Apostolii lui Stalin. Gheorghiu-Dej, electricianul cu patru clase.

,,Sa asteptam cu
construirea socialismului pana isi da Ghita bacalaureatul"
Laurentiu Ungureanu, Radu Eremia,
Image not found
http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2014/09/14/5415c6f30d133766a820800d/646x404.jpg41410754687
A avut doar patru clase primare. A fost electrician si politruc de duzina. A stat 11 ani prin puscarii. A fost
deopotriva executant si instrument in mana lui Stalin. A condus Romania mai mult de 20 de ani. Aceasta este
biografia rece a celui mai sangeros dictator comunist din Romania.
19 martie 1965, ora 17.53. Sfirsit. Gheorghe Gheorghiu-Dej moare asa cum ar vrea sa moara orice dictator:
acasa, in patul sau. Cancer, un cancer galopant la ficat si la plamani caruia zeci de medici romani si sovietici nu-
i gasisera butonul de pauza. Pe 20 martie 1965, toate publicatiile din Romania au cateva pagini bune arestate cu
sfasietoare ferpare in memoria celui care fusese marele conducator. Sinistra apoteoza: ,,stegar de popor, mult
temut de dusmani", ,,cel mai brav, cel mai treaz din cei pururea treji". Dej nu mai iesise din casa de vreo doua
saptamani: la 5 martie, fusese sa voteze deputatii in Marea Adunare Nationala la sectia nr. 19 Grivita Rosie din
Capitala. Cu Ion Gheorghe Maurer, cu Nicolae Ceausescu, cu Chivu Stoica. Fusese tras samavolnic intr-o hora,
spre disperarea celor care-i cunosteau boala. Urmatoarea iesire va fi si ultima. Moartea lui Gheorghe Gheorghiu-
Dej este la fel ca viata lui Gheorghe Gheorghiu-Dej: zugravita in conspiratii fatale, jocuri de culise, tradari,
umor auster si rumori de subterana. Se spune ca ar fi fost iradiat: o piatra misterioasa primita cadou pe biroul lui
ar fi fost o bucata de uraniu. Se mai spune ca ar fi fost lasat sa moara chiar de medicii lui: in 1963 i se
extirpasera niste polipi din vezica urinara, insa cancerul a fost diagnosticat abia pe 2 martie 1965, cu doua
saptamani si trei zile inainte de moarte. Sau ca ar fi fost omorat chiar de Ceausescu, cu sprijinul sovieticilor.
UMORUL LUI BRUCAN In ianuarie 1965, fusese la Varsovia, la o intalnire cu mai-marii din Est. Se spune ca
acolo i s-ar fi facut felul. Seful sau de cabinet, Paul Sfetcu, povesteste in cartea sa de memorii, ,,13 ani in
anticamera lui Gheorghiu-Dej", ca, la intoarcere, desi in vagonul salon era cald, Dej purta cojoc si avea frisoane.
,,Observam ca era ceva in neregula, dar nu-mi puteam da seama ce. Era prima data cand il vedeam parca
neajutorat." Chiar Silviu Brucan (nascut Saul Bruckner) il mai incerca cu cate-o gluma: ,,<<Stiti ce urmeaza
dupa greutatile de crestered>> <<Nu, de unde vrei sa stiu, Spune tu, fara sa ma mai fierbi fara apa!>>
<<Urmeaza cresterea greutatilor>>". Asta in timp ce Ion Gheorghe Maurer era, potrivit lui Sfetcu, ,,preocupat
sa-si sareze bucatele din farfurie cu clorura de potasiu, conform recomandarilor medicilor". Gheorghe
Gheorghiu-Dej nu-si mai revine dupa gluma lui Brucan si dupa vizita in Varsovia. TREI MINUTE MORBIDE
Ar fi fost sanatos-tun, pana atunci - numai stresul ce mai avea efecte negative asupra lui. In 1950, medicii il
gasisera cu dureri reumatoide si tulburari dispeptice si-i recomandasera concediu in URSS. In 1955, in fisa
medicala scria: surmenaj, tulburari dispeptice, artralgii, arata referatul Sectorului social-sanitar din cadrul
Sectiei gospodariei de partid a Comitetului Central (CC) al Partidului Muncitoresc Roman (PMR). In 1965, in
trei luni, e gata. La capataiul lui defileaza coloane cu oameni ai muncii, jelindu-l cu aparenta sinceritate si afect
pe cel care fusese eroul lor si al Romaniei. Se trag salve de tun, sirenele fabricilor si uzinelor rasuna, clopotele
bisericilor bat a durere, masinile si trenurile se opresc, lucratorii intrerup strungurile, iar laminoarele nu mai
feliaza metale. Toata Romania se reculege pentru trei minute. Intru amintirea celui care a fost Gheorghe
Gheorghiu-Dej (8 noiembrie 1901-19 martie 1965). Cititi si primul episod al serialului ,,Apostolii lui
Stalin" - o analiza a ,,religiei comuniste" facuta, la rece, de fosti adepti ai ideologiei.
,,VULPEA DIN CARPATI" Dej a fost liderul absolut al Romaniei din 1948 pana in acest ultim ceas. Fara Stalin
si Moscova insa, ar fi ramas un biet electrician cu patru clase si multe visuri. ,,Intre 1944 si 1964 nu exista
crima, blestematie care sa fi avut loc in Romania fara ordinul sau consimtamantul lui Gheorghiu-Dej", pluseaza
Belu Zilber in cartea sa de memorii. A fost numit ,,vulpea din Carpati", ,,Machiavelli al Balcanilor". A fost
elogiat si blestemat. A fost unul dintre cei care au indeplinit visul lui Leon Trotki: ,,Cine nu accepta puterea
impletita cu crima nu trebuia sa se nasca in secolul nostru". Puterea lui Dej in Romania a fost, insa, daruita si
garantata de Kremlin. In schimbul unei obediente de la care nu s-a dezis. Dupa 23 august 1944, Dej trecea ca un
obscur activist, izolat prin inchisori si cu un trecut oarecare. Totusi, in septembrie 1944, primeste obladuirea lui
Stalin. Il recomandau originea muncitoreasca si faptul ca era roman intr-un partid dominat de venitici.
Momentul acesta ar putea reprezenta inceputul dictaturii comuniste in Romania. Istoricul Adrian Cioroianu
explica: ,,Sansa lui Dej a fost ca, la finalul razboiului, partidul era total lipsit de omogenitate. Erau diverse
factiuni: unii din razboiul spaniol, altii - comunisti din Ardeal, altii - cei care statusera la Moscova, altii fusesera
in inchisori si altii - in libertate. Aceasta fragmentare a jucat, in final, in favoarea lui". La 2 octombrie 1944, Dej
tine un fulminant discurs la sedinta comuna a Comitetului Central al Partidului Comunist din Romania (PCdR)
si al Partidului Social Democrat (PSD): ,,Sarcina actuala a poporului roman de a mobiliza toate fortele si
resursele tarii pentru a duce pana la capat, alaturi de Armata Rosie, lupta pentru starpirea hitlerismului, sarcinile
actuale de nimicire a fascismului din tara, de implinire sincera si loiala a conditiilor armistitiului, de realizare a
unei politici de prietenie cu aliatii si in special cu Uniunea Sovietica, apararea intereselor muncitorimii si a
intregului popor, prin infaptuirea unei reale democratii progresiste, cer in primul rand desavarsirea unitatii de
actiune a clasei muncitoare". Incepe!
,,In fata lui Stalin, isi pierde capul"
,,Multe, se pare, a invatat Gh. Gheorghiu-Dej si din deprinderile de viata cotidiana ale <<tarului rosu>> (n.r. -
Stalin): preferinta pentru jocul de biliard, insemnarile facute pe hartiile oficiale cu creionul cu doua capete - rosu
si albastru -, plimbarile prin cabinet in timpul in care se intretinea cu vizitatorii sai, calatoriile cu trenul special
ce-l izolau de restul lumii", povesteste Paul Sfetcu in volumul ,,13 ani in anticamera lui Dej". Relatiile lui Dej
cu Stalin si, in general, cu Moscova erau insa ceva mai mult de-atat. Istoricii vorbesc chiar despre o veneratie
absoluta, idolatrie pasionala, identificare totala si neconditionata cu stalinismul. Indiferent de ceea ce se afla in
mintea dictatorului roman, un lucru e aici sigur: exista, atat in perceptia istoricilor, cat si in perceptia publica,
expresia-cliseu potrivit careia, pana in a doua jumatate a anilor '50, Romania a fost condusa de la Moscova. Ei
bine, aceasta expresie este adevarata. CELE OPT PUNCTE Gheorghiu-Dej a fost deopotriva exponent si
instrument al intereselor sovietice in Romania, desi, uneori, isi camufla straveziu politica intr-o independenta
inselatoare. ,,Dej avea un filon initial romanesc, dar a devenit
un habotnic al lui Stalin", spune istoricul Ioan Scurtu.Va
prezentam o cronologie obsedanta a unui deceniu violent.
Cum face politica dupa dictare. Tabloul lui Stalin e prezent si
la Congresului Uniunii Sindicale C.F.R., la 20 ianuarie 1945
in sala clubului de pe stadionul Giulesti FOTO: Fototeca
online a comunismului romanesc Faptele: la 16 septembrie
1944, Ana Pauker (nascuta Hanna Rabinsohn) vine in
Romania. Cu avionul. Cu mandat de la Comintern pentru
preluarea puterii. Se deschide adevarata lupta pentru putere.
Razboiul rece dureaza insa putin pentru ca, la finalul lunii
decembrie, in 1944, Dej, Ana Pauker si Gheorghe Apostol
merg in prima vizita oficiala la Stalin. Stenograma discutiei
nu e consemnata, insa o nota din jurnalul lui Gheorghi
Dimitrov arata ca ,,genialul" le-a dat o lista in opt puncte cu
treburile pe care le-aveau de facut la intoarcere. Printre
sugestii: ,,Sa acorde atentia principala reformei agrare. [...] Sa
se dezvolte teza potrivit careia, daca un asemenea guvern
(n.r. - al Frontului National Democrat) va fi creat, URSS va
ajuta ca Transilvania de Nord sa fie romaneasca", arata
insemnarile lui Dimitrov, citate de istoricii Dan Catanus si
Ioan Chiper in volumul ,,Gh. Gheorghiu-Dej la Stalin".
MINCIUNA LUI STALIN Se spune ca, in urma acestei vizite,
Dej este ales ca secretar general al PCdR. Silviu Brucan
povesteste in cartea sa de memorii denumita sugestiv ,,Generatia irosita": ,,Cand s-a intors de la Moscova, m-a
chemat. Era alt om. Stalin hotarase ca el sa fie conducatorul partidului". Gheorghe Apostol nuanteaza in
memoriile lui, dar exagereaza meritele sefului sau roman in detrimentului unui Stalin ridicol: ,,Stalin l-a oprit,
scuzandu-se si zicand urmatoarele: <<Dej, eu nu pretind ca stapanesc istoria Romaniei si mai ales a
Transilvaniei mai bine decat tine. [...] Dej, Transilvania va fi pe veci a Romaniei. Comunistii unguri si poporul
ungar n-au fost in stare sa faca ceea ce au facut comunistii romani si poporul roman. [...] Mergeti acasa si
spuneti-le comunistilor romani, fortelor reale ale Romaniei, ca [...] dreptatea Romaniei va triumfa". In Romania,
pentru urmatorii 45 de ani, dreptatea nu prea a triumfat. ,,CINE VORBESTE CU STALIN STIE CE-I DE
FACUT" La urmatoarea vizita, in septembrie '45, noul guvern ,,de larga concentratie democratica" a fost
aprobat de un Stalin generos - ba chiar datoria de razboi a Romaniei a fost redusa. ,,Cine vorbeste cu
Generalissimul Stalin stie ce-i de facut, cel putin pentru un an", explica trufas prim-ministrul Petru Groza la o
sedinta a Frontului Plugarilor. La 27 ianuarie 1945 agentii Siguranteiinformau: ,,Dupa inapoierea sa de la
Moscova, ministrul Comunicatiilor - Gheorghiu-Dej, ar
fi declarat ca a primit de la Rusi o serie de observatiuni
asupra tacticei P.C.R. si instructiuni pentru viitor. [...] nu
trebuiau sa se puna in situatia de vrajmasi cu partidele
burgheze si sa le atace trecutul, prezentul si viitorul, ci
trebuiau sa procedeze la o colaborare cu aceste partide,
cautand sa-i desbine si sa-i atraga spre partidul comunist,
pe toti oamenii mai hotarati, priceputi si cu influenta".6
martie 1945, Piata Natiunii, Bucuresti. Dej le vorbeste
oamenilor muncii din Capitala cu pirlejul instalarii ,,primului guvern democrat din istoria Romaniei" FOTO:
Fototeca online a comunismului romanesc In aprilie '46, insa, discutiile de la Moscova au fost ceva mai
productive. Se apropiau alegerile din 19 noiembrie (fraudate de comunisti), iar bazinul electoral trebuia castigat.
Stenograma intalnirii, citata in volumul ,,Gh. Gheorghiu-Dej la Stalin", de Ioan Chiper si Dan Catanus, e
halucinanta. Se discuta programul electoral. Dej: ,,Cand va fi nevoie, putem sa facem si confiscarea padurilor,
dar in program nu scriem nimic, ca sa nu-i speriem (n.r. - pe alegatori)". Stalin: ,,Prin <<desavarsire>> (n.r. - a
reformei agrare) se poate intelege ca mai vreti sa luati pamant de la mosieri. De ce sa-i speriati degeaba, daca
nici nu aveti aceasta intentie (rade) [...] Vorbiti despre libertatile cetatenesti. Scrieti <<libertatea cuvantului,
libertatea scrisului etc. etc.>>. La aceasta trebuie neaparat adaugat <<libertatea confesiunilor religioase>>. [...]
Se poate vorbi de <<drepturi egale pentru nationalitatile conlocuitoare>> [...] trebuie legat de independenta
statului, ca atunci cand monarhia ar ameninta independenta si suveranitatea tarii, sa poata fi desfiintata de popor.
(dicteaza) <<Asigurarea regimului democratic si a suveranitatii depline a statului roman in cadrul monarhiei
constitutionale>>". Urmeaza, repetam, fraudarea alegerilor si aplicarea programului dictat din fotoliul de la
Kremlin. ,,NU AM PUTUT SA MANANC SI SA DORM" In februarie '47, delegatia romana e primita de un
Stalin distant. O nota a Sigurantei din 8 februarie 1947 il citeaza pe corespondentul Associated Press care spune
ca delegatia romana a fost nevoita sa astepte o zi, la Ungheni, pana a fost adus un vagon de clasa pentru drumul
la Moscova. In capitala URSS, romanii ar fi fost priviti cu raceala, se mai spune in aceeasi sursa, iar ,,aceasta s-
ar explica prin faptul ca guvernul sovietic ar fi profund nemultumit de pozitia guvernului roman in fata
poporului roman, dat fiind rezultatul real al alegerilor". In plus, Stalin auzise c-ar fi oarece conflicte in partid,
intre Dej si Ana Pauker (nascuta Hanna Rabinsohn), asa ca ameninta subtil: ,,in acest caz, partidul va deveni din
partid social, de clasa, un partid de rasa. Daca acesta isi va pastra caracterul sau social, de clasa, atunci se va
dezvolta si se va intari". Dej pleaca tulburat de la intalnire. ,,Totdeauna cand se afla in fata lui Stalin simte ca se
pierde, <<isi pierde capul>>", arata informarea maiorului sovietic Skoda. Si Andrei Visinski scrie in jurnalul
sau, citat de Ioan Chiper si Dan Catanus, despre tulburarea lui Dej: ,,Dupa prima mea intalnire cu
Generalissimul, a continuat Dej, nu am putut literalmente sa mananc si sa dorm". Tot la Moscova se hotarasc,
printre altele: reforma monetara, un ajutor financiar dat de sovietici si linistea interna in partid.
AU PLECAT DE LA STALIN ,,CU CANALUL IN BUZUNAR" Peste un an, la 3 februarie '48, delegatia
guvernamentala, venita la URSS ca sa i se faca planul pentru dezvoltarea industriei, primeste inca o misiune:
,,I.V. Stalin intreaba daca se colmateaza canalul Dunarii [...] repeta ca in cazul in care guvernul roman va reveni
la planul de construire a canalului, i se poate acorda ajutor si sprijin pentru aceasta" - arata nota de convorbire a
ambasadorului Serghei Kavtaradze. Dej, in 1950. Fotografii: Arhivele Nationale La aceasta intalnire este semnat
Tratatul de prietenie, colaborare si asistenta mutuala, document care va transforma Romania intr-un furnizor al
URSS. Documentul e o crima economica. Delegatia formata din Dej, Pauker si Petru Groza incuviinteaza servil.
Paul Sfetcu sustine ca Dej i-a povestit ca Stalin venise la intalnire cu desenul Canalului Dunare-Marea Neagra
deja facut pe harta. Intr-adevar, ,,genialul" trimite ajutoare la Bucuresti: in primavara lui 1949 soseste o brigada
condusa de generalul sovietic Saposnicov, arata Gheorghe Gaston Marin in cartea sa de memorii, ,,In serviciul
Romaniei lui Gheorghiu-Dej". In '49, de la Moscova, spune Gaston Marin, ,,am plecat acasa cu Canalul in
buzunar". In 1951 Daca multe dintre deciziile de reconstructie subreda a unei alte Romanii apartineau, in mod
categoric, Moscovei si emisarilor sovietici trimisi la Bucuresti, comunistii romani asigurau cel mai fertil teren
pentru aplicarea lor. Gheorghiu-Dej a fost o coada de topor a lui Stalin. Totusi, s-a complacut, cu mandrie si
entuziasm, in aceasta ierarhie. Un exemplu: dupa congresul al XIX-lea al PC al URSS din octombrie 1952, lui
Dej i-a fost trimis, de la Moscova, o fotografie-tablou in care e asezat in dreapta lui Stalin. Paul Sfetcu
povesteste ca, a raspuns surprinderii sale: ,,Stalin m-a cautat printre ceilalti, m-a luat de mana si mi-a indicat
locul de langa el, spunand ca asa vrea sa fie fotografiat. Drept sa-ti spun, mi-a facut placere". '52 este anul in
care Dej primeste si unda verde pentru a elimina ,,grupul moscovit": Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari
Georgescu. Cititi si al doilea episod al serialului ,,Apostolii lui Stalin" - un amplu portret al Anei Pauker,
cea mai puternica femeie.
ZOOM: ROMANII AU FUGIT DE EVREI PRIN PARIS
Delegatia romaneasca trimisa la Conferinta de Pace de la Paris in septembrie 1946 (n.r. - unde Romania a
stat pe banca invinsilor) a luat contact si cu delegatia evreiasca, arata o nota a Sigurantei. ,,Tov. Luca
(n.r. - nascut Luka Laszlo) [...] a spus ca el nu este impotriva inserarii in tratatul de pace a unei garantii
pentru populatia evreeasca. La Paris tov. Gheorghiu Dej si P.S.D. au fost contra unei astfel de interventii.
S-a fixat de catre delegatia romaneasca, o audienta Congresului Mondial Evreesc. La ora fixata [...]
niciun membru al delegatiei romanesti nu a fost prezent. Delegatia a plecat extrem de indignata si a
refuzat sa mai ceara o alta audienta. Dl. Gheorghiu Dej a recunoscut ca s-a facut o gafa. Se cauta
aplanarea acestui neplacut incident", scrie sursa Rosini. Tovarasii care au cazut la partid cum cad
barbatii la femeie
,,In ansamblu, nu era vindicativ. Pe cei care considera, insa, ca i-au pricinuit necazuri si nedreptati din cauza
politicii sale, nu i-a uitat si iertat niciodata", spune Paul Sfetcu despre Gheorghiu-Dej. Realitatea istorica arata
insa nu doar ca nu i-a iertat, ci ca i-a epurat cu metodele si inversunarea reproduse dupa modelul idolului sau
politic, Stalin. Va prezentam, schematic, cele mai insemnate caderi din varful ierarhiei de partid ori ale
tovarasilor de drum, analizate in amanunt in volumul ,,Spectrele lui Dej", coordonat de istoricii Stefan Bosomitu
si Mihai Burcea. La 8 noiembrie 1961, Gheorghe Gheorghiu-Dej isi eliminase deja toti adversarii FOTO:
Fototeca online a comunismului romanesc
Nu ma puteam desparti de partid cum nu se pot unii desparti de femeia vietii lor, curva, hoata si sperjur. A cazut
la femeie, spune poporul. [...] Cazusem la partid. Belu Zilber, in volumul ,,Actor in procesul Patrascanu"
1. Aprilie 1944. Stefan Foris (nascut Istvan Foris), secretar general, si conducerea partidului din timpul
razboiului sunt eliminati din functii, in urma unui complot uneltit de Gheorghiu-Dej. Foris moare in 1946, lovit
in cap cu o ranga in sediul partidului. 2. Noiembrie 1947. Tatarescu este demis de catre Ana Pauker de la
ministerul de Externe pe care-l conducea. Comisia Afacerilor Externe a ceea ce putea fi numit parlament in
vremea aceea adoptase o ,,motiune de neincredere" fata de activitatea sa. In noaptea de 5 spre 6 mai 1950,
Tatarescu si aproape toti fostii sai ministri sunt arestati si intemnitati la Sighet. 3. Aprilie 1948. Lucretiu
Patrascanu, unul dintre intelectualii partidului, e sechestrat intr-o casa conspirativa. Urmeaza o ancheta-
simulacru de proportii, in care sunt atrasi toti dusmanii de moment ai dictatorului si toti cei care ar fi putut ajuta,
prin biografia lor, la condamnarea lui Patrascanu. Dispar din viata politica oameni precum Belu Zilber, Lena
Constante sau Harry Brauner. In noaptea de 16 spre 17 aprilie 1954, Patrascanu si Remus Koffler sunt impuscati
in inchisoarea Jilava. Elena Patrascanu, sotia intelectualului, isi aminteste, in fata Comisiei PCR, la 25
octombrie 1967, ca barbatul sau i-ar fi spus: ,,Poate am gresit, trebuia sa fiu mai slugarnic fata de Gheorghiu-
Dej, dar eu nu pot sa fac asa ceva", potrivit istoricului Robert Levy, care-o citeaza in volumul ,,Gloria si
decaderea Anei Pauker".
Avea, desigur, o inteligenta nativa si o inclinatie naturala spre relatiile cu oamenii. Era ajutat si de aspectul fizic
sa inspire simpatie. Ion Gheorghe Maurer, in volumul ,,Maurer si lumea de ieri. Marturii despre stalinizarea
Romaniei"
4. Februarie-mai 1952. ,,Grupul moscovit", format din Ana Pauker, Vasile Luca si Teohari Georgescu, e
inlaturat de la conducerea partidului. Cei trei detineau, alaturi de Dej, functii in Secretariatul CC al PMR.
Alaturi de ei, sunt anchetati de partid si, in cazul unora, inchisi, multi dintre specialistii de la Banca Nationala a
Romaniei si din Ministerul de Finante condus de Vasile Luca. Au cazut sefi de directii, de servicii si alti
specialisti din ministerele conduse de Georgescu si Pauker (Interne si Externe). 5. Iunie-iulie 1957. Iosif
Chisinevschi (nascut Jakob Roitman) si Miron Constantinescu sunt exclusi din Biroul Politic, fiind acuzati de
oportunism si fractionism. ,,Plenara considera ca tovarasul Iosif Chisinevschi poarta o mare raspundere pentru
aplicarea in viata de partid a politicii oportuniste lichidatoriste a grupului fractionist Vasile Luca - Ana Pauker,
pentru deschiderea portilor partidului in fata elementelor fasciste, straine, a elementelor carieriste, mic-burgheze
[...] a proslavirii Anei Pauker", precizeaza ,,rezolutia Plenarei CC al PMR din 28-29 iunie si 1-3 iulie 1957.
Totodata, in acelasi document, sunt cuvinte dure si la adresa lui Miron Constantinescu: ,,a participat activ la
raspandirea cultului personalitatii in general si la popularizarea Anei Pauker in special, avand fata de ea o
atitudine impaciuitoare, slugarnica".
Un om cu comportament normal, dispus la dialog, pe care puterea politica parea ca-l alterase foarte putin. In
relatiile cu colaboratorii sai nu adopta conduita sefului infailibil. Paul Sfetcu, in volumul ,,13 ani in anticamera
lui Dej"
6. Iunie 1958. O parte din membrii importanti de partid, multi dintre ei participanti la grevele de la CFR Grivita
din 1933, sunt exclusi. Printre ei sunt Constantin Doncea, liderul grevistilor, Dumitru Petrescu sau Stefan Pavel.
Acuzatiile: fractionism, revizionism si conceptii anarhice. 7. Noiembrie-decembrie 1961. Constantin
Parvulescu, fostul sef al cadrelor in Partidul Muncitoresc Roman, este inlaturat din functii. Odata cu acest
episod, niciun membru de partid nu va mai indrazni sa-l contrazica pe Dej, ,,beatificat" de plenara din '61. ,,A
fost cea mai frumoasa plenara", spune Dej, la incheierea lucrarilor. ,,Frumoase" - se pare ca asa mai pot fi
caracterizate sedintele de partid. Cititi si al treilea episod al serialului ,,Apostolii lui Stalin": Evanghelia
comunista dupa Vasile Luca, ministrul de Finante cu sase clase. Discursul Gheorghiu-Dej cu prilejul
incheierii campaniei de colectivizare:
Stalin: ,,Sa dea Domnul tuturor un asemenea rege!"
30 decembrie 1947 e ca o zi de doliu pentru multi dintre romani. E ziua in care regele Mihai a fost fortat sa
abdice. Decizia a fost luata in urma presiunilor lui Gheorghiu-Dej si Petru Groza, care au venit la Palatul
Elisabeta cu actul de abdicare deja redactat. Abdicarii i-au urmat schimbarea Constitutiei Romaniei si, dupa
formarea Partidului Muncitoresc Roman in 1948, controlul despotic al comunistilor. Romania pierduse, la 30
decembrie 1947, ultimul simbol al democratiei si asa firave. Gheorghe Apostol povesteste despre abordarea de
gangster a sefilor sai cu un revoltator talent de scolar, in volumul sau de memorii: ,,Dej, care avea asupra lui
actul de abdicare, i-a spus regelui: <<Domnule, a sosit momentul ca Romania sa devina Republica>>. [...]
(regele) cere permisiunea interlocutorilor s-o invite si pe mama sa, acestia acceptandu-i cererea. Intra mama sa
in biroul lui Mihai. Acesta ii prezinta actul de abdicare, inmanat lui Mihai de catre Dej, il citeste o data, de doua
ori, isi da seama despre ce este vorba si intreaba: <<Daca Mihai nu va semna aceasta sentinta ce se va
intamplal>>. A urmat un moment de tacere. Intervine Dej: <<Doamna, ati auzit de Noaptea Sfantului
Bartolomeur>> (n.r. - masacru asupra a zeci de mii de calvinisti francezi, la 23/24 august 1572)". Gheorghe
Gaston Marin descrie insa o altfel de relatie in rege si despot. Raportul de putere, se pare, ar fi fost altul: ,,In
1945, dupa 6 martie, regele numai primea in audienta pe ministri, cum o facea mai inainte. Spre exemplu, pe
Gheorghiu-Dej, pe care il plimba in asemenea ocazii cu masina lui, la o viteza infernala pe drumurile inguste si
intortocheate din jurul Sinaiei, scrutandu-l si intrebandu-l daca nu era intimidat. Dar guvernul nu s-a lasat
intimidat. A continuat sa guverneze cu decrete guvernamentale, fara semnatura regala, demonstrand ca tara
poate fi condusa si fara rege". ,,Abdicarea regelui a fost pregatita si dirijata de rusi, dovada fiind faptul ca
aproape simultan toate tarile-satelit ale URSS au devenit republici. La noi, Dej si cu Petru Groza erau, de forma,
acolo", nuanteaza Ion Gheorghe Maurer in volumul-interviu semnat de Lavinia Betea, ,,Maurer si lumea de ieri.
Marturii despre stalinizarea Romaniei". O nota a Sigurantei din Sibiu, datata 5 februarie 1945, deci inainte de
instaurarea guvernului Groza, arata ca ,,in unele cercuri politice se afirma ca Suveranul a chemat in audienta pe
d-nii Lucretiu Patrascanu, Gheorghiu-Dej si alti cativa conducatori ai partidului comunist <<pe care i-a implorat
cu lacrimi in ochi sa-si aduca aminte, in toate actiunile lor, mai intai de faptul ca sunt romani, sa subordoneze
interesele de partid intereselor generale ale tarii, sa nu faca sa treaca mereu inaintea oricarei consideratiuni
partidul comunist>>". Desi nota agentului nu formuleaza mai mult de un zvon, tensiunile dintre rege si
conducerea comunista sunt usor de inteles. La 3 februarie 1948, dupa abdicare, la Moscova este transat
evenimentul: ,,Stalin face observatia ca romanii au un rege foarte original. Sa dea Domnul tuturor un asemenea
rege!", arata nota de convorbire redactata de Serghei Kavtaradze, ambasadorul URSS la Bucuresti. Reportaj de
propaganda despre abdicarea regelui:
De ce-a renuntat Dej la sapca proletara
,,Eu n-am mai intalnit un om la care desteptaciunea sa se imbine atat de bine cu prudenta si cu flerul politic ca la
Dej. Cand il compar cu altii, mai constat ca Dej a fost omul cu cele mai multe calitati politice si cea mai mare
abilitate din cati am cunoscut eu in viata mea atat de lunga", scrie academicianul (!) Alexandru Barladeanu in
intampinarea cartii de memorii semnata de Gheorghe Apostol. Absurdul socant al unui astfel de portret nu este,
totusi, singular. In epoca, dar si mult dupa moartea sa, in numele lui Dej s-au ridicat adevarate statui. Unele
intruchipeaza diavolul prin definitie, altele, prea destule, descriu un personaj providential pentru Romania.
Februarie 1945. La mitingul de la atelierele C.F.R. Grivita Rosie, marcand 12 ani de la marile batalii de clasa
din 15-16 februarie 1933. FOTO: Fototeca online a comunismului romanesc ,,In seara de 20 noiembrie, la orele
21.30,
in sala Locomotiva din Calea Grivitei, nr. 213, a avut loc balul Frontului Feminin, sub patronajul d-rei
Bogdanovici. Pe la orele 12 noaptea [...] au inceput a aduna cartile postale ce se impartisera din vreme, pentru a
vedea cine este regina balului. Printre numele strigate au fost pe 4-5 ilustrate numele lui Gheorghiu Dej si prof.
Constantinescu Iasi. Intreaga asistenta a aplaudat indelung la rostirea acestor nume", arata o nota a Sigurantei
din 20 noiembrie 1944. Si, pe undeva, aceasta calda ironie istorica are o doza de adevar: Gheorghiu-Dej a fost
regina balului in Romania, iar peste chipul sau s-a asternut mult, mult fond de ten. 13 septembrie 1945. Dej e
imbracat in haine de sarbatoare. Se intoarce de la Moscova FOTO: Fototeca online a comunismului romanesc
Paul Sfetcu, seful de cabinet al dictatorului, povesteste in cartea sa de memorii: ,,In 1950, cand am inceput sa
lucrez la Cancelaria Comitetului Central al PMR, [...] comportarea lucratoriilor cu functii de conducere, atunci
cand Gheorghiu-Dej intra in sediul Comitetului Central, semana cu aceea a vitelor muscate de streche". Totusi,
fostul secretar il impodobeste, in volum, pe seful sau cu o multime de calitati extrase in urma unor anecdote mai
degraba rizibile. Va prezentam patru dintre ele. 1. In anii '50, cand Dej petrecea concediul de odihna la mare,
vila din Eforie ar fi fost despartita numai de un gard viu de strada. ,,Cand il zareau, trecatorii se opreau din
plimbare, se imbulzeau la gard si ramaneau minute in sir sa-l priveasca. In aceasta situatie greu de suportat,
deseori el venea spre privitori, ii saluta si le cerea politicos sa-si continue plimbarea deoarece se simtea
stanjenit", zice Sfetcu. ,,Ramaneau destui, insa, pe loc, timp indelungat, comentand cu glas tare, ca la gradina
zoologica, persoana sa. [...] Acesta este motivul care l-a determinat sa aprobe construirea unei noi vile in capatul
de nord al statiunii Eforie", detaliaza secretarul baile de multime ale sefului sau. 2. ,,Pe la sfarsitul anilor '50, in
Craiova, abordeaza un taran care vindea verdeata si legume, dar nu prea avea musterii. <<De ce pierzi vremea
de pomana N-ar fi fost mai intelept daca vindeai produsele la cooperative de consums>> [...] <<Crezi ca sunt
prost sa-mi vand produsele la cooperatie- [...] Acolo (n.r. - in gospodaria agricola) se inscriu numai procopsitii,
prostii si puturosii.>> [...] Dupa ce-si da seama cu cine vorbeste: <<Muica, ce facuia Ma nenorocii! Lasa ca-mi
adusei aminte. Te vazui in tablou. Nu mai vorbesc nimic. Muica, ce facui! Te stiu din tablou! Ma nenorocii!>>",
scrie Paul Sfetcu. O nuanta lingvistica: redarea artificiala a incidentului din Craiova e tradata de folosirea
incorecta a perfectului simplu. Un oltean veritabil n-ar fi putut spune ,,te vazui in tablou", intrucat timpul verbal
e folosit exclusiv pentru actiuni petrecute in urma cu 24 de ore. Dar in povestea lui Sfetcu pare ca nici Dej n-a
mancat usturoi de la taran, nici taranul n-a patit nimic. 3. Dej n-ar fi vrut sa-si faca la croitor costum si pardesiu
dupa comanda, ,,desi cele pe care le avea erau ponosite si neadecvate pentru ceremonii". 4. Tot prin 1960, este
informat ca, desi productia de palarii era organizata pe noi baze tehnologice, cetatenii tot nu cumparau, iar
industria mergea numai in jos. Dej decide sa-si schimbe sapca proletara si impune si tovarasilor acelasi lucru.
,,Exemplul a fost molipsitor pentru populatie. Noua moda a dus la cresterea productiei de palarii si a altor
obiecte de imbracaminte considerate altadata semne distinctive ale mentalitatii burgheze", explica Sfetcu.
Tragicul caz al ardeleanului Nanu
,,Omul politic este, prin definitie, e un om care merge pana la sacrificarea interesului personal in cantarul cu
interesul public pe care vrea sa il slujeasca. Un astfel de om era Dej, desi era constrans sa-si puna in aplicare
ideile de catre cei care conduceau, de facto, Romania. Cunosteam pe un ardelean pe nume Nanu care a fost
functionarul lui Gheorghiu-Dej la Ministerul Industriei. Lucra din plin comisia de despagubiri care trebuiau
platite pentru razboi Moscovei. Acestia storceau sume foarte mari. Se facusera si acele Sovromuri care storceau
tot din industrie. Intretineam o armata de ocupatie si plateam datorii apasatoare. EI bine, Nanu fusese delegat in
Comisia de Armistitiu unde se discutau datoriile. El apara punctul de vedere roman si argumenta pentru o
situatie mai usoara pentru Romania. La un moment dat, il cheama Dej: <<Imi pare rau ca trebuie sa-ti spun asta,
dar rusii vor sa te aresteze. Cred ca i-ai indispus in comisie. Nu pot sa fac nimic pentru tine. Pot doar sa te anunt
si sa te avertizez sa fii mai atent.>> Nanu a fost, in final, arestat. Acest episod explica rolul secundar, ineficient
al lui omului politic veritabil Gheorghiu-Dej. Toate treburile erau la Ana Pauker, iar ea le rezolva conform
instructiunilor Moscovei, nu ale unui for romanesc", isi aminteste academicianul Mircea Malita (foto). Click
pe imagine pentru a o mari!
Testamentul lui Dej
Pana in '53, din teama sau din supunere, constrans sau consimtind, Dej duce o politica internationala benefica
pentru oricine, dar nu pentru interesele Romaniei. In 1949, de pilda, recita dupa dictare raportul Cominformului,
,,Partidul Comunist Iugoslav in mainile unor banditi si spioni", in care-l demonizeaza pe Tito. ,,Faptele date la
iveala [...] au dovedit pe deplin ca Tito [...] si cei care ii impartasesc ideile lor sunt agenti ai serviciilor de
spionaj imperialieste anglo-americane", spune Dej, potrivit volumului de propaganda ,,Articole si cuvantari",
publicat in 1952. In Romania stalinista post-Stalin, pentru a castiga increderea noului lider politic al Moscovei,
Nikita Hrusciov, Dej acorda sprijin total URSS in reprimarea revolutiei din Ungaria din 1956. Asigura ca poate
participa militar in reprimarea revoltei si, desi nu trimite trupe, face vizite in Budapesta si gazduieste ,,guvernul
Nagy" la Snagov. Treptat insa, se distanteaza abil de Moscova: in 1958 obtine retragerea militarilor sovietici
aflati inca pe teritoriul Romaniei. La inceputul anilor '60, Dej si Maurer lasau sa se inteleaga ca PMR este o a
treia pozitie in cadrul conflictului dintre URSS si China. ,,Pentru mine, apare foarte clar in momentul de fata ca
de ambele parti, atat din partea PCUS (n.r. - Partidul Comunist al Uniunii Sovietice), cat si din partea PC Chinez
exista dorinta de hegemonie politica [...] Cred ca am face o greseala daca ne-am angaja in polemica de-o parte
sau de alta", spune Dej in 1964, intr-o sedinta a Biroului Politic, citata de Florian Banu si Liviu Taranu in
volumul ,,Aprilie 1964. Primavara de la Bucuresti". Istoricul Dan Catanus explica: ,,Dej avea incredere mare in
capacitatea sa mentala de a cunoaste oamenii. Era convins ca, prin modul sau de analiza, intotdeauna ajunge la
concluzia corecta". Astfel de declaratii asigurau Romaniei o vizibilitate extraordinara in fata occidentalilor.
Declaratia din aprilie 1964, denumita de istorici ,,Testamentul lui Dej", a fost insa primul document care a
formulat, cu subiect si predicat, independenta si suveranitatea conducerii partidului in raport cu puterea de la
Moscova. Document antihrusciovist ori antistalinist, ,,declaratia" a deschis o noua cale in politica externa a
Romaniei, drum pe care a calcat cu succes, in primii ani, Ceausescu.
Trebuie vazut cum se imbraca, cum gesticula, cum a ajuns unul ca el sa poata sa inteleaga jocul, sa poata sa se
strecoare, sa-si construiasca puterea. Constantin Corneanu, istoric
E chiar o performanta pentru Dej ca, prin frica si diverse lovituri, a disciplinat partidul. Pe cei pe care nu-i putea
controla i-a eliminat. Adrian Cioroianu, istoric
A devenit seful Romaniei,cel mai sangeros. Acest muncitor bonom era un criminal sadic. El este omul care a
omorat sute de mii de romani. Are bilantul cel mai sangeros. Stelian Tanase, istoric
Istoria era, in conceptia lui comunistilor, istoria luptei de clasa. Nu exista ideea de armonie sociala. Pentru Dej,
toata istoria a fost lupta pentru distrugerea adversarului, anihilarea lui. Ioan Scurtu, istoric
,,Ce sentiment de jena ai cand toate ti se atribuiec"
23 aprilie 1947, Sfantul Gheorghe. ,,Scanteia" publica, pe prima pagina, un pasional mesaj de felicitare.
Tovarasul Gheorghiu isi sarbatorea onomastica, iar momentul nu era decat ,,un prilej de bucurie pentru toti cei
care iubesc libertatea poporului si privesc viitorul cu nadejde". Articolul alarmeaza insa grupul comunistilor
sectari. Si nu pentru ca ar fi fost stanjeniti in vreun fel de elogiile aduse, gratuit, de ,,oficiosul" de partid, ci
pentru ca Sfantul Gheorghe este o sarbatoare crestineasca. Or, nu degeaba se spunea, ,,reactionar", ca n-au
niciun Dumnezeu comunistii. In enormitatea lor, apologiile si preamaririle erau insa un soi de cutuma
subinteleasa. 8 noiembrie 1951. Festivitatea
organizata cu prilejul aniversarii a 50 de ani de la nasterea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dictatorul strange
maini si se bucura, fara jena, de complimentele oamenilor muncii FOTO: Fototeca online a comunismului
romanesc ,,Fiica lumii voastre - criza - Va pune ghiarele-n gatlej, Sunt crahuri la New York, la Londra,
Iar voi il arestati pe Dej!"Aceasta este doar o strofa aleatorie dintr-un poem cat un basm, semnat de poetul de
curte Mihai Beniuc: 13 catrene de introducere, 185 de catrene despre greva de la Grivita, 106 - despre evadarea
dictatorului din lagarul de la Targu-Jiu, 86 - despre inchisoarea de la Doftana si 21 - epilog. Pentru cei satui de
egocentrismul tarziu al lui Nicolae Ceausescu, astfel de ode fac parte din firescul regretabil al unui regim absurd.
Dar, daca Ceausescu nu prea avea rivali in construirea propriei statui, in epoca lui Dej isi fac locul si cateva
critici conjuncturale. Contextul: la 25 februarie 1956, liderul sovietic Nikita Hrusciov prezinta, la Congresul al
XX-lea al PCUS, ceea ce s-a chemat in epoca ,,raportul secret". Sunt criticate actiunile regimului lui Stalin, in
special epurarile si cultul personalitatii - prilej pentru oportunistii din subordinea lui Dej sa incerce sa clatine
putin statuia stalinistului roman. Intr-o sedinta a Biroului Politic din aprilie '56, chiar Emil Bodnaras critica
supradimensionarea personalitatii lui Dej: ,,In diferite lucrari care au aparut in ultima vreme a devenit aproape o
regula, si aceasta se refera si la articole de ziar, de a atribui aproape totul tov. Gheorghiu Dej, mergandu-se pana
la deformari ale adevarului istoric. [...] Iata cum se creeaza cultul personalitatii, cu concursul tuturor, prin
deformari, maguliri, ploconiri. Cui servesc toate acestet Ce sentiment apasator de jena ai cand mergi si vezi ca
toate ti se atribuie cu sau fara merit si ce sentiment de grija te cuprinde cand toate sunt asteptate de la tine ", se
lanseaza Bodnaras. Gheorghiu isi construise insa cu abilitate fundatia statuii lui. Un exemplu: dupa eliminarea
deviationistilor de dreapta, saptamanalul Cominformului, ,,Pentru pace trainica, pentru democratie populara",
critica, la 21 iunie 1952, formele exagerate pe care le luase cultul personalitatii lui Dej in mass-media. Romanul
reactioneaza prompt: face o sedinta cu redactorii presei centrale la 2 iulie si critica unul dintre articole:
,,Reportajul se intituleaza <<O intalnire de neuitat>> [...] De ce sa nu fim mai sobri, mai modestie [...] Trebuie
sa stim a pastra marginile. E dezgustator cand citesti, neplacut. [...] Cu discursuri cu <<mult prea iubitul>> nu
se construieste socialismul", le-a spus Dej jurnalistilor, arata stenograma de la Arhivele Nationale. De acest
moment Dej se va folosi cu vicleana indemanare atunci cand Hrusciov condamna cultul personalitatii: pune
totul in carca ,,deviationistilor". Ca n-a putut opri, ca n-avea majoritate in Secretariat. Soclul dictatorului nu e
fisurat catusi de putin. Din '61, renunta la denumirea fabricilor si a oraselor cu nume de lideri comunisti, insa
imaginea sa publica promovata de scribi ramane la fel de perfid colorata. Totusi, din martie 1965, orasul Onesti
a purtat numele Gheorghe Gheorghiu-Dej pana in 1990.
Trebuie sa stim a pastra marginile. E dezgustator cand citesti, neplacut. [...] Cu discursuri cu <<mult prea
iubitul>> nu se construieste socialismul. Gheorghiu-Dej
ZOOM: Lumina vine de la Dej
Gheorghe Apostol povesteste chiar de la inceputul volumului sau, ,,Eu si Gheorghiu-Dej", momentul revelatoriu
in care l-a cunoscut pe viitorul dictator. Citam acest fragment exclusiv pentru stilul sau naiv-metaforic, similar
compunerilor din scoala pe care a facut-o si Dej. ,,L-am cunoscut pe Gheorghe Gheorghiu-Dej in 1929. Eram in
anul II al Scolii profesionale a Atelierelor CFR din Galati. Lucram ca ucenic la turnatoria de bronz si fonta. Intr-
o zi, s-a produs un scurtcircuit si am ramas fara lumina. [...] Mi s-a spus ca numai un singur lucrator electrician
poate sa faca acest lucru si mi l-a aratat, indreptand privirea spre el. Acest electrician a dat mana cu toti
turnatorii care l-au primit cu multa caldura si respect. <<Bine ai venit, tovarase Gheorghiu! Sa ne dai lumina!>>
<<Unde este lumina mai multa este si dreptate mai multa, si exploatarea muncii noastre mai redusa. Uniti in
lupta, muncitorii vor obtine mai multa libertate si o bucata de paine mai mare si mai buna>>." ,,Mangaierile si
pupaturile" ,,Aplauzele, scandarea numelui, articolele elogioase din presa, supraaprecierile ce mi le faceau
colaboratorii mei, mangaierile si pupaturile mi-au creat in perioada de inceput o stare de euforie pe care am
gustat-o din plin. Din fericire, mi-am dat repede seama ca nu ma va duce la rezultate bune. Am pus piciorul in
prag si am incercat sa interzic asemenea practici ori de cate ori am putut", i-ar fi zis Dej sefului sau de cabinet,
Paul Sfetcu, potrivit memoriilor acestuia.
Copilaria dictatorului: a crescut cu mamaliga
,,Tatal lui era muncitor industrial. Nu si-a vazut niciodata tatal cu o haina noua, iar celei pe care o purta, cu greu
i se putea citi culoarea pe care o avusese la inceput. Leafa se ducea toata pe mamaliga. Paine, copiii n-au vazut
pe masa ani in sir", scrie compatimitor biografia ,,oficiala" a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, publicata la Editura
Partidului Muncitoresc Roman in 1951. Certificatul de nastere al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej FOTO: Arhivele
Nationale Chiar daca filtrul propagandistic, ostentativ jelit, e limpede in scrierile de partid, un lucru ramane,
totusi, important in aceasta prezentare biografica. Speculatia cu privire la etnia roma a viitorului lider de partid
si de stat este contrazisa de realitatea cotidiana a inceputului de secol XX. Departe de orice stereotipuri, situatia
este aceasta: tatal lui Gheorghiu era muncitor la Societatea ,,Steaua Romaniei" din Moinesti (judetul Bacau),
deci avea un loc de munca, deci nu putea fi rom. Despre fratii si surorile sale, despremama sa, Ana, ori despre
Tanase, tatal sau, nici macar biografii de partid nu scriu ceva concret. ,,Exploatarea salbatica la care-si vedea
supusi parintii, lupta necontenita cu greutatile, cu mizeria, lupta impotriva umilintelor", in general, situatia
materia-la de-acasa il marcheaza pe tanar din copilarie. Gheorghe Gheorghiu s-a nascut la 8 noiembrie 1901, in
Barlad, zona defavorizata si in prezent. In 1916 MEDIA GENERALA IN CLASA I: 5,59 Scoala a facut putina:
patru clase la scoala primara de baieti nr. 2 din suburbia Podeni a localitatii. Daca brosura tiparita in 1951 arata
ca tanarul n-a putut sa-si termine nici studiile din cauza exploatatorilor, catalogul sau de la scoala adauga o
nuanta acestei teze: la finalul clasei I, avea 31 de absente si media generala 5,59. Cea mai mare nota, sapte, o
luase la scriere in primul trimestru, iar cea mai mica - patru, la religie, in trimestrul III.Notele din clasa intai ale
tanarului Gheorghiu Adolescentul Gheorghe, in 1928 De saracie ori din nepasare, micul Gheorghiu renunta la
scoala si intra ucenic la un cizmar din Moinesti, apoi la o fabrica de cherestea din Darmanesti, apoi la postavaria
din Buhusi, merge si la un dogar din Piatra Neamt si ajunge iar la Moinesti, la alt dogar. La 15 ani, cand are deja
cateva calificari socio-profesionale, se duce ucenic electrician la Intreprinderea Petroliera ,,Steaua Romaniei"
din Moinesti. Potrivit unei note autobiografice, scrisa in 1952 si aflata la Arhivele Nationale, la Moinesti e
montator de masini si aparate electrice in perioada 1919-1920. Practica aceeasi meserie si la Societatea de
tramvaie din Galati, insa acolo reuseste si pe plan social: se inscrie in sindicat si participa la o greva generala.
Sa asteptam cu construirea socialismului pana isi da Ghita bacalaureatul. Belu Zilber, in ,,Monarhia de drept
dialectic"
,,UN CURVAR SI UN BETIV"
Dupa trei ani de armata (la Regimentul 3 Pionieri-Focsani, de unde iese cu gradul de sergent), se intoarce la
Galati, dar e concediat. Din 1926, merge la Atelierele CFR Galati, iar la 15 august '31 ajunge, pe motive
disciplinare, la Atelierele CFR din orasul Dej. In 1931 Intre timp, se intamplase ceva cu adevarat istoric: e
inregimentat in partid in 1930, intr-un moment plasat neclar. In micul oras in care se unesc Somesul Mic si cel
Mare sta numai jumatate de an, pe strada Pintea Viteazul, la numarul 23 - casa a fost marcata, pana dupa '90, cu
o placa inscriptionata cu cuvintele: ,,parintele comunismului". Despre aceasta scurta, dar istorica perioada si-a
amintit, pentru ,,Adevarul", raposatul parinte greco-catolic Alexandru Nicula: ,,A fost un depravat, un curvar si
un betiv, asta a fost! Nu-i placea munca, era un plimbaret cu idei comuniste. Isi pierdea noptile prin bodegi,
band cot la cot alaturi de prietenii lui ceferisti". DE CE-L CHEAMA ,,DEJ" Scurta incursiune in micul
municipiu din judetul Cluj avea sa-i alipeasca, la finalul numelui, chiar denumirea orasului. Istoricii sunt
impartiti: unii spun ca Gheorghiu s-ar fi remarcat atat de mult in perioada asta, incat a devenit cunoscut drept
,,Gheorghiu din Dej". Pe scurt: Gheorghiu-Dej. Paul Sfetcu sustine aceeasi teorie: ,,Sub numele conspirativ
<<Ivanov>>, si-a continuat activitatea politica de agitator comunist. [...] Mandru de meritele sale revolutionare
din Dej, si-a atasat numelui particula <<Dej>>". Altii spun ca, in procesul de la Grivita, ar mai fi fost un
comunist pe nume Gheorghe Gheorghiu si, ca sa-i diferentieze, i s-a zis asa. Sfetcu sustine ca aceasta este insa
doar ,,propaganda din categoria zvonisticii". In 1932 In februarie '32, revolutionarul initiaza o intrunire in
orasel. Fac ei acolo o motiune pe care o trimit directiei generale a CFR din Bucuresti. ,,Dupa doua luni,
conducerea CFR a concediat 300 de muncitori si a inchis atelierele din Dej", arata Cristina Diacin ,,Spectrele lui
Dej". Somer, comunistul se dedica exclusiv activitatii in slujba partidului. In '32, cu bilet de voie de la partid,
viziteaza chiar Berlinul. Clandestin, fara pasaport, merge pentru a primi noi sarcini in legatura cu munca de la
CFR. Se gaseste apoi prin rapoartele politiei, care ii inregistreaza mai multe calatorii prin tara. In februarie '33,
insa, ,,cade" in urma revoltelor de la Atelierele CFR Grivita. In 1932 ZOOM: CONVINS SA INTRE IN
PARTID DE UN MANIFEST In 1930, Gheorghiu gaseste, de aiurea, pe strada, un manifest al PCdR. Se
comemora greva de la Lupeni, din urma cu un an. Gheorghiu citeste, se regaseste ideologic in textul
comemorativ si porneste in cautarea sediului de partid. Nu gaseste nimic, caci legea le interzicea comunistilor sa
se afiseze. Drept urmare, la o reuniune sindicala, infiereaza si el burghezia, de la sine putere, asteapta sa fie
cautat si e cautat. Aceasta poveste puternic mitizata ii apartine lui Paul Sfetcu si e redata in ,,13 ani in
anticamera lui Dej". Pe carnetul de partid al liderului comunist, este mentionat doar anul adeziunii: 1930.
Fetele lui Dej: ,,Una talentata, alta tare-n tata"
Inainte de a semna adeziunea de partid, Gheorghiu da cu subsemnatul la Starea Civila. O ia de nevasta pe Maria
Alexe, fiica unui sifonar de pe strada Balaban, din dealul orasului Galati. Mariajul proletar intre electrician si
casnica nu dureaza insa mult: in 1931, cand barbatul e mutat la Dej, Maria divorteaza. In 1933 se recasatoreste
cu un jandarm. Paul Sfetcu spune ca nu i-a purtat niciodata pica: ,,Considera, referitor la viata de familie, ca cele
pierdute nu se mai pot reface". Stelian Tanase nuanteaza: ,,Gheorghiu-Dej a fost un fustangiu, i-au placut
femeile, a avut multe amante. De obicei isi alegea dintre actrite. Era un om mai de viata, caruia ii placeau
spritul, lautarii, fiind mai deschis in acest sens". Maria Alexe i-a daruit insa doua
fetite: Vasilica (Lica), in 1928, si Constanta (Tanta), in 1931. Dej devine foarte apropiat de cele doua fete - din
inchisoare, se plange ca Maria nu-i trimite nici macar o fotografie cu sarmanele, sa le vada cum cresc. La
serbarea de 1 Mai de la liceul Sf. Sava din Bucuresti: Lica Gheorghiu, Gh. Gheorghiu Dej si Tanta Gheorghiu
FOTO: Fototeca online a comunismului romanesc 21 august 1934, scrisoare din puscarie, gasita in volumul
,,Clientii lui Tanti Varvara" cu ortografia originala: ,,Aceasta dragoste nam simtito nici la nevasta mea care stiti
ce mia facut si mai mult am rugato sa-mi dea fotografia copiilor cel putin so am la inchisoare, dar ma refuzat,
spunand copiilor ei ca nau tata! Ganditiva ce durere am, insa nui nimic, poate mai tarziu, cand copiii vor fi mari
si vor fi in stare sa judece, cu toata educatia ce le-o da mama lor contra mea, ei poate imi vor da dreptate
vreodata". Dupa accederea la putere, cele doua vor fi privilegiatele regimului - un soi de beizadele de azi.
Micaela Ghitescu, traducatoare si redactor-sef al revistei ,,Memoria", isi aminteste ca era eleva la liceul
,,Carmen Sylva" atunci cand Tanta a venit sa dea Bacalaureatul. ,,S-a facut mare valva ca vine fata lui Dej. Eu
eram mica, dar am auzit ca atunci s-a facut pentru ea o serie intreaga de fete slabe, proaste, ca ea sa
straluceasca", isi aminteste Micaela Ghitescu. Academicianul Serban Papacostea (foto)isi aminteste despre
cum erau privite cele doua fete in epoca. Tanta ar fi ajuns o doamna respectabila, in timp ce Lica, fata care a
vrut cu tot dinadinsul sa fie actrita, ar fi fost lipsita de orice talent. Asa ca, intre carcotasi, se spunea despre cele
doua: ,,Una e talentata, iar alta e tare-n tata", povesteste academicianul. Paul Sfetcu scrie in volumul sau ca Lica
Gheorghiu profita cu nonsalanta de pe urma statutul ei: ii cerea sa-i cumpere incaltaminte sau rechizite scolare
pentru copii ei, il suna cu o ora inainte de un oarecare spectacol pentru a cere 5-6 bilete, cerea bani si era foarte,
foarte capricioasa. ,,O deranja, bunaoara, faptul ca o salutam numai cu <<Buna ziua!>>, in loc de
<<Sarutmana>>, asa cum credea ca ar trebui". Urmarea - Dej il abordeaza pe Sfetcu: ,,Sfetcule, cum saluti tu
femeileo [...] In tineretea mea, nu numai ca le salutam asa, dar chiar le si sarutam mana".
Ilegalisti, tineri si nelinistiti
In 1937 ,,Sunt de acord. Stop. Introduce cererea directiei generale pentru cununia noastra. Stop. Eu fac la fel.
Stop." Telegrama Elenei Sarbu din Soroca (n.r. - Republica Moldova), studenta la Medicina, comunista inchisa
la Dumbraveni, in aceeasi celula de partid cu Ana Pauker. Destinatar: Gheorghe Gheorghiu-Dej. Data: 10
noiembrie 1938. Casatoria nu are loc, insa femeia se marita, in 1939, cu ceferistul Stefan Pavel. Pavel ii trimitea
pachete lui Dej la puscarie, pachete respinse pentru ca barbatii nu erau rude. Ulterior, Stefan Pavel face cariera
in partid, dar e epurat in iunie 1958. Elena Pavel moare la 3 august 1943, in urma unui bombardament american
si e, ulterior, martirizata in brosurile propagandistice de partid. Eroina a miscarii, dupa cum spune un volum
tiparit la Editura Apararii Patriotice in '45. Elena Pavel este sora Victoriei Sarbu (asistenta si amanta lui Stefan
Foris, liderul PCdR din acea vreme). Elena Pavel este si sora Mariei (Marusia) Sarbu, ilegalista si ea, amanta
,,oficiala" a lui Gheorghiu-Dej dupa evadarea din inchisoare. Ultimul amanunt din aceasta complicata odisee
conjugala: Stefan Pavel si Stefan Foris devin, in timpul razboiului, dusmani de moarte - martore sunt
stenogramele discutiilor dintre Foris si alti membri de partid. Femeile lor, Elena Pavel (potentiala Gheorghiu) si
Victoria Sarbu (niciodata Foris), incep si ele, ca femeile, sa se dusmaneasca.
Legendele Grivitei. Ce-a facut Dej in '33
Romania, la inceputul anilor '30: curbe de sacrificiu, reduceri drastice de salarii, somaj galopant, economie la
pamant, nemultumire civica. Romania, la inceputul anului 1933: ger, gheturile blocheaza Dunarea, viscolul face
prapad. Romania, 2 februarie 1933: tulburari la Ploiesti, in industria petroliera. Armata linisteste spiritele
revolutionare. Proteste la Bucuresti, Cluj, Galati, Iasi. 3 februarie: 6.000 de muncitori de la Atelierele CFR
Grivita din Bucuresti opresc munca si ies in strada. Greva mare, istorica. ,,Universul", 4 februarie: ,,Agenti
provocatori de extrema stanga au inceput sa activeze printre lucratorii ceferisti". Stare de asediu. Romania, 6
februarie: intra in vigoare Legea pentru Autorizarea Starii de Asediu, redactata de Armand Calinescu,
subsecretar de stat la Interne, instituita prin decret regal. G.G. Mironescu, vicepresedinte al Consiliului de
Ministri, in expunerea de motive: ,,Miscari concertate cu caracter comunist au turburat ordinea in diferite
regiuni ce tind in mod evident la destramarea tarii". E tensiune! Urmarea principala: delicte si infractiuni intra in
competenta investigarii si judecarii de catre parchete (consilii de razboi), respectiv instante militare, arata
istoricul Mihai Burcea in volumul ,,Spectrele lui Dej". Sunt interzise intrunirile, manifestatiile, publicatiile,
portul uniformelor si al emblemelor neoficiale, armele de foc, explica istoricul Stelian Tanase in volumul
,,Clientii lui Tanti Varvara". NUMEROASE FOCURI DE REVOLVER 14/15 februarie, noaptea, stare de
asediu: Constantin Doncea, Dumitru Petrescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica sunt arestati, banuiti ca
ar fi instigatori. 15 februarie: 6.000 de muncitori ocupa curtile atelierelor din Grivita si nu mai muncesc. La
Guvern se hotaraste concentrarea militara a lucratorilor. ,,Universul", 17 februarie: ,,La ora sase seara, patrulele
de jandarmi au inceput sa opereze la indepartarea multimilor [...] In cursul evacuarii strazii, lucratorii au tras
numeroase focuri de revolver asupra gardienilor si jandarmilor". Revolta se complica, iar atelierele sunt
evacuate. Armand Calinescu noteaza in jurnal: ,,Toate manifestatiile aveau vizibil caracterul unei revolutii",
arata Stelian Tanase in ,,Clientii lui Tanti Varvara". Guvernul lui Alexandru Vaida Voievod, aflat la putere in
acea perioada, a pus aceste tulburari in carca bolsevicilor, desi rolul agitatorilor comunisti, care nu poate fi
neglijat, nu fusese unul esential. Pentru istoria facuta de partid, asta a fost o mina de aur, caci asa se puteau
legitima. Esential sau nu, comunistii au fost implicati, iar cei mai multi istorici sunt de acord ca, printre cei mai
importanti ilegalisti care au influentat si sprijinit revoltele sunt: Lucretiu Patrascanu, creierul operatiunii, Moscu
Cohn (devenit Gheorghe Stoica) si Vasile Luca, revolutionari de profesie, iar la firul ierbii, lideri ai grevistilor:
Constantin Doncea, Dumitru Petrescu si Gheorghe Vasilichi. Pentru oamenii Cominternului, precum si pentru
Moscova, manifestatia aceasta era de mare importanta. Un raport catre Mihai Moruzov, seful Serviciului Secret
de Informatii: ,,Stalin pare a se ocupa personal de situatia din Romania". DEJ, CUREA DE TRANSMISIE
Ce facuse Gheorghiu-Dej, omul care le-a,,furat" actorilor principali revolta de la Grivita si a asezat-o in CV-ul
sau intru legitimare muncitoreascax Scurta incursiune in trecutul recent: in 1932, Dej intra in ierarhia
sindicatelor revolutionare. ,,Lucra direct in PCdR, era un agitator platit, finantat de Internationala sindicatelor
rosii, Profintern", explica Stelian Tanase. Un raport al Sigurantei din 8 octombrie 1932 confirma: ,,Neocupand
nicio functie si neexercitand meseria ce ocunoaste, Gheorghe Gheorghiu-Dej este subventionat de Partidul
Comunist din Romania". Mai fusese implicat in proteste de tot felul, deci era platit in cunostinta de cauza. Cu
cinci luni inainte de revolta ceferistilor, la 24 septembrie 1932, agentii Sigurantei scriau: ,,Numitul a fost
insarcinat cu propaganda lucratorilor de la Atelierele CFR Grivita din Bucuresti facand propaganda intensa in
sindicatul CFR comunist ce a luat fiintain ultimul timp". FOTO 1: 1932. Gheorghiu-Dej in arestul Sigurantei
FOTO 2 si 3: Doua ipostaze ale lui Gheorghiu-Dej, la inceputul anilor '40
La revoltele muncitoresti, Dej a fost, de fapt, delegatul centrului comunist, ,,agentul de legatura intre diferitele
sindicate CFR-ist comuniste si Partidul Comunist", dupa cum arata rechizitoriul comisarului regal, Romulus
Hotineanu, citat de Stelian Tanase in ,,Clientii lui Tanti Varvara". Felul in care a fost falsificat trecutul sau
pentru a-i demonstra rolul principal in aceasta actiune are putine puncte comune cu realitatea, confirma istoricul
Cristina Diac in ,,Spectrele lui Dej". MARX, LA PROCESUL DE LA CRAIOVA Orisicat, dupa reprimarea
revoltei, 2.000 de muncitori sunt luati prizonieri si plimbati, cu mainile sus, intre baionete, pe Calea Grivitei,
pana la inchisoarea Malmaison si inchisoarea militara Jilava. Principalii acuzati: Panait Bogatoiu, Constantin
Doncea, Dumitru Petrescu, Gheorghe Vasilichi, Gheorghiu-Dej si Chivu Stoica. Procesul se judeca o data la
Bucuresti si apoi se mai judeca o data la Craiova. In fata judecatorilor, Doncea citeaza din Marx: ,,In istorie,
toate se petrec de doua ori: prima data in tragic, a doua oara in comic". Stelian Tanase: ,,Doncea nu poate fi
suspectat in niciun fel ca il citise pe Marx. Acuzatii au rostit roluri invatate pe dinafara, scrise de agitatorii
PCdR, in afara inchisorii". La 25 august 1934, publicatia franceza ,,La Correspondance Internationale" prelua
un comunicat al CC al PCdR: ,,Nivelul politic ridicat al elementelor avansate s-a manifestat prin faptul ca
procesul a avut, mai mult decat anul trecut, caracterul unui conflict de clasa si ca atat acuzatii cat si sutele de
martori s-au prezentat mai curajosi, mai experimentati la banca acuzarii", arata articolul gasit la Arhivele
Nationale. Sentinta de la Craiova, din 30 iunie 1934, a fost mai dulce decat in primul proces: Doncea si
Petrescu - 15 ani de munca silnica. Dej, Chivu Stoica si Vasilichi - 12 ani de munca silnica. Pana la recursul de
la Curtea de Casatie, in puscarie ramasesera doar Dej si Stoica. ceilalti trei agitatori reusisera sa evadeze la 3
ianuarie 1935.
Neocupand nicio functie si neexercitand meseria ce o cunoaste, Gheorghe Gheorghiu-Dej este subventionat de
Partidul Comunist din Romania. Raport al Sigurantei din 8 octombrie 1932
Pe Dej nu l-au lasat tovarasii sa evadeze
Chiar daca nu era in centrul puterii la inceputul anilor '30, Dej se afla, insa, in proximitatea liderilor atunci cand
s-au discutat mai multe planuri pentru evadare. Dumitru Petrescu, ilegalist, povesteste in detaliu variantele luate
in calcul, detalii surprinse in volumul ,,Spectrele lui Dej", coordonat de Stefan Bosomitu si Mihai Burcea.
Primavara anului 1934, vazuta din inchisoarea militara Craiova. Randul de sus (de la stanga la dreapta):
Constantin Doncea, Dumitru Petrescu si Gheorghe Gheorghiu-Dej. Randul de jos (de la stanga la dreapta):
Gheorghe Vasilichi, Main Ion-Ionescu si Chivu Stoica FOTO: Arhivele Nationale Prima idee si primul esec:
saparea unui tunel de la closetul din curtea inchisorii, varianta la care, din motive de securitate, s-a renuntat. A
doua idee: atragerea in conspiratie a doi soldati din garda inchisoriii, soldati care ar fi trebuit sa sprijine actiunea
si chiar sa fuga odata cu evadatii. Planul a fost insa abandonat dupa ce primul soldat demn de increderea
grevistilor, dupa ce a fost abordat de catre puscariasi, s-a speriat de propunere. Din nou, esec. A treia varianta:
contactarea si stabilirea unei relatii tovarasesti cu militarii condamnati pentru infractiuni de drept comun, care
aveau dreptul de a lucra in atelierele din afara inchisorii. Chiar Dej a fost cel care a luat legatura cu un
basarabean condamnat la 10 ani pentru crima si l-a convins sa fabrice, in atelier, o cheie care sa se potriveasca la
lacatul inchisorii. Actiunea de evadare s-a amanat insa pana cand comandantii au schimbat lacatul. Al treilea
esec. Comunistii francezi cer eliberarea grevistilor de la Grivita FOTO: Arhivele Nationale Dumitru Petrescu si
Gheorghe Vasilichi au reusit insa sa scape din arest cu ajutorul tovarasilor din libertate. Intr-o nota pentru
Institutul de Istorie a Partidului care documenta evadarea grevistilor, Vasilichi povesteste ca, pentru formarea
grupului de actiune, ,,s-a avut in vedere greutatea pedepselor de la Bucuresti (viata si 20 de ani)" si ,,purtarea
proasta a lui [Constantin] Doncea in inchisoare, care era in stare ca, la cea mai mica greutate, sa tradeze" Si
Gheorghiu-Dej si-ar fi exprimat dorinta de a participa la actiune, insa Secretariatul liber n-ar fi fost de acord cu
propunerea, povesteste Dumitru Petrescu in memoriile sale, ,,Amintiri despre viata si activitatea desfasurata in
cadrul miscarii muncitoresti in perioada 1906-1968", depuse de familie la Institutul de Studii Istorice si Social
Politice de la langa CC al PCR. La 3 ianuarie 1935, reusesc sa fuga din inchisoare Petrescu, Vasilichi si Doncea.
Gheorghiu-Dej e lasat in urma. Pentru urmatorii 10 ani.
Cum ajunge mare Dej in inchisoare
Ionita Barbulescu, cetatean: ,,Dupa ce am traversat doua rauri, cu vaile si dealurile respective, [...] cu scopul de
a nu fi descoperiti, grupul evadatilor s-a strecurat prin gradini, [...] au mers pe fundul vaii, iar dupa aceea peste
livezi [...]. Din prudenta, i-am adapostit pe tov. Gheorghiu si ceilalti [...] intr-o claie de fan din apropierea
cimitirului". Tovarasii care alergau pe coclaurile din Oltenia erau: Gheorghiu-Dej si Vania Didenco (n.r. - spion
sovietic, devenit Ion Vidrascu), evadati din lagarul de la Targu Jiu, alaturi de avocatul ilegalist Ion Gheorghe
Maurer si Mihail Rosianu, secretarul Regionalei Oltenia a PCdR in ilegalitate, inspector scolar in legalitate,
adica oamenii care i-au ajutat sa evadeze.
Ce se intamplasen Dupa eliminarea lui Stefan Foris din fotoliul de secretar general al PCdR, comunistii liberi
hotarasc sa-l scoata din lagarul de la Targu Jiu pe Gheorghiu-Dej, cel mai important comunist din inchisori.
Evadarea are loc undeva intre 9 si 17 august 1944, insa data exacta nu poate fi stabilita de istorici intrucat
marturiile participantilor contin date contradictorii. Acestea se gasesc in colectia ,,Gheorghe Gheorghiu-Dej", de
la Arhivele Nationale, ca urmare a initiativei Institutului de Istorie a Partidului de a crea o varianta ,,oficiala" cu
privire la evadarea lui Dej. Orisicat, comunistii pregatesc terenul, stabilesc rute, case conspirative, vorbesc cu
ajutoare si detinuti. Urmeaza o noapte si-o zi conspirative petrecute in boscheti, in claie de fan, in cimitir, pe
vaile si pe dealurile din nordul Olteniei. Varianta ,,oficiala" nu omite nici stangaciile clandestine ale evadarii:
Maurer ar fi cheltuit toti banii pe care-i primise de la partid sa cumpere o masina mai acatari pentru a-l
transporta pe Dej. Urmarea, masina imprumutata de la un oarecare procomunist, un Citroen vechi, cu multe
piese lipsa, a facut de trei ori pana in drumul catre inchisoare, asa ca evadatii i-au asteptat pe solii libertatii ,,intr-
un boschet mai mare dintr-un parc", dupa cum povesteste cel care-i adapostea. In fine, ,,evadatii" ajung sa fie
adapostiti intr-o casa (n.r. - cu WC interior), iar in dimineata zilei de 24 august 1944 pleaca spre Capitala.
Pleaca spre putere! PATRIARHUL IUSTINIAN A MERS CU DOMNUL GHEORGHIU Potrivit unei liste
intocmite de Institutul de Istorie aPartidului, 50 de oameni au participat, in total, la epopeea evadarii din august
1944 a viitorului lider comunist Gheorghiu-Dej. Lista cuprinde, insa, cel putin trei nume atipice pentru o
operatiune de o asemenea conspirativitate. Sunt enumerati, printre altii: 1. Eva Krug, o fetita de 11 ani, fiica
sefului atelierului de pietrarie din lagar, care ,,a cunoscut unele lucruri si fapte din activitatea revolutionara a
parintilor, dar a pastrat conspirativitatea lor". 2. Didina Ionescu, o frumoasa de 17 ani, fiica invatatorului
Dumitru Ionescu. Alaturi de mama sa, fata ,,a stat de veghe cu schimbul in fiecare noapte pentru a face siguranta
tovarasilor [...] a pregatit menajul evadatilor si i-a aprovizionat cu tigari si alte lucruri". 3. Preotul Ioan Marina,
viitorul patriarh Iustinian Marina (foto), care, ,,preot cu vederi inaintate, avea legaturi cu tovarasii din
conducerea partidului in locuinta lui din Rm. Valcea". In aceeasi casa, Dej a facut primul popas in drumul spre
Bucuresti, pe 24 august. Potrivit soferului, ,,aici, tovarasul Dej s-a intretinut cu cativa muncitori, tarani si
invatatori din imprejurimi". O descriere amanuntita a evadarii se regaseste intr-un studiu elaborat de istoricul
Dumitru Lacatusu, cuprins in volumul ,,Spectrele lui Dej". ISI FACE PRIETENII CARE TREBUIE LA
DOFTANA Planurile complicate organizate pentru evadarea lui Gheorghiu-Dej arata, de fapt, ca viitorul lider
bolsevic este un atu, daca nu chiar cel mai important, intre comunisti. Totusi, Dej devine figura dominanta in
Doftana abia din 1940, dupa plecarea unor detinuti importanti precum Petre Constantinescu-Iasi, Vasile Luca si,
mai ales, Dimitrie Ganev, pe care Stelian Tanase il numeste ,,seful recunoscut al comunistilor din inchisoare".
Daca pana atunci era doar seful ceferistilor inchisi, dupa plecarea lui Ganev se lipeste de spionii sovietici ramasi
si-si face prietenii care trebuie. In noiembrie 1940, in cutremurul ce devasteaza inchisoarea, mor Smil Marcovici
si Ilie Pintilie, comunisti care, pe linie de partid, i-ar fi fost superiori ierarhic. Dej ramane sef peste toti tovarasii
din inchisoare. Alexandru Elias (89 de ani), fost membru in organizatia sionista ,,Hasomer Hatair", asimilata in
epoca drept comunista, l-a intalnit pe Dej in lagarul de internati politici de la Targu Jiu. ,,El statea separat, avea
o camera speciala (n.r. - in interiorul baracii). Nu statea, ca noi, in camerele acelea cu paturi suprapuse. Era
<<the boss>> de pe atunci. Noi eram scosi la munca, plecam dimineata, insa el si Chivu Stoica aveau un regim
special", povesteste Elias. N-A VRUT SA EVADEZE Totusi, in perioada respectiva, priveste cu rezerve
accederea si la structurile din libertate. Ion Gheorghe Maurer chiar ii propune evadarea in urma unei vizite
conspirative la Campina, langa Doftana. ,,Nu voia sa evadeze fiindu-i teama ca evadarea lui ar fi un bun pretext
pentru Siguranta un bun pretext pentru a-l ucide", povesteste Maurer in volumul-interviu semnat de Lavinia
Betea, ,,Maurer si lumea de ieri".
El statea separat, avea o camera speciala.Nu statea, ca noi, in camerele acelea cu paturi suprapuse. Era <<the
boss>> de pe atunci". Alexandru Elias, medic
E probabil ca Gheorghiu-Dej sa fi fost, asa cum sugereza si Maurer, speriat de fortele de ordine, ori pur si
simplu sa astepte momentul potrivit pentru a devenit liber. Iar un amanunt ce n-ar trebui neglijat e ca Stefan
Foris, liderul tuturor comunistilor din libertate si locurile de detinere, este, la randul lui, reticent cu privire la o
potentiala evadare. SCRISORILE CONSPIRATIVE Comunistilor le sunt trimise documente cifrate,
pe care le ,,prelucreaza" (n.r. - analizeaza) in celulele de partid din celulele din inchisoare. Un exemplu,
deconspirat de vigilenta lucratorilor de la Doftana: ,,Pe adresa lui Gheorghiu-Dej, numita <<Elena>> intr-o
scrisoare inchisa, da o serie de informatii actuale, prezentate cu abilitate sub forma unor povestiri de fapte
diverse. [...] Chestiunea <<bunicului sfatos>> care s-a apucat de <<gospodarie model>> si care nu are <<nimic
contra intelectualilor>> [...] se poate deduce ca trimitatorii activeaza in organizatii secrete, nedescoperite, cu
ramificatii in toata tara", scrie maiorul Irimescu, directorul Penitenciarului, intr-o adresa catre Ministerul
Justitiei. In detentie, la Doftana FOTO: Arhivele Nationale Educatia facuta in stilul propagandistic este, la
randul ei, esentiala, mai ales ca majoritatea celor aflati in inchisoare n-au in carnetul de note prea multe
insemnari. Muncitori, oameni fara scoala, au nevoie sa fie invatati - ,,universitatea comunista de la Doftana",
aveau sa numeasca, mai tarziu, experienta din puscarie. Iar spiritul didactic s-a manifestat in fiecare detentie.
Alexandru Elias marturiseste: ,,Era o activitate formatoare, intr-adevar, dar formatoare de oameni care sa
gandeasca in stil comunist. Invatau si limbi straine, insa nu puteau nici sa poarte o conversatie. Era o spoiala!
Multe lucruri s-au exagerat. Ce se invata Istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice - invataturi transpuse,
automat, la noi in tara". Reportaj de propaganda despre inchisoarea de la Doftana: DEJ N-A FOST LASAT LA
MOSCOVA Un ultim amanunt din universul carceral anticomunist: in mai 1941, cand Ana Pauker este predata
sovieticilor intr-un schimb de prizonieri, pe lista URSS se afla, de fapt, si Dej, si Chivu Stoica, insa plecarea
acestora e refuzata. ,,Se vor strange prea multi comunisti la Moscova", ar fi spus maresalul Ion Antonescu,
potrivit lui Stelian Tanase. La data de 15 iunie 1941 autoritatile centrale din Bucuresti nu reusisera sa identifice
in ce loc de detinere se afla Dej, potrivit unui tablou-anexa cel mai probabil intocmit de Siguranta Centrala sau
de Directia Generala a Politiei. ,,Punerea sus-numitului in libertate ar constitui un pericol permanent pentru
ordinea si siguranta statului, mai cu seama ca in imprejura rile actuale, nefiind exclusa eventualitatea retrimiterii
lui in tara, de catre Comintern, in mod clandestin", arata un aviz al Directiei Generale a Politiei. Refuzul e
confirmat si de Paul Sfetcu, in volumul ,,13 ani in anticamera lui Dej". Carevasazica, doar vigilenta autoritatilor
din Romania a facut ca Dej sa nu faca parte din ceea ce, mai tarziu, avea sa se numeasca ,,grupul moscovit".
Totusi, in puscarie, se inconjoara de spioni sovietici si agenti ai URSS in Romania. Abilitatea de a-si face
prietenii care trebuie ii va determina destinul.
Ce citea in puscarie
La Doftana, in puscarie, citea revistele ,,Cinema" - chiar daca n-avea unde sa vada filmele prezentate in paginile
publicatiei -, ,,Dimineata copiilor", ,,Medicul nostru" si ,,Realitatea ilustrata". Dar citea si carti, pe alese: ,,Cum
am ucis pe Rasputin", ,,Interesantele aventuri ale unui chinez", ,,Nu va jucati cu focul", ,,Amor sovietic", ,,Un
sot celebru", ,,O femeie si jumatate", ,,Cazacii", ,,Femei si calugari", ,,Lucrezia Borgia", ,,Femeia care ucide",
potrivit inventarelor facute de magazionerul inchisorii si cuprinse in fondul ,,Gheorghe Gheorghiu-Dej" de la
Arhivele Nationale.
Dej incurca lucrurile la Vacaresti si la Doftana
La 3 decembrie 1936, la inchisoarea Vacaresti are loc un scandal intre comunisti si legionari. Liderii grupurilor
politice, Gheorghiu-Dej si Ioan Bozantan, sunt loviti la picior, respectiv la mana. Istoricul Stelian Tanase
sustine, in ,,Clientii lui Tanti Varvara", ca incidentul a fost declansat de propunerea facuta de Gheorghiu-Dej lui
Stefan Curca, detinut legionar, de a intretine relatii homosexuale. Istoricul il face pe Dej complice si in
scandalul homosexual din acelasi penitenciar, din 1938, in care au fost implicati Nicolae Ceausescu si Smil
Marcovici. Consultant stiintific: Mihai Burcea
Lista lui Stalin: 1. Ana Pauker 2. Vasile Luca 3. Gheorghe Gheorghiu-Dej 4. Stefan Foris 5. Emil Bodnaras 6.
Constantin Parvulescu 7. Iosif Ranghet 8. Andrei Ianuarievici Visinski 9. Petru Groza 10. Lucretiu Patrascanu
11. Avram Bunaciu 12. Constantin Doncea 13. Iosif Chisinevschi 14. Miron Constantinescu 15. Valter Roman
16. Chivu Stoica 17. Alexandru Moghioros 18. Teohari Georgescu 19. Gheorghe Pintilie 20. Alexandru
Draghici 21. Alexandru Nicolschi 22. Dumitru Coliu 23. Gheorghe Apostol 24. Ion Gheorghe Maurer 25. Petre
Borila 26. Leonte Rautu 27. Mihail Roller 28. Iosif Ardeleanu 29. Sorin si Ana Toma 30. Silviu Brucan 31.
Alexandru Barladeanu 32. Serghei Nicolau 33. Misu Dulgheru 34. Serghei Kavtaradze 35. Mihail Sadoveanu
36. Constantin Ion Parhon 37. George Calinescu