Jurnalul unui condamnat la moarte 10 Iulie 2006 | de Valentin Zaschievici Consemnam, de azi, in 30 de episoade, intoarcerea mortului viu.

Povestea lui Petre Dogaru a prins contur chiar din prima zi de libertate. Ne-am intalnit, dupa un schimb de scrisori, la iesirea din Puscaria Galati. El, dupa 20 de ani de inchisoare. Noi, adica Vera Albulescu si cu mine, dupa 200 de kilometri parcursi in mare viteza. Venisem sa culegem povestea ocnasului pocait, dar recolta s-a dovedit anevoioasa. Zile intregi am discutat la Bucuresti, in biroul nostru. Tustrei, in jurul reportofonului si-al scrumierei care se umplea in dusmanie. Zeci de ore de inregistrari. Dupa jumatate de an de tocmeala, au iesit la iveala si insemnarile lui "nea Petrica". Scoase de sub saltea intr-un ultim efort de a convinge ca experienta intiparita in pielea, oasele si hard-disk-ul lui impecabil are valoare in afara gratiilor. Nasterea povestii Au urmat calatorii prin tara in trei. Drumetii incomode, doi ziaristi si un individ cu trei crime pe cazier, in cautarea martorilor care pot confirma adevarul celor spuse, celor scrise, adevarul lui inoportun. Cartea s-a nascut greu, in hopuri. Pe sosele de tara. In camere de hotel. In masina mea. Pe dealuri, la Beresti. In carciumi sordide. Sa nascut din conflict. Din tatonari reciproce si din capcane intinse unul altuia. Cartea e un copil cu buricul netaiat. Cordonul ombilical s-a desirat de-a lungul intregii Europe, punand distanta intre povestitor si scribi, intre el si lectori. A fost conditia mea, pentru ca povestitorul sa supravietuiasca operei, dupa o intamplare ce-i putea fi fatala. Petre Dogaru a fost condamnat pentru trei crime, pe care sustine ca nu le-ar fi comis. De pecetea lor nu va mai scapa vreodata, pentru ca justitia l-a taxat irevocabil, fie ca o fi vinovat cu adevarat ori nu. A scapat de pedeapsa capitala, crede ca adevaratii ucigasi nu vor mai fi pedepsiti. Nu se considera o victima a sistemului, nu se considera un Monte Cristo, pentru ca, inainte de a fi inchis, a furat si a jefuit, a facut rau cu varf si indesat. Ii este ciuda insa ca fata de tot ce a facut sau n-a facut la viata lui nu i s-a cerut niciodata punctul de vedere. Si se razbuna, asadar, facandu-si cunoscut in felul acesta, apasat, punctul sau de vedere fata de toti si de toate. Acesta e, pe scurt, povestitorul. Noi suntem anexele: am ascultat, apoi am scris si publicam, facandu-i dreptate nu numai lui Petre Dogaru, ci si altora care nu pot, nu vor sau nu indraznesc sa dea in vileag fata nevazuta a justitiei romanesti din ultimii 20 de ani, justitia de "dupa". Infernul penitenciar, pe care-l cunoastem doar din marturiile "politicilor" din anii 50. Dar si infractorii de drept comun sunt, macar in principiu, oameni, au dreptul macar sa marturiseasca, chiar daca le lipseste aura inocentei! Ceea ce veti citi e o confesiune, redactata pe parcursul multor ani, incepand cu 1992 si corectata stilizata , cenzurata in vara anului 2006. Autorul confesiunilor s-a spovedit hartiei, sperand ca aceasta ii va supravietui. Spovedania, de buna seama, nu trebuie considerata o poveste cu valoare de adevar dincolo de orice indoiala. Subiectivismul e explicabil. Dincolo de atitudinea fata de un personaj sau altul, fata de o situatie sau alta, dictata de reperele biografice insele, putem intelege si grija povestitorului de a se prezenta pe sine intr-o lumina anume. Faptele, in covarsitoarea lor majoritate, sunt insa reale, au fost confirmate de martori independenti, intervievati de noi. Regulile jocului Aceste confesiuni trebuie sa vada tiparul si sa ajunga sub privirile marelui public din mai multe motive. Au pecetea autenticitatii si infatiseaza experiente de viata si de moarte cutremuratoare, care se consuma de regula intre peretii umezi si reci ai inchisorii. De regula, cei care supravietuiesc incercarilor de genul celor relatate nu mai au mintea intreaga sau curajul de a le face cunoscute. Petre Dogaru si-a asumat insa biografia, ca unul care oricum traieste cu 18 ani mai mult decat a fost programat sa traiasca. Accepta sa se expuna pe sine la stalpul infamiei, dar lasa loc si altora pe care-i invita, in cuprinsul acestor confesiuni, sa i se alature. Ba chiar ii asaza fara voia lor pe infamul podium, pentru ca multimea sa judece si sa decida: "Cine-i mai vinovat, hotul sau calaii lui?". Petre Dogaru a fost "cineva" in toate puscariile prin care a trecut, respectat sau temut e totuna de gardieni si de detinuti. Ajuns in lumea libera, este "nimeni". Putem intelege si orgoliul lui de a iesi din anonimat, facand cadou cititorilor povestile sale, singura avere pe care a luat-o cu el din celula. Povestitorul a invatat regulile jocului si a dus catre perfectiune arta supravietuirii intr-o insula de o salbaticie fara egal. Regulile acelea si stiinta supravietuirii nu mai valoreaza azi doi bani in jungla sociala, Petre Dogaru a ajuns un fel de Tarzan la Chicago. Nu-l incap hainele si pantofii, pentru ca i s-a lipit de trup zeghea. Nu gaseste de mancare, pentru ca nu are unde

vana si pescui. Nu se descurca nici cu banii, pentru ca refuza sa mai fure. Nu mai vrea inapoi, inauntru, ii ajunge! Gata! Un asemenea om este, sa recunoastem, nepregatit sa mai traiasca liber si cinstit. Si totusi mai e viu... Inceputul sfarsitului. Arestarea. Doamna (I) 10 Iulie 2006 Eram in luna mai 1986, chiar in ziua de Pasti, imi amintesc ca la 4 mai a picat Pastile in acel an, cand am fost arestat. Plecasem de acasa ca sa cumpar tigari Kent, ca aveam musafiri si se terminasera tigarile, iar eu, care aveam niste gusturi subtiri inca de pe atunci, preferam Kentul. Deci plecasem la plimbare pe Strada Kent, cum i se spunea pe atunci acelei strazi din preajma Garii de Nord, insa tocmai intrase Militia peste tiganii care vindeau tigari acolo, facea razie, iar eu n-aveam nici un chef sa fiu legitimat. N-aveam chef, categoric, fiindca stiam ca sunt dat in urmarire generala si sunt cautat pentru crima. In ziua aceea de Pasti nu gaseam Kent pe nici unde, nici pe strada cu pricina, nici la Hotel Astoria, ba am cautat si in Gara de Nord, la sala de asteptare pentru straini, si pe cand dadeam eu sa ies din gara, nemultumit de rezultatul cercetarii mele, m-am trezit legitimat de doi civili, si cum cotrobaiam eu dupa acte se aude din spate "nu-i nevoie, nu mai este cazul" si-odata m-am pomenit suspendat in aer, fusesem luat pe sus, vreo sapte civili imbracati in costume gri ma luasera pe sus. "Nu-l stricati!" Am fost dus asa, pe sus, la Militia TF, la postul de la gara, apoi dezbracat complet la pielea goala si deposedat de tot ce aveam asupra mea, iar lucrurile mi le-au pus in sacose de celofan. M-am trezit cu lanturi la picioare si catuse la maini. Uitasem gustul lanturilor, dar memoria revine repede, se vede treaba. Dupa trei ore a sosit un teveu de la Militia Capitalei, iar inauntru, opt militieni si un colonel, dupa o vreme aveam sa aflu ca era colonelul Diamandescu. Cu teveu am plecat cu totii, eu sezand intins pe burta, iar militienii asezati in fund pe o parte si pe cealalta, si cu cate un picior pe mine, iar unul, mai destept, isi tinea piciorul pe capul meu si din cand in cand isi apasa calcaiul pe capul meu. I-am spus sa isi ia piciorul de pe capul meu, dar se pare ca am gresit, ca el mai tare la apasat, iar tovarasii lui au inceput sa bata si ei toba in mine cu picioarele. Mie nu-mi place sa mi se puna piciorul pe cap si, din pozitia incomoda in care eram, tot am reusit sa musc pe unul de picior, de data asta constient ca greseam tare, fiindca ei s-au pornit mai abitir sa ma bata cu pantofii pana le-a zis seful: "Lasati-l, ca avem treaba cu el, nu mi-l stricati". Aveam sa aflu indata care era treaba, pentru ca, odata ajunsi, m-au instalat intr-un birou, m-au asezat la o masa, iar de partea cealalta a mesei mai era cineva, dar nu puteam sa-i vad fata, pentru ca intre noi erau doua lampi puternice care imi bateau direct in ochi. Ma zapaceau cele doua reflectoare, si doi militieni imi tineau capul in directia lor. Iar din spatele lampilor orbitoare, un glas a rostit: "Ia spune tu, Petrule, cu care din cele patru crime vrei tu sa incepem?". Cand vocea din spatele reflectoarelor mi-a spus: "Cu care din cele patru crime sa incepem", imediat mi-am dat seama ca proprietarul acelei voci, omul invizibil mie, cauta sa imi puna in carca fapte reale, dar fara autori cunoscuti. Imediat mi-am dat seama, ca doar eram un infractor, eu executasem pana atunci sapte ani de puscarie, deci nu eram vreun fazan sa nu ma prind de manevra. I-am raspuns vocii din spatele reflectoarelor ca nu am omorat pe nimeni eu, "dar de furat ai furat banii si bijuteriile de la Bistrita?" m-a intrebat vocea, si eu i-am raspuns ca da, eu am furat si banii, si bijuterii, dar om eu nu am omorat, ca proprietarul banilor si al bijuteriilor era cat se poate de viu cand am iesit de la el din casa. Si atunci, cele doua reflectoare s-au stins si in birou s-a aprins lumina si vocea din spatele reflectoarelor a capatat pentru ochii mei contur si carne. Barbatul aflat de cealalta parte a mesei mi-a spus: "Petrule, noi suntem cunostinte vechi, eu sunt procurorul Ovidiu P. si tot eu team anchetat in 1979, cu talharia de la Majestic". Bineinteles ca procurorul P. mintea cu nerusinare cand spunea ca el ma anchetase in 1979, era foarte posibil ca el sa imi fi intocmit mandatul de arestare, dar de anchetat m-a anchetat domnul colonel Stancescu de la Circa nr. 1 de pe Ana Ipatescu. Spun domnul colonel, pentru ca Stancescu fusese un domn in adevaratul sens al cuvantului, nu cautase sa-mi puna in carca omoruri sau alte alea, nu, el ma anchetase cinstit si castigase, in sensul ca eu miam primit condamnare de cinci ani, pe care eu i-am executat zi de zi, dar asa e, cand furi, mai trebuie sa si platesti, iar eu platisem cu varf si indesat, cu cinci ani de libertate. "O sa spui tu!"

Sa revin la procurorul P., cu noi in birou mai era o multime de militieni, printre care si colonelul Florescu de la Militia Capitalei. Acest Florescu mi-a pus mana pe cap, mi-a spus: "Ce bine este, Petrule, ca te-am prins, ca daca nu te prindeam, mai Petrule, eu, colonelul Florescu, ajungeam la Brigada Volanta, de umbla dupa pungasii de buzunare. Ia spune tu, Petrule, cum ai omorat pe cei patru oameni", eu nu si nu, ca n-am omorat pe nimeni, "lasa ca spui tu, Petrule, si ce gust avea tata pe care ai supt-o de la ma-ta". "Tovarase Florescu, zise atunci P., lasati ca Petru ne spune, pentru ca nu va avea incotro." Si catre mine, tot P.: "Hai Petrule, ca este Pastile si pentru noi, declara cum ai facut, ca altfel schimbam placa", ba n-am omorat pe nimeni. "Dar la Bistrita ne spui cum s-a intamplat, cum ai furat?" Si eu am zis cum am furat, ca doar eu furasem si stiam prea bine ce facusem si nu trebuia sa-mi zica nimeni ce-am facut. Dupa ce-am declarat tot-tot, a inceput distractia, un gen de distractie pe care numai cei care au fost in locul meu o cunosc, si-anume m-au bagat intr-un covor, m-au impachetat in el ca pe-o clatita, si mai multi militieni au ridicat covorul cu mine intr-insul si ma izbeau de perete, iar dupa mai multe izbituri au desfacut covorul si m-au scos buimac. "Ia spune, Petrule, face P. catre mine, declari cum i-ai omorat pe cei patru oameni?", eu, nu, n-am omorat pe nimeni. Fara multe vorbe, iata-ma impachetat din nou ca pe clatita si au inceput sa darame peretele cu mine. Era mai mult un fel de tortura psihica si loviturile erau pe neasteptate, ca nu puteai sa stii cu ce parte a corpului te da de perete. Au folosit acest procedeu de mai multe ori, nu mai tin minte, dar la un moment dat cineva s-a plictisit, ca P. i-a zis lui Florescu: "Duceti-l jos". Acolo, jos, aveam sa aflu ca joaca de-a clatita si peretele a fost o gadilatura care nici n-ar mai merita povestita pe langa ce a urmat. La subsol, un fel de beci ori ce-o fi fost, m-au atarnat gol-golut de o bara de fier, asa fel ca eram suspendat in aer si mi-au legat apoi niste greutati de picioare. Dupa cateva minute, in camera a intrat o femeie, s-a apropiat de mine si i-a intrebat pe cei din jurul meu: "Ce a facut baiatu lu mama?". Nu imi venea sa cred, asa frumos vorbea femeia care venise in camera, si unu din cei care se aflau langa mine a informat-o: "Nenorocitul asta a omorat o femeie si trei copii si a violat-o si pe mama, si pe copii". Nu stiam ce sa mai cred, auzeam cu urechile mele si nu puteam sa cred de ce mintea acel barbat, acel colonel, pe nume Diamandescu, aveam sa aflu mai tarziu ca omul care mintea cu atata nerusinare era Diamandescu si era ditai colonelul. Doamna care venise vorbea foarte, foarte frumos si mi se adresa mie, spunandu-mi "Petrisoru mamei", si spunandu-mi dulce "Petrisoru mamei", doamna respectiva a scos o pereche de manusi chirurgicale, si le-a tras pe maini, mi-a luat testiculele in maini si-a gandit cu voce tare: "Uite ce testicule frumoase are Petrisoru mamei, ia sa ma joc eu putin cu ele", si a scos un betigas cam de 30-35 de centimetri si gros cam cat un deget mic. Si se juca doamna, vorbind bland, de parca torcea o pisica, imi apuca testiculele cu mana stanga, iar cu mana dreapta ma lovea cu batul peste ele. Nu se poate descrie in cuvinte durerea insuportabila, am lesinat de mai multe ori, mi-am pierdut cunostinta, dar cum mi-o pierdeam tot asa ei ma faceau sa mi-o gasesc, ca turnau apa rece pe mine. "Faceti baie la porcul acesta!" La un moment dat nenorocita care ma chinuia disparuse, iar cei prezenti au pus un furtun cu apa rece pe mine, sa ma spele. Mi-au dat jos greutatile de la maini si de la picioare, m-au coborat si apoi m-au imbracat. Dupa care mau impins intr-un fel de camaruta, inchipuiti-va un sicriu un pic mai mare, dar pus in picioare si nu culcat, care era asa stramt, incat era imposibil sa te poti intoarce si era exclus, indiscutabil, sa poti sta jos. Usa era de tabla si in permanenta cineva batea in ea cu un ciocan, pentru ca facea un zgomot infernal, la un moment dat s-a oprit pentru cateva minute, dar iar a inceput. Si tot asa a tinut acest calvar, fara sa stiu daca era ziua sau noapte, pierdusem cu desavarsire notiunea timpului si mai si stiam ca aceasta notiune n-o voi regasi atunci cand vreau eu, ci doar cand vor vrea dansii. Imi era somn, eram epuizat, cine n-ar fi fost in locul meu?, si in plus, imi stransesera bine de tot catusele si lanturile de la picioare, cine mi le pusese avusese grija, mititelu, sa-si faca treaba constiincios, sa le stranga pe os. Era pacatos locul ala, sicriul ala de-a n-picioarelea, ca vrei sa cazi la un moment dat, sa te prabusesti, sa te pui jos si sa adormi, poate chiar sperand ca nu te mai trezesti sau ca te trezesti si iesi din visul urat, dar era imposibil, era prea stramt si nu dovedeai nicicum, gandesc eu acum ca era special creat pentru a chinui oameni care nu vor sa dea declaratii precum le dictau anchetatorii. Dupa o perioada de timp, sa nu ma intrebati, ca n-as sti sa spun nici cu aproximatie, am fost scos pe hol. Militienii mi-au scos catusele si lanturile, m-au dezbracat si unul dintre ei le-a poruncit la ceilalti sa-mi faca baie, le-a spus: "Faceti baie la porcu asta, ca trebuie sa vina Doamna", si eu, cand am auzit ca vine doamna, am inceput sa tremur, nu de frig, ci de frica, pentru ca asteptam sa vina doamna care ma batuse cu batul peste testicule. Dar dupa cateva minute a aparut, dar nu era vidma cea cu glas mieros si cu manusi chirurgicale, ci un barbat imbracat civil,

inalt cam de un metru si 85, cam saten si solid, care mi-a zis: "Eu sunt colonelul Doamna, seful arestului de la Capitala, si vreau sa aud ce probleme ai". Am suspinat de usurare ca testiculele mele nu sunt iarasi in primejdie si am spus ca n-am nici o problema, vezi bine, probleme aveam eu destule, dar ce folos sa-mi racesc gura, ca doar corb la corb nu-si scoate niciodata ochii. "Bine, a zis Doamna, spalati-l si dati-i alte haine". Au pus furtunul iar pe mine si cam asta a fost baia si iata-ma sus, cu lanturi si catuse, in biroul unde ma asteptau Ovidiu P. si ofiteri in haine civile, si printre ei colonelul Florescu, care m-a si salutat: "Hai, Petrule, ca te-am lasat sa te odihnesti toate zilele Pastilor". (va urma Greseala vietii. Planul jafului de la Bistrita (II) 12 Iulie 2006 Eu scriu aceste randuri fara nici o importanta, pentru ca nu stiu daca vreodata voi ajunge sa ma liberez, am acum 25 de ani de condamnare, abia am executat sase ani, mai am inca 13 ani pana la Comisia de liberari conditionate, dar nu stiu daca voi mai rezista cu sanatatea, vad ca se tot vorbeste de un decret, se zice ca se vor schimba legile, dar au trecut, iata, doi ani de la moartea lui Ceausescu, iar noii guvernanti nu au facut nimic pentru noi, detinutii, dar eu sper ca tot vor face ei ceva. Aici, la puscarie, timpul trece foarte greu si eu, neavand ce sa fac, imi trec amintirile pe hartie, bune si rele, asa cum sunt ele. Ma intorc la perioada in care eram in arest la procuratura si asteptam sa-mi vad sora. Imi era mila de sora mea, desi ea si concubinul ei ma dadusera in primire la Militie, acest lucru il stiam inca de la Erji, sora lu Rodica, iubita mea din Bistrita Nasaud. Daca eu eram arestat, ce rost avea sa mai fie pedepsita si sora mea, ma gandeam eu, si asa am luat hotararea sa o scot de la puscarie pe sora mea cu orice pret. Intr-o zi am fost scos din arest si dus in birou la domnu P. si iata, surpriza s-a implinit, in birou era sora mea si concubinul Moldovan Beniamin, sora mea ii spunea acasa Beni, deci am sa-i spun si eu tot Beni. P. mi-a aratat dosarul, mi l-a aratat pe al lui Beni, ambii incadrati de la 10 la 20 de ani, complici la omor. Schimbarea incadrarii juridice Parca vad ca acum, sora mea tinea capul aplecat in jos, ii era rusine sa se uite la mine, se simtea vinovata si nu ma putea privi in ochi, era constienta ca gresise fata de mine. Iar eu, dupa ce m-am uitat la dosarul ei, i-am spus lui domnu P. ca sora mea nu are nici un amestec, nici o vina, sora mea nu a fost nici macar in curtea victimei, sora mea a stiut doar ca ma duc la furat si in rest nimic. "Petrule, imi zice procuroru, eu nu pot decat sa-i schimb incadrarea de la omor la talharie simpla, iar daca instanta decide, atunci o va condamna pentru tainuire la furt, asa cum spui tu, Petrule." Am dat declaratia asa cum a vrut P., pentru ca eu voiam sa o scot pe sora mea de la puscarie cu orice pret. Am fost de acord si cu declaratiile date de Beni, desi Beni mintea, daca eu as fi vrut, el ar fi primit 20 de ani de puscarie, dar atunci si sora mea ar fi fost condamnata pentru o alta crima, pe care sora mea o facuse fara voia ei. Eu stiam de acea crima, si Beni stia, si eu stiam ca Beni stie. Daca eu l-as fi acuzat pe Beni de ceea ce el facuse de fapt, atunci el ar fi dat-o pe sora mea in primire cu fapta pe care sora mea a facut-o omorand-o fara voia ei anul trecut, si atunci nu mai puteam sa o ajut pe sora mea sa iasa din puscarie, asa ca am fost obligat si fortat de imprejurari sa fiu de acord cu toate declaratiile date de Beni si sa nu carai nimic la adresa lui. Asadar, am fost de acord cu toate declaratiile sorei mele si ale lui Beni. Moldovan Beniamin avea sa fie condamnat la 12 ani, decretul nr 11 din 26.01.1988 i-a redus pedeapsa la sase ani, Beni a executat trei ani si noua luni, mai avea de executat trei luni si se elibera conditionat, dar cum Dumnezeu nu doarme, in decembrie 1989, in ziua de 9, el a decedat. Sora mea a fost pusa in libertate dupa ce a executat un an si 10 luni de detentie. Am relatat pe scurt ancheta, pentru ca asa s-au petrecut lucrurile, dar poate vreodata cineva va citi aceste randuri macar pentru cultura lui generala, eu pana in prezent sunt considerat un criminal, dar neavand ce face, voi scrie mai departe, exact asa cum s-au petrecut lucrurile. Amenintarea zbirului din micul oras Era ziua de 15 decembrie 1985, eu mergeam pe strada, in orasul Beresti, judetul Galati, ma duceam la sora mea Doina, dar m-a oprit un militian pe nume Petrea, militianul o cauta cu lumanarea, adica il manca pielea si nu gasise pe nimeni sa il scarpine. Acest militian pe nume Petrea era un fel de zbir in acel orasel, care era de fapt un sat mai rasarit, si batuse mai multi tineri fara vreun motiv anume, ii batea de dragul de a se afirma. La fel a incercat si cu mine, dar eu l-am prins de o mana si i-am zis: "Vezi-ti de drum, ca te fac sa iti para rau!", iar Petrea

mi-a spus ca o sa ma bage din nou la puscarie, om fara minte ce era el, m-am enervat si i-am soptit, sa te fereasca Dumnezeu sa imi iau vreun an sau doi pentru tine, ca tot ies si atunci vin noaptea la tine si te iau din pat de langa nevasta. Petrea a plecat si eu stateam de vorba cu doua fete, cand au sarit pe mine patru militieni, i-am luat cu vrajeala pentru ca voiau sa ma bage intr-o masina militieneasca. Le-am spus sa ia mainile de pe mine, ca merg de bunavoie, cei patru, printre care si Petrea, au luat mainile de pe mine, primul pe care l-am lovit a fost Petrea, unu din ceilalti trei ramasi in picioare a cazut jos de frica, Dumnezeu imi e martor ca nici nu l-am atins, cand l-am lovit pe Petrea si a cazut, eu am si scos un jungher, probabil ca acela care cazuse degeaba se muiase de frica jungherului, unul dintre cei doi ramasi in picioare a scos pistolul, dar i-am dat un picior peste pistol si mi-am vazut de drum. La 26.01.1986 am mai avut o altercatie cu doi militieni, dar rezultatul a fost ca si la prima. Deci eram cautat pentru doua ultraje cu violenta cu militia, apele se cam tulburasera, asa ca am hotarat sa plec la Bistrita Nasaud la sora mea Tataru Maria, care traia in concubinaj cu Moldovan Beniamin. In vremea respectiva, eu traiam in concubinaj cu Mariana, o femeie foarte de treaba si muncitoare, iar sora mea Doina, din Beresti, era foarte buna prietena cu Mariana, concubina mea, si se intelegeau foarte bine. Mariana avea casa ei, eu m-am dus la ea acasa si i-am zis ca trebuie sa plec, Mariana nici n-a vrut sa auda, intr-adevar, Mariana ma iubea foarte mult, dar eu i-am explicat ca nu mai pot sa stau cu ea si, vrand-nevrand, am plecat, uite-asa, pentru ca trebuia sa plec. Am ajuns la Bistrita Nasaud, era la inceputul lunii februarie 1986, ceva bani mai aveam, imi daduse si Mariana, plus ca mai aveam si niste bijuterii pe care puteam sa le valorific, nu ma intrebati de unde erau bijuteriile, fiti siguri doar ca nu le mostenisem de la nimeni. Cum femeile au fost viata mea, nu puteam sa stau fara ele si banii incepusera sa se subtieze vazand cu ochii. Prima mea prietena la Bistrita a fost Emilia, o fata blonda cu ochii albastri, avea niste tate in forma de para, m-am inteles cu ea foarte bine. Dar noi barbatii nu ne putem opri, suntem curiosi cum o fi oare cealalta prietena a lui cutare, si tot asa le-am schimbat si eu, m-am imprietenit cu Lenuta, am avut-o pe Luci, dupa care am avut-o pe Rodica. Intr-o zi cand am venit din oras, sora mea era in bucatarie, bucataria era langa usa de la intrare, sora mea era rosie pe un obraz si plangea. Am intrebat-o ce se intampla, iar sora mea a inceput sa planga si mai tare, nu mai era cazu sa intreb, am intrat in sufragerie unde era Beni, concubinu surorii mele, dar mai era acolo si Benica, fiul lui concubinul surorii mele, care se liberase din armata, se insurase si venise la taica-su. L-am intrebat pe Beni scurt: "Mai bulangiule, de ce ai lovit-o pe sora mea?". "Pai, sa vezi, Petrica", a incercat Beni, dar eu fara sa mai vad nimic l-am luat la pumni, in vreme ce fiul lui, Beni, pe nume Benica, a dat sa sara la mine si a luat si el doi pumni gospodaresti, iar Beni cel batran a fugit afara din casa, l-am facut scapat, iar dupa el a fugit si Benica cel mic cu nevasta-sa. Beni nu voia fraieru sa intre in casa, ii era frica pesemne de bataie, dar sora mea a venit la mine la masa si mi-a zis: "Petrica, du-te, ma, la Beni afara, si spune-i ca nu-i faci nimic, ca se plimba de atatea ore prin fata blocului si ne rade oamenii". Tentatia pontului la bijuterii Atunci m-am suparat, si i-am spus lui sora-mea: "Asculta, Maricica, de ce stai tu cu fraieru asta, vrei sa-i rup mainile din coate si sa ma duc la puscarie pentru Beni al tau, de ce n-o termini cu Beni acuma, si cu asta basta, ca nu s-au imputinat barbatii pe fata pamantului!". Atunci abia Maricica a sezut langa mine si mi-a spus: "Mai Petrica, eu ma despart de barbatul asta, dar intelege tu ca vreau s-o fac asa, onorabil, civilizat", iar eu ma uitam deja cam urat la ea, contrariat, ca omul care nu pricepe nimic si i-am zis: "Ce intelegi tu, sora mea, sau ce vrei sa spui, cum adica sa termini intr-un mod onorabil cu el?". "Adica vreau, imi raspunde ea, sa termin in mod civilizat, ca Beni ma are la mana cu ceva, iar daca tu, Petre, il mai bati, atunci eu o sa ajung precis la puscarie", asta mi-a spus sora mea. "Pai, cu ce te are la mana, Maricica", am intrebat-o. "Ei, Petrica, tu esti fratele meu si nu ma feresc de tine, de ceilalti frati ma feresc, dar de tine nu, stii tu, Petrica, eu mai fac chiuretaje, uite, a venit la mine cineva cu o fata ca sa o chiuretez, dar fata avea patru luni de cand era insarcinata si nu am fost de acord ca sa-i fac treaba aia, dar persoana care a venit cu fata este ofiter de securitate si mi-a spus ca va trebui sa o chiuretez pe raspunderea lui". Plangand, sora mea mi-a spus: "Petrica, eu i-am explicat dobitocului ca fata nu are sanse sa traiasca decat cinci la suta, dar dobitocul nu a vrut sa inteleaga si eu am chiuretat-o pe fata si fata a murit". Pai, nu a aflat militia de fata, ma mir eu. "Pai nu stiu ce a facut cu fata zice sor-mea ca eu nu am chiuretat-o aici acasa, ci la o baba, si dupa ce fata a murit, noaptea, nenorocitul acela a urcat-o intr-o masina si a plecat cu ea, asa moarta cum era". Atunci am inteles de ce sora mea se rugase de mine sa il aduc pe Beni in casa, asa am si facut, am iesit din casa si l-am poftit: Hai, cumnate, sa bem un coniac ca mi-au trecut nervii, dar baga bine in cap ce iti spun, sa nu mai dai niciodata in Maricica, auzi, ca eu cu mana mea te nenorocesc". Era la inceputul lunii martie 1986, banii se cam terminasera, Beni lucra la Acumulatorul, sora mea era asistenta medicala, lucrase la spitalul din Bistrita mai multi ani, dar in perioada aceea nu mai lucra, nu am intrebat-o

niciodata de ce nu mai lucra, dar se descurca, mai facea o injectie pe la oameni prin cartier, mai chiureta cate o femeie, mai lua o temperatura Intr-o zi am intrebat-o pe sora mea: "Auzi, Maricica, tu mai cunosti lumea buna pe aici prin oras, cine crezi tu, sora mea, ca are bani mai multi?". Atunci sora mea se gandeste ce se gandeste si gaseste. "Uite, Petrica, eu in 1983 lucram la spital si am fost invitata la onomastica unei doctorite si sotul ei este tot doctor la spital, si amandoi sunt jidani, au o fata care este maritata in Germania si cand a fost onomastica doctoritei, a venit fata cu ginere-su din Germania si i-au adus un colier de aur, am vazut atunci ca doctorita avea o caseta aproape plina de bijuterii. Eu nu am vazut bani la doctorita, probabil are si bani, dar tu gasesti la sigur caseta cu bijuterii, Petrica". Am chestionat-o pe indelete, cum arata decoru casei si daca mai sade cineva cu doctorii, si am aflat ca ei mai au o fata in anul IV de liceu. Am luat-o pe sora-mea sa imi arate unde stateau jidanii, stateau undeva pe malul apei Bistrita, si aveau o casa mare si frumoasa, era foarte usor sa pricepi, daca vedeai casa, ca acolo nu sta vreun amarat. Voiam sa plec din Bistrita, dar nu cu mainile goale, voiam sa ii fac pe jidani, sa ii usurez de caseta cu bijuterii. Cautam sa imi fac un plan bun, fata jidanilor se ducea la liceu, iar ei lucrau la spital in schimburi diferite, ziua era mai mereu unu din ei acasa, fata se ducea la liceu dimineata si venea pe la ora unu, iar noaptea nu imi convenea mie sa intru in casa, pentru ca era lume inauntru tot timpul. Schimbarea tintei Intr-o seara, i-am spus lu sora mea sa se duca sa vanda un inel si un lantisor, din cele pe care le mai aveam eu, la Bistrita era targ de trei ori pe saptamana, marti, joi si duminica, iar oamenii vindeau diferite obiecte, in zilele de targ. Sora mea mi-a spus ca ea nu se pricepe sa vanda asa ceva dar o sa ia o vecina cu dansa, a doua zi sora mea si cu vecina ei s-au dus sa imi vanda inelul si lantisorul, l-au vandut si au adus banii. Sedeam in casa cu sora mea si cu vecina ei la o cafea, iar vecina ii spune surorii: "Ai vazut, draga, cati bani avea pe el ala care a cumparat inelu si lantisoru", si sora spune: "Da, unii au prea multi bani, iar altii deloc". Dupa ce a plecat vecina, eu am intrebat-o pe sora mea: "Ce spunea vecina, Maricico?". "Pai, sa vezi Petrica, am fost la targ si un om a spus ca vrea sa ia lantisoru si inelu, dar nu are bani la el, si ne-a invitat la el acasa, ca sa ne dea banii, ne-am dus cu respectivu acasa si a scos banii dintr-o cutie, iar in cutie mai avea bani multi, iar lantisorul si cu inelul le-a bagat intr-o pusculita de piele". Imediat m-am gandit sa il jefuiesc pe omul care cumparase inelul si lantisorul meu. Am chestionat-o pe Maricica cum era decoru casei si m-am hotarat sa il jefuiesc pe omul respectiv, m-am decis sa ii las pe jidani si sa il jecmanesc pe cel cu bani multi. (va urma Ultima mea greseala: jefuirea bogatasului (III) 14 Iulie 2006 Jurnalul unui condamnat la moarte In episodul precedent, povestitorul Petre Dogaru si-a amintit cum a planuit ultimul jaf al carierei sale. El a mai istorisit cum sora lui, nevoita sa chiureteze o tanara insarcinata, i-a pus capat vietii. Cadavrul fetei fara nume a disparut. O crima perfecta, pana la proba contrarie. Intr-o zi, sora mea iesise in oras cu Beni, trecand chiar pe strada unde locuia bogatasu, acesta iesea din curte iar sora mea i-a spus lui Beni: Uite Beni, ala e cel care i-a cumparat lantisorul si inelul lui Petrica, lu ala care e acum in curte i le-am vandut! In acest fel aflase si Beni unde locuia cel cu bani multi. Cand ei doi au venit acasa, Beni mi-a spus ca l-a vazut si el pe cel pe care urma sa-l jefuiesc eu. Dar eu am intrebat-o calm pe sora mea cu cine mai locuieste fraieru ala in curte, si ea mi-a raspuns ca singur, dar de unde stii tu Maricica, "singur sta, Petrica, pentru ca fraieru cauta sa-mi faca mie curte si chiar m-a invitat pe la el". Era un lucru bun ce aflasem, trebuia doar sa il urmaresc cand pleaca de acasa, dupa care il jefuiam foarte simplu, treaba era ca si rezolvata. In perioada aceea de timp, eu eram cuplat cu o fata pe nume Rodica, locuiam intr-un bloc vizavi de cel in care statea sor-mea, era seara pe la ora 5, in ziua de 20.03.1986, iar eu in seara aceea eram cu prietena mea Rodica, asteptam sa se imbrace ea ca sa iesim in oras. Dar cand o asteptam pe Rodica sa se imbrace, apare Beni care imi zice ca sora mea Maricica vrea sa vorbeasca chiar acum cu mine. Am rugat-o pe Rodica sa ma astepte, am intrat la sora mea in casa, iar Beni catre mine a spus: "Acum e loc, Petrica, sa il facem pe bogatas, bogatasu e invitat la un botez, la Coroana de Aur, o carciuma cunoscuta in oras". Trebuie sa spun ca in urma cu un an, eu mai facusem doua furaciuni la case din Bistrita, la ponturi date tot de sora mea si de Beni, iar Beni fusese si el cu mine la cele

doua fortari, dar nu intrase cu mine in nici una din cele doua case, insa eu le dadusem si lor parte, si lui sora mea, si lui Beni. Sa revin, asadar, in seara de 20.03.1986, cand am plecat de acasa sa fac furaciunea, Beni nu furase niciodata, dar al dracului fraier, incepuse sa prinda gustul banilor furati inca din 1985, mai ales ca el nu-si pusese pielea la saramura ci statuse atunci in strada de sase. Am ajuns in oras, ne-am invartit pe vreo cateva strazi, afara se innoptase, era ora sapte seara iar Beni nu mai stia sigur care este casa, ba ca-i asta, ba ca nu-i asta, si uite-asa ne-am invartit vreo jumatate de ora. Dupa care i-am zis lui Beni: "Poate ma faci sa intru intr-o casa aiurea asa, si sa dau nas in nas cu proprietarii, ca pe urma sa vezi ce omor am sa-ti dau!" Hotul, nas in nas cu pagubasul M-am hotarat sa ma intorc acasa, sa o iau pe sora mea, sa imi arate cu precizie locuinta victimei mele, am oprit un taxi, m-am intors, am adus-o, am dat drumul taxiului mai departe de tinta noastra, la cateva strazi departare, iar Maricica a identificat casa cu precizie. Apoi ea s-a intors la ale ei, dar eu am sarit gardul, am deschis poarta pe dinauntru, a intrat cu mine in curte si Beni si uite asa am ajuns amandoi in fata usii, in casa nu se vedea nici o lumina, si eram sigur ca proprietarul nu se afla inauntru, dupa spusele lui Beni. Aveam scule la mine, am deschis foarte usor usa, am facut vreo patru pasi inauntru, iar Beni era in spatele meu, iar in casa intuneric bezna, nici in ziua de azi nu stiu peste ce obiect am dat, dar a facut un zgomot grozav, imediat s-a deschis usa de la o camera si am dat nas in nas cu proprietarul, care a sarit la mine sa-mi dea un pumn, m-am ferit, dar tot mi-a sters putin barbia, imediat l-am lovit si eu, i-am dat doi pumni, unul in barba si altul in ficat probabil, proprietarul a cazut jos iar Beni a fugit de indata ce l-a vazut. L-am legat pe proprietar de maini si de picioare si l-am dus in camera de unde iesise, casa avea patru camere, trei in lung si a patra in forma de L. Cand plecasem de acasa, imi trasesem pe maini o pereche de manusi chirurgicale, din acelea pe care le folosea sora mea cand facea chiuretaje, iar peste manusile chirurgicale le trasesem pe cele din piele, in casa era cald, si cu doua perechi de manusi pe maini nu poti sa controlezi, pentru ca sunt incomode mai ales atunci cand cotrobaiesti prin sertare. Am lepadat manusile de piele si am ramas doar cu cele chirurgicale, am inceput controlul, am gasit cutia de carton in care erau bani, dupa care am inceput sa caut pusculita aceea din piele, in care proprietarul bagase inelul meu si lantisorul meu, am cautat vreo jumatate de ora dar nu am gasit respectiva pusculita, intr-un sertar am gasit o caseta micuta cu bijuterii, dar acolo nu era nici inelul si nici lantisorul, asadar proprietarul mai avea bijuterii, m-am dus la dansul si l-am intrebat, cum sedea el legat ca un balot, unde e pusculita si unde sunt restul de bani, iar proprietaru mi-a raspuns ca nu mai are. Complicele revine la prada Aceasta a fost prima mea greseala, nu trebuia sa mai intreb de pusculita si nici de restul de bani, dar, ca si cum nu ma saturasem cu o greseala, cand am ajuns acasa am facut-o si pe a doua. Am iesit din casa celui pe care tocmai il jecmanisem, in strada, Beni statea sprijinind un stalp, la o distanta de vreo 20 de metri, iar Beni mi-a spus ca i-a fost frica. Acasa, i-am povestit lu sora mea exact cum se intamplase, atunci sora mea mi-a zis "pai ti-a vazut fata, Petrica", si ce-i cu asta, i-am raspuns, ca nu are de unde sa ma cunoasca, eu aveam dreptate, ii mai batusem si pe altii, prin diferite case, dar nu am avut niciodata probleme cu fata mea. Dar deja facusem a doua greseala ca-i spusesem lu sora mea ca i-am cerut pusculita proprietarului, era lesne de inteles de unde stiusem eu de pusculita. Am scos jumatate de litru de benzina din rezervorul de la motocicleta lui Beni, am ars amandoua perechile de manusi chirurgicale, plus cele din piele ale mele, am ars cizmulitele mele din picioare si pantofii cu care fusese Beni incaltat, in felul acesta nu ramasese in casa nici o urma. Dupa care, i-am zis lui Beni sa se duca a doua zi in oras sa-mi cumpere o pereche de pantofi sau de cizme masura 42. Astea fiind spuse, pe la 11 seara m-am culcat, ca eram obosit, iar Beni, de comun acord cu sora mea, s-a dus inapoi la proprietar, stiind ca este legat, si s-a dus dupa pusculita pe care eu nu o gasisem, ori s-a dus expres sa-l omoare pe proprietar, spun aceasta pentru ca eu, dupa ce am venit de la furaciune si dupa ce i-am povestit surorii mele cum s-a intamplat, sora mea m-a intrebat "si a murit proprietaru?", "nu", am raspuns eu, "mai bine daca murea", a spus sora mea, "de ce?", am intrebat-o eu, "pentru ca ti-a vazut fata", a incheiat ea. Am aflat ca Beni se dusese noaptea dupa pusculita, mi-a zis sora mea ca Beni a gasit pusculita, dar eu nu m-am gandit nici o secunda ca Beni l-a si omorat pe proprietar, acest Beni nu era genu de om care sa poata face asa ceva, acest Beni nu platise nici macar o amenda de 25 de lei. Dar cu prostu nu te joci niciodata, eu nici acum cand scriu nu pot crede ca Beni l-a omorat pe fraier asa, din propria lui initiativa, sunt sigur ca Beni a fost impins sa il omoare pe proprietar, a fost impins de Maricica, spun asta deoarece si acum cand scriu imi aduc aminte de cuvintele lu sora mea "mai bine sa fi murit decat sa iti vada fata". In noaptea de 21.03.1986 am plecat din Bistrita la Bucuresti, chiar de Ziua Pacalelii, la 1 aprilie, stiam, asadar, de la Erji, sora lu Rodica, ca eram cautat pentru crima, ma gandeam eu ca Beni nu era in stare sa-l omoare pe fraier.

Poate sora mea s-a gandit ca imi face mie un bine spunandu-i lui Beni sa-l omoare pe proprietar, sau poate sora mea s-a gandit mai mult la ea, cine stie, poate ca sora mea se mai dusese pe la proprietar dupa ce-i vanduse bijuteriile si se culcase cu proprietarul si atunci se temea ca va ajunge si ea la puscarie pentru ca imi daduse mie pontu Se va fi gandit pesemne sora mea ca proprietarul a doua zi va fi chestionat de militie, care il va intreba cine vine pe la el prin casa, si in mod sigur sora mea ar fi fost inclusa in cercul de banuiti. Si ca sa nu se intample asa ceva, sora mea il impinsese pe dobitocu de Beni, iar Beni il omorase. Sora mea avea 36 de ani, iar Beni avea 45, Maricica era mult mai inteligenta decat Beni, Beni era genu de om chiar prost as putea spune, un ardelean mandru si prost, cam asta era Beni al nostru. Cum am semnat dosarul Sa trecem asadar peste faptele pe care vi le-am povestit si care s-au intamplat asa si nu altminteri, asta este adevarul si cine o vrea sa creada bine, si cine nu, la fel de bine, si sa ne intoarcem la biroul procurorului P., in luna iunie 1986. Acolo s-a consumat confruntarea dintre mine si sora mea Maricica si Beni, dupa cum am apucat de vam spus, dupa care am mai stat vreo saptamana in arest si-apoi am fost trimis la Penitenciarul Rahova. Acolo, la penitenciar, a venit si mama mea sa ma vada, parca o vad si acum, batrana si bolnava, se uita la mine cu mila si cu blandete, si eu o priveam cum se abtinea sa nu planga, imi venea sa intru in pamant de rusine, in loc sa o ajut eu pe mama, venea ea sa imi aduca pachet. Cu o zi inainte de a fi transferat la Rahova, fusesem scos in birou la procuroru P., asteptam sa vina avocatu din oficiu, sa imi incheie dosaru, a venit avocatu si imi prezentase dosaru, eram acuzat de trei crime, eu recunoscusem patru crime, asa cum imi spusese P. si cu Diamandescu sa scriu. I-am spus lu Avocat ca nu sunt faptele mele, si nu am iscalit, "da aici sunt declaratiile date de tine, mai baiatule", a zis avocatu, da, sunt date de mine, dar intrebati-l pe domnu P. cum au fost date aceste declaratii. Am iesit din birou cu militienii care ma insoteau si cu domnu P., cand am ajuns jos la arest, P. mi-a spus, "bine, mai Petrule, eu am scos-o pe sora ta de la omor si acum tu nu vrei sa iscalesti pentru incheierea dosarului", nu am cum sa iscalesc pentru ca nu sunt faptele mele. "Nu-i nimic, Petrule, uite, acum eu ma intorc la birou si-i fac dosaru lu sora ta, inapoi, asa cum l-au facut cei de la Bistrita, cu incadrare de la 10 la 20 de ani, spune-mi, Petrule, mergi sa iscalesti sau ma apuc de dosaru lu sora ta, oricum, Petrule, tu tot 25 de ani iti iei, ori o crima, ori trei crime, tot una este". Cand mi-a spus ca sora mea va sta 20 de ani la puscarie am inebunit, eram constient ca nenorocitu avea toata puterea in mana, P. a castigat si de asta data m-am dus jos in birou si am iscalit ca eu i-am omorat pe cei trei oameni. La sfarsit l-am intrebat pe P., dar al patrulea mort unde-i, "in groapa, Petrule", imi raspunse el, eu ma refeream la declaratii domnule P., "este suficient trei, Petrule". Si asta a fost. Am ajuns la Rahova. (va urma Jurnalul unui condamnat la moarte - La taifas cu Stanica despre Stradivarius (IV) 17 Iulie 2006 Jurnalul unui condamnat la moarte In episoadele precedente, Petre Dogaru a relatat jaful de la Bistrita si si-a spus propria versiune asupra mortii proprietarului talharit de el. Acum se intoarce la ziua arestarii si din beciul Militiei ne aduce in biroul anchetatorului pentru a ne lasa apoi sa-l urmarim inapoi, in beci. Coborand la intuneric si racoare, ne intoarcem in timp cu vreo cinci sute de ani. La taifas cu Stanica despre Stradivarius (IV) Acum am sa explic cum am ajuns sa recunosc atatea crime, pe care nu eu l-am facut, o spun in fata lui Dumnezeu si a constiintei mele de hot si talhar ce am fost. Ma intorc la ziua aceea teribila, cand am fost scos in fata anchetatorilor, dupa groaznica intalnire cu doamna care mi-a mangaiat testiculele cu batul. Domnu procuror mi-a pus in fata, tacticos, mai multe coli albe de hartie si m-a invitat sa scriu cum i-am omorat pe cei patru oameni, dar eu am stat si n-am scris nimic si atunci mi-a zis procuroru: "Mai Petrule, noi avem metode sa te facem sa scrii". Mi-au pus o pereche de ochelari la ochi, din cauciuc, si m-au urcat in masina sa ma duca intr-un loc pe care nu l-am aflat niciodata, stiu doar ca am mers cu masina vreo 20 de minute, apoi am coborat niste scari, mi-au dat jos mai intai ochelarii, apoi si hainele, si dezbracat la pielea goala m-au intins pe o masa, cu fata in sus, dupa ce mi-au pus la maini si la picioare niste mansoane din piele, foarte groase. Mansoanele aveau niste inele din metal, de inele au fost atarnate niste lantisoare din metal si abia cand le-am privit mi-am dat seama ce aveau sa-mi faca: sa ma intinda la scripete. In decurs de cateva ore m-au intins la scripete de mai multe ori, simteam ca atat mainile, cat si picioarele se desprind de la incheieturi, corpul cum se desface in bucati si o

durere groaznica nu numai in corp, ci si in creier, si cand durerea se infigea bine in creier atunci imi pierdeam cunostinta. Cand imi reveneam eram lovit la talpi cu un baston, iar din cand in cand mai aruncau cate o galeata de apa pe mine, pesemne sa nu ma usuc, iar de cate ori incepeau sa ma intinda, unul din cei prezenti ma intreba: "Spui, Petrule, cum i-ai omorat pe aia patru oameni?", iar eu ziceam ca nu am omorat pe nimeni. Pisica blanda zgarie rau Dupa mai multe intinderi, doar pielea si oasele mele tin minte cate au fost, cei care se aflau langa mine au plecat, dar a mai ramas unul, imbracat civil. Si acela m-a dezlegat la o mana, mi-a dat o tigara sa fumez, avea un glas blajin militianul, si zicea: "Mai, Petrica, eu nu am nimic cu tine si nici nu ma intereseaza cati oameni ai omorat sau daca eventual ai omorat, dar eu vreau sa imi raspunzi la o singura intrebare". Eu asteptam si fumam, ce sa fac? "Unde este vioara Stradivarius, pe care ai luat-o de la una din victime", m-a intrebat militianul si atunci eu chiar eram convins ca isi bate joc de mine, ca el n-avea altceva mai bun decat sa se distreze pe seama mea, in fond cine era Stradivarius, si ce amestec avea el in toata povestea asta, si ce sa-i fi spus eu militianului decat ca nu stiu!? "Mai, Petrica, insista militianul, tu ai mai facut puscarie si acolo printre borfasi cred ca ai auzit de numele meu, eu sunt Stanica, mai Petrica, sunt Tudor Stanica!" Din auzite il cunosteam foarte bine pe acest Tudor Stanica, stiam din auzite ca acest militian se ocupa de prinderea infractorilor care furau obiecte de arta sau de cei care se ocupau cu valuta, precum si de anumite persoane care detineau aur. Acest Tudor Stanica avea totusi un cuvant: in cele mai multe randuri le dadea drumu la infractori, dar cu o conditie: cand un infractor era prins cu valuta sau cu aur, acela trebuia sa dea in primire pe un alt infractor care detinea mai multa valuta sau aur. Deci, dupa ce am fumat o tigara, Tudor Stanica mi-a spus asa: "Petrica, pe mine nu ma intereseaza ce oameni ai omorat, eu vreau doar vioara Stradivarius. Eu nu te bat, dar eu am destule metode sa te fac sa-mi spui unde se afla vioara". Bineinteles ca nu i-am spus nimic, pentru ca nu stiam nimic despre nici o vioara, apoi m-a legat iar la mana care-mi fusese dezlegata si am ramas singur in camera respectiva. Eram cu siguranta in luna mai 1986, nu stiu in ce zi, dar eram precis in mai. Nu mancasem nimic si nici nu bausem apa de cateva zile, buzele imi erau crapate, dar asta nu ma deranja prea tare, cel mai tare ma deranjau, ca sa spun drept, testiculele, restul trupului nu-l mai simteam. Dupa cateva ore am inceput sa tremur. Mai intai incetisor, apoi tot mai tare, ca, daca masa pe care eram intins n-ar fi fost din beton, s-ar fi zdruncinat din radacina. Eu eram intins pe spate, pe acea masa, legat de maini si de picioare, iar masa era uda de la apa cu care ma stropisera cand lesinam. Ei bine, rezistasem la probele lor cele mai spurcate, dar simteam deja ca nu mai pot rezista, timpul trecea foarte greu, nu-mi mai simteam deloc corpul, ci doar testiculele cele umflate, as fi vrut sa vina, sa ma bata sau chiar sa ma intinda la scripetele de care eram legat, dar sa ma scoale de pe masa aceea din beton. Era atat de frig, incat si acum, cand scriu aceste randuri, incep sa tremur si pielea mi se infurnica. Asa ceva nu poti sa uiti pana cand intri in mormant. Eu sunt un infractor si cu siguranta cred ca sunt multi infractori care rezista la tot felul de batai si la tot felul de torturi, printre acestia ma numar si eu. Dar nici un infractor de pe fata pamantului nu rezista la o anume tortura, la frig. Spun acest lucru cu multa siguranta, pentru ca eu am trecut prin asa ceva, cu propria-mi piele. Frigul este un fenomen care te face sa nu mai judeci, in acele momente cu foarte multa usurinta accepti sa te omoare, numai sa nu te mai tina in frig. Nu stiam de cat timp eram in camera respectiva, nu erau geamuri si lumina era stinsa, eram, asadar, intr-un mormant si inca eram viu, dar am sa fiu cat se poate de sincer si cu siguranta pot spune ca, in toate acele ceasuri cat eram lungit pe spate, pe masa aia uda, in pielea goala, daca as fi putut, cu siguranta mi-as fi pus capat zilelor, fara nici cel mai mic regret. "Vazusi Petrica, am eu metode!" Nu stiu cat timp am stat pe masa din beton si nici nu cred ca voi afla vreodata, dar cand mi-am revenit din lesin eram imbracat si ma aflam intr-o celula mica, legat de marginile patului. Langa mine se aflau doi militieni, le dadeau instructiuni la doi arestati care, dupa cate am observat, erau colegi de celula cu mine. Pe mine erau puse vreo patru paturi, incepusem sa-mi revin. Cei doi colegi de celula au inceput sa ma chestioneze, ce am facut, de ce tremur asa, de unde sunt si cate altele. Era lesne de inteles, cei doi erau informatorii militienilor, ce puteam eu sa fac decat sa tac, sunt momente in viata cand trebuie sa taci, asa am procedat si eu, am tacut si nu le-am raspuns la nici o intrebare. Cei doi informatori erau foarte amabili cu mine, cum de fapt sunt toti informatorii, m-au intrebat daca imi e foame, mi-au dat tigari sa fumez si apa sa beau. Pana la urma, i-am intrebat daca este seara sau dimineata, celula nu avea nici un fel de geamuri, decat un grilaj deasupra usii, unul foarte mic, prin care abia intra aerul. Imi spune unul dintre informatori ca este dupa-amiaza si trebuie sa vina masa. Sunt curios unde suntem. "In arest". Bine, bine, in arest, asta vad si eu, dar unde anume, s-a obraznicit curiozitatea mea, pedepsita cu ridicari

din umeri. Aveam sa aflu ceva, insa. Era vineri. Aveam deci cinci zile de cand eram arestat. Greu mai trecusera cinci zile. Am fumat niste tigari, am baut o cana cu apa, am mancat o felie de branza. Cei doi stateau in camasi, eu tremuram cu patru paturi pe mine. Incet mai iese frigul din oase, aveam sa aflu atunci. Dar a iesit frigul, si-un timp mi-a fost tare bine. Ziua urmatoare era sambata. A dracului sambata, chiar de dimineata am fost dus in camera aceea groaznica, in camera cu masa de beton. Dezbracat, m-au intins pe masa. A venit Tudor Stanica la mine: "Vazusi, Petrica, eu am metode" Vazui "Spune, Petrica, la cine se afla vioara Stradivarius si terminam balciul". Nu stiu, deci n-am ce spune. "Bine, Petrica, mai gandeste-te, poate iti aduci aminte" Unul dintre militieni a venit cu galeata. A aruncat apa pe mine, cu pofta, parca ii aud si acum glasul: "Ia de aici, sa nu iti fie cald, poate transpiri, uite criminalul cum sta, parca e la mare, pe litoral" Au stins lumina si au plecat toti cei de fata, cu tot cu Stanica. Atat de bine reusisem sa ma incalzesc in celula, cu cele patru paturi pe mine, ca parca niciodata in viata nu-mi fusese asa de bine. Acum incepea cosmarul, deja incepusem sa tremur tot mai tare, eram parca in congelator, ma hotarasem sa strig ca sunt de acord sa dau orice declaratie numai sa nu ma mai tina in frig, ca nu mai puteam rezista, eram decis sa recunosc ca omorasem nu patru, ci o suta de oameni, numai sa ma scoata din mormantul acela. Am inceput sa tip, sa strig, dupa cateva minute au intrat doi militieni si le-am zis ca vreau sa vorbesc cu domnul colonel Stanica. Cei doi au plecat si abia dupa cateva ore a venit, tacticos, Stanica. "Ia spune Petrica, ce vrei, ca nu prea am timp, trebuie sa plec intr-o misiune." Va dau declaratie ca i-am omorat pe cei patru oameni, domnule colonel, i-am zis cu sufletul la gura. "Eu nu am timp acum", mi-a raspuns, lasandu-ma singur in frig. Mia intors spatele, ticalosul dracului, ca la un caine, stia el ce stia, nu-l interesau mortii, ci vioara despre care pesemne banuia deja ca nu voi putea spune vreodata nimic, pentru simplul motiv ca n-am vazut niciodata o vioara Stradivarius. Am devenit bun de plata Dupa un timp au intrat in camera, solemni si pe rand, mai multi ofiteri si procuroru. "Ia spune Petrule, declari ca i-ai omorat pe cei patru oameni?", atat de rau tremuram incat nu eram capabil sa zic da, dar am dat din cap pe verticala si am baiguit. M-au dezlegat, m-au imbracat si m-au dus intr-un birou, m-au lasat de mi-am mai revenit, am fumat cateva tigari si mi-au dat o cafea fierbinte, dupa care am inceput sa scriu. Domnu P. dicta si eu scriam. Am dat, in felul acesta, patru declaratii si am recunoscut ca am omorat patru oameni. Cand am pus ultimul punct, pe cea de-a patra declaratie, mi-au pus iar ochelari de cauciuc, m-au urcat intr-o masina si m-au dus la Militia Capitalei. Era duminica, 11 mai 1986, cand am fost scos si dus intr-un birou. Procurorul P. mi-a spus sa dau alte declaratii, pentru ca nu se prea intelegea cum am scris. Mi-a dictat domnu P. si eu am scris tot asa, dupa dictare, doar ca m-a pus sa scriu la sfarsitul fiecarei declaratii data de 5.05.1986. In declaratiile de sambata eu trecusem data de 10.05, dar fusesem arestat la 04.05, in ziua de Paste, intelegeam si eu ca trebuie sa se puna domnu procuror in ordine, asadar, cu hartiile. Si-am stat la Militia Capitalei pana in luna iunie, 1986. Atunci am fost transferat in arest, la Procuratura. Sora mea, Tataru Maria, si concubinul surorii mele, Moldovan Beniamin, fusesera arestati in data de 27.03.1986. Iar dumnealor, sora mea si concubinul dumisale dadusera declaratii cum ca eu il omorasem pe victima, la Bistrita Nasaud. Atat sora mea cat si cconcubinul ei erau acuzati de complicitate la crima si aveau deja dosarele facute de Militia din Bistrita Nasaud. Intr-o zi, procurorul P. imi spusese toate aceste lucruri, si tot el mi-a zis ca a dat ordin sa-i aduca in Bucuresti, la procuratura. Iar eu asteptam sa-i aduca pe cei doi, sa ma confrunte cu ei. Imi parea rau pentru sora mea, ca era arestata, sora mea avea trei copii, si copiii erau marisori, ma gandeam ca intr-o zi copiii vor creste mari si mama lor va fi la puscarie si ei, copiii, ce-ar fi gandit de mine, uite, nenea Petrica a bagat-o pe mama la puscarie, si eram constient ca ma vor blestema asa, mort. Mort am spus si o repet, ca eu stiam bine, pentru patru crime voi fi legat la stalp si impuscat, ce mai conta ca nu eram criminalul, cata vreme dadusem declaratie si eram, prin urmare, bun de plata. (Va urma Jurnalul unui condamnat la moarte - Fereasca Dumnezeu de judecata mortilor! 19 Iulie 2006 Aveam tot bagajul, doua pungi de plastic, cand am fost plasat pe sectia a 5-a de condamnati la moarte. Am fost bagat intr-o celula de sase paturi, in care erau sase oameni. Doi dintre detinuti erau plantoane, infractori cu pedepse mici, pe unul din cei doi il chema Tanase Spoitoru, un tigan figurant, era condamnat la sase luni fara

10

munca, acest tigan mai fusese condamnat la cinci ani, din care executase un an si 10 luni, mai fusese planton la condamnatii la moarte si-i convenea, ca fiecare planton castiga o luna la 15 zile, plus ca purta par, plus ca beneficia de vorbitor in fiecare luna si era liberat la prima comisie. Astea erau avantajele plantoanelor de la condamnatii la moarte. Al doilea planton era unu Gasca, fost ofiter in armata, acest Gasca era condamnat la 7 ani pentru fals, furt, inselaciune si talharie, fapte comise in timp ce era ofiter in armata. Mi-au dat si mie un pat, acum eram sapte pe sase paturi, dar Gasca si cu Spoitoru dormeau doi intr-un pat, pentru ca niciodata nu aveau voie sa doarma amandoi in acelasi timp, mereu unu dintre ei trebuia sa fie treaz, si asta se intampla 24 de ore din 24. Acomodarea cu celula "mortilor" M-au intrebat cei doi de cand sunt condamnat la moarte, pai nu sunt condamnat la moarte, le-am raspuns eu, cei doi care erau plantoane, dar si ceilalti au inceput sa dea din cap neincrezatori, "mai Petrica, vorbesti serios?", foarte serios, am raspuns eu. Am avut diferite discutii cu toti baietii din camera, ei m-au intrebat cati oameni am omorat, eu m-am apucat si le-am povestit absolut tot ce patisem, dar tot neincrezatori se uitau la mine, vedeau in persoana mea un informator, eu observam cum Tanase si cu Gasca susoteau intre ei, iar eu nu eram vreun novice, aveam pe cocoasa mea sapte ani de puscarie. Atat Tanase, cat si Gasca se interesau pe la militienii de pe sectie care este treaba cu mine, eram o persoana dubioasa, pentru ca pe sectia a 5-a ii aducea numai pe cei condamnati la moarte. Si ei aveau perfecta dreptate sa ma considere un dubios. Dar intr-o dimineata a intrat in camera domnu colonel Constantin si m-a intrebat: "Ce-i cu tine aici, mai Dogarule", ce sa fie, domnu colonel, sunt arestat de doua luni si vad ca m-a adus direct aici, "pai tu esti preventiv, mai Dogarule", pai va rog sa vedeti dumneavoastra, domnule colonel, cine a facut greseala de m-a bagat aici, intre morti, cat timp eu sunt inca viu, ca baietii din camera se uita la mine de parca as fi un sifon. Colonelu Constantin le-a spus "ba, eu il cunosc pe Dogaru inca de cand era pusti", apoi a plecat din camera. "De unde il cunosti pe domnu colonel, bai Petrica", pai de cand m-au arestat prima data in 1976, iar domnu colonel era comandant la Policolor, Policoloru fiind o colonie a Rahovei pe atunci. Dupa discutia cu domnu colonel, baietii nu mai erau dubiosi in privinta mea, ba chiar mi-au si spus "bai, Petrica, credeam ca esti vreun ofiter de militie sub acoperire". In ziua urmatoare a venit domnu colonel Constantin si mi-a spus "da, mai Dogarule, ai dreptate, esti preventiv, dar este ordin de la Procuratura ca tu sa stai aici, ai dreptate, Dogarule, dar eu nu te pot ajuta cu nimic". In camera erau patru detinuti care erau condamnati la moarte, eu eram al cincilea, dar eram arestat preventiv, in nici un caz eu nu trebuia sa fiu intr-o celula de condamnati la moarte, pana nu eram macar condamnat in prima instanta, acest lucru il stiam destul de bine. M-am apucat din nou, la rugamintile celor condamnati la moarte, sa le istorisesc prin ce am trecut. Dupa ce am terminat de povestit tot ce se intamplase, toti patru care erau condamnati la moarte si asteptau sa-i execute mi-au spus ca unul: "Mai, Petrica, pe tine te-au bagat aici pentru ca de aici nu poti sa iei legatura cu nimeni, si cu parere de rau iti spunem ca vei avea aceeasi soarta ca si noi". Mi-a zis asta, il tin minte, un barbat din Chiraftei, judetul Galati, il chema Savin Mihai, si l-a impuscat la 11 noiembrie 1986. Stateam si ma gandeam ca in anul 1978, in lunile septembrie, octombrie si noiembrie, lucrasem la Poligonul, unde in prezent urma sa ma impuste si pe mine. Exact cum spunea un proverb moldovenesc, imi sapasem singur groapa, dar mereu ma gandeam la un plan, nu de evadare, pentru ca era cu neputinta sa evadezi, eram paziti zi si noapte, si cand eram scosi la baie, nici atunci nu ni se dadeau lanturile jos, faceam baie cu lanturile la picioare. Dar cu timpul devenise o obisnuinta, parca ma nascusem cu lanturi la picioare, toti cei care eram condamnati la moarte, inclusiv eu, care inca nu eram condamnat, purtam fuste in loc de pantaloni, spun fuste pentru ca pantalonii erau despicati de sus pana jos, si ne imbracam cu ei exact cum se imbraca femeile sau scotienii cu fusta, dupa care ii legam cu niste bucatele de ata. Un chilot sau o ismana subtire puteam lua pe noi, pentru ca incapea pe sub lanturi, dar pantalonii nu, drept pentru care purtam fuste. Era un fel de bataie de joc, gardienii de pe sectie, cat si conducerea Penitenciarului cautau sa isi bata joc de noi, lanturile erau cu yala, puteau sa le dea drumul cat sa ne imbracam, dar pesemne ca le facea placere sa ne umileasca in felul acesta. Pregatiri de razboi Intr-o zi jucam sah cu Gasca, iar Tanase Spoitoru facea flotari, Gasca il intreaba "ce faci, Tanase, te antrenezi?", "da, domnule, ma antrenez, poate se da vreun mort la mine", i-a raspuns zambind tiganu. Stateam, jucam sah si ma gandeam la cine face aluzie tiganu, ma gandeam ca nu face aluzie la mine, pentru ca eu nu eram condamnat inca, nu ma putea numi "mort", dar, sincer sa fiu, nu mi-au convenit deloc vorbele tiganului. Dupa ce am jucat sah stateam eu de vorba cu Mihai, un baiat din judet de la mine, iar Mihai imi zice: "Bai Petrica, tu te-ai certat cu Tanase ieri si tiganu cand face flotari se uita la muschi si pe urma se uita la tine si zambeste, iar acum cand tu jucai sah, la tine a tras tiganul, ca poate se da vreun mort la el", nu-i nimic, mai Mihai, am spus eu, prima data cand mai face aluzie ca se da vreun mort la el, atunci am sa-l bat. Noi toti care eram condamnati la moarte aveam lanturi la picioare, numai plantoanele nu aveau, pentru ca erau socotite jumatate militieni, si asa si era. Militienii

11

si cei din comandament aveau o incredere oarba in detinutii care erau plantoane la condamnatii la moarte. Daca un detinut care era planton la condamnatii la moarte spunea ceva atunci era litera de lege, era crezut in totalitate, chiar daca acel detinut mintea cu nerusinare. Intalnirea cu Huiduma In ziua urmatoare, dupa ce Tanase a spus ca se antreneaza sa nu se dea vreun mort la el, eu jucam iarasi sah cu Gasca, iar tiganu a inceput sa faca flotari, iar Gasca il intreaba, ce faci Tanase, iar te antrenezi, da, mai Gasca, a spus tiganu, poate se da vreun mort la mine. Cand tiganu s-a ridicat de jos, pe loc l-am ars pe tigan, cu atata dusmanie l-am lovit, incat a rupt si chiuveta cand a cazut jos. Imediat Gasca a sarit in usa, au venit militienii si lau vazut pe Tanase intins pe jos. M-au scos pe mine intr-o curte de aer, unde ne mai scoteau asa, o data la doua trei zile. Curtea, cam mult spus curte, avea lungimea de doi metri si era lata de un metru, dar era totusi buna, deasupra avea grilaje de metal gros, dupa vreo 30 de minute am fost dus in biroul comandantului de sectie, colonelul Constantin, care mi-a zis din prima "bai Dogarule, tu trebuie sa intelegi ca esti pe ultimul drum si trebuie sa intelegi ca nu merge cu mardeala, vrei sa te mint cum ii mint pe fraieri ca scapa de glont, nu, Dogarule, tu esti o jigodie si chiar daca as incerca sa te mint, tu n-ai pune botu. Sfatu meu, Dogarule, este sa-ti vezi de treaba cat mai ai de trait, ca sa nu ma fortezi sa te chinuiesc, ca te-as putea tine legat de pat si n-ar fi bine pentru tine, acum pleaca, sa vad ce spune Borcan", Borcan era comandantul puscariei, iar eu am fost dus din nou la curtea de aer si am asteptat vreo doua ore pana a primit Constantin dispozitie unde sa ma bage. Mi-a adus bagaju meu, care nu era decat o punguta, ca in filmu "Articolu 420", filmu cu Raj Kapur, si cand militianul a deschis usa la noua mea locuinta, o gorila de vreo doi metri si ceva m-a prins de piept si m-a tras in camera exact ca pe un prosop, din instinct m-am prins si eu de pieptu gorilei, pentru ca altfel ma azvarlea in fundu celulei, si i-am spus, ce faci ma Huiduma, "lasa gura", mi-a zis rastit Huiduma ca sa ma impresioneze, sa ma sperie. Eu i-am spus Huidumei fii foarte atent ce iti spun eu, daca eventual ai sa stai cu mine in celula asta, ai sa ai viata grea de tot, sa nu uiti acest lucru. Celula era la fel ca si cealalta din care veneam, numai ca erau alti oameni, Huiduma era unul din cele doua plantoane, al doilea planton era unu pe care-l chema Cucu, in camera erau patru condamnati la moarte, iar eu al cincilea, care nu eram condamnat, plus cele doua plantoane, Huiduma si Cucu. Aveau un obicei plantoanele astea, de ma umfla rasu. Huiduma tinea o perna lipita de perete, iar Cucu lovea perna cu pumnii, facea un fel de antrenament, chipurile, dar unu care avea putina experienta isi putea da seama ca Cucu lovea perna in mod fals, habar n-avea sa dea cu pumnii, dar Cucu cauta sa-i terorizeze pe cei patru amarati care erau deja ca si morti. Toti patru condamnatii la moarte erau foarte slabi, mancarea era foarte proasta, si toti cei condamnati la moarte nu aveau nici un drept la nimic. Nu aveau voie sa fie vizitati de familii, nu aveau voie sa primeasca pachete cu alimente, si nici tigari, nu aveau voie nici la corespondenta, nu aveau voie la nimic. In caz ca un condamnat la moarte cerea o carte postala, atunci el o primea, o scria, o dadea militianului de pe sectie, dar carticica postala nu ajungea la familia condamnatului la moarte niciodata, pentru ca militianul o rupea frumusel si o punea la gunoi, asa erau ordinele, ca sa fie clar, un condamnat la moarte nu avea alt drept decat cel de a fi impuscat. Eu ma aflam in noua mea locuinta, alaturi de cei patru condamnati care erau ca si morti, insa Huiduma si Cucu ii terorizau in toate chipurile, ori bateau perna cu pumnii, ori le arata cu degetu la frunte, ca acolo, vor primi glontu, ori le numarau cate zile mai au de trait, si cate altele. Huiduma nu era prost, simtea probabil ca il paste primejdia si incerca sa se bage in seama cu mine vorbindu-mi foarte frumos, dupa ce am stat de vorba m-a invitat la masa. In celula era un baiat din Alba Iulia, il chema Bigi, acest baiat avea o inaltime de 1,90 m si nu cantarea decat 48 de kilograme, in viata mea nu vazusem un om mai slab ca Bigi, daca Bigi nu ar fi avut pielea, cu siguranta ca oasele i-ar fi cazut pe jos, atat era de slab acest baiat. Era genu de om cu care aveai ce discuta, avea cunostinte generale, stia foarte bine istorie si cum mie imi placea foarte mult istoria discutam cu dansul mai mereu, aveam doua zile de cand eram in noua mea locuinta si Bigi mi-a spus, "bai, Petrica, mai am putin si fraierii astia ma vor impusca, tu stii care ar fi ultima mea dorinta?", nu Bigi, dar as vrea s-o cunosc, "Petrica, as vrea sa-i rup mutra lui Huiduma asta proasta si pe urma pot sa mor, dar dupa cum vezi, Petrica, eu abia ma mai tarasc pana la veceu". Mi-am dat seama ca Bigi il ura atat de mult pe Huiduma, incat sunt foarte sigur ca, daca Bigi ar fi avut putere, l-ar fi omorat pe Huiduma fara cel mai mic regret. Ultima dorinta a mortului Bigi A treia zi de cand eram eu in noua mea casa, Huiduma s-a dus la vizita, venise familia la el cu pachet. Cand Huiduma a venit de la vizita a pus o banca din lemn intre paturi, si peste banca o tabla de sah, si peste ea niste hartii, si a pus mancare si m-a invitat pe mine la masa, si pe Bigi, iar la ceilalti trei le-a dat in mana asa ceva de mancare. Cum Bigi nu il agrea deloc pe Huiduma, nu a vrut sa vina la masa, dupa legea hoteasca, nici eu nu trebuia sa ma asez la masa, dar m-am dus, pentru ca aveam un plan al meu si acum venise momentul sa il pun in

12

aplicare. Eu stateam fata in fata cu Huiduma, Cucu statea alaturi de el, Huiduma ii zicea lui Cucu "Boxeru", pe masa era destula mancare, si erau si rosii, era in luna august 1986, Bigi statea intins in pat, se uita in ochii mei, il simteam din priviri ca ma desconsidera pentru ca acceptasem invitatia la masa, dar nici nu banuia ce am eu in cap, ma hotarasem sa il bat pe Huiduma, voiam ca Bigi sa moara fericit, voiam sa-i indeplinesc ultima dorinta inainte de a muri, adica sa-l vada pe Huiduma cu mutra pocita. Cand masa era pe terminate, eu m-am ridicat de la masa si i-am multumit frumos, mi-am aprins o tigara si asteptam sa se ridice Huiduma sa pot sa-l lovesc, asa s-a intamplat, cand a dat sa se ridice, l-am lovit in barba, atat de tare l-am lovit incat a ramas cu capu pe tabla de sah pe care noi mancasem, Boxeuru imediat a sarit la usa tipand. Abia atunci Bigi si-a dat seama de ce am acceptat eu invitatia la masa, si din pat Bigi a inceput sa-i spuna, "Aaa, nu mai esti Boxeur, mai bulangiule, ma poponarule, ce faceai pe mardoiu cu noi, dar cu Petrica nu mai esti mardoi". Imediat au venit militienii, Huiduma inca nu isi revenise, probabil ca de frica am dat atat de tare cu pumnul in el, stiam ca, daca eu nu dau ca lumea, asa cum trebuie, pe urma Huiduma m-ar fi batut cu siguranta, mai ales ca eu nu puteam sa ma misc repede, din cauza lanturilor de la picioare. Au sarit pe mine militienii, mi-au tras vreo 50 de bastoane si mai multi pumni si m-au dus intr-o celula unde nu era nimeni, m-au legat cu mainile si picioarele de pat cu catuse, mi-au pus calus la gura si au adus patru detinuti plantoane. Ma ancorasera atat de bine, incat ma inabuseam din cauza calusului din gura. Pentru cei care nu stiu, calusul este o bucata de lemn legata cu doua sfori, se baga lemnu in gura si capetele de la sfoara se innoada dupa ceafa, si daca cel care iti pune calusu in gura este neam prost, atunci strange sforile la maxim, iar ochii iti ies din orbite exact ca doua cepe, cam asa patisem si eu, totusi ma simteam bine sufleteste, stiam ca Bigi urma sa fie impuscat si ma bucuram ca Bigi va muri cu ultima dorinta indeplinita, nu pot spune ca facusem vreo isprava anume, dar Huiduma trebuia batuta, si cu siguranta ca Huiduma n-o sa ma uite niciodata. MODA "Dar cu timpul devenise o obisnuinta, parca ma nascusem cu lanturi la picioare, toti cei care eram condamnati la moarte, inclusiv eu, care inca nu eram condamnat, purtam fuste in loc de pantaloni, spun fuste pentru ca pantalonii erau despicati de sus pana jos, si ne imbracam cu ei exact cum se imbraca femeile sau scotienii cu fusta, dupa care ii legam cu niste bucatele de ata" KAPO "Noi toti care eram condamnati la moarte aveam lanturi la picioare, numai plantoanele nu aveau, pentru ca erau socotite jumatate militieni, si asa si era. Militienii si cei din comandament aveau o incredere oarba in detinutii care erau plantoane la condamnatii la moarte. Daca un detinut care era planton la condamnatii la moarte spunea ceva, atunci era litera de lege, chiar daca acel detinut mintea cu nerusinare" VECINII "Toti patru condamnatii la moarte erau foarte slabi, mancarea era foarte proasta, si toti cei condamnati la moarte nu aveau nici un drept la nimic. Nu aveau voie sa fie vizitati de familii, nu aveau voie sa primeasca pachete cu alimente, si nici tigari, nu aveau voie nici la corespondenta, nu aveau voie la nimic. In caz ca un condamnat la moarte cerea o carte postala, atunci el o primea, o scria, o dadea militianului de pe sectie, dar carticica postala nu ajungea la familia condamnatului la moarte niciodata, pentru ca militianul o rupea frumusel si o punea la gunoi, asa erau ordinele, ca sa fie clar, un condamnat la moarte nu avea alt drept decat cel de a fi impuscat" VICTIMA FERICITA "Bigi statea intins in pat, se uita in ochii mei, il simteam din priviri ca ma desconsidera pentru ca acceptasem invitatia la masa, dar nici nu banuia ce am eu in cap, ma hotarasem sa il bat pe Huiduma, voiam ca Bigi sa moara fericit, voiam sa-i indeplinesc ultima dorinta inainte de a muri, adica sa-l vada pe Huiduma cu mutra pocita"

Jurnalul unui condamnat la moarte - 50 de zile de Belciug pentru un pumn 21 Iulie 2006 Vreau sa fie bine inteles un lucru: de regula, oamenii isi inchipuie despre un condamnat la moarte ca este un individ deosebit de periculos, un monstru, o fiara, ei bine, eu vin sa spun ca am cunoscut o multime de condamnati la moarte, am trait printre ei si iata, sunt inca viu si dau marturie ca majoritatea condamnatilor la moarte erau niste oameni invinsi din toate punctele de vedere, atat psihic, cat si fizic, erau ca niste legume stricate ce asteptau sa fie aruncate la gunoi, in fine, erau niste oameni dezorientati total, care o cam luasera razna, adica se imbolnavisera psihic intr-o foarte scurta perioada de timp. Unii aveau vedenii, vedeau fantome si tipau noaptea in

13

somn, urlau asa, de nebuni, boala asta psihica se manifesta sub diferite feluri si cand o persoana si-a pierdut psihicu, atunci, obligat devine o simpla leguma stricata. Eu eram foarte constient de faptul ca aveam un psihic inca sanatos, si cautam sa ma pastrez, am probabil un dram de noroc, sangele meu rece care-mi curge prin vene m-a ajutat sa raman intreg la minte, ori cel putin eu asa pretind. Faptul ca batusem doua plantoane pana in prezent a dat de gandit la conducerea Penitenciarului, pentru ca asa ceva nu se intamplase pana atunci niciodata, iar la conducere ii intrase pesemne morcovu sa nu faca si alti detinuti la fel cum facusem eu, adica ce ordine mai putea sa se pastreze intr-un penitenciar daca mortii se apucau sa ii bata pe plantoanele care ii asupreau, asta suna pur si simplu scandalos. Din acest motiv imi facuse mie separat o camera si pusese patru plantoane sa ma pazeasca, dar cel mai rau era ca se daduse ordin ca toti cei condamnati la moarte sa poarte la maini lanturi cu catuse, plus lanturile de la picioare, care erau deja un obicei al casei. Am fost imobilizat la pat vreme de sapte zile, cand maraiam, spun ca maraiam din cauza calusului, plantoanele ma dezlegau si mergeam la veceu, veceu se afla in celula acolo, la condamnatii la moarte nu exista nici o intimitate , dupa ce mergeam la veceu beam o cana cu apa si imi puneau apoi calusul in gura si ma legau iarasi de pat. Am stat asa sapte zile, apoi mi-au dat jos calusul, dar am ramas legat de pat; cel mai rau era noaptea, ca adormeam si eu si cautam sa ma misc, sa ma intorc, si atunci realizam ca nu pot, cel putin ziua, cand eram treaz, realizam ca nu ma pot misca, asa am stat legat la pat vreo trei saptamani, dupa care m-au dezlegat, si asa, ramanand doar cu lanturile la maini si la picioare, ma simteam aproape liber. Calendarul executiilor In fiecare luna eram dus la Procuratura pentru prelungirea mandatului, mandatul de arestare se prelungea din 30 in 30 de zile, timpul se scurgea si ajunsesem deja in luna noiembrie 1986, avusesera loc deja doua executii, prima fusese in august, iar a doua in noiembrie, pe data de 11. Vreau sa spun ca in fiecare seara, de la ora 20 si pana la 22, din cele patru plantoane, trei ieseau la clubul de pe sectie, la televizor, faceau cu schimbul, la patru seri unuia ii venea randul sa nu iasa, iar plantoanele din toate camerele se intalneau in fiecare seara. In ziua de executie, la televizor, seara, plantoanele isi povesteau: uite, de la mine l-a luat pe cutare, de la mine, pe cutare, asadar pe sectie se afla totul si, cand se intorceau plantoanele, in camera incepea discutia pe tema executiei. In fiecare celula de condamnati la moarte era un difuzor, dar fara bobina, bobina era pusa pe un postament mic, deasupra usii, pe dinafara, pe hol, ziua ii mai dadeau drumul, sa mai auzim si noi muzica sau stiri. Cand a avut loc executia era ziua de 11. Cu o zi inainte, pe 10, se intrunise Consiliul de Stat. Asadar, eu trebuia sa urmaresc cand se intruneste Consiliul de Stat, ca a doua zi era o executie cu siguranta. In luna ianuarie 1987 am plecat iar la prelungirea mandatului. De pe sectia a 5-a, unde eram eu, si pana la poarta era o alee lunga de 150 de metri, a venit un militian sa ma duca, de mai multi nici nu era nevoie, asa impodobit cum eram cu lanturi si catuse. Cand l-am vazut pe militianul care venise sa ma duca la poarta am ramas blocat. Militianu era un vechi prieten de-al meu si era pungas de buzunare, eu am tacut din gura, iar cand am iesit din sectie, am mers vreo zece pasi si m-am oprit. "Misca, ba!", imi zice militianul, si-atunci i-am zis ca, daca eu nu vreau, sa merg mai departe, n-are decat sa ma ia el in brate sa ma care. "Cum iti permiti?", s-a rastit la mine si-abia atunci i-am zis pe nume: "Ba, Costele, da rau te-ai facut tu in haina asta spurcata!". Costel a inghetat cand i-am pronuntat numele. "Da de unde stii tu, mai hotule, cum ma cheama?" "De cand dormeam la tine-n casa, Costele", i-am ajutat eu memoria. Trecusera intr-adevar opt ani de cand nu ne vazuseram, dar, cand i-am zis cine sunt, a ramas incremenit, nu-i venea sa creada. Mi-a dat un pachet de Snagov si, mergand spre poarta, Costel m-a rugat sa nu vorbesc nimic de trecutul lui. Bineinteles ca n-am vorbit niciodata nimic, era militian intr-adevar, dar fuseseram tovarasi, dormiseram sub acelasi acoperis si o cunosteam si pe mama lui. Intalnesc un vechi prieten Se facuse deja luna martie 1987 si in fiecare luna cand mergeam la prelungirea mandatului, cand ajungeam la poarta mi se schimbau lanturile si catusele, apoi, cand veneam de la tribunal mi le schimbau din nou. Acesta era procedeul lor de siguranta impotriva evadarii. Pe mine ma duceau de regula separat de ceilalti detinuti, dar se mai intampla sa ne puna si laolalta, si atunci tare ma mai bucuram cand ma intalneam cu vechi prieteni din viata de "afara" si mai stateam de vorba. Incepand din luna aprilie am fost chemat in fata instantei, dar eu nu primisem nici un rechizitoriu, nu pricepeam cum pot sa ma judece fara rechizitoriu, si atunci mi-a dat rechizitoriul sa-l iscalesc. Nu am fost de acord sa iscalesc ceva ce nu citisem. Seful escortei s-a dus atunci langa presedinta completului de judecata, i-a spus ceva in soapta, dupa care m-a dus inapoi in camera de urlatoare, cum ii ziceam noi camerei de la tribunal, unde-i tin pe detinuti in asteptarea judecatii. Pe seful escortei il chema Grigore, era un tigan de vreo 4850 de ani, inalt, solid, a venit cu inca doi militieni de la escorta si mi-a zis sa iscalesc rechizitoriul, dar nu am vrut, pentru ca nu stiam ce scrie in el, dar Grigore si ceilalti doi m-au legat de un calorifer si m-au luat la picioare, in piept, in cap, unde apucau. Cum eram legat si aplecat cu mainile in partea de jos a caloriferului, devenisem un fel

14

de minge de fotbal. Nu mi-a placut sa ma plang niciodata, dar asa de rau ma batusera, incat la intoarcere comandantul de sectie nu voise sa ma mai primeasca inauntru de frica sa nu-i mor pe sectie, si atunci el ar fi preluat intreaga raspundere. S-a facut raport, ce s-o mai fi facut, dar pe Grigore l-a schimbat atunci din postul de sef de escorta. Asa incat, luna viitoare cand am fost dus la tribunal, sef de escorta era un baiat tanar, il chema tot Grigore, da era roman, si era baiat de treaba, vorbea frumos, nu m-a deranjat niciodata. De asta data, la tribunal a aparut insusi procuroru P. cu rechizitoriul. A aparut la mine, jos, la urlatoare. "De ce nu vrei sa iscalesti, Petrule, rechizitoriul, ia si iscaleste frumos sau vrei sa o pun bine pe sora-ta in instanta. Tu ai uitat, Petrule, ca noi doi aveam o intelegere si trebuie sa o respectam", si cand mi-a pomenit de sora mea, m-am inmuiat complet, am iscalit, pentru ca oricum n-aveam incotro, stiam ca ma asteapta glontul, macar sa o salvez pe ea. Procesul se amana mereu, fara nici un motiv intemeiat, ma asteptam din partea lui P. sa fabrice niste martori falsi, dar in tot timpul procesului nu a aparut nici un martor. Cu siguranta ca au fost de ajuns iscaliturile mele, pe declaratiile despre care acum stiti bine cum le-am dat. Si uite asa l-am ars pe Cezar Timpu a trecut asa, din 30 in 30 de zile, s-a facut decembrie 1987 si eu tot nu fusesem condamnat. In celularul unde stateam mai adusesera doi condamnati la moarte, unul era din Drobeta Turnu-Severin, il chema Moraru Costica, iar al doilea, un tigan din Ialomita, il chema Ica. Intr-o zi, unul din plantoane i-a dat o palma lui Moraru Costica, mie nu mi-a convenit deloc si i-am spus lu planton, pe care-l chema Vasile: "Ce dai, ma, in amaratul asta, si asa mai are putin si il impusca" "Pai vezi tu, bai Petre, ca nu vrea sa mai spele..." Plantoanele de la condamnatii la moarte aveau pretentia ca detinutii sa le spele hainele, ciorapii si ce mai aveau de spalat, plantoanele se orientau spre "mortii" care erau mai fraieri. Si Vasile ori nu pricepea ca ma suparasem ori se facea ca nu pricepe, ca a continuat asa: "Ce te bagi tu, Petre, ca doar n-am dat in tine". "Tu, in mine, nici nu ai voie din gura sa pronunti si nici cu mintea sa gandesti ca dai, mai poponarule", l-am certat, si atunci al doilea planton, pe nume Cezar, a venit si mi-a dat un pumn. Vreau sa stiti ca la puscarie sunt mai mult legi nescrise, si una din ele era ca nu are voie un detinut sa loveasca un altul care este legat, iar eu eram legat si la maini si la picioare, iar rusinea era de doua ori mai mare a lui, a acestui Cezar. Daca acest Cezar care m-a lovit ar fi fost vazut de alti detinuti, cu siguranta ca ar fi fost calcat in picioare. Dar eu nu aveam ce sa fac si am tacut. Am tacut si n-am uitat. La Rahova, vizetele erau foarte joase, la nici 50 de centimetri de pamant, seara cand a venit plantonu de pe hol sa dea masa, Cezar lua mancare in castroane de la vizeta si, fiind aplecat si cu mainile ocupate cu castroanele, prinsesem momentul ca sa-mi iau revansa. Catusele de la maini erau catuse tiganesti si cantareau un kilogram si jumatate cu lant cu tot, se deschideau cu o cheie tubulara; cand Cezar s-a aplecat la vizeta, mi-am strans bine mainile una in alta, iar cand s-a ridicat, l-am trosnit. Direct in barbie il lovisem cu fierul, a cazut de parca fusese lovit cu ciocanu, ii rupsesem osu de la barba. Imediat, celelalte plantoane au sarit pe mine, dar nu conta, eu ma razbunasem, au venit militienii de pe sectie, m-au batut bine si m-au bagat direct la Belciug. Am scapat de glont Sa va zic ce e Belciugul, ca n-aveti de unde sa stiti; intr-o camera de izolare severa, in beton e o veriga groasa, si de ea te leaga de nu poti sta altfel decat aplecat, altfel e imposibil, stai aplecat ca o virgula, ca un mare semn al intrebarii, si eu asa am stat vreme de 50 de zile, si era un frig cumplit in hruba aia de beton, dar nu era ca in mai 1986, cand ma tinuse in pielea goala legat pe masa aceea uda de ciment. Ma rodea ca Moraru Costica si cu Ica au fost mincinosi; cand au fost intrebati cine e de vina, amandoi au spus: Dogaru. Deci ii luasem lui Moraru apararea, si el ma acuza pe nedrept, si acum stau si ma intreb in sinea mea daca mai exista omenie in lumea asta, si tot eu imi raspund, nu mai exista nici un pic de omenie, mai Petru Dogaru, prostule ce esti, care-ti pui pielea la saramura pentru cine nu merita, 50 de zile de Belciug am suportat si in zilele acelea am fost pazit de cate doua plantoane in permanenta, plantoanele aveau haine groase si le aducea ceai fierbinte din trei in trei ore. Se zgribuleau plantoanele, ca era frig in izolare, numai mie nu-mi mai era frig, ca aveam o camasa penala pe mine si un veston penal fara maneci, iar un crac de la pantalon lipsea. Am iesit de la Belciug in 22 ianuarie 1986, am fost dus pe sectie, dar intr-o camera facuta numai pentru mine, cu patru plantoane care ma pazeau. Plantoanele se purtau frumos, cand se asezau la masa ma invitau si pe mine, iar in seara de 26 ianuarie, cand trei din cele patru plantoane s-au intors ca de obicei de la Club, de la televizor, am aflat: "Petrica, avem o veste trasnet pentru tine, ai scapat de glont. Ceausescu a comutat pedepsele cu moartea la 20 de ani". Dar eu nu eram condamnat inca, stateam de 18 luni in celule de condamnati la moarte si inca nu fusesem condamnat, eram singurul caz de acest gen, nimanui nu-i venea sa creada ce se intampla cu mine. LEGUMELE "Vreau sa fie bine inteles un lucru: de regula, oamenii isi inchipuie despre un condamnat la moarte ca este un individ deosebit de periculos, un monstru, o fiara, ei bine, eu vin sa spun ca am cunoscut o multime de condamnati

15

la moarte, am trait printre ei si iata, sunt inca viu si dau marturie ca majoritatea condamnatilor la moarte erau niste oameni invinsi din toate punctele de vedere, atat psihic, cat si fizic, erau ca niste legume stricate ce asteptau sa fie aruncate la gunoi, in fine, erau niste oameni dezorientati total, care o cam luasera razna, adica se imbolnavisera psihic intr-o foarte scurta perioada de timp. Unii aveau vedenii, vedeau fantome si tipau noaptea in somn, urlau asa, de nebuni, boala asta psihica se manifesta sub diferite feluri si cand o persoana si-a pierdut psihicu, atunci obligat devine o simpla leguma stricata" SAPTE ZILE "Am fost imobilizat la pat vreme de sapte zile, cand maraiam, spun ca maraiam din cauza calusului, plantoanele ma dezlegau si mergeam la veceu, veceu se afla in celula acolo, la condamnatii la moarte nu exista nici o intimitate , dupa ce mergeam la veceu beam o cana cu apa si imi puneau apoi calusul in gura si ma legau iarasi de pat. Am stat asa sapte zile, apoi mi-au dat jos calusul, dar am ramas legat de pat; cel mai rau era noaptea, ca adormeam si eu si cautam sa ma misc, sa ma intorc, si atunci realizam ca nu pot, cel putin ziua, cand eram treaz, realizam ca nu ma pot misca, asa am stat legat la pat vreo trei saptamani, dupa care m-au dezlegat, si asa, ramanand doar cu lanturile la maini si la picioare, ma simteam aproape liber." In puscarie, cel mai bun respect e frica(VII) 25 Iulie 2006 Jurnalul unui condamnat la moarte Petre Dogaru, condamnat pentru trei crime, a scapat de glont de ziua lui Ceausescu. Motiv sa-i pastreze dictatorului comunist o vie si placuta amintire. Suntem la inceputul lui 1988. Povestitorul paraseste, dupa 18 luni, celula condamnatilor la moarte. Cu o faima de pe urma careia va sti sa profite Au trecut doar cateva zile si m-au lasat fara lanturi la picioare si fara catuse la maini, le purtasem 18 luni dar nu ma indragostisem de loc de bijuteriile acelea, cand am ramas fara ele a fost cea mai mare bucurie pe care am avuto vreodata, cand mergeam nu aveam control, parca pluteam in aer, mi se ridicau picioarele prea sus, ma simteam ca Omu care a pasit pe Luna, abia dupa mai multe zile am invatat sa merg normal ca toti oamenii. Dupa vreo doua saptamani de la Decretu 11 al lui Tovarasu, dat de ziua lui de nastere, au fost scosi toti fostii condamnati la moarte si a format o camera din noi, eram 10 si cu mine 11, care inca nu eram condamnat; sef de camera am fost numit eu, in toate penitenciarele, mai ales in anii 80, sefi de camera erau pusi detinutii considerati mai rai, conducerea penitenciarelor stia ca doar unu mai rau ii poate tine in frau pe detinuti. Si din cei 11, eu eram cel mai rau, dupa cum ati avut ocazia sa va convingeti, avantajul meu ca sef de camera era ca ieseam seara la televizor la club si primeam cate o evidentiere in fiecare luna si cam asta era tot. Pe la sfarsitul lunii februarie am primit condamnarea, 20 de ani de inchisoare. Aflasem ca in fiecare penitenciar sosise un complet de judecatori care luau dosarele la mana si aplicau Decretu 11. Stiam eu ca mi-au dat 20 de ani, dar Procuratura, adica P. Ovidiu, mi-a facut recurs, pentru ca nu i-a convenit nenorocitului ca scapasem asa de ieftin, iar Tribunalul Suprem i-a aprobat recursul si mi-a mai dat inca cinci ani, sa-mi fie de bine, sa-i fie si lui tot ce-i urez acum doar in gand pentru ca am mare respect pentru hartia pe care scriu si nu-i incredintez chiar toate gandurile mele, ei bine, prin august 1988 m-am capatuit si cu cei cinci ani in plus. Cam pe atunci, detinutii de pe sectia a 5-a au fost transferati pe a 3-a, Ceausescu daduse ordin ca Penitenciarul Rahova sa fie daramat, iar demolarile incepusera inca din luna aprilie a acelui an. Proaspat instalat pe a 3-a, m-am si infatisat la seful de sectie, la raport, cerand sa fiu scos la munca, seful de sectie ma cunostea. "Mai, Dogarule, te scot eu la munca, da tu chiar vrei sa muncesti?". "Nu, domnule comandant, dar stau si eu pe acolo, sa imi treaca timpul". "Bine, Dogarule, fiindca ai fost cinstit cu mine, te scot, dar sa nu te iei de alti detinuti!". La munca, distractia ideala Afara era frumos, mai stateam de vorba cu cate un prieten, mai fumam, si tot asa dupa vreo patru zile, sefu de punct de lucru m-a chemat la el si mi-a spus: "Mai Dogarule, pe tine si asa nu te pune nimeni sa muncesti, hai Dogarule si ajuta-ma si pe mine, iti dau 40 de oameni si tu esti brigadieru lor, ii pui sa desfaca gardurile din interioru curtilor, sa darame ziduri". Si uite asa am primit 40 de oameni si asteptam sa vina de la poarta un militian, sef peste noi. Cand a venit militianu, bucuria mea, nu era altu decat Costel, prietenu meu, fostu pungas de buzunare care se facuse militian. Am dat mana cu el si am luat cei 40 de oameni si i-am pus sa desfaca gardurile din interior, iar eu mai stateam de vorba cu Costel si-l intrebam: "Costele, mai furi, ma, si tu, cate un

16

portofel, asa din cand in cand?", stiam eu ca pungaseala asta de buzunare e o meserie care, cand iti intra in sange, pune stapanire pe tine. Costel mai fura din cand in cand cate un portofel, de mine nu se ferea, il cunosteam de cand era pusti si statusem in casa la maica-sa foarte mult timp. Costel era mai mic ca mine cu vreo patru ani. Intro zi l-am intrebat: Mai Costele, cum de te-ai facut tu militiam, ma?". "Pai, daca nu ma faceam militian cadeam si eu la parnaie, mai Petrica, mai devreme sau mai tarziu tot cadeam, asa ca acum fur mai rar si am si un paravan, cine poate sa spuna ca un militian fura din buzunare?". Costel avea perfecta dreptate. Am aflat cine era calaul Intr-o zi am ajuns cu demolarile la poligonu de executie, unde urma sa fiu si eu impuscat daca nu venea Decretu din 26 ianuarie 1988, si l-am intrebat pe Costel, cine era cel care tragea, sau cei care trageau cu pustile? Costel mia marturisit: "Uite, Petrica, dupa ce era adus condamnatul la moarte, aici, il lega de stalpu asta de beton, si erau patru persoane, Borcan, comandantul unitatii, al doilea era un procuror care asista, al treilea un doctor care trebuia sa confirme moartea condamnatului, iar al patrulea era Grigore, cel care era sef de escorta la tribunal si l-a schimbat atunci cand te-a batut pe tine nasol". Pai, am intrebat eu: "Javra aia de Grigore ce facea aici?". "Pai, Petrica, el era executoru, ce naiba, n-ai inteles ce rol avea Grigore? Pai stai sa-ti spun, Petrica, Grigore isi ia un salariu ca este plutonier adjutant, al doilea salariu il ia ca este executor, plus ca ia de fiecare detinut impuscat prima de 1.000 de lei, dar te rog, Petrica, sa nu mai spui si la altii!". Bineinteles ca nu am mai spus niciodata la nimeni, ce rost ar fi avut? "Dar dupa ce ii impusca, ce facea cu ei mai Costele?". "Pai sa vezi, Petrica, eu ii duceam cu masina, cu teveu la cimitir, la Straulesti doi, acolo gropile erau sapate cu o zi inainte, dupa care ii ingropa, le punea un lemn, iar pe lemn scria Neidentificat, si asta era tot. Familia nu putea sa-i gaseasca niciodata, familia era anuntata, e drept, penitenciarul trimitea un plic la Sfatul Popular de unde era cel impuscat, iar Sfatul Popular ii instiinta familia, dupa care impuscatul era scos din evidenta populatiei". Acum ma lamurisem ce urma sa se intample cu mine, daca nu dadea nea Nicu decretu la timp. Pe la puscarie circulau tot felul de zvonuri legate de detinutii care erau impuscati, iar zvonurile erau de tot felul, numai prostii puteai sa auzi, iar eu, daca nu as fi vorbit cu Costel, as fi crezut poate in zvonuri sau n-as fi crezut in nimic altceva decat ca am stat 18 luni in celula condamnatilor la moarte fara sa fiu condamnat, dar cum la noi e posibil orice, sa nu se mire nimeni de asa ceva. Imi caut o "slujba" In luna octombrie 1988 am fost transferat la Penitenciarul Margineni, dupa cateva zile am fost scos la munca in fabrica de mobila a puscariei, am fost repartizat in Hala 11B, unde, dupa ce am lucrat vreo 10 minute, mi-am dat seama ca nu voi rezista 25 de ani la frecat lemne cu glaspapir. L-am chemat pe brigadier si i-am zis sa-si caute alt om in locul meu. Baiatu mi-a vorbit frumos si mi-a zis: "Petrica, daca tu nu vrei, nu vrei si cu asta basta", sef de punct de lucru era un militian pe care-l chema Achitei, nici el n-a spus nimic, dar a venit maistrul, un tigan mare si negru si mi-a spus: "Pune mana la munca, ori te bat". Imediat mi s-a pus pata, am pus mana pe o ranga de fier, si dupa el; pe cat era fraieru de mare, pe atat fugea de tare, pana la urma militianu m-a prins de o mana si mi-a spus: "Bai, Petrica, daca nu vrei sa muncesti, nu munci, dar te rog nu-mi fa probleme, pentru ca nici tu n-ai nevoie de probleme, abia ai scapat de glont si vrei sa iti faci necazuri iarasi?". Militianu imi vorbise frumos si avea dreptate, ieseam la fabrica dar nu munceam, dupa vreo trei zile a venit Lita, Lita era comandant Regim si paza, al doilea dupa comandantul puscariei, si Lita mi-a spus: "Bai, Dogarule, am auzit ca nu iti convine locu de munca unde esti repartizat, hai cu mine si alege-ti un loc de munca unde iti convine". Asa am sa fac, domnule capitan. "Bai, Dogarule, tu ai 25 de ani de ispasit si trebuie sa muncesti undeva", ma sfatuieste capitanul, mergand cu mine prin fabrica; si pe cand ne plimbam, a aparut un plutonier si i-a spus lui Lita ca il cheama la birouri, ca a venit o comisie de la Bucuresti, iar pe mine Lita m-a lasat cu colonelu care raspundea de fabrica, un om foarte gras, care abia se misca, si se vedea cu ochiul liber ca miscarea nu-i facea nici o placere, asa ca mi-a spus curand: "Ba, Dogarule, tu du-te singur prin fabrica, si unde-ti place tie sa muncesti, acolo sa ramai si spui ca eu te-am trimis", iar colonelul cel gras si-a tarat anevoie burdihanul spre biroul lui, oftand din greu. Imi gasesc cuibul potrivit Pana la urma, un prieten mi-a spus sa ma duc la hala 7, ca acolo se lucreaza cu cel mai mult alcool. M-am dus la hala 7 si am vorbit cu maistrul de acolo, dar nu i-am spus ca am vorbit cu colonelu pentru ca ar fi trebuit sa ii impun acelui maistru, iar eu voiam sa vad daca ma primeste asa din propria bunavointa, si nea Sandu m-a acceptat la el in hala, si din acel moment soarele a rasarit si pe strada mea, dupa cum o sa va dati prea bine seama. Munca mea nu era grea deloc, bagam niste tablii de pat la presa si le lasam in jur de 40 de minute, pana se usca putin

17

aracetu, dupa care le scoteam impreuna cu un alt coleg de munca. Intre timp mai curatam aracetu uscat, care mai curgea de la tablii, era, ce sa zic, o munca placuta. Aveam vreo trei saptamani de cand munceam in fabrica si era bine; intr-o zi, cand am venit de la munca, tocmai se liberase un detinut iar eu voiam sa ma mut in patul celui liberat, care era intr-un colt mai bun al camerei, mai retras, iar eu gasesc in patul pe care-l doream un alt detinut. Un om pe la 48 de ani se mutase in patul pe care-l voiam, drept pentru care i-am spus sa-si ia din pat lucrurile si sa se care, dar detinutul uzurpator mi s-a adresat absolut nepotrivit: "Cum iti permiti sa vorbesti cu mine asa, mai imbecilule?", iar mie mi s-a pus pata, dar nu l-am lovit, pentru ca era net inferior mie, insa i-am aruncat boarfele de pe pat si l-am injurat. Si-atunci i-au sarit in ajutor doi tigani prosti, si au inceput sa croncane la mine: "Bai, nu ti-e rusine sa vorbesti asa cu domnu Director", si eu fara sa mai intreb nimic i-am luat pe amandoi la pumni si i-am tavalit bine de tot. Voiam sa-mi vad de treaba, dar eram provocat, si de-atunci m-am pus cu bataia pe fraieri, cum maraia unu il ardeam, nu treceam nimic cu vederea, incepusem sa fiu respectat in adevaratul sens al cuvantului, in puscarie, frica inseamna respect sau invers, cel mai bun respect este frica, iar eu eram de-acum respectat. O poveste "otravitoare" Dupa vreo luna de zile dupa discutia cu patul, Directoru, adica cel care poftise la patul cuvenit mie, a venit la mine la pat si mi-a spus: "Domnu Dogaru, imi cer scuze ca m-am asezat atunci in patul dumitale". Pe Director il chema Micu Mihai, i-am acceptat scuzele si pe urma l-am intrebat: "Nu esti dumneata arestat din luna martie 1988?". "Ba da, domnu Dogaru". "Pai am auzit la difuzor mai, nea Mihai, de dumneata, si de ceilalti tovarasi ai dumitale, intr-adevar, eu auzisem de fapta lor si citisem si in Scanteia Batrana. Micu Mihai lucra si el in fabrica de mobila, si era condamnat la 25 de ani, pentru o daravela cu niste chimicale, mai precis, niste butoaie cu vopsea care contineau reziduuri toxice sau nucleare, cam asa ceva. In anul 1986, in luna octombrie, din port din Panama plecase un vas incarcat cu butoaie care contineau reziduuri necurate, vasul care plecase din port din Panama trebuia sa descarce butoaiele si sa scape de ele in orice tara ar fi gasit; capitanul vasului ar fi platit o suma de bani foarte mare, dar nici unei tari nu-i convine sa primeasca pe teritoriul ei reziduuri otravitoare sau nucleare, si dupa ce a ratacit prin mai multe porturi, vaporul respectiv a ajuns si in Portu Sulina, unde director era Micu Mihai. Dupa ce capitanul vasului s-a inteles cu Micu Mihai pentru o suma frumoasa in valuta, vaporu si-a descarcat burdihanu toxic pe cheiul din Sulina si si-a vazut de drum, iar directorul Micu nu s-a multumit cu valuta, dar a inceput sa vanda si butoaiele, primele au ajuns la Tulcea, unde oamenii au dat cu otrava pe garduri, dar in cele din urma s-a aflat toata tarasenia, iar directorul Micu Mihai, plus adjunctul, plus inca patru ingineri au fost arestati, Micu Mihai a primit 25 de ani, adjunctul Gavanescu Ion tot atat, iar cei patru ingineri doar 20 de ani de caciula, asta a fost fapta lor pe care v-o relatez aici. Fabrica mea de bani, butoiul cu alcool (VIII) 27 Iulie 2006 Jurnalul unui condamnat la moarte Scapat de glont, Petre Dogaru isi gaseste un loc pe masura abilitatilor sale, la Penitenciarul Margineni. In scurt timp avea sa inlature toate neajunsurile, sa scoata profit de pe urma slabiciunilor sistemului. In episodul acesta veti afla cum se imbogateste un puscarias destept. Intr-o zi, militianul de la Hala numarul 7, unde lucram si eu, s-a dus cu un detinut sa scoata alcool. Langa Hala era o baraca mica, despartita in doua, in prima jumatate statea portaru de la poarta fabricii, iar in cea de-a doua jumatate erau doua butoaie mari, de 60 de litri, pline cu alcool, cand alcoolu se termina nea Sandu, care era maistru, se ducea la magazia din fabrica si le umplea, la alcool umblau doar nea Sandu si domnu Bira, militianu, iar cand detinutii care degresau cu alcool aveau nevoie de aceasta licoare nepretuita, se duceau impreuna cu militianu si luau doua sau trei kilograme, si tot asa. Deci, cand militianu si cu detinutu au ajuns in fata magaziei, eu stateam afara si fumam, am observat ca primul lacat se trage fara cheie, numai la al doilea lacat au folosit cheia. Imediat mi-a venit ideea sa fur alcool, in fabrica se vindea cu 200 de lei litrul, detinutii il beau pentru ca era alcool curat. Mi-am cautat atunci un complice, l-am gasit pe unu Fane, din Galati, i-am zis ca ii dau cate jumatate de litru de fiecare data cand sta de sase, ca sa imi spuna cand sa ies din magazie. M-am dus la ascutitorie, mi-am facut rapid niste pontoarce pentru lacate si l-am pus pe Fane sa stea de sase. In fiecare zi furam cate o oala de trei litri de alcol, juma de litru dadeam lu Fane, inca jumatate dadeam de baut pe la prieteni, iar

18

doi litri vindeam zilnic, cu cate 200 de lei. Nu imi convenea sa fur mai mult, pentru ca si-ar fi dat seama, puteam sa fur tot alcoolu daca voiam, dar calicia nu-i buna, cand cele doua butoaie de 60 de litri se goleau, nea Sandu le umplea si, tot asa, am furat vreo doua luni de zile. Ca ursul la fagurele de miere Eu eram singurul detinut din fabrica de la Margineni care trebuia sa intre in detentie la ora cinci, eram fost condamnat la moarte si considerat cel mai periculos. Aveam tot ce imi trebuie, imi cumparasem mancare, tigari bune, cafea, haine, tot ce pofteam, ma invatasem la cele doua butoaie cu alcool exact cum se invata ursu la fagurele cu miere de albine, aveam de toate, in afara de femei si libertate, bineinteles, care e cea mai de pret. In cele doua luni de zile stransesem si pusesem deoparte 14 mii de lei, afara de ceea ce cheltuisem. Intr-o zi, m-am dus la maistru, la nea Sandu, si i-am zis de la obraz: asculta, nea Sandule, mata n-ai pierdut cumva niste bani? "Nu, ma, Petrica, da ai gasit tu bani, de ma intrebi?" Da, nea Sandule, uite, am gasit in hala 500 de lei si m-am gandit ca poate i-ai pierdut mata, oricum, ia-i mata, nea Sandule, ca eu n-am ce face aici cu ei, mi-e frica, daca ma prinde cineva cu banii la mine!? Si nea Sandu, om cumsecade, a si bagat banii in buzunar, si s-a interesat daca ma vazut cineva ridicand banii de pe jos, si cum i-am zis ca nu ma vazuse nimeni, si a plecat, foarte multumit. Eu stiam prea bine ca nea Sandu este un spagagiu si voiam sa imi ating un scop, dar trebuia mai intai sa il testez pe nea Sandu, iar el muscase momeala, eram convins ca ma considerase un dobitoc cand i-am dat banii, dar urma sa se convinga in curand de contrariul. Dupa vreo saptamana, m-am dus la nea Sandu in birou, l-am salutat si l-am intrebat: mai nea Sandule, n-ai pierdut matale niste bani cumva? Nea Sandu a zambit si mi-a raspuns: "Acum imi dau seama ca m-ai mintit cand mi-ai spus ca ai gasit bani". Foarte bine, nea Sandule, ca ti-ai dat seama, atunci uite ca iti mai dau cinci sute. Si i-am dat cinci sute, nea Sandu mi-a spus: "Mai, Petrica, ce norocos esti tu!", si tot asa i-am dat cate cinci sute, de vreo sase ori, dar in decurs de o luna. Dupa o luna m-am dus la nea Sandu in birou, se imbracase si tocmai voia sa plece, in fiecare zi maistru pleca la ora trei, iar detinutii lucrau pana seara tarziu, la orele 21, 22, dupa cum era de lucru. Am intrat in birou si i-am pus in mana un pachet de trei mii de lei, i-a bagat in buzunar si mi-a spus: "Discutam dimineata, Petrica!". A doua zi, m-a chemat in birou la el si m-a intrebat: "Mai, Petrica, ce vrei tu, in final?". Pai ce sa vreau, nea Sandule, nu-mi convine ca il tii pe fraieru ala la degresat. Imediat l-a chemat pe detinutu care lucra cu alcool, la degresat, si i-a spus: "De azi nu mai lucrezi aici, tu si asa mai ai cinci luni si te liberezi. Incepand cu data de azi, la degresat lucreaza Petrica". La degresat era cel mai bun loc de munca din toata fabrica, dar nu locu de munca conta, ci altceva era important, conta ca poti lua alcoolu fara sa furi, asa cum facusem eu pana atunci. Stiam ca ulcioru nu merge de prea multe ori la apa si nu voiam sami fortez norocu. Acum stateam linistit si nu mai trebuia sa fur, dar nea Sandu dupa cateva zile mi-a pus o conditie, si anume, in fiecare sambata, saptamanal, trebuia sa-i dau cate patru mii de lei. Asta insemna 16 mii de lei lunar. O avere. Nu imi convenea deloc, pentru ca erau si zile cand militianul statea cu ochii pe mine, plus ca erau zile cand nu prea aveam clienti, iar eu riscam bagandu-i lui nea Sandu bani in buzunar si imi faceam deja planuri sa scap de birul pe care trebuia sa i-l dau maistrului. Cel mai bine informat puscarias Prin luna mai 1989 au fost adunate toate pedepsele mari intr-o camera, camera numarul trei, iar pedepsele mari inseamna de la zece ani in sus. Multi dintre cei socotiti pedepse mari inainte de Decretul din 26 ianuarie 1988 erau acum pedepse mici, pentru ca li se injumatatise pedeapsa. In camera 3 eram 47 de oameni cu pedepse de la 10 ani in sus. Iar eu, printre ei, ma simteam ca un tartore. Ii dadusem bani lui nea Sandu si imi procurase de afara un aparat de radio micut, se numea Ric 2, era foarte ieftin si avea o singura galena, micuta, pe care o bagam intr-o ureche. Un singur om, in afara de nea Sandu, stia ca am un aparat de radio, un baiat pe care-l chema Nicu. In fiecare dimineata cand eu ma trezeam Nicu lua aparatul si-l baga intr-o pereche de ciorapi grosi de lana, iar ciorapii ii baga intr-o sacosa si sacosa o arunca sus, pe rafturile de la cambuza; de gasit puteau sa-l gaseasca la o perchezitie, dar degeaba il gaseau daca nu stiau al cui este, mare paguba nu era, facea 165 de lei, iar banii nu erau deloc o problema pentru mine. In fiecarea seara ascultam Vocea Americii si muzica, si diferite stiri, era placut, gustam in patul meu din celula, noaptea tarziu, felii groase din tortul libertatii si era riscant ca naiba, daca cineva dintre militieni m-ar fi prins cu radioul la ureche imediat m-ar fi trimis pe restrictiva la Aiud sau la Galati, iar dupa ce as fi terminat restrictiva m-ar fi tinut sechestrat numai pe celula si atunci adio viata frumoasa, adio fagurele cu miere care era butoiu de alcool si toate avantajele pe care le extrageam dintr-insul si care-mi faceau traiul suportabil, era foarte grav daca m-ar fi prins cu aparatul de radio, de aceea nici cei mai buni prieteni nu stiau ca am asa ceva, nici macar Vasile Olteanu, cu care mancam impreuna. Din cauza faptului ca nea Sandu, maistrul, era prea avar, m-am gandit sa fac o smecherie, sa nu mai fiu la mana lui, aveam doi prieteni din Barlad, Dan Perju si Vasile Strat, i-am chemat intr-o zi si le-am spus: va dau cate un litru de alcool pe zi sau cate doua sute de lei, cum vreti voi, da uite cum faceti, va duceti la magazia centrala din

19

fabrica si furati un butoi de alcool de doua sute de litri si il puneti unde va spun eu, dar fara sa luati alcool din butoiu furat, daca vreti luati din celelalte, dar pe acela lasati-l neatins. Uite, pentru riscu vostru primiti in plus 3.000 de lei. O manevra de zile mari Dan Perju si Vasile Strat erau electricieni, lucrau la bobinat si ei mai munceau si noaptea, in fabrica erau noaptea 300 de detinuti, iar ziua mai bine de 800, plus 150 de civili. Eu le-am dat bani, le-am dat si pontoarcele si i-am pus sa-si faca treaba pe care o aveau de facut. A doua zi, nu mult dupa ce-am iesit la lucru, a sunat alarma si ne-a bagat pe toti in detentie. Magazionerul-sef observase lipsa ditamai butoiului cu alcool si anuntase comanda unitatii. In fabrica lucrau, cum ziceam, vreo 150 de civili si, impreuna cu cei 115 militieni, au inceput sa caute butoiu cu alcool. Au cautat toata ziua si nu l-au gasit, fabrica de la Margineni este foarte mare, vreo 260 de oameni il cautau ca pe acul din caru cu fan, dar si de-ar fi fost o mie tot n-ar fi ajuns la un rezultat. A doua zi, toate brigazile au fost scoase la munca in fabrica, am inteles ca gardienilor le era frica de detinuti. Se teameau ca o sa se bea alcolul si se isca vreo zavistie ori vreun pocinog de nu se mai vede om cu persoana. In fond, problema era nu un butoi cu alcool, ci, vezi bine, ce efecte ar fi produs alcoolul acela in puscarie, de-ar fi fost baut. A doua zi era, cum ziceam, in hala, in ghereta mea unde n-aveau voie sa intre detinutii, ci numai eu (vorba vine, de fapt intrau destui detinuti ca tot eu distribuiam laptele in fabrica, laptele era adus la mine si din fiecare hala veneau cate doi detinuti si eu le imparteam laptele pe hale), acolo, in ghereta mea, a intrat domnu inginer-sef, el venea destul de des la mine, sa intrebe cum merge treaba cu paturile Elegant care se duceau la export, la rusi, dar in dimineata aceea, domnu inginer a intrat ca de obicei, m-a salutat, a intrebat cate paturi predau in ziua respectiva, dupa care m-a intrebat pe sleau chestia care-l framanta: "Mai, Petrule, tu unde crezi c-ar putea fi butoiu ala cu alcool?". Pai de unde sa stiu, domnu inginer, m-am ofensat eu, dumneavoastra nu stiti ca eu la ora patru plec la baie, iar la cinci sunt in camera? "Stiu, ma, Dogarule, pe tine nu te poate banui nimeni, ca tu intri la cinci in detentie, dar daca tu ai fi furat butoiu, unde l-ai fi ascuns, mai, Dogarule?". Eu furam afara, in viata civila, domnule, dar nu furam alcool si nici butoaie, ci furam bani si bijuterii. Dar cum, nu ati gasit inca butoiu, am facut eu pe miratul. "Nu, Petre, nu l-am gasit". Atatia oameni cu scaun la cap sa nu gasiti un nenorocit de butoi, m-am mirat, ei, si-aici am suspinat, daca nu as avea atata treaba, dupa cum vedeti, domnule inginer, l-as gasi eu, dar nam timp, eu am atata treaba... "Te las o luna liber, sa cauti butoiu, Dogarule". Nu se poate, domnu inginer, daca afla detinutii ca am gasit butoiu cu alcool pe urma imi scoate vorbe ca sunt turnator. "Ai cuvantul meu, Dogarule, ca nu stie decat domnu director, domnu comandant si cu mine". L-a chemat apoi pe nea Sandu si i-a poruncit sa puna pe altu in locul meu, asa, provizoriu, pana da ordin inginerul sa fie altfel, iar nea Sandu s-a supus. Am inceput sa umblu asa, brambura, prin fabrica, asa am umblat vreo noua zile si in cea de-a zecea zi m-am dus la birouri, la inginerul si i-am zis: cred ca am gasit butoiu cu alcool. "Cum adica, crezi?". Pai nu l-am vazut, dar din cate mi-am dat eu seama, cred ca acolo este. Si i-am spus unde. In apropiere de depozitul de cherestea, sunt niste utilaje vechi, printre care si cabina cu motor a unui seredac, vedeti, domnule inginer, ca butoiu este acolo, se cunoaste, daca va uitati mai cu atentie, cum au fost decupate bucati de pamant cu iarba cu tot. S-au dus ingineru, directoru, comandantu si domnu Lita. Regim si Paza au pus un civil cu un motostivuitor sa ridice cabina, au dezgropat butoiu care era plin-plinut si l-au dus la magazie, dupa care m-au chemat la birouri in fabrica si m-au felicitat, drept recompensa mi-au facut evidentiere cu vizita si pachet. O idee de nota zece In fabrica erau foarte multe utilaje, iar lui Dan si lui Vasile le fusese destul de usor sa puna bidonul acolo, mai greu le fusese sa sape groapa si sa scoata patratele de iarba, ca apoi sa le puna la loc si sa care pamantul scos din groapa departe de acol loc si apoi sa arunce niste ulei pe jos si o punguta de piper negru pe deasupra, sa nu ia urma cainii lupi. Dupa vreo saptamana m-am dus din nou la Dan si la Vasile si le-am spus: vreau sa va fac un cadou, poftim cheia de la magazia mica, unde sunt cele doua bidoane de 60 de litri cu alcool, unu este plin si al doilea este pe sfert, luati-l pe cel plin, vedeti cum faceti si ascundeti bine alcoolul si bidonul aruncati-l undeva la vedere, sa il poata gasi fraierii astia de militieni, vedeti voi ca unu dintre lacate se trage cu mana, numai la unu va trebuie pontoarca. Noaptea, baietii si-au luat cadoul, iar dimineata alerta din nou, dar au gasit bidonul si nu au mai cautat alcoolul, ca oricum stiau ca nu-l mai gasesc. Inginerul-sef iar a venit la mine, acum sosise momentul sa-mi ating scopul. "Ce faci, mai Dogarule?". Ce sa fac, domnu inginer, uitati, cu munca. "Ce parere ai, ba, Dogarule, referitor la alcoolu asta?". Pai, domnu inginer, am inceput eu, vedeti dumneavoastra ca as putea sa va dau o idee si nu s-ar mai fura alcoolu aiurea si nici nu ar mai veni de la gara garnituri de mobila refuzate, ca nu sunt cum trebuie degresate. "Dogarule, eu te rog sa vorbesti cat mai deschis cu mine!". Pai da, domnule inginer, da eu sunt detinut si nu as vrea sa se auda ca eu va spun, ca pe urma ar suna foarte urat. Stiti dumneavoastra ca in

20

fabrica sunt trei hale finale, asta insemna ca numai in acelea se incheia mobila si doar in acelea se lucra cu alcool, si acum o sa fiu cat se poate de explicit, domnu maistru de la Hala 9 mai ia si el, si mai pune la visinata, mai da la o sora, mai da la un frate, ca tot omu, militianul mai baga si el la visinata, mai da si la alt militian, si tot asa. La Hala 11B se intampla tot la fel, dupa care magazionerul-sef mai duce si el acasa, ca tot omu, pe urma mai fura si ajutoru domnului magazioner, si tot asa se intampla de se mai fura si cate un butoi, asa cum a fost cu butoiu pe care l-am descoperit eu, iar dumneavoastra, domnu inginer, va intrebati de ce tot vin garniturile de mobila respinse, pentru ca la degresat se baga mai mult egalizator si diluant, decat alcool. Daca dumneavoastra vreti sa nu se mai fure alcool, atunci eu pot sa va dau ideea cea mai buna, aici de unde s-a furat bidonu de 60 de litri facem o usa din metal, va spun eu cum trebuie facuta, si nimeni nu mai poate fura, dumneavoastra dati ordin si butoaiele de alcool sa fie mutate aici, iar eu raspund de ele. Am devenit stapanul butoiului Dupa doua zile, usa de metal era facuta, iar cele patru butoaie de doua sute de litri erau in mica magazie, iar eu iam spus lui domnu inginer sa cumpere doua lacate mari, de acelea rusesti, pentru a le putea modifica eu, sa nu mai poata fi desfacute de oricine. Cheile de la lacate erau la mine, deci tot alcoolul din fabrica era in grija mea. Dar mai era o problema pe care am rezolvat-o, cand venea maistrul de la hala 11B si maistrul de la hala 9, si cel de la Hala 7 sa ia alcoolul, eu le puneam intr-un bidon de 60 de litri alcoolu si puneam si 3 litri de diluant, si daca ar fi vandut alcoolu la detinuti, cand acestia turnau apa sa-l faca potabil, sa-i inmoaie cele 90 de grade pe care le avea, alcoolul se facea ca laptele si deasupra aparea un strat gretos, ca nu mai putea fi baut de nimeni. Iar puscaria incepuse sa sufere de "sete", ca alcoolul de la fabrica nu mai putea fi baut, deci nu mai putea fi nici vandut si eu cam stricasem bunul mers al afacerilor cu tarie. In acest fel, nici nea Sandu, care era maistru la Hala numaru 7, nu mai avea acces la alcool, dar eu l-am chemat si i-am zis: nea Sandule, nu mai pot sa vand alcool, pentru ca toata conducerea ma urmareste, dar cand vrei matale sa iei cate o galeata cu spirt, poti sa iei, ca matale esti om cumsecade. Nu puteam sa ma pun rau cu nea Sandu, ca riscam sa-mi faca vreo manevra, dar nici nu-mi mai convenea sa-i dau patru mii de lei in fiecare sambata, ii dadeam alcool cat voia si uneori ii mai dadeam si cate o mie de lei, spunandu-i: uite, nea Sandule, am adunat o mie de lei, ia-i mata, ca eu nu am ce sa fac cu banii, mai vand asa cate un litru din cand in cand, dar imi este frica pentru ca stau astia cu ochii pe mine. Furand de la hoti, l-am facut pe Bruzli om (IX) 29 Iulie 2006 Jurnalul unui condamnat la moarte In plin comunism, Petre Dogaru devine un capitalist autentic in spatele zidurilor Penitenciarului Margineni. Vanzand cu taraita alcoolul pe care-l fura, el s-a umplut de bani si i-a facut oameni pe multi. In acest episod vom vedea cum se corupe un ofiter cinstit. Ajutandu-l pe tanarul gardian sa devina infractor, povestitorul simte ca se usureaza el insusi de pacate. In acest fel imi facusem un fel de fabrica de bani, si imi permiteam sa-i trimit bani si lui mama, acasa. In fabrica era bine, in general, pentru toti detinutii care lucrau acolo, unii dintre ei faceau fasaraie, asta insemna cam asa ceva: se faceau in fabrica sahuri sculptate, cu piese Daci si Romani, un asemenea sah pe piata libera se vindea cu doua-trei mii de lei, echivalentul unui salariu, apoi se sculptau papuci, oglizi, balansoare, toate astea se numeau fasaraie in jargon hotesc. Directorul fabricii si cu ingineru- sef vorbisera cu comandantul unitatii ca detinutul Dogaru sa nu mai fie bagat in detentie la ora cinci, deci stateam in fabrica precum toti detinutii, atat cat era de lucru si cat tinea programul. Eu de muncit nu prea munceam deloc, degresam cu diluant egalizator si alcool tabliile de pat Elegant pentru export la rusi, iar in cele mai multe randuri ii dadeam un borcan cu alcool la un detinut si il puneam pe el sa degreseze. Sincer sa fiu, dadusem de trai pe vatrai, cum spune un proverb moldovenesc. Apare in scena Bruzli In hala unde lucram eu aveam o camera unde faceam mancare, intr-o zi, am uitat usa de la camera respectiva deschisa, pe o masina de cusut aveam un bidonas cu coniac, un bidonas de trei sute de grame, imi amintesc ca fusese cu sampon. Pe usa a intrat un ofiter si m-a intrebat: "Ce faci mai Petrica?", "Ei, sefu, fac si eu ceva de haleala", "Bai Petrica, imi dai si mie niste finet?", "Da, sefu", m-am dus la magazie la nea Sandu, unde intram ca la mine acasa, am luat vreo cinci metri de finet si l-am impaturit, si m-am intors in camaruta mea unde ofiterul era

21

cu bidonasul in mana. "Bai, Petrica, tu te respecti!", "Ce sa fac, sefu, astazi este ziua mea de nastere si m-am descurcat si eu de coniacul asta. "Bai, Petrica, inchide si tu usa cand mai bei si tu o gura, daca te gasea altcineva, nu era bine de tine!". Iar eu l-am intrebat, "Sefu, da matale ce faci cu finetu asta?", la care ofiterul imi raspunse: "Sunt tatic, mi-a nascut nevasta, si maine trebuie sa o scot de la maternitate, si nu am decat trei sute de lei toti banii, sunt amarat, Petrica, si stau si cu chirie...". Niciodata nu am stiut daca sunt sentimental sau nu, dar imediat mi s-a facut mila de ofiter, era locotenent major, un baiat tanar si cu siguranta de treaba, i-am dat finetu si fara sa-i mai spun "sefu", i-am cerut, mai baiatule, tu du-te si te rog sa vii peste vreo doua ore, pentru ca vreau sa iti dau ceva. Ofiterul a plecat, si dupa doua ore s-a intors asa cum ne fusese vorba, i-am dat un balansoar sculptat cu o oglinda misto, si am scos din buzunar 2.000 de lei, l-am intrebat: "Ce ai tu? Baiat sau fata?", "Fata, Petrica", "Sa-ti traiasca, poftim, ia banii astia sa cumperi la fata ta tot ce vrei si ce trebuie. Ofiterul se uita la mine si nu-i venea sa creada, a luat banii si mi-a spus, "Petrica, eu cand iau salariul, vin si-ti dau banii inapoi", daca faci asa ceva, spun eu, atunci inseamna ca nu am sa mai vorbesc cu tine niciodata, daca ti-am dat banii, a fost pentru ca asa am vrut eu, iar daca ai sa fii baiat destept, am sa te ajut sa te pui pe picioare asa cum trebuie. "Cum, Petrica?", iti spun eu cum, "tu cand esti de permanenta, chiar maine seara, bine, sa ma cauti maine seara si vom discuta". Ofiterul la permanenta este ofiterul care raspunde de tot ce se intampla intr-o puscarie atat timp cat el asigura comanda, are functia de conducere exact ca si comandantul unitatii. Dupa ce a plecat ofiteru, m-am dus la ascutitorie si mi-am facut un manunchi de pontoarce, pentru tot felul de lacate, pontoarce pentru lacate se fac foarte usor si intr-o singura ora poti sa faci 20 de asemenea pontoarce, nici nu-i o smecherie prea mare. In seara urmatoare am stat in hala pana la ora opt, apoi m-au bagat la camera. Ofiterul a intrat in tura de permanenta la sapte, iar la noua m-a scos din camera. Am intrat impreuna intr-un birou si i-am spus: "Mai baiatule, toata lumea din parnaia asta umbla cu fel si fel de prostii, tu de ce nu ai bani asa cum au si altii?", "pai, ce sa fac, mai Petrica", "pai, fa si tu bani, vino cu mine, mergem in fabrica si le luam toata fasaraia la maistri, sahuri, balansoare, papuci sculptati, tot ce gasim. In fabrica erau 21 de hale, la fiecare hala era cate un maistru civil, fiecare maistru avea cate 3-4 detinuti care lucrau numai pentru el, iar maistrii erau niste hoti cu legitimatie. Fiecare dintre ei, la hala unde lucra, avea o magazie, iar in magazie tinea obiectele confectionate de detinuti, cand se adunau mai multe, le scotea din fabrica, le ducea acasa, dupa care le vindea. Ne-am pus pe jefuit hoti Dupa cum se vede, nu i-am pomenit niciodata numele ofiterului si nici n-am sa fac asta, dar pentru ca ofiterului ii placea sa faca sport si ii placeau si firmele cu Bruce Lee, o sa-i spun Bruzli. Asa ii spuneam eu lui, Bruzli, dar numai cand eram noi doi. Deci, inainte de a ne duce in fabrica, l-am intrebat daca are vreun prieten bun, care sa detina si o masina, si el mi-a spus ca da. Fabrica avea doua porti, poarta pe care intrau detinutii si cealalta, care dadea spre comandament. In fabrica era schimbu de noapte, in jur de 300 de detinuti, dar noaptea detinutii nu aveau voie sa paraseasca hala, pentru ca militianu o incuia, pe timp de noapte in fiecare hala erau 3-4 militieni care se puneau de se culcau in hala pe care trebuia sa o supravegheze. Am intrat in fabrica impreuna cu Bruzli si ne-am apucat de treaba, i-am jefuit pe vreo noua maistri, iar obiectele le dadeam peste gard chiar la comandament. L-am intrebat pe Bruzli daca mai incape in masina, "da, Petrica, este un teveu incapator", asa ca am furat si de la magazia centrala trei baloturi de material scump, pe care-l folosea pentru a tapita dormeze. Cam la doua saptamani, faceam o tura noaptea prin fabrica, Bruzli imi aducea, de fiecare data cand venea la serviciu o sticla de coniac, de Vrancea, de 750 de grame, si imi mai aducea si mancare gatita de nevasta-sa. La doua saptamani, Bruzli si cu prietenul lui, un sergent major, umpleau un teveu cu tot felul de lucruri, le dadeam si paturi Elegant, tabliile si lateralele dar fara saltele, erau paturi pentru export si aveau pret bun, se pare, pe piata neagra. La fiecare doua saptamani, Bruzli si sergentul major luau marfa in valoare de cel putin douazeci de mii de lei, dar nu era nici o paguba pentru fabrica, pentru ca acele obiecte, pe care le furam eu de la maistrii din magazii, oricum erau destinate vanzarii, numai ca erau destinate vanzarii necinstite, noi furam de la hoti, iar maistrii erau imbuibati si nu ii ustura prea tare ciupeala, deci nu era nici un pacat cand un hot fura de la alt hot, mai ales ca eu furam pentru o cauza mai mult decat nobila, ajutam doi tineri casatoriti care stateau cu chirie, si mai aveau si un copil mic de crescut, o fetita, deci spune tu care citesti, era un mare pacat ce faceam? Ajunsesem de iubeam fabrica, intr-adevar, doar era fabrica mea de bani si dimineata abia asteptam sa ajung in fabrica mai repede, timpul trecea iute, iar eu aveam tot ce-mi trebuie in afara de libertate si de femei. Intr-o zi a venit la mine un sergent major, un baiat la vreo 26 de ani, m-a salutat si mi-a zis pe numele cel mic, "ce faci, Petrica?", "uite, muncesc", si sergentul a scos dintr-o punga un carton de tigari Kent, "ia Petrica, stiu ca fumezi tigari bune". Eu l-am intrebat, cu sprancenele incruntate, pentru ce imi dai tigarile astea, "uite-asa, pentru ca tu esti prietenul meu", ramasesem mai mult decat mirat pentru ca nu-l vazusem niciodata pe acel subofiter, dar el a lasat tigarile si cum a venit, asa a si

22

plecat. Dar mi-am dat seama ca sergentul nu era altul decat soferul de pe teveu, masina care scotea din unitate obiectele pe care le furam eu si cu Bruzli, iar Bruzli imi spusese de prietenul lui ca este tot tanar si tot amarat si sarac ca el. Trecusera cateva luni de cand tot furam, iar treaba mergea ca pe roate, si eu eram multumit ca faceam un lucru bun, ajutam adica doi tineri casatoriti, ba nu, ajutam patru, si eu, hotul, simteam ca ma spal pe zi ce trece de pacate, de ce furam mai mult de-aia aveam sufletul mai impacat. Intamplari in crucea noptii Intr-o noapte stateam eu si ascultam muzica la aparatu meu minuscul, era cam unu noaptea, ce vrei, daca eu nu prea munceam, nici somn nu-mi prea era, in multe nopti ma culcam pe la doua sau chiar pe la trei, si nu era nici o paguba, caci daca ziua mi se facea somn, ma duceam la nea Sandu si-i ziceam ca ma intind vreo doua ore in camera unde imi faceam de mancare. Deci, cum stateam eu fara somn si ascultam la radio, in noaptea aceea il vad pe Directoru, pe Micu Mihai, cum se scoala din pat si se duce la patu altui detinut de-l chema George, George fusese in viata civila, adica in viata libera, pilot de aviatie. Hai sa detaliez putin decoru camerei, eram acolo 47 de insi, si dupa ora 22:00, cand se dadea stingerea, intra in atributii plantonul unu, care trebuia sa stea treaz pana la 24:00 si 20:00 de minute, venea militianul si spunea sa intre schimbul doi, care trebuia sa stea treaz pana la 2 si 40 de minute, si ultimu planton trebuia sa stea treaz pana la 5:00 dimineata, cand se dadea desteptarea. De ce era pus plantonu, sa nu se spanzure vreun detinut, sa nu se fure, sa nu se faca alte lucruri care se fac de regula la adapostul intunericului. Practic si logic, la puscarie n-ar trebui sa se faca de planton noaptea, ca daca e sa se fure, se fura oricum, daca e sa se spanzure unu, oricum o face, detinutii care pica planton oricum se culca, mai putin cel din schimbu intai, care mai sta la vrajeala cu unu, cu altu, si ii trece timpul altfel in tovarasie. Dar cei care picau schimbu doi si trei obligat se culcau, mai ales la noi in camera trei, unde se muncea in fabrica, unii faceau munci foarte grele, saracii, iar noaptea cadeau lati. Revin la noaptea cand directoru s-a dus la pat la George pilotu, plantonu dormea cu capu pe masa, masa era langa usa, Micu directoru avea in mana o tigara si o cutie de chibrituri, la inceput am crezut ca se duce sa fumeze, dar stiam ca George pilotu nu fumeaza, deci directoru s-a dus la pat la George, i-a facut un semn discret miscandu-l, iar George s-a dus dupa dansul la veceu. Stiam ca George nu fumeaza, iar curiozitatea nu m-a lasat sa-mi vad de nesomnu meu si de gandurile mele si am oprit aparatu de radio, sa ma duc la veceu, sa vad ce fac cei doi. Usa de la veceu avea un defect si anume, cand o deschideai scartaia rau de tot, dar cum eu eram de meserie, nu era o problema, am asteptat cateva minute dupa ce directoru s-a dus cu pilotu la veceu, apoi m-am sculat din pat si am ajuns la usa veceului, iar cand am pus mana pe clanta, am ridicat-o si usa n-a mai scartait, veceu era ca o camera lata de patru metri si lunga de sase, erau 4 chiuvete si trei cabine de veceu separate. Am intrat in varful degetelor, am privit in prima cabina nimeni, am deschis a doua usa, closetu gol, deja imi trecusera niste ganduri prin cap despre ce si cum o fi, am deschis a treia usa si, intr-adevar, era cam ceea ce gandeam eu a fi. Din puscarie, am auzit la radio tipatul Timisoarei (X) 31 Iulie 2006 Jurnalul unui condamnat la moarte Fostul condamnat la moarte Petre Dogaru a devenit un adevarat boier al Penitenciarului Margineni. Multi detinuti dar si cativa gardieni depindeau de el. Locotenentul "Brusli" isi cumparase casa si masina respectand reteta de furtisag patentata de Dogaru. Detinutii betivi atarnau de unica sursa de alcool "potabil" din puscarie, asupra careia povestitorul detinea monopol. Traiul bun avea sa ia sfarsit o data cu declansarea Revolutiei. In dimineata urmatoare, directorul a venit la mine la hala si mi-a zis: "Domnul Dogaru, haideti va rog jos la ambalaj, unde faceti dumneavoastra de mancare". Si cand am ajuns in camera, directorul a scos din san o cutie de ness Amigo de 100 de grame si de la brau a scos o jumatate de litru de coniac. "Domnul Dogaru, va rog sa primiti atentia asta din partea mea", bineinteles ca nu le-am luat, si i-am zis, ia-ti astea si iesi afara acum. A luat cutia si sticla si a iesit din camera. In ziua urmatoare directorul a venit din nou si m-a rugat sa merg in camera unde-mi faceam de mancare si a scos iarasi cutia de ness si o sticla de Gioni Uacar si mi-a spus: "Domnu Dogaru, va rog foarte mult sa nu ma refuzati". Eu i-am zis directorului aspru: mai directore, de ce nu ai venit acum cinci sau sase zile sa imi dai cutia asta de ness si sticla asta de Gioni Uacar. Directorul a inceput sa-mi zica: "Pai sa vedeti, c-o fi

23

si c-o pati...", eu am scos din buzunar un pachet de bani si i-am zis: mai directore, cine crezi ca are mai multi bani dintre toti hotii astia din fabrica, pai vezi, mai directore, ca sticla asta de bautura si cutia asta de cafea n-au nici o valoare pentru mine. "Da, domnu Dogaru, da eu va rog sa primiti atentia asta de la mine." Am luat atentia si iam zis: du-te directore, ca eu oricum nu am sa spun nimic la nimeni despre ce am vazut. Directorul mi-a multumit si a plecat, ma stia ca sunt om de cuvant, si intr-adevar nu am vorbit cu nimeni nimic niciodata, dar de scris am voie sa scriu, pentru ca in discutia mea cu directorul nu a fost vorba despre scris. Supravietuire si decadere Timpul trecea repede, nici nu stiam cand se facea seara, aveam de toate in afara de libertate si de femei, mama venea in fiecare luna, venea si sora Mariana, sora mea era bolnava, era handicapata, cazuse din pat cand avea 3 ani, imi aduc aminte ca, de cand a cazut din pat, n-a mai vorbit niciodata, iar Mariana, sora mea, a ramas cu mintea de copil de 3 ani. Pe mine nu ma interesa pachetul, cand venea mama mea cu sora la mine, eu aveam de toate, dar ma bucuram ca le vedeam, asta era cea mai mare bucurie a mea. De foarte multe ori o rugam pe mama sa nu-mi mai aduca atata mancare, ca eu am, si intr-adevar aveam de dadeam si la alti detinuti. Dar mama tot mama ramane si imi spunea: "Cum sa vina mama la tine, puiul meu, fara sa-ti aduca ceva?". Iar eu taceam si nu mai spuneam nimic, imi era rusine sa comentez ceva, iar cand o vedeam batrana si bolnava, imi venea sa ma bat cu capul de toti peretii, in loc sa fi fost liber si sa o ajut, venea ea la mine, asa batrana si bolnava, cu tot cu sora Mariana, bolnava si ea. Mama mea era si este si acum mai mult decat o mama, acum cand scriu sunt la Puscaria Gherla si vine si aici la mine in fiecare luna, asa batrana si bolnava cum e, iar eu ma rog la Dumnezu sa o tina in viata sa o vad macar asa, din cand in cand. Revin la viata din fabrica, era frumos si timpul trecea repede, dar aveam de stat acolo 25 de ani, si cand ma gandeam la durata condamnarii, timpul mi se parea ca sta pe loc. 25 de ani este un drum foarte lung, as putea spune, aproape un drum fara de sfarsit, si cu mana pe inima spun ca nu stiu daca voi avea sansa sa ajung la capatul drumului, foarte multi au murit la puscarie, si aveau mandate mult mai mici, dar eu aveam 25 de ani, 25 sunt multi, numai sa ii numeri si ti-e greu, dar sa-i si executi. Cautam sa nu ma gandesc la pedeapsa ce-o am de ispasit, daca m-as fi gandit la ea, asa cum faceau alti detinuti, cu siguranta c-as fi innebunit, cautam sa-mi tin psihicul intreg, altfel eram constient ca o sa decad, asa cum i-am vazut pe atatia altii in jurul meu. Baie puteam sa fac in fiecare zi, si acest lucru ma bucura foarte mult, igiena este mama sanatatii, si eu, si ceilalti detinuti aveam posibilitatea sa ne ingrijim, dar, iata, unii nu mai voiau sa se ingrijeasca, nu le mai pasa de ei insisi si din acel moment ei incepeau sa coboare pe panta abrupta spre abrutizare, unii decadeau psihic, si atunci cand decazi psihic nu te mai intereseaza propria persoana. Puteai sa iti dai seama foarte simplu cand un detinut decadea psihic, el nu mai facea baie regulat, nu isi mai spala hainele de pe el, vorbea fara sa fie intrebat, nu se barbierea, eu simteam cand un detinut incepe sa alunece, si pot sa spun cu mandrie ca pe multi am reusit sa-i conving sa revina la suprafata, eram foarte bucuros cand convingeam pe cineva sa urce la linia de plutire, iar multi dintre cei pe care iam tras in sus mai mult cu forta, dupa ce si-au venit in simtiri si in ratiune si in toate ale lor, au venit la mine si mi-au adus un cadou si mi-au spus: "Mai Petrica, daca tu nu te tineai de capu meu sa revin la normal, eu cred ca acum eram deja mort!". Erau si detinuti pentru care nu mai puteai sa faci nimic, oricat de mult te-ai fi straduit sa ii scoti la linia de plutire, nu mai aveai cu cine sa discuti, cadeau, de pilda, in capcana pastilelor, luau Antinevralgic, Fasconal, Diazepam, Neoleptil, unii nici nu mai aveau control din cauza acelor pastile, erau internati la "psihici" si dupa o perioada de timp auzeai de cutare ori cutare ca a mierlit-o. Isi distrugeau ficatul, stomacul, si in cele din urma capul, dupa care cedau si sunt obligat sa spun la lucruri pe nume, ca vinovati de moartea a sute de detinuti erau doctorii care le dadeau pastile cu nemiluita. Cum faci din dusman prieten Eram la inceputul lunii decembrie 1989, intr-o zi de 9 decembrie pe care nu pot s-o uit, un detinut de nationalitate maghiara, pe nume David, dar toti ii spuneau Pista, era sa-mi faca bucata de tot. Mi-a dat o ranga in cap si nu lipsise mult sa-mi risipeasca creierii in patru zari. Povestea dintre mine si Pista e mai veche si se cade sa v-o spun. In 1982, eu eram arestat pentru o talharie ori poate pentru mai multe, cert e ca munceam la niste canale de irigatii la colonia Insuratei, care apartinea pe atunci de Penitenciarul Galati. Eram brigadier si aveam 120 de detinuti in brigada, toti cu pedepse de la un an pana la zece ani. Printre cei 120 de detinuti il aveam si pe acest David, zis Pista, ungurului nu-i convenise locul de munca unde il pusesem si a vrut sa imi dea cu o cazma in cap, dar am fost atent, am barat lovitura de cazma si coada la cazma s-a rupt, finalul a fost ca l-am batut bine de tot pe detinutul David Pista. Tin sa spun ca ungurii sunt foarte dusmanosi si cu toate ca trecusera sapte ani si cateva luni, acel ungur nu uitase bataia pe care eu i-o dadusem atunci. Ungurul cazuse si el la puscarie cu crima, avea de ispasit 20

24

de ani, si soarta ne adunase la un loc la Margineni, in decembrie 1989, iar in acea zi de 9 decembrie Pista mi-a dat in cap cu o ranga de fier, probabil norocul meu a fost ca aveam pe cap o caciula de blana de miel, si cand ungurul mi-a dat cu ranga-n cap, pe loc mi-a si luat vederea, dar am ramas in picioare si era suficient ca ungurul sa ma fi impins cu un singur deget si cadeam, dar el, cand m-a lovit in cap cu ranga si a vazut ca stau si nu cad, de frica a luat-o la fuga, asta mi-a fost norocul, ca, daca ma mai atingea o data, muream, dar el a fugit si eu am ramas, si inca pot sa scriu randurile acestea. Cum ziceam, la Penitenciarul Margineni era o singura camera de pedepse mari, dar auzise de intamplare si militianul, fusesera martori si vreo cativa civili cand ma atacase Pista, si militianul, il chema Grasu, era un om de treaba, acum era sef de punct de lucru la hala 7, el, Grasu, a auzit si a venit la mine si mi-a spus: "Te rog, Petre, nu-l bate aici sa am eu necazuri, si asa e in camera cu tine, fa-i ce vrei la tine in camera, dar nu-mi face mie necazuri". De frica, dupa ce daduse cu ranga, Pista fugise prin fabrica, i-am spus lu militian sa nu-l caute si sa-l lase in pace, Grasu avea obligatia sa anunte conducerea unitatii de incident, dar eu il rugasem sa n-o faca, iar lu Grasu i-a convenit acest lucru. Seara, cand am ajuns in camera, i-am zis lu Pista sa intre in veceu cu mine, cand doi detinuti vor sa se bata, ringul de bataie e veceul, Pista era constient ca va pierde, dar nu avea incotro, daca nu accepta invitatia in veceu, tot trebuia sa-l bat in camera, dar daca lua bataie in camera, ca un iepure, Pista ar fi fost desconsiderat fata de ceilalti detinuti, deci tot nu avea pe unde scoate camasa. Vrand-nevrand, Pista a intrat in veceu, fara prea multe cuvinte vreau sa spun ca l-am batut rau de tot, iar Pista a recunoscut ca a gresit fata de mine, si asa s-a incheiat conflictul, iar Pista m-a rugat sa fim prieteni, l-am acceptat, pentru ca totusi avusese curajul sa-mi dea in cap cu ranga, iar la puscarie curajul se accepta, si cel mai bun prieten ti-l faci pe cel cu care te bati, eu il batusem pe Pista, il facusem sa inteleaga ca trebuie sa ma respecte. Tot la inceputul lunii decembrie 1989, un prieten ma anuntase ca murise fostul meu cumnat, Moldoveanu Beniamin, "Beni", cum ii spuneam eu, foarte multi detinuti cunosteau situatia in care ma aflam eu, iar cand s-a auzit ca "Beni" a murit, foarte multe zvonuri au inceput sa circule, cum ca l-as fi omorat eu, bineinteles ca erau niste vorbe in vant, care incepusera sa circule atat la Margineni, cat si in penitenciarele din tara, ba chiar am fost chestionat, asa, ca fapt divers, despre moarte lui "Beni", Dumnezeu sa-l ierte, pentru ca de morti nu trebuie sa vorbesti de rau, chiar daca au gresit cat au fost in via-ta, cum Dumnezeu iarta trebuie sa iertam si noi, pacatosii, iar eu pacatosul il iertasem pe "Beni" de mult. S-a spart buboiul Dupa cum spuneam, seara tarziu ascultam muzica la aparatul meu si ascultam si Vocea Americii, asa ca la data de 17.12.1989 aflasem ca la Timisoara incepuse asa-zisa Revolutie. Cel mai bun prieten al meu era Olteanu Vasile, cu el mancam, dar nici lui nu i-am spus ca am un aparat de radio. Vasile era un om de treaba, aveam toata increderea in el, dar Vasile avea o meteahna rea, iar meteahna lui Vasile era bautura, si-o cunosteam prea bine, pentru ca eu eram cel care-i dadea lui sa bea. Si ma gandeam ca Vasile, fara sa vrea, daca ar fi stiut ca am aparat de radio, ar fi vorbit sau ar fi vorbit bautura dintr-insul, ceea ce era cam acelasi lucru. Dar atunci, in noaptea de 17 decembrie, am simtit nevoia sa spun cuiva ca a inceput Revolutia, si cui sa-i spun daca nu lu Vasile, prietenul meu cel mai bun, asa ca l-am trezit pe Vasile din somn si i-am spus la ureche: Vasile, afara a inceput Revolutia, lumea a iesit in strada. Iar Vasile s-a uitat buimac de somn la mine si a inceput sa-si faca cruce: "Petrica, tu ai innebunit, pun-te, frate, si te culca ori ai halucinatii?". Mi-am dat seama imediat ca Vasile nu ma crede si i-am spus: ia Vasile si asculta, si i-am bagat galena in ureche cu japca. Cand Vasile a inceput sa auda la Vocea Americii si-a dat cu palma peste frunte si mi-a spus: "Bai Petre, tu mereu ai dreptate!". I-am luat aparatul si i-am facut semn sa vina in veceu si i-am spus: Vasile, afara, in libertate, este nenorocire, a iesit oamenii in strada. Iar Vasile a intrebat: "De unde ai, Petre, dracia asta de aparat? Ai grija, Petre, ca dai de mare belea, sa nu te vada fraierii din camera". Si eu am ranjit la el: pai, mai tarane, eu am aparatul de vreo opt luni. "Al dracului moldovean pervers esti tu, Petre", mi-a zis Vasile. "Si stiu ca tu esti mai bandit decat mine, dar ma bucur ca am un prieten descurcaret", mi-a facut Vasile complimente, iar eu, sincer sa fiu, ma simteam bine cand cineva imi facea un compliment, mai ales ca tocmai Vasile, prietenul meu cel mai bun, era cel care mi-l facea... Dupa care Vasile imi spune: "Petre, ai grija mare cu aparatul, daca nu esti atent, o sa dai de necaz". Avea dreptate Vasile, dar nu stia nimeni, decat el si cu Nicu, baiatul care mi-l ascundea in fiecare dimineata in ciorap, iar eu ii dadeam lui Nicu mancare si tigari si bautura. Nicu nu m-ar fi vandut niciodata, eram sursa lui de trai, si cine si-ar vinde vreodata singura lui sursa de existenta? Eu am spalat sangele mortilor Timisoarei (XI)

25

02 August 2006 Penitenciarul Margineni, decembrie 89. Petre Dogaru stia ca incepuse la Timisoara Revolutia. Avea un radio pe unde lungi, cumparat cu 300 de lei. La 18 decembrie a spalat cu furtunul sangele care naclaise cele doua dube pline cu gardieni trimisi sa "cuminteasca" Timisoara. La 22 decembrie, cativa gardieni au deschis usile celulelor si i-au asmutit pe detinuti sa se rascoale. Nici unul dintre detinuti nu stia ca la Timisoara incepuse Revolutia, in fabrica, dupa cum am mai mentionat, lucrau vreo 150 de civili, dar nici unul dintre acestia nu vorbea nimic, nici chiar nea Sandu, cu care eu eram ca si tovaras, nici macar el nu-mi spunea nimic; in fiecare dimineata, toti civilii care lucrau in fabrica erau adunati si li se spunea sa nu discute absolut nimic cu nimeni, cu totii stiau bine ca acela ce-ar fi vorbit cu cineva ce nu trebuie ar fi fost dat afara din serviciu si nimeni nu dorea sa-si piarda serviciul. Pe data de 18.12.1989, Bruzli a venit in fabrica si, printre alte discutii ale noastre, mi-a spus: "Bai, Petrica, sa cauti de-asa natura sa faci incat sa-ti fie tie bine si sa nu te iei dupa alti detinuti niciodata, mai ales ca tu, Petrica, ai un cuvant de spus printre ceilalti detinuti!", Mi-am dat seama unde bate Bruzli si i-am zis, ba Bruzli, hai sa lasam dracului odata ocolisurile astea de prost-gust si sa vorbim deschis, ce vrei sa imi spui in final, lasa vrajeala asta de doi bani si intra direct in subiect, pentru ca eu stiu ca la Timisoara a inceput Revolutia. Cand a auzit asa ceva, Bruzli mi-a spus: "Petrica, tu m-ai ajutat foarte mult, am reusit si mi-am luat apartament si masina, si eu si prietenu meu, dar te rog sa nu te apuci sa faci ceva, sau sa te iei dupa alti detinuti, pentru ca o sa fie rau de tot, te rog, Petrica, sa iti vezi de treaba, te invat ca pe propriul meu frate, si nu as vrea sa aud ca tu, Petrica, ai patit ceva rau, te rog eu sa stai cuminte, sa nu iti bagi in card cu absolut nimeni". De ce, o sa iasa rau, am intrebat eu nevinovat, pentru ca a inceput Revolutia la Timisoara? "Da, Petrica, de aceea, va fi belea". Din cate stiam eu, mai fusesera niste proteste in urma cu ceva ani, si la Petrosani, si la Brasov, si eu cunosteam rezultatele de la Petrosani si de la Brasov, pentru ca tot prin puscarii se numarau rezultatele astea, si i-am zis lui Bruzli, tot asa o sa se termine si la Timisoara, "da, Petrica, de la noi din unitate au plecat doua dube cu ofiteri si subofiteri pentru a calma spiritele acolo, si din fiecare unitate penitenciara au plecat cate doua dube incarcate". Ca sa intelegeti, dubele erau niste masini cu care eram transportati noi detinutii care eram dusi la Tribunal, si intr-o duba erau bagati pana la 40-50 de insi, si pentru ca tot incepusem discutia cu Bruzli, i-am zis ca nu cred eu ca au plecat inghesuiti in dube ca noi detinutii, "nu, Petrica, de la noi din unitate au fost trimisi 42 de ofiteri si subofiteri", o calatorie lejera, inteleg eu, cate 21 de militieni intr-o duba, pai asta e o adevarata calatorie cu clasa intai. Atunci, in acea zi de 18 decembrie, nu puteam sa realizez mai nimic din tot ce se intampla la Timisoara, dar mai tarziu, urma sa imi dau seama ca acei ofiteri si subofiteri din toate unitatile penitenciare trimisi sa calmeze spiritele la Timisoara puteau fi cei care au tras in oamenii nevinovati care iesisera in strada, iar acum cand scriu aceste randuri, deja au trecut aproape trei ani de la Revolutie iar poporul roman se intreaba si acum cine a tras in nevinovatii de la Timisoara, si tot aud ca se vorbeste de armata, de securisti, de militieni, dar de cadrele de la puscarii nu spune nimeni nimic. Doua dube pline cu sange Cam asta a fost toata discutia mea cu Bruzli in ziua de 18.12.1989, in fabrica la Margineni, si ca sa fiu cinstit cu mine insumi, pe atunci credeam ca povestea de la Timisoara se va termina cu acelasi rezultat ca si razmeritele de la Petrosani si Brasov. Acum, insa, cand stau si scriu si au trecut trei ani de atunci, aud pe la difuzor fel si fel de stiri, si mai ales discutii, cum ca cine sunt cei care au tras pe strazi la Timisoara, si ma gandesc in sinea mea ce oameni de cacat sunt la noi in Romania, din atatea unitati penitenciare din tara asta, de unde au fost trimisi puhoi de ofiteri si subofiteri, nici unu dintre ei nu a avut curaju sa spuna, noi suntem printre cei care au tras la Timisoara in lume, pentru ca asa am primit ordin de la Stan si de la Bran. Dar la noi in Romania domneste o temere, inca mai mare ca in vremea lui Ceausescu, iar acest lucru este lesne de inteles, numai cine nu vrea, nu intelege, iar cine vrea, intelege perfect. La data de 21 decembrie 1989, cele doua dube care fusesera la Timisoara pentru a calma spiritele s-au intors la unitate la Margineni, pe la ora noua dimineata a venit Bruzli la hala unde lucram eu si mi-a spus "hai cu mine, Petrica", am mers impreuna cu Bruzli la centrala din fabrica, iar cele doua dube erau parcate langa centrala, Bruzli mi-a spus "bai, Petrica, spala tu dubele astea doua te rog, spala-le cu furtunu, si ai mare grija sa nu mai spui la nimeni ca sunt asa cum sunt", adica dubele erau pe dinauntru numai sange, vreau sa spun ca nu vazusem in viata mea asemenea peisaj, sangele era inchegat pe jos, dar era atat de mult, ca parca eram undeva pe aratura, nu pot sami explic mie insumi ce se intamplase cu cele doua dube. Am luat un furtun cu apa la presiune maxima si am inceput sa curat prima duba, mi-a luat vreo ora si jumatate sa o pot spala cu jetul, si apoi cu o lopata am luat

26

sangele inchegat si dezlipit de pe jos, ca un borhot era si mi se facuse stomacul mic, apoi am dat si cu un tarn din corn, si cam in trei ore si ceva am curatat ambele dube, stiu cat a durat pentru ca venise deja ora mesei, era ora 12 si 30 de minute, dar degeaba venise ora mesei ca mie de mancare chiar ca nu imi ardea. Imi aduc aminte ca azi ca, indata dupa ce detinutii din fabrica au servit masa, s-a dat incetarea lucrului, si noi toti am primit ordin sa intram in camere. La ora 14:00, toti detinutii erau in camerele de detentie, ei habar nu aveau ca la Timisoara incepuse Revolutia si nici ca eu deja spalasem sangele multor oameni si deja devenisem intr-un fel complice al acelor omoruri, azi imi e un pic rusine de mine ca am tacut, dar si mai rusine sa le fie celor care au tras, eu eram un batut de soarta si nu aveam de ales, dar dansii, presupun ca ar fi putut alege intre a fi oameni si a fi bestii, iar sangele spalat de mine din dubele acelea mi-a spus foarte clar ce anume au ales ei sa fie. Desi atunci am pus in aplicare legea siciliana a tacerii, acum au trecut trei ani si am curajul sa scriu despre cele intamplate, dar daca ar citi acum cineva cele scrise de mine, cred ca si in prezent as avea necazuri, s-ar putea sa nu ma mai liberez niciodata, la puscarie se intampla foarte multe accidente... "Rupeti usile, ba, fraierilor!" Sunt la Penitenciarul Gherla, acum cand scriu, dar aici inca nu a ajuns asa-zisa democratie, abia dupa trei ani de la Revolutie s-a aprobat sa avem si noi un televizor in camera si sa putem trimite un plic la familie, sa scriem o scrisoare, lucruri care mai inainte nici nu erau de gandit. Dar ma intorc la Penitenciarul Margineni acolo unde, dupa ziua de 21 decembrie a urmat ziua de 22 decembrie, si aceea a fost o zi teribila inca de la primele ore, la vreo jumatate de ora de la apelul de dimineata, care era intotdeauna la 7:30, vizeta de la usa s-a deschis si un subofiter pe nume Vlasceanu Nicolae a inceput sa tipe de parca era in gura de sarpe, "rupeti usile, ba fraierilor, ca afara a inceput Revolutia si familiile voastre mor impuscate pe strazi ca niste caini, iar voi sunteti criminalii pulii mele", dupa care Vlasceanu Nicolae a tras vizeta si a plecat de la noi. Toti detinutii de la camera 3 au inceput sa intre in panica, eu care eram in tema catusi de cat cu situatia de afara din libertate, am strigat cat de tare poate sa strige un om, stati linistiti si nu va agitati degeaba, ca sefii de la conducerea unitatii vor sa ne agite ca sa aiba motiv sa ne impuste ca pe niste animale! Vasile Olteanu, prietenu meu, le-a spus, "bai fratilor, Petre are dreptate, voi stiti ca Petre nu este omu care sa va minta, Petre are un aparat de radio si stie ca la Timisoara se trage in oameni". Toti detinutii au tacut iar eu le-am spus, stati linistiti, si cand le spuneam sa stea linistiti pe hol se auzea haulind, tipand si zgomot de usa rupta, intr-adevar detinutii de la alte camere rupsesera usile si iesisera pe hol, deja revolta in puscarie luase amploare, eu le-am spus la detinuti sa fie calmi si sa ma asculte, pentru ca daca noi detinutii pedepse mari le vom face jocu la militieni, atunci ei vor trage in noi exact ca in niste caini, mai ales ca noi detinutii pedepse mari suntem socotiti drept niste criminali foarte periculosi. Toti detinutii din camera m-au ascultat, mai putin vreo cativa, si atunci am inceput sa injur, sa-mi bag si sa-mi scot si sa amenint ca daca cineva cauta sa-i incite pe detinutii din camera, acela sa inteleaga ca il voi omori cu mana mea. Altfel nu puteam sa tin din scurt o camera de criminali, si cum frica pazeste bostanaria, baietii din camera m-au inteles. Deja in curtea interioara a unitatii fusesera impuscati patru detinuti, inconstientii facusera jocul celor de la conducere. In final, pana la miezul zilei, toate camerele din unitatea penitenciara erau devastate, usile fusesera rupte, detinutii erau prin curtea penitenciarului, si colac peste pupaza, detinutii aveau control si asupra fabricii de mobila, atat in penitenciar cat si in fabrica nu mai era nici un militian. Cred ca am fost destul de explicit cand am relatat ca detinutii fusesera provocati de plutonierul Vlasceanu Nicolae, eu vorbesc de el pentru ca numai pe el l-am vazut si auzit la noi la camera 3, dar probabil ca pe alte sectii au mai fost si alti militieni care au provocat detinutii la revolta. Fum, foc si haos pretutindeni In puscarie domnea un haos si o debandada care nu pot fi descrise in cuvinte, dar am sa incerc atat cat pot sa schitez macar ce se petrecea la Penitenciarul Margineni, in ziua de 22.12.1989, se dadea foc la camere, arsesera paturi, saltele, se daduse foc la tot ce putea arde, si ceea ce putea arde a ars, si in toata puscaria nu se vedea decat fum si haos. Era ceva de nedescris, la noi in camera a venit un grup cu fiare in maini si au inceput sa injure de mama focului, si au rupt usa, si mai era de rupt gratarul de metal, care era intre usa si camera, toti detinutii din camera trei s-au suparat si s-au revoltat si au zis "bai Petre, tu ai spus sa ne vedem de treaba, dar ce facem, stam asa cu mainile in san, sa vina fraierii astia sa ne dea in cap?". Stati pe loc, le-am spus eu, dupa ce ma omoara pe mine, voi faceti ce vreti, dar pana in prezent, eu nu sunt mort. Am luat un cutit din mana unui detinut si mai aveam si eu un cutit, si m-am postat langa usa care era deja rupta, si cand cei de afara au rupt si grataru de metal, si au cautat sa intre in camera, am taiat la repezeala pe doi dintre ei, pe unu l-am taiat pe fata, iar celuilalt i-am desfacut bratu drept in care tinea un fier, imediat, s-a produs panica in randu atacatorilor, si au inceput sa fuga, frica este cel mai bun respect, eu m-am luat dupa atacatori, nu imi mai venea sa ma opresc, ca ma atatase vederea sangelui, a venit Vasile Olteanu si m-a prins in brate, "lasa-i, Petre, lasa-i dracului in pizda masi de fraieri, gata,

27

ajunge", m-am stapanit cu greu pentru ca eram raspunzator pentru cei din camera, ca le spusesem sa nu iasa, deci trebuia sa-i si apar de necazuri, si necazurile fugeau acum din calea mea cat le tineau picioarele si mie-mi venea sa le ajung din urma si sa le jumulesc. SANGELE Bruzli mi-a spus: "Bai, Petrica, spala tu dubele astea doua, te rog, spala-le cu furtunu si ai mare grija sa nu mai spui la nimeni ca sunt asa cum sunt", adica dubele erau pe dinauntru numai sange, vreau sa spun ca nu vazusem in viata mea asemenea peisaj, sangele era inchegat pe jos, dar era atat de mult, ca parca eram undeva pe aratura, nu pot sa-mi explic mie insumi ce se intamplase cu cele doua dube. Am luat un furtun cu apa la presiune maxima si am inceput sa curat prima duba, mi-a luat vreo ora si jumatate sa o pot spala cu jetul, si apoi cu o lopata am luat sangele inchegat si dezlipit de pe jos, ca un borhot era si mi se facuse stomacul mic, apoi am dat si cu un tarn din corn, si cam in trei ore si ceva am curatat ambele dube. PROVOCAREA Deja in curtea interioara a unitatii fusesera impuscati patru detinuti, inconstientii facusera jocul celor de la conducere. In final, pana la miezul zilei, toate camerele din unitatea penitenciara erau devastate, usile fusesera rupte, detinutii erau prin curtea penitenciarului, si colac peste pupaza, detinutii aveau control si asupra fabricii de mobila. Cred ca am fost destul de explicit cand am relatat ca detinutii fusesera provocati de plutonierul Vlasceanu Nicolae, eu vorbesc de el pentru ca numai pe el l-am vazut si auzit la noi, la camera 3, dar probabil ca pe alte sectii au mai fost si alti militieni care au provocat detinutii la revolta. Jurnal de rebeliune: legea toporului (XII) 04 August 2006 M-am intors la camera si am luat doi baieti, si l-am luat si pe Vasile Olteanu, si ne-am dus la club, unde erau patru televizoare. Deci am ajuns in club si i-am pus pe cei doi, pe Viorel si pe Vijorel, asa ii chema pe ei, sa ia un televizor, si pick-up-ul, si magnetofonul. Am montat televizoru in camera si urmaream revolutia la televizor, iar alti baieti ascultau muzica la pick-up si la magnetofon. Dupa care am plecat la cabinetul medical, sa vad ce faceau cei doi zmei din grupul de detinuti care au vrut sa ne dea cu rangile-n cap. La cabinet era un doctor detinut si un asistent, tot detinut, cei doi insi taiati de mine erau acolo si tremurau, cel taiat pe fata era lungit pe un pat, cu fata acoperita cu pansament, tocmai fusese cusut si acum probabil ca regreta greseala facuta. Al doilea era pe un scaun, doctoru si asistentu plus inca doi detinuti se chinuiau sa-i adune muschiu de la mana, ca sa il coasa. Cel cu bandaj pe fata nu ma vedea, dar cel de pe scaun, cu bratul desfacut, ma vazuse si incepuse sa tremure si mai rau, aveam in mana un cutit cu buton, i-am pus mana pe cap celui taiat si i-am spus, nu mai esti asa de zmeu, ma buretarule, iar asistentul, un baiat din Bucuresti pe nume Pascali, mi-a zis "Petrica, te rog sa-l lasi si sa nu-i mai faci nimic, pentru ca abia i-am prins putin muschiu ". Le-am povestit, in doua vorbe, cum de ajunsesem sa-i tai pe cei doi nenorociti. Atat Pascali cat si Doctoru mi-au dat dreptate, si s-au ofensat si au spus, "foarte bine, Petrica, nici nu ar merita sa ne mai ingrijim de ei", Pascali se suparase rau de tot si-l scuipase in ochi pe cel pe care-l cususe, spunandu-i "nu ti-a fost rusine sa te duci la camera trei, unde sunt numai pedepse mari, si chiar cu Dogaru ti-ai bagat in card, altu nu gaseai, Dogaru a stat aproape doi ani la condamnati la moarte si te-ai gasit tu un cacacios sa ii dai in cap lu Dogaru, sa spui mersi ca inca mai esti in viata!". L-am intrebat pe cel taiat de cate zile e la Margineni, si el mi-a raspuns ca de doua zile, atunci am realizat ca taiasem doi nevinovati, cineva de la militie fusese, pesemne, la camera de noi veniti si ii bagase la inaintare ca pe niste oi, sa vina la camera trei si sa ne ia cu rangile de fier, daca ar fi stiut ce oameni sunt la camera trei, bietii baieti nu ar fi calcat in veci pe acolo, dar cineva se folosise, dupa cum se vede, de ei. "Am si eu pe cineva in FSN" M-am dus in camera, am luat o punga cu tigari Carpati, m-am intors la cabinetul medical si i-am dat tigarile lui Pascali, ca sa le imparta la amaratii pe care ii taiasem. Am revenit in camera mea si urmaream Revolutia la televizor, anuntase deja ca Ceausescu si tanti Leana fugisera, era pe 22. 12. 1989, dupa orele amiezii, mai exact dupa ora mesei, numai ca nu se mai dadea nici o masa, cand crainicu de la televizor a anuntat ca peste cateva momente vor prezenta pe post Frontul Salvarii Nationale, langa mine se aflau mai multi baieti, mi-i amintesc pe Vasile Olteanu, Bebe Moise, Viorel, Pavelica Varutu, Vijorel nepotu lu Olteanu. Printre cei pe care vi i-am spus, langa mine se afla si fostul director al Portului Sulina, Micu Mihai si la televizor a inceput sa-i prezinte pe cei din FSN, Ion Iliescu, Doina Cornea, Ana Blandiana si toti pe care-i stiti mai bine decat mine, Micu Mihai a tresarit si i s-a zbarlit mustata, l-am intrebat, ce s-a intamplat Directore, "pai sa vedeti domnu Dogaru, ca am si eu o

28

cunostinta in FSN", pe cine, Directore, "pe Ion Iliescu, el este cumnatul meu". Dupa aceasta discutie, au venit niste detinuti la usa si au strigat "bai Petre, Micu Mihai este chemat la poarta". Era limpede pentru toata lumea ca Micu Mihai a fost chemat la poarta sa fie pus in libertate la ordinul deja banuim cui. Micu Mihai s-a dus la comandament si imediat a fost pus in libertate. Dupa ce a iesit Directoru, George Pilotu a venit la mine si mi-a zis "vazusi, Petre, ce noroc a avut Mihai", am vazut, George, dar cred ca si tu vei fi liber in curand, n-o sa te apuce Revelionu aici, ca directoru o sa te scoata. Asa s-a si intamplat, iar George a fost pus in libertate pana de Revelion si o data cu el, toti cei 13 care au vrut sa fuga cu avionul, noua barbati si patru femei. Nu toti erau turnatori Acum am sa va zic in doua vorbe despre fapta lui George, el era Pilot pe un avion de imprastiat ingrasaminte, si intr-o noapte, el si cu complicii lui au legat paznicu care pazea avionu, au vopsit aparatul de zbor cu vopsea, sa para ca ar fi de la Crucea Rosie, s-au urcat cu totii si au decolat, dar cand au decolat s-au trezit ca au in fata niste stalpi de inalta tensiune, si George s-a vazut obligat sa aterizeze intr-un lan de grau. Noaptea plouase putin si aparatu de zbor nu a mai putut sa decoleze, iar ce 13 au fost prinsi, arestati si condamnati pentru furt din avutul obstesc, talharie si subminarea economiei nationale, toti au primit pedepse intre 20 si 25 de ani. Eu l-am cunoscut pe George si pe inca trei complici de-ai lui, toti au fost eliberati din ordinul lui Ion Iliescu, care nu avea cum sa refuze un moft al cumnatului sau care avea toate motivele sa-l vada liber pe George. Atunci, in decembrie 89, la Penitenciarul Margineni era un haos de nedescris, foarte multi detinuti aveau mainile si picioarele rupte, si capetele sparte, iar altii erau taiati care si pe unde, in dimineata acelei zile, dupa ce detinutii fusesera provocati de militieni in genul lui Vlasceanu Nicolae, puscariasii s-au pus pe rupt usile, apoi au facut victime din randul liberilor. Liberii erau detinutii imbracati in haine maro, si toti au fost batuti si au fost jefuiti. Despre liberi se spunea ca ar fi turnatori, dar in realitate nu era asa, nu toti erau turnatori, au luat bataie si cei vinovati si cei nevinovati. Puscaria era devastata, paturi rupte, cearsafurile arse, saltelele taiate, nimic nu mai era intreg, singura camera intreaga si locuibila era camera trei, unde ne aflam noi, pedepsele mari. Fabrica era gard in gard cu puscaria, detinutii o ocupasera si pe aceasta, dormeau inauntru care pe unde putea, in fabrica erau resouri, la care detinutii isi faceau mancare si se incalzeau, mai erau tot felul de solutii inflamabile, diluant si egalizator, daca cineva punea foc ar fi provocat o mare nenorocire, pagube de milioane de lei, ca sa nu mai vorbim de vietile detinutilor care n-aveau nici o valoare. Poate ca cineva crede ca eu bat campii, dar viata unui detinut nu are nici o importanta, eu sunt genu de om care le spune lucrurilor pe nume, hai sa lasam deoparte aceasta asa-zisa omenie perversa, celor care striga peste tot ca sunt umanitari si isi iubesc aproapele, eu le spun in fata ca sunt mincinosi, ba chiar le spun ca mintesc cu o nerusinare iesita din comun, la noi in Romania nu exista asa ceva, sa fie clar pentru toata lumea si sa lasam deoparte vrajeala de doi bani, ca doar vedem cu ochii nostri ca nu sunt ajutati oameni liberi si nevinovati si care au copii de hranit, dar niste infractori ca noi care suntem considerati pleava societatii, ce pretentii putem avea sa fim tratati ca oameni? Eu vreau sa fiu corect cu mine si cu voi, eu sunt considerat un gunoi si un nimic, sunt considerat un criminal care a omorat trei oameni, si chiar daca eu stiu ca nu e asa, in acte eu sunt un criminal odios si asa voi ramane pana voi muri. Asa stateam si ma gandeam amar, vazand ce se petrece in jurul meu, in timpul Rebeliunii de la Margineni ce fusese provocata de niste militieni, bineinteles, cu acordul conducerii, iar de vina nu erau decat detinutii prosti, care pusesera botu la vrajeala imputita a militienilor care ii instigasera la revolta, iar conducerea unitatii trebuia ca are ea un beneficiu din nebunia unor detinuti batuti de soarta si batuti si-n cap. A doua zi, pe 23, a venit la noi in camera un detinut care era bun prieten cu mine si cu Vasile Olteanu, il chema Cotiga, acest Cotiga lucra la Blocu Alimentar si raspundea de toate alimentele din puscarie, carne, salam, oua, conserve, cartofi, sunca si toate celelalte. Cand a intrat Cotiga in camera, a spus: "bai Vasile, bai Petrica, ce ma fac eu, ca hotii vor sa sparga magazia cu alimente, iar voi aveti un cuvant de spus, va rog, ajutati-ma!". Fara prea multe cuvinte, am plecat cu Vasile Olteanu si cu Cotiga spre beci, trebuia sa trecem printr-o centrala ca sa nu mai ocolim, in centrala am vazut un topor, am luat toporu cu mine, plus ca mai aveam un cutit cu buton, cand am ajuns la magazia unitatii, un grup de vreo 30 de detinuti incercau sa rupa lacatu de la usa, majoritatea erau tigani, fara sa spun nimic, i-am dat la unu cu toporu direct in spate, dar am dat cu muchea, sa nu-l omor, dupa care i-am luat si pe altii la mardeala cu toporu, care in spate, care in picioare, si din vreo cateva topoare au inceput sa fuga, iar eu le-am strigat, cand vi se face foame, veniti la camera trei si-l cautati pe Dogaru. Vreau sa stiti ca la vremea respectiva, eu si prietenul meu Vasile eram considerati oile negre ale puscariei, cei mai rai detinuti, poate ca nu era chiar asa, dar si militienii spuneau acelasi lucru astfel incat, pana si eu trebuie sa accept ca asa o fi fost. In acea zi de 23, insa, mie si toporului meu ni s-a datorat salvarea magaziei de alimente. Asteptam sa ne ia cu rangile? A doua zi, pe 24, in ajunul Craciunului, i-am zis unui detinut imbracat in maro sa se duca si sa-i adune pe toti

29

baietii care erau la liberi, in timp de o ora vreau sa-i vad pe toti adunati in fata blocului nou. La Margineni erau doua cladiri, pavilionul vechi, care era cel mai mare, si cel nou, care fusese construit in urma cu vreo zece ani. Intr-o ora s-au adunat aproape toti liberii. I-am adunat pe toti si i-am bagat intr-o camera, si le-am cerut sa-si aduca saltele de pe unde mai gasesc, o sa le dau cateva ace de cusut sa le repare, si le-am mai cerut sa gasesc in doua-trei ore camera asta locuibila cat de cat. Cativa dintre liberi mi-au spus, "adica sa stam sa asteptam sa ne ia din nou cu rangile de fier?", ba, daca vine cineva la voi, sa-i spuneti ca Dogaru v-a pus aici, si daca vedeti ca nu-i convine, unu dintre voi sa vina la camera trei si sa ma anunte, am luat doi liberi si i-am dus la mine in camera si le-am dat doua sacose cu tigari, i-am dus la magazia de alimente si i-am spus lu Cotiga sa le dea doi saci de paine si vreo 20 de kile de sunca. Eram constient ca nu mancasera nimic de doua zile, atat de bucurosi erau acei oameni, ca erau capabili sa imi sarute si mainile si picioarele. Ma simteam foarte bine ca facusem un lucru bun, parca eram si mama, si tata lor, cu siguranta acei oameni nu ma vor uita niciodata. GHINION "L-am intrebat pe cel taiat de cate zile e la Margineni si el mi-a raspuns ca de doua zile, atunci am rea- lizat ca taiasem doi nevinovati, cineva de la militie fusese, pesemne, la camera de noi veniti si ii bagase la inaintare ca pe niste oi, sa vina la camera trei si sa ne ia cu rangile de fier, daca ar fi stiut ce oameni sunt la camera trei, bietii baieti nu ar fi calcat in veci pe acolo, dar cineva se folosise, dupa cum se vede, de ei." NOROCOSII "Micu Mihai s-a dus la comandament si imediat a fost pus in libertate. Dupa ce a iesit Directoru, George Pilotu a venit la mine si mi-a zis vazusi, Petre, ce noroc a avut Mihai, am vazut, George, dar cred ca si tu vei fi liber in curand, n-o sa te apuce Revelionu aici, ca directoru o sa te scoata. Asa s-a si intamplat, iar George a fost pus in libertate pana de Revelion si o data cu el, toti cei 13 care au vrut sa fuga cu avionul, noua barbati si patru femei." HAOS "Atunci, in decembrie 89, la Penitenciarul Margineni era un haos de nedescris, foarte multi detinuti aveau mainile si picioarele rupte, si capetele sparte, iar altii erau taiati care si pe unde, in dimineata acelei zile, dupa ce detinutii fusesera provocati de militieni in genul lui Vlasceanu Nicolae, puscariasii s-au pus pe rupt usile, apoi au facut victime din randul liberilor." S-A REZOLVAT "Fara sa spun nimic, i-am dat la unu cu toporu direct in spate, dar am dat cu muchea, sa nu-l omor, dupa care iam luat si pe altii la mardeala cu toporu, care in spate, care in picioare, si din vreo cateva topoare au inceput sa fuga, iar eu le-am strigat, cand vi se face foame, veniti la camera trei si-l cautati pe Dogaru." Represiunea: ca iepurii in bataia pustilor 08 August 2006 Asmutita de cativa gardieni, valvataia rascoalei a cuprins Puscaria Margineni, in zilele Revolutiei. Vendete, violente, furturi un haos, un iad in inchisoarea cazuta in mana detinutilor. Strecurandu-se printre 1.600 de infractori turbati, capitanul Samuila, ceistul, s-a intalnit cu povestitorul in camera 3, a criminalilor. Peste cateva zile, soldatii aveau sa recapete controlul asupra inchisorii scaldate intr-o baie de sange. In vremea asta, prin fabrica adia un vant rau, liberii imi soptisera tot felul de zvonuri si mi-era teama nu de altceva, ci de foc. I-am spus lui Vasile Olteanu hai sa facem o echipa, sa mergem prin fabrica, umbla vorba ca unii vor sa-i dea foc, hai sa mergem sa-i mai linistim putin, daca se poate cu vorba buna, daca nu, cum s-o putea. In puscarie mai erau baieti capabili, erau Sica din Babani, Bebe Moise, Filica, am facut o echipa de vreo opt, am intrat in fabrica, acolo erau focuri facute de niste descreierati, i-am luat direct la omor cu ciomegele pe care-i prindeam, Dumnezeu este deasupra, de asta data nu aveam nimic in mana si nici nu am atins eu pe vreunu, dar prietenii mei aveau ciomege si pe unde gaseam vreun grup care facuse foc intr-un loc periculos, acel grup era luat la ciomege, ba chiar am intervenit si i-am oprit uneori pe prietenii mei prea zelosi, sa dea mai moale cu ciomagu. Rezultatu a fost convingator, nimeni nu a mai facut focu in fabrica, aveau voie sa foloseasca resouri, era nichelina din belsug, si ziua de 24 decembrie a trecut fara incendiu. Un curaj nebunesc Ziua de 25 a inceput interesant, la noi in camera a intrat un ofiter de securitate imbracat civil, era ceistul unitatii. Sincer sa fiu, nu il puteam suporta pe acest om care se numea capitanu Samuila, un baiat slabut, la vreo 32 de ani, eu nu il puteam agrea pentru ca in urma cu patru luni venise la mine la hala numaru 7 si imi spusese ca eu vand

30

alcool, dar capitanu nu avea nici o proba, credea ca ma va putea convinge ca eu sa recunosc, bineinteles ca nu am recunoscut, ca nu eram prost sa ma las intimidat de vrajeala lui ieftina de doi bani, deci securistu ma incercase sa vada daca ma sparg, dar s-a lasat pagubas, si-a dat seama ca nu sunt vreun novice, meseria lu Samuila era sa incerce, dar nu ii mersese cu unu ca mine. Si cand l-am vazut la mine in camera, am ramas surprins, de trei zile nu mai calcase picior de militian in puscarie, o pazeau doar pe dinafara, sa nu fuga cineva, iar acest om a intrat ca la el acasa, trebuie sa recunosc cu tot sufletu ca acest om merita in adevaratul sens al cuvantului tot respectul, nu imi placea de el ca era ceist, dar ca om, merita mai mult decat respect acest capitan care avusese curaju nebun sa intre printre 1.600 de detinuti dezlantuiti. O spun cu mana pe inima ca acest Barbat pe nume Samuila merita tot respectu, nu stiu cum reusise sa ajunga pana la noi la camera 3, cand l-am vazut l-am salutat cu respect si, dupa ce a dat mana cu Vasile Olteanu si cu mine si cu alti baieti din camera, l-am invitat sa bea o cafea cu noi. Nu era voie cu cafea in acea perioada, dar noi lucram in fabrica si faceam rost si, pe deasupra, era ziua de Craciun. L-am poftit la cafea, Samuila a primit cu multa bucurie si a zis cam asa: "Ma bucur ca voi, pedepse mari, sunteti mai cu judecata decat restul, stiu ca voi nu ati vrut sa iesiti din aceasta camera, si tot atat de bine stiu, Dogarule, ca tu ai taiat pe doi detinuti care au vrut sa intre peste voi, sa va scoata cu forta. Ma bucur ca sunteti oameni judecati, ca va vedeti de treaba voastra, va rog eu sa va pastrati calmu, sa nu iesiti din camera decat daca este necesar, tu, Vasile, si tu, Dogarule, sunteti socotiti oile negre ale puscariei, dar voi ati demonstrat ca nu este asa si stiu si cum, ca voi nu ati dat voie la detinuti sa sparga magazia de alimente, iar tu, Dogarule, ai adunat toti liberii si le-ai dat sa manance paine si sunca, eu stiu tot", asta a spus securistu. Al dracului securist, intr-adevar stia tot, parca ne urmarise, precis stia de la Cotiga, care era chemat des in comandament, si mai stia si de la bucatari, pentru ca bucataria avea gardu lipit de comandament, si securistu cunostea bine starea de spirit din unitate, deci nu venise la noi asa din intamplare, stia ca avea sa gaseasca un anume sprijin din partea noastra, si intr-adevar asa a si fost, a avut tot sprijinul ce i se cuvenea. Dupa ce securistu ne-a rugat sa nu iesim fara rost din camera si sa mai trecem prin fabrica sa nu dea cineva foc, eu l-am intrebat: domnu capitan, de ce Vlasceanu Nicolae a venit si i-a starnit pe detinuti la revolta, iar dumneavoastra interveniti sa nu se dea foc la fabrica, atunci capitanu Samuila a zambit asa cu un zambet amar si mi-a spus: "tu, Dogarule, fa asa cum iti dicteaza constiinta", capitanu avea o privire rece, dar limpede, ceea ce insemna ca nu mintea nimic, mi-am dat seama ca el avea dreptate si nu avea rost sa-l mai intreb nimic. Iesiti cat timp sunteti intregi! In vreme ce noi stateam de vorba, in camera a intrat un grup de vreo opt detinuti si mi-a spus: "bai, Petrica, hai sa il bagam pe fraieru asta in lanturi si in catuse", un grup de tigani imi facuse mie aceasta propunere si eu atunci iam intrebat cine v-a invitat pe voi in aceasta camera, "pai sa vezi, Petrica mi-a zis unu din grupu respectiv , fraieru asta este securist si noi trebuie sa il bagam in lanturi si in catuse si sa il ducem la izolare", de ce, "pentru ca este un ceist, de ce mai intrebi de ce", si imediat mi s-a pus pata si le-am spus: iesiti acum din camera cata vreme mai sunteti inca intregi, am scos cutitu meu cu buton si m-am indreptat spre grupu de tigani, tiganii ma cunosteau mai mult din auzite, si mi-au spus: "bai, Petrica, cat ai suferit tu, fratioare, acum cand ai in mana un ceist, cauti si il aperi", iesiti afara le-am spus, cat timp inca mai mergeti pe propriile voastre picioare, altfel muriti! Tiganii, fiind lasi de felul lor, au iesit afara, fara sa mai comenteze nimic. Probabil ca cineva daca va citi aceste randuri va crede ca sunt vreun nebun, si eu am sa-i explic ca nu ma simt nebun deloc, si ii explic astfel, eu admir omu care are curaj, iar acest capitan avea curaj sa dea si la altii, nu ii respectam nici gradu, nici functia, ci omul in sine, si il mai respect si azi, cand au trecut mai bine de trei ani de la cele intamplate. Da-i Cezarului ce-i al lui Asadar, cui i-a mai stat in gat, in acea zi, prezenta oaspetelui meu cel nepoftit, eu i-am zis: de ce nu l-ai luat pe domnu capitan inainte de a veni aici in camera, in prezent dumnealui e musafirul meu si tot eu o sa-l conduc pana la intrarea in comandament, si nimeni nu a mai vociferat nimic. Dupa ce am teminat de discutat tot ceea ce aveam de vorbit noi la cafea, l-am luat pe capitan impreuna cu Vasile Olteanu si am mers pana la poarta doi, care dadea in comandament. L-am salutat pe musafir si acesta a intrat in comandament. Si eu cu Vasile am ramas sa ne miram cum de-a razbit omul acela pana la noi in camera, printre detinutii furiosi si zapaciti la minte, si ce-ar fi fost daca ar fi fost prins de tigani, si eu cu Vasile am decis ca intotdeauna este bine sa dai Cezarului ce este al Cezarului si i-am dat capitanului ceea ce este al lui. Si a venit apoi ziua de 26 decembrie si niste detinuti au intrat in camera si mi-au spus ca sunt chemat in comandament si m-am dus, si am fost poftit intr-un birou, era acolo domnu capitan Lita, care este regim si paza, al doilea in functie dupa comandant, am dat mana cu domnu Lita, iar el a intrat direct in subiect: "bai, Dogarule,

31

te rog sa faci de asa natura sa ii bagi pe toti detinutii in camerele de detentie". Tot deschis i-am raspuns lu domnu Lita ca nu pot asa ceva, insa pot sa il asigur ca nici un detinut pedeapsa mare nu umbla brambura prin unitate si prin fabrica, in rest, eu nu vreau sa intervin, pentru ca nu pot sa le spun la detinuti bai, baieti, va rog eu frumos, intrati in camere, bineinteles ca nu s-ar fi intamplat asa ceva, dar, impreuna cu mai multi prieteni, as fi putut sa ii bag la camera pe toti detinutii, dar eram constient ca am fi fost considerati niste tradatori si eu, si prietenii mei, deci n-am acceptat acest lucru. Acum, cand scriu aceste randuri, regret ca nu am acceptat sa-i bag la camere pe detinuti, recunosc acest lucru, pentru ca am vazut cu ochii mei cati detinuti au fost impuscati si cati au fost schiloditi. Tot in aceeasi zi a fost invitat la comandament un alt prieten al meu, Sica din Babani, si lui i s-a cerut acelasi lucru, dar si Sica a refuzat exact ca si mine. Ospat sub carantina Trecuse o saptamana de cand in Penitenciarul Margineni domnea haosul, detinutii dormeau pe unde puteau, mancau turte facute cu faina din fabrica. Dupa cum am spus, la magazia cu alimente nu se mai dusese nimeni, dar eu, cu Vasile Olteanu, cu Sica din Babana, o mai vizitam din cand in cand, mai luam cate o bucata de carne de porc si mai faceam cate o friptura, si mai mancam si noi ca oamenii, sau mai dadeam cate un kilogram de zahar ori de sunca pe la detinutii care nu aveau nimic de mancare. Dar mai erau multi detinuti care mancau numai miez de nuca; la Artizanat, unde era brigadier Sica, se adusesera remorci de nuci si detinutii care lucrau acolo spargeau nucile si separau miezul care se punea in saci. Cand incepuse Razmerita, in ziua de 22, Sica ii lasase pe toti detinutii sa ia saci de miez de nuca si impartisera intre ei zeci de saci cu miez de nuca. S-a dezlantuit prapadul Dar distractia s-a terminat pe 29, undeva pe la orele 14:00, cand au intrat in unitate militienii, si foarte multi militari, si un tanc, urmat de un TAB, si au inceput sa traga in tot ce misca, fara somatie, intrasera concomitent pe poarta doi si pe poarta din fabrica, de langa comandament, pe acolo pe unde dadeam eu cu Bruzli obiectele furate de pe la maistrii din magazii. Acea zi nu am s-o uit niciodata. Focurile de pistol automat se auzeau din toate directiile, eu eram in camera si ma uitam cu baietii la televizor cand am auzit rafalele, am iesit din camera impreuna cu Vasile Olteanu, cu Bebe Moise, cu Pavelica Varutu, am coborat pe scari de la etaju unu, deja tancu si tabu ajunsesera la zece metri de pavilionu vechi, unde ne aflam si noi, se trageau focuri de arma de la geamuri si pe oriunde, parca eram pe front, la intrarea in pavilionu vechi unde eram si noi s-a deschis foc de arma, ne-am dat dupa perete, dar din grupul nostru de curiosi nu au avut timp toti sa se fereasca, un baiat a fost impuscat direct in gat, a mai dat de vreo doua ori din maini si din picioare si a ramas nemiscat ca o papusa stricata, altul a fost impuscat in piept, a inceput sa horcaie, dand din maini si din picioare, si din gaura glontului ii iesea sangele si in acelasi timp si sufletu, era exact ca pe front, vorba vine, pe front ambele tabere sunt inarmate, dar noi detinutii eram exact ca niste iepuri in bataia pustii. Am fugit pe scari la etajul unu, m-am apropiat de un geam, impreuna cu Vasile Olteanu si cu Pista, vechiul meu prieten care imi daduse cu ranga-n cap, noi trei ne uitam pe geam, jos langa cladire erau militienii cu armele indreptate spre geamuri, imi amintesc ca pe mine ma manca teribil pielea si, cum n-aveam alta treaba, mi-am pus amandoua mainile la nas si am inceput sa ma stramb la militianu care avea arma indreptata spre geamul unde eram noi, si militianu a apasat, netotu, pe tragaci, parca bunul Dumnezeu mi-a dat puterea si intuitia de m-am aruncat jos, pe beton, nenorocitul a tras, daca nu cadeam, cu siguranta azi nu aveam ocazia sa povestesc cele intamplate. Dupa o saptamana, cand aveam sa ies iar la munca in fabrica, m-am dus cu Vasile langa geam si vazand pe unde a trecut glontu, am facut reconstituirea si am realizat ca iarasi fentasem moartea, glontul m-ar fi lovit direct in barba si mi-ar fi iesit prin cap. Vasile nu s-a putut abtine si mi-a zis: "al dracului moldovean, te-a mancat pielea, ai fost de doua ori condamnat la moarte si Dumnezeu te-a scapat, iar tu erai sa mori pentru o gluma prosteasca, dar se vede treaba ca esti facut sa ai zile". Jurnalul unui condamnat la moarte - Decretul lui Iliescu si pacaleala gratierii (XIV) 10 August 2006 Dupa cinci zile de haos, Penitenciarul Margineni a fost pus sub "ascultare". Alungati de gloante, detinutii s-au ascuns ca soarecii. Treptat, viata din puscarie si-a reintrat in normal. Insa la 5 ianuarie 1990, un decret de gratiere avea sa umple de speranta inimile banditilor condamnati la ani lungi si grei. O pacaleala in capcana careia povestitorul era cat pe-aci sa cada.

32

Vanatoarea de oameni avea sa ia sfarsit la un moment dat, detinutii se ascunsesera care si pe unde au apucat, iar dupa ce militienii au pus stapanire pe unitate, au inceput cercetarile si de unde credeti ca au inceput, chiar din camera unde nu se rasculase nimeni, adica de la camera trei, am fost scosi pe hol si incolonati, am fost numarati si a inceput trierea, primul a fost separat Vasile Olteanu, am urmat eu, din toti cei de la camera trei am fost luati noi doi si dusi in clubul mare din pavilionul vechi, am primit ordin sa stam culcati pe burta si noi am stat. A trecut un timp si un ofiter a strigat, "unde esti tu, Olteanu Vasile, si tu ,Dogaru Petre", uite-aici, "iesiti afara", si am iesit, ofiterul care ne strigase se numea Nicolae, dar noi il porecleam Mau, alaturi de Mau era domnu capitan Samoila, care ne-a ordonat sa intram in frizerie, unde am si asteptat sa aflam ce urmeaza sa se intample cu noi, abia pe la ora 22:00 a intrat in frizerie domnu capitan Lita, care avea functia de Regim si Paza, al doilea om ca importanta dupa comandant, si acesta ne-a spus "mai javrelor, voi doi sunteti oile negre ale unitatii, dar ale dracului javre ce sunteti, ati facut ce-ati facut, de nu pot sa va pedepsesc. As vrea sa va pedepsesc, dar am sa fiu sincer cu voi si va spun ca m-am interesat la toti informatorii mei si nici unu nu mi-a spus ca ati fi facut ceva rau, dar eu, Lita, nu pot sa cred asa ceva, si pana la urma tot am sa descopar ca ati facut voi ceva". Domnu Lita a plecat sa caute probe, iar pe la ora 12:00 noaptea, s-a intors, dupa cum se pare, fara probe, ca ne-a spus "ori voi sunteti prea destepti, ori eu sunt prea prost, ca nu am putut sa gasesc nici o dandana facuta de voi". Din ce spunea domnu Lita, nimic nu era adevarat, adica nici noi nu eram prea destepti si nici dansul prea prost, adevarul era insa ca nici eu, si nici Vasile nu facusem nimic rau, ba dimpotriva, am cautat sa tinem un echilibru, in care sa fie bine pentru toata lumea. Urmarea anchetei a fost pronuntata ca o sentinta: "tu, Dogarule, te duci la camera 18 si esti sef de camera, tu, Oltene, te duci la camera 19 si esti sef de camera, si in camerele voastre nu vreau sa aud nici cel mai mic zgomot". Si noi doi am mers si ne-am luat treburile in primire. Hai ca ne merleste gagiii! In urma noastra, din club, unde fusesera selectionati cei care erau considerati vinovati, se auzeau numai tipete, le puneau lanturi la picioare si ii bagau pe sectia A4, sectia de periculosi. Urletele si tipetele se auzeau neincetat, dar acest lucru nu conta prea mult, era normal sa se intample. Eu eram atent deja la camera mea si la oamenii mei. Pusesem niste detinuti sa spele pe jos si sa faca in camera curat, si ma dusesem la unul din cele doua geamuri care dadeau chiar in poarta trei, pe unde se intra in detentie. De acolo aveam o priveliste care nu poate fi uitata. Vedeam cum toti detinutii care fusesera impuscati in incinta penitenciarului si in fabrica erau intinsi in curte si apoi aruncati ca niste saci de grau intr-o masina. Si acum sunt convins ca nici unul din cei 31 de impuscati nu a ajuns la familiile lor sa-i bage in groapa omeneste, oare unde au fost duse acele 31 de cadavre in noaptea de 29 decembrie 1989, cu siguranta nu am sa stiu vreodata. Alaturi de mine, martor la scena aruncarii cadavrelor ca niste busteni in masina, era un tigan din Targoviste, Iordan Vasile, care scancea pe langa mine, "hai, Petrica, de langa fereastra, sa nu ne omoare, vere, si pe noi, tu nu vezi cum ii arunca in masina ca pe niste caini, hai, verisorule, nu mai sta acilea ca ne merleste gagiii si pe noi, imi ramane copilasii pe drumuri, verisorule". Dupa cateva zile, toate au intrat in normal, de parca nimic nu s-ar fi intamplat, eu am iesit in fabrica la asa-zisa mea munca, dar mare paguba imi adusese mie Revolutia, pentru ca cele patru butoaie de alcool nu mai erau acum la cheremul meu, cand s-au rasculat detinutii si au ocupat fabrica, prima jmecherie pe care au facut-o a fost sa darame magazia si sa scoata butoaiele, nu pot sa-i acuz, probabil as fi facut la fel in locul lor, cert e ca marfa a fost impartita intre ei si a fost bauta neintarziat. Acum, situatia se prostise la loc, in sensul ca cele patru butoaie de alcool erau intr-o camera de langa comandament, cand era nevoie, atunci nea Sandu, maistrul, se ducea in comandament si aducea un bidon de 20 de litri, iata ca ajunsesem din nou la mana lui nea Sandu cel lacom. El venea cu bidonu de alcool, si-mi facea urmatoarea socoteala, "Petrica, litrul de alcool se vinde cu 200 de lei, mie imi aduci trei mii de lei pe 15 litri, iar cinci litri sunt ai tai", era totusi bine si asa, pentru ca eu combinam cei 20 de litri de alcool cu 10 litri de apa, si faceam 30 de litri care imi aduceau sase mii de lei, din care ii dadeam trei mii lui nea Sandu si tot imi mai ramaneau trei mii. Nea Sandu imi scotea trei bidoane pe luna, eu produceam noua mii de lei partea mea, era o jmecherie mare de tot, erau trei salarii bunicele de muncitor, plus ca mai faceam diverse combinatii din care imi mai ieseau cateva mii de lei, oricare dintre detinuti ma invidiau ca ma descurc asa de bine, oricare ar fi vrut sa fie in locul meu, dar cum nu puteam fi cu totii egali, fiecare om cu norocul lui si cu mintea pe care i-a dat-o Dumnezeu, si fiecare sa faca bine sa se impace cu soarta lui. Asa am ratat liberarea La data de 4.01.1990, la ora 19:00, Ion Iliescu a dat Decret de gratiere si Decretu suna asa, punctu nr. 1, beneficia furtul, punctu nr. 2, beneficia trecerea frauduloasa a frontierei, punctu nr. 3, beneficia inselaciunea, si tot asa pana la punctu nr. 9, deci decretul din 4 ianuarie numara noua puncte, insa a doua zi, la 5 ianuarie, s-a repetat acelasi decret, dar acesta numara zece puncte. Punctu nr. 10 suna asa: "Se poate libera orice detinut, indiferent de condamnarea pe care o are, dar la aprecierea comandantului unitatii". Cand am auzit acel decret la aparatu meu de

33

radio, nu m-am putut abtine si am strigat, fratilor, sunt un om liber, detinutii din jurul meu au crezut ca am luat-o razna, iar Vasile Olteanu m-a intrebat "ai innebunit, Petrule", nu, Vasile, ne liberam, tarane de la Comarnic, ai sa te duci acasa la taranii tai, si dupa ce i-am explicat lui Vasile ce am auzit la radio, el a hotarat "de maine, Petrule, suntem calare pe Carnaru", Carnaru era comandantul unitatii, si a doua zi, la 6 ianuarie, eu eram cu Vasile la raport la el, "care este problema, mai, baieti?", pai, domnu comandant, noi va rugam sa ne dati drumu si noua, ca am auzit cum suna decretu de aseara. Carnaru si-a dat seama ca noi doi suntem niste dobitoci si ne-a zis asa: "Mai, baieti, eu am facut deja un tabel de liberati si uite ca va trec si pe voi doi", iar comandantu ne-a trecut si pe noi doi, deja pe tabel erau 141, cu noi doi 143, si vazandu-ne pe tabel, ne vedeam deja acasa, atat de bucuros eram, incat am inceput sa fac cinste pe la toti prietenii mei, ba le faceam cinste si la cei care nu erau prieteni cu mine. Eram atat de bucuros, incat imi spuneam in gandul meu cat ai suferit tu, Petrica, dar uite ca bunul Dumnezeu nu te lasa sa stai la puscarie dupa bunu plac al altora, eu nu mai tineam cont de nimic, aveam niste bani pe care i-am dat asa degeaba, trecusera cinci zile de cand eu cu Vasile ne trecusem pe tabelu de liberati, deja ne si vedeam pe strada, cand m-am intalnit cu Bruzli si i-am spus in cateva zile sunt liber, Bruzli, iar el ma privea nedumerit, "bai, Petrica, tu esti beat ori ai luat-o razna?" si odata parca am simtit un fior rece pe spinare, in vreme ce Bruzli ma dojenea "vreau sa-ti spun, Petrica, sa revii cu picioarele pe pamant", adica tu spui ca eu nu ma liberez? Adica ce vrei sa spui tu, Bruzli, ca domnu comandant Carnaru m-a mintit? "Eu nu vreau sa spun ca te-a mintit ma ia tare ofiterul cel tanar , ci doar iti spun sa mergi neintarziat la Carnaru, sa il rogi sa te taie de pe tabel." Sincer spun, am innebunit cand am auzit ce mi-a spus Bruzli, am vrut sa il lovesc pe loc, ma gandeam ca lui Bruzli nu-i convenea ca eu ma liberez, ca sa pot fura pentru el mai departe, dar Bruzli era baiat destept si a vazut ca m-am enervat la maxim si mi-a zis "Petrica, tu fii calm si asculta-ma, du-te la Carnaru si roaga-l sa te taie de pe tabel, si peste putin timp ai sa iti dai seama ca eu iti sunt prieten adevarat", si spunand asta Bruzli a si plecat, si eu am ramas in urma lui ca prostu si numai ca nu ma clatinam de asa lovitura de ciocan ce primisem in moalele capului. Ma gandeam ca eu il ajutasem pe baiatul ala sa-si ia apartament si masina mica, si poate ca venise timpul ca el sa scape de mine, dar mai cunosc si eu cate putin despre oameni, si ce sa o mai lungesc, am hotarat sa fac cum a zis Bruzli, m-am dus la Vasile Olteanu si i-am zis ca eu merg sa ma tai de pe tabelu de liberati, cand Vasile a auzit, a zambit si mi-a spus "hai, Petrule, lasa gogosile, stii doar ca nu te cred". Si i-am zis atunci sa vina cu mine sa ne taiem impreuna, iar el a inceput sa urle, crezand ca e vreo manevra de-a mea ca sa ma liberez numai eu, tipa la mine "esti cel mai pervers moldovean pe care l-am vazut vreodata". Vasile, saracu, avea dreptate in felul lui, cine ar fi vrut sa se taie de pe tabelul de liberati, cine ar fi vrut sa nu scape din puscarie, eu eram sigur ca Vasile nu ma poate intelege, si am fost nevoit sa ma jur ca eu ma duc sa-l rog pe comandant sa ma taie de pe tabel, atunci Vasile a oftat "bine, Petrule, hai sa mergem impreuna", si impreuna am mers la comandant si l-am rugat sa ne taie pe amandoi de pe tabelul de liberati, comandantu s-a uitat la noi cu privire banuitoare "da ce s-a intamplat, mai baieti, nu mai vreti sa plecati?", ba da, domnule, dar, daca o sa vreti dumneavoastra, o sa ne dati si noua drumul, dar mai la urma, asa i-am zis eu, iar dansul ne-a taiat de pe tabel si ne-am intors la fabrica, la asazisa munca. I-a invartit ca pe titirez In puscarie incepusera liberarile, dar ieseau numai detinutii care se incadrau in primele noua puncte, din 1.600 de detinuti de la Margineni se liberasera vreo 280, dar cu cel de-al zecelea punct nu se liberase inca nimeni. Deja unii detinuti care aveau posibilitati materiale mai bune vorbisera cu familiile lor sa se duca si sa dea la comandant oricat, ca sa fie siguri ca se libereaza. Ba unii dintre ei chiar spuneau ca familiile lor le-au aranjat deja sa se libereze si ca asteapta din zi in zi sa iasa, iar in puscarie nu se mai vorbea decat despre liberare, fiecare spunea ce va face cand va iesi pe poarta si fiecare spunea ce avea pe suflet, dar zilele tot treceau si cu punctu zece nu se libera nimeni. Eu eram un veteran al puscariilor, mai facusem sapte ani de parnaie pentru alte fapte si in tot acest timp nu auzisem despre un Decret care sa sune asa cum suna Decretu din 5 ianuarie, punctu zece al acestui Decret suna cam cu dus si intors. Au trecut 15 zile de cand se daduse Decretu si iata ca toti detinutii care s-au trecut pe tabelele de liberati cu "punctu 10" au fost transferati de la Margineni la Gherla, de la Gherla la Poarta Alba si tot asa. Iar de liberat nu s-a liberat nici unul. I-a invartit asa, ca pe titirez, dintr-o puscarie intr-alta, de parca s-ar fi vrut ca unora sa li se piarda urma sau sa se modifice in devalmasie statistica "locatarilor" din penitenciare. Incepusem eu sa inteleg de-a binelea ca Bruzli mi s-a dovedit a fi prieten de nadejde, lasasem deoparte visurile de liberare, din ce in ce mai departata, imi facusem rost de televizor in camera, din cele zece aduse de comandantu Carnaru, unu l-am cumparat eu, un Olt 214, si intr-o seara ma uitam eu la televizor si aveam sa vad ceva ce nu-mi venea sa cred. PRIVELISTE "Vedeam cum toti detinutii care fusesera impuscati in incinta penitenciarului si in fabrica erau intinsi in curte si

34

apoi aruncati ca niste saci de grau intr-o masina. Si acum sunt convins ca nici unul din cei 31 de impuscati nu a ajuns la familiile lor sa-i bage in groapa omeneste, oare unde au fost duse acele 31 de cadavre in noaptea de 29 decembrie 1989, cu siguranta nu am sa stiu vreodata" STRATAGEMA "Eu eram un veteran al puscariilor, mai facusem sapte ani de parnaie pentru alte fapte si in tot acest timp nu auzisem despre un Decret care sa sune asa cum suna Decretu din 5 ianuarie, punctu zece al acestui Decret suna cam cu dus si intors. Au trecut 15 zile de cand se daduse Decretu si iata ca toti detinutii care s-au trecut pe tabelele de liberati cu punctu 10 au fost transferati de la Margineni la Gherla, de la Gherla la Poarta Alba si tot asa. Iar de liberat nu s-a liberat nici unul. I-a invartit asa, ca pe titirez, dintr-o puscarie intr-alta, de parca s-ar fi vrut ca unora sa li se piarda urma sau sa se modifice in devalmasie statistica locatarilor din penitenciare" Jurnalul unui condamnat - Musafiri la puscarie: au venit teroristii 12 August 2006 Petre Dogaru a evitat la mustata o gratiere care nu insemna de fapt decat o rotire a chiriasilor prin puscarii, nu de alta, dar sa li se mai piarda unora urma. Si bine a facut, caci la Margineni avea sa devina "jupan". Calitate in care a luat in primire primul lot de "teroristi" arestati de puterea revolutionara. La televizor vorbea un om pe care l-am recunoscut in persoana unui fost coleg de camera, din perioada cand eu locuiam in celula condamnatilor la moarte. Personajul se numea Scaletchi Florentin, si fusese arestat in 1985 pentru furt din avutul obstesc, talharie si subminarea economiei nationale. Am sa detaliez fapta acestui om asa cum o stiu de la el. Acest Florentin fusese comandant de cursa lunga, fusese cel mai tanar comandant de vas din Romania, fusese plecat in vreo trei curse lungi, prin toate porturile din lumea larga, deci daca lui nu i-ar fi placut Regimu din Romania, nimic nu l-ar fi impiedicat sa coboare undeva in vreun port, se dadea jos si-si vedea de treaba, adio Regim, adio Ceausescu! Da romanu pana nu fura nu se simte bine, asa a facut si Florentin al nostru, a vrut sa plece, dar nu cu mainile goale, si-a gasit un complice putred de bogat, care avea foarte multa valuta si aur, iar complicele era nimeni altul decat directorul Teatrului Fantazio din Constanta. Vasul pe care era capitan Florentin era ancorat in Portu Constanta, era plin cu minereu iar minereu trebuia sa ajunga la Galati, la Combinatul Siderurgic. Si Florentin l-a urcat pe Director pe vas, cu tot cu aurul si valuta lui, si a mai avut grija sa puna niste picaturi in mancarea pe care trebuia sa o manance echipajul de pe vas, iar echipajul a mancat si a adormit, in vreme ce vasul a iesit din Port, dar nu sa urce pe Dunare, ci a luat-o pe Mare, spre Bosfor. Secundul mancase putin si de aceea s-a si trezit la timp ca sa vada ca vasu nu urca pe Dunare spre Galati, ci dadea sa intre in Stramtoarea Bosfor. Secundu, baiat istet, a alertat autoritatile si a primit ordin sa preia comanda vasului, sa-l intoarca spre Constanta, si a mai trezit cativa marinari cu care l-au arestat pe Capitan si pe Director. In cateva cuvinte, asa suna fapta comisa de Florentin Scaletchi, fost condamnat la moarte prin impuscare, caruia Consiliul de Stat i-a comutat pedeapsa cu moartea in 25 de ani inchisoare, pentru faptele povestite mai sus de mine. Acu eu sedeam in pat ca prostu si ma uitam la televizor cum Scaletchi Florentin mintea poporu cu nerusinare ca el fusese persecutat de Regim si ca el a avut curajul sa lupte contra comunizmului, iar oamenii care il ascultau, pesemne ca il compatimeau pe acest escroc de doi bani. Dar escrocu nu a spus la televizor, "bai fratilor, eu si cu Directoru de la Teatru Fantazio aveam o valiza cu valuta si cu aur, am adormit echipaju si am vrut sa fugim cu vasu, iar vasu era al tuturor romanilor", oare de ce acest om, detinut de drept comun la Penitenciarul Aiud, a fost pus in libertate, imi venea sa tip, sa sparg televizoru, si le-am spus la cei din juru meu... in fine, nu va zic mai multe, decat ca in puscarie se afla despre obiceiurile nesanatoase ale unuia sau ale altuia, cert e ca respectivul avea niste asemenea obiceiuri ca i se daduse buhul, iar la Aiud nu i se spunea Florentin, ci era alintat, cu gingasie, Flori. Restabilirea ierarhiei Intr-o zi m-a cautat in fabrica domnu locotenent major Constantin si mi-a transmis din partea Comandantului Carnaru "incepand de astazi, tu, Dogarule, esti numit Brigadier Prim cu ordinea si disciplina pe unitate, sa iti alegi trei baieti, care consideri tu ca sunt mai capabili, si aceia sa fie ajutoarele tale". I-am zis ca nu sunt de acord, dar ii recomand trei baieti la fel de capabili ca si mine: pe Vasile Olteanu, Matei Marin si Dumitru Sochi, toti trei prieteni cu mine si capabili din toate punctele de vedere, adica erau respectati de toti detinutii, erau si cunoscuti ca mardoi, chestii de genu asta. Locotentu mi-a spus, "mai Dogarule, veti primi 15 zile pe luna castig, puteti merge la bucatarie sa va luati cate un castron cu carne, cartofi sa va prajiti si toate avantajele pe care tu le stii". Vreau sa

35

spun ca mie nu-mi convenea sa plec din fabrica pentru nimic in lume decat daca m-as fi liberat. I-am chemat pe cei trei, Vasile, Marin si Sochi, si le-am spus despre ce e vorba. Baietii au fost de acord si m-au sfatuit si pe mine sa accept propunerea Comandantului. Dupa vreo ora am fost chemati toti la Comandant si ne-am prezentat la birou lui impreuna cu Locotenentul Constantin. Cum l-am salutat, Comandantu m-a chestionat "de ce nu vrei tu, Dogarule, sa fii Brigadier Prim, si prietenii tai ajutoarele, atat tu, cat si ei veti primi 15 zile castig la fiecare luna, plus ca aveti acces sa umblati prin toata unitatea, plus toate avantajele pe care stiti voi sa vi le faceti singuri". Eu iam spus domnului Comandant ca m-am obisnuit cu fabrica, si daca as pleca de acolo, mie mi-ar veni greu, dar accept daca mi-o cere dumnealui, insa vreau sa raman si in fabrica, si la detentie "foarte bine, de acord, Dogarule, asa sa fie. Dar de ce nu ai vrut sa accepti de la inceput, mai Petrica mi-a zis Comandantu pe un ton mai familiar?", pai stiti dumneavoastra cum sunt detinutii, suspiciosi... "Uite ce vreau eu de la voi, ma baieti, nimic altceva decat liniste in unitate si nimic mai mult, voi aveti un cuvant de spus printre ceilalti detinuti, voi aveti niste nume mai sonore, cunoscute prin toate penitenciarele din tara, iar treaba voastra e sa apareti acolo unde sunt incidente printre detinuti, voi sa interveniti pentru a-i desparti si tot voi sa-i tineti din scurt pe cei care se iau de supraveghetorii de pe sectii. Iar tu, Dogarule, va trebui sa cauti niste baieti capabili, sa ii pui sefi de camera, in locul celor care nu corespund. Iar sefii de camera vor primi si ei tot 15 zile castig la luna. Pana maine, eu va rog sa cautati sefi de camera capabili, iar maine vom tine sedinta la clubu mare." Am plecat in detentie, am mai inlocuit cate un sef de camera necapabil. A doua zi a venit domnu Comandant in club si noi eram toti prezenti, el ne-a rugat sa fim disciplinati si sa tinem din scurt pe cei care sunt mai rai, sau mai nebuni, sau mai figuranti. Inca un aspect a mai atins Comandantul "eu stiu ca se joaca barbut, ma baieti, sa se joace, dar sa nu iasa cu batai, cu taieturi, eu mai stiu si ca in detentie foarte multi detinuti au bani, iar daca s-ar strange toti banii, atunci mi-as cumpara doua Dacii nou-noute, la cheie, dar am sa trec si asta cu vederea. Eu mai stiu ca se bea si bauturi alcoolice, sa se bea, mai baieti, dar sa se bea omeneste, fara sa se ajunga la cutite sau la alte nenorociri. Deci, dupa cum vedeti, eu sunt destul de maleabil, dar am o singura pretentie de la voi toti, vreau liniste si disciplina in unitate, iar micile voastre probleme sa le rezolvati intre voi omeneste, iar problemele mai mari mi le raportati mie". A venit lume buna! Dupa ce a plecat Comandantu, am avut si noi o discutie, intre noi, dintr-o data, peste noapte, Comandantu devenise asa de ingaduitor si prea cumsecade, si noi cautam sa aflam de ce, ca nu ne mirosea a bine. Aveam sa aflam peste doua zile ca tranzitu de la Jilava se mutase la Margineni, si conducerea stia ca vor fi adusi fel si fel de detinuti periculosi, selectati din toate puscariile unde avusesera loc rebeliuni, iar conducerea se orientase spre niste detinuti de genu meu, sa se foloseasca de noi pentru a-i tine din scurt pe naravasii care urmau sa ne invadeze puscaria. Nu aveau neaparata nevoie de noi, puteau sa foloseasca forta, dar se daduse ordin sa nu se mai foloseasca forta, prea multi oameni murisera in rebeliunea din decembrie 89, asadar, folosindu-ne pe noi, nu mai era nevoie de forta si nici evenimente nu se mai produceau, si asa se impaca lupu si capra si varza, cam asta era situatia la inceputul lunii februarie 1990 la Margineni la puscarie, iar eu si prietenii mei intelegeam ca se foloseste de noi conducerea, dar cum trebuie sa le spunem lucrurilor pe nume, si noua ne convenea, eu ma plimbam pe unde voiam, intram in orice camera pofteam, aveam cheie de deschis toate usile, iar militienii de pe sectie erau simpli asistenti, simpli figuranti. Eu si cu prietenii mei locuiam la camera cinci, plecasem de la camera trei din urmatorul motiv: conducerea pricepuse ca cei cu pedepse mari erau mai judecati si ca ii putea tine mai din scurt pe cei cu pedepse mici bagand in fiecare camera cate trei-patru pedepse mari. La noi, la camera cinci, usa era deschisa tot timpul, si zi si noapte, iar noi misunam peste tot. Eram ca niste "kapo" din cartile despre lagarele de concentrare, si ne era bine. Stateam o ora in detentie, o ora in fabrica, nici nu simteam cum trece timpul. Era pe la inceputul lunii februarie, cand Sochi vine la mine in fabrica, unde tocmai imi gatisem ceva bun pe resou si imi spune "Petre, daca iti zic ceva, cred ca iti ingheata mancarea in gura", ia zi, ma colegule, cu ce veste ma lovesti tu, sa mi se opreasca dumicatu, "pai te cheama Comandantu", si asta numesti tu problema, Sochi, "da Petre, e problema, ca tocmai au venit 14 teroristi la Margineni", ma, esti nebun, ce teroristi, "hai cu mine sa-i vezi!". Si mergem noi in detentie, iar Comandantu ne astepta in biroul unui locotenent, "vezi, Dogarule, ca am bagat pe sectia 4 niste detinuti, 14 la numar, si nu vreau sa aud ca s-a luat cineva de ei sau ca i-a jignit, ai priceput, Dogarule?", da, domnule Comandant, nu va fi nici o problema cu cei 14 detinuti! Securistii au un protector Dupa ce a plecat Comandantu, m-am dus cu Sochi direct pe sectia a patra, aveam cheie tubulara, am intrat, dar imediat a venit militianu de pe sectie si mi-a zis, "bai, Petre, te rog sa iesi afara", ce ai spus ma, cum sa ies afara

36

cand tocmai am vorbit cu domnu comandant si mi-a spus sa am grija de astia 14 detinuti, ia pune tu mana pe telefon si intreaba-l, iar militianu a cedat, desi avea si el dreptate in felul lui, pentru ca primise ordin strict sa nu fie vreo problema cu cei 14. Eram deci acum in camera cu cei 14 detinuti teroristi, i-am salutat pe toti si vreo doi dintre ei au raspuns la salut, dar cu voce foarte stinsa, si eu, cum sunt putin glumet, i-am intrebat, ce faceti aici, copiii mei, si cu ce ocazie pe la noi, desigur, toti acei teroristi erau mai in varsta ca mine, dar nici unu nu a raspuns, erau ca niste vitei dusi la abator pentru a fi jupuiti, se citea frica pe fata lor. Ca sa-i fac sa mai uite de frica, i-am intins mana unuia, ma cheama Dogaru, sau poti sa-mi spui pe numele mic, Petrica, cum vrei tu, si apoi am dat mana cu toti 14. Am mai facut cateva glume si pe urma le-am spus, in caz ca aveti nevoie de ceva, ceva cu care sa pot sa va ajut, atunci bateti in usa la militian si spuneti-i ca aveti treaba cu Dogaru, iar militianul o sa trimita pe cineva dupa mine si o sa vin la voi. In caz ca vine un detinut la usa la voi si va jigneste sau va injura, ori daca se ia vreunu de voi la curtea de aer, tot la fel procedati, adica il chemati pe militian sa ma anunte pe mine. Asta am avut eu sa le spun, dupa care am plecat. Dupa cateva zile eram cei mai buni prieteni cu cei 14 teroristi, au primit si ei un televizor si aveau nevoie de o masa ca sa-l puna, eu le-am adus masa din fabrica, si un cutit, si un fund de lemn sa isi taie salamul pe el, si un faras si tot felul de chestii de acest gen. Jurnalul unui condamnat la moarte - Decretul lui Iliescu si-a facut datoria (XVI) 15 August 2006 In primavara lui 90, niste presupusi teroristi nu erau deloc bine vazuti la puscarie printre hoti si talhari. Povestitorul, pozand in protectorul lor, a patruns in intimitatea securistilor si a fost martorul eliberarii acestora. In fond, Securitatea nationala avea mare nevoie de cadre cu experienta, pocaite. Dupa ce m-am imprietenit cu cei 14 teroristi, n-au mai fost la fel de scumpi la vorba si mi-au sus ca n-a fost chiar o Revolutie, ci o lovitura de stat ca sa il dea pe Ceausescu jos de la putere si din mai multe motive i-au omorat pe el si pe tanti Leana. Dar de ce l-au impuscat, eram eu curios, "pentru ca daca nu il impusca, ar fi vorbit cu siguranta, iar cei care sunt in prezent la putere nu ar mai fi", se vede treaba ca acesti teroristi stiau multe. Ei imi spuneau ca ii cheama Nelu, Viorel, Mitica, ceva imi spunea mie ca acesti oameni mint, ca nu ii cheama asa cum spun. Pe sectia a patra unde erau ei se afla un dulap din metal inchis cu un lacat, in dulapul respectiv erau fisele de camera ale teroristilor, orice detinut avea o fisa de camera unde erau trecute numele, prenumele, mama, tata, meseria si celelalte date de identificare. Militianu se ducea la popota sa manance, vreme de 45 de minute pe sectie nu mai ramanea nimeni, cum eu eram de meserie, am deschis cu pontoarca lacatul de la dulapul metalic si am luat fisele celor 14 detinuti teroristi, le-am trecut pe o foaie numele si gradul, iar foaia am pus-o bine in fabrica, intr-un dulap. Mi-am dat seama rapid ca nici unul dintre ei nu-si spusese numele adevarat. Din acel motiv, de atunci nu iam mai ajutat cu nimic si nici nu am mai trecut pe la ei prin camera. De acord cu "noua putere" Securistii nu erau prosti deloc, dupa cateva zile au trimis dupa mine, stiam ca asa se va intampla, mi-am luat la mine doi litri de alcool si impreuna cu Vasile Olteanu am intrat la ei. Cand m-au vazut, m-au intrebat: "Domnu Dogaru, sunteti suparati pe noi?", lasa gura, i-am raspuns pe un ton mai mult decat rastit, am luat un pahar de plastic si le-am dat sa bea alcool nestins, unii dintre securisti cautau sa motiveze ca au diferite boli, dar tot le-am dat alcool sa bea. La plecare le-am spus voi sunteti baieti destepti, dar eu nu va mai ajut incepand de azi cu nimic si sa faceti bine sa va intrebati intre voi de ce nu va mai ajut eu cu nimic, si am si plecat din camera. Toti prietenii mei imi ziceu: "Bai, Petre, ce dracu, tu altceva mai bun n-ai de facut decat sa-i ajuti pe fraierii astia care au impuscat lumea pe strazi?", iar cel mai inversunat era prietenul meu Vasile Olteanu, trecuse aproape o luna de zile de cand teroristii erau la Margineni, intr-o zi, Vasile mi-a spus ca a inceput sa-i scoata pe securisti la ancheta, in comandament, azi au scos trei, dar cate unu, pe rand, m-am dus in camera la ei si am vazut ca erau foarte bucurosi, unul mi-a intins mana si mi-a zis: "Domnu Dogaru, eu va multumesc foarte mult ca ati fost un om cumsecade", cum adica am fost, m-am burzuluit, adica nu mai sunt, "ba da, sunteti om de treaba, dar eu ma liberez maine si am vrut sa va multumesc", cum adica, maine te liberezi, "da, in cateva zile vom iesi toti, cel putin asa cred eu". A doua zi i-au scos la liberare tot cate unu, iar cand l-a scos pe al treilea din camera, eu l-am intrebat da de ce te-a scos ieri la comandament, si securistu mi-a spus mai mult in soapta: "Am iscalit niste formulare prin care am declarat ca il uitam pe Ceausescu si suntem de acord cu noua putere democratica si cu reintregirea Securitatii statului", am dat mana cu securistu si s-a liberat, in cinci zile nu mai ramasese nici unu in camera. Dezinformarea familiilor Pe la jumatatea lunii martie au adus un alt lot de securisti, imediat m-am imprietenit si cu ei si le-am spus cat de

37

curand o sa fiti liberi, "da de unde stiti, domnu Dogaru?", iar eu le-am povestit ca au mai fost inca 14 securisti inaintea lor, dar s-au liberat, ei m-au intrebat foarte serios daca eu nu glumesc si mi-am dat seama ca nu stiau nimic de cei 14 dinaintea lor. Printre alte discutii, i-am intrebat de unde i-au adus si securistii mi-au zis ca au fost arestati si bagati intr-o unitate militara din Targoviste, si mi-au mai zis ca e mult mai bine in puscarie ca in unitatea militara. Intr-o zi, cand a plecat militianu la popota, am deschis iarasi dulapul de fier si mi-am notat pe o lista numele si gradele celor 11 securisti. Pe fisele lor de camera erau trecute si functiile pe care le detinusera, erau numai securisti cu functii si grade mari, toti aveau grade de la capitan in sus, dar majoritatea erau maiori si colonei. Acum imi era tot mai clar ce insemna punctu 10 din Decretu lui Ion Iliescu. Decretu care s-a dat pe data de 4.01.1989 acea, dupa cum v-am spus, noua puncte, dar conducerea tarii nu era interesata sa puna in libertate detinutii, ci sa le dezinformeze pe familiile detinutilor omorati in penitenciare, de exemplu, daca familia vreunuia, despre care stia ca este in penitenciarul cutare, venea sa intrebe de el, primea raspunsul ca detinutul s-a liberat si in felul acesta ii inchidea gura familiei. Si neamurile poate il mai asteapta si astazi sa se intoarca acasa pe detinutul cutare sau cutare, care fusese impuscat sau omorat in bataie de militieni. Intr-o zi eram in camera la securisti si le-am spus cum ca Ion Iliescu a avut un cumnat arestat la Margineni, si leam mai zis ca indata ce a fost numit Ion Iliescu presedintele Frontului Salvarii Nationale, cumnatul sau, Micu Mihai, a fost pus in libertate, ce parere aveti mai, fratilor, i-am intrebat, "pai, ce parere sa avem, domnu Dogaru, dumneavoastra nu stiti cine a fost Iliescu?", nu, nu stiu, "pai, dumneavoastra nu citeati Scanteia Batrana cand erati liber", ba mai citeam cateodata, "pai, si nu ati vazut atunci cine era seful propagandei politice, in anii 1977, si in 1982, nimeni altul decat Ion Iliescu". Mortii din strada nu erau ingropati Asa vorbeam eu de unele si de altele cu securistii, si ma invatase Bruzli sa ma port frumos cu ei, "cu oameni de genul asta e bine sa fii prieten, Petrica, pentru ca ei cat de curand vor fi liberi si vor avea din nou putere". Ma invata de bine Bruzli, el isi luase masina si casa, ii mergea bine, nu-l mai puteam ajuta ca pe vremuri, dar el tot mereu cand venea la serviciu nu uita niciodata sa-mi aduca sticla de coniac Vrancea, eu nu prea beam, dar aveam ce face cu el. Afacerile imi mergeau bine, nu mai vindeam alcool deloc in fabrica, ci il vindeam in detentie, in detentie litrul de alcool costa 600 de lei, iar in fabrica numai 200. Si imi zicea mie Bruzli: "Daca nu te-as fi cunoscut pe tine, mai Petrica, eu tot cu chirie as fi stat", pai, eu stiam ca voua la militieni va da casa pe gratis, "vai de capu lor de case, iti da o camera la misto, si e mai rau ca la puscarie, nu are apa calda, dar in schimb are igrasie, nu are caldura, dar are gauri in perete, vreau sa iti spun ca nu am cuvinte sa iti multumesc, Petrica, si nevasta-mea in fiecare zi imi atrage atentia sa nu uit sa iau mancare si pentru tine". Revin la Ion Iliescu si la Decretu lui marsav, va sa zica el se gandise inca din primele zile sa le dea drumu in libertate la securistii care impuscasera oameni pe strazi in Timisoara, in Bucuresti si in alte orase din tara, cu siguranta ca mortii de pe strazi nu erau toti ingropati, iar Iliescu deja se gandea sa-i puna liberi pe teroristi, acum dupa trei ani de la Revolutie, lumea se intreaba cine au fost teroristii care au tras in oamenii nevinovati. Dar nimeni nu vorbeste nimic din cauza fricii, frica domneste mai rau ca pe vremea lui Ceausescu. Colonelul profesor doctor Pe una dintre categorii o mai cunoaste lumea, e vorba de cei care i-au ramas credinciosi lui Ceausescu chiar si dupa moartea lui, inca vreo cateva zile, dupa care unii s-au predat, iar altii au fost capturati, iar apoi au fost bagati prin unitati militare si in cele din urma prin diverse penitenciare, unde li s-a aplicat punctu 10 din Decret. Din discutiile avute cu securistii de pe sectia a patra, am aflat ca in decembrie 1989 Securitatea tarii noastre numara 111.000 de oameni activi, cam 20% dintre ei i-au ramas credinciosi lui Ceausescu, iar ceilalti 80% au trecut de partea lui Ion Iliescu, iar impuscaturile de pe strazi au fost intre securistii care au trecut de partea lui Iliescu si cei ramasi credinciosi lui Ceausescu. Nu am vazut pe nimeni sa puna intrebarea de ce Iliescu si nu altul a fost ales presedintele FSN sau probabil ca nu erau altii mai capabili decat el in tara asta. Pesemne ca nu era altul mai capabil, iar Iliescu s-a dovedit un adevarat geniu al raului si totodata un patriot, ca a reusit si l-a dat jos de la putere pe Ceausescu, dupa care l-a impuscat, sa fie sigur ca n-o sa mai vorbeasca niciodata, apoi a sters urmele teroristilor si dupa ce le-a sters urmele le-a dat drumu in libertate, pentru asa-zisa intregire a securitatii Romaniei democratice. Si acum cand gandesc aceste lucruri prin prisma informatiilor la care aveam eu acces departe de lumea libera, vreau sa spun asa cum se vedeau evenimentele din spatele zidurilor si al gratiilor, nu pot sa nu-mi amintesc de ziua de 21 decembrie, cand eu am spalat la centrala cele doua dube care fusesera la Timisoara cu militieni, asadar gandesc eu ca primii militieni care au tras in oameni la Timisoara inca din 16.12.1989 si pana in data de 20.12.1989 erau nimeni altii decat militienii din sistemul penitenciar al Romaniei. Bineinteles ca ordinul a venit de la Directia Generala a Penitenciarelor, iar daca cineva va lua lucrurile la rascolit de jos in sus, negresit se va

38

afla cine a dat ordinul si de ce, dar cine are oare interesul sa afle adevarul? Am sa revin la cel de-al doilea lot de securisti de la Margineni, in prima decada a lunii aprilie au fost pusi in libertate si acestia 11, parca niciodata nu fusese la Margineni nici urma de securist, atat de repede spalasera putina, ca doar trebuia sa se reintregeasca securitatea Romaniei. Si imediat dupa ei a fost adus un al treilea lot, erau noua securisti si atat de speriati, ca parca picasera din cer, nu aveau curaju sa ridice macar privirea in sus, nu puteai sa crezi ca acesti oameni fusesera cu putin timp in urma niste zmei, care nu avusesera pic de scrupule in ei. Intr-un cuvant, parca erau niste boschetari, asa li se spunea la puscarie celor care nu aveau servici si erau condamnati la sase luni pentru Articolu 153, asa aratau cei noua securisti, nu mai aveau nici urma de mandrie in ei. Dar eu m-am imprietenit foarte repede cu securistii, pentru ca sunt o persoana foarte sociabila si prietenoasa, mai cu seama cand am interesul sa aflu lucruri noi, si am procedat cu ei la fel ca si cu ceilalti, si cand militianu de la poarta a plecat la popota sa manance, am dat iar lovitura la dulapu de fier si i-am trecut si pe acestia pe o lista, si opt dintre ei erau numai grade si functii mari si al optulea era un parlit de capitan, spun parlit pentru ca asa era din toate punctele de vedere, era un dobitoc si era foarte slab si fizic, si psihic. Cel mai inteligent dintre toti era un colonel, si in afara de gradu de colonel mai era si profesor doctor psiholog, avea 53 de ani si era genu de om care nu vorbeste prea mult, si numai daca era intrebat. Toti securistii din camera i se adresau cu "domnule profesor" si niciodata altfel. Eram constient ca peste putin timp si acestia vor fi pusi in libertate, dar a trecut si luna mai 1990 si ei tot nu fusesera eliberati, si intr-o zi cand am scris la mama si la sora mea, am pus in scrisoare si o lista comuna cu numele la toate trei loturile de securisti, am pus lista in plic si am trimis-o cu scopul ca poate, cand ma voi libera, vreunul din securistii pe care ii ajutasem eu ma va ajuta si el pe mine. E drept ca noi la puscarie nu aveam voie sa scriem scrisori, ci doar Carti Postale, dar aveam plicuri de la muncitorii care lucrau in fabrica si acestor civili le dadeam plicurile, eu il aveam pe un cetecist, nea Mihai, si prin el ii trimiteam bani acasa lui mama si de fiecare data cand punea bani la posta nea Mihai isi primea si el portia, si tot el imi punea si plicurile la posta. La acea vreme eram sigur ca in doi-trei ani voi fi liber si eu. Jurnalul condamnatului 'I-am taiat omeneste' 17 August 2006 Puscaria Margineni, din nou in flacari. A doua oara in sase luni, detinutii au pus stapanire pe inchisoare. Din cele ce urmeaza se va vedea cum au scapat teroristii de linsaj si cum a scapat comandantul puscariei de o barbierire definitiva cu briciul. Povestitorul Dogaru cauta sa-si aminteasca pe cati detinuti i-a taiat in acea zi, dar nu-si aminteste si pace. De-atunci i s-a tras porecla "Chirurgul". Timpul trecea, dar securistii erau tot la Margineni, la camera 26 de pe sectia a patra, prima camera cum intrai in sectie. Datorita faptului ca eu mergeam zilnic in acea camera, ma familiarizasem cu dansii, ii stiam pe fiecare dupa nume si dupa grad, iar eu le duceam tot ce aveau nevoie, obiecte sau lucruri pe care ei n-aveau voie sa le detina sau sa le primeasca de acasa. Toti cei noua securisti erau vizitati si primeau alimente de la familiile lor, pot sa spun ca prima sticla de suc am vazut-o la securisti, erau cu totii foarte bine cautati de familiile lor. Intr-o zi, mai precis pe 25.06.1990, eram cu un prieten si beam un coniac, cand au venit alti doi prieteni, Marian Staicu si Vasile Olteanu, ambii mi-au spus ca vor sa vorbeasca cu mine si sa ne ducem la curtea de aer la minori, am plecat toti patru, eu, Vasile, Nicu si Marian, cand am ajuns la curtea de aer am gasit stransi zece detinuti si cu noi patru eram 14. Marian Staicu m-a invitat sa beau dintr-o sticla de vodca atunci desfacuta, eu am refuzat si am spus ca nu beau cu turnatorii, intre noi se afla un detinut pe nume Eusebiu, si acesta avea reputatie proasta, si in urma cu o luna chiar il pocnisem. Baietii l-au luat la goana de indata, injurandu-l in toate felurile si trimitandu-l la originea mamei lui de sifon. Evadarea lui Bebe Carabina Am mai ramas 13 si Marian Staicu mi-a spus "bai Petrica, uite care este problema, ne-am adunat aici si te-am chemat si pe tine ca sa discutam cum trebuie sa procedam, ca ne-am hotarat sa ii legam pe toti militienii de pe sector, si sa ii punem in lanturi si sa ii bagam la izolare", pentru ce sa facem asta, Staicule, da-mi un motiv serios, "pai, sa vezi, Petrica, pe mine m-a pus pe lista de transferuri, la fel l-a pus si pe Vasile Olteanu pe cursa, tu nu vezi ca s-au folosit de noi si acum ne trimit pe cursa in alte parnai?". Am inteles cum statea problema si imediat am spus, eu nu sunt de acord, dar fii atent, Staicule, o facem la jmecherie, tu te dai in dreapta, eu ma dau la stanga, toti cei de aici suntem prieteni, daca langa tine vin mai multi si la mine vin mai putin, atunci si eu, si cei de partea mea nu ne mai bagam. Iar daca vin mai multi la mine, atunci, Staicule, nu iti dau voie sa faci nimic, pentru ca atunci eu am sa intervin si o data cu mine si cei din tabara mea. Langa mine s-au pus sase baieti, iar langa Staicu

39

cinci, deci tabara mea numara sapte, iar a lui sase, hotararea fusese deci luata si fiecare trebuia sa-si vada de treaba lui. A trecut Apelu de seara, iar noi ca de obicei ne intalneam la cafea, la camera 5. Cafea nu era voie in puscarie, dar nimeni nu ne spunea nimic, nici bautura nu era voie si se bea cu foc, uite, Marin, de pilda, nu bea alcool, eu beam putin, Sochi iarasi nu bea, insa avea cine sa bea si pentru noi beau de rupeau Vasile Olteanu, Tasica, Staicu, Proica... Pe la ora 21:00, din spital de la Moreni a evadat un detinut, Bebe Carabina il chema, a venit un militian si mi-a spus de el. Eu cu Marin si cu Sochi ne-am culcat pe la miezu noptii, la masa ramasesera Vasile cu Tasica, Proica si Staicu, trecuse vreo ora de cand noi ne culcasem si am auzit alarma sunand in unitate, am crezut ca suna din cauza evadarii lui Bebe Carabina si nu m-am sculat din pat, dar imediat am auzit si focuri de pistol mitraliera si m-am imbracat, usa de la camera cinci era deschisa zi si noapte cum v-am mai spus, am iesit pe hol si l-am vazut pe Staicu tinand de hamurile cu care erau echipati doi militieni. Ii tinea pe amandoi de hamuri cu o mana si in cealalta avea un cutit, m-am apropiat imedit si am intrebat, Staicule, ce faci, asta ne-a fost vorba, "Petrica, s-a schimbat vorba, ca l-au impuscat pe Vasile Olteanu, hai sa-i omoram pe astia doi ca numai pe ei i-am prins, ceilalti au scapat". Staicu era beat, eu i-am luat pe cei doi care se innegrisera la fata si tremurau ca varga, i-am dus la mine in camera cinci, le-am zis la baietii din camera sa nu se ia nimeni de nea Stelica Jilava si de nea Brumaru Viorel, asa ii chema pe cei doi militieni. Am coborat repede la cabinetul medical, unde zacea impuscat Vasile, am pus patru baieti sa-l ia intr-o patura si sa-l scoata la poarta doi, ca sa fie dus la spital, pentru ca altfel murea negresit. Din poarta trei pana in poarta doi erau numai militieni inarmati si mai erau doi detinuti impuscati, unul era mort si celalalt era impuscat intr-un picior, amandoi detinutii erau minori. A venit la mine Sochi si mi-a zis, "hai repede, Petrica, hai ca vor hotii sa-i linseze pe teroristi", am mers numaidecat si am vazut un grup de hoti care apucasera sa rupa usa cu niste fiare smulse de la paturi, le-am spus sa stea pe loc, iar unu dintre ei mi-a zis "bai Petrica, nu te baga, frate, ca fraierii astia ne-au omorat familiile", cunosteam aspectu si l-am si ars, am dat cu cutitul cu buton, i-am dat pe fata ca sa creez panica, stiam ca altfel nu pot face fata, Sochi era langa mine si mai venisera si alti prieteni de-ai mei, imediat tot grupu care venise sa sparga usa s-a imprastiat ca ciorile. Revolta cauzata de un detinut Am deschis usa la securisti, le-am spus sa stranga imediat bagajele si sa vina cu mine, i-am dus in camera cinci unde erau si cei doi militieni, i-am dat pe cei doi securisti pe mana baietilor si am spus sa nu se ia nimeni de ei. Am plecat repede, ca eram chemat undeva intre poarta trei si poarta doi, acolo erau numai militieni inarmati cu pistoale mitraliera, intre ei era domnu Lita Regim si Paza, el mi-a spus "Dogarule, ia masuri si baga-i pe detinuti la camerele lor!". Lita era agitat si in glasu lui se simtea o stare greu de controlat, daca era comandantu Carnaru in unitate, cu siguranta ca nu ar fi dat voie sa se deschida focul, dar Carnaru lipsea si cum Lita era mai fricos, a dat ordin sa se traga asupra detinutilor. Eu sunt genu de om care le spune la lucruri pe nume, si din acest punct de vedere am avut mult de pierdut in viata, unii m-au apreciat, dar cei mai multi m-au dusmanit, iar unii vor fi gandit chiar ca nu sunt sanatos, dar, bineinteles, nu mi-au spus-o niciodata in fata. Trebuie sa stiti ca aceasta revolta a fost provocata de un detinut, nu prea sanatos la minte, si care mai era si beat, iar cum multa lume nu stie sa bea, atunci bautura ii bea pe ei, si chiar asa s-a intamplat in acea zi de 26.06.1990, dar despre acest om si despre cum a ajuns sa faca ce a facut am sa povestesc mai tarziu. Asadar, domnu Lita mi-a spus sa ii bag pe detinuti inapoi in camere, iar eu i-am explicat ca nu merge cu "te rog frumos", cu vorba buna. Da, eu bag detinutii la camere, dar nu vreau sa suportam consecintele nici eu, nici prietenii mei, iar Lita mi-a pus mana pe umar si mi-a zis "Dogarule, cati hoti ai taiat tu si cati ai batut, ai suportat tu, Dogarule, vreo consecinta?". Si pe urma, ce-a fost, aia a fost si ce-a fost nu se mai intoarce. Grupurile de jefuitori Am intrat in curtea care era plina de detinuti, mi-am adunat cativa prieteni si am cautat sa-i bagam cu vorba buna, dar nu am avut nici un rezultat. Imediat am taiat cu butonu vreo patru detinuti, ca sa creez un fel de panica, iar detinutii, cuprinsi de frica si de teroare, au inceput sa fuga spre usa principala de la intrare, iar eu eram nevoit sa mai tai pe cate unu, vreau sa va spun ca niciodata nu am sa stiu exact cati detinuti am taiat cu adevarat in noaptea de 26.06.1990. Daca cineva m-ar intreba acum, cand scriu, cati oameni am taiat in noaptea aceea, si mi-ar promite ca ma pune in libertate, nu as putea sa-i spun cifra exacta. Am avut mai multe motive sa-i tai pe acei detinuti: 1) se formasera deja grupuri care incepusera sa-i jefuiasca pe detinutii mai neputinciosi si mai batrani; 2) fusesera impuscati trei detinuti, Vasile Olteanu si inca doi minori, iar unul dintre copii murise; 3) detinutii cautau sa sara gardu si sa ajunga in fabrica, iar daca se intampla asta, precis se deschidea focu in plin; 4) aveam o raspundere si primisem mana libera de la Lita si promisiunea ca nu mi se va intampla nimic, da asta conta mai putin; 5) dar cel mai mare motiv al meu era ca, daca nu as fi intervenit, foarte multi detinuti ar fi crezut ca imi este frica, iar acest lucru m-a inversunat si mai rau. Eu am spus doar o parte dintre motive, ele sunt mai multe, dar sunt si lesne de

40

inteles, asa ca nu e nevoie sa le explic pentru toata lumea, e bine sa ramana doar banuite, cert e ca am taiat multi detinuti, dar i-am taiat omeneste, le-am dat prin maini, prin picioare si prin fund, vreau sa spun ca in manuirea cutitului sunt un adevarat chirurg, nu dau gres niciodata, si dau intotdeauna cu masura, din acest motiv unii prieteni imi spuneau in gluma "chirurgu". Comandantul, luat ostatic Ce-am facut, ce n-am facut, cert e ca in 15 minute atat curtea, cat si holurile din pavilion erau goale, m-am dus pe la fiecare camera si le-am spus la sefii de camera sa-i scoata afara pe cei taiati mai rau, i-am adunat pe cei taiati mai gospodareste si i-am bagat la infirmerie, iar Pascali, asistentul, s-a apucat sa-i coase singur, doctoru penal se liberase. Cand am plecat de la infirmerie, pe sectia a treia, Tasica, Staicu si cu Proica il luasera ostatic pe comandantu Carnaru. Pe aleea dintre poarta doi si poarta trei erau numai militieni inarmati, iar Carnaru intrase singur in detentie, aici el gresise, iar eu nu aveam cum sa ma impart intre toate sectiile. Afara, pe holuri, nu mai erau alti detinuti decat cei 12 de la curtea de aer, al treilea, Vasile, fusese impuscat si era in drum spre spital. Imediat ne-am grupat iar in doua tabere, in prima eram eu, Sochi, Marin, Nicu, Vasile Roata si Luis, in cea de-a doua erau Staicu, Tasica, Proica, Hari, Cornel si Marian Bulina, toti eram inarmati cu arme albe, numai ca nu le tineam la vedere, dar le aveam la noi, singuru care tinea arma in mana era Tasica, Carnaru era exact intre cele doua tabere, prima tabara voiam sa-l scoatem pe comandant din detentie, a doua voia sa-l omoare, cei mai inversunati erau Tasica si cu Staicu, mai ales ca erau beti. Tasica s-a repezit sa-l arda cu briciu direct la gat pe comandant, dar Matei Marin a avut prezenta de spirit sa-l prinda de bratul in care tinea briciu, am mai discutat, dar Tasica a vrut iarasi sa-l arda pe Carnaru, dar eu eram deja numai cu ochii pe el si l-am prins de mana. I-am cerut lu Staicu sa-l ia pe Tasica si sa-l puna sa doarma, l-a luat Cornel, unu din tabara lor si a plecat cu Tasica, iar Carnaru m-a intrebat "Dogarule, unde-mi sunt subofiterii?", in camera cinci, domnule comandant, si sa stiti ca nu au nici un fel de probleme, "hai sus sa vedem!", da, domnule comandant, am spus eu, am intrat in camera si Carnaru a vorbit cu cei doi subofiteri, respectiv nea Stelica Jilava si nea Viorel Brumaru, si i-a vazut si pe cei noua securisti, si pe urma am iesit din camera, iar Carnaru m-a prins de brat si mi-a spus "hai si tu pana in poarta cu mine, Dogarule!", stiam ca ma luase drept scut, era constient ca, daca sunt cu el, nu mai avea cine sa-l atace. Am ajuns jos, ambele tabere cu comandantu intre noi, si Staicu mi-a zis, "Bai Petre, daca pleaca asta, pe urma pune trupele pe noi", "ba nu, mai baieti, aveti cuvantul meu de om", a zis Carnaru. S-a gandit Staicu si a vorbit: "daca se jura Carnaru pe copiii lui si pe ma-sa si pe tac-su ca nu pune trupele pe noi, atunci poate sa plece!". Toti cei din tabara mea asteptau de la mine un semn sa-i incalece pe ceilalti, dar eu nu voiam acest lucru, din mai multe motive, in primul rand eram cu totii oameni, in al doilea rand, daca incepea incaierarea, ar fi murit pe putin doi, trei dintre noi, in al treilea rand, daca murea comandantu, s-ar fi deschis foc in masa si ar fi murit multa lume in noaptea aceea, si nu voiam sa mai moara nimeni. Cautam o solutie cat mai omeneasca si solutia a venit pana la urma: Carnaru s-a jurat pe ambii parinti ai lui si s-a jurat sa-i moara si copiii, daca pune trupele pe noi. L-am condus pe Carnaru in poarta fabricii, si el a dat ordin la trupe sa se retraga, iar la plecare mi-a spus, "mai Dogarule, iti multumesc ca tu esti un om cu capul pe umeri, te rog sa nu mai iasa nimeni din camere".

Jurnalul condamnatului - Rascoala, pusa la cale chiar de gardieni (XVII) 22 August 2006 Penitenciarul Margineni, a doua zi dupa razmerita din vara lui 1990. Capii rascoalei se trezesc din betie, nu le vine sa creada ce au facut. Domnia lui Dogaru a durat pana la 9 iulie, cand gardienii au descoperit asupra lui un raport complet despre crimele comise in puscarie. Fara multe vorbe, a fost "exilat" la Gherla. Intre timp, s-a facut sase dimineata, le-am spus lui nea Jilava si lui nea Brumaru sa iasa pe hol, pentru ca cei din tabara adversa se trezisera din betie, si asa, singurii militieni din puscarie au ramas ei doi. Pe la ora 10 dimineata, un militian m-a chemat in poarta trei si mi-a spus "Dogarule, transmite-le la cei sase sa-si faca bagajele si sa vina in poarta doi". Baietii erau de-acum treji de-a binelea si le-am spus faceti-va bagajele si mergem in poarta doi, v-a mancat in cur asta-noapte si in prezent se anunta scarpinarea, baietii si-au facut bagajele, eu m-am dus si le-am adus cateva pungi cu tigari si le-am dat si 800 de lei, cu 100 de lei puteai sa cumperi 30 de pachete de Carpati. Neam despartit prieteneste si am dat mana, si Tasica mi-a zis "Iti multumesc, bai Petrica, si tie, si lu Marin, ca nu mati lasat azi noapte sa il ard pe Carnaru, ca daca o faceam ma nenoroceam de tot!". In ziua aceea nu s-a muncit deloc in fabrica, toti detinutii erau in detentie, era deja ora 11:30 cand au intrat militienii din nou in sectie, unul

41

m-a chemat si mi-a zis "hai, Petre, ca vor sa te vada unii din Directie, de la Bucuresti", intr-adevar, venise in inspectie o echipa formata din mai multi ofiteri din DGP, unul dintre ei m-a strans de mana si mi-a multumit pentru activitatea mea. Au dat ordin sa mi se faca evidentiere exceptionala, pentru bun comportament si pentru merite deosebite, dar evidentierea nu a mai ajuns niciodata la dosaru meu, din motive pentru care am sa revin. Mam dus la infirmerie si inca mai erau de cusut vreo cinci detinuti, Pascali era singur, dar acum ii venise ajutoare, Ionica asistentu militian si doamna doctora. Vreau sa scot in evidenta ca si comandantu si-a respectat juramantu si nici unu din cei sase detinuti nu a fost batut, dar in schimb au fost pedepsiti cu cate un an de regim restrictiv, la Penitenciarul Galati. I-am dus pe cei noua securisti inapoi in camera lor, in camera 26, pe sectia a patra, nici nu am cuvinte sa ma exprim, atat erau de bucurosi cei noua securisti, incat nu mai terminau cu multumirile. Neavand ce face, le-am spus voi toti o sa va liberati cat de curand si poate voi avea si eu norocu sa ma liberez peste doi, trei sau patru ani, sa presupunem ca o sa ma prindeti pe mine la furat, o sa-mi dati oare drumul, "vai, domnu Dogaru, se pune problema asta?", bineinteles ca eu facusem un spirit de gluma, nimic mai mult, m-am amuzat de reactia lor slugarnica si i-am lasat in pacea lor. Toti sase au pus botu In anul acela, 1990, incepand din ianuarie si pana in iulie, la Penitenciarul Margineni era exact ca la o ferma, ziua toate usile erau deschise, pana la apelu de seara detinutii se puteau duce pana la un prieten, la camera vecina, sau puteau sa se intinda pe o patura la soare ori sa joace un barbut pe unde voiau ei si era bine pentru toti detinutii, din toate punctele de vedere, dar si pentru conducerea unitatii. Fusese libertate asa mare in acea perioada, pentru ca la 20 mai avusesera loc alegerile, si acolo fusesera impuscati la Revolutie foarte multi detinuti, 31 la numar, conducerea era nelinistita din mai multe motive, exista teama ca cineva va fi tras la raspundere pentru moartea celor 31 de oameni. Lucrurile s-au linistit oarecum in tara, la alegeri a iesit Iliescu, cei de la conducerea puscariilor, dar si cei de la conducerea Directiei au rasuflat usurati, iar eu stateam si ma gandeam si nu pricepeam un lucru si poate ca m-as fi gandit la acest lucru si azi tot fara spor, daca o discutie providentiala nu m-ar fi luminat. Eu credeam si era logic sa cred asta, ca Staicu a fost cel vinovat pentru rebeliunea din 26.06.1990, dar nu puteam sa imi dau un raspuns in mintea mea, de ce a gresit el in asemenea hal, de fusesera impuscati trei oameni din cauza lui, dintre care unu mortal. Imi amintesc exact cum a fost. In acea noapte, de cum a plecat din camera cinci, unde eu tocmai ma culcasem, Tasica s-a dus direct si a deschis usa la camera 52, unde se aflau 96 de detinuti minori, Staicu i-a pus pe copii chiar in fata portii numarul trei, ca pe un fel de scut, dupa care el, Tasica, a dat drumu la mai multe usi, iar detinutii au ajuns in curte si asa a izbucnit revolta. Intr-o zi stateam de vorba cu Bruzli si printre alte discutii eu l-am intrebat unde i-a dus pe alde Staicu si pe ceilalti, la care Bruzli a dat din mana a lehamite si mi-a spus "ce sa le fac eu, ba Petre, daca au fost prosti si au pus botu la cine nu trebuie?". Cum adica, la cine au pus botu, ce vrei sa spui?, am intrebat eu mai mult decat curios, "fii foarte atent ce-ti spun eu, tu, Petre, esti prietenu meu, si eu stiu bine ca n-ai sa vorbesti, tot ce s-a intamplat a fost pus la cale de bulangiii astia, de frica sa nu ramana fara servicii", de care bulangii, ma, vorbeste sa te inteleg si eu, "de militieni, Petrica, doar nu esti greu de cap, ce dracu?". Pai, toti sase au pus botu, mie asta nu-mi vine a crede, "nu, Petre, doar Staicu a pus botu, si pe urma el i-a tras si pe ceilalti". Iar Bruzli mi-a povestit atat cat cunostea el. Eu am sa detaliez cele spuse de Bruzli, un subofiter pe nume Budeanu si altul pe nume Adinel il platisera pe Staicu cu suma frumoasa de 600 de dolari, iar cei doi subofiteri stransesera suma dintr-o cheta facuta printre unii dintre militieni, si de la un ofiter i-am uitat numele, dar stiu ca ofiterul in acea perioada era sef cu Aprovizionarea pe unitate. Deci cheta se facuse si Staicu, un dobitoc si jumatate, a pus botu si a luat banii, si a facut tot ceea ce stiti deja. Ofiteru cu pricina avea un scop, anume sa se produca in unitate un incident gras, iar Carnaru sa fie discreditat la DGP, la centru, iar ofiterul cel narod spera sa ajunga in functia de comandant. Acel ofiter ii atrasese pe niste militieni de partea lui, spunandu-le ca se va intampla ca in 1977, cand au fost desfiintate multe penitenciare, cel de la Braila, de la Bistrita sau Vaslui, si au fost dati afara din slujbe foarte multi subofiteri. Deci al doilea scop al Revoltei de la Margineni, dar am auzit ca au fost revolte si in alte puscarii din tara, a fost acesta, de a se produce cat mai multe evenimente, ca sa se demonstreze ca detinutii sunt rai si periculosi, iar cadrele nu trebuie imputinate, ci suplimentate. In acel timp, la Bucuresti, la Guvern, se discuta cum ca Romania e acum o tara democratica, iar penitenciarele mai trebuie aerisite, deci ca se va da un Decret, ceva, pentru eliberarea unor categorii de detinuti, si multi militieni erau disperati ca vor ramane pe drumuri, si acei oameni erau capabili de orice. Si ce fel de oameni erau? Adinel, de pilda, avea un defect la un picior, picioru drept era mai scurt si cand mergea parca sarea. Eu avusesem o parere buna despre el, isi facea serviciul in fabrica, era sef de punct de lucru la zetuit, iar eu ma intelegeam bine cu el, dar din ziua in care am aflat ce facuse nici macar nu l-am mai salutat. Budeanu avea gradu de plutonier, era un neom, eu personal l-as fi nenorocit pe acest Budeanu, i-as fi taiat mainile si i-as fi scos ochii

42

din cap, fiindca la 29.12.1989, cand trupele au intrat in forta, Budeanu l-a impuscat pe un baiat drept in gat, nu pot sa uit vreodata numele acestei bestii umane. Asta a fost, asadar, radacina revoltei de la Margineni, niste nenorociti de oameni care poarta si in prezent haina statului si care mananca painea statului sa ne reeduce pe noi, detinutii. In lanturi si izolator sever Ei, si a venit si vremea cand viata mea s-a imputit rau de tot, si semnele acestei perioade s-au aratat in ziua de 9 iulie 1990, cand eram in fabrica si am vazut cum un inginer de la mecanici, care era civil, a lovit pe un detinut care era mai batran, inginerul avea vreun 1,95, eu cand l-am vazut ca-l loveste pe batran i-am spus ce faci, ba cocostarcule, te mananca pielea, fraieru a inceput sa ma injure, mie imediat mi s-a pus pata, m-am dus si i-am dat un pumn in barba, imediat l-a luat somnu, cand si-a revenit a luat-o la fuga spre comandament. Un Adjutant care era in fabrica mi-a spus "ma, Petre, nu trebuia sa dai in Rosu", de ce nea Antoane, "pai, Rosu, cocostarcu, este finu lu comandantu Carnaru". Dupa vreo ora eu intram pe poarta trei in detentie, Lita Regim si Paza m-au intrebat "ce faci tu, Dogarule?", cu serviciu, domnule capitan, aveam camasa scoasa din pantaloni, se vedeau niste hartii scrise pe care eu trebuia sa le pun in plicuri sa i le dau lu nea Mihai sa le puna la posta, nea Mihai era civilu care imi punea banii la posta pentru mama, banii pe care eu ii faceam din alcool si din alte jmecherii ale mele. Ce erau hartiile acelea, erau doua referate cu tot ce se intamplase in timpul Revoltei si tot ce facusem eu in timpul Revoltei, si cu tot ce imi spusese Bruzli, dar fara sa-l pomenesc, desigur, pe Bruzli, si impreuna cu cele doua referate era si o scrisoare pentru mama, in care o invatam ce sa faca si unde sa duca cele doua referate. Cand Lita a vazut hartiile la brau, le-a zmuls, dar imediat si eu i le-am zmucit din mana, am fugit si le-am rupt in curte, dupa care le-am aruncat, dar Lita deja anuntase trupa de soc, au venit cei din trupa si m-au bagat in lanturi si apoi la izolator sever. Am intrat la izolare la 9 iulie, iar la 22 iulie eram deja dus la gara si transferat la Gherla, nu mi-au dat voie sa iau nici un obiect personal, doar televizoru mi l-au urcat ei in duba-vagon. De la Margineni, cu duba vagon faci intre doua si trei zile pana la Gherla, din cauza ca nu sunt legaturi, si trebuia sa stam si cate 10-12 ore in cate-o gara, vagonul-duba era dezgatat de garnitura si statea sa astepte alta garnitura de legatura. Cu lanturi la picioare Cand am ajuns la Gherla era noapte, am coborat si am primit ordin ca noi, cei cu lanturi la picioare, sa ne incolonam ultimii. Un ofiter a intrebat "al cui este televizorul?", al meu, am spus "bai pula, stii tu ca aici la Gherla nu ai voie cu televizor?", nu, nu stiu, domnule, dar daca mi-ati spus, acum stiu. Fara vreun motiv, acel ofiter a inceput sa ma loveasca pe mine cu pumnii, au mai sarit si doi subofiteri si mi-au dat mai multe picioare pe unde au vrut si pe unde au apucat. Pe ceilalti detinuti i-au dus intr-o camera, pe mine m-au bagat intr-o celula de izolator sever, vreo 15 zile am stat la izolare, dar fara raport de pedepsire, ca nu era nici un motiv sa ma pedepseasca, ei m-au tinut la izolare sa mi se vindece ranile pe care mi le facusera cei care ma batusera fara pricina. Dupa doua saptamani m-au scos de la izolare si m-au dus in camera cu ceilalti detinuti. La usa au venit mai multi baieti care ma cunosteau si mi-au adus alimente, tigari, mancare si obiecte de stricta necesitate, pentru ca nu aveam chiar nimic, dar asa-i daca eram cunoscut si aveam multi prieteni. Gherla era o puscarie foarte spurcata din toate punctele de vedere. Militienii erau mai mult de jumatate unguri si din aceasta cauza se facea sovinism. In cele 15 zile state la izolare facusem un frig ingrozitor, eram in luna lui Cuptor, dar am sa va descriu peretii de la Gherla ca sa pricepeti, acei pereti erau grosi de doi metri la parter, de 1,80 metri la etajul 1, de 1,60 metri la etajul doi si de 1,40 metri la etajul trei, iar la izolator era numai beton si pe sus, si pe jos, si era ca in frigider acolo chiar si in toiul verii. Penitenciarul Gherla era unul de temut, din toate punctele de vedere, iar lumea era mult mai rea decat in orice alt loc din tara. Jurnalul condamnatului - Gherla: razmerita din 30 august 1990 (XIX) 24 August 2006 Vara anului 1990. Puscaria Gherla, considerata pe atunci un iad al sistemului penitenciar romanesc. Tensiunile acumulate s-au dezlantuit. Episodul ce urmeaza este un adevarat jurnal de rascoala. Atrocitatile la care a fost martor povestitorul au fost tinute cu succes sub tacere de autoritati. In ziua de 30 august 1990, pe la orele 14, a izbucnit Razmerita la Penitenciatul Gherla, eu stateam si jucam sah cu un prieten pe nume Nicu Timofte, un baiat cuminte si la locul lui, dintr-o data s-au auzit tipete pe hol si tot felul de trantituri si bufnituri, cineva a deschis usa si la noi si a tipat prosteste, "iesiti si puneti mana pe fiare!", langa cel care tipa prosteste erau vreo cativa fraieri, cand i-am auzit si i-am vazut m-am dus langa usa si le-am spus ce

43

aveti ma de tipati asa, va bate cineva sau v-a aruncat cineva cu apa fiarta in cap? I-am dat un sut in cur lu unu, leam spus poate va mai prind aici ca va rup oasele din voi! De fapt ce se intamplase, sapte detinuti se vorbisera intre ei sa sechestreze militienii de pe sectii si sa faca si ei revolta, dar scopul unuia dintre ei era cu totul altul. Dar atunci atat stiam, ca detinutii se revoltasera ca sa capete si ei niste drepturi, pe care detinutii din alte penitenciare le aveau deja. Dupa aproximativ o ora, detinutii care incepusera revolta au venit la mine la camera 66. Capu sau sefu celor sapte era un baiat cu care ma imprietenisem cam prin luna august 1988, cand eu iesisem de pe sectia a cincea si cand demolarile erau in toi la Penitenciarul Rahova. Atunci il cunoscusem pe acest baiat care se numea Domokos Caroli, avea 24 de ani, era din Miercurea Ciuc si fusese condamnat la 25 de ani. Era ungur, dar un ungur tare de treaba, daca un ungur il intreba pe limba lui cand Domokos statea de vorba cu un roman, atunci Domokos il injura pe ungureste si il lua la goana, ca pe un om lipsit de respect si de buna cuviinta. I-a zburat jumatate de cap Deci Domokos a venit in camera si mi-a zis "bai Petre, hai si ajuta-ma si pe mine, ca sa am si eu niste oameni de baza!". Eu am spus asa, suntem prieteni, dar eu nici nu te ajut si nici nu te incurc cu nimic, nu ma bag in Revolta, pentru ca am vazut prea multi oameni impuscati, iar finalu va iesi rau de tot! Domokos a inteles si a iesit din camera cu toti ceilalti care il insoteau. Un baiat din Barlad, pe nume Gheorghiu Viorel, si cu fratele lui Gheorghiu Vasile au strigat sa ma duc la geam, m-am dus la geam, iar dupa mine a venit si Nicu Timofte, si un alt om pe nume Dumitru Stefan. Noi cei care venisem din transfer, din celelalte penitenciare din tara, eram toti la camera 66 de pe etaju doi, iar la o distanta de 8-10 metri de geamu unde eram noi se afla Fabrica de mobila de la Gherla, unde lucrau detinutii la fel ca si la Margineni. Hala fabricii avea un singur etaj, dar cu acoperisu de pe hala eram cam la acelasi nivel, deasupra, pe acoperisu Halei se urcase un militian cu un pistol automat cu cracana, am vazut toti cei ce ne uitam pe geam ca arma avea cracana, iar militianu isi tot potrivea arma, indreptata spre acoperisul pavilionului nostru, unde deja misunau mai multi detinuti. Viorel, unu dintre cei doi frati, a spus "tine arma indreptata spre hotii de pe acoperis ca sa-i sperie, dar n-o sa traga", chiar cand Viorel spunea aceste lucruri, fraieru cu arma cu cracana a tras, iar de pe acoperis s-au auzit tipete si injuraturi de tot felu, hotii au inceput sa arunce cu tigle de pe acoperis in zdreanta de militian care trasese cu arma. Pe acel militian il chema Bilt, era un om spurcat din toate punctele de vedere, detinutii il cunosteam bine de tot si dupa aceea l-am cunoscut si eu, dar nu mi-a facut nici o placere. Dupa cateva minute, doi detinuti au venit in camera sa ne spuna ca l-a impuscat in cap pe un copil de 20 de ani, ne-au spus ca baiatul nu mai are decat jumatate de cap, cealalta jumatate se risipise in aschii. Impreuna cu Viorel, Nicu si Vasile, ne-am urcat in pod, bietu copil zacea in praful din pod, fara o parte din cap, iar langa el se vedea o bucatica din creier, plina de praf. Imediat am si coborat din pod, detinutii incepusera sa rupa tot acoperisu si sa arunce in militieni cu tigle, cu lemne, cu tot ce le cadea in mana. Dar sa detaliez putin cum incepuse revolta, cei sapte detinuti s-au vorbit sa iasa la cabinetu medical, s-au intalnit toti la cabinet, Domokos la batut si l-a sechestrat pe militianu de la Parter, iar ceilalti sase hoti pe militienii de pe celelalte sectii, unii dintre militieni au apucat de-au fugit, dar trei dintre ei fusesera luati ostatici, unul dintre cei care scapase a fost injunghiat. Deci asa incepuse revolta, dupa ce militienii au fugit, detinutii au blocat intrarile cu paturi din camere, paturi, saltele, tot ce se gasea, Domokos cand a vazut ca l-au impuscat pe acel copil, i-a urcat pe militieni in pod, pentru ca acoperisul disparuse si i-a spus comandantului Rosu ca daca se mai trage un singur glont, atunci el ii va arunca pe militieni de pe acoperis. Detinutii faceau ravagii, distrugeau tot ce se poate, dar e aici un amanunt pe care tin sa-l amintesc, pentru ca are importanta lui. Sa nu ne facem de cacat! Cu toate ca oamenii din libertate au o parere foarte proasta despre noi, detinutii, eu imi permit sa-i contrazic macar putin. La Gherla, in perioada cand se revoltasera detinutii, in acelasi pavilion se aflau si fe-mei, erau trei camere cu femei si este lesne de inteles ca acele camere aveau gardian pe hol tot o femeie militian, dar trebuie apreciat faptul ca nici un detinut nu a lovit-o sau jignit-o pe militianca, si au lasat-o sa plece si nimic mai mult. Un al doilea aspect pe care trebuie sa insist era ca Nicu Timofte l-a chemat pe Domokos si i-a spus "tu ai pornit revolta, este problema ta, dar indiferent ce rezultat va avea aceasta revolta, eu iti dau sfat exact ca la copilu meu", acest Nicu Timofte avea 48 de ani si era un om foarte judecat, motiv pentru care era respectat de toti detinutii din toate penitenciarele. Deci Nicu i-a spus lui Domokos "hai sa punem niste oameni de paza la cele trei camere de femei, ca sa nu ne facem de cacat, altfel o sa iasa batai, crime, este bine sa nu intre nimeni la femei!". Domokos a venit catre mine, "Petrica, tu ai spus ca nu te bagi, dar te rog ajuta-ma in privinta feme-ilor, ca nea Nicu Timofte are dreptate!". Am plecat cu Domokos si cu inca trei baieti, am scos femeile din doua camere, le-am bagat in cea de-a treia camera, si in loc de trei am facut o singura camera de femei. Am ramas la usa cu un baiat Puiu, cu Nicu,

44

cu cei doi frati Viorel si Vasile. Jos, la parter, se afla o camera in care se improvizase un fel de Alimentara, detinutii care aveau bani la dosar si cei care munceau in fabrica isi faceau cumparaturile de la Molnar, asa il chema pe militianu de la Alimentara, iar militienii cumparau si ei tot de la Molnar, dar cumparau cu banii jos, deci la Molnar in camera erau si bani. Iar detinutii au spart Alimentara si au luat tot ce era acolo, bani, si tigari, si dulciuri, si conserve. Au venit si la noi vreo patru detinuti sa ne aduca dulciuri si alimente, dar i-am luat la goana, cu toate ca unora din camera le parea rau, dar stiam ca vor urma controale si cunosteam si consecintele. Pe 31 august au inceput trupele sa-si intre in atributii. Au bagat doua tancuri in fata pavilionului, pentru a sparge zidul, ca sa traga afara paturile, ca erau sute de paturi imbarligate intre ele, iar in acelasi timp un elicopter plin cu oameni de la trupele speciale a atacat acoperisul, din elicopter sareau direct pe acoperis, sau mai bine zis, sareau direct in pod, pentru ca acoperis nu mai exista deloc. Cand am vazut ca a inceput atacul, eu si prietenii mei am plecat la camera noastra, in timp de vreo doua ore, trupele au pus stapanire pe pavilion. Imediat au inceput sa faca trierile, conducerea ii filmase, le facuse poze de la distanta la toti cei care fusesera in pod si rupsesera acoperisul si aruncasera cu tigle de pe casa in militieni. De la camera 66 nu au luat nici un detinut, au vazut ca usa era la locul ei, si camera era in stare normala, pe holuri se auzeau numai urlete si tipete si injuraturi de toate felurile, au fost sortati 180 de detinuti, legati in fiare si dusi la alt pavilion, numit pavilionul cel mic. Atat ziua, cat si noaptea n-am putut dormi mult timp din cauza tipetelor care se auzeau, era ceva de nedescris, ii scotea cate 7-8 din camerele unde ii bagasera si ii bateau cu picioare de masa aduse din fabrica de mobila. Dreptate pentru o jumara Dupa vreo doua saptamani, noi, cei de la camera 66, am fost bagati la camera 60, o camera de 100 de paturi si ca sa o umple au mai bagat peste noi si detinuti de la alte camere. Eram in ziua de 18.01.1991, era seara pe la ora 23, cand in camera 60 au intrat vreo 30 de militieni cu picioare de masa in mana, au intrebat "unde e Dogaru?", eu jucam sah cu un baiat, mi-au pus lanturi la maini si la picioare si tot asa au patit si fratii Gheorghiu, si Calin Chirila, si inca un baiat caruia i-am uitat numele. Ne-au luat si ne-au bagat la izolare fara nici un motiv sau fara sa ne dea vreo explicatie, am intrebat ce s-a intamplat dar mi-au spus doar sa nu mai vorbesc si atata tot. A doua zi, pe 19.01.1991, am fost dus in biroul de la parter, unde erau mai multi ofiteri, unul dintre ei m-a intrebat daca il cunosc pe Domokos Caroli, da, il cunosc, "si sunteti prieteni?", da, suntem, eu sunt prieten cu toti detinutii, pentru ca nu am de impartit cu nimeni. Am fost dus inapoi la izolare si am facut 10 zile, apoi am fost dus la baie, mi-a dat bagaju meu personal si am fost bagat din nou la izolare cu bagaj cu tot. In camera de izolare mai erau 8 detinuti, toti cu lanturi la picioare, iar unul aveau mainile legate la spate cu doua perechi de catuse, nimeni nu avea tigari, am scos tigari din geanta si am dat la fiecare cate un pachet. Detinutul care avea mainile legate la spate statea asa de pe data de 31.08.1990, deci acel baiat statea in halul ala de cinci luni de zile, il chema Tase si era din Giurgiu, Tase se invatase cu situatia in care se afla, in ziua urmatoare cand a venit cu masa eu nu am mancat, pentru ca aveam mancarea mea in geanta, ma plimbam prin camera, imi legasem lanturile cu o ata sa le tin mai sus si in felul asta ma miscam mai usor. Plimbandu-ma, l-am vazut pe Tase zbuciumandu-se si tipa si injura, eu l-am intrebat ce s-a intamplat, si Tase mi-a spus "bai Petrica, am ajuns la disperare, eu nu te cunosc, Petrica, decat din auzite de la baieti, te rog Petrica, fa dreptate", ce s-a intamplat, bai, Tase, si Tase a inceput sa-mi spuna, uite, Petrica, fraieru asta, si m-a aratat cu capu spre un detinut, fraieru asta imi da sa mananc si eu il platesc cu jumatate din ratia mea de paine in fiecare zi, dupa cum ai observat, noua care am participat la Revolta ne da numai apa chioara, acum cand fraieru asta imi dadea sa mananc deasupra, pe zeama, era o jumara mica cat unghia, am crezut ca fraieru imi da jumara la urma, Petrica, dar dupa ce zeama s-a terminat, fraieru a mancat el jumara. Si din acest motiv am disperat, Petrica, plus ca fraieru imi haleste in fiecare zi jumatate din paine, altfel nu ma ajuta sa mananc. Am scos imediat un salam din geanta si 10 pachete de tigari, le-am dat lu unu si i-am spus, astea sunt tigarile tale, si astea ale lu Tase, iar salamu tot asa, pe din doua, dupa care mi-am facut geanta, sa nu-mi ramana ceva bagaje prin camera. M-am asezat apoi langa Tase si i-am spus, eu plec acum la locul meu, mai baiatule, "unde, Petrica?", la izolare, Tase, si imediat l-am luat la pumni pe cel care ii mancase jumara lu Tase si jumatate de paine in fiecare zi, vreme de cinci luni de zile, a venit trupa si m-a bagat din nou la izolare inca 10 zile. Am terminat cele zece zile, m-au dus la baie si m-au bagat inapoi de unde ma scosesera, erau aceiasi in camera, mai putin cel care ii mancase jumara lu Tase, cand Tase m-a vazut a inceput sa planga "ai facut zece zile de cusca pentru mine, Petrica!", noi sa fim sanatosi! In camera erau atatia paduchi incat, cand am vazut, am zis ca innebunesc, degeaba te controlai, i-am pus pe doi sa-l despaducheze pe Tase, era vai de capu lui, nu pot sa uit nicicum ca avea gauri de la paduchi in carne, niciodata nu vazusem asa ceva. Toti baietii care erau cu mine in celula de izolare fusesera participanti la Revolta, din cei 180 de participanti mai ramasesera

45

la izolare 16, impartiti pe trei camere, restul pana la 180 fusesera adusi in pavilionu mare prin decembrie 1990, dupa ce ii batusera trei luni de zile mai rau decat pe hotii de cai. Jurnalul condamnatului - Crima de la izolare (XX) 28 August 2006 Puscaria Gherla. Revolta din 90 a luat sfarsit. La fel si represiunea. Viata in puscarie era apasatoare. Abuzurile gardienilor faceau viata un cosmar. In acest episod e vorba despre o crima la care povestitorul a fost martor. In luna aprilie 1991, am fost scos din izolare si dus pe etajul doi la camera 54, acolo mai erau Domokos Caroli, Acsinte Relu si un tigan din Roman, care era poreclit Mas, mas pe tiganeste inseamna carne, era infometat tot timpul, visa numai carne si din cauza asta Domokos l-a poreclit Mas, si asa i-a ramas numele. In camera 54 erau 15 paturi, dar numai patru detinuti. Noi patru eram considerati, asadar, cei mai periculosi din toti participantii la revolta, in ce-i priveste pe ei, asa o fi fost, dar eu eram acolo din cauza unei minciuni, cineva mintise ca vreau sa-l iau ostatic pe Chioreanu Regim si Paza si de la asta mi s-a tras si izolarea. Usa de la camera 54 avea vizeta batuta in cuie, iar cand plantonu ne dadea masa, militianul asista sa nu ne dea plantonu ceva, noi nu puteam nici sa vorbim cu cineva, nici sa trimitem la cineva dupa ceva, eram izolati de tot restul colectivului de parca am fi fost detinuti politici ori mai rau, de parca am fi avut ciuma. Asa am stat in lanturi si in catuse pana in luna noiembrie 1991, cand a venit ministrul la Justitie domnul Quintus, care era avocat si a dat dispozitie sa nu mai poarte detinutii lanturi, si asa am scapat si noi de fiare. Provocarea lui Prodan Acu o sa trec peste o perioada despre care n-am mare lucru de povestit si am sa ajung in luna iunie 1992, cand ma incerca o durere grozava de dinti, facusem un abces si ma cerusem la cabinet, dar ma tot impiedicam de o jigodie de militian de pe sectie, pe nume Prodan. Acest militian nu ma putea suferi sub nici o forma, din cauza ca ma mai batusem cu diferiti detinuti, se intamplase de castigasem eu de fiecare data si acest plutonier pe nume Prodan Sicanu nu putea, ori nu voia sa se impace cu gandu ca pe mine inca nu ma batuse nimeni, iar cel mai mare necaz al lui Prodan era ca eu sunt moldovean. In urma cu ceva timp, prin mai 1992, Prodan a bagat in camera unde ma aflam eu pe un detinut foarte bine facut fizic. Cand detinutu a intrat in camera deja stia patu in care dormeam eu, bineinteles ca de la Prodan stia, iar detinutu respectiv a venit la patu meu si m-a intrebat daca este buna salteaua, i-am spus ca este buna, iar respectivul s-a exprimat ca va dormi el in patu meu. Eu l-am intrebat bland daca poate sa ma bata, ca atunci ii cedez patu meu, el a inceput sa rada "mai sfrijitule, cum poti tu sa ma bati pe mine?", imediat l-am si pocnit, doi pumni in barba, dupa care fraieru a cazut pe jos, atunci am sarit cu picioarele pe pieptu fraierului, l-a bufnit sangele si pe nas si pe gura. Pe sectie se scotea gunoiu, iar dupa ce l-am ars pe namila aceea, la vreo 15 minute a deschis Prodan usa sa se ia gunoiu, dar inaintea gunoiului a fugit pe usa fraieru pe care eu il arsesem, Prodam m-a intrebat "Petre, l-ai aranjat pe asta?", da, i-am raspuns suparat, dar fii atent, Prodane, tu ai bagat mai multi detinuti sa ma bata, dar nu ai avut norocul sa ma arda vreunul, daca mai bagi vreun fraier, pe primul pe care il bagi eu il voi omori, iar la Tribunal o sa te condamne si pe tine pentru instigare la omor. Uite, Prodane, am o multime de martori pe care ii voi pune de fata, de atunci Prodan s-a lasat de experimente si si-a vazut de treaba lui, nici nu mi-a facut raport de izolare, pentru ca o batusem pe namila aceea. Ei bine, in luna iunie 1992, cand aveam toata fata umflata, iar pe sectie era Prodan Sicanu, am batut in usa regulamentar si i-am raportat lu Prodan sa ma duca la cabinetu medical, mi-a spus sa astept, dupa vreo ora am batut din nou si iar mi-a spus sa astept, mi-am dat seama ca el isi bate joc de mine, am mai stat inca o ora si iar am batut in usa, Prodan abia astepta sa bat iar in usa, dupa vreo cateva minute a venit cu ofiteru de serviciu, cu inca doi militieni si m-a dus jos, la parter, da in loc sa ma duca la cabinetu medical m-au bagat intr-o camera de izolator, ce faceti, domnu ofiter de serviciu, ma bagati la izolator asa degeaba, "Nu, Petre, te ducem la cabinet, dar este aglomerat, tu stai aici pana iti vine randul!". In camera mai era un baiat pe care-l cunosteam, il chema Dumitru Jan si era din Bucuresti, avea 24 de ani si facuse parte din grupu de sapte detinuti care incepuse revolta in vara anului trecut, fusese condamnat pentru ultraj ca ii lovise pe militieni in timpul revoltei, si pentru instigare, si pentru distrugere de bunuri, asa cum fusesera condamnati, de altfel, toti cei din grup in frunte cu Domokos. S-a bucurat Jan ca m-a vazut, mi-a spus ca ii pare rau ca ma vede bolnav, i-am spus pentru ce sunt aici si el a dat din umeri intelegator, "Asa-i la Gherla, frate!" A spus "mama" si a murit

46

Asteptam sa ma scoata la cabinet, dar trecuse doua zile si nu ma scosese, stiam ca se lasase vorba din schimb in schimb sa nu fiu dus la cabinet, abia mai zaream cu un ochi, iar cu celalalt nu mai vedeam de loc, abcesul imi cuprinsese capul, dar nu puteam face nimic. Dumitru Jan era in refuz de hrana si mi-a spus ca nu mancase nimic de 16 zile, iar cand venea sa ne aduca masa Jan nu manca pentru ca nu voia, iar eu nu mancam pentru ca nu puteam. In a treia zi de cand stateam la izolare, dimineata la apel, ofiterul de serviciu l-a intrebat pe Jan "Nu vrei sa mananci?", Jan nu voia sa manance, "Bine, Jane, te fac eu sa mananci!". S-a terminat apelul si ofiterul de serviciu pe nume Fechete Vasile, care avea gradul de plutonier major, a intrat in celula de izolare unde ne aflam noi doi, si avea manecile suflecate, "Ia spune, Jane, tot nu vrei sa mananci?", si Jan iarasi n-a vrut, atunci Fechete i-a dat un pumn in stomac sau in ficat, iar Jan a cazut jos, Fechete le-a facut semn la doi militieni care-l insoteau si acestia l-au prins pe Jan de cate o mana si l-au ridicat in picioare, si Fechete i-a mai dat cu pofta cativa pumni in zona stomacului si a ficatului, dupa care a plecat insotit de trupa lui, iar Jan a ramas pe jos horcaind, eu m-am apropiat de el si i-am vorbit, Jane, poti sa te ridici, hai sa te ajut, dar Jan numai bolborosea ceva din gura, tot ce am inteles a fost cuvantul "mama", iar eu nu puteam sa-l ajut cu nimic. Dupa o ora am batut in usa, cu orice risc, iar militianul a venit si i-am spus ca Jan nu se poate ridica de jos, si el mi-a spus ca daca mai bat in usa, maine eu n-o sa ma mai ridic de jos. Am incercat sa vorbesc cu Jan, dar el nu-mi raspundea, dupa vreo ora am batut iar in usa si am spus ca Jan nu mai misca, au trecut cateva minute si a aparut ofiteru de serviciu Fechete si cu doctoru. Doctoru i-a luat pulsu lu Jan si apoi a ridicat din umeri. L-au dus la cabinet, dar Jan, era clar ca buna ziua, nu mai era deloc. Pe la ora pranzului a intrat in celular Fechete si mi-a zis "Ai vazut, Dogarule ce inseamna sa stai in refuz de hrana, a murit prostu ala de Jan si eu doar i-am spus sa manance?", si tot Fechete m-a intrebat, "Ia spune, Dogarule, m-am purtat eu frumos cu Jan?", da, domnu Fechete, v-ati purtat mai mult decat parinteste, dar Jan nu era omu sa inteleaga, "Bravo, Dogarule, fii baiat destept ca ai pedeapsa mare si ai drum lung de mers!" Acum, mizerabilul imi dadea de inteles sa imi vad de treaba si sa nu vorbesc cu detinutii despre ce vazusem cu ochii mei la izolare. Jurnalul condamnatului - 'Leul' n-a platit niciodata pentru crima comisa (XXI) 29 August 2006 Aflat la Gherla, in izolator, povestitorul a vazut cu ochii lui cum gardianul Fechete, zis "Leul", a omorat in bataie un detinut care facea greva foamei. Bineinteles ca ucigasul n-a patit nimic. Doar era cumnat cu insusi comandantul penitenciarului. Din acest episod aflam cum se faceau inspectiile de la Bucuresti si cum era bagata sub pres mizeria din puscarie, ca sa fie toata lumea multumita. Lantul coruptiei si al abuzurilor se intindea de la ultimul gardian si pana la sefii cei mari din minister. Si s-a uitat mai bine la mine Fechete, sa vada daca am inteles bine ceea ce trebuia sa inteleg, si m-a intrebat de ce sunt eu acolo, uite de ce, i-am spus, domnu Fechete, i-am aratat cum eram la fata, desi putea sa vada si singur, si iam spus in doua cuvinte cum am ajuns la izolare. "Vino incoace, Dogarule, ca ii pun eu la punct pe jigodiile astea de nemernici care nu isi fac serviciul asa cum trebuie!" si am ajuns la cabinetul medical, si doctoru mi-a dat mai multe antibiotice, si Fechete i-a spus sa-mi dea tot ce trebuie, ca se facuse o greseala cu mine. Am iesit cu el din cabinet si m-a sfatuit sa merg in camera mea si sa fiu baiat destept. Cine este de fapt acest Fechete Vasile, va jur ca e cel mai nenorocit om de pe suprafata pamantului, avea o ferocitate iesita din comun, detinutii ii dadusera o porecla de care Fechete era foarte incantat, aceasta bestie fusese poreclita "Leul", dupa revolta el nenorocise multi detinuti cu bataia, ii placea tare mult cand intra in schimb ca ofiter de serviciu, ii placea sa urle ca leul, pentru a-i teroriza pe detinuti si pentru a-si anunta prezenta, cand urla el se auzea de pe parter si pana pe etajul trei. Fechete facea ce voia el in puscaria Gherlei, daca vreun capitan ori vreun maior ar fi cautat sa-i interzica lui ceva, el, Fechete, care era un plutonier major, il injura ori nu-l baga in seama. Oare de ce nici unul dintre cadrele de la Gherla nu avea curajul sa se puna rau cu Fechete, uite de-aia, ca bestia era cumnat cu Rusu, comandantu, deci Rusu si cu Fechete erau insurati cu doua surori, din acest motiv Fechete nu a platit pentru crima pe care a comis-o sub ochii mei. Dupa doua zile am vorbit cu un prieten de-al meu, Nicu Truta, el era brigadier la ziduri in interiorul unitatii si mia spus ca el, adica Nicu, il urcase pe Jan in salvare si il urcase cu un alt detinut, un planton pe nume Petre Oseanu, si ei doi l-au urcat in Salvare, dar Jan era deja mort, si eu stiam bine ca era mort, pentru ca eu il vazusem pe doctor cum ridicase din umeri cand ii luase lui Jan pulsul pe care Jan nu-l mai avea. Jan, mi-l aduc aminte, era un baiat foarte bine ca fizic, avea un metru optzeci si patru, era brunet si avea ochii albastri, de la el stiam, Dumnezeu sa-l ierte, ca Jan intrase in refuz de hrana ca sa i se aprobe transferul in alta unitate penitenciara, Jan facuse mai multe

47

cereri la DGP, dar Bucurestiul nu-i aprobase nici una si asta ramasese singura cale sa se faca auzit, iar conducerea unitatii il bagase 12 zile la infirmerie, si pentru ca nu a vrut sa iasa din refuz de hrana, l-a bagat la izolare, ca sa-l forteze sa termine cu protestul. Chiar daca era luna iunie, la izolare era frig in orice anotimp din an. Asadar, cand l-am gasit eu pe Jan la izolare era in a 16-a zi de refuz de hrana, si a murit in cea de-a 19-a zi. Este foarte lesne de inteles pentru toata lumea cum de a murit Jan doar din cativa pumni. Inca respir, n-am murit Eu insumi eram foarte rau vazut de conducerea penitenciarului si ma gandeam ca oricand pot sa am soarta lui Jan, ma mai gandeam ca avusesem doua condamnari la moarte pe nedrept, iar Dumnezeu facuse dreptate intr-un anume fel, adica sunt eu la puscarie, dar inca mai respir, inca n-am murit. Venea mama la mine in vizita cu surorile mele, Doina si Mariana, si din cand in cand vin si cu nepoteii mei, ei se uita la mine cu un fel de curiozitate, cine stie ce isi inchipuie despre mine nepotii mei, acest lucru nu il voi sti niciodata, probabil. Intr-o zi am jucat barbut, de fapt eu jucam des ori de cate ori gaseam pe cineva care sa joace cu mine, dar in acea zi am jucat cu un detinut de la care am castigat pachete cu tigari, alimente si niste lucruri, iar fraieru care pierduse la barbut a luat o lama si s-a taiat la o vena de la mana, de suparare ca pierduse. A venit militianu de pe hol si l-a dus la cabinet sa-l coase, si cand a fost intrebat de ce s-a taiat, el a raspuns ca de disperare ca pierduse la barbut. Eu banuiam ce o sa se intample si am imprastiat tot ce castigasem pe la prieteni, pentru ca stiam ca urma sa-mi confiste tot ce castigasem de la fraier. Cand a venit trupa si mi-a facut controlu, nu a gasit nimic, dar m-a intrebat "unde sunt bunurile fraierului?", si eu m-am mirat, care bunuri, "cele pe care le-ai castigat la barbut!", dar eu nu am jucat barbut, puteti sa-i intrebati pe toti din camera si toti cei din camera au spus ca nu am jucat barbut. La beci cu prietenul meu La puscarie se jucau tot felul de jocuri, barbut, poker, 21, capcica, tabinet, 66, table, sah, toate acestea se joaca pe interes, adica pe bani, pe tigari, pe obiecte. Jocurile sunt interzise, dar detinutii le joaca peste tot, in toate puscariile, iar cand sunt prinsi ca joaca sunt pedepsiti cu raport sau cu zece zile de izolator sever, ori cu lipsirea de dreptul la pachet, vizita sau corespondenta. Sigur, sahul si tablele sunt permise, dar nu e voie sa le joci pe interes, iar celelalte sunt cu desavarsire interzise. Dar fara jocuri ar trece tare greu si urat timpul la puscarie... Cand mi s-a intamplat boacana cu fraieru care s-a taiat, ca l-am batut la barbut, m-au luat cu tot cu bagaj si m-au dus la izolator, dar era foarte bine ca m-au dus cu bagaj, ca aveam tot ce imi trebuia in limita posibilitatilor, iar dupa cateva zile a mai bagat peste mine un detinut, care nu era altul decat cel mai bun prieten al meu, Vasile Olteanu, cel care fusese impuscat la Margineni pe 26.06.1990. Ce faci, Vasile, "uite, am venit sa-ti tin de urat", Vasile avusese o discutie mai aprinsa cu un nenorocit de militian, unu Bilt, cel care-l impuscase in cap pe baiatul acela de 20 de ani in podul pavilionului, acest Bilt era genu de om care cauta motive din orice, si neavand de lucru ii cautase motiv si lui Vasile, iar Vasile nu era omu sa lase capu in jos, si cand Bilt s-a luat de el, Vasile i-a spus in fata, "du-te, ba si-ti ia arma si impusca-ma si pe mine in cap, asa cum l-ai impuscat pe copilul ala nevinovat in pod!". Din cauza acelor cuvinte l-a bagat pe Vasile Olteanu la izolare, dar fara raport de pedepsire, ca doar nu facuse nimic rau, si totusi l-a izolat ca si pe mine. Nici mie nu-mi facuse raport, pentru ca eu nu recunosteam ca jucasem barbut, colegii de camera nu vazusera nimic, obiectele nu s-au gasit, era cuvantul meu contra cuvantului fraierului. La misto cu inspectorul Intr-o zi, un inspector din DGP a intrat la noi in camera. Ne-a intrebat pe un ton cat se poate de prietenos daca avem probleme, atat eu, cat si Vasile am spus ca nu avem nici un fel de probleme. "Dar de ce sunteti aici, la izolare?", si Vasile i-a raspuns primul, domnu inspector, stiti dumneavoastra de unde sunt eu, "de unde, Vasile?", eu sunt taran din Comarnic, sunt crescut la munte, iar sus in camera unde eram eu era o caldura si o naduseala, de nu puteam sa respir, asa ca l-am rugat pe domnu Bilt, plutonieru de pe sectie, sa ma bage si pe mine vreo luna sau doua, pana trece zabuseala asta, iar domnu Bilt, un om foarte cumsecade, m-a adus aici, uitati-va si dumneavoastra ce racoare e aici in camera asta, mai mare dragul sa te plimbi. "Si iti convine tie sa stai aici, la izolare?", foarte mult, domnu inspector, aici ma simt exact ca la munte. Dupa care inspectoru m-a intrebat pe mine "dar tu de ce esti aici?", pai, sa vedeti, domnu inspector, eu am stat la condamnati la moarte 18 luni, iar in celula condamnatilor la moarte era o liniste deplina, iar eu citeam ziaru in liniste si era foarte bine, "cum asa, te simteai bine la condamnatii la moarte?", da, domnu inspector, pentru ca citeam ziaru in liniste, el se uita la mine si credea pesemne ca sunt nebun, si m-a intrebat "bine, bine, dar ce legatura e intre cititul ziarului si prezenta ta aici?", pai, sa vedeti, aici pot sa citesc ziaru linistit, dar in camera mea detinutii erau zgomotosi si am iesit la domnu comandant de sectie si l-am rugat sa ma bage la izolare, daca eventual are o camera libera, ca sa pot citi si eu ziaru, "si unde este ziarul?", pai, l-am dat la militianul de pe sectie, eu citesc ziarul, bat in usa si il restitui la militian. "Si cat timp ai de gand sa citesti ziarul asa?", am sa citesc ziaru atata timp cat va hotari conducerea

48

unitatii, am raspuns zambind. Inspectoru era un baiat istet, a inteles cu cine are de-a face si ne-a intrebat in final "deci nu aveti probleme?", nuuu, domnule inspector! Si atunci el a tras concluzia "mhm, si daca mie mi-ati spune ca aveti probleme, eu oricum tot plec si voi aici ramaneti cu Rusu!" si a tras usa dupa el. Uite, asa s-a prins inspectoru de ce Vasile iubea racoarea, fie ea si racoare de beci, iar eu nu puteam citi ziaru decat in liniste maxima. Ancheta "prietenoasa" Acum, una si cu una fac doua, una si cu doua fac mai multe, adevarul e ca inspectia este o adevarata pacoste pentru orice penitenciar, conducerii nu-i plac inspectiile si mai cu seama cele neanuntate. Detinutii se plang de diverse probleme si de diverse neajunsuri la inspectorii din DGP, inspectorii noteaza totul pe car-netele, dupa care se duc in Comandament si incep za bea sprituri si sa manance fripturi, dupa care scot carnetelele si le arata comandantului, iar acesta ii pune pe militieni sa caute diferite motive la detinutii care au facut reclamatii, iar acei detinuti sunt pedepsiti in felurite chipuri, la puscarie, un militian iti gaseste motiv cand vrea el, numai cand nu vrea nu-ti gaseste, dar cand este chitit pe un detinut, acela nu are nici o sansa de scapare. Atat eu, cat si Vasile Olteanu eram camile batrane, cunosteam prea bine aceste reguli si din acest motiv i-am turnat inspectorului niste gogosi, care i-au convenit atat lui, cat si comandantului unitatii. Stiu sigur ca le-a convenit, pentru ca in ziua urmatoare am fost scosi amandoi de pe izolare. Rusu Vasile, comandantu penitenciarului Gherla, era prieten la toarta cu domnu Chis Ioan, seful cel mare al DGP, iar domnu Chis, inainte de a fi numit seful cel mare, fusese comandant la penitenciarul Craiova, unde am aflat ca omorase mai multi detinuti, iar pe altii ii lasase handicapati, probabil ca cei care l-au numit unde le-au numit erau si ei tot niste nemernici, dar nimeni nu poate spune nimic, pentru ca ei sunt socotiti oameni cinstiti, oameni care reeduca infractorii si criminalii. Dar pe acesti oameni de nimic nu ii controleaza nimeni, pentru ca nu are cine, se acopera unii pe altii, sunt ca o adevarata caracatita, ai deranjat un singur tentacul, esti prins atunci de toate celelalte brate si nu ai nici cea mai mica sansa. Acesti oameni nu pot fi controlati de nimeni si o sa spun acum cateva argumente, pentru cei care vor sa priceapa cum stau lucrurile. UN ZBIR "Fechete facea ce voia el in puscaria Gherlei, daca vreun capitan ori vreun maior ar fi cautat sa-i interzica lui ceva, el, Fechete, care era un plutonier major, ii injura ori nu-l baga in seama. Oare de ce nici unul dintre cadrele de la Gherla nu avea curajul sa se puna rau cu Fechete? Uite de-aia, ca bestia era cumnat cu Rusu, comandantu, deci Rusu si cu Fechete erau insurati cu doua surori, din acest motiv Fechete nu a platit pentru crima pe care a comis-o sub ochii mei" LEGEA TACERII "Detinutii se plang de diverse probleme si de diverse neajunsuri la inspectorii din DGP, inspectorii noteaza totul pe carnetele, dupa care se duc in Comandament si incep sa bea sprituri si sa manance fripturi, dupa care scot carnetelele si le arata comandantului, iar acesta ii pune pe militieni sa caute diferite motive la detinutii care au facut reclamatii, iar acei detinuti sunt pedepsiti in felurite chipuri. La puscarie, un militian iti gaseste motiv cand vrea el, numai cand nu vrea nu-ti gaseste, dar cand este chitit pe un detinut, acela nu are nici o sansa de scapare" Jurnalul condamnatului - Sistemul penitenciar nu poate fi controlat (XXII) 31 August 2006 Veteran al sistemului penitenciar, Petru Dogaru dezvaluie mecanismele intime ale coruptiei si samavolniciei din puscariile romanesti. Aflam despre afacerile comandantilor, despre crime deghizate in sinucideri sau in imbolnaviri "mortale", despre furtul de medicamente si de mancare, despre domnia suverana a paduchilor, despre spaguirea oficialilor veniti sa ancheteze diverse incidente petrecute in inchisoare. Sa luam pe rand argumentele pentru care spun ca acest sistem nu poate fi controlat, iar cine are contraargumente solide sa le prezinte, iar eu ma voi inclina in fata lui. Am fost martor cand au fost ucisi la Penitenciarul Margineni 31 de detinuti si eu nu am auzit sa fi fost nimeni tras la raspundere pentru crimele comise cu arma in mana. Detinutii au fost provocati sa se rascoale, iar eu am povestit cum (vezi episodul Xll n.n.). Apoi, cei care au tras cu armele in detinuti nu aveau voie sa faca acest lucru din urmatoarele motive: 1) in detentie nu se afla nici un cadru din unitate, astfel incat viata sa-i fie pusa in pericol; 2) nici unul dintre detinuti nu a atacat vreun cadru din unitate in timpul revoltei din 22.12.1989; 3) conducerea unitatii nu avea voie sa deschida focul, daca detinutii sunt in incinta penitenciarului si nici unul nu incearca sa evadeze. In cea de a doua revolta, au fost impuscati trei detinuti, dintre care unul major si doi minori. Nici un cadru nu a fost pedepsit pentru crima. De ce oare

49

intotdeauna detinutii sunt gasiti vinovati pentru fapte puse la cale chiar de cei care-i pazesc, ca sa-si atinga scopurile oculte? De ce nu a fost pedepsit plutonierul Bilt, pentru ca a impuscat in cap un copil care nu furase decat o bicicleta, ca sa se plimbe cu ea, si fusese inchis si ispasea si nu ameninta de acolo de pe acoperis viata nimanui? De ce nu a fost pedepsit plutonierul major Fechete Vasile, care l-a omorat pe Dumitru Jan in izolare? Totul este bine pus la punct, lui Dumitru Jan i s-a pus un diagnostic fals, asa cum multor oameni morti in puscarie li s-au pus diagnostice false. Rotitele masinariei Sistemul functioneaza implacabil, eu privesc din interior rotitele masinariei bine unse si nu stiu ce ar putea sa o gripeze, sa-i sara rotile, sa vina cineva din afara si sa le monteze la loc de asa maniera incat sa functioneze omeneste. Sistemul functioneaza astfel, iar eu dau cateva exemple: Daca familia unui detinut face o plangere la DGP, atunci cei de la DGP anunta familia ca se vor lua masuri care nu se vor lua niciodata. Daca familia se duce in audienta la directorul de la DGP, atunci acesta promite ca se vor lua masuri. Si trimite o comisie la penitenciarul unde este detinutul a carui familie l-a deranjat cu plangerea pe Director. Comandantul penitenciarului il scoate pe detinutul cu familie galagioasa in fata Inspectorilor, acestia il asculta, iau notite, dau din cap, promit ca se vor lua masuri. Atunci Comandantu scoate 3 sau 4 detinuti care dau declaratie ca detinutul care a facut reclamatie este un recalcitrant care deranjeaza pe toata lumea si care minte mereu si care umbla numai cu prostii. Inspectorii de la Bucuresti pricep ei ca acei detinuti sunt niste mincinosi si fac jocu comandantului, dar lor le convine minciuna si intocmesc un raport pe care-l prezinta Directorului de la DGP, iar Directoru la randul lui trimite familiei o scrisoare prin care o anunta ca reclamatia a fost nefondata, iar detinutul care a facut greseala sa se planga se alege cu un Raport de pedepsire pentru inducerea in eroare a conducerii superioare a DGP. Minciuna sta cu regele la masa Detinutii care sunt folositi de conducere pentru a minti sau pentru a-i discredita pe cei care indraznesc sa se planga sunt numiti sifoane sau turnatori, sau tifle, sau praduitori, sau vanzatori, sau catei. Si niciodata nu vor lipsi asemenea insi din nici o puscarie. Deci, indiferent ce comisie venea si de unde, erau scosi 3-4 oameni din genul descris mai sus, care spuneau ceea ce le dicta conducerea. Daca erau intrebati cum este mancarea spuneau ca este foarte buna, ba unii aveau tupeu sa spuna ca e exact ca la restaurant. Daca venea comisia de la Sanepid, atunci acei nenorociti ziceau ca in unitate e curatenie, ca iarna e caldura si caloriferele merg zi si noapte. Iar conducerea poftea comisiile la doua sau trei camere, care erau pregatite pentru musafiri, zugravite, cu cearsafuri si paturi noi, totul sclipea de curatenie. Dupa ce pleca comisia, atunci si acele camere reveneau la normal, deveneau ca toate celelalte, cearsafurile si paturile noi dispareau, doar zugraveala mai ramanea. Apoi urma atentia, pe care o primeau membrii comisiei de la conducere, atentia era consistenta, se taiau doi sau trei porci, portbagajele se umpleau, iar domnii din comisie intocmeau niste rapoarte stralucitoare, cum ca in unitatea penitenciara totul este in regula, si plecau bine mersi, iar detinutii ramaneau sa manance toate porcariile si alimentele expirate si sa se lupte pe cont propriu cu paduchii. La Gherla paduchii nu lipsesc, camerele sunt pline de igrasie, detinutii plini de bube, de tot felul de infectii, iar la baie suntem scosi o data pe saptamana si programul e de doar 10 minute, si suntem trei sau patru detinuti pe un dus, nu e timp ca sa se inmoaie jegul de pe noi, daca vreun detinut raporteaza ca nu avem timp sa facem baie, acela e pedepsit pentru instigare in colectiv. Sau daca un detinut raporteaza ca mancarea este murdara sau ca pute, el tot pentru instigare in colectiv e pedepsit, si tot 10 zile de izolare severa primeste. Iar daca un detinut raporteaza ca nu pot dormi doi sau trei oameni intr-un pat, tot la cusca e trimis pentru zece zile, ca si cel care raporteaza ca Doctoru nu i-a dat medicamente cand era bolnav. Din aceste motive, detinutii sunt fortati sa taca si sa nu-si mai ceara drepturile mentionate de Regulamentele de ordine interioara. Doctorii fura medicamentele si le vand, desigur, fura doctoriile mai scumpe, detinutii primesc ce mai ramane. In orice penitenciar din Romania, cadrele sunt neamuri intre ele, plutonierul X e finul lui colonelul Z, colonelu Cutare e fratele lui maioru Y, n-ar avea nimeni nimic sa fie neamuri de sange sau fini sau cuscri, daca ar fi corecti, dar puscaria Lor e mosia Lor si nu a statului. Mai vin comisii de la Drepturile Omului, dar comisiile cer aprobare de la Bucuresti ca sa intre in puscarii si cei de la DGP anunta indata si noi detinutii aflam la randul nostru, pentru ca vine militianu la sefii de camera si le spune, vedeti ca maine vine comisie, avem inspectie, faceti curatenie si sa nu caraie nimeni! Asadar totul se stie inca de-a veni comisia si atunci ma intreb cum poti sa-i prinzi in ofsaid pe acesti nemernici, cand ei au creat un sistem carei protejeaza atat de bine, incat doar cei peste masura de prosti se dau in fapt si sunt dati afara! Gardieni "de bine" Dar eu am mai observat ca la Gherla erau si cadre cinstite, atat de cinstit cat poate fi un militian, unul dintre acestia este Chioreanu Petre, care are functia de Regim si Paza. Acest maior avea un gram de omenie in el, printre

50

detinuti mereu se vorbea de el. Nici acum nu pot sa inteleg cum de aplecase acest om urechea la spusele unor detinuti, cum ca eu aveam de gand sa-l iau ostatic ca sa-l scot pe Domokos de la izolare, dupa Revolta. Si in nici un caz nu-i port pica pentru zilele de izolare pe care mi le-a dat. Acest maior era un factor de echilibru in Puscaria Gherla, datorita lui, pot spune cu siguranta ca au scapat multi detinuti de la maltratari, de la batai, poate chiar de la moarte. Un alt ofiter care avea constiinta mai curata era domnu maior Tantas, acesta nici nu trebuia sa se faca militian, avea inclinatii mai curand spre anumite culte religioase, ceea ce de fapt s-a si intamplat, maioru Tantas sa pocait. Opusul sau era un maior care semana perfect cu Iuda, asa cum ni-l inchipuim noi, era domnu maior Turdeanu Ion, era sefu ceistilor pe unitate, el avea obligatia sa se ocupe de cadrele corupte din unitate, sa urmareasca din umbra pe cei care furau din alimentele detinutilor, sa afle daca vreun detinut vrea sa evadeze sau daca vreun grup are de gand sa puna la cale vreo revolta. Dar acest maior nu se ocupa de nici una din aceste probleme. Impreuna cu Comandantu unitatii aduceau inauntru bidoane cu alcool, alcoolu era luat in primire de un subofiter pe nume Pelilunga Grigoreanu, iar Grigoreanu avea trei detinuti care distribuiau alcoolu la hotii care aveau posibilitati sa-l cumpere. Alcoolu era vandut pe bani si pe tigari, tigarile erau bagate la chioscu de unde faceau cumparaturi detinutii. Deci, Rusu Ioan Comandantu si cu Turdeanu Ion Ceistu, oamenii cu cea mai mare raspundere, se ocupau de probleme de nimic, dar aducatoare de bani, la Puscaria Gherla, detinutii aveau multi bani, iar acesti doi oameni au gasit mijlocul ca banii sa vina singuri la ei, daca ar fi facut controale nu ar fi gasit un leu sau un dolar, dar asa banii veneau spre buzunarele lor din toate partile. Afacerea comandantului Sa ne oprim, sa facem socoteli. In anul 1993, un pachet de tigari LM costa 700-800 de lei, un litru de alcool, in jur de 4.000 de lei, detinutii care cumparau un litru de alcool plateau pe el 20 de pachete de LM, plateau adica vreo 15.000 de lei. Bautura e scumpa in orice puscarie si nimeni nu introduce bautura decat tot cadrele, care o vand de cateva ori mai scump decat pretul bauturii pe piata. In luna noiembrie 1993, ma aflam la camera 60, pe etajul 2, in camera eram 120 de oameni cu pedepse mari, intre 10 si 25 de ani, cu o singura exceptie, seful de camera, care era condamnat la 3 ani pentru o ciordeala. De fapt si de drept, seful de camera nu avea ce sa caute cu noi, potrivit regulamentului. Eu venisem in acea camera de vreo luna de zile, sefu de camera, pe nume Marian, nu ma agrea absolut deloc, dar nu avea curajul sa vocifereze de fata cu mine. Acest Marian, daca avea trei mere, imi dadea mie doua, daca avea o ciocolata isi oprea un sfert, daca avea un salam, facea tot la fel. Eu aveam un nume sonor in acea puscarie si acest Marian ma cunostea numai din auzite, iar cand a vazut ca am intrat in camera la 60 nu i-a convenit deloc, dar nici nu avea curajul sa-mi spuna ceva, deci cauta sa arate fata de mine ca el este un baiat bun si ma respecta foarte mult, dar la puscarie, tineti minte ce v-am spus, frica este cel mai bun respect. FARA RASPUNS In cea de a doua revolta, au fost impuscati trei detinuti, dintre care unul major si doi minori. Nici un cadru nu a fost pedepsit pentru crima. De ce oare intotdeauna detinutii sunt gasiti vinovati pentru fapte puse la cale chiar de cei care-i pazesc, ca sa-si atinga scopurile oculte? De ce nu a fost pedepsit plutonierul Bilt, pentru ca a impuscat in cap un copil care nu furase decat o bicicleta, ca sa se plimbe cu ea, si fusese inchis si ispasea si nu ameninta de acolo de pe acoperis viata nimanui? INSPECTIA Daca erau intrebati cum este mancarea spuneau ca este foarte buna, ba unii aveau tupeu sa spuna ca e exact ca la restaurant. Daca venea comisia de la Sanepid, atunci acei nenorociti ziceau ca in unitate e curatenie, ca iarna e caldura si caloriferele merg zi si noapte. Iar conducerea poftea comisiile la doua sau trei camere, care erau pregatite pentru musafiri, zugravite, cu cearsafuri si paturi noi, totul sclipea de curatenie. Dupa ce pleca comisia, atunci si acele camere reveneau la normal, deveneau ca toate celelalte, cearsafurile si paturile noi dispareau, doar zugraveala mai ramanea CUMETRII Iar daca un detinut raporteaza ca nu pot dormi doi sau trei oameni intr-un pat, tot la cusca e trimis pentru zece zile, ca si cel care raporteaza ca Doctoru nu i-a dat medicamente cand era bolnav. Doctorii fura medicamentele si le vand, desigur, fura doctoriile mai scumpe, detinutii primesc ce mai ramane. In orice penitenciar din Romania, cadrele sunt neamuri intre ele, plutonierul X e finul lui colonelul Z, colonelu Cutare e fratele lui maioru Y, n-ar avea nimeni nimic sa fie neamuri de sange sau fini sau cuscri, daca ar fi corecti, dar puscaria Lor e mosia Lor si nu a statului NEGUSTORIE Impreuna cu Comandantu unitatii aduceau inauntru bidoane cu alcool, alcoolu era luat in primire de un subofiter pe nume Pelilunga Grigoreanu, iar Grigoreanu avea trei detinuti care distribuiau alcoolu la hotii care aveau posibilitati sa-l cumpere. Alcoolu era vandut pe bani si pe tigari, tigarile erau bagate la chioscu de unde faceau

51

cumparaturi detinutii. Deci, Rusu Ioan Comandantu si cu Turdeanu Ion Ceistu, oamenii cu cea mai mare raspundere, se ocupau de probleme de nimic, dar aducatoare de bani, la Puscaria Gherla. Jurnalul condamnatului - Viu sau mort: singur impotriva tuturor (XXIII) 01 Septembrie 2006 In tot Penitenciarul Gherla nu erau decat doua camere asa de mari ca aceea in care ma aflam, in rest erau camere de 50 de paturi si celule de 15 paturi. Marian era turnator la cei din conducere si acestia se gandisera, probabil, sa puna sef la o camera asa de mare pe unu de-al lor, ca sa aiba o oarecare siguranta daca vreun grup de detinuti punea ceva la cale, desi pedepsele mari sunt mult mai judecate decat pedepsele mici si mult mai cuminti. Pe data de 13 noiembrie 1993, pe la unu dupa-amiaza s-a liberat acest Marian si dupa apelu de seara, un detinut care era planton si ne servea mancarea m-a chemat la vizeta si mi-a spus: "Petrica, vezi ca trebuie sa vina trupa la voi, si va aduce trei sefi de camera, care au dat lu Fechete, ofiteru de serviciu, 200 de marci si 100 de dolari, ai grija, Petre, ca pe tine vor sa te arda primu, iar pe urma pe Vasile Olteanu". I-am multumit baiatului si m-am dus sa-i spun lui Vasile, si el a facut catre mine cu calm, ca de obicei: "Lasa, Patrule, ca pe unde vin, pe acolo vor si pleca, daca nu si-or vedea de treaba lor". De azi, eu fac regulile! Intr-adevar, pe la ora noua seara s-a confirmat vestea, a intrat Fechete cu trupa lui de vreo 15 militieni, plus cei trei detinuti proaspeti, Fechete a strigat sa fie atenta toata lumea, pe doi dintre cei trei i-a numit sefi de camera, iar pe al treilea ajutorul lor, dupa care Fechete a intrebat daca are cineva de comentat, nimeni nu a vociferat nimic, dupa care Fechete cu trupa lui de nemernici au plecat. Dupa plecarea trupei, unu din cei trei, pe nume Zapa, a inceput sa spuna "incepand de acum, eu fac regulile in camera 60, aici in camera nu se joaca barbut, carti de nici un fel, iar de resou nici sa nu aud, dupa ora zece seara nu mai vreau sa miste nimeni in camera, dimineata toata lumea se trezeste la cinci si isi face patul in cea mai mare liniste". A latrat Zapa vreo jumatate de ora si dupa ce a terminat discursul, eu i-am spus lui Vasile, ma duc direct la el si il tai, "nu, Patrule, lasa ca se dau ei trei dupa noi, dar mai lasa-i sa-si revina, ca acum sunt cu mintea prin sfecla". Totusi, ma duc sa vorbesc cu ei, "du-te, Patrule, dar fara prostii", iar Vasile, ca sa fie sigur, m-a pus de m-am jurat, si el ma cunostea de foarte multi ani si stia ca eu respect juramantu. M-am dus la cei trei zmei si le-am spus: Ma baieti, aici e o camera linistita de pedepse mari si voi abia ati venit si ati dat o gramada de interdictii, voi credeti ca e bine sa procedati asa? Zapa era un tanar de vreo 25 de ani, un baiat foarte bine ca fizic, cand spun foarte bine nu exagerez cu nimic, iar Zapa in viata civila fusese boxer, al doilea, un baiat de vreo 27 de ani, foarte bine ca animal, fusese luptator, al treilea, un pusti de 23 de ani, fusese tot boxer. Cei trei baieti fusesera arestati de cinci luni pentru un furt, nici nu fusesera condamnati macar, habar n-aveau ce inseamna puscarie, ce putusera ei sa invete in cinci luni, exact nimic, si ei venisera intre pedepsele mari sa faca regulile, acesti trei baieti voiau sa se afirme, sa se faca cunoscuti peste noapte, si pe mine cel mai mult ma deranja ca nimeni din camera nu avusese curaju sa se duca la acesti trei baieti sa le explice ca nu-i frumos ce fac ei, dar celorlalti le era frica de buna seama, anotimpul era destul de friguros, dar cei trei se dezbracasera in tricouri cu maneca scurta pentru a-si arata muschii. Eu insa m-am dus cu binisorul si le-am zis sasi vada de treaba si sa nu puna interdictii la oamenii din camera, pentru ca unii sunt batrani, iar altii nu sunt cautati de familiile lor si se descurca fiecare cum poate, plus ca au cate o caruta de ani pe cap, in final le-am spus sa lase ursu sa doarma, pentru ca nu-i bine sa deranjezi ursu cand doarme. Atunci, Zapa a intrebat "tu esti Dogaru?", da, eu, Zapa a cautat sa-mi explice ca el face regulile, iar eu i-am spus ca vom mai vedea si am plecat la patul meu, unde ma astepta Vasile si i-am zis de discutia pe care am avut-o, iar Vasile mi-a raspuns ca se vor da ei dupa noi si sa nu-mi fac griji. Abia asteptam sa maraie A doua zi, dupa Apelu de dimineata, eu m-am culcat din nou, fara sa ma trezesc la ora cinci, asa cum spusese Zapa, abia asteptam sa maraie ca sa am un motiv cumsecade sa-l iau cu temei. Pe la 11 dimineata, la mine la pat a venit un baiat din Braila, pe nume Gore, m-a trezit din somn si mi-a spus "bai, Petrica, uita-te si tu ce teroare au bagat astia trei in camera!", la camera 60 era un singur veceu, veceu era neacoperit, decat un zid facut din caramizi, cu inaltimea de un metru, si nu se putea duce la veceu decat un singur detinut, langa veceu era un jgheab de beton si avea doua robinete. Toti detinutii stateau in paturi si nici unu nu avea curaju sa se duca la veceu sau sa-si ia apa de baut, la televizor nu se uita nici un detinut, doar Zapa se foia pe acolo, numai in tricou, sa i se vada muschii prin toata camera. Prietenu meu Vasile Olteanu dormea, eu m-am imbracat si m-am incaltat, mi-am luat cutitu la mine si direct la Zapa m-am dus, aveam un cutit cu maner de textolit, era foarte greu, imediat i-am pus

52

cutitu la gat lu Zapa si i-am spus "pana fumez eu o tigara, tu trebuie sa dispari impreuna cu cei doi", Zapa a ramas nemiscat si, ca sa vada ca nu glumesc, i-am dat imediat doua manere de cutit in tampla, pe loc Zapa a ingenunchiat, l-am lasat sa-si mai revina putin si i-am spus, bate in usa cat timp mai esti intreg, ceilalti doi au cautat sa vina spre mine, dar m-am dus eu spre ei si le-am spus "stati jos pe pat daca vreti sa mai vedeti vreodata soarele", cei doi s-au asezat pe pat, ii cuprinsese frica. Nu le-am dat nici o sansa Zapa a batut in usa si l-a scos afara pe militianu de pe sectie, dar dupa cateva minute a intrat din nou in camera, lam intrebat de ce s-a intors si mi-a spus ca trebuie sa vada ce spune ofiterul de serviciu, i-am mai dat un maner in tampla si i-am strigat: rupe usa imediat!, a batut disperat in usa, iar militianu l-a scos, dar baietii din camera se uitau pe geamurile care dadeau in curtea interioara si mi-au zis "Petrica, vezi ca vine trupa!". Si usa s-a deschis iar, iar Zapa impreuna cu trupa au dat sa intre in camera, dar cum a pus picioru in camera, pe loc l-am si taiat, iam taiat muschiu de la mana dreapta, trupa cand a vazut a luat-o la fuga, intrase disperare in ei, m-am facut numai ca fug dupa ei, dar fugeau prea repede, iar eu nu aveam de gand sa-l prind pe vreunul din trupa, totul s-a petrecut foarte repede. Eu nu ma puteam bate cu trei detinuti, care venisera din libertate de cinci luni, toti trei sportivi, ca sa spun adevarul, poate reuseam sa ma bat cinstit doar cu unul dintre ei, Vasile sunt convins ca l-ar fi batut si el pe unu din cei trei, iar pe al treilea s-o fi gasit in toata camera cine sa il bata. Dar problema era alta, daca cei trei erau numai batuti, oricum venea trupa si ne dadea bataie si ne baga jos la izolare, iar cei trei ramaneau tot in camera 60 si ii terorizau pe bietii oameni, care si asa erau batuti de soarta, asa ca nu am avut incotro si m-am hotarat sa nu le dau nici o sansa celor trei. Tot atat de bine stiam ca voi pierde cu trupele care vor veni, dar eram decis sa joc totul pe o singura carte, iar aceasta era: ori mor, ori traiesc! Ajunsesem in pragul disperarii si stiam ca niciun detinut nu castigase vreodata cu garda de la Gherla, dar eram atat de suparat pe toate magariile si de toate crimele comise de cei care spuneau ca reprezinta Legea, incat eram hotarat sa imi fac singur dreptate cu mana mea. Voiam sa pierd ca un barbat Baietii din camera, care se uitau pe geam, m-au anuntat ca vine comandantu Rusu Vasile insotit de foarte multi militieni, "Petrica, sunt atat de multi, ca nu-i putem numara, iar unii dintre ei au in spate legaturi cu picioare de masa din fabrica". Imediat mi-am adus aminte ce se intamplase dupa Revolta, cand detinutii urlau zi si noapte pentru ca erau batuti cu picioare de masa. Deci urma ca si eu sa fiu batut si chinuit zile de-a randu, si mi-am amintit prin ce am trecut si la ancheta, numai ca atunci eram legat de maini si de picioare si nu putusem sa ma apar, dar acum, cand nu aveam nici lanturi si nici catuse, dar aveam in schimb dreptate, cum era sa stau si sa ma las batut de acei nenorociti de militieni? Eu imi propusesem sa ma apar cu orice pret, eram constient de faptu ca voi pierde, dar voiam sa pierd ca un barbat, si nu ca un las. L-am chemat pe Vasile si l-am intrebat tu, Vasile, esti pregatit sa dai in militieni, "la ce mai intrebi, Petrule, tu stii ca eu sunt cu tine pana la capat!". Usa s-a deschis, iar eu eram pregatit. Comandantu nu a intrat in camera pentru ca era parsiv, si asa jigodie rapanoasa cum era tinea foarte mult la pielea lui, dar a dat ordin ca detinutu Dogaru sa iasa afara din camera, fereasca Dumnezeu, ca doar nu eram prost sa ma duc in gura Lupului, si sigur ca nu am iesit, dar nici trupele nu au intrat, pentru ca nu stiau daca nu se vor razvrati toti detinutii. Si cum Rusu Vasile avea destula parsivitate in el, cand i-am strigat sa vina el in camera sa ma ia, el a rasucit cheia in contact invers si a dat ordin sa iasa afara toti detinutii asa cum sunt, adica fara bagaje. Sincer sa fiu, stiam ca Rusu va proceda astfel, oamenii au inceput sa iasa, dar se uitau la mine inainte de a iesi afara, duceti-va, le-am spus, ma voi descurca si singur, stiam ce imi pusesem in cap si ce rost avea sa le fac necazuri si la altii... Dar nu au vrut sa iasa toti, cu toate ca Rusu urla ca un animal injunghiat, in paturi mai ramasesera inca noua detinuti, iar eu i-am intrebat "de ce ati ramas, aveti de gand sa dati in militieni", "nu, Petre, dar am ramas si noi, asa, din solidaritate cu tine". I-am luat sapca in cutit Cei noua detinuti ramasesera in paturi, iar eu si cu Vasile ne gasisem un loc unde nu puteau militienii sa ne atace cu parii din toate partile, ne postasem intr-un colt si eram sus la patu trei, si tot acolo trebuia sa se cocoate si militienii daca voiau sa ne aiba, iar noi urma sa ne aparam de ei cu cutitele si cu niste fiare de la paturi. Deci ciomagarii au intrat in camera, erau nenumarat de multi, iar in spatele lor, Rusu Vasile si cu Chioreanu Petru Regim si Paza. Rusu mi-a dat ordin sa cobor si sa ies din camera, ca nimeni n-are nimic cu mine, dar cand am vazut atata tupeu la el, l-am mustrat de la obraz, sa-ti fie rusine, cum poti fi asa de mincinos si de prost, dar ciomagarii astia la ce i-ai adus? Si i-am mai zis lu Rusu sa-si puna ciomagarii pe mine, ca eu nu cobor. Rusu le-a dat ordin si ciomagarii au inceput sa se cocoate pe paturi, pentru a ajunge la noi, la primu militian care a vrut sa ma loveasca i-am dat cu cutitu direct la gat, dar fraieru s-a ferit si varfu cutitului a intrat in sapca de pe cap si eu am ramas cu sapca lui in cutit. Toti ciomagarii au sarit atunci de pe paturi direct pe beton, iar Rusu le-a facut

53

semn sa se dea inapoi, eu m-am prefacut ca sar intre ei cu cutitu in mana. TEROARE "Toti detinutii stateau in paturi si nici unu nu avea curaju sa se duca la veceu sau sa-si ia apa de baut, la televizor nu se uita nici un detinut, doar Zapa se foia pe acolo, numai in tricou, sa i se vada muschii prin toata camera. Prietenu meu Vasile Olteanu dormea, eu m-am imbracat si m-am incaltat, mi-am luat cutitu la mine si direct la Zapa m-am dus, aveam un cutit cu maner de textolit, era foarte greu, imediat i-am pus cutitu la gat lu Zapa si i-am spus pana fumez eu o tigara, tu trebuie sa dispari impreuna cu cei doi, Zapa a ramas nemiscat si, ca sa vada ca nu glumesc, i-am dat imediat doua manere de cutit in tampla, pe loc Zapa a ingenunchiat, l-am lasat sa-si mai revina putin si i-am spus bate in usa cat timp mai esti intreg" INFRUNTAREA "Usa s-a deschis, iar eu eram pregatit. Comandantu nu a intrat in camera pentru ca era parsiv, si asa jigodie rapanoasa cum era tinea foarte mult la pielea lui, dar a dat ordin ca detinutu Dogaru sa iasa afara din camera, fereasca Dumnezeu, ca doar nu eram prost sa ma duc in gura Lupului, si sigur ca nu am iesit, dar nici trupele nu au intrat, pentru ca nu stiau daca nu se vor razvrati toti detinutii. Si cum Rusu Vasile avea destula parsivitate in el, cand i-am strigat sa vina el in camera sa ma ia, el a rasucit cheia in contact invers si a dat ordin sa iasa afara toti detinutii" NEGOCIEREA "Deci ciomagarii au intrat in camera, erau nenumarat de multi, iar in spatele lor, Rusu Vasile si cu Chioreanu Petru Regim si Paza. Rusu mi-a dat ordin sa cobor si sa ies din camera, ca nimeni n-are nimic cu mine, dar cand am vazut atata tupeu la el, l-am mustrat de la obraz, sa-ti fie rusine, cum poti fi asa de mincinos si de prost, dar ciomagarii astia la ce i-ai adus? Si i-am mai zis lu Rusu sa-si puna ciomagarii pe mine, ca eu nu cobor. Rusu le-a dat ordin si ciomagarii au inceput sa se cocoate pe paturi, pentru a ajunge la noi, la primu militian care a vrut sa ma loveasca i-am dat cu cutitu direct la gat, dar fraieru s-a ferit si varfu cutitului a intrat in sapca de pe cap si eu am ramas cu sapca lui in cutit Istoria condamnatului - O batalie castigata (XXIV) 05 Septembrie 2006 Confruntare pe viata si pe moarte in celula "pedepselor mari" de la Gherla. Parsivul comandant Rusu, fata in fata cu puscariasul Dogaru. In mod neasteptat, conflictul este detensionat de colonelul Chioreanu, adjunctul lui Rusu. El il ameninta pe comandant ca raporteaza la Bucuresti toate ticalosiile facute de el si-l sperie. Detinutul castiga duelul. De fapt, castiga numai repriza intai Rusu era genu de om foarte parsiv, a miorlait "mai, Dogarule, lasa cutitu jos si hai afara sa discutam, pentru ca nimeni nu are cu tine nimic", stiu, am vazut Rusule ca nu are cu mine nimeni nimic, dar fii atent, Rusule, esti mai fricos decat ei, eu stiu ca pierd, dar cel putin omor trei sau patru dintre voi, eu nu sunt ca detinutii care au fost nenorociti in bataie de tine si de cateii tai, da-le ordin sa vina sa ma ia si maine jumate din orasu Gherla va fi in doliu, am sa omor dintre voi atatia cat am sa pot, pentru ca eu traiesc din castig, eu trebuia sa fiu impuscat acum sapte ani, dar Dumnezeu nu a vrut acest lucru pentru ca stia ca sunt nevinovat, dar pana ce am sa mor eu voi omora cativa dintre voi, sa nu merg singur pe lumea cealalta. Nu ma fortati sa omor! Atunci Chioreanu Regim si Paza m-a intrebat "mai Dogarule, dar de ce l-ai taiat pe Zapa?", si dupa ce i-am spus lu domnu Chioreanu in gura mare ca Fechete luase de la cei trei 200 de marci si 100 de dolari, si ii bagase pe smardoi ca sa ii terorizeze pe detinutii cu pedepse mari, i-am adus aminte ca Regulamentul de ordine interioara prevede ca detinutii de alta categorie nu au voie sa stea in camera cu pedepsele mari, i-am mai spus si ca Fechete il omorase pe Dumitru Jan in izolare, iar eu eram acolo martor si i-am spus in sfarsit ca sunt fortat sa omor daca sunt atacat, iar cand va veni Procuratura, am sa le spun si lor acelasi lucru si sa vedem cine are dreptate, eu sau Rusu si cu Fechete, care sunt cumnati si au nenorocit atatia detinuti! Rusu amutise, nu mai avea glas, atunci Chioreanu l-a luat afara din camera, sa stea de vorba, nu stiu ce au discutat, dar cu siguranta Chioreanu i-a spus ca eu am dreptate. Sunt sigur ca domnu Chioreanu i-a cerut lui Rusu sa ma lase in pace ca altminteri anunta el insusi Directia de la Bucuresti si Procuratura, acest lucru aveam sa-l aflu dupa mai mult timp. Din 119 au mai ramas 108 Domnu Chioreanu era genu de om corect, s-a dus in club cu Rusu si i-a intrebat pe detinuti, "mai, baieti, voi vreti sa stati in camera cu Dogaru?", si ei au raspuns cu totii "da domnule!", si dupa ce i-a intrebat de trei ori, domnu

54

Chioreanu le-a cerut sa mearga in camera, iar cei care nu vor sa stea cu Dogaru sa-si ia bagajele si sa iasa. Eram 119 detinuti, si dintre toti si-au luat bagajele 11, toti cei 11 erau unguri si ii invatasera militienii unguri sa plece din camera. E drept ca au mai ramas in camera alti 20 de detinuti unguri, care nu pusesera botu la vrajeala militienilor. Domnu Chioreanu a intrat apoi singur in camera si m-a chemat la dansu si mi-a spus, "Dogarule, tu esti acum sef de camera", iar eu am raspuns, nu, domnu maior, mie nu-mi trebuie sa fiu sef de camera, va rog puneti-l pe altul, l-a chemat pe Vasile Olteanu si i-a spus "Oltene, esti sef de camera tu!", dar Vasile a refuzat, "va rog sa nu va suparati, dar eu nu vreau sa aud de asa ceva". Atunci iar s-a intors domnu Chioreanu spre mine "alege tu, Dogarule, un detinut care sa fie sef de camera, dar alege-l acum!". Am facut ochii roata si mi-au cazut pe un baiat din Bucuresti, era mic de statura si slabut, avea un metru saizeci, dar era un baiat inteligent si tare in gura, din cale afara de tare in gura si l-am ales pe Cristi, "Dogarule, tu iti bati joc de mine?", s-a incruntat domnu Chioreanu, ba nu, domnule maior, dar noi pedepsele mari suntem oameni de inteles, si cand trebuie sa intre Apelu, acest baiat ne va spune sa ne incolonam, iar noi il vom asculta, noi nu avem nevoie de gorile cu muschii mari, noi intelegem de cuvant. "Bine, Dogarule, deci el va fi sef de camera!", si domnu Chioreanu a plecat, iar usa s-a inchis dupa dansul. Trebuie sa fiu cinstit, nu credeam ca se va termina asa, si nici nu ma gandeam sa ies afara la curtea de aer, ma prindea exact ca pe o gaina, in plasa. La vreo cinci zile dupa cele intamplate, a venit un nepot de-al meu in vizita, dar nu am avut curaju sa ies. La Gherla erau multi militieni care nu il agreau pe Rusu si nici pe oamenii din jurul lui Rusu, si unul dintre militieni l-a invatat pe nepotu meu Neculai sa se duca la Procuratura sa spuna ca viata mea este in pericol. Nepotu meu s-a dus acasa la surorile mele, iar dansele au venit la vorbitor, am fost anuntat de militianul de la sectoru vizita, dar i-am spus ca nu vreau sa ies, dupa ce a plecat militianu a venit Comandantu Rusu si mi-a spus sa ies la vizita, ca surorile mele sunt in poarta, dar eu am raspuns ca nu ma intereseaza, Rusu sia dat cuvantu de onoare ca nu are nimeni nimic cu mine. Dar eu nu puteam avea incredere in acest parsiv de om, Rusu a plecat, dar a venit domnu Chioreanu, "hai, Dogarule, ca surorile tale fac panarama in poarta si spun ca noi te-am omorat, ai cuvantu meu de om, Dogarule, ca nici un cadru nu se va lua de tine, uite, imi dau cuvantu de fata cu o suta de detinuti". Nu puteam sta la nesfarsit L-am intrebat si pe Vasile si el mi-a zis "fa cum crezi tu, Patrule", pana la urma m-am hotarat sa ies, aveam doua saptamani aproape de cand nu iesisem din camera, eram constient ca odata si odata trebuia sa ies, nu puteam sa stau la nesfarsit. Am iesit, impreuna cu domnu Chioreanu, el avea buletinele surorilor mele in mana, ca sa ma convinga pe mine ca ele sunt in poarta. Am ajuns la vizita si am vorbit cu surorile mele si le-am spus cam ce era in Penitenciaru Gherla, ma gandeam ca ma incaleca atunci cand ma intorc inapoi si le-am spus surorilor, daca in cinci zile nu primiti carte postala de la mine, va duceti direct la Procuratura la Bucuresti si veniti aici, ca am sa le spun despre ce face Rusu si cumnatul sau Fechete, eu vorbeam destul de tare ca sa ma auda si militienii care trageau cu urechea, m-au lasat la vorbitor mai mult de o ora, dupa care am plecat la camera insotit tot de domnu Chioreanu, si am ajuns fara vreo problema. Istoria condamnatului - Cum am sechestrat duba puscariasilor (XXV) 07 Septembrie 2006 Dupa ce s-a pus rau cu toata sefimea Penitenciarului Gherla, povestitorul a inteles foarte clar ca nu mai are viata buna in puscaria aceea. Astfel, a acceptat sa plece la Spitalul Jilava. Numai ca sejurul la spital s-a terminat rapid si i-a venit ordin sa se intoarca. Orice-ar fi fost, cale de intoarcere nu mai era. Asa ca a pus la cale o pozna de zile mari. Dupa vreo ora de la vizita, Fechete si-a aratat mecla la vizeta si mi-a spus "bai, Petre, vreau sa vorbim doar noi doi". Am iesit pe hol, Fechete era singur, si m-a intrebat "ce ai tu cu mine si cu cumnatu-meu, Rusu, mai Petre?", iar eu l-am lamurit, nu stiu ce aveti voi cu mine, dar daca nu ma deranjati, eu am sa uit ca tu l-ai omorat pe Dumitru Jan in izolator plus multe alte nenorociri pe care le-ati facut voi! I-am mai spus lu Fechete asa: eu am familie si daca imi faceti vreo manevra, atunci cu siguranta ca o sa platiti si pentru mine, dar si pentru alte magarii pe care le-ati facut, si o sa platiti cu varf si indesat! Fechete a zambit amar si a intrebat "nu-i mai bine, mai Petre, sa uitam tot ce a fost?", bine ar fi, dar nu mai pot avea incredere in nimeni, iar in dumneata si in Rusu cu atat mai putin. Dar eu sunt de acord cu tot ce ai spus dumneata, iar daca o sa observ ca nu va tineti de cuvant, om mai vedea. Fechete era genu de om foarte vi-clean, dar daca radea si incepea sa glumeasca, atunci trebuia sa fii si mai atent cu el. Discutia noastra s-a terminat, iar Fechete si-a dat cuvantu lui de om ca nu o sa caute sa-mi faca vreo

55

manevra. Eram in luna martie 1994 si intr-o seara am fost anuntat ca a doua zi trebuie sa plec cu masina la spital la Jilava, dar eu nu solicitasem asa ceva. Vasile Olteanu si alti prieteni mi-au pus in vedere sa am grija, sa nu cobor din masina chiar daca imi vine sa urinez, pentru ca s-ar putea sa ma impuste si sa motiveze ca am vrut sa evadez. Mi-am procurat doua cutite Tot in aceeasi seara, Fechete m-a scos din camera si mi-a spus "ei, Petre, te-ai convins ca eu m-am tinut de cuvant si nu am incercat sa-ti fac vreo manevra?". Dar cu plecatu la Jilava cum este, ori vrei sa spui ca nu stii nimic? "Ba da, Petre, eu am vorbit cu doctoru si l-am rugat sa te trimita la spital, nu ai spus tu ca vrei sa pleci pe cursa indiferent unde?" Da, dar spitalu Jilava te trimite inapoi de unde ai venit! "Bine, Petre, alege, vrei sa pleci sau nu, daca nu vrei, ma duc sa-i spun sa nu te mai trimita." M-am hotarat sa plec, cu gandul ca voi putea sa-mi schimb directia, adica sa plec in alta parte de la spital, deci i-am spus lui Fechete ca sunt de acord. A doua zi dimineata, eu si cu un alt detinut am urcat in masina si am ajuns la spitalu Jilava. Am fost trimis sa fiu internat la bolnavi psihic. Doamna doctor Marcu Viorica m-a scos de cateva ori la cabinet, a tot vorbit cu mine, m-a cautat de toate celea, m-a pus sa scriu si sa desenez si sa-mi amitesc de unele si de altele si in cele din urma mi-a zis de la obraz "mai baiatule, dar tu nu esti bolnav psihic, eu cred ca acela care te-a trimis aici este bolnav psihic". Doamna Marcu Viorica este medic-sef la spitalu Jilava, pe sectia de psihici, si ea a hotarat ca locul meu nu este acolo, pentru ca psihicu meu nu e deloc defect, si m-a anuntat ca o sa ma trimita inapoi la Gherla, dar eu am rugat-o sa ma mai tina internat macar doua-trei saptamani, si ea m-a tinut. Am rugat-o sa ma tina, ca sa imi pot aranja sa plec altundeva decat la Gherla, dar timpu a trecut si n-am putut sa rezolv nimic, pentru ca nu aveam bani, si fara bani nu se putea face nimic, baietii care erau veniti aici tocmai pentru a putea pleca in alte peniteniciare, cei care erau "stocari", adica sanatosi si prefacuti, aveau bani si plateau sa ajunga acolo unde le convenea lor sa ajunga. In lipsa de bani mi-am procurat inca un cutit, de la un prieten, si acum aveam doua cutite pregatite, pentru ca nu aveam de gand sa mai cobor la Gherla. Am vrut la balena A doua zi am fost dus cu masina la Gara de Nord, iar duba vagon era agatata de un tren care mergea spre Ardeal. Eram insemnat la dosar ca detinut periculos, iar pe cei periculosi, cand erau transportati cu duba vagon, ne baga la cusete separate, cusetele erau lungi de 1,50 m si late de 70 cm, si intr-o cuseta eram bagati 5 sau 6 detinuti exact ca sardelele intr-o conserva, eu mi-am tras o caciula pe ochi fiindca stiam ca sunt cunoscut de militienii de pe duba, aveam sansa sa ajung astfel in incaperea cea mare care in jargon se numeste Balena. Am coborat din masina printre primii, ca sa nu apuce sa se uite la tabel, cu caciula trasa pe ochi si capul putin aplecat, am reusit sa intru in balena cea mare, dar militienii au verificat tabelu si si-au dat seama ca eu trebuia sa fiu la conserva cu sardele, si nu la Balena, si nu le-a placut ca-i pacalisem, si a venit un militian tanar si a intrebat "cine este Dogaru", eu sunt, "hai afara ca vrea sefu de duba sa vorbeasca ceva", ia te rog sa lasi manevrele astea de doi bani cu mine, ca eu nu le halesc! Militianu cel tanar a plecat, da a venit sefu, "bai, Dogarule, hai sa stam de vorba, lasa-ti bagaju acolo, vino incoace!", am inceput sa rad si i-am spus vad ca ai imbatranit, dar nu stii sa minti deloc, nea Rosule, cand a vazut ca minciuna lui nu are efect, s-a sucit si mi-a spus "bai, Dogarule, te las aici, dar te rog sa iti vezi de treaba", parca banuia acest Rosu ca planuisem sa fac un pocinog. Trenu a pornit si a inceput calatoria spre mandrul Ardeal, unde eu nu aveam de gand sa cobor decat cel mult mort. Cine se da zmeu moare Ne-am oprit prima data la Ploiesti, pentru ca trebuia sa coboare si sa urce pentru Puscaria Margineni, la urmatoarea statie, unde iarasi trebuia sa coboare si sa urce detinuti, eu m-am pus in usa si am spus celor cativa detinuti care trebuiau sa coboare ca nu vor mai cobori, si mi-am scos cele doua cutite, ca sa stie ca vorbesc serios. Unu dintre ei a inceput sa vocifereze, dar i-am pus cutitu la gat si l-am prevenit prima data cand mai deschizi ciocu mori, in Balena erau detinuti care ma cunosteau si le-au spus si la ceilalti cine eram, si i-am asigurat nu am nimic cu voi, dar am o problema si nu pot sa o rezolv altfel decat asa cum am inceput. Eu va spun prieteneste sa stati fiecare si sa va vedeti de treaba, sa nu aplecati urechea la fraierii astia de pe hol. Sa nu ma forteze nici unul dintre voi ca sa il omor si nici unul sa nu incerce sa se dea zmeu in fata celorlalti, pentru ca in fata lor va muri cu siguranta. Trenu a oprit in gara si militienii au venit sa deschida usa si sa strige detinutii care trebuia sa coboare, dar cand m-au vazut cu cele doua cutite au inchis usa imediat, intre usa si camera era un gratar de fier si ei nu l-au mai deschis cand m-au vazut ce fioros aratam, si tot asa a mers trenu fara sa coboare nimeni, duba trebuia sa faca tot Ardealu cat era el de mare, si abia dupa ce-i dadea ocol Ardealului trebuia sa ajunga la Dej, unde urma sa lase detinutii pentru Gherla. Cand au ajuns in gara la Baia Mare, au dezgatat duba de garnitura si au bagat-o in triaj, eram constient ca va incepe spectacolul fara spectatori, de aia au bagat duba in triaj, sa nu vada lumea din gara ce urma sa se petreaca. In anul 1994, Regim si Paza pe toate penitenciarele din Romania era colonelu Dughila din DGP, si dumnealui in persoana se deplasase pana la Baia Mare si adusese din oras 30 de scutieri intr-un autobuz.

56

S-a urcat in vagon si a deschis usa dubei, dar fara sa deschida si grataru, s-a prezentat cine este si eu i-am zis sa nu se mai oboseasca el cu prezentarile, ca nu ma dau jos din vagon, a inchis usa si dupa doua minute au aruncat doua bombe lacrimogene sau fumigene, nu m-au impresionat, ca eu eram familiarizat cu bombe din alea de la cele trei Rebeliuni pe care le traisem. Detinutii mai fricosi au inceput sa tipe, iar dupa cateva minute au urcat in vagon sutierii, si usa, si grataru s-au deschis, iar Dughila a dat ordin sa iasa afara detinutii pe burta, ei au inceput sa iasa, si i-a dat jos in triaj, dupa care au aruncat in vagon un castron plin cu fiole lacrimogene, intr-adevar fiolele iti iau aeru, nu poti sa respiri, mascatii aveau masti de gaze pe fata, erau foarte bine dotati, sincer sa fiu, nu mai vazusem asa costumatii, parca erau din filme, aveau scuturi si niste ciomege in maini, stiam ca voi pierde imediat, dar voiam sa apuc sa dau macar un singur cutit la unu dintre ei. Au inceput sa dea cu spray lacrimogen, dar cand ma repezeam la ei cu cele doua cutite, uslasii faceau pasi inapoi, dar pana la urma m-au inghesuit in capatu vagonului, iar cand am simtit ca nu mai am unde sa ma retrag, am facut pas inainte, m-am facut ca dau cu cutitu din stanga, da am dat cu cel din dreapta, l-am lovit pe unu dintre ei chiar in piept si in acea clipa altul m-a pocnit cu un ciomag in cap de m-a luat somnu, eram in lumea viselor si m-am trezit din ea cand eram legat de maini si de picioare cu catuse, Dughila clampanea catre mine "Dogarule, tu ai vrut sa omori unu din baietii astia!", mi-a aratat cutitu rupt cu care dadusem, toti aveau pe ei camasi antiglont, iar cutitul cu care dadusem se rupsese ca un pai, nu cred ca patise nimic baiatul, m-au batut bine de tot, iar Dughila a decis "locul tau este pe restrictiva, ma jigodie si criminal imputit!". Am ajuns iarasi la Gherla, si m-am odihnit multe zile la izolare legat de un pat, de maini si de picioare. Trei saptamani am stat asa la orizontala, pana mi-a venit mandatu de transfer pe restrictiva, cu prima cursa urma sa fiu transferat la Jilava, iar de acolo la Galati. Un coniac si o baie buna Am ajuns la Jilava, era raiu pe pamant. Aveam o multime de prieteni si toti voiau sa ma ia in camera la ei, e drept ca eu trebuia sa stau in camera de tranzit, dar nu era nici o problema. A venit Matei Marin, prietenul meu de la Margineni, m-a luat la el in camera, au pus la incalzit un butoi cu apa, am facut baie, m-am barbierit, am facut baie, m-am schimbat cu haine nou-noute de la Marin, mi-a adus o jumate de coniac si, desi nu sunt un prieten al bauturii, am dat peste cap vreo 300 de grame timp de vreo cinci ore cat am depanat amintiri cu el. Timp de trei saptamani nu facusem baie deloc, iar acum ma simteam ca un nou-nascut, in Penitenciaru Jilava era un adevarat trai pe vatrai, dar eu trebuia sa plec in drumul meu, si inainte sa plec, baietii care ma cunosteau si care nu ma cunosteau au venit si mi-au umplut vreo cinci genti cu tot ce imi trebuia, tigari, alimente, haine, incaltaminte. Miam luat ramas bun de la toti si le-am multumit pentru tot ce facusera pentru mine. Adio, Jilava, bun venit, Galati! Dialogul ciorii cu borfasul Am ajuns in fine si la mine la Galati, ce-i drept, nu in oras, ci in bulau, inainte de a intra in restrictiva trebuia sa faci 20 de zile de izolare severa, care se numea carantina. Cand am pasit pe poarta puscariei, au vrut sa ne tunda zero, ceilalti detinuti au mai vociferat, dar s-au lasat tunsi, am ramas singurul netuns, domnu Colonel Jercan era comandant la Galati, dar nu era in unitate, pentru ca avusese un accident, iar locul i-l tinea un poponar care era Regim si Paza, il chema Ciornei, deci a venit Ciornei si mi-a spus ca orice detinut vine din transfer trebuie sa se tunda zero, iar dupa ce-i creste par, poate sa-l poarte. Eu i-am zis ca nu vreau sa ma tund, iar daca nu ma lasa in pacea mea, eu am sa-i fac numai evenimente cat timp voi sta pe restrictiva. M-a trimis la izolare, ca oricum trebuia sa stau acolo cele 20 de zile. Am intrat la izolare unde imi era locu, dupa 14 zile s-a intors comandantu Jercan din concediu si am fost imediat dus la el in birou, si Jercan s-a ridicat furios de pe scaun si m-a intrebat rastit "ce vrei tu, ma borfasule", si raspunsul meu a sunat, "pai, ce sa vreau, bai cioara, vreau sa-mi dai drumu in strada daca tot m-ai intrebat!". Jercan se uitase in dosaru meu si era genu caruia ii placea sa testeze omu, iar eu ii raspunsesem pe masura, asa cum trebuia. Jercan a schimbat tonu: "Bine, bai, jigodie, sa ma faci tu pe mine cioara?", vorba vine, mai nea Jercane, nu am vrut sa te jignesc! Jercan era omu cu care trebuia sa joci tare, iar eu chiar asa jucam, el testase o multime de jigodii si ca sa mentii scoru echilibrat trebuia sa joci mai dur chiar decat el. "Bai Petre, fii atent aici, imi spui cu ce te pot ajuta, acum de la inceput, dar fara sa imi faci probleme, cat stai aici la mine!" Eu i-am spus, imi dai vizita si drept la pachet si la tigari, in fiecare luna, ies la terenu de fotbal cu toti detinutii de pe sectie, la televizor ca toti ceilalti, iar in fiecare zi sa fiu lasat pe sectie doua-trei ore, sa ma mai recreez si eu, iar militienii sa-si vada de treaba si sa nu-mi caute motive de carcota. "Bine, Dogarule, iti aprob tot ce ai cerut, dar sa nu aud ca ai taiat pe cineva sau l-ai batut!", si am promis, nu o sa auziti asemenea lucruri. Jercan era cel mai iubit comandant de penitenciar, avea un fel al lui de a te convinge fara sa foloseasca forta si stia sa lucreze cu pedepsele mari si mai ales cu cei de teapa mea, care nu erau, cu siguranta, prea multi, iar Jercan stia sa se comporte omeneste, acest om te facea sa iti fie rusine daca ai fi gresit sau ti-ai fi incalcat cuvantu. Dar probabil numai un dobitoc ar fi putut gresi in fata lui Jercan, eu aveam dreptu numai la 5 pachete de tigari pe luna, fara nici o vizita, fara alimente si televizor, decat doua ore pe saptamana, astea erau drepturile mele. Iar Jercan imi

57

acordase cu de la sine putere mai multe drepturi decat avea un detinut care nu era pedepsit. Asadar, prin omenia lui, Jercan ma forta sa nu gresesc. Mai aveam sase zile de izolare, dar Jercan ma gratiase si de acelea. Jurnalul unui condamnat la moarte - Legea colonelului Jercan si ocaua lui Cuza (XXVI) 12 Septembrie 2006 Povestitorul si-a incasat chelfaneala dupa atacul dubei cu detinuti si a fost trimis la Galati, pe post de "oaie neagra". La Galati a intalnit un comandant atipic, pe colonelul Jercan, personaj de legenda in lumea puscariilor. Dupa inlaturarea lui Jercan, Dogaru avea sa se intoarca in infernul de la Gherla, unde il asteptau surprize. Au mai trecut cateva zile si Jercan m-a chemat iar in biroul lui, "mai, Petrica, am uitat sa-ti spun cel mai important lucru!". Care, domnu comandant? "Sa nu aud ca te-ai apucat sa jefuiesti detinuti", dar pe cine am jefuit eu, Barosane, "pai nu pentru asta esti aici, pe restrictiva, fiindca ai jefuit duba?", eu am inceput sa rad, crezand ca Jercan face vreo gluma, dar el mi-a pus in fata Referatu de restrictiva, iar in Referat specifica motivu pentru care eram trimis si scria intr-adevar ca eu jefuisem duba, cand am citit, am ramas mai mult decat prost. I-am povestit pe sleau lu Jercan de-a fir a par, tot ce a fost in duba, dar el mi-a spus "Petrica, eu te cred, dar Dughila si militienii de pe tren nu puteau sa spuna ca un singur om a sechestrat duba, pentru ca atunci s-ar fi facut ei de cacao si ar fi fost sanctionati pentru incompetenta in serviciu". In sfarsit, Jercan m-a lamurit si pe mine pentru ce scria ca eu am jefuit duba. In camera 53, unde am fost mutat, erau trei baieti care isi terminasera de ispasit Restrictiva si trecusera la regim omenesc, doi erau din Constanta si unu din Craiova. Boierie mare la restrictiva In ziua urmatoare, eu am vorbit cu cei doi constanteni care erau si tovarasi, Sandu si Valerica, amandoi niste baieti de treaba, si amandoi m-au inteles ca vreau sa stau singur, si-au facut bagaju si s-au mutat din camera, dar cioara din Craiova nu a vrut si i-am dat vreo cateva si tiganu si-a facut imediat bagaju, a batut in usa si a iesit foarte grabit si inapoi nu s-a uitat. Celula 53 avea trei paturi suprapuse si o lungime de trei metri si era lata de doi metri, toate celulele de pe sectia a sasea, unde eram cazat eu, aveau cate trei paturi si in ele dormeau sase detinuti, foarte multe erau unde dormeau doar cinci, iar eu stateam singur, dar toata ziua eram pe hol, pe sectie. Aveam dreptul pe zi la doua-trei ore, militienii de pe sectie ma lasau sa ma plimb, sa stau cu detinutii de vorba pe la vizete. Un prieten s-a liberat si mi-a lasat un dublu casetofon, mi-am facut si un resou sa imi gatesc mancare. Sincer sa fiu, as fi stat pe restrictiva tot restu pedepsei mele, in asemenea conditii. Mama venea la mine in fiecare luna, plus ca veneau la mine diversi prieteni care ma ajutau cu tigari si mancare. Televizoru era pe hol in sectie, erau puse niste banci, jumatate din detinuti erau scosi de dimineata si pana la 12, ceilalti dupa pranz si pana seara. A doua zi, cei de dimineata erau scosi seara si viceversa, iar eu eram mereu si timpu trecea foarte repede. Se faceau si concursuri de sah, nu imi place sa ma laud, dar am castigat concursu patru luni la rand, probabil ca am si mai multa experienta, imi placea sa joc sah si cand eram liber, iar jocu de sah este jocu mintii si singurul la care nu poti trisa. Nici nu pot spune ca sunt vreun Bobi Fiser sau vreun Casparov, dar printre detinuti castigam mereu, si cand puteam mai jucam si pe interes, si cand nu-mi gaseam interesul, jucam doar sa treaca timpu. Dialog subtire cu un popa Intr-o zi cand eram pe terenul de fotbal, de fapt, pe marginea terenului, pentru ca mie nu imi placea sa joc fotbal, stateam de vorba cu niste detinuti si a trecut pe langa mine preotul penitenciarului, eu l-am salutat pe preot si l-am intrebat daca vrea sa poarte cu mine o discutie, asa, ca fapt divers. Preotu era un om la vreo 35 de ani si printre altele l-am intrebat: "Parinte, cine te-a indemnat pe matale sa te faci preot, dar sa nu-mi spui ca ai avut vreo chemare, cum zic ceilalti". Preotu a inceput sa se codeasca el cu raspunsu, si l-am intrebat daca preotii si biserica sunt corecti. "Da", mi-a raspuns fara sa sovaie, dar de ce, parinte, inchizitia spaniola s-a intins in Europa ca o pecingine si a omorat sute de mii de oameni nevinovati? Preotul a inceput sa se invarta in loc, dar fara a da un raspuns concret, asa cum de fapt fac toti preotii. L-am intrebat de ce nu s-a dus sa slujeasca in vreun cartier sau in vreun sat, pentru ca aici in puscarie nu are nimic de primit de la niste enoriasi saraci ca noi? Pe cand vorbeam cu preotu a aparut un ofiter, maioru Staicu, "ce faci, mai Dogarule?", ce sa fac, sefu, stau de vorba cu preotu, "ce parere ai, ma Dogarule, de faptu ca noi, conducerea unitatii, v-am adus si voua un preot, sa aveti si voi duhovnicu vostru?". De ce ma intrebati tocmai pe mine, si nu pe altul ce parere are? "Te intreb pe tine, pentru ca am vazut ca ai castigat concursu de sah si te consider mai inteligent decat altii." Eu i-am spus lu maioru, chiar vreti parerea mea personala? "De, pe a ta o vreau", pai atunci uitati parerea mea personala, aici, in puscarie, toti ofiterii si subofiterii fura, de la mic la mare, cu exceptia lu domnu comandant Jercan, deci domnule maior, nu erati voi destui aici care furati, la ce l-ati mai adus si pe asta? Maioru s-a suparat foc si m-a amenintat ca imi face raport de

58

pedepsire, ma baga la izolare, eu am inceput sa rad si l-am sfatuit sa se duca la Jercan, sa ii spuna ca s-a bagat in seama cu mine. Am fost chemat la Jercan, dar comandantu era om cu capu pe umeri care iubea sinceritatea, "bai, Petrica, lasa-i dracului in pace, ii stiu ca au obiceiu prost si fura tot ce le cade in mana, dar altii mai buni nu am, Petrica, asa ca ii tin pe astia, asa cum sunt ei!". Jercan era mai mult decat convins ca militienii fura din ratia detinutilor si materiale de constructii si introduceau bauturi alcoolice, si le vindeau cu un pret exagerat fata de pretu din unitate, dar grav era ca foarte multi detinuti nu mai judecau, dupa ce beau multa bautura se intamplau evenimente in unitate. Cei care introduceau bautura in parnaie urmareau sa prinda doi iepuri dintr-un foc. Primu iepure era vizibil si usor de intuit. Acesti oameni de nimic isi rotunjeau veniturile, se imbogateau de pe urma detinutilor, foarte multi ofiteri si subofiteri faceau tramvaiu, in jargon li se spune tramvaie la militienii care se duceau la familiile detinutilor si luau bani, tigari, droguri, aparate de fotografiat, camere de luat vederi pe care le introduceau in unitate, la toti acestia li se spune tramvaie. Nu toti militienii erau tramvaie, ci foarte multi dintre ei si procentul difera de la penitenciar la penitenciar. Ofiterul a picat testul banului Al doilea iepure era mai parsiv. Militienii bagau bauturi in unitate, se produceau evenimente provocate de puscariasi beti si fara judecata, asadar militienii cu pricina ii incitau pe detinuti ca sa se intample evenimente, acestea sa fie raportate la DGP, iar DGP trebuia sa ia masuri, cum ar fi sa-l schimbe pe comandantu de unitate, si intr-adevar acest scop era urmarit de multi militieni, sa-l zboare pe Jercan cu orice pret. Jercan nu le era catusi de putin pe plac celor necinstiti. Dau numai un exemplu, din care se poate intelege tot ce trebuie inteles. Intr-o zi, Jercan a gasit o sacosa plina cu carne la un ofiter si l-a intrebat ce e cu aia, iar ofiteru a raspuns ca a cumparat-o si ca o duce acum acasa. Jercan a tacut, stia ca ofiteru furase carnea din ratia detinutilor, dar nu avea probe si din acest motiv nici nu a luat vreo masura, dar nu l-a lasat asa pe hot, l-a chemat pe detinutu care lucra la carmangerie si i-a spus asa: "Stiu ca tu dai carne la mai multe cadre, dar tu nu ai nici o vina, eu iti dau cuvantu meu ca nu te pedepsesc cu nimic, dar cand vine ofiteru cutare, tu ii bagi in carne moneda asta, iar pe urma vii sa ma anunti". Ofiteru s-a dus din nou sa ia carne, ca se invatase ca ursu la fagurele cu miere, si detinutu a bagat moneda de la Jercan, dupa care l-a anuntat asa cum fusese invoiala. Cand ofiteru se urcase in masina si dadea sa plece acasa, pentru ca iesise din tura, Jercan a aparut la poarta si i-a cerut sa deschida portbagaju, ofiteru a deschis portbagaju, si Jercan l-a intrebat ce este cu punga de carne, "am cumparat-o, domnule!", "sigur?", "da, domnule", si Jercan a desfacut punga si a inceput sa caute moneda, bineinteles ca a gasit-o si l-a intrebat de unde a aparut moneda, si ofiterul a raspuns ca o fi picat de undeva. Jercan tinea moneda intr-o mana si i-a spus "moneda asta trebuie sa aiba un semn pe ea si semnul l-am facut eu, daca nu are semn, tu scapi, dar daca are, eu te voi da pe tine afara ca pe un hot si-un mincinos nedemn ce esti!". Bineinteles ca moneda avea semnul, iar ofiterul cel hot si mincinos a fost dat afara, sa nu mai rusineze haina statului. Dar Jercan era prea cinstit, iar oamenii cinstiti nu au cum sa stea prea mult printre hoti, Jercan era un om foarte judecat, arata astfel: voinic, inalt, brunet, atat de brunet, ca nu-l puteai banui ca se bronzase in tinerete, iar datorita faptului ca era brunet, in ziua de 4.12.1994, cand militienii au intrat la apelu de seara beti crita si cu ciomege in mana, ei strigau in gura mare "gata, s-a terminat cu democratia, tiganu vostru a fost dat afara, jos cu tiganu!". Cu o zi mai devreme, comandantu primise un plic de la DGP, pe plic scria ca trebuie sa-l deschida la data de 4, ora 16:00, iar inauntru plicului scria ca trebuie sa paraseasca unitatea, fiind destituit din functia de comandant si scos la pensie. La acea vreme erau alti comandanti mai in varsta ca el, dar lui Jercan ii sosise momentul sa lase locu liber pentru altu. Tot in aceeasi zi au mai fost destituiti Despinoiu, comandantu de la Poarta Alba, Rosu Vasile, comandantu de la Gherla, care trebuia sa fi fost dat afara de foarte mult timp, ca era ghioarla batrana. Eu terminasem cele sase luni de Restrictiva, dar il rugasem pe Jercan sa ma mai tina pana dupa Revelion, ca sa pot sa imi mai vad si eu familia la vorbitor. Dar la data de 8.12.1994 am fost transferat la Jilava, iar de acolo, inapoi la Gherla. In Romania sunt 34 de puscarii, dintre care cinci cu profil pedepse mari; acestea sunt urmatoarele: Gherla, Aiud, Craiova, Margineni, Poarta Alba. Daca eu as fi fost trimis in oricare alta puscarie decat la Gherla, povestea mea s-ar fi oprit probabil aici. Dar soarta a vrut probabil ca povestea sa continue, dupa cum veti vedea. Din nou la Gherla La 24.12.1994 am ajuns inapoi la Gherla si de indata am fost bagat la izolare, fara vreun motiv si fara raport de pedepsire, pesemne m-au bagat acolo ca sa ma intimideze, dar cum eu nu sunt omul care sa fie intimidat cu una cu doua, nu m-am lasat impresionat de metodele lor de doi bani. Am fost tinut la izolare pana in februarie 1995, pe 12 februarie am iesit de la cusca si am fost repartizat pe etajul 2 la camera 43, de la izolare m-a scos domnu Chioreanu Petre, care avea si atunci functia de comandant al penitenciarului pana la numirea unui alt comandant

59

in locul lui Rosu. Se zvonea ca va fi numit domnu Corabeanu, care avea gradul de colonel plus o pregatire de specializare facuta in Franta. Dar altii spuneau ca va ramane comandant tot domnu Chioreanu Petre. Amandoi erau oameni care meritau aceasta functie si care erau de buna seama si capabili, dar mai era inca o persoana care spera ca va fi numit comandant, acesta era un netrebnic care nu merita nici sa dea de mancare la cainii din unitate, numele sau este Turdeanu Ion, cel mai apropiat om al fostului comandant Rusu, daca acesta ar fi ajuns comandant, cu siguranta ca ar fi fost un dezastru si pentru detinuti, dar si pentru militienii cinstiti de la Gherla. De cand fusese pensionat Rosu, se vedeau deja niste schimbari spre bine, mai ales starea de spirit era alta, printre detinuti nu mai domnea acea tensiune pe care eu o stiam, Chioreanu era omu care nu pedepsea detinutul decat pe baza de dovezi, si nu pe vorbe in vant. TOTI FURATI, IN AFARA DE COMANDANT Pe cand vorbeam cu preotu a aparut un ofiter, maioru Staicu, "ce faci, mai Dogarule?", ce sa fac, sefu, stau de vorba cu preotu, "ce parere ai, ma Dogarule, de faptu ca noi, conducerea unitatii, v-am adus si voua un preot, sa aveti si voi duhovnicu vostru?". De ce ma intrebati tocmai pe mine, si nu pe altul ce parere are? "Te intreb pe tine, pentru ca am vazut ca ai castigat concursu de sah si te consider mai inteligent decat altii." Eu i-am spus lu maioru, chiar vreti parerea mea personala? "de, pe a ta o vreau", pai atunci uitati parerea mea personala, aici, in puscarie, toti ofiterii si subofiterii fura, de la mic la mare, cu exceptia lu domnu comandant Jercan, deci domnule maior, nu erati voi destui aici care furati, la ce l-ati mai adus si pe asta? AFACERI "Acesti oameni de nimic isi rotunjeau veniturile, se imbogateau de pe urma detinutilor, foarte multi ofiteri si subofiteri faceau tramvaiu, in jargon li se spune tramvaie la militienii care se duceau la familiile detinutilor si luau bani, tigari, droguri, aparate de fotografiat, camere de luat vederi pe care le introduceau in unitate, la toti acestia li se spune tramvaie. Nu toti militienii erau tramvaie, ci foarte multi dintre ei si procentul difera de la penitenciar la penitenciar." BUCURIA NEBUNILOR "Dar Jercan era prea cinstit, iar oamenii cinstiti nu au cum sa stea prea mult printre hoti, Jercan era un om foarte judecat, arata astfel: voinic, inalt, brunet, atat de brunet, ca nu-l puteai banui ca se bronzase in tinerete, iar datorita faptului ca era brunet, in ziua de 4.12.1994, cand militienii au intrat la apelu de seara beti crita si cu ciomege in mana, ei strigau in gura mare "gata, s-a terminat cu democratia, tiganu vostru a fost dat afara, jos cu tiganu!" DESPRE COMANDANTI "Se zvonea ca va fi numit domnu Corabeanu, care avea gradul de colonel plus o pregatire de specializare facuta in Franta. Dar altii spuneau ca va ramane comandant tot domnu Chioreanu Petre. Amandoi erau oameni care meritau aceasta functie si care erau de buna seama si capabili, dar mai era inca o persoana care spera ca va fi numit comandant, acesta era un netrebnic care nu merita nici sa dea de mancare la cainii din unitate, numele sau este Turdeanu Ion, cel mai apropiat om al fostului comandant Rusu, daca acesta ar fi ajuns comandant, cu siguranta ca ar fi fost un dezastru si pentru detinuti, dar si pentru militienii cinstiti de la Gherla." Jurnalul condamnatului - 'M-am ajuns: prieten cu Comandantu' (XXVII) 14 Septembrie 2006 Petre Dogaru se intoarce in Gherla, din care abia-abia scapase cu viata. Se intoarce cu inima cat un purice. Numai ca, poftim surpriza, aici are sa intalneasca un vechi amic, care-i era indatorat pana peste cap. Pentru povestitor incepe un rasfat: coniace si sfaturi de taina cu ditamai colonelul, este promovat pe cea mai ravnita functie, care-l facea mai puternic decat un gardian. Eram la sfarsitul lui iunie 1995 cand am aflat ca nici unul dintre cei trei: Chioreanu, Turdeanu si Corabeanu nu castigasera, ci fusese numit Comandant un al patrulea, de care nu auzise nimeni pana atunci. Noul comandant a inceput sa viziteze camerele de detinuti, intra in fiecare camera, intreba daca sunt probleme, dupa care pleca. Eu eram, dupa cum am spus, la camera 43, si cand domnu Comandant a intrat in camera, eu i-am si zis la un prieten pe nume Marian, ba Mariene, eu il cunosc pe omul asta, dar nu pot sami aduc aminte de unde, nici sa ma bati. Trecuse o luna aproape de cand aparuse noul comandant si l-am rugat, intr-o zi, pe militianu de pe sectie sa-mi dea voie sa merg la alta camera, pentru a-mi inregistra niste muzica de la un prieten, noul comandant daduse ordin, cand un detinut vrea sa inregistreze o caseta la alta camera sa fie lasat doua-trei ore, eu l-am rugat frumos, dar militianu mi-a trantit usa-n nas si m-a injurat. N-am ramas mai prejos, am inceput sa-l injur cum imi venea la gura, si in timp ce eu injuram cu spume, noul Comandant se plimba pe etaju

60

unu, si cum intre etaje nu era decat o plasa el auzea perfect toate vorbele dulci pe care le spuneam eu. Cand Comandantu a intrebat cine injura asa de pitoresc, militianu a spus ca e la camera 43 un detinut cu care nu se poate intelege nimeni, Petre Dogaru e acel detinut si e o mare jigodie. Comandantu a dat ordin ca eu sa fiu dus la el in birou, a venit ofiteru de serviciu Chifa si m-a dus la parter, intr-o sala de clasa, dupa vreo jumatate de ora ma dus in biroul domnului Comandant, care mi-a zis direct, "Petrica, de ce l-ai injurat pe subofiter?", pentru ca el m-a injurat primu si eu n-am putut sa-i raman dator, si i-am povestit cum se intamplase. "Bine, Petrica, v-ati injurat reciproc, tu ai vreo pretentie la el?", nu, domnule, "bine, Petrica, deci sunteti pe pace acum, iar eu iti promit tie ca-l voi schimba de pe sectia a doua!". Dupa care Muresan, ca asa il chema pe Comandant, mi-a spus ca vrea sa servim amandoi o cafea intre patru ochi, dar eu i-am raspuns ca nu si-a gasit omu in persoana mea, i-am spus pe sleau ca doar turnatorii beau cafele cu Comandantu. Acum stiu de unde il stiu Am refuzat invitatia, dar Muresan a insistat "daca eu te pot ajuta cu ceva, Petrica, te rog sa-mi spui", da, domnule, daca vreti sa ma ajutati cu ceva, trimiteti-ma pe cursa in alt penitenciar, "esti sigur tu, mai Petrica, esti sigur ca vrei sa pleci pe cursa?", da, domnule, "si unde, Petrica?", la Margineni, domnule, "bine, Petrica, sa fie asa cum doresti, la inceputu lui august trimit la Margineni la fabrica 40 de detinuti si tu vei fi printre ei", eu i-am multumit si am iesit. Zis si facut, la inceputul lunii august am fost transferat la Penitenciarul Margineni, in ziua in care am ajuns, ofiter de serviciu era Viorel Brumaru, unu dintre militienii pe care ii bagasem eu pe camera cinci in timpul revoltei din 26.06.1990, nea Brumaru m-a intrebat "la care camera vrei sa te bag, Petre?", mie mi-era indiferent, "daca vrei, te bag la fosta ta camera, la cinci, daca iti convine intra acolo, eu dupa o ora am sa te scot sa mai stam de vorba", miam regasit camera, am dat mana cu multi baieti care ma cunosteau, si pe urma m-a scos Brumaru afara din camera. Am intrat intr-un birou si Brumaru a scos o sticla de jumatate de coniac, mi-a spus, "ia si bea, Petre, macar asa sa ma pot recompensa si eu fata de tine pentru gestul pe care nu l-am uitat!". Dupa ce am baut o gura de coniac, Brumaru m-a intrebat, "de ce ai plecat de la Gherla, Petre?", pentru ca se facea sovinism, "pai bine, Petre, tu l-ai ajutat pe Muresan aici, nu l-ai lasat pe mana detinutilor sa-l omoare si el nu te-a jutat cu nimic?", abia atunci mi-am dat seama de unde-l cunosteam eu pe Muresan, dar nu-mi mai aduceam aminte de unde, iar Brumaru mi-a explicat "pai de asta te-a invitat sa bei cafea cu el, intre patru ochi, ca sa vorbiti de ale voastre, dar tu ai inteles gresit ca vrea sa te faca turnator". Tu n-ai ce cauta aici Dupa ce am vorbit cu Brumaru despre multe, am mers la camera si m-am culcat, iar dimineata la ora sase comandantu Carnaru era in camera, "ce-i cu tine aici, Dogarule?", am venit si eu la munca, domnu Comandant, asa cum au venit atatia detinuti. Carnaru m-a privit in albu ochilor si mi-a zis "penitenciarul Margineni este deschis pentru orice detinut, cu o singura exceptie care esti tu, Dogarule, iar cu prima cursa ai sa te intorci inapoi de unde ai venit!". Eu am intrebat inca nedumerit de ce nu am si eu un loc aici, la Margineni, dar el mi-a spus ca nu are ce sa mai discute cu mine si a iesit trantind usa dupa el. Am patit si eu cum zice proverbu, ca pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti, eu nu l-am lasat pe Carnaru sa moara cand l-au luat ostatic, iar el nu ma lasa sa imi fac pedeapsa in pacea mea, in puscaria lui. Am stat la Margineni 15 zile care trecusera foarte repede, in fiecare zi eram scos de vechile mele cunostinte pe care le ajutasem, m-am bucurat sa vad ca mai exista oameni si printre militienii din penitenciare, care nu uitasera ca eu ii ajutasem sa-si faca masini, case, sa intre in randul lumii. Cu prima cursa, am fost transferat inapoi la Gherla, am ajuns pe la ora trei dimineata, iar la ora sase eram in biroul domnului Comandant Muresan si serveam cafea si coniac exact ca doi vechi prieteni... Printre multe alte discutii avute cu Muresan, el m-a rugat sa uitam trecutul, sa ne gandim la viitor, iar Muresan mi-a promis ca va face o cerere de eliberare la exceptional, mi-a spus ca are multe cunostinte in justitie, iar cuvantul lui atarna greu. M-a sfatuit sa mai am radare macar cateva luni, dupa care imi va face cererea de liberare speciala. Si mi-a mai spus asa: "ai grija, Petrica, aici la Gherla nu te agreeaza nimeni dintre toti subordonatii mei, spun despre tine ca esti cel mai rau detinut, ca ai facut numai pro-bleme in unitate de cand ai venit. Dar eu, Vasile Muresan, vreau sa le dovedesc ca tu nu esti asa de rau, si vreau sa le dau peste nas, dar tu trebuie sa ma asculti, Petrica, pentru ca toate sa mearga bine. Prima data o sa-ti dau o camera mare si tu trebuie sa o pui la punct si sa iei locu unu pe unitate, ca eu sa le dau peste nas la fraierii astia!". Am luat camera 64 de pe etajul 2, Muresan mi-a dat bon ca sa pot ridica de la magazia unitatii toate materialele necesare, dupa vreo 9 zile, era mai curata decat o camera de spital. La fiecare inceput de luna se faceau sedinte, toti sefii de camera erau scosi la club, iar la club se uitau in fiecare zi la punctajul adunat de fiecare camera in parte. Punctajul se dadea zilnic de catre militienii de pe sectie, iar punctajul se dadea in functie de cele intamplate, in camera nu trebuia sa aiba loc batai, scandaluri, furturi si in special trebuia sa fie o

61

curatenie exemplara. Eu ma incadrasem perfect in barem, am luat locu unu pe unitate, am luat premiu mai multe luni la rand. Dupa care Muresan m-a chemat, mi-a dat camera 60 si mi-a cerut sa o pun la punct la fel, dupa vreo doua saptamani si acea camera era bec, am luat atatea materiale incat magazioneru disperase, dar ce sa-i fac daca aveam bon de la Muresan... Am luat atata vopsea, incat am si vandut vreo 30 de kilograme. Alte cateva luni am luat premiu pe unitate, iar Muresan le dadea peste nas la toti cei care se dusesera la el si ma scosesera intr-o lumina cat se poate de proasta. Intr-o zi am fost in birou la Muresan si era acolo si domnu Corabeanu, iar acesta mi-a spus, "de comun acord cu domnu Comandant ne-am hotarat sa te numim Brigadier Prim pe unitate cu ordinea si disciplina". Eu i-am multumit si i-am spus ca nu pot sa accept, pentru ca nu sunt agreat de foarte multi militieni si de destul de multi detinuti, pe care i-am mai batut din diferite motive. Domnu Corabeanu mi-a motivat ca trebuie sa accept aceasta functie pentru a-i ajuta pe detinuti in diferite probleme. Pana la urma am acceptat, pentru ca stiam ca Muresan fusese cu ideea, cunosteam lectia si procedura, trebuia sa numesc sefi de camera, trebuia sa numesc plantoanele de pe hol care serveau masa, trebuia sa ii schimb daca nu erau capabili si, desigur, mai trebuia sa intervin la discutiile mai aprinse dintre detinuti. Muresan daduse voie sa se joace jocuri de noroc, barbut, poker si toate alea. Multor militieni nu le convenea deloc sa fiu eu Brigadier Prim, pentru ca puteam sa merg prin toata unitatea, puteam sa ma duc in comandament la nea Vasile Muresan, cand eram singur cu el ii spuneam nea Vasile, cand mai era cineva de fata ii spuneam domnu Comandant. Miroase a afaceri grase In februarie 1996 a venit de la Aiud cel mai bun prieten al meu, Vasile Olteanu, a venit seara, iar a doua zi dimineata la ora sase, ofiterul de serviciu Punta m-a dus pe mine si pe Olteanu la Comandant in birou. Punta a primit ordin sa plece, am ramas eu cu prietenul meu si cu Comandantu, Muresan ne-a servit cu cafea si coniac, dupa care mi-a spus, "Petrica, stiu ca Vasile e cel mai bun prieten al tau, vezi cum faci, da-i si lui un loc undeva, pune-l sef de camera sau planton, unde i-o placea si lui", dar Vasile a refuzat, ca pe el nu-l intereseaza nimic si vrea sa stea cu mine in camera. La o saptamana dupa Olteanu, a mai venit un detinut care era prieten cu noi, il chema Proica Ion, cel care participase la Rebeliunea de la Margineni, din 26.06.1990. L-am adus si pe Proica in camera 60, iar a doua zi m-am dus la Muresan si i-am aratat un sfant sculptat pe o bucata de lemn de nuc, Muresan s-a uitat la sculptura si a ramas putin pe ganduri, dupa care mi-a spus "Petrica, am vazut multe sculpturi, dar nici una ca asta, am vazut cum sculpteaza si civilii, si detinutii in fabrica de mobila, dar nu mi-a placut, tu adumi-l pe cel care a facut sfantu asta!". M-am dus in camera si m-am intors cu Proica, Muresan il cunostea de la Margineni si a dat mana cu el, l-a intrebat daca el a sculptat sfantu, Proica a spus ca da, iar Muresan l-a intrebat daca stie sa sculpteze piese de mobilier, si Proica a confirmat, iar Muresan l-a rugat sa lucreze pentru el. A doua zi, atelierul lui Proica era gata, o camera de-a mecanicilor a fost eliberata, iar Proica impreuna cu un tamplar pe nume Florian s-au apucat de treaba, iar cu ei doi s-a dus si Vasile Olteanu, care nu stia meserie de tamplar, dar ii mai ajuta la diverse lucruri. Prima piesa a fost un pat stil Ludovic, sculptat in lemn de nuc, era ceva de vis, Proica era un adevarat artist. In toate penitenciarele din Romania nu sunt decat doi sculptori adevarati, unul este Proica Ion, iar cel de-al doilea este Haralambie Pavel, care e mai mult decat un maestru, acesti doi sculptori sunt condamnati la 25 de ani de inchisoare pentru omor cu talharie si nu-mi dau seama ce i-a determinat pe ei sa faca o asemenea fapta cand au o asemenea meserie de aur. Dupa ce Proica a terminat piesa, Muresan a plecat impreuna cu toti trei, Proica, Florin si Olteanu, acasa la el, comandantu statea in comuna Cetam, la 45 de kilometri de Gherla, Muresan a facut o masa, i-a cinstit omeneste, si seara cand s-au intors in unitate, toti trei erau beti crita, dar nu era nici o problema, bausera la comandant acasa. Muresan avea o casuta batraneasca si statea impreuna cu parintii lui, oameni varstnici, iar cand a venit comandant la Gherla, era cel mai cinstit om, cel putin asa am inteles eu. Jurnalul condamnatului - Un comandant pus pe capatuiala (XXVIII) 19 Septembrie 2006 Un episod din care se va vedea ca viata de puscarias poate fi cu adevarat simpatica, atunci cand te obisnuiesti cu lipsa libertatii. Mai e o conditie, desigur: sa fii amic cu comandantul Deci Muresan a fost om cinstit pana cand cei din unitate l-au facut sa simta si el gustul mierii care ii curgea printre degete, iar Muresan s-a pus pe treaba serioasa, si-a facut un mic conac, materialele nu erau o problema, ciment, vopsele erau in unitate, balast era destul pe rau si masini de transportat avea cateva unitatea. Problema mai serioasa era cheresteaua, dar s-a gasit si aia, in unitate era un detinut, condamnat la 14 ani pentru omor, acel

62

detinut se numeste Marinca, iar tatal lui avea multa padure si a mai imputinat-o de dragul fiului, si i-a dat lui Muresan cherestea pentru conac si pentru ferma, iar Comandantu i-a facut detinutului cerere pentru a fi eliberat exceptional, si Marinca s-a liberat exceptional pe cheresteaua lui tata-su. Recrutare de artisti Mana de lucru e destul de scumpa, dar Muresan o avea pe gratis, in penitenciar era o echipa de zidari care lucra la intretinere, seful lor era un prieten de-al meu, pe nume Truta Nicolae, eu ii spuneam Nicu, el i-a ales pe cei mai buni zidari si a cautat si printre ceilalti detinuti, a facut o echipa de zece oameni, care s-a pus pe treaba la Muresan si veneau seara tarziu, Comandantu le dadea mancare buna si bautura, si tigari, si treaba mergea struna. Muresan se instarea vazand cu ochii, intr-o zi, cand Proica a terminat o piesa de mobilier, eu i-am spus Comandantului: "Mai nea Vasile, ce parere ai, iti place cum lucreaza Proica". "Da, Petrica, imi place, dar daca as mai avea unu ca el ar fi o minune!" "PaI, de ce nu spui, nea Vasile, ca eu iti dau unu tot ca Proica, dar inca mai maestru ca el, vorbesc serios." "Du-te, Petrica, adu-l imediat la mine." "Pai, n-am cum, mai nea Vasile, ca nu este aici in unitate, este la puscarie la Margineni, pune mana nea Vasile si suna-l pe Carnaru si spune-i sa ti-l trimita pe Haralambi Pavel cu prima cursa", iar Haralambi Pavel a sosit la Gherla cu prima cursa, iar in ziua urmatoare lucra pentru Muresan. Intr-o zi, Comandantu m-a chemat la el la birou si mi-a spus: "Petrica, eu ti-am facut cerere in justitie ca sa te liberez", eu ma uitam in ochii lu nea Vasile si parca era vizibila o raza de viclenie, aveam executati doar 10 ani din mandatul de 25 si parca imi venea greu sa-l cred pe acest securist pervers, dar eu ma faceam ca il cred, pentru ca eram la mana lui, iar cu securistu nu-i bine sa te pui rau. In fond, cata vreme aveam avantajele mele, deloc de neglijat, situatia imi era de-a dreptul convenabila. Si situatia se prezenta dupa cum va spun. La Gherla, de pilda, sunt foarte multi porumbei, mii de zburatoare, Muresan voia sa-i starpeasca pentru ca se gainatau in curtea unitatii, si atunci i-am cerut sa dea ordin ofiterului de la permanenta sa-mi dea mie cheia de la pod cand voiam eu. Si eu primeam cheia de la pod cand imi venea chef, ca sa starpesc porumbeii, dar eu ii starpeam cu masura, adevarul e ca imi place carnea de porumbel, coboram din pod cu o punga de porumbei cu gaturile sucite, luam smantana si faceam o ciulama cu mamaliga. Cand voiam treceam si pe la carmangerie, luam carne de porc proaspata si cate doua cofraje de oua, mai dadeam si pe la prieteni, pentru ca nici pe mine nu ma costa nimic. Intr-o zi, Muresan mi-a cerut sa merg la camera de tineret, 18-21 de ani, in jargonu nostru acestia se numesc bididii, acestia, in timp de doua saptamani, batusera sase sefi de camera, toti pedepse mari, mai mult de o zi sau doua nu statea nici unu sef de camera. Eu puneam sefi de camera doar la majori, dar la tineret sefii de camera erau numiti de militienii de pe sectii, insa toti cei alesi dadusera dovada ca erau fraieri, va sa zica nu erau capabili. Si de aceea comandantu m-a trimis pe mine. M-am dus la bididii, mai intai i-am chelfanit bine pe cativa, iar pe urma le-am luat la toti rapoartele de pedepsire si l-am rugat pe nea Vasile sa le dea drumu la prima comisie. Bididiii au vazut ca nu le merge cu mine, au mai inteles ca-i si ajut daca merita, si se linistisera, cu bididiii trebuie sa stii sa te porti, trebuie sa te stie si de frica, eu i-am facut baieti cuminti. Mic trafic de influenta Ma opreau multi detinuti si ma rugau sa le fac diferite servicii, cum ar fi sa-i fac unuia un contraraport, pentru ca are raport de pedepsire si mai are 25 de zile pana la Comisia de liberare conditionata, ii luam numele si toate datele si il faceam, dupa care ma duceam la Muresan, il aproba, il dadea la secretara lui, care il baga la dosarul detinutului respectiv. Altu ma ruga sa-i fac raport de evidentiere cu vorbitor la masa, pentru ca vine mama lui si nu sta bine cu auzu. Intr-o seara, pe la ora 21:00, am luat doi bididii cu mine si ne-am urcat in pod sa prindem porumbei, aveam cu noi doua lanterne si ne-am apucat sa prindem porumbei, in pod era mai multe cupanduri, un fel de aerisiri, la noi, in Moldova, le spune cupanduri, prin alte parti chepenguri, prinsesem destui porumbei, se facusera ora 23:00, unul dintre bididii se urcase pe o cupandura, unde pusesem plasa ca sa nu zboare afara porumbeii, bididiul era sus, vedea perfect afara, si-mi spune: "Nea Petrica, afara langa biserica este un teveu, iar unii da niste pachete peste gard, afara din fabrica de mobila". M-am uitat si eu, langa biserica se afla un gard care despartea fabrica de mobila de curtea interioara a puscariei, acolo era parcat un teveu albastru, batea in el becu din fata bisericii. A doua zi dimineata, pe la 10:00, maioru care raspundea de detinutii din fabrica m-a chemat la el: "Hai, Dogarule, cu mine in fabrica", si mi-a aratat un bar sculptat si mi-a spus: "Dogarule, azi-noapte s-a furat un bar din acesta, facut la comanda pentru export". "Pai, si ce treaba am eu cu barurile astea pentru export." "E drept, tu n-ai treaba, dar m-ai putea ajuta daca vrei, tu stai tot timpul pe afara si umbli prin toata puscaria si poate stii ceva sau poate auzi ceva. Daca afli ceva de bar, iti bag in cont, la dosar, cinci sute de mii de lei". "Sa vedem, domnu maior, daca aflu ceva am sa vin sa va anunt." Deja eu stiam unde e baru, sau cel putin banuiam, pentru ca nu-i vazusem la fata pe cei care dadusera baru peste gard si il urcasera in teveu.

63

O negociere cu cartile pe masa In urma cu trei saptamani, eu intrasem intr-un birou, iar in birou se aflau doi militieni, plutonieru Juncan si plutonieru Nicu. Nicu ii spunea lui Juncan ca si-a terminat apartamentul si nu-i mai trebuie altceva decat un bar pentru sufragerie, ca sa aiba casa cu adevarat pusa la punct. Acest plutonier facea de serviciu pe etaju trei. Dupa vreo trei zile m-am dus la el in birou si i-am spus: "Ma Nicule, cand vii la serviciu tura viitoare, adu-mi si mie o punguta de malai, ca vreau sa fac ciulama de porumbei si fara mamaliga nu are nici un farmec". Nicu mi-a spus ca ii pare rau, dar ca nu poate sa ma serveasca, pentru ca la poarta le face control. Am iesit din birou si m-am intors inapoi din usa, si i-am zis, intr-o doara: "Ma Nicule, sa presupunem ca in biroul asta in care stai tu ar fi o sufragerie, in care ai vrea sa-ti pui un bar, in ce parte l-ai pune tu, Nicule, in stanga sau in dreapta, sau langa perete, acolo, cu fata catre mine?". Nicu s-a facut palid la fata si mi-a spus ca nu intelege ce vreau sa spun despre bar si despre sufragerie. Eu m-am uitat la ceas si i-am spus: "In maxim doua ore, tu, Nicule, esti dezbracat de haina statului si esti si arestat, tu ai furat baru din fabrica si l-ai dat peste gard la biserica, si l-ai urcat in teveu acela albastru, iar eu eram in pod si ma uitam la voi". Cand Nicu a auzit acestea, a capitulat si mi-a spus: "Bai Petrica, spune-mi ce vrei sa iti dau, numai nu ma spune la nimeni, pentru ca dau de necaz", iar eu i-am spus: "Ce zici, ma Nicule, imi aduci o punguta de malai." "Iti aduc, ma Petrica!" "Uite, Nicule, ce mi-a spus maioru din fabrica, daca aflu cine a furat baru, imi baga in contu meu de la dosar cinci sute de mii de lei ca sa imi fac cumparaturi, ce zici de chestia asta, ma Nicule, si Nicu se ingalbenise la fata, iar eu l-am linistit: "Stai linistit, Nicule, ca daca era sa te spun o faceam imediat cand m-a intrebat maioru, dar pentru ca eu nu te-am spus, cand vii si tu la serviciu, imi aduci de fiecare data cate o jumatate de coniac, eu vand coniacul si-mi iau tigari si ramanem si prieteni, iar baru sa-l stapanesti sanatos. Am dat mana cu Nicu si am ramas buni prieteni. DESCURCARETUL "Muresan s-a pus pe treaba serioasa, si-a facut un mic conac, materialele nu erau o problema, ciment, vopsele erau in unitate, balast era destul pe rau si masini de transportat avea cateva unitatea. Problema mai serioasa era cheresteaua, dar s-a gasit si aia, in unitate era un detinut, condamnat la 14 ani pentru omor, acel detinut se numeste Marinca, iar tatal lui avea multa padure si a mai imputinat-o de dragul fiului, si i-a dat lui Muresan cherestea pentru conac si pentru ferma, iar Comandantu i-a facut detinutului cerere pentru a fi eliberat exceptional, si Marinca s-a liberat exceptional pe cheresteaua lui tata-su. Mana de lucru e destul de scumpa, dar Muresan o avea pe gratis" AVANTAJ EU "Cand Nicu a auzit acestea, a capitulat si mi-a spus: Bai Petrica, spune-mi ce vrei sa iti dau, numai nu ma spune la nimeni, pentru ca dau de necaz, iar eu i-am spus: Ce zici, ma Nicule, imi aduci o punguta de malai. Iti aduc, ma Petrica!. Uite, Nicule, ce mi-a spus maioru din fabrica, daca aflu cine a furat baru, imi baga in contu meu de la dosar cinci sute de mii de lei ca sa imi fac cumparaturi, ce zici de chestia asta, ma Nicule, si Nicu se ingalbenise la fata, iar eu l-am linistit: Stai linistit, Nicule, ca daca era sa te spun o faceam imediat cand m-a intrebat maioru, dar pentru ca eu nu te-am spus, cand vii si tu la serviciu, imi aduci de fiecare data cate o jumatate de coniac, eu vand coniacul si-mi iau tigari si ramanem si prieteni, iar baru sa-l stapanesti sanatos. Am dat mana cu Nicu si am ramas buni prieteni Jurnalul unui condamnat la moarte 27 Septembrie 2006 Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti (XXIX) In care se va vedea ca o prietenie cladita pe relatii nesanatoase, cum era cea dintre detinutul Dogaru si colonelul Muresan, se strica repede, cat ai bate din palme. Afacere paguboasa pentru amandoi. Pentru puscarias, ca a incasat cafteala cat sa tina minte, iar pentru comandant, pentru ca Dogaru n-a uitat si n-a iertat, iar acum il face de rahat. Intr-o alta zi, m-a chemat iar Muresan la el in birou si mi-a spus, "mai Petrica, eu tie ti-am facut cerere de eliberare la exceptional, dar trebuie sa fac ceva si pentru baietii astia care muncesc pentru mine", se referea la Haralambi, la Proica, la Florin tamplaru si la Vasile Olteanu. A pus mana pe telefon si l-a sunat pe militianul de la mecanici si i-a cerut sa-i trimita pe cei patru detinuti de la atelierul de tamplarie si sculptura. Ei au venit, iar Muresan le-a zis "voi sunteti cu totii baietii mei, asa ca nu va ascund ca lui Petrica i-am facut cerere de liberare exceptionala in justitie, dar nici pe voi nu va las asa, cum terminati garniturile de mobila, de indata eu, Vasile Muresan, va dau drumu in intrerupere de pedeapsa, ca sa iesiti si voi in libertate si sa mai vedeti lumea. Iar tu, Petrica, tie iti voi da drumu definitiv, pentru ca Vasile Muresan inca mai are destula putere", a spus securistul

64

razand. In primavara anului 1996, a murit tatal lui Vasile Muresan si acesta a ramas cu un singur parinte, mama lui era o femeie foarte de treaba, iar intr-o zi am fost acasa la el, si el i-a spus, "uite, mama, el este Petrica Dogaru despre care eu ti-am povestit!". Nevasta Comandantului parea si ea femeie de isprava, o femeie foarte energica si hotarata, se purta foarte frumos cu toti detinutii care lucrau la casa lor si la ferma lor, Muresan nu prea sufla in fata ei. Vasile Muresan mai avea inca trei frati, iar despre neamul lui voi vorbi mai departe. Fratele lui Vasile Muresan Asadar era Vasile Muresan, Stefan Muresan plus inca doi frati, toti patru securisti, acesti oameni avusesera deosebita inclinatie catre munca aceasta gingasa si perversa. In Puscaria Gherla erau mai multi ceisti, iar sef peste acestia era Turdeanu Ion, dar cum nea Vasile Muresan avea cunostinte suspuse, s-a gandit sa il aduca si pe unul din cei trei frati, sa il puna sef peste ceisti la puscaria condusa de el. Asa a facut, l-a adus pe nea Fani, il chema Stefan, dar eu ii ziceam nea Fani, el era putin mai incult ca nea Vasile, dar gratie fratelui putea sa manance si el o chiftea calda la Puscaria Gherla, unde deja mancau chiftele calde foarte multi. Nea Fanica avea ceva probleme cu inima si din acest motiv nu bea decat un singur fel de bautura, bea Feteasca de Jidvei. Dar cum si nea Fanica era om cu gusturi alese, i-au cazut cu tronc si lui garniturile de mobila sculptate de Proica si de Haralambi, si cine oare urma la rand, dupa Comandant, decat el insusi. Numai ca garniturile de mobila, sculptate dupa Neckermann, nu se lucrau, asa, batand din palme, iar Proica si Haralambi, si Florin, si Vasile erau in atelier in fiecare dimineata de la sase si lucrau pana seara la 21. Toti cei patru mancau ce voiau, carne proaspata de porc sau vita, oua, lapte, branza. Proica si Haralambi sculptau, Florin taia materialul si il pregatea, Vasile Olteanu il ajuta pe Florin, dar servea si de bucatar pentru ei toti. Unii dintre detinuti si dintre militieni nu pricepeau cum eu, Petre Dogaru, un puscarias care statuse mai mult incuiat la izolare, fusesem pus in functia de Brigadier Prim pe unitate, la inceput erau cu totii suspiciosi si ma banuiau ca as fi turnatoru Comandantului, iar eu nu puteam sa ma duc sa le spun ca Muresan fusese arestat in 1989 si ca executase un an de puscarie si se liberase pe data de 30.12.1989. Dar cu timpul atat detinutii, cat si militienii se convinsesera ca eu nu sunt turnator. De la Penitenciatul Margineni mai fusesera transferati la Gherla niste detinuti. Printre ei era si un tigan pe nume Patrian. Patrian auzise diferite discutii pe la detinuti cum ca as fi turnator si le-a explicat detinutilor ca Petrica nu e turnator, dar Muresan il respecta pentru ca Petrica l-a scapat de la moarte la Penitenciarul Margineni, iar Patrian, fiind un tigan incult, s-a apucat si a vorbit ca Muresan este un fost securist si ca a fost la Margineni in 1990 si ca Dogaru l-a scapat pe el si pe alti opt securisti de la taiere, la Revolta din 26.06.1990. Dupa o perioada de timp, aflasera toti detinutii din unitate si toti militienii, de cate ori mergeam la birou la Muresan parca vedeam ca ceva nu este in regula, nu ma mai primea ca in alte dati, este foarte usor sa iti dai seama cand cineva se raceste de tine, iar eu vedeam acest lucru. Intr-o zi, Muresan a luat cele mai frumoase vaci de la gheaze, ferma puscariei, le-a dus la ferma lui proprie, a cumparat apoi niste vaci, mai exact niste ghioarle, niste mate cu coarne si le-a pus in loc. De ce povestesc asta, pentru ca are legatura cu caracteru omului si caracteru se va dezvalui pe deplin in cele ce urmeaza. Tupeu la Muresan Intr-o zi eram in birou la Comandant si reusisem sa-l prind in toane mai bune, serveam un coniac si o cafea cu el, cand a sunat telefonul, ofiterul de serviciu sunase de la poarta si anuntase ca un civil solicita audienta la Muresan, iar acesta daduse ordin sa vina in birou. Dupa cateva minute, in birou a intrat un tigan cu palarie cu borurile foarte mari, mi-am dat seama ca era tigan gabor, eu am dus paharele cu coniac in camera de vizavi, iar cestile de cafea au ramas pe masa. Tiganu care era in birou l-a intrebat pe Muresan cand vine fratele lui acasa, in intrerupere de pedeapsa, iar Muresan i-a spus, peste trei zile, "bine, sefu", a spus tiganu si a iesit din birou. Tiganu avea la gat un lant parca era pentru legat cainii, dar se vedea ca e din aur, eu neavand de lucru, ii zic lui Muresan, mai nea Vasile, mata, ditamai comandantu, si uite ce lantisoare subtiri ai la gat, iar tiganul acela avea unul de parca era lant de caine, "ce vrei sa spui, Petrica?", vreau sa-ti spun ca ti-ar sedea bine la gat matale. Imediat Muresan s-a dus la geam si l-a vazut pe tigan care se indrepta spre poarta si l-a chemat in birou, a intrat, "da, sefule!", iar Muresan a glasuit "mai, cutare, n-ai vrea sa-mi faci tu mie cadou lantu de la gat?", "cum sa nu, sefu?", si tiganul a desfacut lantul, l-a inmanat si a plecat, iar Muresan mi-a spus mie "buna idee ai avut, Petrica, de asta te simpatizez eu pe tine, ca esti baiat destept", Comandantu incepuse sa ma perie, multumit de auru pe care-l luase de la tigan, avea un tupeu iesit din comun, eu ii atrasesem atentia asa, din gluma, dar Muresan l-a si executat, pentru ca tiganu avea mare interes, avea un frate arestat si voia sa-l scoata in intreruperea executarii pedepsei pe caz de boala, cu toate ca nu era bolnav de nimic. Nici nu era greu de facut, Vasile Muresan era bun prieten cu doamna Doctor de la cabinetu medical, erau ca doi frati, doctorita nu era un om murdar, dar era intelegatoare, iar Muresan mergea

65

aproape pe fata, ca sa pricepeti ce insemna pe fata, e destul sa spun ca el lua bani de la familia detinutului X si-i promitea familiei ca in 70-80 de zile, acel detinut va iesi in intrerupere de pedeapsa pe perioada stabilita de instanta de judecata care putea sa fie de 3-6-9-12 luni de zile, depindea de asa-zisa boala a detinutului. Muresan lua banii, detinutul se ducea la cabinet cu o cerere in care mentiona ca era bolnav de boala pe care o spunea el, Doctorita era anuntata ca va veni la ea detinutul X, ea primise de la Comandant o parte din bani, ii dadea drumul cererii facute de detinut la Tribunalul Gherla, Tribunalul il trimitea pe detinut la Medicina legala, iar cei de acolo ii dadeau trimitere la specialistul in domeniu, asistentul care il insotea pe detinut la specialist avea fisa medicala a detinutului, pe care Doctorita de la penitenciar isi pusese parafa, cum ca detinutul nu poate fi tratat in cadrul sistemului penitenciar, specialistul vedea parafa Doctoritei, si cum Doctorii nu-si scot niciodata ochii intre ei, punea la randul sau parafa, dupa care toate actele mergeau din nou la Tribunal, iar detinutu X era pus in libertate pentru 6 luni sau un an. S-a stricat prietenia Ei bine, rotita principala a acestui mecanism care mergea cam de la sine era Vasile Muresan, acest om devenise prea lacom, iar lacomia este uneori sora buna cu prostia, dumnealui apucase de bagase mana in butoiu cu miere si o bagase pana la cot. Muresan ma atentiona mereu sa nu beau bauturi alcoolice in detentie, sa nu cumva sa imi puna cineva ceva in bautura, sa nu cumva sa mi se intample ceva sau sa fac eu ceva, acest fapt il preocupa foarte mult pe Comandant si imi repeta foarte des "Petrica, daca vrei sa bei, vino la mine in birou si bei cat iti trebuie, iar daca eu sunt ocupat, atunci te duci la frate-meu Fanica si bei cu el". Intr-o zi, eu i-am spus lui Muresan ca a venit un tigan de la Margineni si ca a inceput sa latre exact ce nu trebuie si i-am mai spus lui Muresan si ca acel tigan este incult. Dupa acea discutie, tiganu pe nume Patrian a fost pus pe cursa si trimis inapoi de unde-a venit, dar a lasat vorbele in urma lui. Sigur ca nimeni nu avea curajul sa se duca la Muresan si sa-i spuna ca a facut un an de puscarie. Treburile Comandantului mergeau struna, vila era aproape gata, mobila sculptata mai ceva ca in filme, ferma lui Muresan era si ea gata, bagase animale frumoase in ferma, ca erau destule, detinutii plecau intr-o veselie in intrerupere de pedeapsa, iar Muresan isi umplea buzunarele, ajunsese un adevarat Patron. Eram in luna septembrie 1996, nu uit ziua de 23.09.1996, dimineata dupa ce a iesit Apelu, militianul m-a anuntat ca ma cauta Comandantu, am intrat in birou la Muresan, iar inauntru mai erau zece militieni, au sarit pe mine si m-au pus in lanturi si-n catuse, dupa care Muresan m-a intrebat "ia zi, ma criminalule, cand am facut eu puscarie cu tine?" si a spus catre dansii "luati-l si bagati-l la izolare", am fost dus la parter si bagat intr-un birou, iar militienii m-au luat la pumni si la picioare pana cand mi-am pierdut constiinta, cand mi-am revenit putin eram legat de pat, cu ochiul drept nu mai vedeam absolut deloc, iar cu stangu am vazut vreo 15 minute si mi s-a stins lumina si la el, in gura imi venea ceva cleios, gustul era de sange si eram gata-gata sa ma inec cu propriul sange. Cu mine in izolator mai era un baiat imbracat in haine maro, il bagasera sa ma supravegheze, se temeau sa nu mor cumva, desi nu cred ca era o problema prea mare pentru Muresan daca eu crapam, el avea pile prea puternice ca sa-i scuture tronu moartea lui neica-nimeni Petre Dogaru. A tras ponoasele De foarte multe ori, cand stateam de vorba cu Muresan la cate un coniac, se intampla ca el sa discute la telefon cu unu care avea acelasi prenume ca mine. Si Petre in sus, si Petre in jos, pana cand l-am intrebat, mai nea Vasile, da cine este acest Petre, "cum cine, este prietenul meu Petre Roman". Eu il cunosteam pe Petre Roman, comandantul Penitenciarului Bistrita, si i-am spus lui nea Vasile ca si eu il cunosc pe sefu de la Bistrita, dar el a zambit, nu, Petrica, eu vorbeam de Petre Roman care a fost prim-ministru. Si cine poate sa spuna ca nea Vasile al meu nu avea cunostinte foarte sus-puse? Dar eu ma aflam la izolator, batut bine de tot si orb de ambii ochi, si reflectam amar ce fel de om era prietenu meu, nea Vasile... Eu imi pusesem pielea in saramura pentru cei noua securisti, printre care si dumnealui, iar Muresan ii pusese pe militieni sa-mi rupa oasele degeaba, si ma ingrozeam la gandul ca o sa raman fara vedere, de acest lucru imi era foarte frica si ma rugam la Dumnezeu sa-mi revina lumina in ochi, lucru care s-a intamplat la un moment dat. Dar eu scuipam in continuare cheaguri de sange, eram convins ca am ceva rupt in mine, dar nu stiam ce, am stat legat de pat 29 de zile si apoi m-au dezlegat, si m-au mai lasat in continuare la izolare pana s-au implinit 50 de zile, dupa care am fost scos la lumina, intr-o camera de 15 paturi. Dupa alte cateva zile am fost scos la Doctorita, ea a vazut ce fel de cheaguri de sange scuip, m-a trimis la spital la Cluj si acolo mi-au descoperit la raze doua coaste rupte, dar cum coastele nu se pun in ghips, am stat asa, iar in timp s-au vindecat. Atata ura prinsesem pe acest Muresan, incat imi venea sa strig in gura mare uitati, ba fratilor, ce mi-a facut securistu asta imputit, pe care l-am salvat sa nu-l taie detinutii, iar acum, drept multumire, i-a pus pe fraierii astia sa-mi rupa oasele in mine. Dar eu eram tot pe mosia lui Muresan si trebuia sa tac, puteam sa patesc inca mai rau decat patisem si nu imi convenea. Sunt insa momente in viata cand tacerea este mai dulce decat mierea de albine, si n-ai incotro, trebuie sa taci, eu taceam si in gandul meu blestemam si ma rugam la Dumnezeu

66

ca Muresan sa aiba parte numai de rau, si pana la urma de rau a avut parte. Eram in luna februarie 1997, am iesit la raport la Muresan si i-am spus ca cel mai bun lucru ar fi sa ma puna pe cursa, iar Muresan m-a intrebat "unde vrei sa pleci, Petrica?", iar eu i-am raspuns ca la Poarta Alba, si acolo unde am vrut m-a trimis. Jurnalul condamnatului - Sfarsitul domniei lui Muresan (XXX) 29 Septembrie 2006 Povestitorul scapa bucuros din ghearele colonelului Vasile Muresan de la Gherla, cel ce-i fusese pana nu demult prieten si protector. Dupa ce isi viziteaza vechi amici la Jilava, poposeste la Poarta Alba. Aici, Dogaru se invarteste ca de obicei si-si recupereaza o parte din privilegiile pierdute. Percepe dijma din alcool si ii vindeca pe detinuti de raie. Am facut tranzitul la Jilava, dar a venit un vechi prieten si m-a luat in camera cu el, pe acest prieten il chema Fieraru Vasile, dar noi ii spuneam Vasile Roata, si eu i-am povestit ce se intamplase la Gherla, si Roata il cunostea foarte bine pe Vasile Muresan, pentru ca ei doi mancasera impreuna la puscarie vreo trei luni de zile, si, dupa ce securistul s-a liberat la 20. 12. 1990, a tot venit in vizita la Vasile Roata si i-a adus mancare si tigari. Si Roata mi-a zis "vezi, Petrule, daca il lasai sa-l taie parnaiasii la Margineni, nu mai avea cine sa-ti rupa oasele la Gherla". Dar am plecat si de la Jilava si am ajuns la Poarta Alba la data de 9.04.1887, chiar si acolo imi scriau multi prieteni de la Gherla si stiam absolut tot. Muresan se tinuse de cuvant si le daduse drumu in intrerupere de pedeapsa celor patru detinuti, lui Proica Ion, Haralambi Pavel, Vasile Olteanu si Florin Tamplaru. Vasile Olteanu a plecat la Comarnic, pentru ca de acolo era. Celorlalti trei, Muresan le-a inchiriat un apartament plus o casa la curte, unde le-a deschis atelier de sculptura. Florin era baiat cuminte si a ramas in libertate mai mult timp. Ceilalti doi, insa, au comis o talharie la o casa de schimb, au stat la panda si au asteptat persoana care ducea noaptea banii acasa, iar Haralambi si cu Proica l-au talharit pe patronu de la schimb valutar, chiar cand acesta intra in scara blocului unde locuia. Haralambi si cu Proica aveau executati doar noua ani din pedepsele de 25 de ani, iar dupa ce au fost prinsi instanta i-a condamnat la cei 16 ani, ce mai ramasesera de executat, plus un spor de 3 ani. Vasile Olteanu, insa, dupa ce a stat in intrerupere de pedeapsa, s-a dus cuminte inapoi, sa ispaseasca restul de pana la 23 de ani. Cui se mira ca Muresan le daduse drumul in libertate la oameni cu fapte grele si pedepse mari eu ii mai spun o data ca acest securist avea multa putere si cunostinte sus-puse. La Poarta Alba, fabrica de tuica In cele din urma, Muresan a avut ghinion si l-au arestat din nou, pentru mita. Ulcioru nu merge de multe ori la apa, zice proverbu. In vremea lui Ceausescu, acest om a fost spion in Germania, sau sa-i spunem agent, ca sa fim mai manierati, el lucrase 17 luni in Germania ca agent fara acoperire, cum sunt majoritatea celor care se ascund sub paravanul firmelor sau al ambasadelor, deci el fusese spion fara acoperire, de unde trag concluzia ca era un om capabil, un geniu al raului. In decembrie 1989, Muresan a fost arestat pentru ca ii ramasese credincios lui Ceausescu, in decembrie 1990 a fost eliberat, iar in iunie 1995 venea comandant la Gherla, dupa care el si un nenorocit de maior pe nume Moraru au fost arestati din nou si bagati iar la puscarie. Dar eu imi vedeam de ale mele si cautam sa supravietuiesc la puscaria Poarta Alba. Denumirea acestui penitenciar venea de la comuna Poarta Alba, pe vremuri Dobrogea fusese pasalac turcesc, turcii ii pusesera acest nume comunei, de aici i-a venit si numele puscariei, suna frumos, dar pe dinauntru se vedea cu totul altfel, puteai sa-i spui fara teama ca gresesti Poarta Neagra. Regimul de detentie era bun, dar inauntru era insuportabil din cauza mizeriei si a paduchilor, si a igrasiei de pe pereti si a bubelor de pe detinuti. Libertate era suficienta, si mancare era destula, si bautura era multa, dar era mizerie si mizeria e cel mai rau lucru posibil intr-o puscarie. Cum am ajuns acolo, m-am si internat in spital, bineinteles ca m-am internat la misto, cu spaga, ca sa pot ajunge la Sectia de inapti. Aveam un prieten foarte bun, un brailean pe nume Popa Marian, acest Marian se putea duce oricand pe la spital pentru ca era sef pe Sectia a 7-a de inapti, unde voiam sa ajung si eu. Marian s-a dus la Doctoru si eu m-am prefacut ca-mi era rau de la stomac si am fost dus pe spital, pentru ca vorbele erau deja facute, am stat o saptamana in spital, dupa care am fost trimis pe sectia unde dorem eu, in camera cu Marian. Dupa o saptamana, la o camera s-au certat mai multi detinuti, iar unul dintre ei l-a taiat pe seful de camera, in urma celor intamplate, eu am fost trimis ca sef in camera numaru cinci, cea mai mizerabila si mai aglomerata din cate am vazut eu vreodata. Dar se petreceau acolo si lucruri interesante, de pe urma carora aveam sa profit din plin. In camera 5 se facea tuica de zor, erau trei cazanele de tuica, nu vazusem pana atunci asa ceva la puscarie, bautura am vazut peste tot, dar cazane de tuica inca nu avusesem ocazia sa vad. M-am dus la unu dintre cei care aveau

67

cazanele si l-am intrebat cata tuica faci tu intr-o saptamana, iar proprietaru cazanelului m-a informat, "intre 18 si 20 de litri, ca le mai dau si altora cazanelul, sa mai faca si ei". I-am cerut detinutului sa-mi dea doua cartoane de Viceroy in fiecare saptamana, altfel ii arunc cazanelul, lui i-a convenit si mi-a oferit in plus si un litru de tuica pe saptamana, la fel am procedat si cu ceilalti doi, dar mai erau inca cinci detinuti care faceau tuica la cazanelele celor trei, le-am spus si acestora ca au sa-mi dea cate un carton pe saptamana, si tuturor le-a convenit intelegerea. Militienii de pe sectii stiau si ei ca se face tuica, dar isi primeau si ei dreptul lor, plus ca-si luau spaga si de la sefii de camere, deci conducerea nu era prea mult deranjata de tuica noastra, caci in acea puscarie era corupta chiar toata lumea, cu totii primeau spaga, indiferent ce le ofereai, luau si bagau in buzunare sau in genti, spaga era urmatoarea: valuta, bani romanesti, bijuterii, tigari bune, ness, cafea, tot felul de lucruri, de la incaltaminte si pana la ciorapi si chiloti. Puteai sa cumperi orice cu bani sau tigari, puteai sa cumperi carne proaspata de porc sau de vita, un kilogram costa un pachet de Viceroy sau de LM, puteai sa cumperi oua, cartofi, ulei, bulion, absolut tot ce vrei, din acest punct de vedere Poarta Alba era cea mai buna puscarie din Tara Romaneasca. Dar erau si multe inconveniente, si dintre toate mizeria era cel mai mare, cu tot ce aducea dupa sine, paduchii, bubele, raia sau scabia, cum i se mai spune. La camera 5, unde eram eu sef, erau 90 de detinuti si numai 54 de paturi, dar nu lipsa paturilor era cea mai grava, ci faptul ca detinutii insisi nu se ingrijeau, iar conducerea era in mare parte vinovata. In camera 5 erau internati detinuti sanatosi tun care figurau drept bolnavi, iar Doctoru lua spaga si-i tinea pe Sectia de inapti. Detinutii dadeau spaga, pentru ca aveau avantaje, puteau sa stea si o jumatate de zi pe teren, adica la curtea de aer, bucataria era chiar langa acea sectie, si de la bucatarie cand nu curge pica, apoi, in aceasta sectie se juca pe scara larga barbut si pocar, toti erau barbugii, Sectia de inapti era un fel de tripou. Doctorilor le-ar fi convenit sa mai scape de bolnavii inchipuiti de pe sectie, ca sa mai ia spaga si de la alti detinuti, dar unii n-aveau bun-simt si, daca Doctoru ii externa, incepeau sa guite ca ei au dat spaga Doctorului si au fost tinuti numai doua luni de zile la Inapti. Or fi vrut ca pentru o spaguta sa stea internati un an sau doi, dar asa sunt unii oameni, fara masura si fara rusine. Razboiul contra bubelor In fiecare camera, lupta cu bubele continua cu mijloace rudimentare. La noi, in camera 5, detinutii primeau in fiecare zi doua kilograme de alifie cu sulf, pentru a scapa de raie si de bube, eu ma gandeam ca unii se codesc sa se unga si o faceau doar cand ma vedeau pe mine, si m-am hotarat sa ii mai bat pe cei care nu se ungeau de trei ori pe zi cu alifie cu sulf, sa-i bat spre binele lor. Intr-o zi, un batran a venit la mine si mi-a spus: "mai Petrica, degeaba ii bati, ca tot nu or sa scape de raie". Pe batran il chema nea Ion Manescu si eu l-am intrebat, cum adica, nea Ioane, nu exista nici o metoda sa scapi de raie, "ba da, Petrica, dar trebuie facut asa cum spun eu", cum, nea Ioane, "ii pui pe toti din camera sa se dea cu apa cu soda caustica amestecata cu sare, si sa repete imbaierea asta pana spun eu ca e gata". I-am pus pe doi baieti sa umple un bidon de 60 de kile cu apa calduta, am bagat 7-8 kile de sare si vreo 10 kile de soda caustica, si i-am pus pe fiecare sa de dea unu pe altul cu bidineaua, timp de vreo sase zile, si s-au tot dat cu bidineaua, iar dupa sase zile nea Ion Manescu mi-a zis, "gata, Petrica, acu pune-i sa faca un butoi cu var si sa se dea iar cu bidineaua, inca patru zile". Nea Ion m-a invatat sa-i pun sa duca saltelele afara, pe teren, sa scoata caltii din ele, sa le duca la centrala si sa le opareasca, asa au facut, in doua ore s-au uscat si pana seara erau si cusute cu caltii inauntru, iar dupa cele patru zile de cura cu var le-am spus tuturor baietilor sa arunce hainele de pe ei si sa mergem la baie, i-am raportat lu domnu maior Besliu si el a aprobat, si asa i-am dus, cireada pe toti, la baie. Am adus zugravii si au zugravit camera asa cum le-am cerut eu, bineinteles ca nu pe gratis, ca nimeni nu venea sa faca ceva pe degeaba, dar am strans cheta in tigari de la baietii din camera, iar zugravii siau facut datoria, iar vanzoleala a durat vreo trei saptamani de munca si de bataie de cap, dar eu eram foarte mandru de ce reusisem sa fac, la povata lui nea Ion Manescu, si am starpit focarul de raie si de paduchi. Cand focaru a fost stins, m-am dus la doamna doctor Trufasu Mari, la cabinetu medical, si am poftit-o sa vina la noi in camera sa numere paduchii si raia si bubele si ea a spus mai intai, razand, "lasa-ma Dogarule, ca eu nu am timp de glume proaste, raia si bubele si paduchii nu au cum sa dispara, le-am dat sute de kilograme de alifie cu sulf si tot degeaba". Eu am poftit-o totusi la camera 5, i-am promis ca daca gaseste un singur detinut cu paduchi eu il mananc, nu pe detinut ci pe paduche, Trufasu s-a uitat la mine cum ii era obiceiu, neincrezatoare si trufasa, dar a venit, si ea s-a plimbat prin camera nevenindu-i sa creda, a controlat prin sondaj cativa detinuti, dupa care sia facut cruce, pur si simplu, si a iesit in mare graba, mormaind si dand din cap. Dupa vreo 30 de minute, Trufasu s-a intors insotita de Directorul spitalului si de Comandantul puscariei si de domnu maior Besliu, care era sef pe sectie, dupa ei mai topaiau si trei asistente medicale, iar Trufasu a dat ordin ca toti detinutii sa se dezbrace pana la brau, i-au controlat mai mult asa din priviri, se uitau dupa raie, pentru ca raia era dusmanul cel mare, cel mai greu de nimicit, si dupa ce au studiat in tacere, cu sprancenele incruntate, Trufasu a decis "Domnule Director, aici nici un detinut nu are raie, paduchi sau bube!". Directoru spitalului a intrebat cine este seful de camera, eu sunt,

68

domnule Director, detinutul Dogaru Petre, "cine te-a numit pe tine sef de camera?", doamna doctor Trufasu si cu domnu maior Besliu, "bravo, mai Dogarule, de sefi de camera ca tine avem noi nevoie, nu de panarame", si Directoru a poruncit catre Besliu si Trufasu sa caute sefi de camera care sa faca exact ca mine, daca nu vede in doua saptamani toate camerele de inapti la fel, toti sefii de camera vor merge sa se racoreasca la izolare. "Eu tot nu pot sa inteleg, a rostit Trufasu catre Director, cum a reusit detinutul acesta", iar eu i-am spus ca tot meritul il are nea Ion Manescu, pentru ca el m-a invatat, nea Ion era un om foarte modest si a spus la randul lui "Doamna, eu i-am dat ideea, dar meritul este al lui Dogaru, pentru ca pe mine nu m-ar fi ascultat nimeni". Directoru a dat ordin sa ni se faca si mie si lui Manescu o evidentiere, sincer sa fiu, pe mine ma interesa sa stau in curatenie, nu sa mi se faca evidentiere. Am lasat in pace paduchii de la Poarta Alba in februarie 1998, cand am fost transferat la Spitalul penitenciar Jilava, sa fiu operat de sinuzita, am stat trei zile sa-mi faca analizele si dupa aia m-am trezit la sectia de TBC, imi vazusera la raze cele doua coaste rupe la Gherla, din ordinul lui Muresan. Eu am cautat sa spun ca nu am probleme la plamani, dar am fost internat la TBC, nu am vrut sa fac nici o injectie, dar eram nevoit sa iau hidrazida si Etambutan, de frica sa nu ma imbolnavesc de la altii. L-am certat pe Dumnezeu In luna aprilie, 1998, am primit un plic de la sora mea, Doina, in care imi scria ca mama noastra mai are foarte putin de trait. Eu sunt genu de om caruia nu-i place sa fie mintit, tin minte ca ii spuneam cu ani in urma surorii mele ca, orice se intampla in familia noastra, eu trebuie sa stiu, ea imi promisese ca nu imi va ascunde niciodata nimic. Si cand primisem scrisoarea si am citit ca mamei noastre i se innegrisera unghiile de la maini si de la picioare, stiusem deja ca mama noastra nu mai are mult. Imi scria sora mea ca mama noastra si-a dorit atat de mult sa ma vada pe mine liber, se ruga la Dumnezeu zi si noapte sa traiasca macar o zi dupa ce eu voi fi liber, pe urma poate sa moara cu sufletul impacat, dar mama mea a murit cu sufletul neimpacat si cu numele meu pe buze. Intr-o dimineata am fost chemat la vizita, a venit si m-a luat un nepot de-al meu. Da, aveam un nepot militian acolo, la Jilava, avea gradu de sergent major, mergand pe alee, l-am intrebat, spune, Gabi, asa-i c-a murit mama, dar el nu spunea nimic si tot in pamant privea, era clar ca mama murise, iar Gabi ma anuntase doar "o sa iti spuna la vorbitor Diana si Fausta". Am intrat la vorbitor, nepoatele mele purtau doliu, deja nu mai puteam sa vad nimic, decat negru in fata ochilor, nepoatele mele stiau ca au un unchi care este tare din toate punctele de vedere, de la mama mea stiau acest lucru, asa ca nu mi-am aratat nici o slabiciune, m-am despartit de ele si m-am intors in camera, am dat de pomana la toti, asa cum se obisnuieste, apoi m-am pus in pat si, cu privirea in tavan, cautam sai vad chipul, chipul care-mi era mai drag decat orice, nu voiam sa plang, dar lacrimile nu ma ascultau, nu aveam sa o mai vad niciodata pe mama, l-am certat pe Dumnezeu ca nu este cinstit cu mine si l-am acuzat ca m-a parasit, vreme de doua luni am vegetat ca o leguma si l-am urat pe Dumnezeu, dar in cele din urma m-am rusinat ca durerea imi luase mintile de tot, si mi-am revenit si m-am intors iarasi cu fata catre Dumnezeu si I-am cerut iertare pentru ca gresisem fata de El. Am devenit hot profesionist furand pentru militian (XXXI) 06 Octombrie 2006 La 18 ani, Petre Dogaru a ajuns in arestul militiei, fiind acuzat ca a furat un portofel. Era nevinovat. Nu se pricepea inca sa fure. A fost o greseala a militienilor, pe care Dogaru a platit-o cu puscaria. Dupa ce a iesit, un plutonier l-a initiat in arta hotiei. Pana la el, era doar "pescar de posete". Aveam 18 ani in primavara lui 1975, venisem din Beresti Galati in Bucuresti si m-am angajat la Santierul 4 ICM, ca muncitor necalificat. Aveam dormitorul, un fel de baraca, la Podul Grant, la piciorul podului. Duceam viata unui tanar muncitor necalificat, curios si cam speriat intr-un oras mare cand, intr-o zi, au venit in baraca doi militieni si cu un barbat imbracat civil. Au intrat prin camere, iar civilul a aratat spre mine: asta e. Omul fusese victima, victima unui hot de buzunare. M-au urcat in masina, intr-un IMS, m-au dus la Circa de Militie de langa Podul Constanta, acuzat ca furasem un portofel. M-au pus sa dau declaratie cum am furat portofelul persoanei respective. Eu nu vazusem persoana respectiva, asa cum nu te-am vazut pe dumneata pana n-ai venit la mine, la penitenciar la Galati. In primul rand ca nu ma pricepeam sa fur, in al doilea rand, chiar dupa ce m-am apucat de furat, in viata mea nu am furat un portofel din buzunar de la nimeni. Am fost talhar si spargator de case, nu borfas. In fine, n-am fost de acord sa dau nici o declaratie si cei doi militieni care m-au dus m-au luat la incins. Ori erau prea nervosi, ori mai servisera ceva, dar m-au incins rau de tot. M-au bagat in arest, singur in camera, si cel care era de serviciu pe arest venea si

69

ma verifica, sa vada daca mai misc. Am stat patru zile, au chemat un barbat care mi-a facut niste injectii, mi-a dat si niste pastile, in a cincea zi, seful de arest m-a scos si m-a dus la seful lui. Mi-am dat seama ca e un superior, ca se invarteau in jurul lui ca valetii, nu stiam cine e, m-a intrebat, "mai, baiete, cate zile ai de cand esti aici la noi?" "Am cinci zile." Mai, ti-e foame, vrei sa mananci ceva?" "Nu mi-e foame, domnu..." "Bai, ia du-te si adu-i la baiatul asta niste mici sau niste carnati!" N-as fi mancat, dar ma gandeam ca, daca fac pe bolnavul, nu le convine si ma mai tin pe aici niste zile... Carnatii erau buni, i-am inghitit lacom, cu teama ca or sa-mi stea in gat. Bucuresti-Beresti via Gara de Nord Mai, baiatule, uite care-i problema, s-a facut o greseala, nu era vorba de tine, uite, esti liber... in final mi-a dat 500 de lei, cinci hartii cu Balcescu, pretul unei batai pe cinste si a unei portii de carnati. M-a intrebat ce am de gand sa fac. Ce sa fac, ma duc la munca, azi sa nu te duci, uite, zice el, eu dau un telefon, mi-a si pontat cele cinci zile, si am zis ca plec la munca, dar am plecat direct la Gara de Nord si de acolo direct la Beresti, sa-mi ling ranile. Am stat acasa o bucata de timp, dar parca ma tragea ata inapoi, i-am zis lui mama, ea cu blestemele ei, arza-i-ar focu, dar am ajuns din nou in Bucuresti, am mai stat o luna de zile, am mai dat cu lopata la santieru 4, dar nu-mi mai ardea, am cautat altceva de munca, ca inca nu-mi era mie de furat. 17 septembrie 1976. Aveam o camera cu chirie pe langa doctor Felix. Au navalit in camera cativa in uniforma si unu in civil, avea o mustata, m-au luat din pat, m-au aruncat in IMS si m-a dus direct la Circa 17, pe Banu Manta, m-au bagat in birou si mi-au pus coli in fata, zi cum ai spart alimentara. Ar fi ca si cum as zice eu "nea Valentine, spune cum ai spart Banca Nationala!". Mi-a dat cativa pumni, am aflat tarziu ca fusese rugbist la Dinamo prin 68, mi-a pus colile in fata, n-am scris, a scos dintr-un dulap de metal, nu stiu daca ma credeti sau nu, o coada de topor, mi-a dat cateva, n-am scris. Mai, iti aduc probe, daca nu scrii, te impusc. Mi-a adus doi pusti mai mici ca mine cu un an. Aveam pe-atunci 19 ani si jumatate. Pustii au spus: a fost cu noi. Cu mai cine, intreaba capitanul Dragomir? Cu Tudose Tudorache. Un prieten de-al meu. Ma stiau din Grivita, era o berarie Steaua si o carciuma Marea Neagra, de acolo ma stiau. La Marea Neagra ma cunoscusera pustii pe mine si pe Tudose din Focsani, care e plecat din 1978 prin Germania, acum traieste pe picior mare. De ce li se pusese pustilor pata pe mine? Eram in dusmanie, intr-o zi, langa Nord Hotel, era un parculet de unde dadeai spre palatul CFR. Intr-o zi, cu vreo doua luni in urma, i-am dat eu vreo doua capace la unu din ei. Fusese vorba de la niste fete, dar parea ca ne-am impacat, tot ei au dat de baut pe urma... Asadar, militianu l-a adus pe Tudorel, ia zi ma, n-am fost domne, daca omul nu fusese, cum n-am fost nici eu, ce sa-i faci... L-a scos Dragomir si mi-a mai dat cativa pumni, eram pe dusumea si mi-a pus pistolul la tampla, scrii sau te impusc. N-am scris nimic, dar tot am ajuns condamnat la un an si patru luni, chiar daca cei doi s-au sucit in instanta si au spus adevarul, cum ca doar ei au spart alimentara. Asa se face ca am executat, opt luni. M-am liberat. Am plecat iar la Galati, sa-mi ling ranile. Imi vine sa rad acum, probabil ca nu-i rasul meu, dar ma gandeam ca am facut puscarie degeaba. Dupa ce am facut opt luni nevinovat, ei bine, abia atunci m-am pus pe furat, pe bune. Primul furt pe bune M-am intors iar in Bucuresti, am trait cu o fata, a avut un accident pe la gara Basarab si n-am mai pastrat legatura. M-am cuplat cu altcineva, o fata din Crangasi, statea intr-un apartament de trei camere ca-i plecase fratele in Germania, si ea a ramas singura in casa. Stateam la Mihaela, ne iubeam, dar trebuia sa mai si traim. De muncit, bag seama, nu prea aveam noroc, asa ca m-am apucat de bisnita. Cumparam tigari de la Regie, Kentul era 200 lei cartusul, 20 pachetul, m-am imprietenit cu studenti arabi sau africani, le cumparam 6-8-10 cartuse cu 180 de lei, le vindeam la 250. Mai lasau si la 170. Faceam 70 lei la cartus. 8 cartoane insemna 560 de lei. Vindeam cu pachetul, pe la farmacii, la alimentari, pedestru, pe la doamna cutare, pe la domnu cutare, m-a fugarit garda de cateva ori, am aruncat uneori si cartusele, apoi m-am aciuat la Matache unde veneau polonezi, ca de muncit nu mai munceam, dupa ce am tot fost arestat degeaba, nu furam, da nici cinstit nu eram. A mers bine uneori, erau zile cu 6, 7 sute pe zi, luam pulovarul de la polonezi sau de la bulgari cu 75 de lei, il vindeam cu 150, lumea cumpara, aveai unde sa vinzi... vindeam pe la Unirii, luam cate 40 de bucati pe zi, cu 2-3 ramaneam la sfarsitul zilei, faceam negustorie cu casetofoane, ceasuri, devenisem bisnitar profesionist... S-a stricat si cu piata Matache, aparusera acolo o gramada de sifoane, de tigani, pana la urma m-am hotarat sa ma apuc de furat. Ma gandeam, la puscarie tot cad, macar s-o fac cu temei. Prin 1977, ma imprietenisem in Gara de Nord cu un militian. In perioada aia prin gara era un singur militian si un elev, plus o patrula TF. Si cam atat. Furai de acolo ca din codru, erau trenurile de Sofia, Moscova, Belgrad, uite cum se intampla: aici este linia 8, aia e linia 7, nu exista peron intre ele, este peron intre 8 si 9, eu furam asa, intre liniile 7 si 8. Ma duceam cu tovarasul meu, cu Tudorel, aveam un fel de undita, un carlig, pe care-l desfaceam si

70

se facea de un metru si 20, un carlig special. Trenu de Sofia "parca" la linia 8. Alaturi, la 7, unu de Constanta, statea 30 de minute. Eu desfaceam carligul si-l bagam pe geam. Lumea din compartiment era la peron sau pe culoar, eu din spate, prindeam haine, posete, aparate de filmat, pescuiam pe uscat, cum se spune, si pescuiam cu mare folos. Odata, m-a prins militianul. Eram intr-un vagon, nu mai stiu ce cautam acolo. "Stati asa, cutare, cutare" curcanul era cu elevul, unul se urca pe aici, celalalt pe dincolo. La jumatatea vagonului ne-a prins. Ce faceti, ce aveti la voi, de unde veniti? De la Constanta venim, noi stiam de unde vine trenul, carligul l-am aruncat pe banca, ca eram deja vechi in meserie. Intram in compartimentul ala, intr-un buzunar aveam 600, 700 de lei. Militianul catre mine: ce ai acolo, bani? Eu ii intind ghemotocul de hartii albastre, facand semn sa le bage in buzunar, el, catre mine: bai nauzi, tu ma mituiesti, sa beti si dumneavoastra un sprit, el vede carligul pe bancheta si face din nou: ce faceti voi cu carligul asta, hai sa va duc la post... Da cu banii mei cum ramane, ca-i luase, javra de curcan, el se pune pe interogatoriu, bai, voi munciti, nu domne, sa fim cinstiti, de asta am venit in Bucuresti, sa ne angajam, el facand pe suparatul, aveti acte, nu, cum ati venit fara acte sa va angajati, actele sunt la Bucuresti la santier, bai daca va mai prind prin trenurile astea la ciordeala, va rup toate oasele in voi, bai, dati-i drumu futu-va muma-n cur... Imi luase javra vreo mie si ceva de lei, toata captura plus economiile. A doua zi, in piata la Matache, cu cine dau nas in nas: domnu plutonier. Bai, vino incoace, sa traiti sefu, maine dimineata, la ora 4:30, sa fii in gara. Eu ma uit mirat. Daca esti baiat de treaba, te las sa vii in gara cand vrei tu. Dar maine vreau sa vorbesc ceva cu tine, gata sefu, sa traiesti, m-am dus. Pe la cinci fara zece eram la sala de asteptare clasa intai, militianul, la post. Bai, fii atent, imi zice, esti capabil sa schimbi niste bani, uite banii, de un leu, vino incoace... Si ma duc cu el, la cusete, unde te duceai sa bagi geanta, la bagaje de mana, acolo unde formai un cifru bagai leul, tac! moneda, deschideai usa, lasai bagaju. Domle, erau niste cutiute la fiecare cuseta... sute, nu zeci, in care se strangeau banii, de la fiecare cuseta militianul avea cheie si strangea 15 lei de colo, 20 de colo. Dar el nu-si permitea sa umble. Avea nevoie de complice. Asa am inceput sa lucrez pentru militian, el imi dadea cheia, eu desfaceam si luam, trebuia sa ma misc repede, desfaceam-luam, desfaceam-luam, in fiecare dimineata 1500-1800 lei, lui trebuia sa-i dau zece Balcesti. A durat din 1977 toamna, pana pe 14 august 1978. Imi luam cateva sute zilnic, cand era el de serviciu, la trei zile odata, cand era la permanenta, luam tot, dar nu luam toate cutiile la rand, sa nu se prinda, erau o mie de cusete, iar eu le dijmuiam in folosul lui si-al meu... Asa m-am apucat de furat, pe mine m-a invatat sa fur un militian, pana la el eram doar pescar de posete. Mai sunt si lovituri ratate Nu e deloc o distractie sa furi. Zau ca nu. Cand imi amintesc de fiecare furt in parte, imi doresc sa nu ma fi apucat niciodata. Prima data cand am vrut sa talharesc, m-am urcat in autobuz, am vazut pe unul cu un inel care mi-a picat la inima, un cap de sarpe din aur. Eram in masina 38, in masina mai erau patru-cinci persoane plus victima mea cu inelul, am zis sa-l bat pe asta sa ii iau inelul cand coboara, dar nu am reusit. Cum a facut masina de la Grant pe Crangasi, eu ar fi trebuit sa cobor ca sa merg acasa, dar n-am coborat ca era langa mine omul cu inelul, am stat dupa el, abia la piata a coborat omul. Cand am coborat la piata, era cam intuneric, m-am apropiat de el, am zis sa-l ajung din lateral sa-l ard, dar s-a pus omul in garda, s-a pus in garda bine de tot, aveam de-a face cu un meserias. Tot in acelasi timp cand noi eram fata-n fata, aud: stai pe loc! Doi gardieni cu o sarla de caine veneau spre noi. Am sarit peste un gard, sarla dupa mine, am pierdut un pantof pe drum, in fine, am ajuns acasa cu chiu-cu vai, si am luat si sapuneala. Mihaela, fata cu care stateam, ma tot certa. Fata muncea cinstit, la APACA, ma tot mustra: ce-ti trebuie tie ciordeli! Trec trei sau patru zile si ma duc la Nord Hotel, ma intalnesc cu amicul meu Cornel, el era cu unu, care face catre mine: te cunosc, mai, baiatule! De unde ma cunosti, domne, ma confunzi! I-auzi, n-ai vrut sa ma arzi de inel? M-am bucurat ca nu te-a prins sarla aia de caine, ce-am mai ras cand te-am vazut cu gardienii dupa tine... Bai, ageamiule, sarla aia de caine n-avea un dinte in gura, era mare cat un vitel, dar un dinte n-avea... Asa am aflat ca tipul pe care voiam sa-l ard era boxer, Dobrin il chema pe boxer, in 1984 cand m-am liberat dupa un jaf, era antrenor de box la Grivita Rosie. Mai cumpara si el de la mine ceva de ciordeala, un lant, un ceas... de cateva ori am fost la el la club, era fata in fata cu Feroviarul. De cate ori ma intalneam cu el, imi arata inelul si ranjea la mine. Probabil daca nu aveam acele doua ghinioane, arestul si puscaria de opt luni, nu ajungeam cum am ajuns. Dupa aceste intamplari, am ajuns sa sparg case, sa fur valori importante. Am lucrat tot timpul fara complici. Mi lam luat complice, mai mult de mila, pe Beni, despre care am povestit in episoadele 2 si 3, si am gresit, dupa cum v-ati putut da seama. DESPRE FANE SPOITORU

71

Cu Fane Spoitoru am fost prieten, m-am imprietenit cu el in 1988, prin martie. Fane a facut o talharie, luase niste bijuterii de la cineva, primise 12 ani daca nu ma insel, tiganu era pe goana, cand a auzit ca s-a dat decretul din 26 ianuarie s-a predat, ca mai ramasesera 6 ani si era convenabil sa-i faca. Pe noi, fostii condamnati la moarte, din 11 ramasesera doi, eu si cu Costica din Bacau, ne-au mutat in alta camera, unde era sef unu Nas din Bucuresti. Intr-o zi stateam la un suc cu baietii (lamaie cu zahar), povesteam, iar Nas s-a dat la mine. Mi-a zis, mai, tu n-ai auzit ca s-a dat stingerea, dar ce treaba ai tu, bai, daca nu te astamperi te bat, esti sigur tu ca ma bati pe mine, el m-a injurat, eu m-am ridicat, i-am dat patru pumni si s-a lungit pe jos, dimineata, domnul Nas a plecat la apel fara sa-si mai ia bagajul cu dansul. Comandant de sectie era domnu Mihaila, ceist la penitenciarul Rahova, care imi spune, bai, Dogarule, am sa-ti aduc unu pe care n-ai sa poti sa-l bati, adu-l sa-l vad. A intrat tiganul, avea o geanta mare, a aruncat-o si se uita prin camera, mi-am dat seama ca dupa mine se uita, m-am ridicat si m-am dus la el, mai, dupa mine te uiti, da, tu esti Dogaru, am auzit de tine, tu esti ala pe care nu poate sa-l bata nimeni, da, vino, mai, sa stam de vorba, mai, Tigane, daca nu crezi ce-ai auzit, vino de incearca, eu cred ca nu te prinde dimineata aici. Era in camera unu Victor Parliteanu, care-l cunostea pe Fane, a venit la mine si mi-a zis, asta-i Fane Spoitoru, e baiat ca lumea, nu-i cu garda, e de-al nostru. Eu ma intelegeam bine cu Victor. Fane zice, vino, mai, Petre, hai sa vorbim ca oamenii, uite ce-i, el mi-a povestit, am cunoscut si eu o pustoaica, una Lenuta, si m-a chemat Borcan cu Mihaila si mi-a zis ca nu se intelege nimeni cu tine, si ca, daca nu intru eu peste tine, ma pune pe cursa si ma duce la Gherla, pe la Aiud sau cine stie pe unde si eu n-o mai vad pe fata, asa ca fii si tu om de inteles, pe mine nu ma intereseaza ce faci si ce dregi, eu vreau sa stau aici. Foarte diplomat tiganu, bine, ma, si am mancat cu Victor si cu Fane vreo trei luni fara o saptamana, si in perioada asta de timp am inteles ca tiganul e cam citit, era mai cult ca spoitorii, juca sah binisor, asa m-am imprietenit cu el. Dupa aia au inceput sa demoleze sectia a cincea si ne-am mutat pe sectia a treia, el imi povestea de pustoaica asta, ea era o pungasoaica de buzunare, si el a fost la inceput pungas, dar pe urma a ajuns la talharii, de ii scutura pana le sareau banii din buzunare, asa a inceput Fane. A facut nunta cu Lenuta, pustoaica din 1988, abia anul trecut, l-a asteptat domne atata vreme... A facut dupa 17 ani nunta, in 2004, si ma bucur ca e acum liber si-i e bine, are stofa de conducator, are stofa, ce mai... Cata diferenta intre Fane si fratii Gemeni! Mie nu-mi place sa vorbesc urat, dar amandoi sunt bulangii pasivi, acum sunt ingropati in mandate de nu mai ies. Iar Sile si Nutu Camataru furau pe strand, pe cheiul garlei la Baneasa, asteptau sa intre oamenii in apa sa-i fure de blugi, de ceasuri, au ajuns ce au ajuns numai din femei, din prostitutie, camata a fost un paravan. Ei aveau sute de femei pe care le bagau la produs pentru ei, au facut industrie, bleah, mi-e sila! Hotii au onoare, pestii nu

Jurnalul unui condamnat la moarte 06 Octombrie 2006 | de Vera Albulescu, Valentin Zaschievici Punct si de la capat

72

LIBERTATE. Cand a iesit din puscarie, Petre Dogaru a gasit o ruina in loc de casa Jurnalul condamnatului la moarte nu s-a terminat. Pregatim noi episoade. Pana vom relua publicarea, va povestim cum si-a inceput povestitorul cariera de infractor. Petre Dogaru si-a croit drum catre voi, prin paginile ziarului, in toamna anului trecut. Ne-a trimis o scrisoare la redactie, careia noi i-am dat atentie. Se intampla cu doua luni inainte de-a fi eliberat. Ne-am dus de indata la Puscaria Galati, am vorbit cu el foarte putin. El se temea ca nu cumva contactul cu noi sa-i ingreuneze eliberarea. Noi nu voiam decat sa stie ca va fi asteptat la iesirea din penitenciarul unde petrecuse 20 de ani din viata. Si l-am asteptat. L-am luat cu noi la Bucuresti, am povestit saptamani in sir si am inregistrat discutiile pe reportofon. La iesirea de pe poarta puscariei, Petre Dogaru nu prea stia incotro s-o apuce. Un sindrom din pacate prea frecvent in randurile celor care apar in lume dupa ani multi de recluziune. Cand a devenit om liber, Petre Dogaru nu avea nimic al lui. Nu casa, nu masa... Parintii murisera demult, locuinta era o ruina, prin curtea casei misunau serpii. Rudele, sarace, l-au primit cum au putut mai bine, au impartit cu el putinul pe care-l aveau, dar putinul lor era... foarte putin, iar el era prea mandru sa primeasca pomana. Viitorul, pentru un fost puscarias trecut de 50 de ani, e o chestiune foarte complicata. La inchisoare conta sa

RAZBUNARE. Ucigasii platiti au vrut sal omoare supravietuiesti prezentului. Afara, cine ar fi dispus sa dea o sansa unui om cu asemenea trecut, cine l-ar angaja? Si ce-ar sti el sa faca, in fond? Sa fie paznic de noapte, de pilda, pentru ca un angajat care a fost hot poate fi cel mai fidel paznic al oricaror bunuri. Cu o conditie: sa o rupa definitiv cu trecutul si sa fie crezut pe cuvant. Chiar sa fi fost crezut, ar fi primit probabil salariul minim pe economie. O chirie intr-o maghernita te costa cam salariul minim pe economie... Mai ca-ti vine sa te intorci la puscarie, asa cum au facut, de nevoie, multi asemeni lui. Hotul nu mai vrea sa fure Petre Dogaru a ales sa sfideze norocul. Si-a facut pasaport. A plecat in primavara in strainatate sa munceasca. Nu i-a mers. N-a ramas sa fure. Noua ne-a spus ca nu mai are chef de puscarie, ca nu va mai fura niciodata. L-am crezut si il credem. Hotii au cuvantul lor. E drept, Dogaru este, in fata legii, nu numai hot, ci si criminal. Noi, insa, avem motive temeinice sa credem doar intr-o anume parte a biografiei sale oficiale, inscrisa in cazier. Anume, suntem de parere ca personajul nostru a furat si a talharit. Rechizitoriul si sentinta (singurele documente oficiale despre crimele ce i-au fost imputate si la care am avut acces) nu sunt deloc convingatoare. Dar aceasta e alta poveste. Dupa trei saptamani, Petre Dogaru s-a intors din Occident mai sarac decat plecase. A mai vegetat un timp in tara, a incercat o slujba ici-colo, a decis sa plece din nou. Acum e in Italia, unde sta pe unde apuca, gaseste sa munceasca o zi pe saptamana. O duce mizerabil. Dar refuza sa mai fure, asa ca nici carabinierii nu au motiv sa se lege de viata lui. Spera sa gaseasca o slujba care sa-i permita sa-si traiasca onorabil restul zilelor.

73

Petre Dogaru va reusi, probabil, sa o scoata cumva la capat. Pentru ca e un supravietuitor. Ne-am convins ca e un supravietuitor asta-iarna, cand, cedand unor sfaturi nu tocmai intelepte, el a luat decizia sa apara la o controversata emisiune tv. Ii pare rau si acum pentru aceasta decizie. Pentru ca, la doar cateva zile dupa ce a aparut pe postul tv pe care, din respect pentru cititori, n-o sa-l numim, a fost asteptat la iesirea din blocul in care locuiau rudele din Bucuresti la care statea. Patru indivizi l-au tocat cu batele si rangile. A suferit vatamari atat de serioase, incat un om obisnuit ar fi murit. El a supravietuit si e acum intr-o forma perfecta. Agresorii, mardeiasi tocmiti, i-au administrat o corectie cu scopul de a-l "scoate din circulatie". Nu le-a mers. "Victima" e bine-mersi. Iar noi suntem acum pe urmele lor. Cele 30 de capitole din "Jurnalul unui condamnat la moarte", pe care le-ati citit, nu epuizeaza catusi de putin sacul cu povesti al lui Petre Dogaru. De aceea, deocamdata, intrerupem acest serial lasand loc de "va urma". Cine sare sa-l ajute pe Dogaru? Acum, va oferim raspuns la intrebarea "cum a ajuns infractor Petre Dogaru?" si va prezentam cateva aprecieri ale sale despre personaje ale lumii interlope, pe care el le-a intalnit in puscarii. Si maine Petre Dogaru s-ar intoarce in tara daca ar avea de ales. Daca printre cititori sunt oameni care cred in reabilitarea infractorilor, care cred ca fostii puscariasi mai au o sansa, atunci ii invitam sa o dovedeasca. Ii pot oferi lui Petre Dogaru, sau lui Vasile Olteanu, prietenul sau, recent eliberat si el, o slujba, un adapost, un rost. Ii pot face sa se simta utili, sa-si vina in fire. Si, daca nu suntem siguri ca exista viata dupa moarte, pariem, in schimb, ca mai poate exista viata dupa puscarie. Noi suntem dispusi sa tinem pariul. Lui Petre Dogaru ii pot fi lasate mesaje pe adresa si la telefoanele redactiei, la adresa de mail sau direct, la tel. 0039.320.55.65.250.

74