de infecţia putredă de care zăcuse .

.. .Anţărţ, primăvara, săpa pe sectorul 15 ş i, stîn d

pe fundul gropii, în clisă, izbise cu hîrleţ ui, orbe şte ,
în cotlonul cu apa nămoloasă ce chiftea d in p ă mAnt..
Din sicriu ţîşni ră cîţiva stropi, iar duhoarea ce se
răspîndi în jur îl făcu să sară din gro a pă .
Săpa ca de obicei, fără mănuşi de p rotec ţi e, ş i
stropii îi atinseră unghiile muşcate pî'nă la . sî nge. ·
După aceea a căzut la pat. Nici unui du şman nu
i-ar dori suferinţe atît de cumplite. II du rea tot
trupu[ ochii, mîinile, părul, pieptul, s tomacul, o du
rere straşnică şi continuă, sur d ă şi a păs ătoar e ca ci
piatră.
Băieţii spuneau că s-a otrăvit cu tox i nă ca da ve-
rică. N-a chemat nici un medic: se teme a s ă nu con-
firme diagnosticul. In garafa de lîn: gă pa t ţinea în
277
 perm~nenţă rachiu. Tomka, soţie-sa de atunci, îi
umple,a paharul zi şi noapte.

Vorobei smulse unghia din gură şi îşi şterse de

genunchi palma asudată. ..
- Ce vorbesc acolo? o întrebă cu glas horcăit pe
Valentina.
- Nimic, nimic. Citesc dosarul.
- I-ai dat avocatului declaraţia băieţilor?
- Mai încet.. .
« ... în legătură cu faptul că Vorobiov A S. a fă
-cut abuz de băuturi spirtoase, fiind luat la evidenţă
în D. P N . .N"!! 55, şi, după comiterea infracţiunii, a
suferit o traumă cranio-cerebrală , din care cauză a
stat timp îndelungat la spital şi comisia medicală
i-a acordat invaliditate grupa a doua, el a fost su-
pus unei expertize psihiatrice judiciare, potrivit avi-
't2;ului căreia, ca bolnav psihic, este considerat res-
ponsabil de acţiunile incriminate ... »
- Ridică-te, îl împinse Valentina cu . cotul Ş1
nu-ti mai roade unghia.
Da, l-a ajuns totuşi judecata Avocatul îl li
n1ştise spunîndu-i că, deşi nu-i recunoscut sărit, din
minţi, oricum avizul expertizei are să aibă .,(~iect,
1uşurîndu-i sentinţa. Orice s-ar zice, dai: e invalid
grupa a doua Şi de holercă nu s-a mai atins de
un an de zile, de la accesul cînd medicii i-au spin-
tecat beregata. Lucrul acesta va fi luat în seamă,
i-a spus, avocatul. Şi în caracteristică Petrovici a .
subliniat în mod spec;ial că Vorobiov nu e muncitor
auxiliar, ci brigadier. Odată om, Petrovici!..
Ce-i drept, Mişka l-a sfătuit încă în noiembrie,
cînd au făcut cunoştintă, să se interneze, după spi-
tal, la balamuc. Pentru orice eventualitate.
Nu l-a ascultat atunci: cum să renunţe la picu-
şuri şi să stea la balamuc ...
Judecătorii se retraseră pentru deliberări.
- Ce fac acolo? Mi-or da drumul?
- Arkadi Efimovici! Valentina se repezi spre
măsuta avocatului. Ce-or hotărî?
Arkadi Efimovici îşi strînse în geantă conspecte-
le folosite.
- Cred că un an sau un an şi jumătate cu sus-
pendarea pedepsei.
278
 Valentina se întoarse cu spatele spre avocat ş1
ctr faţaspre Vorobei.
- Un an şi jumătate cu suspendarea pedepsei!
strigă ea şi explică cu voce mai înceată: Nu aude ...
Se ap.ropie de scaunele din rîndul întîi, se aşe­
ză lîngă Vorobei şi F zise răspicat, cu glas tare, la
ureche:
- Un an şi jumătate, cu suspendarea peclep-
sei!...
- Nu-mi răcni la ureche, se smuci Vorobei, mă
tloare. Va să zică, nu m-or băga la puşcărie?
Judecător.ii îşi făcură apariţia în sală. Preşedin­
tele dădu citire sentinţei. Toţi stăteau în picioare.
Vorobei îşi înfipsese privirea în podele. Accesul ba
îl învăluia, ba se retrăgea.
Zvîc! zvîc! Valentina îl trăgea de mînecă, ară­
tîndu-i două degete desfăcute, mijlociul şi arătăto•
rul
- Cu suspendarea pedepset
- Doi?
- Un an jumate! Cu suspendarea pedepsei! şop·
ti ea bucuroasă şi de odată strigă: Lioşka! Ce-i cu
tine? Lioşka!
Accesul se dezlănţui nestăvilit.

- Tot tragi la aghioase ... Iar biştarii au să cur-

gă pe Ungă tine, hîrîi binevoitor Vorobei intrînd în
şopron. Vrei să îmbuci ceva? Na o pîrjoală. Poate
'îţi uzi gîtul? şi întinse spre Mişka termosul. Bea de
sănătatea mea, că nu m-au băgat la dubă. Dar nu
întrece m ăsura, că avem azi de lucru p înă peste cap.
încă nu-i timpul să mergem după grilaj?
- Acuşi ne ducem . Cum te simţi cu capul?
- Norma l... La judecată m-au apucat pandaliile,
se întîmp lă. Valentina a vrut s ă mai stau la pat. Dar
ce să stau fără treabă? închide termosul şi să mer-
gem.
- Iarăşi a venit, zise Mişka arătînd cu capul,
Lîngă uş.a şopronului, sprijinit în baston, sfăfea
un bătrîn. Vîntul răvăşea ceea ce mai rămâsese din
pletele lui albe. Bătrînul abia se ţinea pe picioare
şi răsufla din greu . Paltonul vechi, din piele, era
279
atît 'de ros Încît , ~e acoperise c:1l_'p·1eşUri ceituşţ( şct
moase. In mînă. necunoscutul ţinea o ctitie de cir;:
to~· pentru ghete, legată .cu o sfo·ară. . . . ,
Votobei se dumeri di'n capul locului' că nu:i ufr
client. . . . . ' ,.
- Ce vă trebuie? mormăi el.
- Mi-ar trebui un scaun, tinere.
- Vorbiţi mai tare.
- Dă-mi un scaun, te rog. · Timpul . ăsta mă
apasă,.,
- Trebuia să stai acasă, moşulică, bodogăni Vo-
robei. Mihail, adă un tabu ret... Ei, cu ce treabă aţi
venit? Dar vorbiţi mai tare şi mai repede, · că -s gră­
bit...
B.ătrînul se aşeză şi îşi puse cutia pe genunchi.
:- Alaltăieri, la ora trei noaptea, mi-a murit mo-
tanur. Tref. Avea optsprezece ani. Şi toţi optspreze-
ce ani am tr~it în doi. Aşa s-a întîmplat, iubesc mo-
tanH din copilărie. Toată viaţa cei din jur îşi băteau .
joc de mine, începînd cu colegii din liceu, din cla-
sa pregătitoare. Ei, Dumnezeu cu ei. Poate că, într~
adevăr e un caraghioslîc: n-am avut nici familie,
nici copii. Atîta ştiam: serviciul şi pisicile. Uneori
ţi neam vreo cincisprezece la casă. Da, probabil că-i
caraghios? Şi eu, în cei optzeci de ani ai mei, am
rîs de multe lucruri. Am rîs ... Nu cred că a m avut
totdeauna dreptate . . Rugămintea mea poate să vă
para ciudată. Dar, vă rog, dacă puteţi, s-o luaţi în
serios. Vreau să-l înmormîntez pe Tref. •Ştiu că nu
s e cuvine, dar înţelegeţi -mă.. . Alte rugăminţi nu
am . In general... Faţă de nimeni. . Motanul e aici;
Bătrînul puse mîna pe cutieo ,
Vorobei trînti cu zgomot uşa şopronului
- Te-ai gîndit mult, moşulică?
Bătrînul , pare-se, nu-l auzi.
- Am mai venit aici odată, dar ajutorul dumi-
tale nu s-a putut hotărî. Iar mormînt ut meu, adică
al mamei mele, nu e departe de aicL Iată documen-
-tul. Am să vă plă tesc ...
- Să îngropi un motan în- morm-întuL luL maică-
ta? şrn că ai haz, moşulică?
... Instala rea g rilajelor este interzisă. Se poate
înlocui doar unul vechi, dacă a fo st înregistrat. fo.
să oamenii vor să separe moartea fo r de a altorao
La urma urmelor e treaba lor. D a că vor ei şi plă •
280
 ţese;, cc n.u faci. pentru parale? Chiar şi un cavou
stiotcr,ari din cărarnidă. pentru treţ persoane, şi .un
gtHaj în pătrăţele, ca să nu zboare ctin cer vreo vie-
tate pe teritoriu străin, şi un sicriu pusîn mormînt
pe proptele, ca să fie ferit de umezeală. Fiecare cu
nebuniile lui.
- Zău, de s-ar termina neamul proştilor, noi
am mînca răbdări prăjite, filozofa Vorobei. Iată.
de-o vorbă, femeia pentru care vom lucra astăzi.
Are un grilaj normal, neatins de rugină, trainic.
ce-i mai trebuie? Ei nu, pune-i acum unul cu bile
aurite, cum a văzut la mormîntul lui Golţman. Şi
pentru aşa ceva, chioamba, nici nu se tocmeşte la
preţ - poftim, două sutare! Iar moşulică cela cu
motanul pentru ce ne-a dat acum zece ruble?
De bună seamă, e păcat să jumuleşti pe un pîrlit
ca acela de o roşioară, ai dat de două ori cu hîrleţul .
şi treaba-i făcută. Dar dacă ne prindea cineva? Va
să zică, e normal, riscul, teama costă bani.
· Tot vorbind aşa, ajunseră la spărtura din gard,
.prin care Vitea, sudor4ti de la un atelier din vecină~
t ate, le adusese grilajul.
Vorobei îl cercetă şi nu făcu nici o observaţie .
!i plă cea care va să zică. Se apucă să numere ba-
~ii cu atîta migală, încît Vitea, nu se ştie de ce, în-
cepu să se indreptăţească. Vorobei nu-l întrerupea.
n-are decît să-şi simtă vina cu anticipaţie, ca un fel
de avans . în s fîrşit, cu o mină ursuză şi fără vorbe,
îi întinse banii. Lui Vitea nu-i rămase altceva decît
să mu rmure «mulţumesc» . La Vorobei această pro-
cedură însemna «a tăia nasul».
Ambii au instalat grilajul cel nou în doi timpi .
şi trei mişcări. Stîlpii de fa colţuri i-au fixat cu pie-
triş şi cu ciment şi s-au apucat de îndată să vop-
sească. Cît priveşte grilajul cel vechi, după ce aveau:
să-l renoveze, puteau să-l vîndă uşor cu un sutar.
Molciok îl rugase pe Vorobei să-i dea astăzi o
mînă de ajutor la îngropat, prin urmare trebuia să .
isprăvească lucrul pînă la amiază. Pe astăzi briga-
dierul le dăduse drumul celor de 1:a paraclis să che•
fuiască, aşa că şi mîine, în locul lor, aveau să sape
ei trei: Molciok, Vorobei şi · Mişka. Paraclisul urma
· să-şi revină după beţie.
- Să măriţi un mormînt părăsit nu-i mare is-
pravă, îl povăţuia Vorobei pe Mişka . Aşa îl dăscă-
281
 lea de fiecare dată cînd vopseau, adTcă lucrau pe-
ndelete ... Uite unde faci uşor banul. Să zicem că
ai aici nişte rubedenii. Cei cincisprezce ani, cît se
cere după regul'ile sanitare, încă n-au trecut, iar tu
te-ai ales aseară cu un nou răposat. O rudă apro-
piată. Unde s-o îngropi? Bineînţeles că vrei aici. In-
să aici nu se cade, n-a trecut termenul, iar gropi
noi nu ai voie să faci, pentru că în cimitirul nostru
înmormîntările sînt oprite.
Te duci atunci la Petrovici: aşa şi pe dincolo. La
început te trimite ştii tu unde ... Da' răposatul nu poa-
te aştepta multă vreme... Mai ales dacă-i vară,
cald ...
Te duci iarăşi Ia el. Petrovici te suceşte, te în-
.vîrteşte: cine te ştie, poate ai venit de la trest sau
de Ia obahaes 1? Şi în cele din urmă, după ce te des-
coase, îţi pune unghia în gît. . Ce-ţi rămîne alta
decît să plăteşti ca popa? Şi dacă te înţelegi cu bi-
nele, îţi alege un mormînt părăsit în apropierea ce-
lui unde zac ai tăi.
Vorobei se uită Ia ceas şi vîrî pensula în căl­
dare.
- Isprăvim mai tîrziu cu vopsitul, e aproape de
unu, trebuie să ne ducem Ia săpat.
-- Lioşa, da' ce se face mai apoi cu- mortul, în
pămînt?
- Cum adică, ce se face? Zace în tihnă, aşteap ­
tă să- i vină încă unul.
- Dar cu el ce se face? Cu trupul lui?
- Stă acolo cît stă ... La început se umflă, dacă
nu-i i a rnă şi n-a îngheţat, apoi crapă. I ntr-un an,
un an şi jumătate, după cum e pămîntul şi după
tum e trupul. Dacă-i lut atunci se umflă repede: pe
lut apa stă ca într-o oală. Dacă.-i nisip, se păstrează
mai multă vreme. Ii crapă burduhanul şi începe s ă
curgă ... Şi tot cu rge aşa vreo cîţiva ani. După ce
curge totul di n el!, se u s ucă . De uscat se usucă re-
pede. Se preface în humă. Numai ciolanele llii}i ră­
mîn. In vreo opt ani nu mai rămîne nimic.· Parcă
nici n-a fost. Intră în pămînt.
- Dar atunci de ce trebuie să se aştepte cinci-
sprezece ani?
!
I
'
• O.B.H.S.S. - miliţia economică, secţia de combatere a
delapi dări[ r, ropriet ătii socialiste şi a speculei.
282
 - Pentru orice caz, . cîte nu se înlîmplă ... Une-
1ori se ţin e acolo un strat de apă şi atunci parcă se
opăreşte, iar în pămînt nu i ntră. N-ai văzut nicio-
dată? Ai să vezi. Să ptămîna ce vine va trebui să
înmormîntăm cîţiva morţi a doua oară. N~ai să faci
în pantaloni de frică?
·~ De unde să ştiu?
- Tare scîrboa să muncă, să îngropi un mort a
doua oară. Te umpli de duhoare, cît ţi-ai clăti na-
sul cu săpu n , nu te dezbaieri de ea! Se ţine de tine
blestemata de putoare vreo cinci zile în şir! · Dacă
ai băgat mortul' în groapă, lasă-l să zacă, ce să-l
mai mu ţi , să răscoleşti? Pe vremea ţarului, pentru
aşa ceva ţi s-ar fi tăiat, de bună seamă, mîinile. Za-
ce omul şi putrezeşte, în linişte şi pace, nu strică
nimănui... Se călătoreşte în lumea celor drepţi ·ori
mai ştiu eu unde. Ei nu, musai să-l scobeşti de aco-
lo, să-l muţi! Altă treabă, dacă trupul le-ar trebui
medicilor sau judecăţii...
· Auzi, Mihail! Ţi-am arătat mormîntut: părăsit pe
tare mi l-am ales mie? Am să ţi-l arăt. Cînd am
·stat la spital, Petrovici mi-a ales un locşor lîngă
gard. Totul după lege, s-a dus special Ia trest, s-a
înţeles cu şefii . Şi i-au dat voie. Iar cînd am ieşit,
numai ce-l văd prăpădindu-se de rîs: ia tă , Vorobei,
mormîntul tău, vezi de nu-I vinde„ că rămîi fără ho-
geac.
Nici tu, Miş', nu uita: să mă îngropaţi numai
acolo. Ce-ţi beleşti ochii la mine? Am totuşi căpă­
ţîna spartă şi puroiul curge din ea întruna. Gluma-i
!!lumă, dar ...
Pe aleea centrală apăru o siluetă cunoscută. Vo-
. robei îşi încordă privirea.
- Kutea, tu eşti? Kutea!
Kutea se apropie de ei fără să spună nici un cu-
vînt.
- Un' mi te-ai pornit, gropar răpănos? îl în-
trebă vesel Vorobei. Cînd ai să-ţi schimbi nădragii?
- - Mă duc acasă, îi răsp unse tam-nisam l(utea.
- Vorb eşte mai tare!
- Zic că mă duc acasă! strigă Ku.tea. M-a dat
afară Petrovici. Pentru că n-am venit la hicru.
- De ce acasă? Unde-i Petrovid?' r..ikni Varo_.,
.bei.
283
 Petrovici şedea în ca'binet. ·, , - ., ~<
- Ce-ţi baţi joc de bătrîn, mai şacalule?! hîrî:i
Vorobei. Mai are pînă 0 la pensie şase ,lunf' şi sin-
gur şi-a lua tălpăşiţa! Nu mai ai răbd,are? · T,e mă'-
hîncă palmele? ... Pot să ţi Ie frec eul · . . .
Petrovici se făcu alb la · fată. In cancelarie nu
rămăsese nimeni, iar Vorobei, cu cutiuţa stricată
cum era, putea într - adevăr să-I facă zob. Du-te apoi
de te lămureşte. · ·
Vorobei tremura ca varga.
. - Dă-i . pace moşului, Petrovici...
- Na, bea apă! strigă cu glas piţigăiat Petro-
'vici, împingînd spre el garafa.
- Dă-i pace ...
- S-a găsit apărătorul... ·
' Petrovici se ridică de la masă.
- Mulţi v-aţi pripăşit aici... Tu ce mi-ai venit
să zbieri? ... Hopa-ţopa 'ntr-un picior!... Buni max
sînteţi pe socoteala altuia. Da' cînd e vorba de pie-
lea voastră? ... Las' că vă cunosc eul...
- Mulţumesc, Petrovici, bolborosi Vorobei. în-
că şase luni şi se cară el singur ...
- Cară-te tu de aici. Du-te de lucrează, mormăi
Petrovid.

- V-aţi obrăznicit cu totul! Sicriul stă de o ju-

mătate de oră. Nu mai aveţi nici o ruşine!
Molciok îi beştelea pe bună dreptate.
Sicriul deschis, înconjurat de cele cîteva rude,
se aciuase uitat lingă grilajul masiv al unui mor-
mînt străin. Venirea lui Vorobei şi a lui Mişka tre-
zi rudele din starea lor de resemnare în faţa dure-
rii: cineva sughiţă de plîns, unii prinseră a plînge
cu hohote.
-· V-aţi luat rămas bun? întrebă Molciok, adre-
sîndu-se unei femei grase, în vîrstă, care plîngea la
căpătîiul mortului. Dă capaculî îi strigă el lui Miş-
ka. .
- Scoateţi florile din sicriu şi acoperiti mor-
tul.
· Mokiok şi Mişka puseră capacul pe sicriu şi . îi
potriviră marginile. Molciok scoase din tureatca ciz-
mei un ciocan cu coada retezată, să-i fie mai comod,
284
 şi - cioc-boc - bătu capa{:ul în ' ţinte ; ţinîndu,le· în-
tre; âihţi. , · . .
, -, -Acum .vom ridica. sicriul; iar voi să trageţi
căruciorul de sub el, comandă Molciok. Treci, Vo'ro,
bei, şi 'apu.că! Mişka, ajută-l! ··
A-l ajuta pe Vorobei însemna a-l ţine de mijloc.
Vorobei apucase sicriul greu de capătul mai lat şi
·mergeit: de-a-ndoiselea ,' ca racul, aşa că trebuia să-i
îndrepţi paşii printre grilaje, ocolind muşuroaiele
f şi gropile din cale, ca nu cumva, ferească s fîntul, să
>lunece şi să cadă cu sicriu cu tot. Numai astfel pu •
teai să~l ajuţi: · cărările erau întortocheate ş i îngus-
de. .
In felu l acesta, încet-încet - de grăbit · s·e gră­
besc numai mîţele şi puricii - aju ns eră la gro apa
proaspăt f ă cută şi depuseră sicriul pe ni. ovilă afî-
nată, care se lăsă sub greutatea lu i. Molciok întin-
sese de mai înainte frînghiile de-a cu rmezişul · mor-
mîntului. ·
- înce arcă cu ranga, mormăi Vo rob ei, c ă rru -m i
vine la în d emîn ă .
- Hai , pune!
. M.iş ~ a îq tinse ra nga de -a c urmezi ş u l mormîntu-
lui ş i o z gîlţîi: s ă se c onvingă că nu l u necă. Mol-
ciok şi Vorobei strînser ă capetele frînghiilor în
pumn fără a le înfăşura ( doamne fereşte să le în-
făşor i în j_uml mîinii : dacă luneci, te d4ci î,11 groapă
di n ur ma sicriulll i) ; a şeza r ă sicr iu l pe rang ă . Apoi
m ai î n des a ră cu~ picioare le pă mîn tul din jurti l _g ro -
pii. . . .
· Molciok în ti nse frîn g hiile.
· ·~ E şti gat a? · · _ .
Vorobei ni ci nu avea nevoie să 0 l a u dă, pricepea
totul după cum sim ţe a că sînt întinse ·frînghiile . Tra 0

se de capetele '.;ale şi s icriul se · pomeni atîrnînd greu '

de asupra gropii. Mişka smulse ranga dedes ub t. · ·
· - Dumnezeu să ne ajute! rosti încet Mcilciok ş i
lă sînd -s ă~i lunece frînghia pe palmă, începu s ă -co-
bo.are sicriul. , ·
Vorobei lăsa capătul său ceva mai încet ş i si-
criul . cobora .neîmpiedicat spre culc u şul său., înfun-
dîndu -se cu capătul mai îngust în cotlonul săpa t
s ub pămînt. .. .
Molciok s ăltă niţel capătuf său, pentru ca Voro-
b_Eţi, s ă p&a.tă. trage . frînghia de s ub căpătîiuL sic riu~.
285..
 lui ce stătea acum pe fundul gropii. Ap.oi smuci re-
pede şi frînghia' sa.
- Aruncaţi acum cite un pumn de ţărînă, bă­
nuţi de aramă, cine are.
Rudele începură a boci şi se îmbulziră în jurul
gropii, lunecînd pe pămîntul răscolit şi scotocindu-se
prin buzunare în căutarea mărunţişului.
Vorobei îşi aprinse o ţigară . Mişka se apucă să
înfăşoare pe cot frînghiile, făcîndu - le colac. ·
- Groapa-i destul de adîncă, fecioraşule? în-
trebă femeia cea în vîrstă.
- Cît se cuvine, mătuşă, după normă.
- Bine, bine, drăguţă, astupaţi-o. .
Astuparea gropii are şi ea secretele ei. întîi şi­
ntîi, nu se cuvine să stai unul lîngă altul, hîrleţ
lîngă hîrleţ. Te poţi alege cu o tă i etură la mînă. Şi
apoi, cu picio·a'rele ac;:opetlte de pămînt, nici nu bagi
tle seamă, cum ai împlîntat ascuţişul hîrJeţ_ului, pînă
,la os, în piciorul celui de lîngă tine. Şi a doua re-
,gulă: fiecare trebuie să arunce pămîntul într-un loc
anume. Unul îl azvîrle ca să astupe cotlonul, altul
mînuieşte lopata ca şi cum ar fi o vîslă, adunînd pă­
mîntul sub picioarele sale, al trei lea strînge şi îm-
pinge spre groapă ţărîna, împrăştiată pe cărări şi
pe moviliţele din jur.
- Daţi florile încoace. Mai întîi coşurile. Apoi
cununile. Dă gladiolele acelea!
Molciok luă un buchet mare de gladiole, le puse
.pe pămînt şi sprijinindu-le cu cizma-, reteză cu hîr-
-Ieţul cozile, la numai vreo douăzeci de centimetri de
Ja flori.
- Pentru ce? făcu uimită o băbuţă.
- Ca să nu facă picioare ... Beţivanii adu nă flo-
rile de pe morminte şi le vînd Ia piaţă . Dar aşa, re-
tezate, cine mai are nevoie de ele? Poate că s-or
pă s tra mai multă vreme. Veţi veni la nouă zile, Ia
'pomenire, o să vă pară bine şi o să-mi mulţumiţi.
- Adevărat, adevărat, drăguţă, da eu, proasta,
mă gîndeam: ce strică omul aşa frumuseţe de flori...
- Acum daţi cununile.
Molciok aranjă cununile în formă de' cort de
asupra moviliţei. Cercetă cu ochi de gospodar mun-
'ca făcută şi se dădu Ia o parte.
Femeia cea grasă se apropie de Mişka, care s tă•
tea Iîngă ea, şi îi vîrî în mînă banii făcuţi sul.
286
 - Dă-i brigadierului, mătuş-ă. Iată, Im.. z1Se
Mişka şi îl arătă pe Molciok care stătea impasibil
Femeia se apropie de Molciok. ..
Mortul următor era un militar. Să îngroape mili-
tari nu le prea plăcea. Vorbă- multă şi folos puţin,
nimeni nu se grăbeşte să-şi dezlege punga . Un · mi-
litar se bucură de tot felul de înlesniri încă din
·timpul vieţii: îmbrăcămintea degeaba, mîncarea, ia-
'-tă că şi aci e acelaşi lucru ... Pe militari nu-i în-
·groapă rudele, ci armata. Se găseşte totdeauna
vreun maiestru de ceremonie, tot militar, cu bande-
rolă de doliu 111 braţ. Pînă şi rubedeniile plîng la
comandă şi tot la comandă îşi iau rămas bun de la
mort. Doamne fereşte să încalci ordinea, s-o iei îna-
intea altora, maiestru l cu banderolă mîrîie la tine
ca un cîine flămînd .
Astăzi înmormîntau un căpitan. Era căpitan mi-
litar, şi, totodată , căpitan de echipă. Un hocheist
de la C . C. S. A.1•
Molciok îl cunoştea după nume încă de pe vre-
rnuri. II văzuse jucînd pe stadionul «Dinamo». Nu
era de talia unui Maiorov bineînţeles, d~r juca şi
'el bine. Şi avea o soţ ie tînără.
Au dus în faţă fotografia, cu o panglică neagră
petrecută la un colţ . Apoi, pe nişte pernuţe roşii, me-
daliile, nu prea multe, ce-i drept, căpitanul fusese
încă tînăr. A urmat capacul sicriului, pe care era
prins, cu o ţintă bătută în cozoroc, chipiul mortu-
lui.
In sfîrşit, camarazii ridicară -pe umeri sicriul şi
porniră. Trecu soţia, susţinută de coate, după ea
rudele, alţi oameni, mai mult militad, iar din urma
tuturor veni o fanfară militară. Nu luaseră orches-
tra de la cimitir, ar fi trebuit s ă -i plăteasc ă Pe cînd
soldaţii, ei de ce să nu cînte? ...
Procesiunea se scurgea lent s pre sectorul 9. Fe-
meile mergeau l.ncet, în- timp ce bărbaţii - se ve-
dea bine - îşi struneau cu greu pasul şi de aceea
mersul lor solemn arăta destul de caraghios.
Pe sectorul 9, la vreo zece metri de mormînt, se
cumpăneau demult de pe un picior pe altul cî ţiva
ostaşi de la comenduire; ob lig aţia lor era să tragă

1 C.C.S.A. - Clubul Central Sportiv al' Armatei.

287
 o satyă w . cartuş:e oarbe. După intonarea marş ~l_l.\f:''1
f u,ttebru . · . . . . . .
-- Vorobei! s trigă. Molcj ok, după ,:ce t?ţi se îm-
prăştiară · . ·: · . . ..• · . , :· · . . '. · . . · ··
Mişka se opri. j·
Vorobei; .încruntîndu-se supărat, ca, întotd.e aim ,::i'
cînd nu .auzea, se r ăsti :
·.~ '.C e te-ai oprit?
-~ -- Eşti' chemait. .
- Ce s-a întîmplat? îi . stri g ă Vorobei .lui . Mor
ciok şi se întoarse spre Mişka Du-te de isprăveşte
vopsitu.{, îndată .v in şi eu. · . · ' · · ··
.Vorobei Hpsi ·multă vreme .. . .
•Mişka . te,rmină , vopsitul grilajului; trase o fµgă
în şopron să aduc ă bHele, ca să le fixeze _.J?e stîlp-i; ·'
cînd în. sfîrşit se arătă Vorobei. · ·
. Vorobei venea încet, ţinînd · un deget în · gut ă' ; î;şi
muş'Ca unghia ·· . . . · '. ·
· - Să te îrigrop de. pe acum?. hîtîi ·ei Ori a:şJep -
. tăm pînă mîine, cînd s-or aduria băieţii? · · ·
Mişka . se dădti · îndărăt şi răsturnă . căldârea · cu ·
vopsea. , . . :. . · . · ' . ... :- . . · · . ' ·
- Uită-te la picioare, jigodie! răcni Voro:beL Cu ·
cine -ai stat la taifas lîngă decembrţşti? · "
· -:- · Cu un bărbat ... · ·· •,· .~..,.
Mişka vru. să ~i . explice mai în amănunt,. dar simţi
cui:n, i se pune un nod 'în gît şi , în loc de cuvinte, 'riu
· scoase decî.t im sunet şuierător. Se bîţîi .fără· rost '{)e.
vopseaua vărs ată, cu Vorobei în faţă şi ·Cff grilajul
în spate . · · · . · . . .
;.·- Hn- - bărbat , care va s:ă zică.? :pr-edzij ,Y orobei
în timp ce privirile foi scotoceau pe jos. · · ,. '... ,:'... ,
· Mişk a văzu · 1je pămî nt . un- .ciocan, greu, ·cu .eJ fi-.·
xaseră sttlpii grilajuluL « Acuşi mă omoară», îi ful-
geră prfo minte · şi rnîinile i se încleşta1·ă pe grila ~ ·
jul cu vopseaua încă um:edă. : .. .
· Voi·obei făcu un pas în -lături,· se aplecă .... M.işka
zbură dintr-un salt peste grilaj şi· ridicînd anevoiE:
cizmele grele de pămîntul şi vopseaua ce se lipiser'
1

ră de tălpile lor, o luă la fu gă spre biserică, spre

poartă .;; ·
 XI
,. ~ Curtea! Paraclisul! In cancelarie! Adunaţi-I
pţ toţi! Cine nu vine
sidera concediat.
încinci . minute. se poate con-

. Petrovici umbla prin cimitir val-vîrtej, adunîn-

du-şi lucrătorii c uihăriţi prin şoproane. Mantaua
aruncată pe umeri ca o pelerină caucaziană nu se
putea ţine din urma picioarelor sale şi flutura în~
tr-o parte. b ar Petrovici nu mai avea căderea să
concedieze pe cineva. Ii ajunsese şi lui funia de par_
Daravera se iscase pe neaşteptate.
Acum o lună, în cabinetul şefului intrase un băr­
bat impo zant, de tip meridional, prezentîndu-i un
certificat despre moartea fratelui său . Venise cu .ru-
gămintea ca fra tele să fie îngropat lîngă morminte-
le rudelor sale şi îi întinsese lui Petrovici o cerere
s_crisă după toate formele. însă document pentru
mormînt nu avea. Se apucară să caute în registrul
defuncţilor, dar în pomelnic nu găsiră nimic. Meri-
dionalul îl rugă atunci pe Petrovici «să se convingă
de existenţa mormîritului cu ochii lui». Petrovici ac-
ceptă.
Necunoscutul îl conduse spre monumentele dece-
mbriştilor şi arătă cu degetul moviliţa teşită: «Uite,
vrţau aici». Petrovici îl privi uimit; «O fi omul în
toate minţile?»
_ Meridionalul era mai mult decît în toate min-
ţile.
S-au înapoiat în cabinet şi au închis uşa după
ei. Petrovici acceptă «cu titlu de excepţie» şi îi po-
runci lui Vorobei să vină a doua zi, la şapte fix.
Fără întîrziere.
· Vorobef s-a prezentat la timp . înainte de a se
,d,uce la procuratură, a săpat o groapă pe locul pă­
mîntului părăsit . A i eşit, m,ai ~ine decît un mormînt
nou . Mortul a fost înmorn,Jp.tat după toate datinile,
potrivit ritualului sudic : pîn~-n tîrziu de noapte au
răsunat de asupra cimitirului vaiete şi bocete, su-
netele unor instrumente necunoscute, tţnguitoare, bă­
tăile unei tobe lunguieţe , înguste, neasemănă to are
cu o tobă obişnuită .. .
· Toate ar fi fost ele bune, însă , acum patru ani,
de jubileul decembriştilor, direcţia de cultură pre~
'conizase demolarea acestui mormînt părăsit şi con-
19 Coman'da ·N• 437 289
 struirea, în locul lui, spre monumentele decem brişti­
aor, a unor trepte, ca fragment al unui viitor memo-
rial. Pe atunci Petrovici încă nu lucra la cimitir, în
locul lui era un alt şef, care a fost mai apoi băgat
la puşcărie. Aşa încît Petrovici nu avea cum să ştie
<1Pspre hotărîrea cu privire la memorial.
Petrovici a alergat pe la toţi şefii şi, în cele din
urmă, i-a înduplecat. Conflictu l a fost aplanat prin
concedierea sa, «fără dreptul de a mai lucra la pom-
pele funebre». Dât şi fără judecată.
Acum îi strîngea pe foştii săi lucrători, pentru
ca adjunctul şefului de la trest să le comunice nou-
tatea.
- Pe tine ce, nu te priveşte? strigă Petrovici,
trîntind în lături uşa şopronului. La cancelarie, fu-
ga!
- Ce zbieri? Vorobei şedea în fundul şopronu-
lui, cu lumina stinsă. A venit aici să răcnească ...
- Hai, Lioşa ... A venit Nosenko.
- Bine, acum vin.
Vorobei îl aştepta pe Mişka. !şi dădea el seama
că băiatul n-o să mai vină şi totuşi mai trăgea nă­
dejde. Mişka se dovedise nevinovat.
Era ora zece. Vorobei trase uşa şopronului. Nu-i
nimic, mai are el timp să se ducă la cancelarie, ma-
re lucru nu pierde. Işi aprinse o ţigară. Mai zăbo­
'vi preţ de vreo cincisprezece minute.
DTncolo de uşă se auzi zgomot de paşi.
«A venit», îşi zise Vorobei şi dădu ·să se ridice
ca să deschidă uşa, dar se aşeză la loc.
In pragul uşii date în lături stătea gîfîind Ku-
tea.
Tu ce nu te duci? M-a trimis Petrovici după
tine.
- Mai ducă-se-n ... Spune-i că mă doare capul.
- Ei vezi, Lioşa. Dacă te doare, nu te du, că
n-a început războiul... Dar de ce n-ai fost diminea-
ţă?
- Am întîrziat la tren.
- A fost aici studentul tău ...
Vorobei se .dă<lu mai aproape.
- A adus cheia de la şopron ..: Ce-i cu tine, Lio-
şa? Ei bine, Lioşa. Te doare capul? Ei şezi atunci.
şez i! Eu m-am dus.

290
 - Aşteaptă, Kutea, îl opri Vorobei ridicîndu-se
greoi de pe scăunel. Stai că mergem împreună,
Lucră torii şedeau în cancelarie care şi unde: pe
pervazuri, pe scaune. Finlandezul se chincise într-
'un colţ, de-a dreptul pe podea.
- închideţi uşa cu cheia. Să nu intre nimeni!
Nosenko, şeful-adjunct, cercetă cu privirea bri-
gada care tăcea mîlc.
- Cu dumnealui e clar, zise Nosenko, arătînd
cu capul în d i recţia lui Petrovici. Dar ce facem cu
; voi? Cine a săpat mormîntul acela?
- Ce mormînt? întrebă, naiv, Ohapîci, sperînd
să aducă vorba pe făgaşul obişnuit.
- Gura! Credeţi că eu o să încasez mustrare,
iar voi o să huzuriţi aici fără griji? Eu o să vă duc
în cîrcă, iar pe voi nici vîntul n-o să vă sufle? Aiu~
rea! Cine a scurmat pe mormîntul acela?.! la să aud!
Adă cererile încoace! răcni el către Petrovici, fără
a se întoarce spre fostul şef care şedea în spatele
său, cu capul în piept. Nu s-a înţeles? Ceterile de
toncediere. Hai!
Petrovici se strecură în cabinet.
- Vă dau un minut de gîndire. Dacă nu-mi spu-
neţi, o jumătate din voi zboară afară!
Se uită la ceas. La geam se zbătea o muscă Ia
rest domnea o tăcere mormîntală .
- Aşa, minutul a trecut. Nosenko îşi puse oche-
larii pe nas şi întinse mîna spre Petrovici fără a se
întoarce. Pune prima cerere aici.
Petrovici îi înmînă o hîrtie cu marginile· zim-
ţoase.
- Ohapov, citi Nosenko şi puse pe cerere data
de azi. Bu-un, concediat.
- De ce eu? se încrîncenă Ohapîci. MormîntuI
cela nu-i al meu ...
- Gura! Următorul. Novikov ...
- Dar eu ce vină am? săJtă de pe duşumea
Finlandezul. Ba m-au hărţuit din pricina foi GariR,
acum să răspund pentru groapa nu ştiu cui. Am să
mă plîng ...
- Cui să te plîngi? îl potoli Ohapîci cu o pri-
vire tristă_ şi dispreţuitoare . Stai liniştit şi înghite-
ţi mucii!
- Raievskil
Nosenko Iua,~e cererea următoare.
291
 ~ -· Uh, 'jigodie, ' las'' că dibuiesc eu cine a stricat
1norrtiîntul!: .. · · · · ·
Raievski descuie uşa şi ieşi trîntind-o din urma
sa.
Nosenko Juă în mînă cc;-er~a următoare. · Voro-
, bei îi urmă r-ea articulaţia buzelor. ·
- Ve-li-ka-nov, rosti şeful pe sifabe numele
lui Kutea. · ·
Kutea se smuci neputincios în colţul un de şedea,
deschise gura, dar nu spuse nimic.
Vorobei făcu un pas înainte. ~ ·. , i • ·:

- D-apoi, el e veteran ...

- Pe tine am uitat să te întreb! se răsti Ia el
Nosenko. Cine-i tipul ăsta?
- E un lucrător de-al nostru.. . îngăimă Petro•
viei. Tu un' te bagi? se întoarse el spre Vorobei.
Halal apărător! Te-ai aşezat, şezi frumos cît nu te în-
reabă l'imeni. Că vă ştiu eu, eroilor ...
Vorobei îi aruncă o privire.
- Eu am săpat mormîntul părăsit, zise el.
Nosenko se apropie de fereastră, se uită. tăcu~ !a
Vorobei şi scoase stiloul.
- Cererea!
· - EI a stat Ia spital, n-a scris-o ...
- S-o scrie acum! ·
Vorobei se ridică în picioare privindu-l tăcut pe
Petrovici.
- Hîrlia e-n cabinet, Li oşa, zise acela cu voce
sti n să şi cu ochii în podele.
Vo robei aduse o foaîe de hîrtie.
' - N-am toc.
- Na, zise Nosenko întinzîndu-i stiloul său.
- Ce să scriu?
- Eşti analfabet? Dictează-ii îi porunci el lui
Petrovici.
Petrovici începu să-i dicteze cu voce coborîtă.
- ' Nu de Ia cinsprezece, de Ia paisprezece! n
fotrerupse Nosehko. Chia,: de azi să nu te mai văd
Ta cimitir. Gata! Iar voi, ăştilalţi, Ia muncăf

Kutea, Voro'bei şi Valea şedeau Ia masă. Ostic-

~ă de «Straka» stătea goală. Vorobei bea «Buratî-
' no».
- Ce te-ai băgat, Lioşa, şi tu? Ai grupa a doua,
rosti încet Kuvea scormonind cu furculiţa în farfurie.
292
 - Dă-i pace, se amestecă Valea, îngrijorată.
Vezi că şi· aşa nu-i în apele lui. Lioşa, te doare
capul?
- Lasă, făcu a lehamete Vorobei.
- Să chem, poate, ambulanţa? strigă Kutea.
- Nu trebuie! Kutea ... Iată ce am vrut să-ţi spun.
Şopronul ia-ţi-1 ţie, am să~ţi înscriu ce comenzi n-am
dus pînă lâ capăt, să le isprăveşti. Ştii tu cît să iei
pentru lucru, restul îmi aduci. Sub podea sînt trei
lespezi de granit «gabro», pentru monumente. Taie-
le, incrustează-le cu aur, ai să le vinzi cu cîte o ju-
mătate de miar cît ai zice peşte. Iar dacă rabzi pînă
la Paşti, poţi si{ iei şi mai scump. Biştarii, juma-
juma. Ne-am înţe'les?
- De bună seam'ă ...
Vorobei luă o nouă sticlă de «Starka>>, · umplu
paharele lui Kutea şi Valentinei.
- Nici încolo, nici încoace, făcu el sucind stic-
la. Trebuie împărţită la trei.
- Ce ţi-a venit? Nici prin cap să-ţi treacă! zi-
se Kutea speriat. Domnul să te ferească! Că şi aşa
Vitea al tău creşte bazaochi. Vrei să-l faci orfan !Je
tată?! Lioşka, lasă prostiile! .
- Nu scînci, îl întrerupse Vorobei. Dacă este
Domnul, va şti el ce să facă şi fără tine. Poate că
n-am să crăp . Hai să ciocnim.
- Vorobe-e-ei! îngăimă Kutea cu glas de rugă.
Valea înşfăcă sticla.
Ochii lui Vorobei erau duşi undeva în fundul capu-
lui. De asupra urechii pielea de pe osul spart ce
,zbătea şi zvîcnea în tact cu pulsul. O apucă pe Va-
lea de mînă.
- A-a! ţipă femeia chircindu-se de durere şi
dînd drumul sticlei.
Vorobei, v'ă'.t'sînd pe alături, îşi turnă «Starka»
în pahar. Pe fh°ţa de masă' se lăţi o pată galbenă.
Valea smiorcăia undeva pe jos, lîngă piciorul me-
sei.
Kutea holbă ochii, înmărmurit.
Vorobei duse paharul la gură.
 Vladi mir Vîsoţki

ROMANUţ CU FETE

Ele se îndrăgosteau de cetăţenii din străinăt ate,

fetele no astre. N-ai zice că nu-şi iubeau compatrio-
ţii. Dimpotrivă, îi iubis eră chiar foarte, dar vremea
aceea trecuse demult, tare demult. Bună oar ă, vreo
şase -şapt e ani în urmă una, Tamara, pe atunci cu
,totul copilandră, se îndrăgostise de Nikolai Svea-
tenko, un zdrahon de flăcău, de-a binelea copt, mai
avînd şi doi dinţi de aur, criminal şi mare visător,
poreclit Colega. Porecla îi revenise din cauză că în-
totdeauna, alături de el, se vede, te simţeai în sigu-
ranţă şi în largul tău, la orice afacere.
Copil, apoi adolescent, Nikofai se alungase după
porumbei, îi ciordea· de ici-de pe colo şi îi mergea.
Hulubăritul e o afacere pericltloasă,drebuie să fii
băţos şi ager la minte;· mai ales cînd «ai fur-luat»
pasărea de prin vecini şi o scoţi de vînzare în ba-
zar, împreună cu Lionea Mucea (ş.i Muc~a e o po-
reclă, de la cuvîntul muci). Aşadar, băiat de condi-
ţie şi afaceri, tîrîie-brîu şi cretin, perechiuşă de zile
m ari, doar că avea un frate la uzina «Calibr». Iar
acesta îi zdrobise un cuţii finlandez cu plăselele
colorate şi lama de oţel din raşpilă . Şi Lionea nu
se desparte de cuţitul ista. Anume cu Lionea plea-
că Nikolai Colega la bazarul de hulubi să vîndă
marfa fur-luată: hulubi de toată mîna, guşaţi, gule-
raţi, guguştiuci, moţaţi, alteori şi mai ieftini, să zi-
<;em, vineţei, ori alte soiuri. Mai în scurt, cîte-o rub-
lă bucata , mă rog, cum ţi-o merge. î n timpul ista
numai ce vezi prin bazar pe amicii vecinilor pră­
daţi, haimanale şi ei, tot ochind porumbeii şi pe cei
care i- au prădat şi,· mă rog, cine ştie, poate că ş i
fraţii lor vor fi lucrînd la uzina «Calibr», şi hail."J1a-
na1ele astea n-au împli nit şai sprezece ani, pri n ur-
mare, nu se tem de puşcărie grea, ci poartă şişul
cu ei, îţi zbîrnîie nervii, derbe dei i, gafa sînt să . hf
împîrneze la adica cea fierbinte.
Şi cît ceri pe perechea asta de poştaşi?

294
 - O sută cincizeci.
Da cît costă var şove nii?
- Acelaşi preţ.
- Da de cînd îi ai? şi- i' şi vezi că se înghesuie,
te împresoară, scuipă subţire, iar încordarea şi pre-
simţirea 1e păleşte obrazul, îşi cutremură umerii,
iar boaşele li s-au împuţinat de atîta frică şi ar
trage fu ga la clozet, dar palmele asudate tot fr.ă­
mîntă minerul şişu l ui.
In astfel de împrejurări Colega se arăta nemai-
pomenit de isteţ şi plin de fl er. Simţea că e de fa-
ţă şi păgubaşul, încît scotea deodată nişte urlete,
spumă la gură, îşi sfîş ia cămaşa la piept şi zbiera,
slobozea spumă la gură, îşi sfîşia cămaşa la piept şi
zbiera scremut, de-ai fi zis că-şi alungă din oase pro-
pria groază. · ·
- · Na -vă, javrelor, luaţi-o pîn-la unul! şi le îm.-
pingea, le băga cu de-a sila duşmanilor săi toro-
piţi furtişagul. Mai reuşea să strecoare, scîncind
strivit - adineaori doar că i-am luat cu cîte o sută
douăzeci de la Şurik din Maluşenca!
Kolea Colega arăta deocamdată firav, în schimb
vădea semne de isteţime, ba că şi de viclenie şi se-
meţie.
Şuric din Maluşenca nu era altcineva decît duş­
manul porumbarului său şi megieşul ăstor prădaţ.i.
· - Mare artist! zicea încîntat Mucea de îndată
ce reuşeau s-o şteargă, vezi bine, ceata asta se lan-
sa în căutarea lui Şurik şi, prea poate, acela va s-6
încaseze zdravăn la moacă. Şmecher artist, repeta
Lionea gîngăvindu-se. Căzătură, unde te-ai. şcolit?
Mă dai gata, cît pe ce să -l împărnez pe roşcat, da,
,tu de ici... cînd te-ai pus pe zbierat... Colega. eşti
grozav!
Copilărise şi crescuse Kolea Colega în ·curte,
curtea îi fusese casă şi în aceeaşi curte se îndrăgos­
tise, cînd Tamara făcuse cunoştinţă cu el, mai drept
zis, cînd Kolea i se prezentase Tamarei, care şti a
totul -toatele despre el, îl admirase adesea, ba că îl
şi visase, puternic şi curajos. Pe scama lui Kolea
circulau legende în tot cartierul, bunăoară, cum se
plimbă dumnealui pe cornişa casei, apoi cum a mar-
dit patru sa u chiar cinci beţivani, care luaseră nă­
ravul să tragă aici la măsea, la intrare, apoi făcuţi.
bine-me rsi urcau la etajul doi, de unde se holbau
29S
 vizavi, m geam!îcurile băii de femei. Locatarii îi
lăuseră cu zoi şi cu uncrop, derbedeii însă totuna
veneau, ca şi cum ar fi prestat o muncă . Mare pa-
coste! Şi cînd te gîndeşti că nu vedeau altcev:<1 decît
tinda băii, unde nu toţi sînt în pielea · goală, şi
chiar dacă-i .despuiată muierea, n-o vezi decît mai
jos de brîu, mă rog, ce haz are poponeaţa unei mu-
ieri , cînd nu i se vede faţa?
Kolea îi gonise, ba-i şi mardise. Numai de unul
singur. Ei, ş i se cuvine aici punct, deoa·r ece pe lim-
bă. veni caracterizarea lui Colega. Vorba însă nµ e
despre el. · ··
Cînd Tamara fu pe cale să-şi încheie şaisprezece
ani, iată că şi Kolea dă cu ochii de ea. Avea el două­
zeci şi cinci bătuţi pe muchie, bătuţi, la buzunar, mai
cînta la chitară şi din gură. Duioase cîntece, din
cele hoţomane, jeloase, he1tnare, mai fumînd şi hal-
dan. Da fuma el haldanul aşa: lua ţigara, · îi muşca
cartonul, după aceea clintea puţintel foiţa de pe tub,
mutînd-o înainte, scutura tutunul în palmă, îl ame~
steca cu drăcia aceea şi îl frămînta între deşte, şi
H băga din nou în ţigară, trăgea la loc foiţa pe tub
şi ' inhala adînc fumul, inspirînd cu buzele nu chiar f
strînse pe ţigară, în schimb, tremurîndu-şi mîna, ca
fumul dimpreună cu aerul , să ajungă în străfundul
bojocilor, reţinîndu-1 acolo pe cît îl ţineau puterile,
pe urmă îl slobozea de acolo, răspîndind o miroznă
plăcută şi, în acelaşi timp, rîcîitoare.
· Dădea şi Tamarei cîte-un fum , o învăţa$e să
cinstească vinişor şi, tot aşa, simplu, ca din întîm~
piare, o sedusese; adică o tot -sărutase, o sărutase,
îi strecurase mîna sub bluziţă, 'descheiase 'dol nas~
turaşi, adică întîi unul, apoi altul, cînd deodată ea
ii spuse:
- Stai! Las-că eu ...
Şi, într-adevăr, după aceea se despuiase Tama-
ra cu mîna ei.
Ea doar că terminase clasa a noua, ba chiar rn-
cheiase şi vacanţa de vară. în timpul verii ea fu-
sese instructoare în tabăra din aceeaşi Tarusa un-
de se-·recrease întotdeauna, pionieră fiind: Localita-
tea e vestită, ştiută din vechime, e între păduri cu
·ape curgătoare , veri calde, amurguri albastre şi du -
ioase, cînd instructorii de pionieri, după ce-şi ogo-
iesc detaşamentele de neastîmpăraţi, în frunte cu
296-
clăpăugi din ăştea stătuţi, noap,ica dornici şi ci să,
hălăduiască prin corturile fetelor, ba unii chiar şi
hălăduiesc, dar naiba să-i ia, n-au decît, dacă-s mu- .
coşL în schimb, instructorii se vrăfuiesc, la rîndu-le,
pe la · şezători. Acestea sînt tainice şi molcume, nu
cumva şeful taberei şi educatorii să le dea de urmă
·şi să-i mustre, sau chiar mai anapodq., să-i trimită
pe la case, iar directorilor de şcoală să le fie ticluite
depeşe despre chipul moral al instructorului res-
pectiv . .
Mă rog, dumt\ealor, şefii, educatorii, ştiu, desi~
gur, de şezătorile acestea nocturne, ba că nici ei nu
,s-ar da în lături de. la aşa ceva, însă n-au încotro,
povara autorităţii îi apasă, n-au obraz.
în schimb, instructorii se pitesc undeva între tu-
fari, îngînă tot felul de cîntecele duioase cu neru~
, şinări şi tot ei le săvîrşesc - duioşiile şi neruşină­
rile. Se resfiră perechiuşi prin cele colibe, unde e
raiul adevărat pentru îndrăgostiţi, deşi· nici pe de~
parte nu sînt ei - îndrăgostiţii, ci doar un picuşor
1e fierbe sîngele, vezi bine, noaptea e înstelată şi cal-.-
dă. De cu zi colibele acestea )e-au înălţat copiii.
Mulţam - pionierilor, măcar atîta folos ·din urma
for. Desigur, nu-şi prea permit cine ştie ce, deoare-
ce fata se sfieşte de fetia ei, iar băietanul se .teme_
nu cumva să se facă de ruşine şi de rîs. Unde mai
pui că unii haba r n-au ce să întreprindă după o îm-
brăţişare. Practic nu ştiu, în schimb, au studiul bo-
tanicii, zoologiei şi anatomiei, care se predă sub chi-.
cote şi glume indecente, în clasa a noua. Aceste
obiecte le-au furnizat teorii nuanţate instructorilor
şi ei mai ştiu şi de păcatul originar al lui Adam şi
Eva, şi dţ celelalte păcate următoare, ajunse pînă
în zilele noastre, căci, vezi bine, au locuit în bună
parte în aceeaşi cămăruţă cu părinţii, iar părinţii
crezînd în sinea lor că fetele şi feciorii au ador-
mit, desigur ... Dar nu adormiseră copiii şi au auzit
totul. Anticii au spus-o pe bună dreptate că totuşi
păcatul originar e o consecinţă a spaţiului locativ
Chiar dacă ar fi invocat delaolaltă teoriile şi pu-
ter~a duhului sufletesc în ajutor, nici un instruc
tor din aceştia n-ar fi depăşit cunoscuta treabă,
aşa că nici băiatul Tamarei nu s-a însumeţit şi a
păstrat - o . pentru Nikolai Colega, fost porumba'r; ·
apoi delincvent şi fantezist, de dorul căruia mult
297
timp tot lăcrimează puşcăria, şi pînă la urmă el 4tl-a
avut încotro, l-au îmbră ţi şat gratiile.
Se povestesc acestea, ca să se ştie că Tamara se
fotorsese din vacanţă bro nz ată, soarele-i decolora-
se pletele şi o slăbis e, iar ochii albaştri i-i încercă­
naseră grijile de copii şi nopţile nedormite.
Ei, dar să fi fost po_sibil să n-o seducă? Desigur.
nu fusese chip nicicum, şi Kolea o sedusese, dar n-o
părăsis e, cum e-n obiceiul multora, ci nimerise sub
lege pentru că pur şi simplu nu-i reuşise un furt i•·
şag. Tamara nu-l boci, ba că şi el se purtă cava-
lereşte, între ei avînd loc următorul schimb de vor-
be:
- Să nu mă aştepţi. Doar nu mă duc pe frontt
- Nici gînd de aşa ceva!
- Bravo ţie. Eşti boboc încă, ai grijă de termiriă
şcoala.
- Tocmai la asta mă şi gîndesc.
- Asta îţi spun şi eu.
A urmat o pauză fără semnificaţii. Apoi gardfa-
. nul îl conduse pe Nikolai Sveatenko în sal11 judecă­
toriei, unde urma să i se citească legea. El doar că
reuşise să mai strige:
- M-oi întoarce, ne-om lămuri atunci, gesticulă
din mîini Nikolai, apoi duse iarăşi mîinile la spate
. şi glumi cu escorta: Ai dori-o pe una ca ea şi să ne
schimbăm cu locurile?
Tamara nu intră în sala ju decătoriei. Ce să cau-
te acolo? li era şi ruşine. Se duse acasă. Dacă
te gîndeşti bine, astfel de băieţi ca Sveatenko au
:noroc de nişte amice fidele, încît nici nu-ţi vine a
crede. Alde Nikolai ispăşesc cîte şase-şapte sentin-
ţe şi se întorc după fiecare pedeapsă. Cînd cată -
amica îl aşteap tă, ba se şi porăie în juru-i, mun-
ceşte pentru el', îl hrăneşte, deoarece după cel de al
şaselea soroc amicul e de-a binelea invalid: are plă­
mînii de zbătuţi,- scu ipă sînge, iar un braţ îi atîr-
nă ţe apă n . Ah, şi cînd te gîndeşti că în tine reţea lui
ciupea bancnote numai cu două deşte, iar după gra-
tii dădea legi pentru toată puşcăria, şi acum, pof-
tim, nu e nici de zeama oului, doar că are şi el un
trecut. în fond, ce fel de trecut, nu? Curaj şi nebu-
neală, cît încape în neghiob, reuşeşte doar cîte ceva
să şparlească şi să se înţolească, îi scurtezi mîne-·
cile la haină, ca să nu se vadă că-i străină, fur-lua-
298
 ,tă, şi iată - l din nou ia închisoare. i\rnica îl aşteap­
tă iarăşi, apoi îl întîm pină, se porăie cu el şi mun-
ceşte, căci chiar dacă dumnealui ar dori să mun-
cească, nu mai e acum în stare - ca lic e de braţ
ori de picior şi hrentuit la măruntaie... In schimb să
fure ea n-o să-i mai permită, pentru că -s mărişori
copiii şi pricep ei cîte ceva. Chiar cînd e vorba de
tătucu -so. Aşa că . să fie bun şi să şadă cu copiii cit
timp. ea, soaţa , se chinuie vara cu apa gazoasă, şi
iarna la butoiul cu bere. Ce mai tura-vura, aici e
bucăţica lor ·de, pîine,, ba-i spuma de bere, ba puţin­
tică apă-n acea bere, ba alte din astea şmecherii şi
saţul casei este. Da dumneallli să fie bun să creas-
că copiii. Căci e bolnav şi n-are decît să obţina pen-
sia de invaliditate, deoarece e suferind în urma mun-
cilor prestate în lagărele d~ corecţie pr:in muncă.
- In~otro ai luat-o? îl între-atiă soaţa.
- La cursele de cai. ·
- Oa de cînd, mă rog, akr.gi mătăluţă la curse-
le de cai?
- Clava, tacă-ţi fleanca, că nu· e chestia Je min-
tea ta. ,
- A-ha, vrasăzică, la atîta mă pricep --- sa te
spăli, să te chitesc şi să port grija corciturilor ta!e,
aşa-i? Vezi-i, li-s căscate pliscurile, cer crâparc. Va-
săzică, asta e treaba mea, s'ă mă chinui pe picioa-
rele mele umflate de la ora , şepte dimineaţa şi să-ţi
adăp beţivanii tăi cu bere, da? Atîta mă priveşte,
nu? Să te întreb nu se poate, ai? Cîine, încotro o
luaşi, răspunde!
- Iţi, spusei, la cursele. de -cai.
- Ce să cauţi acolo, drace?
- M-aşteaptă Liovka Moscva şi Şurik Antirei.
O lună de zile de cînd Şurik e la libertate, trebuie
să- l văd şi să-i spun un cuvînt.
- Nu cumva iarăşi ţi-ai pus coada pe spinare?
Jură -te, jură tot acu pe sănătatea copiilor tăi că nu
te mai încurci în afaceri! Jură - te tot acum.
I · - Ce-i cu tine, Clava, de parcă ai turbat? Ţi-am
spus doar„ într-o clipă mă întorc! Acuşica-ia-ia!
I
I · Şi clipita iarăşi se prefăcea în ani. Peste trei-
patru şi mai bine dacă se întorcea, numai datorită
faptului că era reformat pe motiv de boală. Şi din
!
I
nou consoarta se porăia cu el, se zbă te a, îl batjoco•
t rea, totuşi, îl avea a·t,turi de ea. Uite aşa sor de

l
299
 amfce au băieţii alde Nikolai Sveatenko, poreclit
Colega.
Tamara însă nu era dintre acelea. Ea nu-l mai
aşteptă pe Colega, ba nici nu-şi prea aducea amin-
te de el. Iar cînd acela se întoarse, fetele îndrăgise­
ră de acum cetăţenii străini. Nu pe un oareşcare
anume, ci în genere pe domnii cei din străinătaţe,
propriu zis, străinătate ca noţiune, simbol, simbolul
altei lumi ciudate.·
Mai întîi, cetăţenii aceştia locuiesc pe la hote-
luri, iar hotelurile au restaurante, apoi vin aparta-
mentele lor, mai ales că· acestea-s mobilate de sue-
dezi, finlandezi şi chiar de francezi. Te îmbie cu-
răţenia şi căldura şi adie dincţată asupra ta ceva ca
din paginile revistelor «Penthaus» şi «Plaboy» unde
ba vezi o miss, ba .un mister America pentru anul ·
197 ..., opere uimitoare:• ale dizainelor -case, toale-
te, săli de baie şi bazine de înot, terase şi dormitoa-
re, · pe unde se plimbă mirese în rochii albe, soaţe
elegante cu droaia de beby rotofei, lia fel de ele-
ganţi, şi desigur, pretutindenea bărbaţii sînt la . vo~
lan sau în cite o luntre cu motor «Johnson», sau
şed tolăniţi în paturi şi oriunde îi vezi, surîd, si- ·
guri fiind de ordinea lor · int~rioară, aproximativ ca
cel care adineaori te-a condus încoace, în aparta-
ment. Ce e drept, ăsta nu e chiar aşa de înfipt şi
sigur, o fi avînd ani de vreo două ori şi jumătate
mai mulţi ca ai tăi, dar, vezi bine, pe masa lui sînt
deschise revistele astea cu reclama ţigărilor «Marl-
boro», pe care Iie fumează nişte cowboy cu feţele
brăzdate, ochii albaştri, purtînd pălării cu borul larg,.
:pantaloni mulaţi pe corp, faini, mişto bărbaţi, pu-
ternici, de nădejde, cuceritori ai Westului Sălbatic.
fermieri şi milionari. In schimb, cel care te-a adus
în apartament, uite-l scoate misterios un pachet şi
pocneşte celofanul pe care scrie «Bon marchais», şi
,care nu-i altceva decît un prăpădit de magazin pa-
rizian, ori o pinţă , nicidecum acel Pierre Carden, de
.care tu, propriu-zis, nici nu ai auzit. Te apuc; şi
desfaci pacheţelul, tu, Tamara, tu, Galea, Liuda, Vera
şi scoţi de acolo roşind un sutien şi nişte ciora.pi-
pantaloni. Şi sutienul îţi vine turnat, e m,tm'Uul
doi. Azi voi, fetelor, Tamara, Galea, Uda, Vera sm-
teţi toate ca una, n-aveţi sînii bunicilor voastre, :iar
sutienul e la ţanc, anume numărul doi, şi bărbatul
lOO
 ista pricepe la şic. Ş i-excl a mi ceva sau nu, dar 7"'·. fu.
guli ţ a în baie să-l măsori, ia r domnul din stră_ ină­
tate surîde . de francheţea ta, şi destupă o sticlă de
«Ballentain», alta de tonic şi alte niscaiva sticloan-
ţe frumoa se, aş teptîri du-te. Nenicul arată a fi pater-
nal, fiindcă pe· ici-pe colo răzbat din chjca lui
şuviţe de Jlăr că runt, iar portmoneul se desface ca
o . armonică şi din toate secţiu nile lui se iţesc con-
soarta şi copiii, dar ce importă? Tu îi placi şi de ce
1nu i-ai plăcea, doar eşti tînără, frumoasă şi bron-
zată. Desigur, -nu mai eşti cea care ai fost cu şapte
ani în urmă pentru Kolea Sveatenko, totuşi, eşti fai-
' nă. Uite că ai ţîşnit din camera de baie să te arăţi
şi pe t ine, şi sutienul. Aţi plăcut în doi, deoarece du-
mnealui, gazda, ţi-a sărutat binevoitor braţul mai
sus de cot.
Ce-i drept,- voi alde Tamara, Vera, Liuda şi Ga-
lea aţi fi putut să vă duceţi, de-o vorbă, la «Mos-
torg» şi de acolo să cumpăraţi ba una, ba alta, ba
cealaltă, chiar ginşi şi ţigări «Marlboro», şi atunci
le~ar fi anevoie scumpilor noştri musafiri din străi
nătate fără cunoaşterea deloc a graiului să vă tî-
rască în patul dumnealor de la hotel.
Totuşi, nu .e vorba numai de cadouri. Ce-i drept,.
şi cadourile. .
Tihnită şi plăcută e p rezenţa domnilor i şti stră­
iini. Sînt ·plini de atenţie, ştiu să curteze, să compli-
menteze, îţi întin_d imediat la ţigară bricheta aprin•
să şi-ţi sugerează . speranţe de căsnicie. Ce-i .drept,
doar uneori, căci domnul cel anterior din străinăta­
te i-a P.Ovestit istuilalt, proaspătului . sosit, cine eşti
mătăluţă; cum că îţi pfac domnii sosiţi din altă lu-
'me,, ca un fel de ivi re vestitoare - şi te porţi cu ei,
precum cu si mbolurile acelea «bizare din alt tărîm»,
Poate că aţi au zit pătărania aceea, cum că o cîn-
tăreaţă ple _a în turneu cu tot felul de orchestre prin
foturii.e oraşe şi întotdeauna, desigur, după concert,
cîntaceaţa se vedea nu-ş-de ce invitată de contra-
;bas isti care o serveau cu bere şi apoi o cărau în
odăile lor. Se apucă odată cîntăreaţa şi îl întreabă .
pe unub «Scumpule, dragule, mi se pare cam stra-
niu: întotdeauna sînt inv itată numai de contraba-
sişti şi toţi ca unu1 îmi toarnă' bere, ca după aceea~••
Curh îţi explici chestia?» Muzicantul, în Ioc s ă-i . riiş• ·
plrridă!,- sco·a te partitura cu notele ce se transmiteau, .
301 .·
 între orcheştre, iar acolo pe foaia, ccntrabasistului era
scris: «Cîntăreaţa iubeşte berea. iar după aceea e
de acord la orice».
Credibil, nu -i aşa? Probabil, ·şi domnii iştea din
străinătate îş i da u amănu'nţite exp licaţii în limba !
lor neaoşă despre voi, alde Tamara, Vera, Liuda,
Galea, şi fiecare proasp ăt sosit vă st recoară cite-o
speranţă de căsnicie, avînd doar un anume scop
i
~
mişelesc, da poate că şi fără sp eranţă, ci din bună I
creştere. i
In schimb voi, alde Galea, Vera, Tama ra, Liuda, I
credeţi că, dacă nu te loveşte în moalele capului cu
sticla, că dacă nu-i spurcat la gură şi bădăran în i
I
I
gesturi, păi musai că are intenţii ser ioase. Mai în
scurt, fete le se î ndrăgosteau de domnii din străină­
tate, şi bucuroase luau cadouri, căci nu ştirbeau de-
loc bugetul familiei domnului din străinătate. Şi
într-atîta se deprinseseră fetele nnastre cu domnii
aceştea, într -atît îi iubeau, încît într-o bună dimi-
neaţă Tamara se apucă , şi, fără ştirea nemţeloiufui
.din Germania Fecierală, ji scoate din portmoneul-
armonică opt sute de mărci.
II chema pe neamţ Piter, i11r Tamarei îi tremu-
rau mîinile în portmoneu, o luase cu greţuri şi o
sugea la linguriţă, ori că din cauză că pilise ieri un
pic, ori că se afla Ia prima încercare, dar înşfăcă
toate mărcile şi le ascunse sub sutien, totuşi reuşind
să fure cu coada ochiului şi fotografia din portmo-
neu unde era Grethen a lui Piter cu «kinder»-ii ei .
.Cătase Ia fotografie şi imediat se Hniş.tise, apoi,
calmată,- se înfurie: a promis s-o ia în căsătorie,
derbedeul, deşi Piter nu-i promisese nicicum, şi apoi
chiar de i-ar fi promis ea, desigur, Tamara n-ar fi
priceput, deoarece cu şase ani în urmă nu fusese
primită Ia institutul de limbi străine şi de atunci nu
se prea adîncise în ştiinţele acestor limbi.
Ştia doar «hall0>>, «good bye», «bon jour»,
la fel mai ştia «Wiskysoda», «jintonic» şi «I
Iove you». Piter ieşise proa spăt bărbierit din
baie, vioi şi dindată - Ia portmoneu . Descoperi
banii J:ipsă ş i cătă întrebător Ia Tamara. în
schimb, ea s trînse din umeri, chipurile, habar n-am!
Ian auzi, mărci parşive de-ale tale n-am văzut eul
Grozav îmi. trebuiesc! Cum nu ţi-i ruşine Ia obraz
M-ţi treacă doar prin cap una ca asta , ca şi etm eu

302
 ţi-aş fi o tîrfă oarecare! D a că îţi pa rc ră u, na -ţ i' su
tienul tău s linos! Na-ţi - I! Tamara. rosti acestea cu
foarte mare natura leţe , adică mînioasă, ia r furia îi
îmbujoră obraj ii şi se prefăcu că-şi zmulge de pe
~însa sutienuL Dar nu -l zmulse, fiindcă banii erau
acolo. Din. fericire, Piter porni s ă protesteze nu care
cumva să-i fie înapoiat sutienul: el flutură din mîini
J .şi-i dădu de înţeres că doamne fereşte să s.e fi gîn-
ţl it el la aşa ceva, şi-i arătă pri n gesturi, chipurile,
-scuză, e mahm ur, ieri seara a fost un pi cuşor «şa ­
fe». El îşi dădu. colea o tiflă peste berega tă , deoarece
ştia obiceiul no.stru, nu era pentru prima oară în
Rusia, aşa că gesturile beţivanilor le însuşise, dar,
cum era tulburat, tifla nimeri în nodul lui Adam,
de-I făcu să tuşeasc;ă aş,& ca prostul, şi atunci amîn-
doi, Tamara şi Piter, izbucniră în rîs. Eh! Dacă ar
fi ştiut Tamara că Grethen asta a lui Piţer e fosta
lui soaţă, că pomeniţii copii - «kinderi» ae lîpgă ea,
da, sînt ai ei, da divorţul e şi făcut - şi în faţa Ta-
marei şede acum un bărbat total liber, adică un ce-
tăţean văduv din Republica Federală Germania, şi
în ultimele cinci luni cetăţeanul ăsta vine cu trebu-
rile firmei a şasea oară . în Uniunea Sovietică, iar
ultimele două călătorii le face numai . de dragul Ta-
marei, şi dacă ea, prostuţa, ar mai fi zăbovit un pi-
culeţ cu furtişagul, la sigur că ar fi revenit puţinul
avut al lui Piter, agonisit de grijuliul şi modestul
stăpîn. Şi atunci Tamara din mahalaua Samotioc
s-ar fi aciuat între pernele de puf şi camerele cu
băi separate şi, te pomeneşti, peste vreo lună şi mai
bine, ea s-ar fi trezit în rochie albă de mireasă în
faţa reporterilor-fotografi, iar amicele ar fi dat ochii
peste cap - ah, fericita noastră Tamara! Da, o as-
tfel de fericire fusese atît de aproape ... Deci, Piter
nu se dădea deloc pe faţă că ar fi bănuit-o, sigur
era că furtul îl săvîrşise draga din visările intenţii­
lor sale.
Acest Piter Onigmann era veritabil neamţ cu
sentimentele lui ce decurg în astfel de împrejurări,
ba mai avea şi oarecare experienţe ruseşti, mărtu­
risiri şi lacrimi de beţivan, şi cît pe ce să izbuc-
nea scă şi el, Piter Onigmann, în plîns, vezi bine,
speranţele se vedeau spu lberate, deoarece fusese ga-
ta să se căsătorească cu Tamara, chiar dacă n-are
studii înalte, şi mai la urma urmei fie comsomolis-
303
 tă, . fie secretara generalului s,etu.rifăţif ruseşti, fie
·;chiar cosmonaută; văduvă sau- rnamă 0 eroină, dar ia-
tă . că Piter nu mai era în stare de nimic, vezi bine,
ea luase,- chiar dacă nu luase,...:.. deschisese fără
voia lui Piter portmoneul. Plîngea acum tainic Pi·•
ter, în schimb, rîdea, făţiş, rîdea pînă la lacrimi
şi - şi conduse după asta amica, adică, pe fosta sa
amică jos, la restaurant, ca s-o servească cu ultimul
dejun, un dejun de adio,
Acolo, în holul restaurantului, se desfăşurară
nişte lucruri cu totul neaşteptate. Pentru · amîndoi
neaşteptate. Trei tineri cu chipul candid se apropia-
ră de străinul Onigmann şi însoţitoarea domniei sa -
le şi se scuzară oarecum plictisiţi, într-o limbă nu
· prea ariană, iar pe Tamara o poftiră să între pe o
uşiţă aflată sub scară, aproape neobservată. Acolo
o aş teptau alţii la un birou cu nişte clituri de hîr-
tie imaculată. Şi cei ce o invitaseră, ca şi cei ce o
aşteptau, iată că· se arătară nu prea respectuoşi.
- Legitimaţi - vă, vă rog, cum v.ă zice? Numele,
prenumele şi numele după tată.
- Poluektova Tamara Maximovna .
- Vîrsta?
- Scuzaţi, dar ce s -a întîmplat?
Cei de ta birou ridicară uimiţi din sprîncene.
- Răspunde , cînd eşti întrebată, ţaţo!
Tonul era grosolan şi ameninţător, şi Tamara
imediat se linişti.
Ea puse picior peste picior, aprinse o ţigară
. «Marlqoro» şi întrebă cît se poate de vulgar şi djs-
preţuitor:
- Da de ce, mă rog, mătăluţă mă tutuieşti, ne-
ne? Doar n-am băut în doi la bruderşaft.
- Duduie, da crezi că vreodată eu aş ... şi cel ce
o interoga înjură cinic. Să-mi răspunzi, altminter-
lea ai să-ţi muşti coatele! o ameninţă el.
... Tovarăşe şef, n-ai s-o sperii pe Tamara noas-
tră, căci au speriat-o alţii · mai deochiaţi ca dumn.ea-
ta. Insuşi Kolea Sveatenko, poreclit Colega, a spe-
tiat-o, şi de multe ori a speriat-o. A speriat-o prima
oară cu trei ani în urmă, cînd dumnealui se în-tor-
sese din puşcărie. Atunci cînd s-a întors de după
zăbrele şi, precum i-a promis, pornise şi dumne,a-
luf să descurce iţele. Dar... despre cele de , atunci,
mai încolo. Deocamdată ...
304
 , ----: De · ce tnjuri, dom'şef, de ce te exprimi scîr-
ibos . şi încerci să mă sperii? · Ce te -a . lovit? C-arn
fost i:n apartamentul unui cet~ţean din străinătate?
· Păi, că am fost. Da 'mneata, dom'şef, să pînde.ş.ti
-mai bine personalul hotelului, căci dumnealor pri-
mesc două lefuri, una de la voi, în rublişoare, ·· şi
"alta de la clienţi, valută forte. Ori poate că dum-
• nealor fac parte dreaptă cu voi? Uită-te la mine,
şefuleţule, văd că fumezi «Winston». De unde ai,
nenicule, «Winston»? Ţigările astea se vînd doar
la barurile de la «Internaţional» şi în magazinele
«Beriozca». Da cravata asta de unde o ai? Ori poa-
te că slujba vă asigură şi cu cravate?
- Poluektova, gura! rămaseră toropiţi cei, din
jur de atîta obrăznicie şi păliră la chip. Poluektova,
ai s-o paţ ...
Tamara Poluektova însă , pasămite, să. ta că. Işi
luase vînt. Da de afară dragul ei Piter se împingea
în uşă s-o salveze, oricum, dragostea încă nu se
mistuise de-a binelea.
- Mai „rău o să-mi fie?! Dar unde poate să - mi
fie mai spurcat ca la voi şi între voi, aici? N - aveţi
dreptul să mă reţineţi! Piter... Păi, eu îl iubesc pe
Piter şi mă ia în căsnicie,- şi cu aceste mincinoase
cuvinte Tamara se lipise de uşiţă, cît ai clipi o des-
chise şi de partea cealaltă apăru ratatul ei mire,
anume Piter Onigmann , comivoiajoru l sa u ce o mai
fi fost el acolo, şi ea îl înşfăcă ele reverele hainei
· şi. îl trase în odaie şi, drept dovad ă a dragostei lor
şi a consimţămîntului de consoartă, se agăţă de gî-
tul lui Piter şi îl sărută cu foc. Şi atunci îl întreba -
ră făţiş pe Piter lucrătorii hotelului într~o limbă cam
stîlcită: ·
- E adevărat ·te vorbeşte duduiţa, domnul nos -
tru, că, cerem scuze, n-am făcut prezentările de · ri-
goare, dare adevărat că o iei dumn ea ta în căsătorie?
Răspunde tot acum! Altminter lea pentru ob ră zn icia
şi sminteala ei o băgăm într-un plic de o să-i pia-
ră pe veci urma! O să călătorească pe aşa nişte
meleaguri, unde-ţi dă broasca ţiţă ... - şi altele alde
astea.
Piter se înspăimîntă de-a binelea pentru Tama -
ra, , ba se înspăimîntă şi pentru persoana domniei
·sale, deoarece taică-său fuses~ în prizonieratul · fu -
sese din Siberia şi de acolo cărase în Germania
20 Comanda N, 437 ' 305
 mai multe amintiri calde, tot u-şi :tVl\a şi amintiri
'înfrig ur ătoare, b u năoară, iarna silwri nnă, iar Piter,
deoarece nu prea' pricepea ameninţiiri lc colabora-
torilor de hotel, se gîndi că şi pe dumnealui ar
putea să- l bage în pli,c, să-l care în locuri cu.
broaş t e lăptoase. Şi aducîndu-şi aminte de cu-
trem urele tătucului «br-r-r, că ger mare era în
S iberia», şi de iernile de acolo, Piter răspunse
ferm : «lavo!!» - ceea ce voia să însemne c ă
Tamara a grăit adevărul, d u pă care o luă la braţ.
Iar ea, ex p r im î n d u -şi preap linul sentimentelor,
porni s ă lbatic să-l s ă rute pe Piter, în ist r ăsti m p
că utînd la · funcţionari i, ruşinaţ i şi amuţi ţi, ai «In-
t uristului»,- ea tot săru tîn du - 1 şi plîngînd, şi rîzînd,
şi ţupăind, şi miorlăind de plăcere . Şi anume că
nu trebuia să ţupăie, neroada, să-i cadă bucuria în
scîrbă, pentru că deodată i se descheie blestematul
de sutien şi de acolo zburară cele proclete opt su•
te de mărci. Şi atunci totul se cufundă în tăcere,
iar funcţionari.i hotelieri porniră răzbunător să fo-
săie, duseră mîna la stilouri, apropiară cliturile de
hîrtie albă, iar cetăţeanul Republicii Federale Ger-
mania rămase în picioare curcă plouată, cătînd la
teancul de bani, ca şi cum vedea pentru prima oară
bancnotele ţări ş oarei sale şi în aceeaşi clipă i se
s pulb erară ultimele îndoieli, dar, .vezi dumneata,
rostise mai adineaori «Iavol!», iar în Germania cu-
vintele nu se aruncă în vînt .
. Tamara Poluektova din fundătura Samotecinaia
·aşa şi rămas e cu un picior în aer, cu gura deschisă
şi cu sutienul descheiat, aştep tînd ea însăşî, fără
.să ştie ce.

CE MI-A POVESTIT TAMARA

POLUEKTOVA CU GURA El

«îmi · zice Tamara, după tată îmi zice Poluektova,

adică nu, Maximovna, numele de familie însă îmi
e Poluektova. M-am născut în o mie nouă sute cin-
'cizeci şi patru, am acum douăzeci şi trei de ani.
N-am de gînd să tăinuiesc nimîc faţă de domnia ta,
vezi bine, nu mă anchetezî. Mamă-mea e încă tînă­
ră de tot şi sîntem două fete la ea - eu şi Irina,

306
 sorii-mea. Irina e mai mare ca mine cu trei ani, so-
ţu-so e inginer, munceşte la o uzină secretă. Irca
n-o să aibă copii, a avut un raclaj nereuşit. Cu vreo
şapte ani în urmă, pe cînd eu terminam şcoala, mai
p~ scurt, pe cînd _l-au băgat la pîrnae pe Nikolai,
Irma se avea de btne cu un pictor . Pictorul o tot de-
sen_a, iar noaptea n-o lăsa să vină acasă, da nişte
amice telefonau şi minţeau cum că sînt la o vilă,
drum u-i lung şi se simte bine, la adăpost. Mamă­
mea t~t întreba ce fel de băieţi sînt acolo, iar ami-
cele raspundeau, nici un fel de băieţi, noi, fetele,
,facem şezătoarea noastră - şi se hlizeau, şi îi zi-
ceau mamei «Mihalovna», ca şi cum ar fi fost ami-
ce la cataramă, mai întrebîndu-o ce face acu Tama
ra. Şi închipuiţi-vă, îi transmiteau salutări lui tai-
că-meu , care-i mai vîrstnic decît mamă-mea cu vreo
douăzeci şi trei de ani. De altfel, în tinereţ~a lui a
sluj it. în organele de miliţie, acum însă e la pensie.
Are o. decoraţie şi ulcer stomacal. De vreo doi ani
trage să moară, dar trăieşte şi ştie · c-o să moară
din care pricină e cîinos şi cade-n patima beţiei ş{
nu ne iubeşte pe nici una. .
Pe vremea slujbei tot primea diplome de merit
şi acolo îl iubea toată lumea, în schinib, acasă se
purta ca un sadic adevărat, încît îmi e groa4ă să -m i
şi amintesc. Pe cînd eram mică de tot, da Irca ole-
cuţă mai mărişoară , locuiam într-o căsuţă din sub-
t.trbia Moscovei şi aveam acolo o grădiniţă mică­
. mică. Luasem obiceiul împreună cu mama şi Irca
să stropim verdeaţa ei, să grijim copăceii, şi îndră­
gisem joaca asta de-a grădina. Vecinii nu ne vizitau,
deoarece aveau teamă de tata, el niciodată aproape
că nu schimba o vorbă cu nimenea, fuma doar şi
tuşea. Se întîmpla ca cineva să-l cheme: «Ma~im
Grigorievici!», dar el rămînea surd. Lumea zicea că
a fost contuzionat,- nu-i adevărat, n-a fost, în ge-
nere, el n-a fost niciodată pe front, pentru că fuse-
se scutit ca miliţian . Nu ştiu de ce nu ne avea la
jni mă pe toţi, pe mama, pe mine, pe soră-mea, în
schimb, trăia cu noi - şi mama adesea îl ruga:
«Pleacă , omule!», da el n-auzea, par că. Odată, venind
de la slujbă, s-a apucat şi ne-a nimicit grădiniţa,
tufişurile le-a zmuls cu tot cu rădăcini, iar copacii
i-a tăiat. Lumea zicea că a făcut-o beat fiind, dar
nu-i adevărat, nu că era beat, ci îşi dădea seama că
307
 î ir" · fel ii 1· ă st a mai straşnic o :;ii 11c jignea,scă,
e 12a şi cum pe noi ne nimiceşte. All:i dal ă s-a ilP\l·
c.tl şi a înşfăcat -căţeluşul meu şi al Ir iuei şi l-a g(-.
tuit. Căţeluşul zăcea, . pe semne, de,o b oa lă, po~ţe
de-atîta se tînguia, da tată-meu deodată îl zmulge
din mîinile mele şi începe să-l. sugrume, s~i-1 gîtuie
încetişor , încetişor, tot cătînd la noi, iar căţelul de
colo se tot zbătea în mîinile lui şi după aceea a ră- .
mas lat. Amîndouă nu c-am plîns, ci smintite zl;>ie- ·
ram, să zici că ne 'sugrumase pe noi. Atunci el ne.-a
întins căţelul, s-a dus în cealaltă odaie şi s-a îm- .·
·băt,at criţă. Apoi a venit la noi aşa beat, ne-a înş­
făcat în braţe, aşa buhăite cum eram, şi ne-a arun-
cat afară în cămăşuicile de noapte, da era iarnă.
Mama muncea la cantina uzinei în schimbul de
noapte, iar noi cu Irina ne ghemuisem pe o băncu­
ţă şi plîngeam, şi îngheţam. Da tata a ţras zăvorul
la uşă · şi s-a culcat. Cînd a venit mam~ noi de-
acum nici să stăm pe picioare nu eram în star\::. Ma-
ma ne-a cărat în casă, ne~a ·încălzit , frecîndu -he cu
spirt, dar totuna am zăcut ,după aceeac. mult timp.
Apoi tustrele ne-am mutat la bunica la Moscova,
pe Samotioca, adică mama, eu şi cu Irina, fără dîn-
sul, iar dnd a murit bunica, s-a. mutat şi tata la noi
şi locuieşte ş-acum, dar de ce nu ştiu. Mama zice .
că i-i milă. Curînd o să moară, cică.
. învăţam tare bine · la şcoală şi se mai vorbe.a ·
că .sînt cea mai frumoasă .din el.asă; şi învăţătorii­
bărbaţi se· uitau galeş la mine, da învăţătoarde
dţtnpotrivă. Era una, Tamara Petrovna o . chema,
diriginta, tot ea şi învăţăfoare de bot,rnică; da noi
o porecliserăm Morcoveaca, •ei bine, aceea m-ar fi
înecat într-o lingură cu apă, mai ales atunci cîm;l
îmi făceam coafura sau eram bine dispusă.
Odată, ne-a dat pentru acasă următoarea temă:
să creştem mucegai pe-o coajă de pîine. Tre-
buia să · muiem pîinea în apă şi s-o l?unem sub .
pahar, iar peste cîteva zile vezi nişte puf, -
anume aceea ce şi se chea1nă mucegai. Ei 'bi-ne,.., mu-
cegaiul nu mi-a reuşit pe pîinea de sub pahar, în .
schimb, l-am obţi n ut în lada de zarzavat, sub masa .
de la bucătărie . Fără să mai stau pe gîndu ri, mă
apµc, bag morcovul sub pahar, mă duc la şcoală _
şf _ zic: poftiţi, mucegaiul creşte pe morcov . . Şi deo,
d'ată, · îmi amintesc: phii, asta i-i porecla ... Ce mai

308
 tămbălău! A chemat-o pe mama şi a avertizat-o ca-
·tegoric că eu am să ajung. o destrăbălată. Uite că
am ajuns. Invăţătorii mei s-au arătat a fi profeţi.
Marna era cu serviciul în comerţ, ea şi acum e şefa
secţiei «zarzavaturi» de la un magazin, dar în ul-
timul timp aproape că nu comunicăm. Una - două,
îmi tot scoate ochii că-mi schimb mereu serviciul, iar
ultimele opt luni în genere umblu lela. Bine, dar me-
reu mi se promite, însă dindată ce te cuici cu bine-
făcătorul, cu atît mai mult nu iese. Sincer vorbind,
n_u i:□ ai. cr.~d pe nimeni. Şi apoi ş i bărbaţii ăştia au
ş1 e1, b1eţu, tot feltJl de griji: unii au familii, copii,
,:a~e cooperatiste,· ami_ci şi autoturisme. Desigur,
1m1 cad numai familişti, rpă rog, mai vîrstnici, pen-
tru că ăştea tineri nu:mi plac, cu ei te apucă urî-
.tul şi te vezi nevoifă pe tine să te distrezi, ceea ce
1mă face să casc, da îmi place bărbatul cel bine copt,
~umnealor· se simt flataţi cînd apar pretutindeni
iîn societatea unei fetişcane, fie într-un local public,
fie la un prieten. Aşa că nu se sinchisesc nici ei, fa-
miliştii, niti eu de bărbaţii chiar în vîrsă. Pică din
ăştea. Da aleg dintre cei cu autoturism şi mai pot-
riviţi sînt cei din sfera comerţului sau a artelor, de-
oarece şi unii, şi alţii frecventează cam aceleaşi lo-
caluri, alde societatea teatrală şi Casa cineastului,
~u felurite p_remiere, filme, spectacole.. restaurante,
,ba e Casa jurnalistului, ba e "l:asa literatului. Iar
societatea de acolo e atrăgătoare, vestită, atmosfe-
ra e intimă, prinde a te cunoaşte fiecare, m11ltora
le-ai şi fost amantă şi totul se ştie despre toţi, pen-
tru că se laudă că te-au avut şi au făcut un schimb
de impresii, dar nimic grozav, încurcături nu se is -
că. Dimpotrivă, ai sentimentul că sînt cu toţii prie-
tenii tăi şi se bucură să te vadă.
Apoi te trezeşti în casa cuiva. N-ai chef s:; te
cari la tine acasă şi rămîi pe noapte la el şi te chi-
nui s-adormi de una singură, dar uite că nu-ţi iese
aşa.

Mereu stîrceşte cineva în preajma ta. In trecut

telefonam şi o minţeam pe mama, ori prietenele te-
lefonau, aşa cum procedau odinioară cu soră-mea
Irinca ... şi e îngrozitor cum se repetă toate. Apropo,
pictorul acel'a a silit-o pe Irina să facă raclajul, anu•
rrie el; medicii doar refuzaseră. Irina avea ovarele
bolnave rău, le răcise grozav cîndva, mă rog, noi
309
 toate umbl ă m numai în chifoti de vară, ca să arătăm
mai suple, zvelte, frumoas~,.:..... ia înt:ca rcă să îmb-
raci pantalonii noştri de· iarnă! Cînd prinzi ai scoate,.
crapi pe' loc de ruşine·. Zice lumea că ni şte francezi
au organizat şi o expoziţie din pantalonii noştri
muiereşti, - cică, succesul a fost colosal. Ii cumpă­
rau cu ridicata drept suvenire şi mai cereau, . dar de
unde? Că şi ăştea sînt deficitari. Biata Ir ina sufe-
rea cumplit, căci, să vezi, îl iubea pe haimanaua de
pictor, da tipul era scîrbos, mişel, însă fără ba rb ă,
p uş l ama s adea de boem ă. î nchi p u ie -ţ i, se culca cu
ea în prezenţa amicilor, iar noaptea, se strecu ra în-
cetişor din pat, chip urile, se duce la to a letă, şi în-
chipu i e-ţ i , îşi trimitea în loc un amic. Chestia asta
se che am ă <<CU schimbul». Imi povestea dup,ă aceea
Irca ce " Şi cum, blestema şi piîngea, vai de dînsa.
Uite ce parşiv enie de om era pictorul. L-am cunos-
cut şi eu după aceea, m-am dus în vizită cu o amică,
chiar am dormit la el
Oricît a~ părea de ciudat, îm lfl1 de ·el scîrbă, în
aceliaşi timp şi curioasă eram, prin ce o robise pe
.soră-mea . Cît pe ce să mă culc cu el, pornise de-
acu să mă dezbrace, se înfocase, mă muşca de ure-
che, îm i tot aţîta punctele erotice, da ale mele nu-s
unde credea el că sînt, si la un moment dat îmi r ă ­
~ări în minte că atunci 'cînd acasă, la pictor, medi-
cul îi făcea surorii mele raclaj, pramatia o fă ce a pe
asistentul, mă rog, în calitate de amic.Victor ăsta,
pictorul adică, studiase o vreme medicina, dar fu-
sese eliminat din anul doi. Irca îmi povestea cum
nu-şi afla loc pictorul: ba desface masa, ba întinde
cearş a furile, ba p regă teşte instrumentele, apa, vata,
de ici gl umind cu ea, încur ajînd-o. Toate astea mi le
adusei aminte şi deodată m ă scol, îi spun că e porc,
nemernic, scîrbă, nici nu mai ţ in minte ce, că eram
băută. Mă îmbrac şi plecat-am. Dumnealui alerga
din urma mea. si mă tot întreba: ce e, fato, ce, ai·
c ăpiat?
Păi, că soră-mea Irca a fost în gura morţii şi
copii n-o să mai aibă, şi mamă - mea i-a ros urechile
şi bărbatu-so, una - două, îi aduce aminte. Eu urăsc
bărbaţii care-s mai spurcaţi ca muierile, cei lăudă­
roşi, şi flecari ţin familia sub lăcat, căci nu dea dra-
cul să afle despre soaţa lor ceva, imediat sar la bă­
taie, în timp ce ei, fariseii, te spurcă - blenoragie
310
 aduc şi alte porcării în casa lor. Coboară din aşter­
nut străin şi n-au grijă măcar să se spele, iar pes-
te o. bucată de ceas se' lipseşte de nevasta lor, poves-
tindu-.i. cum s-au spetit la serviciu, iar consoartei i
se face· milă şi le mîngîie spatele, şalele, mă rog, să
le alunge încordarea, necum să le mai amintească
despre obligaţiile conjugale. Atît, o dată la două
săptămîni, ca de cînd lumea. De colo consoarta dă
·vina pe sine, s- a îngrăşat, chipurile, nu-şi mai face
marafetul, se îmbracă în ce dă domnul, iar el, bie -
tul, munceşte de dă în brînci, aduce banul la casă,
s-a şi spetit, agonisind, da de cofo dumnealui e băut,
sătu1 şi cu musca pe căciulă, căci în astă seară a
rînduit două: Ba ,că şi pe acelea le-a îmbălat numai,
iar de ceva acătării nu e în stare. Dumnealor însă,
amicele, se arată satisfăcute, f iindcă are bani,- as -
ta le satisface, în schimb, el se crede că-i bărbat.
Uite q1re e povestea mea.
De timpuriu am luat seama că le plac bărbaţi­
lor. Plăceam învăţătorilor şi băieţilor din clasă, ba
şi pietonilor. Aceştea întotdeauna se răsuceau şi se
uitau mJ-ş-cum aparte la mine. Şi ce cr edeţi? Imi
făcea plăcere, păşeam parcă nici nu-mi păsa, ştiind
că se holbează la mi.ne. Vara plecam ca instructoare
de pionie'ri în tabăra organizaţiei , unde muncea ma-
ma. Astăzi nu-mi mai aduc bine aminte ritualurile
acelea de tabără, careurile, înălţarea drapelului, jo-
curile militare şi mascaradele de la sfîrşitul schim -
burilor. Deşi băieţii născoceau tot felul de costuma-
ţii fistichii, le meştereau din naiba ştie ce: fustiţe
din păpuriş, la fel şi podoabele pentru căpăţîna in-
dienilor, iar armele şi harnaşamentul le sclîpuiau
pin carton şi nuiele, vopsite argintiu. împreună cu
dînşii compuneam şi eu tot felul de scheciuri, scene-
te, piesete din viaţa marsienilor, a părinţilor şi a
şcolii unde învăţau pionierii. Acestea mi le-am rea-
mintit adesea mai apoi, cînd îmi făceam studiile la
institutul de artă teatrală. Da. am studiat şi la
GHITIS. Nu mint . De acolo am fost exlu s ă pentru imo-
ralitate. Apoi... ei , dar s-o lăsăm, că-i prea devreme,
şi cînd îmi reamintesc, mă ia cu jele şi scîrbă.
Mai ţin minte cînd noi, instructorii grupelor, fo -
tiscane şi băietani răsăriţi, ne t ăinuiam noaptea Îl'.l
adîncul pădurii, acolo coceam cartofi în jeratic, cîn-
tam şi ne sărutam, prin tufişuri, colibe. Băietariii
311
ne bîjbîiau, ne îmbrăţişau, trem ura u înfocaţi
şi uneori îi auzeai: «Vai ţie, nici s ă te săruţi nu
ştii»,- da în timpul ista trupul îi zbîrnîia ca stru-
na şi avea ochi de om smintit, ori îi tinea închişi
şi-mi mîngîia sînii şi genunchii şi făcea taman ce
nu e cu cale, dar ce-i cu ca le, nu ştia şi nici eu nu
mă prea pricepeam ce şi cum, ci doar din cele spuse
de soră-mea Irca, însă nu-mi permiteam pe atunci
mari nebunii.
Da pe urmă m-am -îndrăgostit. Aş zice, nu cea
dragoste, da mi-a sµ-cit minţile Nikolai ăsta ... Svea·~
tenko, m-a vrăjit, m-a încîntat, m-a momit, m-a co-
tropit cu sărutări şi bt;1nătfaţuri. Era cu vreo opt aryi
mai mare, cu faimă nemaippmenită, şi voinic, şi chi-
peş, absolut fără vreo frică, nici de tată, nici de cu-
ţit, nicj de trebuşoare tenebroase, jocuri de noroc. II
ţineam rhinte de copilă şi eram lulea îndrăgostită
de el, ca o pisică, dar ca să vezi, el rămînea pentru
mine ahi în şir măreţ şi de neatins. într-o bună zi mă
pomenesc că am şaisprezece· ani. Totul se petrecu
,pe neaşteptate. Mă întorsesem de la tabără, maică-_
mea era în concediu, taică-meu în spital, iar lrca
tocmai în vremea aceea se măritase şi plecase de
la noi. . Acum trăiesc la noi, deoarece curînd e
vorba să ne demoieze şi dat fiind că sîntem o fami-
lie mare, mai drept zis, două familii, probabil că o
să căpătăm o locuinţă spaţioasă sau chi ar două :
Ei, şi m-am trezit aşa singurică pe două săptămîni
şi nu ne-am mai dezlipit cu Nikolai cele două săp­
tămîni în şir. M-a văzut, s-a apropiat şi a zis sim-
plu de tot: «Ce mari şi frumoşi ne-am mai făcut,
Tomocika . . Păi, curînd ne căsătorim, nu? N-ar stri-
ca pînă la căsătorie, Tamara, să ne cunoaştem mai
bine!» Acum mă umHă rîsul, după atîţia ani de"" stu-
denţie, după traiul în societatea înaltă şi romanele
furtunoase de dragoste . Atunci însă sp usele lui mi
se arătară a fi culmea oratoriei. Kolea mai scria
versuri şi cînta melodii triste. Aveau ele ceva din
duioşia haiman alelor, dar mie mi se păreau pline
de-o tristeţe adîncă, avînd nişte eroi cu nume alde
Serioja, băieţi cumsecade, pedepsiţi pe nedrept, iu-
băreţi şi ducînd dorul iubitelor, iar mie, mde, o co-
pilă, mi se părea pe atunci că Nikolai cîntă despre
viaţa lui: «rîuleţul cu1·ge-n vale, malul-măluşorul
roade, răcoarea îmbie codana. Ah, ce i-a udat pi-
312
 cioarele!..» Probabil că aşa şi era. Niciodată nu se
purtase cu mine grosolan, se dovedea răbdâtor şi
supus, uneori însă dădea de înţeles amicilor şi mie
cum că a pus labă grea pe mine şi pe multă vreme.
Eu mi-am dat seama imediat.
Dar mă simţeam bine, deoarece aveam dintr-
odată şi stăpîn, şi slugă - şi mă mai gîndeam că
o să trăiesc cu dînsul cît o să aibă. el !chef şi o să
mă duc din urma lui pînă Ia marginea lumii, şi
dindată ce m-a dorit, m-am dat, şi azi nu-mi pare
rău, pentru că dacă n-ar fi fost Nikolai, ar fi fost un
altul, poate mai anapoda.
Un anişor de zile ne-am ţinut de mînă ca doi
orbi, nici tu părinţi, nici tu vecini, nu ne păsa nici
de dracul. Fetele mele de-a zecea mă iscodeau: ei,
cum e? Dumnealor doreau amănunte, mai ales din-
tre cele care priveau fiziologia . Nu le-am povestit
niciodată nimic şi m-au lăsat în pace. în schimb;
s-a legat de mine direcţia şi consiliul pedagogic_
S-au apucat din nou s -o bage în sperieţi pe mama
cu viitorul · meu nemaipomenit de sumbru - mă aş­
tepta, cică, spitalul de boli contagioase, ori cel d~ ·
traumatologie, unde am să zac cu scăfîrlia terciuită
,de Nikolai Sveatenko, deoarece dumnealor, pedago-
gii, şi direcţia ştiau totul despre el, şi doar- eu nu
,ştiam nimic. De fapt însă, afară de mine nimeni nu
ştia nimic. Cele ce ştia consiliul pedagogic, eu nu
vroiam să văd şi să aud, iar cele ce ştiam eu, ei
n-aveau chip să vadă. .
A urmat o încăierare, I-au c,ondamnat Ia patru
ani, dar eu ştiam să fumez şi să 'beau: Ko'lea mii în-
văţase . Acuma nu-mi pare rău . Dacă nu mă strica
el, altcineva m-ar fi stricat, doar că 'mai rău. în
schimb, Nikolai niciodată nu-mi istorisea de trebiYe
'.lui tainice şÎ" tenebroase. Celelalte 1e ştiam . Kolea m·ă
iubea, trăia nu departe şi chiar avea siujbă într~un
cinematograf: făcea acolo reclama, desenînd figu-
rile pe pătrăţele. Lua fotografia , o făcea pătrăţeYe,
('lpoi fiecare pătrăţel îl desena şi-l picta într-o vari-
antă mărită, ca afişul să semene cu fotografia. 'Azi
mă umflă rîsul, atunci însă îl ~redeam pidor! Cînd
colo, iată - I arestat. pe primul meu ·cavaler cu nume-
le Nikoîal'. Sveatenko. Prea poate şi prima mea. dra-
goste. Celelalte au fost, de, celelalte: m·a'.i tari, mai ·
simţite, dar nu-s ca prima. ·
313
 Mă pregăteam de examene şi, poftim, arestul.
şuşoleH pe din dos, da Tamara Pctrovna mi-o. trîn:.,
teşte verde în faţă:
- Ce, ai băgat-o pe mînecă ~u criminalul tău,
ai? Poate îl urmezi ca soaţele decembri ştilor ?
S -ar fi cuvenit s ă plec, c-atunci n-aş fi îndurat
josniciile şi tică loş iil e de mai apoi, dar aveam în
faţă examenele de absolvire şi mă cuprinsese o ură
fără margini: pentru ce îndur eu ruşinea şi batjo-
cura în şcoal ă, acasă şi în stradă? Şi n-am plecat.

***
Maxim Grigorievici Poluektov se trezi în acelaşi
loc unde se culcase . încă prin somn îl chinuia mah-·
muria, dar îl chinuia atît de vîrtos, încît n-avea chef
nici să se trezească. Şi pricina era nu mahmuria, ci
de a cui nevoie să se trezească şi ce să mai săvîr­
şească măria sa Maxim Grigorievici pe lumea as-
ta, dacă •S-.a pregătit s-o părăsească, fiindcă e o rea-
litate mişelnică, unde ani în şir îl suge şi H doare
treimea asfa de stomac hăcuită de chirurgL La ce
bun rămaşiţa asta, care-i îngăduie să facă doar iun-
bră pămîntului, dacă şi ca, treimea asta blestemată,
îl necăjeşte şi îi aduce mereu aminte prin nişte ac-
cese de vomă . Aşa că nimic nu se mai cuvine să în-
treprindă, nici deosebit, nici o ispravă mare nu-l aş­
teaptă pe Maxim Grigorievici în lumea asta, ba, de
fapt, nicicînd nu-l aşteptase aşa ceva în alte vre•
muri. Totuşi, Maxim Grigorievid se sculă,- mahmu-
ria îi spulberase visul. Da parcă era un vis ca lu-
mea? Coşmaruri, numai coşmaruri.' Nişte boturi cu
trompe şi ochi de rozătoare îl chemau desluşit de
dincolo de fe r eastră cu glas tare, dintru început arar
şi răspicat, apoi, pe măsură ce creierul lui cobora
în visul ista anapoda, cuvintele se precipitau, se
înteţea u. Mutrele îl chemau să deschidă nu ştiu de
·ce fereastra şi să păş e ască în nicăieri, ;,;nde zbori ca
puful. Aceleaşi mutre îi mai propuneau nişte porca-
. rii, considerînd, prob abil , că lui Maxim Grigorievici
o s ă-i facă plăcere. Ş i tot mai auzit, tot mai iute
ele răsunau pe întrecute, adevărate miorlăit u r i la
urmă .
Maxim, vino încoace, vino . scumpule, la ce
tlaiba zaci în divan ul tău ploşn i ţos? Ia u i tă-te ce
314
zînă te aşteaptă (şi imedi at vocile prezentau zîna,
fie o rusalcă verde cu surîsul de brotăcel, fie o mu-
iere. ucisă, prea poate că şi văzută, goală şi însîn-
gerată) ,- Maxim, scoală - te, ia ieşi, Maximaş, la
balcon, te aşteptăm dincoace de sticlă,· doar arun-
că - ţi piciorul peste bal u stradă şi sari, sari, sari!il
Şi rusalca, -ori mîndra, chifnea de haz s au plîn-
gea ş i tot îl momea prin semne, ea după asta totul
s ă se deformeze, să se p r efacă de-a binelea îmr-o
porc ă r ie o r dinară şi s ă se mistui e dindată ce deschi-
dea ochii.
· Acum , în s ă, după ce luase s fî rşi t l eş inul ista noc-
turn,- an evoios şi pe ră stimpuri , - un leşi n care
te-afundă nu pe deplin ci cu tres ă riri şi sudori reci,
cu înlănţuiri de fantasme apăsătoare , ·se văzu nevo-
it să se trezească de-a binelea, să-şi sloboadă picioa-
rele pe duşumea, s - ajungă la frigiderul din bucătă­
rie şi să bea apă rece-rece. Nu i-ar fi stricat o bere,
însă de unde?- afară de apă, nimic în casa asta!-
şi Maxim Grigorievici ştia prea bine, aşa-i întot-
deauna, dimineaţa şuieră vîntul prin toate sticlele. Se
văzu nevoit- să se scoale. Şi tot ţînîndu-se aşa, cu
ochii închişi de visul acela , Maxim Grigorievici ge-
mu; mă rog, e pensionar şi pompier, fost funcţionar
al Comisariatu lui de ·intern e în felurite institutii ale
sistemului nostru penitenci ar ramificat, un ulcerat
cu o treime de stomac, un taciturn, plin de fiere şi
răutăcios , pe nume Maxim Grigorievici Poluektov.
Dumnealui gemu , deoarece i se urcase un nod în
gît, şi visul acela tulbure şi zburător începu să fie
.gonit de amin_tirile zilei de ieri şi din alte vremuri,:
din priciha ·căro ra ţ i se fa ce ruşin e , şi scîrbă , şi ciu-
d ă, ş i te ea cu fur ie contr a fiinţ ei tale, dar mai mult
cont ra . acelora care ·ţi-a u fost . martori şi partici-
panţi cheflii ai faptelor şi fl ecăre lil or de ieri. Sur-
pl usurile de suc gastric u rca s eră pînă în gît şi ce-
reau spirtoase: chipurile, nenicule, serve şte - ne cu ce-
va şi coborîm· înapo'i la locu-ne. Dar _iată-că şi spas-
mele începură să-i bage în menghine căpăţîna şi să
ceară acelaşi lucru: dă! .. Dă tot acu; altininterlea
ţi-o strivim, ba că-i sugera r ă, îi demonstrară cum îl
şi strivesc pe Maxim Grigorievici.
Şi mai departe invalidului nostru trezit îi răsări
tam -nisam în memotie anume ceea ce n-ar fi trebu-
it: cu cîţiva ani în urmă, la puşcăria Butîrca, îşi bă-
31S
 tuseră joc de el întemniţaţii. Intrase el în celulă, de-
sigur, mai i:ntîi prin terestruica uşii observi-na cu
'0cm experimentat, ca înăuntru se Joacă cărţi,. to:
iuşi, pînă ce deschise şi trase zăvoar ele şi intra, bu-
tucul de cărţi dispăru, iar în întîmpinarea lui Ma-
•Xim Grigorievici se aruncă haimanaua şi şmeche­
roiul de Şurik din mahalaua Butîrcii, porecht Man-
teluţă, şi porni, aşa, tam-nisam, să - l tmbrăţişeze şi
să-l bată pe umăr, spunînd tot felul de bagate le şi :
bancuri. J'vlaxim Petrovici, desigur, îşi dăde a seama
că face pe golanul într-un anume scop şi desigur,
îl tot depărta pe Manteluţă, croindu-ş i cale spre pa-
tul unde adineaori jucau ei. Acolo răscoli cu oe-a mă­
nuntul, la început chia.r cu osebit alean de bucurie
că, uite, acuşica, sub salteaua subţire de rum e gă tu­
ră va răsări butucuL de_ cărţi croite din petice de
ziare. Opt-zece foiţe UIJa pe alta se presează cu uri
borcan de sticlă pe . taburetul celulei, iar colţuril e se
moaie în parafina topjtă, şi trefla, cupa, caroul, pi-
ca - toate îţi ies . după tipic. Dar oricîkde zelos ar
fi căutat butucul acesta Maxim Grigorievici, nicio-
dată nu-l descoperea şi făcea mofluz .cale întoarsă.
Atunci Şurik Manteluţă îl îmbrăţişa din nou şi îl
tipărea, luîndu-şi rămas bun, chipurile, Maxim Gri-
gorievici, îmi vine să te pup, uite ce frumos ai ajus-
tat patul, mai bine ca noi. N-at găsit nimic, şefule?
Ai, ce regret! Dar ce căutai? Cărţile de joc? Vai, adi-
că pe I? noi şi cărţi de joc să fie.? Ei, _ n u mă arnă­
rî! Bine, şefµle, spal-o de aici, n-ai baftă, gata, căci
vezi-mă, sînt numai în .maiou, s-a întîmplat ceva
· cu scurta, nu-mi amintesc, ori că mi-au şparlit-o,
ori c-am pierdut-o la cărţi. Trebuie să-mi scot pîr-
leala! Aşa că, scumpule, cară-te, fii bun .
Celula se distra la culme, hohotind, în schimb
Manteluţă avea privirile grave, chip~rile, ~u-i. ar_d~
lui de haz, ba că suferă pentru Maxun Gngonev1c1
ş i nu-i purta pică lui • ·Şurik. Acest Mantelu·ţă, în
sc1'iptele puşcăriei fiind · Goli~ov Al~?~nd!, t!ecut d~
cincizeci de ani, părea u n barbat fara vtr?ta, vec~1
lo'c atar al pen itenciar'elor, doctor în matene de clu-
chife de ale puşcăriaşilot. Uit:şe a-i. mai ~rî pe _t:rn-
A

niceri';' îi considera drept un aat-- ş1 d_aca smt,. fa1? -

tuiască - şi slujba, vezi bine, Manteluţa se · chmme
c,µ necazul propr iu.
: \ : I~ li ,)
316
 treia
-·, Şdrik se afla âici a sau ' a patra oara; Im•
plicat mai fntotdeauna în aiaceri · marunte,- tratic
de bijuterii false şi hoţ, de · buzunare, deţinut rte-
primej dios, iar ca om - suportabil; am doar că tle-
câr: Ab.ia după aceea aflase Maxim Urigorievici că ·
butucul de carţi · i-l strecura Jui în buzunar şi dea~
tîta nu-l găsea. Te îmbrăţişează, te bate pe u măr,
sa·lutîndu-te, ţi le strecoară, iar cînd îşi 1a rămas
bun, ţi-l şparleşte.
Maxim Grigorievici îşi reaminti pentru a cîta
oară cazul, se înfurie şi înjură în sinea-şi . Care va
să zică, se trezise. Bună dimineaţa, Maxim Grigo-
rievici! Da cui dai bunatatea asta de dimineaţa?!
Apa stinse setea pentru , reo cinci minute, după ca-
re îl luă cu greţuri căldicele şi amare. Mai se purtă
•de ici-colo desculţ prin casă şi se culcă din nou. Mă
rog, ca stăpînul. Da oare chiar e stăpînul? Aşa, doar
că îl rabdă şi - l aşteaptă să piară. Soţia demult nu-i
mai este soţie; iar fetele - tiice. Una se tot plînge
de necazuri, iar cealaltă, Tamara, e o căţea. Sînt
/doi · ani de cînd nu vorbeşte cu Maxim Grigorievici,
dacă nici lui nu-i pasă. Pagubă în ciuperci. Pe aca-
să mai că nu trage, umblă cu mîrliţa, ba-i în paţul
unuia, ba al altuia. E drept c-a fost şi o ţîră de pa-
ce. în duşmăn ia asta mută cu Tamara, pe cînd dum-
,neaei vroia să se facă actriţă, dar- a căzut la exame-
mil de artă teatrală. El ·taman se aranjase ca pom-
pier· la teatru şi pe · atunci Tamara venea deseori pe
la el, adică nu pe la dînsul, ci la spectacole, dar, vezi
bine, uşa din dos i-o deschidea el. Apoi, ea aştepta „
actorii să iasă de după culise___:_ şi de la postul s~u,
prin gei11uleţ, vedea cum Tamara se ia de mînă ·ba
cu unul, ba cu altul: ista-i bărbos şi mîndru, cel'1:t•
lalt e josuţ, cu glasul dogit, da compune cîntece şi
cîntă ... Ce-i drept, asta mai încoace a fost, hăt.
La gîndul despre teatru îl trecu din nou cu gre-
ţuri şi îl mînă din loc. Bău în silă apa, ca să aibă
ce vomita. Icni, zbieră deasupra bideului, apoi ia-
răşi se culcă. Astăzi e unsprezece mai, ie-ri artiştii
au sărbătorit veter'anii. N-au mai rămas cine ştie ·
cîţi şi din ăstea, totuşi, mai întîlneşti. Din cal'e afa-
ră l-au onorat pe Maxim Grigorievici fiindcă are un
ordin ; guvernamental. La ce trebuia să şi-l agaţe?
Deşi ordinul nu-i militar, Drapelul Roşu-, totuşi, l-a '
căpătat nu în tranşee, ci pentru vechime în cîmpul ·
317
 muncii. Douăzeci şi cinci de a111 111 serviciul ordinii
·publice!. .. Da pe lîngă Dra pelul Hoşu i- au înmînat
şi un ceasornic cu capacul ,gravat: «Pentru servicii
deosebite». Curat un ui cîine poHţist... Maxim Grigo-
rievici s-a întrecut ieri cu păhăruţul, c ă , de, se rve şte,
dacă-i de pleaşcă! A ciocnit cu foarte multă lume,
mai ales cu artistul ăsta ca r e-şi face de cap cu Ta-
mara. Urîtă treabă , nici vor bă , fiindcă e căsători t,
are şi un copi l. Mă rog , că- i vestit, că se fi lme ază,
îl pri veşte, însă fetişcana e verde-verde, nemernica!
Ştiut c~ nu mă priveşte chestia, totuşi... Aşa că da -
că e vorba de ar tistul ăsta, păi, îl cheamă Saşka
Culeşov, altfel zis - Alexandr Petrovici, şi dacă să
spun de la obraz, păi, are vreo treizeci şi cinci de
ani ş i s-a î nduioşat la ve derea ordinului Drapelu l
·Roşu. A ridicat şi un toast pentru Maxim Grigorie-
vici şi a spus cam uite ce:
- Venim cu. toţii la teatru şi apoi ne ducem.
Adică cel puţin de două ori pe zi închidem şi des-
chidem uşa şi dăm cu ochii de Maxim Grigorievici,
tşi aşa ne-am deprins cu el, ca şi cu un fotoliu . Cînd
tolo, are inimă de . om, tovarăşi. Om cu merite. Are
în spate viaţa de tranşeu şi rănile de invalid, şi de-
coraţia ordinului Drapelul Roşu . O decoraţie de as-
tea nu ţi se dă pentru că ai făcut cuiva ochi dulci;
ţi se dă pentru vitejie, numai pentru curaj. Ordinul
acest de luptă e poate cel mai preţio s ş i mai m eri-
tuos. Să ridicăm paharele, spuse artistu l, pentru Ma-
xim Grigorievici, sfiosul şi umilul. Şi deie-i domnul
sănătate!
Apoi veni aproape de Maxim Grigorievici şi cîn-
tă, acompaniindu-se la chitară. nişte cîntece mili-
tare de ale lui. Unele plăcu r ă lui Maxim Grigorie-
vici, deşi mai ştia că le cîntă pretutindeni, dar că
mai compune, ş i dintre cele porcoase, bunăoară,
«Ninka, servanta-ochitoarea », şi altele - golă ­
neşti. Le cîntă printre amicii lui cheflii. De colo,
amicii le copie pe ba ndă de magnetofon şi le vîn d.
I se face parte ş i lui Saşka Kuleşov, desigur,
ca autor. Maxim Grigorievici a auzit astfel de cîn-
tece. Acasă la el, de la Tamara, la magnetofon . Ii
plăcuseră şi părea oarecum cunoscut: semănă cu cei
din puşcărie, deşi aici , ta teatru, se zicea că joacă
roluri principale şi e considerat un actor cu faimă.
318
Cu toate că Maxim Grigorievici şedea zile în şir
fără nici o treabă la postul lui de pompier, era la
curent cu toate cele ce se petreceau înăuntrul teat-
rului, ba chiar şi la intrare, dar pe dumnealui nu~l
interesa actoria deloc. Doar o singură dată, după ce
auzise cîntecele astea, a întrebat-o pe Tamara:
- Şi mă rog, cine-i ist care cîntă aşa?
- O cunoştinţă de-a mea,
- Da n-a făcut el cumva puşcărie?
- Lucrează la voi în teatru. E Kule şov , Ale-
xandr Kuleşov!
Uimit, Maxim Grigori'evici a căscat . gura şi a
doua zi s-a dus să vadă spectacolul. Prezentau ceva
din viaţa militară. Kuleşov tocma_i că-l juca pe-un
ostaş şi cînta. I-a plăcut şi lui Maxim Grigorievici,
băiatul. Da ieri seară, cînd a mai ridicat toastul şi
0 venit aproape, de i-.a cîntat la chitară ... No-o! Ei,
că-i băfat-cumsecade, zău, tot îi turna,, şi p_e -. urmă
a mai adus o sticlă şi, desigur, . îl tot ispitea în pri-
vinţa meritelor militare, adică pentru ce a primit
Drapelul Roşu.
Maxim Grigorievici ştia să tacă: Uneori omul îi
punea întrebarea de două-trei ori, da Maxim Grigo -
rievici n-auzea . Uite aşa curioşii îl lăsau în pace.
Ieri însă i-a slăbit baiera, pentru că a cinstit, ei, şi
a devenit flecar, ba chiar s-a lăudat.
- Lasă - l încolo de ordin , Alexandr Petrovici.
Adică, zic Saşa. Ştiut că-mi eşti Saşa. Nu numai
alde mine au ordine. Ia lăsăm noi astea.
- Nu face pe modestul, Maxim Grigorievici!
- Cam de ce aş face-o? Scumpule, în zilele me-
le am avut de furcă, trebi grele, Saşok, posturi de
răspundere, sarcini mari, încît de m-ai fi văzut cu
vreo treizeci de ani în urmă, te-ai fi crµcit, băiete.
Da şi mai în urmă cu vreo patruzeci de ani, păi,
chiar c-ai fi înmărmurit, o lua aiurea fostul plu-
tonier al unităţilor militare interne şi era gata-..-e1
însuşi să creadă în cele îngăimate de li mba lui de
om beat. Apoi, mai pierzînd şi controlul, şi noima,
începu să îndruge verzi şi uscate, fals acuzîndu -se
chiar. Saş , eu l-am ţinut pe Tuhacevski!
- Cum adică l-ai ţinut ?! rămase trăsnit Saşa şi
încetă să se mai joace cu strunele .
- Uite că l-am ţinut, Saş, cum se ţine,- de
plete, ca să nu cadă .
319
 - Unde a fost asta? '
-: Unde tr~huie să fie,_ $aşl
M,t;txim -Grtgorievicî, des1gur,. săris.e peste cal în
privinţa lui ·Tuhacevski. Nitam-nisam H răsărise . în
minte 'nt'.lm~le ista de familie, se vede, auzit pe un-
deva. Desigur, nu el îl închingase pe Tuhacevski,
alţii, probabil, ca dînsul îl închingaseră, dar, vorba
ceea, at ii putut s-o facă şi Maxim Grigorievici. De-
oarece închingase şi el pe alţii, figuri tot aşa de
mari. Propriu zis, Maxim Grigorievici ar fi fost în
stare să închinge pe oricine. Tocmai asta şi avusese
în vedere, stînd de vorbă cu Saşa Culeşov.
Că ce-şi închipuise fostul temnicer? Auzind . acea-
stă noutate, Saşok va sări pe scenă, ori va lua un
scaun, şi, urcîndu-se pe el, îşi va chema amicii che-
flii să tacă, după care va zbiera cu vocea lui dogi-
tă, în schimb nespus de puternică: «Să ridicăm pa-
harele pentru Maxim Grigorievici, deoarece dum-
nealui, c;luoă cîte am aflat adineaori, l-a închingat
pe Bliuherl» Ahâ! Maxim Grigorievici îşi mai amin-
tise un nume de familie ...
Dar Saşa aruncă o privire plină de regret .tava~
răşului său de chef şi se depărtă oarecum scîrbit.
Kuleşov nu mai cîntă în · seara aceea, ba că se şi
într i stă , apoi, se vede că se ş i îm b ătă criţ ă . Chefliu
e şi Kuleşov , he-h e, ce mai bea Kuleşov ă'st a ! To ate
acest ea M axim Gri gorievici şi le ream inti şi din nou
îl luă cu greţuri: ·
- Şi cine dracul m-a tras de , limbă? Deşi dă·i
în moaşă-sa, ce, o să ajung la ei la bo r ş, şi mah-
murul zîmbi oarecum chinuit, deoarece îi i eşise o
glumă deşănţată, dacă te gîndeşti în ce raporturi
se afla Kuleşov cu Tamara lui.
Maxim Grigorievici se mai duse o dată la toa-
letă şi i arăşi se repetară . cele de mai înainte, nu-
mai că de data asta începu să-l chinuie procleta de
treime a stomacului.
Patru ani ş i ceva în urmă, în timp ce era exter-
n at din spita lul Ministeru lui de interne, unde fu-
sese operat, medicul, un oarecare chirurg Gherman
Ab r amovici, îl prevenise făţiş, bărbăteşte :
- Ia seama! · Dacă mai bei, să ştii că mori re-
pede. Dacă ai să te abţii, îţi garantez încă trei ani
de viaţă. ·
Maxim Grigorievici bea de stinge pe al patru-
320
 lea an şi e viu şi zdravăn, dacă, mă rog, se poate
spune aşa ceva. Iar cînd îll întîlneşte pe Gherman
:Abramovici, îi spune că nu ia picătură de aclool
pe limbă; acela îl crede, cu toate că e un om cu
scaun la cap şi un medic acătării.
în shimb Maxim Grigorievici va să moară peste
vreo trei-patru ani, în ajunul căsătoriei. Tamarei
cu neamţul. Acum însă n-o să moară, nu, doar de
ar găsi ceva spirtos, să dea pe gît.
Da unde naiba să găseşti · tu, M::1xim Grigorie-
vici, ceva ca să te dregi? !a vezi binişor prin poşe·
tele vechi ale fetei! Le-ai răscoli t ? Nu afli nimic. Da
de unde să aibă, şi fata, zău? Alde Irca cu soţu-so,
dindată ce capătă un bănuţ în plus, să zicem, pre-
miul' ginerelui, sau se lipsesc de un obiect, dindată
şi aleargă la casa de econom.ii, căci string bani pen-
tru concediu . Dumnealor, fiica şi ginerele, au pati-
ma alpinismului. Pleacă amîndoi pe toată vara ba
la Dombai, ba la Boxan_, la dracu în praznic, aco-
lo în m u nţi. Pe scurt, călăresc acolo stîncile . .IVI.ai
ales Boris KHmov, ginerele, le călăreşte. Le încale-
. că şi îşi frînge oasele, deşi nu de moarte, dar şi le
frînge zdravăn. Anul trecut a zăcut vreo două
luni,- îl aduseseră cu fracturi serioase la jumăta­
tea concediului. Iată că nu l-a luat naiba, şi-a re·
venit, anul ista t!in nou s-a pornit într -acolo. A<;,a
că Irca n--are n ici o leţcaie în poşetă, iar Maxim
Grigorievici... In ale Tamarei ce să. mai caute? N-are
rost, mezina ia u neo ri cinci copeici de la mam ă-sa,
pentru metrou, iar cînd îi este a fuma, bate la uşa
vecinului. Ce ar fi să se ducă la uşa vecinului. Ce ar
fi să se ducă la vecinul ista? Cum să te duci tu_,
Maxim, dacă eşti putred de datorii la el. Parcă ni,'.i
nu pare a fi acasă, vecinul nostru. E undeva pe la
nişte experienţe. Se ocupă de combustibilul pentru
· rachete, e uri nene grav, cu toate că-i tînăr de toi:.
A plecat două săptărni'ni în urmă la Baiconur. Că­
~ătoreşte încolo deseori. Pleacă şi, peste o săplăm1-­
r nă, ziarul te informează: «Lansarea unei nave spa-
ţiale ... Cosmos, 1991.. Totul1 e în ord ine ş. a. m. d _;;, ,
iar vecinul se întoarce întotdeauna mulf;umit şi vo-
ios, ş i îl împrumu tă pe ./Vlaxirn G rigorievici. Desi-
gur, dacă acesta iarăşi, a intrat în patima beţiei. Ve-
cinul acum e lipsă, n-a sosit încă.. Doar să se nrni
uite în garderobă, sub lenjerie, r\u?! Răscoleşte ~i
21 Comanda N'• 437 321.
 pe acolo, pentru orice eventualitate. Nu -i mc1 pc
naiba, deoarece so aţa nu -ş i mai ţine leafa demult
acolo, i-a schimbat locul. Şede uite aşa Maxi m Gri-
gorievici pe divan, altfel-- 'zis, în propriul său peri-
metru, deoarece restul spaţiului locativ nu -i apar,-
ţine. Şede el aşa şi se chinuie cu. mahmureala asta
·necruţătoare: cea morală din cauză c-a flecărit pe
seama ordinului şi cea fizică - din cauza beţiei de-
aseară. Ar fi rămas el mult ş i bine în halul ista,
adică alergînd cînd la bucătărie, cînd la toaletă,
dar la un moment dat a zdrîngănit la scara lui :)
chitară, au răsunat nişte glasuri voioase şi cineva
apăsă lung şi strideA-t pe sonerie, zbierînd: «Este
cineva acasă? Deschideţi tot acum! Altminterle.1
spargem uşa!»
Lui Maxim Grigorievici vocea i s-a părut tare
cunoscută şi s-a dus să desch id ă cu paşi tîrşiţi.
Deşi ochii sînt tulburi de mahmureală, iată-i, s-au
deschis larg, deoarece în prag stă Kolea Sveatenko,
porecl'it Colega. Stă proţăpit şi băut de draga di•
mineaţă, cu chitara în gît şi cu o altă pramatie ca
dînsul , care ascunde ceva la spate şi se hlizeşte. Se
hlizeşte şi Ko!ea, arătîndu-şi de acum patru dinţi
de aur, iar cea pramatie din spatele lui are toată
gura aurită, ba Ko!ea mai are şi o cicatrice proas-
pătă în frunte.
- A-a, Maxim Grigorievici! zbieră Kolea, în-
cît să crezi chiar că se bucură.
- N-ai murit încă? Venirăm la-mneata să te
percheziţionăm! Poftim şi permisul, ş i de data asta ·
amicul celălalt scoas·e de la spate o sticlă de coniac.
- «Dvin», atît că reuşi să cit eas că Maxim Gri-
gorievici. Şi conchise: huzuresc, canaliile.
De colo Koiea continuă:
- Uite că am adus şi un marto r, ce- i drept, nu-
mai unul. Faceţi cunoştinţă, îl cheamă. Tolik. Deo-
camda t ă n-o să-i zic numele de familie. In schimb
porecla e Şpilevoi! Tolik Şpilevoi! Fiţi buni şi i1;!·
biţi-I! Nu clintim o aţă, nu facem n ici un zgomot,
deoarece percheziţionăm gospodăre ş t e , n-avem ne-
voie decît de Tamarca!
Maxim Grigorievioi cît pe ce si~ le în chid ă uşa
în nas, dar la vederea sticlei de co niac se răzgîn­
di, totuşi, şi, fără voia lui, văzînd -o , H luă din nou
cu greţuri. Ochii i se inj ectară , bomb6.o i ceva în-
322
fundat, îşi dădu capul să se opintească şi, fără să
închidă uşa alergă din nou la toaleta cea cu baie.
Cei doi amici îşi aruncară nişte priviri cu subîn-
ţelesuri şi intrară nepoftiţi. Cît timp Maxim Grigo-
rievici icnise şi se opintise, apoi îşi spălase faţa,
cei doi desfundară sticla «Ovina», luară cîte un pă­
hărel, din dulap şi cînd stăpînul se întoarse, vlăguit
şi înrăit, Kolea iată că îi întinde păhărelul plin.
- Bine ne văzurăm, Maxim Grigorievici! Fă - te
bine şi mătăluţă, scumpule ...
Maxim Grigorievici nu refuză, ci dădu paharul
peste cap, clăti gura cu apă şi aşteptă, îi trece sau
nu. Aşteptară şi prietenii, în tăcere şi compătimitor
privindu-l şi dorindu-i amarnic acelaşi lucru. Adică
să-i treacă. Şi-i trecu. Mai drep t zis, el, coniacul,
îşi de m onstră efectul. Maxim Grigorievici răsuflă
din bojoci şi întrebă:
- Dar de ce, mutricică criminală. ce eşti, îl
,mustră el pe Kolea, de ce, pramatie, îţi arzi cerul
gurii de draga dimineaţă şi f~ci tărăboi la scară?
Stăpî n ul îl mustră fără răutate, ci aşa , doar
că-i venise ceva pe limbă.
1 - Aşa e scris acolo, glumi Kolea: «Scăriţa de
intrare e parte din locuinţa dumitale», aşa dar, aco-
lo e voie să cîn ţi, ba să şi mîi, dacă ai chef. I a să
ma i luăm cîte un p ăhăruţ.
Dădu r ă pe g ît ş i al doilea pahar. Pe Maxim Gri-
gorievici îl slobozi de-a binelea ş i pă ru chi a r să ma-
nifeste oarecare curiozitate faţă de cele din jur.
Cînd te-ai eliberat?
- De vreo două luni şi mai bine!
- Şi pe unde ai bătut cîmpii, oaie?
- Voiam să mă angajez chiar acolo, lîngă Ka -
raganda, îns ă m-a m răzgîndit. M-a cuprins dorul
de casă şi nişte treburi m-au chemat încoace, Ko-
lea şi Tolic îşi a runcară cîte-o privire, clipindu-şi
din ochi.
- He-he, treburile tale, de-o vorbă, le ştim noi.
Nu-s treburi, ci trebuinţe,- da şi acelea - oarbe.
Moscova te pri m eşte?
- Primeşt e , p ri meşte, îl linişti Kolea, sînt doar
la primul termen, iar dacă mai pui la socoteală şi
purtarea mea pildu itoare prin locurile unde mi -am
făcut datori a ...
- Te ştiu eu că m i nţi, dar să zicem c-a fost pil-
323
 duito~reJ Şi Ma~im G_rigorievici dă.du pe gît şi al trei-
lea pahavrel.-J1-o ştm ~u p-urtarea, pentru că te ştia ;
· Adevar gra1a Maxim Grigorievicî. Cunoscuse
purtarea ·--exemplară a lui Nikolai Sveatenko. Acum
trei ani, cînd fşi juca el caii cu Tamarca, elevă de
şcoală încă, şi mama Tamarei venise buhăind de la
şcoală şi îl rugase pe Maxim ·Grigorievici: «Oricum
da -i eşti tată. nătărău le, du -te si vorbeste cu ban:
ditull!» îl durea în coate pe M;xim Gdgorievici de
~e ~i cu cine îş i joacă fiică -sa caii, tot uşi se duse,
Il caut ă pe Nikola-i şi-i vorb i. Ii s n use asa :
. -:- VN ! kol~şa ,, 131s_ă în pace fata. Eşti derbedeu ş}
ţ 1 -a 1 sa n t ?1!1 ţ1 ţ m 1.. . Are să te pape p u ş c ăria . Da .·
ea e o cop!la , famarc a , u ite că a chem a t -o d irect o-
r ul pe ma mă-sa .
Kolea doar că i-a rîs în f a t ă ş i i-a s pus ce i- tl
venit la gu r ă : g unoiule, javră şi dte altele, ca la
urmă s ă încheie:
- Nu-ţi băg a n asu l utide nu-ţ i fierbe oa la. De
cînd îi eşti tată ? Te ş t iu eu ce fel de ta t ă eş t i . Ni.i-
au spus-o şi alţii , v ăd şi eu. Da marnei spune-i că
eu n u -i fac nic i un r i.iu Tamarei şi nici alţii n-o să - i
facă . C2racuda, de cum o vede, se mistuie prin gan-
guri şi pe după porţ i , o salută cuviincios. Dacă n - a ş
fi eu, s-ar băga cu toţii s--o pipăie. Aşa că i-i mai
bi n e c u mine, încheie sigur de. si n e N!coiai.
Maxim. Grigoriev ici plecă cu buzele umflate şi
doar acasă înjeră pe Tamara ca la uşa cortului, la
fel ş i pe ma m ă.-sa, I.a fel ş i pe sora cu băr b atu -s ău
ş i lumea d elao l altă.
-- Cra p a-o-ar tot n earn ul vostr u de pa r ş 1 v 1. ..
Nu rn - a mesteca ţ i în trebu rile vo as tre. N-am de gînd
să sta u niciodată de vor b ă cu crim inali i. Aş vorbi
eu cu dînşii, · în să în alt loc. N u-i n imi c, prea poate,
veni -va şi tim pul acela .
Şi ca să vezi, cobise, Maxim G rigorievici, ca un
co rb bătrîn . Luat a fost Ni kolai în ur m a unei în-
căieră ri cu şişul la beţie şi pentru inj Lirii la adres~ ,
autorităţilor·. Bizară coincid enţă, ciki te rmenul pre- ;
ven tiv îl făcu la pu şc ă ria Butîrca , exact în ce lula pe '
at m ei veghiată de Maxim Grigorievici. î şi aduce
aminte ca azi. Iată - l că i n t r ă c a totdea una dimi-
neaţ a, a g ale, t ăcut în celu lă şi, cînd colo, îi vine în
î.ntîmpinare Nikolai Sveatenko, poreclit Colega,-
Pcriminal şi uhitarist , neruş inatu l şi s edu căto rul pro-
324.
I
I

, priei,, dar neiubitei, sale fiice. Nu-i pasă lui Colega

că îl aşteaptă detenţiunea de la cto1 pînă la şapte
ani, conform articolului două sute şase «b» al co-
f dului penal, ba s-ar părea că, dimpotrivă, Nikolai
Sveatenko se simte bine mersi.
- A, Maxim Grigorievici, scumpul meu socru .
Scuză, ca ieri candiaat de socru! Ce întîlnire ne~
mai pomenită! Dacă ai şti cît mă bucur, Maxim G1'i-
g·onevici. Păi, · că mătăl u ţ ă o să ne aduci cîte ceva
ctin cele fără permisiune, îi clipi şiret din ochi Kol -
ea.- Adă ceva pe 'sub m înă ca la o ru dă şi niţică
uşurare părintească va să urmeze mie şi a lor mei,
pătimiţi aici. Nu-i aşa, tovar .ăş Poluektov:l
Maxim Grigorievici îl înjură cît ce putu atunci.
ba îl bă.gă pe l(olea şi la carceră, iar cu alt ă oca.-
zie îi spuse:
- Haimana ce eşti, să nu-ţi iei nasul la purta~
re, auzi? Ţi-oi da eu uşurare, de n -ai s-o poţi duce.
Ai s-o pomeneşti toată vremea după sîrma cea
ghimpată! ...
A amuţit Nikolai, iar după ce făcu carceră , ur -
mă a doua zi procesul. Doar că-l rugă paşnic pe
Maxim Grigorievid:
-- Transmite salutări Tamar~i. Atît. Şi să nu
,yină la proces.
Desigur că n-a mai tra nsmis nici un fel de sa ··
lutări Maxim Grigorievici; iar a dăuza l-a cărat pe
Colega şi atît l-a mai văzut, ba nici că nu şi- l mai
aminti. ::;>i, na-ţi-1, poftim, nitam-nisam, bob sosito r,
cu sticla la subţioară şi cu amicu-său, ca şi cum mi
,s-ar fi întîmplat nimic, cinsteşte şi îngînă:
Scîrţîie şi amuţeşte omătul,
Nămeţii mă îrnl)ie ca mama în pătuc.
Pieptu-mi soarbe cerul siniliu.
Caier e aburul - şi nour fistichiu!

- Ce ai de gînd să faci, dacă nu-i. secret? H

/întrebăMaxim Grigorievici. Te-apuci de muncă , ori
iarăşi oiei de la capăt?
- Cum vine asta de la capăt? Munceam doar,
Maxim Grigorievici, făceam reclamă, da încă ier ar-;;_a
s-a iscat din senin. Jucam cărţi în curte. Un fr;! 1.tr
se apucă şi face un pont măricel, ne cură·te a de ac~1m
pe toţi delaolaltă pentru a treia oară , banca ajun -
sese la două sute de rublişoare, ei, şi atunci eu, cu
32S
 toate că eram băut,- văd că măsluieşte dumnealui
cartea. Arunc cărţile şi-i aplic colea uria la moa:câ.
II umple borşul. De colo, 'mnealui, băiat înfipt, nu
se dă. Aşa că ne mai păruirăm vreo zece minute,
cînd colo, iată miliţia, vecinii. Se apucară să ne le-
ge. Insă pe-ai voştri eu nu -i aveam atunci la ini-
mă,- se scuză Kolea,- acum însă îmi sînteţi mai
dragi ca sufletul; pe atunci însă eram şui, nu-mi
dădeam seama că autorităţile trebuie iubite şi e o
mare gogomănie să le plesneşti. Ei, şi, desigur, a
încasat-o şi miliţia. Precum vezi, păruiala a fost
prostească şi termenul l-am încasat gratis. Ei, nu
face să mai vorbim de asta . Ce a fost verde s-a us-
cat, ce-am iubit s-a scuturat. '
Şi Kolea cîntă:
Scîrţîie şi amuţeşte omătul,
Surugiul cel tînăr a cruţat iepele.
Si pupatu -I-au în primăvară stepele,-
Nămeţ i i mă îmbie ca ma ma în pătuc.

cîntă Kolea mai departe, de unde reieşea că dacji

surugiul ar fi fost cîinos şi n-ar fi cruţat caii,
atunci s-ar fi încălzit bătîndu-le şi n-ar fi îngheţat
în nămeţi. Chipurile, aşa e în viaţa asta întotdeau-
na - nedreptatea triumfă: cel bun şi milos piere,
iar cel crîncen şi rău trăieşte.
Cîntecul păru să placă lui Maxim Crigorievici
şi, ciudat, tare-i amintea de melodiile lui Saşka
Kuleşov, artistul şi chefliul de aseară. Porni din
rtou să - l sugă la linguriţă, furios că fusese ieri lău­
dăros, şi, alungînd ciuda, Maxim Grigorievici îl în•
trebă din bună cuviinţă pe Tolic, amicul lui Kolea,
care în tot răstimpul ista doar că rînjea şi turna
în pahare:
- Da tu cu ce te ocupi?
- M-aveţi în vedere pe mine? Eu sînt pasager.
- A-a ...- cîntă Maxim Grigorievici, deşi nu pri-
cepuse ce vorbă e asta.- Cine eşti, zici?
- Pasager! Călător de tren, taxi. Există o ast-
fel de muncă: se zice pasager, călător.
Maxim Grigorievici cătă suspect la el, dar ho-
tărî să nu-şi dea pe faţă bă nuiala cum că n-ar cu-
noaşte o asemenea profesie. Ia dă -i dra cului,- se-
minţie de mişei şi zeflemişti,-- iarăşi 'ţi --or juca fes-
ta şi te-or face de tot rîsuL .
Da, tu, Nikolai, ce ai de gînd să. '.l ;:.\c1.?
326
 Amicii din nou îşi aruncară cite-o privire, şi Ni-
kolai răspunse:
- Păi, mă duc pe taxi, probabil, şofer. Fac pla-
nul, mă mai căpătuiesc şi eu.
Sfătuiau aproape de o oră, iar Nikolai nu între-
ba unde-i Tamara, ce face, aşteptînd, probabil, sa-1
povestească însuşi Maxim Grigorievici. Acesta însă
hu se grăbea, trăgea voit mîţa de coadă, prea poate
ca să-l fiarbă.
Dar acesta ardea de dorinţă să întrebe şi să af-
te ceva de Tamara, amica lui de odinioară, îi fuse-
'S'e· doar bărbatul dintîi şi o slobozise de orice aş­
teptare. Pe-atunci lui Colega nici prin minte să-i trea-
că· cum că o să se gîndească la ea, o să-i ducă dorul
şi o să fie trist. Acolo, lîngă Karaganda, unde .să­
pa cu brigada lui cărbuni pentru ţară, venea ceasul
de noapte să adoarmă buştean în baracă, stors, şi
chinuit de munca zilei, certat ori împăcat de taifas
cu ai săi. Dar nu venea somnul, procletul. Făcea
numărătoarea pînă la o mie aproape şi muia gîn-
durile în cite-o pJlăcută amintire, să zicem, ceva din
curtea şi copilăria lui, se iţea ici h'ti l ubăria lui Kol-
ea Colega, colo Lionca Mucea, cu fratele lui, mun-
citor la uzina «C alibr», apoi alte mai dincoace aven-
t uri multe, vesele. primejdioase, printre care; desi-
gur, cele cu femei... Da Kolea avusese multe femei
în zilele lui nesăbuite. Pe cînd era încă copilandru,
băietanii mai ma ri îl tîrau după dînş i i pe la femeife
de moravuri uşoare . Erau nişte muieruşte tinere. în-
totdeauna bău te ş i gata de orice. Primeau băieţii pe
rînd, unul după altul, chestia numin du -se «dragos-
te corală» . Lucrurile se petreceau în baraca de tip
de la Petrovka, un de în timpul zilei miliţienii şi
memb rii aso ciaţiei voluntare DOSAAF se exersau
în tragerea la ţintă pe burtă . Aşa că pe duşum'ea se
aflau întinse saltelele sportive şi mu ierile se cukau
şi - şi îndukeau cu dragoste de -un ceas duzina lor
de cavaleri, nişte bă ieţandri înch efăl uiţ i, tremurînd
de ahotă şi curiozitate juvenilă.
- Da tu eşti încă mucos de tot.- îi spusese una
lui Kolea, nimerit pentru prima oară acolo.
- Gura , tîrîturol rostise el atunci, cît se poate
mai grosolan . ca să se asemene cu tovarăşii săi mai
vîrstnici. în felul acesta alungîndu-şi jena de copi-
landru. Atun ci şi fata îl sărută focos . îl îmbrăţişă,
327
 ·~ ..;
apoi 11 spuse: «Te-ai găti t, să-ţi fie de bine! Eşti bra-
vo. O să fii bărbat iub ăreţ, şi i -o curmă celui din'
spate: Următorul n-are trecere! V- aj unge !»
Ap oi o luase din loc. Memoria lui Kcile a reţinu­
se prima sa· femeie şi după aceea chiar se interesa-,
se de băieţi cine-i ea, aceştea doar că rîseră, nici
ei nu ştiau cine-i şi de unde-i. Kolea în să o ţi nea
_m inte şi îi purta' recunoştin ţă , deoarece nu fusese el
1ati.tnci deloc bravo, ci aşa ... nu pricepuse nici pe
'n a iba , tu lb urat fiind şi nerăbdător , vîrf la toate că
amicii se tot hlizeau în întuneric şi îl povă ţ uiau ce
şi cum , chipurile, nu aş a, Kolea , ia să-ţi arătăm noi
'Cum ş i ce. Da pe salteaua de aiături altă mu ieru ş•
că, ce-şi îm prospăta forţele, sorbi n d din sticla de
·vodcă , povestea cu lux de amănunte că amica ei,
'altfel zis, amanta lu i Koiea, cea de-o cl ipă , fusese
deflorată cu un an în u rm ă . O deflorase un oare
care Vitalii Bob e şko, fiu de profesor şi muieratic:
v estit. Auzea Kolea toate acestea şi n-avea deloc
vla1gă să pri.cea1p ă, îi fac e asta plăcere sau nu.
Apoi urmară alte aventuri cu alte «tîrîturi», une-
le chiar copilandre . Pe acestea le tîrau la poligon
cu forţa, e e cedau din tea rnă şi apoi buhăiau de
plîns, iar lui Kolea i se făce a mi lă.
Cînd s-a făcut mai mare, a început să aibă fe-
mei şi pe mai multe nopţi, şi pe mai multe luni; a
avut chiar un roman focos cu administratoarea ci-
nematografu lui unde muncea. Admini tratoar a era
.mai în vîr stă cu vreo zece ani, o blondă ţ!pător oxi-
gen a tă . Ea îi părea culmea perfecţiunii şi a frumu •
seţii , iar cînd l-a părăsit, de dragul unui artist de
circ, motoci clist la zid ul morţii, păi , Kolea cî.t pe ce
1
să -şi curme viaţa . Ar fi fos t în stare. Dar n -o fă, ,
tu. Dim potr ivă, îi trecu prin ca p să-l nenorocească
·pe artist, dar cînd aru ncă o privire de sus, din po-
dul pavil'ionului de un de se vede totul, fu într -atît
de cutremurat, z ăp ăcit , încît lăsă în plata domnulu i
motociclistul şi plecă abătut. ·
Alde astea şi altele îi răsăreau şi i se zburăU. ­
ceau, în memorie, în timp ce îşi odihnea t rupul pe
patu l de scţndură al barăcii de Ungă oraşur Kara -
gandţ,1, unde urma să se înfiinţeze lagărul de deţi­
nuţi. Acestea şi altele, dar cel mai adesea şi mai pre-
lung îi răsărea în memorie faţa frumoas ă a Tama-
rei, mereu bronz ată de soare, ca în anul acela cînd,
328
 după vacanţ~. se dezlănţuise dragostea · lor. Nici
prin cap s~·-i treacă vreodată c ă va să şi -o amin-
·tească şi s4-i ducă dorul, iar dacă cineva i-ar fi
prezis aşa ceva, l-ar fi pufnit rîsu l. Dar toţi priete-
nii ş i d u şmanii lui de aici, ca orice prieten şi duş­
~an, aveau sp e ranţe l e lor cum că · sînt aşteptaţi de
cmeva acasă. ţ'.ra o necesitate a tuturora delaolaltă
să creadă setos şi cu tîngă în aş a ceva - probabil,
er a credinţa cea de că p ătîi în toa t ă parodia asta
care se cheamă viaţă, muncă, od i hnă ş i lege.
Dar u ite c ă abis ul subcon şti entului î.i ad unase la
s up r afaţă chipul fermecător al Tamarei şi creierul
lu i Kolea se vedea chinuit noapte de noapte, precum
1-•ar fi chinuit o carte de vizită, ori un mandat de
arest, ori cei doi a ş i, ca la jocul de cărţi. Iar Koiea
se obişnui şi se împăcă cu imaginea asta sîcîitoare
şi caiar că nici nu' mai putea fără ea, iar dacă s-ar ·
fi gă,•it cineva să rî dă de duioşiile lui Kolea ]-ar fi
cîrpit pe loc. Astfel zăcea el pe scîndură cu ochii în-
chişi şi gemea de mahnă şi neputi nţă. Dar niciodată
nu-i scrisese, niciodată nu rugase pe cineva să tran-
smită un cuvînt-două, deşi mulţi dintre cei ce se eli-
berau mai devreme îşi propuneau serviciile.
- Hai, Colega, dă vreun bileţel pentru amici, căci
I"olea era stimat acolo pentru firea1 lui şugubaţă şi
poznaşă. De ce te chinui? Scrisori nu aştepţi, nici
nu primeşti! Ai să crăi:,i într-o lmnă zîl
- N-are rost, răsp undea el, m-oi întoarce, m-oi
descurca.
Adevă r at e că nu primea nici un fel de scrisori,
pînă şi ş urorilor sale le interzise categoric să- i scrie,
iar amicii îi pierd use ră urma, Ia fel şi Tamara.
Acum fasă iată--1 în casa ei şi nu -l întreabă ni 0

mic pe tată-să u. Probabi l. din acelaşi orgoliu. Cin-

steşte cu el, cu Maxim Grigorievici a~i<:_ă , ş! [ac~
cînd şi cînd cite-un schimb de vorb e fa ra n01m a ŞI
cîntă . V ••

Da r se roteşte momentan cheia în uş3: ? iat-o~~

Tamara ea Tamara Maximovna, dommta -n to ata
fi rea d~ ac~m şi frumoasă, slăbită şi vsvE:_ltă, purtîn~
ochefari negri, pulover bleu de vara ŞI pantal~m
mulaţi pe co rp. In loc să zboare îngeraş spre el, m -
tră uite aşa aga le şi adie de la ea a parfum a -~kool
şi a valeriană, si a,r e n i şte vînătăi în obr~1JI_ s -a
pudrat, s-a pomădat vîrtos chiar de draga dimmea-
329
 ţă, geaba însă. Dar Kolea nu ia nimic în seamă, pen-
tru că toată duioşfa lui, adunată, picurată ani în şir,
s-a transformat acum într-un ghem-măciulie şi-iter­
ciuieşte măruntaiele, la fel şi pieptul, şi răbufneşte
afară, i se urcă în . cap, şi Ko lea nici că să se ridice
barem, ci doar spune atît: «Salutare»- şi atîrnă în ·
văzduh chitara, care, fără să se fi agăţat, cade tot
atunci pe duşumea şi plesneşte, zîngăneşte obijduită,
chipurile, de ce te-ai purta cu mine astfel, oricum,
sînt un instrument gingaş.
- Salut..: răspunde şoptit şi Tamara .
Capul ei nepieptănat s-a învîrtejit de toate într-o
clipită, prea multe peste el de aseară şi pînă acum.
Aseară, în timp ce se afla Ia o amică actriţă (în ul-
tima vreme Tamara îşi făcuse prietene în lumea ac-
triţelor),- o chema Larisa pe asta şi era un fel de
prezentatoare la «Mosestrada», şi concerta adesea
împreună cu tot felul de grupuri artistice în felurite
colţuri de ţară, cel mai frecvent în regiunile nordi-
ce, în Extremul Orient, prin toate fundăturile, unde
nu e nevoie să-ţi faci mare grijă în privinţa calită­
ţii programului, fundături unde rareori sosesc vede-
. tele şi actorii cei buni cu repertoriu nou şi intere-
sant, fundături unde nu se cere cine ştie ce calitate,
ba nici că n-o dau, căci e primită cum este. Au cite
trei-patru concerte pe zi, lunar ele ies cam peste su-
tă, conform normei, mai plusaţi aici banii de depla-
sare şi cînd cauţi, suma nu e mare brînză, însă bu-
căţica de pîine o ai. Avea provizoriu un concubin,
c2.re o purta în ultima vreme în călătorii, îl chema
Volodea: băiat de viaţă, bun la suflet şi de tr.eabă.
Tamara însă venise lâ ei, deoarece spera să plece
împreună în următoarea călătorie, află însă că pen-
trq oraşul Magadan e nevoie de permis, altminter-
lea nu se poate, şi atunci, fără să se amărască cine
ştie ce, chefuiră un pic, luînd masa în trei. Şi Larisa
asta, aşa nitam-nisarn, după ce epuizase ultimele
bîrfeli moscovite, după ce îi trecu prin ciur şi dîr-
mon delaolaltă pe toţi, afară, desigur, de unul,
iat-o ... spunînd: «Da pe la mine a fost aseară Kule-
şov, Saşa acela, cu o fetişcană, probabil, proaspăt an-
gajată Ia ei în teatru. Tinerică, frumuşică podoabă.
E îndrăgostit Julea, demult nu I-am văzut în halul
ăsta, se giugiulesc ca porumbeii şi se ţin de mînu-
330
tb- şi povestind, se tot hlizea, chipurile nu obser-
vă ce se-ntîmplă cu Tamara. Stai, da cu Tamara as-
ta ce e?I Uite-o, a pălit la chip· şi, ,hodoronc-tronc,
s-a răsturnat de pe scaun. Volodka - iute după.
apă, o udă ş i o plesneşte în obraji, da Tamara zace
Iată.
- Ce, ticăloaso, n-ai văzut că i se face rău? Atî-
ta ştii, una şi bună, să-ţi scarpini limba. Doar că
trăieşte cu Saşa ăsta , ce, adică nu ştiai? Nu cumva
·ai făcut-o intenţionat, îi spunea Volodka, punîndu-i
Tamarei compres la cap cu o cîrpă udă. Dragă, nu
se poate să fii o aşa lepădătură şi zavistnică.
- Ai înnebunit, Volodea?! Ce are a face aici za-
vistia, bolmojeşte speriată L"arisa.
Motive însă pentru pizmă sînt. O jumătate de an
în urmă . Larisa fusese îndrăgostită de Kuleşov, pe
atunci el cîntase o seară întreagă cîntecele sale noi
şi îşi ieşeau din minţi cei din jur, nechezau de plă­
cere şi încîntare, iar el, Saşka, doar că surîdea şi
primea binevoitor laud.ele, însă nu chiar serios, deoa•
rece albise de încordare şi fruntea-i se îmbrobonise
de sudoare, iar cămaşa - Iioarcă în spate. As cultă
laudele, apoi urma iarăşi un cîntec, mai al naibei
decît precedentul, încheind cîntecul cu un zbierat,
ca pentru ultima oară. Uneori nici . cuvintele nu le
prea desluşea bine Larisa, ci doar vocea, din pricina
că.reia o treceau fiorii prin piele şi i se făcea bine
pe suflet, cu toate că melodia era deznădăjduită şi
sfîşietoare, iar cuvintele grosolane şi pe alocuri stîl-
cite.
Băieţi! Scrieţi-mi barem două litere,
Cum merg treburile în lumea voastră liberă?

Larisa se tot răsucea şi aşa, şi pe dincolo, ca să-i

atra~ă atentia, astîmpăr nu-şi mai afla şi, în sfîr-
şjt îl invită la ea acasă. Kuleşov însă nu s-a dat mo-
mit. Spuse că se amînă pentru altădată, dar data
aceea n-avea să mai urmeze. N-a fost s·ă fie. (-a
mai văzut ea de cîteva ori cu Tamara, o fată înaltă
si frumoasă .. care 'i'>a. cică, era studentă: i'.a Institu-
tu! de artă teatrală, ba că l-ar fi terminat ·de acum.
De atîta o şi fă cuse amidi pe Tamara, ca s·ii'-I vadă
pc Saşa şi, te pomeneşti, pune ea cumva gheara pe
331
 Kuleşov. Căci are s-a plictisească şi asta. mai la
urna urmei. Saşa n -are obiceiul. sa se 'fnhame prea
mult ia ctragoste, apropo; Tam.ara asta nici nu mai
e studenta, au brîncit-o de acolo, cmpurile, pentru
că ar fi îost o dezmătată.
Saşa însă n-avea de gînd parcă să se dezlipeas-•
că de ea, ci din contra, porni să apară şi mai trec-
vent prin casele moscoviţilor. Dumnealui divorţă cte
soţie şi pomi să trăiască cte unul singur, în gazdă,
aşa ca Larisa se văzu nevoită deocamdată să-şi as-
cundă cît mai adînc intenţiile sale negre şi lăcomoa­
se în schimb, ceasul r[1zbunării bătu. Da, primul
pr'llej sosise,- Işi aobor'ise în leş in :d vala şi amica,
cu toate că, nici vorbă, nu aşteptase cu adevărat
chiar un leşin, crezînd că e mai uşuratică 'Tamara.
Ială de ce se şi înspăimîntă din cale afară.
-- Volodea, da ea n-o să moară?! Ia vezi, parcă
nici nu suflă.
- Nu te mai Hţîi pe-aicea! Fuguliţa şi adă niş•
te gheaţă şi picături de valeriană.
Tamara pornise să - şi revină. Leşinul ţinuse vreo
patruzeci dr~ minute, dacă nu mai mult.
-- Ce s-a mai întîmplat cu · mine? întrebă sufe-
rinda. ·
,- Ai leşinat,- răspunse Volodea.
- Dar de ce mă doare faţa?
- Te-am readus îh simţire, credeam, că nu-ţi
m ai revii.
Tamara surîse amărîtă.
- Sîiilt os tare! Ei, şi ce a fost mai departe, La-
risa? încercă Tamara să continuie tăifăsuiala de mai
înainte.
Volodea mătăhăi din mîin.i:
·-- Ba să-mi tăceţ i, c--ajunge pe ziua de astăzi!
Concertul s--a încheiat! Noapte bună, dragi mosco-
viţ i! Iarăşi gesticulă. La culcare, coniţelor...
Se mistniră în aşternuturi. Tamara nu putea ni-
cidecum să aţ ipească ba ticluind planuri de ră. zbu­
nare, ba lăcd rnînd din nou, făcîndu-i-se milă de sine
şi dîndu-şi . earn a că n-o să facă rău nirnănui, ba nici
c-o să schimbe ceva, doar că. n-ar strica să. înghită
nişt e o tra vă. încercase odată trebuşoa r a asta, atunci.
dn d fusese excl usă din Institutul teatral. O duruse,
332
 şi ' se îngrozise de cele întîrnplate, mai ales atunci
cînd mecticii o r.eaduseseră la viaţă - şi ~a îşi dădu­
V

se seama ce facuse : îi era ruşine, îi era groază şi o

durea propria faptă.
«In definitiv, ce o să dovedeşti prin asta? se în-
treba acum ea. Cum că el o s.ă te plîngă şi o să pă-'
timească?:». Ei bine, ,ea n-o să va dă jelea şi pătimi­
rea lui. Uite dacă ar fi alt chip: să te otrăveşti, să
mori, da de ici să vezi cu ochii tăi cum pătimeşte el,
atunci ar fi altă treabă, aşa însă n u, nu face. A pă­
timit ea destul, cînd el, divorţînd de nevastă-sa, nici
măcar nu-i adia a căsătorie cu ea. Aşa că îndura-va-o
ea şi pe asta. Apropo, chiar e curioasă , dne-i fetiş­
-c,ma de care Saşa s-a îndrăgostit lulea?
A doua zi di min eaţa )'amara îşi făcu cu chiu cu
vai toaleta, împrumută de la Larisa, care, închipui-
ţi --vă, îşi. cerea grozav de insistent scuze, împrumută~
deci, ochelaiii ei de soare şi plecă spre cc;să. Volo-
dea o conduse pînă la statia de taxiuri, bun băiate
Volodea ăsta - i-a spus că o să-i teiegrafieze din:
fAagadan şi prea poate c-o să reuşeascli s-o cheme
încolo. La despărţi.r1e i-a netezit părul şi a rugat-o:
- Numai nu face vreo prostie, Tamara. Totul o
să fie o'kei!
... Tamara urca acum a grea nevoie la etajul trei.
«Dare-ar domnul să nu fie măcar tata acasă»
gîndi ea, răsucind che.ia în broa scă .
Şi, poftim, nitam-nisarn, Nikola1i. în persoană ...
-- Salutare! zise el.
, . - Salut... răspunse şi Tamara, şi se înscăună o,
tăcere, e doar coardele chitarei căzute pe duşmea sunau
prelung. Maxim Grigorievici se cherchelise doe-a bi:.
nelea şi căta iscoditor ce o să urmeze. Al treilea ins, ·
aflat şi el aici în odaie, propuse:
.·- Maxim Grigorievki, haid,em după altă sticlă,
asta s-a uscat, şi Maxim Grigorievici ieşi din urma
lui Tolik, care n-avea nume de far.oilie, însă avea în
·sc~imb o profesie ciudată pasager, că lător.
•. - Ta-mar-ca, To-mocica, îngînă cîntat Nikol„i.
Scumpa mea Tomocica! Tomca! adău gă el cu maţe
greu de parcă şi-ar fi luat acuma vînt. In sfîr.şit, h:\
văd, da credeam că o să şed pînă în seară cu Maxim
·, Grigorievici şi o să ne îmb ătăm criţ?,, glumi el, pe
urmă însă i se întretăie din nou respiraţia. Te vei fi
333
I.
 schimbat, fetico, dar pentru mine - nu, ai răm~s
aceeaşi ca în ziua ultima, cînd ţi-am zis: să nu mă
aştepţi. Trei anişo ri de zile parcă au zburat...
- Kolea, nici că te-aş fi aşteptat, strecură aiu-
rea Tamara.
- Stai olecuţă, stai, pe urmă o să-mi vorbeşti tu,
da-mi voie acu să-ţi spun totul. ln aceşti trei ani
atîtea vorbe am schimbat cu tip.e în gînd, încît,
acum de-aş reu şi a suta parte, totuna un an mi-ar
trebui. Ţi-am scris, fato, stihuiri şi cîntece, şi te ve-
deam prin somn şi aievea. La început, pe cînd eram·
la tăiatul pădurilor, mă cuprindea cîte un dor, că­
tam la copac şi dîndată,. dacă aveam chef ca tu să
stai în dosu l copacului şi să te uiţi la mine, păi, mi
te arătai. Şi închipuie-ţi, stai tu în dosul copacutui
ş·i asculţi, iar eu îţi vorbesc gingăşii... Şi ori de cîte
ori voiam să-ţi scriu, pe urmă mă gîndeam - de
ce să-ţi reamintesc? Trăiască ea în legea ei, fără mi-
ne, şi te alungat din mintea mea, crede-mă, te ar•
deam cu fierul roşu, tocrh1a1i urlam, dariată, nu te-
am alungat şi nu te-am ~rs din mine. Mereu sim-
ţeam că eşti pe pămînt undeva şi umbli, şi eu te îm-
brăţişam de atîtea şi atîtea ori, zău, nu-i pe lume
aşa numă r. Vino încoace l;).cum, vino, mai aproape.
Tomcal...
- Kolea, nu trebuie, Tamara p ărea niţel zăpa .. .-
ta d:e cuvintele lui puternice şi alandala spuse, un
pic chiar livreşti, izvodite de cărţi. Pentru tine, ca
şi cum n-ar fi fost aceşti trei ani, zici, da pentru mi-
ne au fost, a, şi ce ani! Acum însă, crede-mă, nu-mi
arde de tine, Kolea. Mai bine ai pleca! Nu?
Dar Nikolai Sveatenko era un soi de om anapo-
da, dacă cineva i se punea împotrivă, dacă nu-i ie-
şea ceva aşa cum vroia,, devenea dindată încrezut şi
obraznic.
- Tomocica, ce-am mai crescut noi de mari şi
trişti, spuse el de data asta ·cu glas obişnuit, sfidă­
tor. N-auzim duioşiile, alungăm oamenii din casă.
Nu cumva crezi c-am să mă car,? Aibă-te domnul în
pază, Ţoma, dar trei ani de zil~ am aşteptat clipa
asta şi acum, ce, să rqă duc? Fă binişor şi vino, vi-
no, uite aşa ... şi îmbrăţişează-mă, şi plîngi, lăcri­
mează, ca şi cum, ca Şi cum, puico, m-ai fi aşteptat.
I'

334
Ba ia spune aşa: «I(olea! M-am uscat de dorul tăul
N-am avut zilişoare fără tine! Zi şi noapte mă gîn•
deam la tine, da tu nu-mi dădeai de veste, netreb-
nicule ce eşti!» - spuse glumeţ, Nikolai şi întinse de
aţum mîinile spre ea.
- I(olea! Nu ţi-am dus dorul, mi-am dus· viata
fără vai şi amar şi a_proape că nu mi te reamint,e am ...
- «Aproape»! E bine, zis, roşti I(oJ.ea.- E foar-
te lung acest «aproape». Care va să zică, 'uneori îţi
reaminteai, totuşi? Da? îmi e de ajuns şi atît.
Sveatenko se bucură d.e acest «aproape» ca şi
cum Tamara i-ar fi spus: «iubesc».
- Ia fii cuminte, I(olea! Şezi! Vorbeşte ceva mai
vesel sau, dacă vrei, cîntă.
Nikolai se reculese puţin şi luă chitara. Inima
îi bătea nebună în piept, iar cîntecul flutura pe bu-
ze,- nu cîntecul lui propriu, ci altul străin. însă
ca şi cum ar fi fost al lui.
N-am rezistat sorocului dintîi,
Lua-voi anul, ori vreo patru-n plus.
Băieţi! Scrieţi-mi doar un rînd, -
Ce face lumea cea cu fruntea sus!

Chitara o lua aiurea, deoarece se dezacordase în că- .

~dere. Kolea o acordă şi continuă, fără să ia seama cit
de uimită îl priveşte Tamara.
Mai daţi pe gît v-un păhărel? Aicea - ioc
Ceru-i senin, ne troienesc nămeţi.
Scrieţi de-acolo totul-tot,
C-aici omătu-i împărat, băieţi, -

cînta Nikolai cu voce joasă, tutunită, melodiind doar

recitativ aceste cuvinte.
Lipsuri nu-s, ci dorul ne usucă,
Şi mutrele noastre ne surîd.,.
Cine-o distrează pe Tamara-mi scumpă?
E singurică? Şi ea să-mi scrie un rînd.

I<?lea strecură intenţionat «Tamara» în loc de

cuvenita «N adiuha»,
Mai greaznică. fi-va judecata cea de-apoi.
Doa_r vestea voastră-i semnui celui viu.
Prea poate nici ea la mină n-,om primi-o.
Dar pasămite, ceva-ceva vom şti de voi
335
 încheie Kolea rugător şi cu deznădejde. a,vînd ochii
închişi şi
vibrînct gîtul instrumentului, ca să prelun-
geasca sunetul, chn care pncma me1oe11-a 1eş1 de-a
bmelea mîhnită.
- De uncte ştii cîn'tecul ăsta? îi întrebă Tamara,
cînct el. deschise ochH şi o privi.
- Băieţii l-au adus cică, este unul, îi zice Alex-
anor J:\Uleşov. Acolo 1n Iagar baieţii cei fără escor-
tă plăteau bani grei p,e orice bandă de magnetofon
cu melodia asta. Rulata · ele mii de ori, se uza, noi în-
să o tot ascultam şi-o transcriam cuvînt în cuvînt.
Condamnaţilor le place, îricît îşi ies din minţi, iar
şe,fii fac tot timpu! percheziţii, răsc9lesc, _şi ~e iau
tode scrise. Se zice că ar şeaea ctupa graţu ş1 acest
Kuleşov0 ba unii chiar zic că· a fost ticis. Nu ştiu.
Se vorbeşte în fel şi chip despre el. Vreo zt~ce oa~-
meni mi-au povestit tot soiul de istorioare. Cred ca.
mint, atît. Ti-a plăcut cîntecul...
- Mi-a plăcut, şopti Tamara, mai cîntă, Kolm-
ka, se rugă ea.
- Mai încolo! - şi el se apropie din nou de ea.
lăsînd într-o parte chitara şi o rugă, Totuşi poate mă
săruţi, Tom?!
Ea nu-i răspunse. Atunti Kolea făcu ceea ce tre-
buia să facă într-o astf~l de împre_iurare - deschise
uşa de la balcon, se atuncă dintr-odată pestţ bară
şi o ameninţă că dacă în clipa asta n-o să-l sărute
focos, pătimaş şi lung, pe buze, el îşi dă drumul de
rnîini drept în jos.
. O rugă· el în aşa fel, ca să spună ceva şi să alun-
ge încordarea, fără să fi gîndit absolut deloc că rn-
gămintea o să i se satisfacă. Dar pe neaşteptate şi
pentru el, şi pentru Tamara, iat-o că se apro_pie de
cel atîrnat de balustradă în gol şi îl sărută, aşa cum
ceruse, lung şi focos. Prea poate - nu pătimaş, în,-
să cu ardoare. ·
in aceeaşi clipită o fulgeră şi pe Tamara un gîndt
«~ite aşa mă răzbun şi eu pe Saşca. Uite aşa».
· Cmd colo, Sveatenko se trase de mîini; se aruncă
dincoace, pe balcon, şi porni S·O sărute, aşa cum
se aruncă un cîine flămînd asupra • blidului, ori ca
un om căn1ia i-ai tinut Ia nesfîrşit gura şi nasul as-
336
 ,tupate, iar mai apoi îl eliberezi şi el soarbe văzduhul
setos, ca şi cum... . .
- .închide uşa, spuse Tamara.- Ţicnitulel Acu-
şica vine cineva.
El o luă în . braţe, temîndu-se barem pe o clipită
s-o sloboadă, astfel că îşi purtă preţioasa povară pî-
nă la prag şi cu ea în braţe închise chiar uşa. Apoi
tot aşa de încetişor o purtă spre divan.
. - Numai nu aicea! şop ti ea.- In camera mea ...
Tamara îi auzea inima lui Kolea cum se zbate
şi răzbate tocmai dintr-o coastă, cum suflarea lui
fierbinte îi abureşte faţa. Atund simţi că o cuprin-
de şi pe dînsa dorinta. Şi tot atunci îl îmbrăţişă şi
îl trase asupra~i, în timp ce el tot bombănea ca un
smintit: «Tomcal Tomca » şi îi acoperea setos cu să­
rutări corpul, inspirînd miroznele, flinta ei, iar de
aici el tot aluneca undeva într-o negreaţă dogoritoa-
re şi vîscoasă, pe fundul căreia se găsea fericirea şi
satisfacerea a toate dorintele, ele plutind îmbrăţi­
şate intr-o fiertură de izme r;ivăşitoare, mai zisă şi
desfătare. Şi nu-şi mai aduse aminte nimic din cele
întîrnplate, deoarece îl părăsise cunoştinţa taman în
clipa asta. Doar că-şi reveni, auzind:
- Şi acum, Kolea, îţi spun cinstit, pleacă şi nicio-
dată să nu te mai întorci în casa asta . .Mă auzi? Te
rcg, din tot sufl:tul:, d~căA mă iubeşti: Pleaucă chiar
acuma. Am nevO'le sa raman de una singura, Nu ca,
e din caµza ta, nu . Pur şi simplu vreau să fiu sin-
gură, . •d . •t
- Tamarca, nicăieri nu mă duc! Şi numai ~c1
am să revin! Şi n-am de gînd să te [mpart- cu ni-
fr1eni.. Şt i i doar, Kolea Colega, cînd pune laba pe
ceva, nu-•i mai scapă . Din mîinile mele n-ai să te
zrnul gi! · · ·
-· Ba am să mă zmulg, I(olea1! Acym sînt puter-
nică, . prostuţule, pentru că mi-i greu, mi-i straşi1ic
de greu pe sufleti
··- Cine te-a obijduit? H omor!
•l -- Ei, na-ţi-o bună., «omor»! Parcă te poţi aştep­
ta la altceva de la tine? Dacă ai şti tu pe cine ai-de
gind să-l omori...
-- Da pe cine?
_,__ Kolea,, uite că-s vreo trei an·i de zile de cînd
mă am bine cu Saşa fota Ku!eşov, cîntecul căruia
22 Comanda x~ 437 337
mi l-ai cîntat şi care, fie să-i condamnat ori ucis,
ori şi condamnat şi ucis - la un loc. Dar nu-i nici
una, nici cealaltă, Kolea. Trăieşte el aici, e actor la
teatru, şi treburile noastre, ale amîndurora, sînt foar-
te proaste acum.
Colega ar fi găsit ră s puns la orice, în afară de
asta, căci încă acolo, departe, în lagăr, avusese sen-
zaţia că îl cunoaşte pe Kuleşov ăsta şi că da că i-ar
ieşi în cale, bineînţeles că l-ar desluşi chiar într-o
mulţime de oameni, doar să se fi iţit acolo! Şi ei, în
doi, ar deveni cei mai devotaţ i prieteni, dacă sufle-
tul aceluia e întocmai ca şi cîntecu l lui,- c-altmin-
terlea nici că se poate ... De atîtea ori visase Kolka
să-l vadă pe Kuleşov adus încoace, în lagăr, şi nu
numai el, unul,- visul ăsta îl aveau toţi cei din
jur, şi Kolea ar fi vrut să aibă barem un taifas cu
el. La orice şi la toate se aştepta Kolka, numai nu
la ăst Kuleşov, amantur dragii, scumpei sale. Şi,
nemaiştiind ce să răspundă şi cum să se comporte
mai departe, Kolea se ridică în picioare şi ieşi hotă­
'rît pe uşă fără să-şr aştepte şî pe amicul, şi pe .l\\axim
Grigorievici ...
 Boris Ekimov

NOAPTEA TĂMĂDUIRII

Indaită ce sosi, nepotul se duse cu băieţii să schi-

eze. Iar baba Dunea, înviorîndu-se dintr-o dată, prin-
se a se porăi iute prin casă: plămădise ca să coacă
pateuri, puse la -foc ciorbă de varză, scotea de prin
dulapuri dulceaţă şi compoturi şi tot arunca pri-
viri prin geam să vadă dacă nu se întoarce cumva
Grişa .
. Cam spre amiază nepotul ap~ru pe nea,şteptate,
înfulecă totul ce i se puse pe masă şi o zbughi din
nou, de astă dată la rîpă, s ă s e dea cu patinele.
Şi baba Dunea rămase iarăşi singură, dar nu se
mai afla de acum ca într-o pustietate: pe canapea
stătea întinsă cămaşa nepotu lui , cărţile-i erau răvă­
şite pe masă, geanta fusese aruncată undeva lîngă
prag - toate erau împrăştiate de-a valma. Şi deo-
dată toate prinseră viaţă în casă.
Fiul şi fiica îşi aveau cuiburile lor în oraş şi dă­
deau cam rar pe la ea, poate chiar nici nu în fiecare
an. Baba Dunea cam tot atît de des îi vizita şi, de
obicei, spre seară se întorcea acasă. Pe de o parte,
n-o lăsau în pace grijile casei: oricum, dar tot e o
gospodăr i e; pe de altă parte ...
Da, cea de a doua pricină era mai serioasă: de
la un timp baba Dunea dormea destul de agitat, vor-
bea, ba chiar striga prin somn. Acasă, în odaia ei,
putea să şi cînte cît o ţinea gura. Cine s-o audă?
Dar în ospeţie ... Abia se culcau ai casei şi îi fura
somnul că baba Dunea prindea să bolborosească,
îşi da drumul la gură, convingea parcă pe cineva,
implora atît de desluşit în liniştea nopţii, apoi stri-
ga din toate puterile: «Oameni buni! Ajutor!» Desi-
gur că toţi sar în picioare şi aleargă spre bătrînă.
Dar aşa-i somnul ei. Toţi o întreabă ce-a visat, cau-
tă s-o liniştească, îi dau să bea picături de valeriană
şi se duc iarăşi la locurile lor. Cam peste un ceas
se repetă: «Pentru dumnezeu, iertaţi-mă! Iertaţi-mă!»
Şi iară nimeni în casă nu mai doarme.

339
 Fireşte, toţi înţelegeau că de vină sînt bătrîneţi!e , 1
şi amărăciunile vietii, pe care baba Dunea lei gus••·
tase din plin. Dar şi războiul, şi foametea. De înţe­
les înţelegeau ei, însă asta nu schimba nimic. Dacă
venea b aba , atunci ştiau•• că afară de copii nimeni
nu mai dormea noaptea întreagă. Deci, vizitele ei
aduceau puţină bucurie.
O purtau pe la medici, aceştia îi prescriau me-
dicamente, dar nimic nu-i ajuta.
De aceea baba Dunea venea la copii tot mai rar
şi mai rar, iar cu timpul obişnuia, după două ore
de hurducături în autobuz, să-i întrebe doar de să­
nătate ş i pleca înapoi.
La ea, în casa părintească, copiii apăreau vara,
în con.cedau.
Dar iată că nepoţelul ei Grişa, cu trecerea ani-
lor a prins a veni mai des: în vacanţa de iarnă, la
săr'bătorile lui Octombrie şi l a cele de mai.
Şi iarna, şi v ara el pescui~ în _rîul pon, strîr~~.ea
ciuperci, patin a şi schia, se 1rnpnetemse cu ba1eţt
din mahala, ·mai pe scurt, nu se plictisea de loc. Bu
nica se bucura . · ~
Si de data as t a odată cu venirea lui G ri şa , uita
cu tot.ul de boli.şti.' Preocupată de treburile şi~ griji-
le ei, ziua I.recea repede. Nici nu băga de seama cum
a fară încep u să a murge ască.
Cînd î:;;i Iă c u a p ari ţiR G r işa , 'ncă se md vedea.
Răslumă ceva cu zgomot î:n cerdac, iar în casă in-
tra val-vîrtej, îmbujorat la faţă, . învă luit de nouri
de aer rece şi zise chi.ar din prag:
- Mîine mergem la pescuit! Dincolo de pod poţi
să iei şalăul cu căldarea.
- Să ştii că asta-mi place, încuviinţă baba Du-
nea. Ne-am înfrupta cu ciorbă de peşte: .
. Grişa cina şi se aşeză să - şi facă rînduială în unei,.
tele de pescuit: controla dacă-s la locurile lor mo-
melile şi nada, şi toată gospodăria lui ocupă o ju-:,
mătate de casă. Iar baba Dunea se aşeză- pe cana-
pea şi -l mînca din ochi pe nepot, întrebîndu-1 ba de; r
una, ba de alta. ··
· Ani la rînd nepotul rămase cam mărunt la trup,
dar în ultimii doi ani crescuse pe neaşteptate, ,şi ba ~
bei Dunea aproape nu-i venea să creadă că acest .
flăcăuaş cu picioar,e le şi mîinile · lungi, cu pufuşo1;
340
negru deasupra buzelor este neîndemînatecul Gri-
şatl<a.
. - _Bunicuţo, asta ţi-o spun eu şi poţi fi sigură:
t1-a aJunge şi de pră. jit şi de ciorbă. Zău, te asigur.
- Da ce-.ai păţit la nas? întrebă ·îngrijorată ba-
ba Dunea. Te-i fi lovit...
Grişa rîse:
Vorbesc de peşte .. .
- De peşte .. . Un unchi de-al meu umbla la pes-
cuit. Moş Avdei. Trăiam pe âtunci în I(artuli, unde
m-am şi măritat. Ce de-a peşte mai era acoio .. .
Gri.şa şedea pe podea, printre mom eli şi sfoare-
le undiţelor, cu picioarele sale lungi ajungînd din-
tr-un ·capăt a1l odăiţei în altul, de la p-a1t pînă la ca-
napea. El o ascultă, apoi o as igu ră:
- N-ai nici o grijă, şi noi mîine o să pescuim
de minune: şi pentru ciorbă, şi pentru prăjit.
Soarele asfinţise de mult. Cerul mai sîngerase
o vreme. Df,"., acum se ivi şi luna înjumătăţită, dar
luminînd atît de frumos şi clar.
Au hotărît să se culce. Baba Dunea zise cu o
oarecare jenă în glas:
-- S-ar putea ca noaptea să mai flecăresc prin
somn. Tu să mă trezeşti.
Grişa căută să o convingă:
.- Bunicuţo, eu n-aud nimic. Dorm neîntors.
- Slavă do nnului, că
eu , bătrînă proastă ce s.înt,
îndrug la verzi şi uscate. Nici nu mai ştiu ce să fac.
Au adormit repede - şi t:lunica, şi nepotul.
Dar pe la miezul nopţii Grişa se trezi din cauza
unor strigăte:
- Ajutor! Ajutor, oameni buni!
De pe somn, în bezna din jur, el nu înţelegea ni -
mic şi îl cuprinseră fiorii.
-· Oameni buni! Nu ştiu unde rni-s cartelele! Le
aveam în băsmăluţa asta albastră! Poate le-a găs it
cineva? Şi tăcu.
Grişa şi-a dat seama unde se află şi ce se în-
tîmplă . Striga prin somn baba Dunea .
i-in liniştea şi bezna ceea el de::,luşea nvespus- de
clar respiraţia gîfîită a bătrînei. Ea par<:a _~ştepta
să pri.ndă puteri. Şi începu să se tînguiasca dm nou,
deocamdată abia şoptit:
Cartelele ... Unde m.i-s cartelele? In băsmă-
341
 Iuţa ceea albastră ... Oameni buhi. Copil aşii... Petiania
Şurik, Taiecikă ... Am să vin acasă şi ei vcir cere de
mîncare, .. Dă-ne, măiculiţă, pîinică .. . Da măiculiţa
;}or. .. Baba Dunea se înecă la j umăt a te de cuvînt,
uluită d~ ceva şi strigă cu glas tare: Oameni buni1
Nu ne lasaţi să murim! Petiania! Şura! Taiecica nu-
mele copiilor parcă le cînta cu o voce pătrunzătoare
şi plină de jale.
Grişa nu mai rezi stă, se ridică din pat şi se du se
îr,1 odaia bunicii:
- Bunică!' Bunicută! o strigă el. Trezeşte-te ...
Ea· se trezi, se răsuci în pat:
- Grişa, tu eşti? Te-am trezit. Iar tă -m ă. Pen-
tru dumnezeu.
- Tu, bunicuţo, te culci pe partea stîngă, pe ini-
mă., ..
~ Da, aşa nu-i bine, ştiu ... se învoi su'pu să baba
Du'n ea.
- Nu se poate să te culci pe inimă. Culcă-te pe
partea dreaptă.
- Da, da, pe dreapta ...
Se simtea nespus de vinovată.
Grişa reveni în odaia sa, se culcă.
Baba Dunea se întorcea cînd pe o \)arte, cînd pe
alta, ofta. Nu-i venea uşor să scape de vedeniile din
vis.
Nici nepotul nu dormea, aştepta să se încălzeas­
c·ă . Despre cartele auzise. Pe ele se dădea pîine. In
timpul războiului şi după. Iar Petiania, pe care atîta
îl deplîngea bunica, era tatăl său.
Prin semiîntunericul înaurit de razele palide ale
lunii se zărea contururile etajerei. Grişa începu să se
gîndească la dimineaţ a care avea să vină la pes-
cuit şi de acum îl fura somnul cînd o auzi pe buni-
că mormăind:
- Căvine iarna ... Să s trîngem ghindă ... Să aibă
băieţii, copiii ... pronunţa ea bolborosit. Că pîine n-a-.
junge şi ne-a prinde bine ghinda. ~ ăsaţi-1:1i-o, ."~.
mi-o luaţi. Pentru dumnezeu ... Nu m1-o luaţi! striga
! ea cu voce tare. Lăsaţi-mi _ măca r s acri! Sacii şi bo-

cetul ei se termina cu un ţipăt sfîş ietor .

Grişa sări din pat:
__:_ Bunică! Bunică! striga el şi aprinse lumina în
bucătărie . Bunicuţo, trezeşte-te!
Baba Dunea se trezi. Grişa se aplecă deasupra
342
 ei. La lumina lămpii electrice vă.zu că pe obrajii bu-
nicii şiroiau lacrimi.
·- Bunicuţo... o căină Grişa. De ce plîngi? Par-
că nu ştii că toate-s numai în vis?
- Plîng, bătrînă proastă ce sînt. In vis, în vis ...
- De ce plîngi atunci cu lacrimi adevărate? Doar
vis ul nu-i adevărat. Te-ai trezit şi toate parcă nici
n-au fost.
- După ce m -am trezit, da-n somn ...
- Şi. ce-ai visat?
- Ce-am visat? Ceva rău. Parcă m-am dus s ă
strîng ghindă pe dealurile de peste Don. Am adu-
nat eu vreo doi saci. Da la podul plutitor pădurarul
mi-i lua. Pa;rcă spunea să nu-i voie. Şi sacii nu m.i--.i
dădea.
- Da la ce-ţi trebuia ghinda?
- S-o mîncăm. Noi o măcinam, adăugam oleacă
de făină, coceam turte şi le mîncam.
Bunicuţo, tu pe astea numai le visezi ori aşa a
fost? întrebă Grişa.
- Acum visez, răspunse baba Dunea. Visez, dar
toate au fost. Ferească -ne sfîntul de aşa ceva .,. Ei,
hai du-te şi te culcă, du-te ...
Grişa se culcă şi ori că adormi el buştean, ori că
baba Dunea mai mult nu strigă prin somn, dar încă
mult după răsăritul soarelui n-auzi absolut nimic.
Dimineaţa plecă la pescuit şi, aşa cum promisese,
i,e întoarse cu cinci şalăi mari ce ajungeau şi' pen-
tru a pune la tigaie, şi pentru ciorbă.
In timpul mesei baba Dunea se tînguia:
- Nu dormi din cauza mea ... De vreo două ori
te-am zăhăit. Bătrîneţele estea ...
- Bunicuţo, nu-ţi fă griji, o linişti Grişa. încă
am să mă satur de somn ...
După ce luă masa, se pregăti să iasă din casă.
Cînd îşi îmbrăcă costumul de schi, deveni 'parcă şi
mai înalt. Şi era frumos cu căciuliţa pentru schiori
· care îi făcea atît de drăgălaşă faţa copilărea scă ,
oacheşă, cu bujori. Alături de el baba Dunea arăta
bătrînă de tot: era gîrbovă şi buhăită, capul cărunt
îi tremura, iar în ochi avea de acum ceva din altă
lume. ·
In treacăt, dar destul de limpede, Grişa revă zu
343
faţa din ser.iiîntunericul nopţii, scăldată hi lacrimi.
Şi i se sttînse inima de durere. Se grăbi să plece . ..
Afară îl aşteptau prietenii. Chi ar de lin gă casă
începea stepa.
Ceva m ai departe se întindeau plantaţiile verzi
de pini. Acolo se simţea atît de bine schiin d. Aerul
rece cu m iros de r ăşin ă îi pătrund e a în s înge, învio-
rîn du-1, îl purta ca pe o pan ă peste pîd:ii. Şi schia
uşor de tot, parcă zbura.
Dincolo de pini se ridicau dune de nisip aidoma
unor nămeţ i năpă d iti de sălcii roş i i, coamele cărora
se întindeau tocmai pînă la Don. i1 atr ăgeau măgu­
rile de peste rîu, în zăpez ite şi ele.
Il îmbiau pantele abrupte, un de şfichiuirile tă­
ioase ale vîntul ui te fac să. lă c rimezi, iar tu zbori,
lăsa t pe vine, observi cu ochii în tredeschi şi fiec are
delu şor şi vîlcea pentru a le înfrunta, iar corpul t âu
încreme ne şte în zborul ce! unduios . în cele din urmă
ajungi la d u, treci ca o s ăg2.ată peste og linda nete-
dă de zăpadă şi , relaxîndu-te după spaima pe care
ai tras-o, luneci uşor pînă la mijlocul Donului.
In noapt ea u rmătoare Griş a n-auzise str igătele
babei Dunea, d eşi. dimineaţă , văzîndu-i obrajii , în-
ţel e se că ea avusese un somn agitat.
Nu te-am trezît? Slavă domnului...
Trecu o zi, apoi încă una.
fofr•o seară s-a dus 'la oficiul poştai să-i telefo -
neze mamei. P rintre altele ·e a il întreb ă :
-, Baba Dunea· te Iasă să dormi? 'Ş i îl sfăJu i ;
Cînd abia începe să v o rbească prin somn, t u strop-
şe ş te-te Ia ea: «Taci!>.) şi ea încetea z ă . Noi am în-
cercat oda1t ă .
I n drum spre c a să se gîndea la bunica . Acum,
dintr-o parte, ea îi păru atît de neputi ncio asă ş i sin-
guratică. Unde ma i pui ş i no pţile acestea cu bocete
şi plînsete - curat un blestem . Des pre anii ceia îşi
amintea şi tatăl său . Pent ru el anii ceia au trecut
de mult Dar nu şi pentru bunicii-sa. P entru ea ve~
nirea nop ţii. e o povară adevă rată. O lume întrea gă
a gu stat din v ia ţ a aceea am a ră ş i a uitat-o. Pe ea,
în s ă, trecutul o tortu r ează întruna. Cum să··i ajute?
Insera. Soarele s.e ascunse dincolo de malurile
deluroase ale Dmmi.uî, tivite cu o bordu ră tranda-
firie, iar mai încolo se ză rea· o pădure ra r ă şi sin-
344
 guratică , învăluită în negură. In s at se lăsase tih-
n a, auzindu-se doar rîsetele copiilor mici ce se dă­
deau cu s ăniu ţe le. Gînd1.1.rile la bunicuta îl făc eau
să sufere. Cum să -i ajute? Cum îl sfătui s e mamă-sa?
Se s pune că aj ută. E posibil să fie chiar aşa. Doar
e vorba de psihicul omului. Să-i ordonezi, să strigi,
şi ea ar putea s ă înceteze.
Grişa păşea nerăbdător, tot gîndindu-se la asta.-
iar în piept ceva îl încă lze a şi se topea, ceva iil fri-
g ea întruna.
De-a lungul întregii seri cit a cinat, apoi cît a
citit ori a privit televizorul Grişa îşi amintea de ce-
le întîmplate. îşi amintea, se uita la bunică-sa şi se
gtndea: «Numai de n-aşi adormi».
Pentru ca să nu-l. fure somnul, bău un ceai tare.
B ău o ceşcuţă, apoi încă una, pregătindu-se astfel
în vederea unei nopţi fără somn.
Veni şi noantea. Stinseseră lumina. Gr iş a nu se
' culcă, ci se aş~ză pe pat, aşteptînd ora cuvenită.
Noaptea era cu lună. Se vedeau omăt.ul alb, con-
tururile grajdului.'
Baba Dunea adormi repede şi începu să sforăie.
Grişa aştepta. Cînd, în sfîrşit, din odaia bunicii ajun-
se pînă la el o bolborosire neclară, se ridică şi se
apropie de patul ei. Stinse lumina din bucătărie, s.e
opri lîngă pat, simţind cum îl cuprind fiorii.
- Le-am pierdut.. . Nu-s ... Nu-s cartelele ... mor-
m ăia baba Dunea cu glas încă scăzut. Cartelele ...
Unde-s ... Cartelele ... Şi lacrimi le prinseseră a-i şiroi
pe obraji.
Grişa trase adînc aerul în piept ca s ă poată stri-
g a mai tare, ridică pină şi un picior să bată din el.
Atunci precis că încetează.
- Cartelele... Pentru pîine... se văicăra printre
lacri mi baba Dunea, chinuindu-se amarnic.
Inima băiatului se umplu de mil ă ş1 durere. Ui-
tînd de intenlia sa, el se lăsă în genunchi lîngă pat
şi începu s-o convingă cu glas moale şi gingaş :
- Iată cartelele matale, bunicuţo ... într-o băsmă­
luţă a lb astră, da? Ale matale sînt, într-o băsm ăluţ ă
albastră? Iată-le, le-ai scăpat jos. Eu Ie-am ridicat.
Vezi? Ia-le repetă el insistent. Toate-s întregi. ia-le ..•
Baba Dunea tăcu . Se vede că prin somn auzise
345
şi înţelese. Nu răspunse dintr-odată. Dar vorbi to-
tuşi:
- Sînt ale m ele, ale mele ... Băsmăluţa e a mea;
cea albastră . Oamenii îmi sînt martori. Cartelele-s
ale mele, eu Ie-am scăpat din m înă. Să te aibă dom-
nul în pază, om bun ...
Vocea ei îl făcu să înţeleagă că bu nica înd~tă
va începe să plîngă.
- Nu trebue să plîngi, zise el cu g las tare. Car-
.tetele sînt înţregi. De ce să plîngi atunci? Ia pîinea
şi du-o. cop îl aş il or . Du-o, mîncaţi şi cukaţi-vă, îi
spunea el de parcă i-ar fi ordonat. Şi odihneşte-te
în pace. Dormi.
Baba Dunea tăcu.
Grişa mai aş teptă~ ascultă respiraţia regulată .a
bttnicii şi se rid ică . Ceva îl strînse în spate. Un fior 1
rece îl pătruns e pînă Ia oase şi nicidecum .nu putea ,
să - şi revină . Soba mai era caldă. Stătea lîngă bunică
-şi plîngea. Lac rimile îi curgeau neostoit. Ele . por-
neau din i nim ă , deoa rece îl apăsa o g reutate pe suf.
Iet şi inima il durea, fiindu-i milă de baba D1.1nea şi
încă de cineva ... II cuprinse o somnolenţă ciudată,
se făcea pa rcă în vremurile celea îndepărtate, cu to-
tul altele decît cele de acum şi că tră i a o a ltă . via-
ţă, străină, şi toate din viaţa ceea îi pă r eau cople- '
şite de atîta amărăciun e, âe atîtea nenorociri ş i tris-
teţe , încît nu putea să nu plîngă . Şi el piîngea, lac-
rimile ştergîn d u -şi -Ie cu pumnul.
Dar în dată ce bab a Dunea începu iarăşi să vor-
'bea scă, uită de toat e. Mintea i se limpezi, îl părăsi
şi tremurul cela dîn corp. De cum rosti primele cu-
vinte, el era lîngă pat!
- Am document, am document, iată-l. . spunea
bătrîna cu voce tremu rîndă . Mă duc să-mi văd băr­
batu! Ia s pital. I ar a fa ră-i tîrziu. Lăsaţi-mă să în-
noptez.
Grişa parcă ar fi v ăzut aievea strada înfunecma·
să şi o femeie în bezna ceea şî 'Îi deschis•e .uşa.
- Desigu r că te lă să m . Intră, te rog. Intr ă. N-a-
vem nevoie de documentul dumitale.
- Am documen t! riâicâ vocea baba Dunea.
Grisa înţeles e că trebu.ie să ia •. documentul.
- Bine, d~-mi-1. Aş a ... Acuma-i clar . Ai un do-
346
 cument foa rte bun. Fără greşeli. Cu fotog r~ fie şi
pecete.
~ F.iiră greşeli... răsuflă uşurată baba Dunea.
- Toate-s în regulă . Intră .
; - J\.\ă culc şi pe podea. Numai pînă dimineaţă,
să treacă no,aptea. .
- De ce pe podea? Iată un pat. Dormi sănătoasă.
Dormi. Pe partea dreaptă .
Baba Dunea se întoarse ascultătoare pe partea
dreaptă, îşi puse palma sub cap şi dormi m'aj depar-
te. De data asta pînă dimineaţă. Grişa stătu tm timp
lingă ea, apoi se ridică şi stinse lumina în bucătă ­
rie.
Coborîndu-s'e~- secera lunii se uită prin fereastră.
Id şi colo pe zăpada albă se aprindeau scîntei stră'­
lucitoare.
Grişa se culcă în pat, bucurîndu-se în sinea sa
că mîine îi va povesti bunicii şi că ei împreună ...
Deodată îl străfulgeră un gînd: nu trebuie să-i spu-
nă. Işi dădu bine seama: nici un cuvînt, nici măcar
o aluzie ... asta trebuie să rămînă şi să moară în el.
. Să facă, dar să nu -i spună. Mîine noaptea şi în cele
următoare . Va face şi nu va spune nimănui. Şi buni-
ca se va tămădui.

. r- f
 CUPRlNS

3
Eugen Lungu
O LITERATURA-0STATIK

13
·Ann a J\. h rn a t o V a
RECVIEM.
Traducere de A u re 1 'B u s u i o o

20
Alex andr Tvarclovski
IN R,ltJN~LE MBM0RIBI
Traducere de A. B u sui o c

37
,
Olga Ciukovskaia
SOFIA PETR0VNA
Traducere de E f r o s in'a B o I o g a n ~

123
Ios i f Gherasimov
BATIU AN UŞA
Traducere de V I a d N e a g o e

189
V l adimir Solouh i n
CUM A FOST lNMORM îNTATA STEPANIDA IVANOVNA
Traducere de G r i g·· o re Gri g a n
 209
SergheiKaledin
Q~ MJ.C. ŞJ .UMlL ~lM!îJ.B
Traducere de N i u m a B u ş b e n i

294
V l a d im i r V î s o t k i
P.OlVlANJJ L CU fEJE
Traducere de V a .s i I e V as i l ac he

339
Boris Ekimov
NOAPTEA. 'L1i.Mlmn_nw
TraducNe de G r i g or e C r i g a :a
B 30 Bătăi în uşă [Culeg. de proză şi poezie].
/S elecţie şi pref. de E. Lungu; Trad. de A. Bu-
suioc. ş. a.; II. de B. Jankov - Ch.: Hyperion.-
348 p.
ISBN 5- 368-00644-6
Operele incluse în aceasti.i selcc(ie au fost scr ise în ani difc-
rili ş t pe diverse teme: arcstiiri le în mns~i din 1937, crimele sîn-
gcroasc ale stal-ini srn ului, dcportiirile în rn asii. atmosfera fetidă
şi îniibu ş itoarc a anilor 60- 80. Toate aceste lucrări poartă sigi-
liul ace lui aşi întreg destin: ele au vilzut lumin a tiparului peste
decenii. Concepute în perioada tragică a c111tului stalinist ( «Rec-
viem» de A. Ahmalova, «Sofia Pctrovna» de O. Ciukovskai a. «în
numele memoriei» de .A.. Tvar<lovski, «B~iiiii în uşii» .ZI.e I. Ghera-
simov, «Cum am înrnormîntat-o pe Stepanida Ivanovna» <le
V. Solo,, în , «Romanu l cu fete» de V. Vîsoţki ş i a.), ele vizau
fenomene şi rcaliUiti sociale, care nu conveneau administrator1-
1or ele ntunci, şi au ·riimas siî zadi în sertarele sc riitorilor.
Noua gîndi rc politică, restr-ucturarca şi tran spare nţa le aduc
în actualitate, miirturisintl în favoarea curajului civic demon-
strat de autorii lor.

4702010201 20
B - - - - - 69-90 BBC 84P7
M756{10)·-9,0
 . FI 4102
Dat la .cules 28. 03 90. Bun de tipar 09. 1O. 90.
:Format 81JX l 00/32 Htrtie de t ip. N2 2
' Garnitură literară. Tipar înalt .
Coli de '1,ip_ar ,1:1,05. -Coli .editoriale 19,07
Impr. cro,m. conv. 17,24. Comanda 437
Tiraj 20000. Preţul 1 r. 20 c.
Editma «Hyperion»,
277063, Chişinliu, str. Florilor, _1.
Tipatul executat fa.: TipO[!,rafia Centrală.
- 27'70U8, Chişiniiu, str„ f'lorilor, l.
Departamentul de Stat pentru edituri-,
poligrafie şii difuzarea_cărţiio1·
al R S. -S. Mold<m1,
 JlHTepaTypHO·XYJl.O/Ke.cTBeHHOe H3Jl,aHHe

CTYK B Ll,BEPb
(Tipo3a H CTH XH)
Ha pyAtbU-(,CKOM Jl3btKe
CocTaBHTeJib
J1yttry EBreHHfl fepacHMOBlcl'I

IT e p e B oJJ. 'I H K H:
6ycy110K AypeJI AJieKcaHJJ.P.OBHtJ H JJ.P-
X y JJ. O :lK H H K
)l(aHKOB EopHC reopraeBJ11I
113)1.aTeJibCTBO «Hyperion»
217004, K11w1rneB, np. llhecpaH tJeJI Mape, 180

Redador:
Valenlina Buzilă
Redacfor artistic: Vladin1ir1 Melnic
Tehnoredactori: C. Kucereavaia, ,. Morgunova
Coredor: Maria Ciocanu

. r
.; ·--'