ÎNDRĂZNEALA SIMONA GOȘU –

BENEFICĂ STELA
A PROZEI:
VEZI MÂINILE „Suplimentul de cultură“ vă
prezintă în avanpremieră un
MELE DE GABRIEL fragment din acest roman, în curs
MACSIM de apariție în colecția Ego. Proză
a Editurii Polirom.

PAGINA 10 PAGINA 11
PRIMUL MAGAZIN CULTURAL DIN ROMÂNIA // APARE LUNEA // WWW. SUPLIMENTULDECULTURA.RO

FITPTI 2023: JURNAL DE INSIDER

ANUL XIX w NR. 824 w 9 – 15 OCTOMBRIE 2023 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI
PAGINA 7

FESTIVALUL
ENESCU
DE LA A LA Z
DICȚIONAR SUBIECTIV
DE REPERE LA EDIȚIA 2023

PAGINILE 8-9
 2 actualitate
www.suplimentuldecultura.ro
Întâlnire cu Florin Irimia la
Cărturești Iași: Nu spune asta!
Joi, 12 octombrie, începând cu ora
18.00, la Librăria Cărturești din
Iași (Palas Mall, Str. Palat, nr. 7A)
Marius Chivu la Întâlnirile
Clubului Logos: Kiwi, 2023.
Antologia de proză scurtă. Trecuturi
Marți, 10 octombrie, la ora 12.00,
în Sala de festivități a Colegiului
Național „Mihai Eminescu“ din
Iași, Marius Chivu este invitatul
Întâlnirilor Clubului Logos, eve
niment în cadrul căruia va avea
loc o discuție despre Kiwi, 2023.
Antologia de proză scurtă. Tre
cuturi, apărută de curând la Po
lirom.
Moderatoare: Serinella Zara
Raymond Carver definea ta
lentul unui scriitor prin „darul de
a vedea ceea ce oricine a văzut,
dar a vedea cu mai multă clari
tate, din toate unghiurile“. Anto
logia de față oferă 26 de priviri,
din toate unghiurile, asupra lumii
în care trăim și a trecuturilor ei.
„Despre ce trecuturi e vorba
în cele 26 de povestiri ale antolo
giei? În primul rând, despre tre
cuturile personale: scene, întâm
plări și drame din copilărie, isto
rii, secrete și decese de familie, iu
biri și experiențe de tinerețe. Însă
mai e vorba și de trecuturi marcate
va avea loc lansarea volumului de
proză scurtă Nu spune asta!, apă
rut de curând în colecția „Ego.
nu doar istoric, dar inclusiv geo
grafic: expediții în Antarctica se
colului trecut, întoarceri în inter
belicul bucureștean, momente
din comunismul românesc și cel
bulgar, călătorii în Sicilia secolu
lui trecut, în Ierusalimul anilor
’60 și în Veneția anilor ’90, aven
turi în Islamul medieval, în tim
pul dictaturii Mozambicului sfâr
șitului anilor ’80 și în Turcia ani
lor 2000. Câteva proze se des
fășoară pe drum, iar acele dru
muri sunt și străbateri ale unui
timp anume, creând trecutul re
cent. Alte proze au în centrul lor
plecări în străinătate sau preum
blări, reale sau imaginare, prin
orașe noi (Basel, Berlin, București,
Silicon Valley, Lausanne, Lisa
bona, Londra, Madrid, New Or
leans, Valencia), iar aceste depla
sări semnifică ruperi de trecut,
mai ales când e vorba de migra
ție.“ (Marius Chivu)
Din cuprins: Cristian Boricean,
Proză“ a Editurii Polirom.
Vor vorbi, alături de autor: Co
drin Liviu Cuțitaru, Emanuela Ilie
Va modera: Violeta Cincu
Deopotrivă realiste și fantas
tice, hilare și triste, cathartice și
copleșitoare, prozele lui Florin Iri
mia oferă piesele unui puzzle care,
odată asamblat, își schimbă funcția
pentru a crea noi imagini și, impli
cit, sensuri. Scriitor și profesor cu
vocația ratării, Sebastian, persona
julcheie al celor nouă povestiri,
este victima farselor destinului și a
propriei imaginații întro lume
în care căutarea permanentă a
Ileana Vornicu, Richard Ford, Ju
lien Britnic, Mia Couto, Adrian
Georgescu, Gheorghi Gospodi
nov, Ioana Morpurgo, Bogdan
Alexandru Stănescu, Sven Po
pović, Adriana Neagoe, Will Self,
Livia Popescu, Burhan Sönmez,
Alex. Leo Șerban, Ana Maria
Sandu, Ali Smith, Cristina Ștefan,
Wells Tower, Adela Greceanu,
Cristian Crisbășan, Ruxandra
Burcescu, David Means, Cristina
Chira, Lena Pop, Doru Vatavului
Ediția Granițe a fost cea mai
vândută carte de ficțiune româ
nească a Editurii Polirom la Salo
nul Internațional de carte Book
fest din București, 2022.
Ediția Sosiri/ Plecări a primit
Premiul RSS Reloaded pentru
Cartea de proză scurtă a anului
2021.
Marius Chivu (n. 1978) este
scriitor, traducător și cronicar lite
rar. A publicat jurnalele de călătorie
Trei săptămâni în Himalaya (Hu
manitas, 2012, 2016), Trei săptămâni
identității vine la pachet cu însin
gurare, depresie, insecuritate emo
țională și duce la o „reinventare“
periculoasă, căci, uneori, evadarea
din prezent nu te face decât prizo
nier al trecutului.
Florin IRIMIA sa născut în
1976 la Iași. Este cadru didactic la
Facultatea de Litere a Universi
tății „Alexandru Ioan Cuza“ din
Iași.
Scrie cronică literară din
2001, în calitate de colaborator al
revistelor „Dilemateca“, „Noua li
teratură“, „Observator cultural“,
în Anzi (Humanitas, 2016) și Trei
săptămâni în Atlas (Humanitas,
2023), volumul de proză scurtă
Sfârșit de sezon (Polirom, 2014,
2022, nominalizări pentru Cartea
anului 2014 la Gala Industriei de
Carte și Gala Radio România Cul
tural), cartea de interviuri literare
Cea vrut să spună autorul (Poli
rom, 2013) și volumul de poezie
Vântureasa de plastic (Brumar,
2012; Humanitas, 2018; premiile
pentru debut ale Uniunii Scriito
rilor și revistei „Observator cultu
ral“). A făcut selecția textelor
pentru Romanian Short Fiction.
An Anthology/ Antologie bilingvă
de proză scurtă româneasă (coord.
Lidia Vianu, Editura Muzeul Lite
raturii Române, 2018). La Polirom
a editat antologiile: Dan Lungu,
Părul contează enorm (2019), Best
of. Proza scurtă a anilor 2000
(2013), Anton Holban, Conversații
cu o moartă (2005) și Mihail Sado
veanu, Ochi de urs și alte povestiri
(2005). A tradus din Tim Burton,
ANUL XIX NR. 824
9 – 15 OCTOMBRIE 2023
„România literară“ și „Suplimen
tul de cultură“. În 2009 debu
tează ca prozator în revista „Noua
literatură“ (sub pseudonimul
Eduard Tăutu), iar în 2011 pu
blică la Editura Brumar romanul
Defekt, laureat al Festivalului
Primului Roman de la Chambéry,
Franța, 2013. La Editura Polirom
iau apărut romanele O fereastră
întunecată (2012) și Câteva lu
cruri despre tine (2014), precum
și volumele de proză scurtă Mis
terul mașinuțelor chinezești
(2017) și Bărbatul din spatele ce
ții (2021). SDC
Richard Ford, Paul Bailey, Lewis
Carroll și Richard Scarry. Din
2011, împreună cu Florin Iaru, ține
cel mai longeviv atelier de creative
writing din România. Este redac
tor al revistei „Dilema veche“ și
realizatorul radiotalkului cu
scriitori „All You Can Read“ de pe
UrbanSunsets.com. SDC
 ANUL XIX NR. 824
9 – 15 OCTOMBRIE 2023
Premiul Nobel pentru Literatură 2023,
câștigat de scriitorul Jon Fosse
Scriitorul norvegian Jon Fosse a
câștigat Premiul Nobel pentru Li
teratură. Prozator, dramaturg și
poet, Fosse a fost ales de Acade
mia Suedeză „pentru piesele sale
de teatru și proza sa inovatoare,
care oferă o voce celor de nespus“.
Romanul Ierbar de
Andrei Dósa a apărut
în limba maghiară
Romanul Ierbar (Polirom 2018,
2019) de Andrei Dósa a apărut re
cent la editura Helikon, traducere
de Gabriella Koszta și Benji Hor
váth, cu titlul Füveskert.
Fragmente din roman au mai
fost traduse în maghiară de către
Lajos Nagy pentru European First
Novel Festival, la care autorul a
participat în 2019.
Oscilând între rutină și sen
zațiile induse de experiențele narco
tice, un grup de prieteni navighează
Norvegianul este unul dintre cei
mai jucați dramaturgi din lume.
Născut în 1959, opera lui Jon
Fosse cuprinde peste 40 de ro
mane, eseuri, cărți pentru copii și
traduceri. Academia Suedeză a
printrun spațiu urban populat
de figuri grotești, blazate sau
aflate pe marginea prăpastiei. O
vizită de lucru la o fermă de flori
din Hawaii, o experiență virtuală
aproape mistică, lumea necunos
cută a bătrânilor de la un azil sau
o ședință de storytelling alimen
tată de stimulenți mentali chimici
sunt doar câteva dintre punctele
de intersecție ale personajelor.
Efervescentă, surprinzătoare,
halucinantă, Ierbar spune povestea
subliniat faptul că scriitorul „an
xietatea și ambivalența ome
nească“ în scrierile sale. Fosse,
tradus în numeroase limbi, inclu
siv în română, deja deținea o serie
impresionantă de titluri și premii
acordate pentru literatura sa.
Astfel, el se alătură unei gale
rii impresionante de scriitori care
au fost nobelizați, precum Toni
Morrison, Doris Lessing, Gabriel
Garcia Marquez sau Bob Dylan.
Anul trecut, Nobelul pentru Lite
ratură a fost câștigat de Annie Er
naux, „pentru curajul și acuitatea
clinică cu care arată rădăcinile,
îndepărtările și temerile memo
riei personale“, devenind prima
scriitoare franceză care să câștige
cel mai prestigios premiu literar
al lumii.
Dincolo de onoarea inerentă
a Nobelului, Jan Fosse primește și
un stipendiu de 11 milioane de co
roane suedeze (echivalendul a
950.000 de euro).
Academia Suedeză arată că
Fosse poate fi comparat cu scrii
tori de mare calibru precum Sa
muel Beckett, Thomas Bernhard,
Georg Trakl sau Franz Kafka.
Scrierile sale, conform declarației
ce a fost dată de reprezentatul
căutării trăirilor intense și, odată
acestea găsite, a nevoii de a le
împărtăși cu cineva.
„Regizorul, pe post de dealer
mecena. Scriitorul, Hackerul, Fi
losoful și... Gabi, o femeie – con
sumatori. Ei sunt Craii de Curtea
Veche, narcomanii începutului de
secol. Andrei Dósa ia prins ca
întrun acordeon și ne împăr
tășește în Ierbar condensarea și
dilatarea nu neapărat a unor po
vești, ci a percepției acestor per
actualitate
www.suplimentuldecultura.ro
Academiei, sunt legate de „un stil
care a ajuns să fie numit «minima
lismul Fosse»“.
Jon Fosse șia început cariera
în 1983, cu romanul Roșu, negru.
A început să scrie teatru în 1993,
iar piesele sale au cunoscut un
succes nemaiîntâlnit, fiind jucate
de peste o mie de ori pe scenele
din toată lumea.
Destinul a fost generos cu
scriitorul născut la o fermă izo
lată, pe coasta de vest a Norvegiei,
lângă fiordul Hardanger. Ceva
din „matricea stilistică“ a locului
sa instalat pentru totdeauna în
scrisul său, care a primit în timp
recunoașterea meritată. Dea lun
gul anilor, a câștigat aproape
toate premiile literare care se
acordă în Norvegia. În 2010 i sa
decernat prestigioasa distincție
Henrik Ibsen, considerat cel mai
important premiu din lume pen
tru dramaturgie. Comparat ade
sea cu Ibsen și Beckett, opera lui
este tradusă astăzi în mai bine de
50 de limbi și este considerat cel
mai jucat dramaturg european în
viață. Ulterior, în 2013, a primit
Ordre National du Mérite în
Franța, iar în 2014 European Prize
for Literature.
sonaje cu care de multe ori ne in
tersectăm. Contează și povestea,
dar mai ales modul în care e
spusă. Un roman despre consu
marea visurilor, despre ratare, des
pre spălarea machiajului întro
băltoacă de la ieșirea din club.“
(Alexandru Vakulovski)
Andrei Dósa sa născut în
1985 la Brașov. A publicat cinci vo
lume de poezie, cel mai recent
fiind Expectativa luminoasă (OMG
3
Presa internațională a scris
despre opera lui Jon Fosse în ter
meni elogioși: „Proza lui este mis
tică, spirituală, perfect meșteșugită.
Poezie pură!“ („The Paris Review“),
„În mâinile lui Fosse, Dumnezeu
devine o forță estetică greu de stă
pânit, explozivă, invizibilul din
ceea ce este vizibil“ („The Nation“).
Prestigiul lui Jon Fosse este
foarte mare în Norvegia, o dovadă
mai mult decât grăitoare fiind fap
tul că, din 2011, are drept de re
ședință în Palatul Regal din Oslo,
privilegiu acordat de guvernul
norvegian artiștilor care se bu
cură de cea mai mare apreciere.
„Ajunge foarte departe și tot
ceea ce scrie are o formă de im
pact universal. Și nu contează
dacă vorbim de dramaturgie, poe
zie sau proză – toate conțin ace
eași formă de apel la această
umanitatea fundamentală“, de
clară Anders Olsson, președintele
comitetului Nobel.
Premiile Nobel au peste un
secol de istorie, fiind instituite în
1901. Rolul lor este de a arăta
recunoaștere rezultatelor din lite
ratură și știință, numărânduse
printre cele mai prestigioase din
întreaga lume. SDC
Publishing, 2020), și romanul
Ceaikovski la walkman (Paralela
45, 2022). A tradus mai multe cărți
din engleză și maghiară. În pre
zent, este redactor al revistei
„Poesis International“. De același
autor, la Editura Polirom a apărut
romanul Multă forță și un dram
de gingășie (2021, 2022), nomina
lizat la Premiul liceenilor pentru
cea mai îndrăgită carte a anului
2021 în cadrul FILIT. SDC
 4 opinii
www.suplimentuldecultura.ro
Jurnalul mizantropului nomad (36)
Jurnalul merge mai departe,
ca vântul din Vama Veche.
Luni, 2 octombrie
Brandul de țară e grajdul de la
Otopeni – sosiri, cel mai scârbos
loc din România, poarta de
intrare în infern, unde carpato
danubianoponticii trag vânturi
ca alde Cumpănașun live pe tik
tok și se împung ca berbecii
pentru dreptul de a sta mai iute la
coadă în traficul din „oraș“.
O notă de acum doi ani: „Unul
dintre șlagărele de odinioară ale
propagandei era nemuritorul «Ceau
șescu tot ce face/ face pentru
pace». Iar pe Ceaușeasca o drapa
seră în viu în titluri academice,
diplome, ordine, merite, să nu se
mai vadă golul, dar golul tot se
vedea. În ziua de azi, alde Iohan
nis e și el împăiat cu titluri și
dedulcit la premii, mărgele colo
rate, tichie de mărgăritar pe capul
Radu Polizu la Librăria Humanitas
Cluj: Printre zeii goi
Luni, 9 octombrie, începând cu ora
18.00, la Librăria Humanitas Cluj
(Str. Universității, nr. 4) va avea loc
lansarea volumului Printre zeii goi.
India, între extaz și miracol de Radu
Polizu, publicat de curând la Editura
chel de democrație al președin
telui. Iar agitpropul contemporan
decorează frumos, internațional.
Acum tot ce face ăsta face pentru
statul de drept, punți face, unește
estul cu vestul, moțul cu nimicul,
e altceva. Iai, însă, distincțiile și o
să vezi abisul. Vidul absolut. Un
om care nu e în stare să meargă pe
stradă doi pași, pas cu pas, fără un
securilă care săi țină cârma,
dacăl duci în Berceni șil lași
acolo nu mai știe să se ducă acasă,
face botic de rață și trântește
paltonul. Nu, că și vlahii sunt de
vină. Să moară și ei în timpul
programului, plus că vinerea e zi
scurtă, mai e și naveta, păi, chiar
așa, ne batem joc“.
O altă notă de acum doi ani:
„Ce ar trebui să facă președintele
după șapte ani de bugetărit și
relaxare? Să se ducă pe jos până la
Sibiu, să sape o groapă adâncă,
până în fundul pământului vlah,
Polirom, în colecția Hexagon. Car
tea de călătorie.
Participă: Radu Polizu, Mi
haela Gligor, Szenkovics Dezső
Eveniment în parteneriat cu
Centrul pentru Studii Indiene Cluj
ANDREI CRĂCIUN
CULEGĂTORUL DE HARFE
săl coboare doi sepepiști în
dânsa cu frânghiile și să stea
acolo o peroadă, până la sfârșitul
timpului. Aia ar trebui să facă, să
nu se mai știe nimic de el și gran
dioasa sa impostură cu moft“.
Ar fi frumos ca Iohannis să
primească Premiul Nobel pentru
Impostură.
Iohannis are meritul indiscu
tabil de a fi oricând o alegere mai
bună decât V.V. Ponta sau V.V.
SEMNAL EDITORIAL
„Radu Polizu, un călător pa
sionat cu un ochi antrenat în des
coperirea lumii, are abilitatea să
creioneze peisaje, să creeze at
mosfera locului și să înfățișeze
portretele oamenilor pe care îi
Dăncilă. Dar această calitate o au
și izmenele mele.
Nu spun că am zburat mult,
dar președintele cu prima doam
nă mi se par de la copii și juniori.
Iar dacă eram stewardesă eram
deja la pensie de cinci ani.
Duminică, 1 octombrie
Adorabil cum se înflăcărează vla
hii la fleac. Parcă ar fi guguștiuci.
Au făcut vlahii ce au făcut și
au făurit o țară frumoasă ca
Ciolacu și deșteaptă ca madam
Steer.
O notă de acum cinci ani: „Ca
un spirit de glumă amară, sin
gurul proiect politic care mă mai
animă e unul secesionist întru
completa neatârnare, autonomie,
independență, suveranitate și tot
ce trebuie a Regatului Întregii
Oltenii și Teleormanului de Nord.
întâlnește, oferind o perspectivă
corectă și originală asupra unui
spațiu fără timp, un loc unic în
spiritualitate, arhitectură și cul
tură. Printre zeii goi este o evo
care vie a Indiei, descriindui
complexitatea prin prisma curio
zității neobosite a autorului.“
(Carmen Firan)
„Am vrut să scriu despre India
pe care o iubesc, menționând mai
puțin bijuteriile sale arhitecturale
sau destinațiile turistice promo
vate în pliante și concentrându
mă pe perspectiva călătorului care
nuși poate reține uimirea în timp
ce descoperă această țară minu
nată.“ (Radu Polizu)
RADU POLIZU (născut la
București) a părăsit România cu
doi ani înainte de 1989, mutându
se în SUA, unde a urmat o carieră
în televiziune, dezvoltând compa
nia FlyingMonk, specializată în
ANUL XIX NR. 824
9 – 15 OCTOMBRIE 2023
Capitala poate să fie sau poate să
nu fie la Căcâna“.
Vești bune! Rămânem con
secvent altfel: omenirea îi dă ghes
cu inteligența artificială, carpato
danubianoponticul nare treabă,
la adăpostul nesecatelor rezerve
de prostie naturală solemn el se
îndreaptă neabătut înapoi în
peșteră, Doamne ajută.
E simpatică permanenta, lău
tăreasca întâlnire a hoților cu
proștii din țara valahilor, atât că e
permanentă, deci plictisitoare ca
un ospiciu doldora de monomani,
șnapani, talibani și cimpanzei cu
bani.
Sâmbătă, 30 septembrie
Prea mulți oameni mediocri sau
pur si simplu imbecili trec drept
valori în Romania. Și de aia avem
societatea pe care o avem, de o râd
și bulgarii și curcile. SDC
inginerie de media și producție de
documentare culturale. Călăto
rind independent, a filmat în mai
mult de 80 de țări, concentrându
se pe tradițiile și cultura locurilor
vizitate. Când nu călătorește,
oferă consultanță pentru dezvol
tarea de studiouri de televiziune
și companii de media în New
York, scrie, editează filme docu
mentare și publică pe blog eseuri
de călătorie (flyingmonk.com). În
2016 ia apărut la Scrisul Româ
nesc prima carte în limba ro
mână, Cartea poveștilor uitate,
relatând întâmplări din peregri
nările sale în jurul lumii pentru
filmări. Between Ceausescu and
Fidel a apărut la New Meridian
Arts în 2018 și apoi în limba ro
mână în 2020, la Eikon. Tot la New
Meridian Arts ia apărut în 2022
versiunea în limba engleză a aces
tei cărți, Among Naked Gods. În
prezent locuiește la New York. SDC
 ANUL XIX NR. 824
9 – 15 OCTOMBRIE 2023
L-am cenzurat pe Caragiale
Săptămâna trecută am comentat
puțin polemica stârnită de un text
al activistului civic Valeriu Nicolae,
ce descoperea în romanul lui Bog
danAlexandru Stănescu Copilăria
lui Kaspar Hauser „un rasism atât
de violent, încât mi sa făcut fizic
rău“. Am recitit zilele trecute cartea
și o să revin la ea, dar deocamdată
rog să mi se permită să o iau cumva
pe după corcoduș. Problema e de
licată și naș vrea să fiu înțeles
greșit, chiar și întro lume în care
(în ciuda dorinței exprimate de Va
leriu Nicolae de a discuta pur și
simplu, cu calm și deschidere spre
celălalt) se pun rapid etichete, se
mobilizează tabere și nimeni nu as
cultă bine pe nimeni.
Acum mulți ani, când eram în
gimnaziu, am citit nuvela lui Cara
giale Păcat... Trebuie să fi avut vreo
12 ani (socotesc acum), fiindcă țin
bine minte ediția: un volum cu co
pertă roșie cu alb, apărut în 1981 în
colecția „Patrimoniu“ de la Editura
Minerva, cu titlul Nuvele. Povestiri.
Amintiri. Varia. Citisem în școala
Umbra lui Geoană în ușă la PSD
Vor fi patru rânduri de alegeri
anul viitor, dar interesul cel mare
va fi legat de scrutinul pentru Co
troceni.
Nar trebui să se întâmple ast
fel, dar ăștia suntem, ne plac con
fruntările personalizate, iar bătăliile
de la prezidențiale neau oferit mai
mereu momente palpitante.
Dar la fel de important este să
stabilim pe cine trimitem la Bru
xelles în Parlamentul European. E
de urmărit dacă AUR se va izola în
PE alături de alte forțe extremiste
sau va încerca o afiliere la un grup
politic european onorabil pentru
a încerca ulterior să intre la gu
vernare în țară. Alegerile euro
pene vor reprezenta primul exa
men important pentru partide,
iar din acest punct de vedere
competiția din iunie 20245 nu va
fi doar un sondaj cu public.
În funcție de ceea ce se va în
tâmpla la europene, partidele își
vor ajusta strategiile. Un scor
neașteptat de mare al AUR va
pune pe tapet problema alianței
PSDPNL și va duce probabil și la
primară schițele caragialene arhi
cunoscute și mă atașasem de acest
Caragiale ironic și simpatic, așa că
am devorat volumul. Doar că lam
descoperit și pe celălalt Caragiale,
întunecatul, sumbrul, fantastul, iar
nuvelele cărora azi le zic naturaliste
cu un aer suficient, de filolog, atunci
mau cutremurat. O făclie de Paște
îmi dă frisoane și acum. În vreme de
război mia tulburat nopțile de
iarnă. Iar Păcat...
Ei, în Păcat... există o scenă în
care fata preotului Niță se răzbună
pe un cățeluș care nu vrea să se
joace cu ea: ia o bardă și ademenește
câinele cu o bucată de mămăligă.
„Priian întinse botul fraged, dar,
până sapuce bucățica, Ileana îi
trase una cu sete în stuful creț din
frunte; tăișul senfipse adânc în osul
încă necopt. Capul drăguț al lui Pri
ian senecă în sânge... Sărmanul se
tăvăli și începu să zvâcnească gro
zav din picioare“. Atât.
Descopăr azi cu uimire că scena
nu are decât vreo treipatru rânduri.
Și cu aceeași uimire îmi dau seama
FLORIN GHEŢĂU
VAGONUL CU VORBE
schimbări de candidați în compe
tiția pentru președinte.
Nu doar prezidențialele ar
trebui să stârnească interesul pu
blicului, ci și alegerile locale. Cum
ieși din scara blocului totul e legat
de politică. Orice decizie luată de
primar sau de Consiliul Local e
decizie politică. Cine spune că nu
este interesat de alegerile locale
înseamnă că nu este interesat
dacă orașul în care trăiește pro
gresează sau bate pasul pe loc.
O prezență scăzută se înregis
trează din păcate și la scrutinul
pentru parlament. Din nou e gre
șită abordarea, pentru că aceste
că nam mai recitito de atunci. Nu
știu de ce, dar e limpede că omorul
ăsta absurd și crud – și, până la
urmă, ficțional – ma șocat teribil,
fiindcă am ocolit vreme de patru
zeci de ani nuvela lui Caragiale,
deși e unul dintre autorii pe care
îi recitesc de câte ori am ocazia,
unul dintre autorii care mau
marcat atât de mult, încât am
ajuns să colecționez ediții vechi
din operele lui. Atunci însă, în
1981 (sau 1982) am reacționat dur.
Lam cenzurat pe Caragiale în
micul meu spațiu intim. Lam cen
zurat concret: am rupt din volum
paginile care conțineau întreaga
scenă și leam aruncat în sobă, ast
fel ca niciodată, nici măcar din
greșeală, să nu pot reciti cum a
fost ucis cățelușul Priian.
A fost un gest care adulților lear
stârni zâmbete – dar și acum, când
am recitit scena ca să o transcriu
aici, am simțit un fior de jale. Nu e o
reacție matură și nici rațională, dar
așa citim literatura. Iar scrierile lite
rare pot fi foarte crude și trebuie să
alegeri hotărăsc soarta țării pen
tru următorii patru ani. Nu e doar
despre cine face guvernul, ci și
despre investiții și locuri de
muncă.
Din păcate, orice explicații ar
primi electoratul privind impor
tanța anului politic 2024, tot
prezidențialele vor suscita cel mai
mare interes și vor consemna pro
babil din nou cea mai mare pre
zență la vot.
Cum arată așadar tabloul pen
tru Cotroceni cu mai bine de un an
înaintea marii confruntări? Un son
daj realizat recent de INSCOP ne
oferă câteva indicii. Pe prima poziție
apare în mod surprinzător indepen
dentul Mircea Geoană, cu 24,6 la
sută. Pe locul doi se situează liderul
PSD Marcel Ciolacu, cu 21,4, apoi Ge
orge Simion (AUR) cu 18,5 la sută.
Șeful liberalilor Nicolae Ciucă adună
12.8 puncte, în timp ce Diana Șoșoacă
8.4 la sută. Liderul USR Cătălin Drulă
înregistrează 5,4 la sută, în timp ce
Dacian Cioloș are numai 3,4 puncte.
Sunt surprinzătoare cifrele
acestui sondaj? Cam da, pe toată
www.suplimentuldecultura.ro
fie așa, pentru a transmite cititorilor
ceva, pentru ai face să înțeleagă (nu
doar cu mintea) o lume, un perso
naj, o realitate. Îmi vine în minte
seria volumelor de Povestiri din Ko
lîma de Varlam Șalamov, despre
care o bună prietenă mia mărturi
sit că, după ce a lucrat pe textele res
pective, sa simțit atât de rău – fizic
–, încât nar vrea să le recitească
vreodată. Eu am citit întro zi de
vară primele douătrei texte din pri
mul volum. Apoi am lăsat cartea de
oparte, fiindcă aveam lecturi mai
urgente, fiindcă nu era momentul
potrivit, fiindcă mai era timp, fiin
dcă toată ziua aceea frumoasă se
dusese naibii. Nam reluat cartea
nici acum: am alte treburi. Îmi
amintesc totuși cele douătrei texte
citite, mostre de „viață vie“ (cum
spune Șalamov) din lagărele sovie
tice: atâta dezumanizare, atâta cru
zime, atâta moarte, atâta realitate
deprimantă e acolo, încât am simțit
pur și simplu teamă de ceea ce mi
ar dezvălui povestirile lui despre
lucrurile acelea urâte, meschine,
linia. Mircea Geoană conduce plu
tonul, dar nu detașat, bătălia pen
tru podium fiind extrem de strânsă.
Dar își dorește Mircea Geoa
nă o nouă candidatură la Cotro
ceni? Cu siguranță. Are atuul
funcției de adjunct la NATO, ceea
ce contează în plan intern. Între
barea este dacă îl mai vrea parti
dul care la crescut. Unii din PSD
lar dori, dar cei mai mulți nu. Nici
Ciolacu nar avea încredere că
Geoană va reprezenta interesele
PSD dacă acesta din urmă ajunge
la Cotroceni. În plus, Ciolacu se
teme că scaunul său de șef la PSD
ar putea fi în pericol, câtă vreme
deasupra sa va exista un om care
să aibă un cuvânt important de
spus în interiorul PSD. Dacă spre
exemplu un președinte ca Geoană
nu lar desemna pe Ciolacu pre
mier, ci va alege un personaj fidel
din zona stângii? Odată ajuns la
Cotroceni, Geoană ar deveni im
previzibil pentru Marcel Ciolacu,
iar liderul PSD știe câtă influență
are șeful statului, mai ales în
prima parte a mandatului său.
opinii 5
RADU PAVEL GHEO
ROMÂNII E DEŞTEPŢI
mizerabile, ascunse în ființa noas
tră. Dar tocmai prin asta, prin felul
în care alege să scrie Șalamov, sco
pul urmărit de text a fost atins – cu
asupra de măsură. Căci, sugerează
autorul în prefață, cum să scrii altfel
despre lumea aceea?
Așa că înțeleg lectura domnu
lui Valeriu Nicolae și empatizez cu
el. Comentariul său la Copilăria lui
Kaspar Hauser nu e o lectură ideo
logică de tipul „cancel culture“, care
seamănă bine cu mecanismele cen
zurii comuniste, ci o reacție emo
țională de ordin personal, cu rădă
cini în propria identitate. Paradoxal,
tocmai tulburarea pe care a provo
cato arată că textul lui BogdanAle
xandru Stănescu șia atins scopul.
Că a fost sau nu înțeles bine, asta e
altă problemă – e eterna problemă
a literaturii bune. SDC
Geoană are și varianta unei
candidaturi ca independent, dar e
greu de crezut că va rezista asaltu
lui politic din toate părțile. Ră
mâne așadar neclar ce se va întâm
pla cu desemnarea prezidenția
bilului în zona stângii. Ar putea
intra în cursă însuși Marcel Cio
lacu, dar întrebarea carel macină
pe șeful PSD e dacă și el va pierde
așa cum sa întâmplat cu foștii li
deri Năstase, Ponta, Geoană sau
Dăncilă. PSD lar da jos pe Ciolacu
imediat de la șefia partidului, iar
actualul șef PSD știe că îl paște ma
zilirea dacă nu câștigă funcția su
premă în stat. Șansa lui Ciolacu ar
fi să intre în turul doi cu George Si
mion, caz în care sar repeta scena
riul din 2000, când Iliescu a fost
votat inclusiv de alegătorii dreptei
pentru a nu câștiga Vadim.
Un sondaj pentru preziden
țiale realizat acum, cu un an înain
tea scrutinului pare neconclu
dent. Nu știm câți dintre cei măsu
rați acum vor și intra în cursă.
Chiar va risca PNL săl arunce în
bătălie pe Nicolae Ciucă? Va ră
mâne Cătălin Drulă la USR sau va
candida Elena Lasconi? Despre
șansele dreptei vom discuta întrun
comentariu viitor. SDC
 6 opinii
www.suplimentuldecultura.ro
Când guvernul SUA rămâne fără bani...
GEORGE ONOFREI
DIN COLȚUL OPUS
Statele Unite ale Americii au
bifat un moment istoric în po-
litica lor superagitată din ul-
timii ani, prin concedierea
intempestivă a speaker-ului
Camerei Reprezentanţilor,
Kevin McCarthy. Este un mo-
ment cu adevărat epocal, în
condiţiile în care McCarthy, re-
publican, a fost îndepărtat și
cu voturile a șase colegi din
propriul său partid, care deţine
majoritatea voturilor în urma
alegerilor din 2022 (așa-nu-
mitele midterms elections).
Ar fi putut fi salvat, este drept, de
către democrați, însă relația șe
fului Camerei cu partidul minori
tar nu a fost chiar una presărată
cu trandafiri, în condițiile în care
McCarthy a avut de navigat între
facțiunile mai moderate și cele
mai radicale din Partidul Repu
blican. Și a reușit să o facă până
acum chiar cu succes, când a căl
cat prea grav pe bec pentru gustu
rile facțiunii radicale. Mai precis,
în urmă cu două săptămâni a evi
tat acel moment rar, dar nu impo
sibil, în care guvernul federal
rămâne fără bani în conturi.
Pericolul oricum nu a trecut,
căci peste nici o lună guvernul
american se va vedea din nou în
situația de a risca să nu mai poată
onora plățile, dacă Congresul nu
va acționa. Practic, guvernul nu
mai poate autoriza nici un fel de
plăți. Cum se ajunge în acest
punct, imposibil de imaginat în
vreun stat european, de exemplu?
Ține de „frumusețea“ sistemului
politic american, în care Congre
sul are puteri reale asupra ramurii
executive și îi poate cenzura ac
țiunile, în special prin intermediul
bugetului. Guvernul american
(condus de președinte, care joacă
și rolul de premier) se poate îm
prumuta pentru ași derula activi
tatea până la un anumit nivel,
stabilit prin lege de Congres. Evi
dent, și la americani lucrurile
funcționează pe bază de deficit
bugetar – și chiar este unul pe ste
roizi – datoria publică totală a
SUA este de circa 33 de trilioane –
ați citit bine, trilioane! – de dolari,
reprezentând 122% din PIBul lor.
În fine, când tu ești cel care
tipărești moneda forte a lumii,
dolarul, nu se pune problema ca
cineva din lumea asta largă să nu
accepte să te împrumute, spre de
osebire de noi, de România, care
navem tiparniță de dolari (nici
măcar „la penețe“), și dacă înregis
trăm deficite bugetare mari avem
fondurile europene înghețate,
apoi nimeni nu ne mai dă bani pe
datorie din simplul motiv că se
gândește serios că riscă să nu îi
mai vadă vreodată înapoi. Sau
dacă ne împrumută, o face la do
bânzi astronomice. Și când nu
mai găsim în piață nici banii cei
mai scumpi, atunci vine FMI cu
ceva bani, dar și reforme de ne
sună apan cap.
Revenind la americani și la
cum a ajuns speakerul Camerei
Reprezentanților să fie concediat
prin votul a doar șase colegi ai săi,
trebuie să amintim că în era post
Trump spațiul public american nu
doar că a continuat să fie foarte di
vizat între retorica republicană și
cea democrată, ba chiar polarizarea
din societate pe teme politice sa
acutizat. În partidul republican
avem acum diferite grade de inten
sitate de trumpism, de la cei care se
tem să deschidă gura împotriva fos
tului președinte și practică autocen
zura și până la cei care, deși membri
ai Congresului, proferează cele mai
trăsnite teorii ale conspirației și, pe
cale de consecință, se bucură de
toată atenția media.
Și republicanii, dar și demo
crații fac astăzi politică având în
minte diversele curente de opinie
din societate, create prin social
media și prin presa partizană. Ni
meni nu mai vorbește cu propriul
său cap, deoarece asta pe de o parte
iar asigura marginalizarea și dis
pariția din politică, iar pe de alta nu
sar circumscrie unuia din diver
sele curente de opinie aflate la
mare căutare. Care numai de opinie
nu sunt, pentru că nici unii nu ar
accepta nici în ruptul capului vreun
argument din partea cuiva din ta
băra adversă. Nu se mai ascultă de
mult unii pe alții și poate că, în rea
litate, nici nu au făcut vreodată
vreun efort în direcția asta.
Așadar: șase congresmeni re
publicani, din zona hardcore
trumpistă, care șiau dorit ca gu
vernul să rămână fără bani, sau
simțit trădați de propriul lor lider
din Congres atunci când a făcut o
înțelegere cu democrații (care au
președintele, deci și guvernul) și
lau lăsat fără job. Spuneam, este
un fapt fără precedent în istoria
recentă și mai îndepărtată ca un
partid care are majoritatea întruna
din camerele Congresului ameri
can să forțeze debarcarea unuia
dintre ei din înalta funcție de spea
ker. A făcuto fără să se gândească
prea mult la consecințele politice
asupra propriului partid, dar și al
guvernării în general.
Se aude destul de des de po
sibilitatea unui gouvernment
shutdown, dar, în practică, este un
eveniment mai rar. Ultima dată sa
întâmplat în timpul președinției
lui Donald Trump, de la finalul
anului 2018 și până la începutul
anului 2019 (35 de zile), când gu
vernul era republican, iar Camera
Reprezentanților avea majoritate
democrată. Pare că a venit vremea
plății cu aceeași monedă.
Jocul dea plafonul de înda
torare se desfășoară cam așa:
când partidul care deține majori
tatea în Cameră este de altă cu
loare decât cel care are președin
tele și guvernul, primul solicită
administrației „prea cheltuitoare“
să mai taie din... risipă. Urmează
un dans cam până în preziua în
care FED (trezoreria) nu ar mai
avea voie să dea bani executivu
lui, fiecare parte mai cedează câte
ceva de ochii propriului electorat,
de obicei nimic grav, se votează ri
dicarea plafonului de îndatorare
și toată lumea își vede mai apoi de
treabă. În rare ocazii, ghilotina
chiar cade. Parcurile publice se
închid, la fel ca și multe alte ser
ANUL XIX NR. 824
9 – 15 OCTOMBRIE 2023
vicii cu publicul. Are ceva din
aerul unui cataclism, prin impac
tul asupra piețelor financiare,
economia fiind afectată serios în
aceste perioade.
Desigur, nu sar fi ajuns la de
miterea speakerului dacă în 2022
republicanii ar fi câștigat de o ma
nieră categorică alegerile. În Ca
mera Reprezentanților, aceștia
dețin 222 de locuri, față de 213
democrații, ceea ce le oferă o ma
joritate foarte fragilă, în care jolly
jokerii radicali trumpiști au
ajuns să facă legea și săși folo
sească drept armă de șantaj votu
rile. Și, cel mai probabil, luna
viitoare își vor vedea visul cu
ochii, anume să lase guvernul lui
Biden fără bani până le va oferi
niște concesii pe care le vor con
sidera rezonabile pentru ei (dacă
există așa ceva, sau oricum vor
merge pe ideea de a face cât mai
multe pagube). Următorul spea
ker al Camerei are nevoie și de vo
turile lor pentru a fi investit, iar
aceștia, cel mai probabil, se vor
asigura că vor înscăuna doar un
personaj care este dispus să le în
deplinească dorința fierbinte de a
produce un gouvernment shut
down. Altfel, sa văzut, îl pot eva
cua rapid și trece la următorul.
Ținând cont de impactul pe
plan mondial al economiei ameri
cane, putem spune că șase nebuni
au luat ostatice nu numai SUA,
dar și o parte din planetă. SDC
 ANUL XIX NR. 824
9 – 15 OCTOMBRIE 2023
FITPTI 2023: jurnal
de insider (VI)
În ziua apariției
articolului, Fes-
tivalul Internațional
de Teatru pentru
Publicul Tânăr,
ediția XVI (4-10
octombrie), se va
afla în penultima
lui zi.
Cele mai rapid vândute specta
cole sunt cele care înscriu pe afiș
nume de vedete. De regulă, actori
care fac și televiziune și film, ge
nuri artistice cu mai largă expu
nere decât arta teatrală. Am avut
și anul acesta câteva, iar dea lun
gul celor 16 ediții, chiar multe.
Unii, cu pretenții standard, nimic
ieșit din comun. Alții, însă... Cel
mai frecvent au dorit să schimbe
camerele de hotel.
Că nu curgea suficient de pu
ternic apa la duș. Că nu era decât
un prosop la baie, detalii incon
trolabile de organizatori, perfect
rezolvabile printrun simplu tele
fon la recepție.
TEATRU ȘI CÂINI
Cum procedăm în asemenea situ
ații? Știu, nu suntem cu toții la fel.
Unii nu zboară cu avionul, de
teama prăbușirii. Vor cu mașina
care să fie condusă lent, lin. Pe
șoselele din România! Statisticile
oficiale indică fără echivoc faptul
că accidentele rutiere sunt mult
mai frecvente decât cele aviatice,
dar nu poți schimba opiniile unui
om numai prin afișarea unor sta
tistici. Teama de zbor, atunci când
e reală, necesită practici terapeu
tice specializate, nu sunt solu
ționabile curatorial.
O altă provocare din sfera ca
zărilor a fost legată de câini. Nu
cei vagabonzi, empiric vorbind se
pare că sa soluționat, nu prea am
mai văzut exemplare fără stăpân
prin oraș, ci a celor de companie
ai unora dintre invitați. Mai mulți
dintre ei au întrebat dacă hotelul
OLTIȚA CÎNTEC
DATUL ÎN SPECTACOL
acceptă animale de companie.
Răspunsul a fost „da, însă doar de
talie mică“. Cei despre care vor
besc erau de talie mijlocie și mare.
Bobi Pricop nea cerut îngăduința
ca al lui să asiste la repetiții până
când pensiunea pentru câini il
primea în grijă.
În weekendul dinaintea de
butului FITPTI am plecat la
București să văd două spectacole.
Mă interesau și voiam să mă rup
de agitația organizatorică pre
mergătoare deschiderii de eveni
ment. Mare nea fost surpriza, și a
mea, și a ei, când în avion pe scau
nul de lângă mine sa așezat regi
zoarea Gianina Cărbunariu, di
rectoarea Teatrului Tineretului
din Piatra Neamț.
Ea tocmai încheiase festivalul
lor de teatru, eu mă aflam încă în
ultimele pregătiri. Cum le aran
jează hazardul pe toate! Ea își fă
cuse checkin online, eu, la
aeroport. Am povestit tot zborul
deale festivalurilor, am făcut și
selfie, purtând ochelari de soare
ca să mascăm cearcănele cauzate
de manifestările teatrale pe care
le producem. Sunt din lista efec
telor secundare.
FASCINANTA ENIGMĂ
A PUBLICULUI
Câteva vorbe despre public, aceas
tă fascinantă enigmă. Nicoleta Lef
ter, actriță a Teatrului Odeon și
ferment creativ al mai multor pro
iecte independente pe teme de
maximă actualitate, zice despre
publicul ieșean că e mai elevat
decât cel din capitală. O cred! Con
stat de la an la an, cu satisfacție, că
FITPTI a intrat în reflexele cultu
rale ale ieșenilor, că îl așteaptă, că
teatru 7
www.suplimentuldecultura.ro
rezonează cu artiștii de la rampă,
se entuziasmează de ceea ce văd,
caută experiențe inedite.
Cred că cea mai complicată
linie e aceea a adecvării partici
panților la adresabilitatea preci
zată în toate materialele informa
tive. Un exemplu: o mamă cu un
puști de 5 anișori ținea musai să
intre la spectacolul Teatrului
Odeon, Neliniște de Ivan Vîrîpaev,
un spectacol de text, care durează
1 oră și jumătate. Oricât de cu
minte ar fi, copilul nar fi rezistat
să urmărească povestea unei
scriitoare newyorkeze cu șanse la
Premiul Nobel, cu o poveste de
viață sinuoasă, relatată întrun
ritm pe îndelete, cu întorsături
narative și teme istorice grave.
Consultarea informațiilor referi
toare la subiect, stilistica specta
colului, durata lui fac parte din
pregătirea spectatorului pentru
ceea ce va privi. Inadecvarea e
calea certă spre disconfort inte
lectual și emoțional. ION BARBU
VIITORUL PINACOTECA DIN PETRILA
ESTE APROAPE
Pe 10 octombrie, cortina ediției
2023 a FITPTI coboară. Preparati
vele pentru ediția 2024 au început
deja. Sunt în discuții cu mai multe
companii din Canada, Cehia și
Finlanda. În părțile astea mai
așezate ale lumii se fac planuri cu
luni bune înainte, artiștii știu ce
finanțări au, când, unde, ce anume
joacă. Îi invidiez din rărunchi pen
tru posibilitatea de a lucra progra
mat, din vreme, fără stresuri și
presiuni, fără răsturnări de situa
ții survenite peste noapte.
Imprevizibilitatea este unul
dintre elementele care în Româ
nia este la ordinea zilei, ne con
sumă energii pe care leam putea
utiliza cu infinit mai mult folos în
zona creativității artistice. Sunt în
discuții și căutarea unor soluții
pentru un spectacol fain tare, out
doors, Tinerețe fără bătrânețe,
produs de Asociația Prin Banat
Timișoara, în colaborare cu AUĂ
LEU, cu un buget pe care trebuie
săl constituim din multiple surse.
Începem de pe acum, pentru
a ne asigura că reușim. SDC
 8 muzică
www.suplimentuldecultura.ro
Festivalul Enescu de la A la Z.
Dicționar subiectiv
de repere la ediția 2023
CĂTĂLIN SAVA
RUBATO
ANIVERSARE
György Ligeti, compozitorul năs
cut la Târnăveni pe 28 mai 1923, a
fost aniversatul ediției, cu opt lu
crări cântate la București plus Le
grand macabre, în afara celor ca
merale din ciclul ANMGD la Uni
versitatea de Muzică din Cluj. Pe
lângă Ansamblul Couleurs con
dus de Alexandru Ștefan Murariu,
Filarmonica din Sibiu și V Coloris,
concertul de autor al francezilor
de la Intercontemporain cu Pierre
Bleuse dirijor la Ateneu a fost
unul magnific – mia plăcut mult
Concertul de cameră pentru 13
instrumentiști. Concluzii: 1. Ligeti
e un compozitor care merită as
cultat! 2. Muzica contemporană
nu a omorât pe nimeni!
BAROC
Cu toată schimbarea din seria by
midnight, care a adus și alte ge
nuri sub cupola Ateneului, mu
zica barocă a avut vârfurile ei.
Puțin și bun, cred că integralele
lirice din edițiile trecute erau des
tul de obositoare, ba chiar anoste
în versiune de concert. Încântă
toare au fost Anotimpurile de Vi
valdi cu Europa Galante & Fabio
Biondi și monumentala Missa în
si minor BWV 232 cu Collegium
Vocale Gent & Philippe Herrewe
ghe. Iar spectacolul The Fairy
Queen de Purcell din ultima zi de
festival cu Les Arts Florissants, Le
Jardins des Voix și dansatorii lui
Mourad Merzouki a fost o reală
plăcere. Una ravisantă!
C. CONCERTE
& CONCERTIȘTI
Subiectiv: trei lucrări, trei
interpreți, trei stări:
Concertul pentru pian nr. 3
în do major op. 26 de Serghei Pro
kofiev cu Martha Argerich și Or
chestra Filarmonicii Naționale
Maghiare/ Charles Dutoit, întro
seară istorică la Sala Palatului.
Emoție.
Concertul pentru vioară
„L’Arbre des songes“ de Henri Du
tilleux cu Augustin Hadelich și
Orchestre National de France/
Cristian Măcelaru. Virtuozitate.
Concertul nr. 4 în sol major
op. 58 de Ludwig van Beethoven
cu Daniel Ciobanu și Cameristi
della Scala/ Wilson Hermanto.
Strălucire.
D. DIRIJORII EDIȚIEI
Pentru interpretările din festival,
fără alte comentarii, cei mai buni
șefi de orchestră pentru mine au
fost: Herbert Blomstedt, Santu
Matias Rouvali, Cristian Măce
laru, Lahav Shani și Klaus Mäkelä.
E. ENCORE
Bach – Martha Argerich
Gardel – Augustin Hadelich
Bach – Bayerisches Staatsor
chester/ Vladimir Jurowski
Glass – Yuja Wang
Bach/ Liszt – Fazil Say
F. FOTOGRAFII FESTIVALULUI
Da, o fotografie face cât o mie de
cuvinte, mai ales când e făcută de
fotografii oficiali ai Festivalului
Internațional „George Enescu“:
ediția asta au fost Alex Damian,
Cătălina Filip, Andrei Gîndac,
Andrada Pavel, Cristina & Petri
că Tănase și Cristian Tamaș,
ochi înzestrați care prelungesc și
păstrează prin lentila aparatelor
în inima noastră, a publicu
lui, acea rarisimă stare de grație.
Mulțumirile mele, o dată cu
mulțumirile către toată echipa
Artexim, niște fete și băieți de
nota 10!
G. GEORGE ENESCU
39 de lucrări simfonice și came
rale în festival.
I. Iubire
Yuja & Klaus
ANUL XIX NR. 824
9 – 15 OCTOMBRIE 2023
K. KOPACINSKAIA
Cu Fata și moartea și Pierrot lu
naire, cele două concerte interpre
tate în festival pe scena Ateneului,
PatKop nea reamintit că muzica
clasică nu va muri niciodată. Dacă,
bineînțeles, nu o omorâm noi. În
registrate la Alpha în 2016 și 2018,
cele două spectacole de concepție
proprie – și nu doar datorită sprech
gesangului! – neo prezintă pe
minunata violonistă moldoveancă
în plenitudinea reinventării unor
repertorii adesea fetișizate sau că
zute în uitare.
„Pierrot! Sunt în capul tău!
Cât de ciudat este aici – destul de
diferit de toți ceilalți!“
L. Lontano
Lontano înseamnă „departe“ în
italiană, iar Ligeti a ales acest titlu
pentru a numi un vis orchestral
bântuit, scris în 1967, care descrie
relația îndepărtată între dina
mică și armonie. Lumea sonoră a
abstractului e realizată prin tim
bralitate, cu tensiuni nerezolvate
ale unor vaste valuri sonore, con
struite din texturi în continuă
evoluție, în care armoniile fami
liare sunt consumate de mișcare.
Tensiunea insuportabilă e incre
dibilă. Pentru a ajunge la ea com
pozitorul suprapune teme,
ritmuri, tempouri și mai ales
timbralități originale, în lanțuri
armonice care se hrănesc și
se consumă cronofag, unele din
traltele.
În notele sale de program,
György Ligeti a oferit o descriere
tehnică a acestui procedeu numit
micropolifonie: „Cristalizarea ar
monică în zona sonorității con
duce la un proces de gândire
intervalicoarmonic radical dife
rit de armonia tradițională și, de
asemenea, atonală. Tehnic vor
bind, acest lucru se realizează cu
ajutorul metodelor polifonice: ar
moniile fictive apar dintro tex
tură vocală complexă, opacitatea
 ANUL XIX NR. 824
9 – 15 OCTOMBRIE 2023
treptată și noua cristalizare sunt
rezultatul unor modificări dis
crete în structurile individuale.
Polifonia în sine este aproape im
perceptibilă, dar efectul ei armo
nic reprezintă acțiunea muzicală
intrinsecă: ceea ce este în parti
tură este polifonie, dar ceea ce se
aude este armonie“. În termeni
mai blânzi, compozitorul a des
cris această muzică „deschiderea
și închiderea unei ferestre asupra
lumilor de vis îndelung scufun
date ale copilăriei“. Lontano a fost
folosit de Stanley Kubrick în The
Shining (1980) și de Martin Scor
sese în Shutter Island (2010). Mie
mia plăcut foarte mult în festival
cu Orchestra Filarmonicii de Stat
din Sibiu, dirijate de berlinezo
americanul Roderick Cox, cel ca
re a cântato și la Köln în luna
iulie cu WDR Sinfonieorchester.
Ascultațio, veți avea senzația bi
zară a zece minute alchimic eva
porate.
M. MUZICĂ
„Muzica oglindește toate miste
rioasele ondulații ale sufletului,
fără putință de prefăcătorie.“
George Enescu
O. OPERĂ
Nu cred că Festivalul Enescu e
pentru exultația fanilor de operă
la rateul acutei de soprană din fi
nalul ariei principale. Cu Otello,
Pelléas et Mélisande, Le grand
macabre, Sfântul Francisc din As
sisi, The FairyQueen, ca să nu
amintesc și gala frumoasei Aida
Garifullina, recitalurile Olga Pe
retyatko & Marius Vlad Budoiu,
Orchestra Regală Concertgebouw
Kate Lindsey & Baptiste Trotig
non sau cele de lied enescian cu
Ștefan Ignat & Roman Mano
leanu, Rodica Vica & Adina Cocâr
geanu, iubitorii scenelor lirice pot
fi mai mult decât mulțumiți. Dacă
nu, toamna asta la București se
dau o grămadă de reprezentații
cu Fantoma de la Operă.
P. PUBLIC
Peste 100.000 de spectatori din
România și întreaga lume au ur
mărit concertele organizate în să
lile principale ale Festivalului la
București și în transmisiunile on
line realizate de Televiziunea Ro
mână și Radio România Muzical,
la care se adaugă și publicul pre
zent la concertele orchestrelor
românești din țară. Reverențe pu
blicului, el face ca un festival să
existe, în ciuda biletelor scumpe,
a tusei, aplauzelor dintre părți și
plimbărilor & plecărilor din tim
pul concertelor. „Ar trebui să ne
bucurăm când cineva aplaudă
între părți, asta înseamnă că cel
puțin un spectator e pentru prima
oară întro sală de concert“, spune
întrun interviu directorul artis
tic Cristian Măcelaru.
R. RECITAL
Trei. Preferatele mele:
Kate Lindsey & Baptiste Tro
tignon
Fazil Say
Raluca Știrbăț & David Grimal
S. SIMFONIC
Mahler – Concertgebouw/
Mäkelä;
Enescu – National de France/
Măcelaru și Hungarian National
Philarmonic Orchestra/Mandeal;
Haydn (minunată Simfonia 104 în
re major cu Israel Philarmonic or
chestra!)
În ordinea asta.
T. TINERI INTERPREȚI
Andrei Ioniță – violoncel; Jan
Lisiecki – pian; Ștefan Diaconu –
flaut (ansamblul cameral V Colo
ris plus cvintetul suplimentar
pentru Dixtuor); Klaus Mäkelä –
dirijor; Orchestra Română de Ti
neret.
www.suplimentuldecultura.ro
V. VIITOR
„Vreau să redobândim încrederea
publicului. Pentru mine e foarte
clar că trebuie să depășim această
optică: ceea ce fac orchestrele
românești e mai puțin important.
Festivalul Enescu trebuie să fie un
punct de pornire a vieții culturale
din România, a activității de zi cu
zi. Iar orchestrele din țară trebuie
sprijinite, este o simbioză foarte
delicată, dar una necesară. În mo
mentul în care o orchestră se
simte apreciată de publicul ei, își
dorește automat să cânte mai
bine. Când o orchestră cântă mai
bine, publicul o apreciază mai
mult. Această conviețuire este
foarte importantă, de aceea încu
rajez publicul din România să dea
o șansă ansamblurilor românești,
nu doar în festival, ci și în afara
lui. Mergeți la un concert și
ascultați.“ Dirijorul Cristian
Măcelaru, director artistic al fes
tivalului Internațional „George
Enescu“
W. WORLD
PREMIERE
Pe 18 septembrie, interpreta de
jazz și crossover Teodora Brody
Enache a adus o premieră în fes
tival: Rapsodia română nr. 1 în la
major, op. 11 de George Enescu în
variantă vocală prelucrată pentru
orchestră de cameră alături de
Manchester Camerata și dirijorul
Lee Reynolds. Proiectul de rein
terpretare vocală a muzicii clasice
muzică 9
© Alex Damian
și a muzicii lui George Enescu în
mod special, cu influențe din jazz,
doină, linii melodice involuntare
și poezie în aranjamente Brody –
Călin Grigoriu a demarat în 2018
și a apărut pe CD în 8 septembrie
2023, înregistrări cu London Sym
phony Orchestra și Robert Zeigler
realizate la casa Signum în iunie
2021 și martie 2022. „Sunt fericită
că pot oferi publicului Festivalu
lui Enescu Rapsodia I de George
Enescu, în varianta vocală, inter
pretată pentru prima dată cu o or
chestră de cameră, împreună cu
Manchester Camerata. Este o
experiență care sper să recon
firme trăirea specială pe care pu
blicul și artiștii o au de fiecare
dată când explorăm sunete noi.
Chiar dacă plecăm pe un drum
cunoscut, este imposibil să nu
ajungem împreună la trăiri noi,
acele trăiri unice care au loc când,
prin sunet, unim lumile separate
din viața și sufletele noastre“,
spune Teodora.
Z. ZEFIRO
Zefiro & Alfredo Bernardini, pen
tru că aveam nevoie de Mozart, de
bucuria lui și nostalgiile lui din
Gran Partita, Serenada nr. 10 pen
tru suflători în si b major, K.361,
muzică pe care genialul Milos For
man îl pune pe Salieri să o descrie
în cuvinte: „o muzică cum nu auzi
sem niciodată, plină de dor, de un
dor atât de neîmplinit, care ma
făcut să tremur. Mi se părea că aud
vocea lui Dumnezeu“. SDC
 10 carte
www.suplimentuldecultura.ro
Îndrăzneala benefică a prozei:
Vezi mâinile mele de Gabriel Macsim
Finalist al bursei „Prima carte“ (Fundaţia Friends for Friends)
și fost elev al cursurilor de scriere ţinute de Florin Iaru și
Marius Chivu, Gabriel Macsim debutează la Editura Polirom
cu volumul de proză scurtă Vezi mâinile mele.
MIHAELA PASCUOGLINDĂ
Lumea, așa cum o știm, capătă
valențe noi odată ce pătrundem
în universul imaginat de Gabriel
Macsim în textele sale. Distopia și
paranormalul, alături de alte fe
nomene inexplicabile, își fac loc
în prozele scurte care descriu, dea
lungul acestui volum, un tărâm
de care nu ne putem desprinde, o
lume care e a noastră și care, în
egală măsură, riscă să cadă în
orice clipă fie în mâinile unor
forțe religioase extreme, fie în
hăul creat de pătrunderea în real
a unor energii imposibil de defi
nit. E o lume în care tot ceea ce e
straniu își găsește loc aici, decu
pează din firesc și devine, la rân
dul său, trăsătură captivantă a
prozei scurte din debutul edito
rial al lui Gabriel Macsim.
CREDE ȘI NU CERCETA
Criticile care construiesc o bună
parte din coloana vertebrală a vo
lumului vizează nu doar instituții
publice și religioase, ci și pornirea
omului de a avea un chip în fața
căruia să se închine, de a crede cu
încăpățânare în orice, în imposi
bil, în extraordinar, de la abilita
tea unei mâini amputate de a se
regenera („Axolomul“) până la
construirea unui întreg sistem de
guvernare controlat în întregime
de BOR, o distopie fascinant con
struită de autor (în proza care dă
numele volumului).
Angoasa existențială e acope
rită de nevoia vitală de a crede și
de a nu cerceta, iar porțile se des
chid, încă de la primul text („Me
saj de întâmpinare“) pentru cei cu
„timpanul sensibil la golurile alie
nării“: „Oamenii nuși pierd min
țile. Nu pierd este cuvântul potri
vit și nu așa se întâmplă. Cei mai
mulți văd doar căderea în gol.
Procesul însă e unul lent și inse
sizabil. O scurgere de minți, o des
cindere din camera însorită în
pivnița igrasioasă, pășind pe
trepte care se dizolvă. În sminteală
te cufunzi în cuante. Semnele
există întotdeauna. E nevoie doar
de prezența cuiva cu timpanul
sensibil la golurile alienării“. În
același timp, un cerc al acestei
existențe în care extraordinarul își
face loc la fiecare pas se încheie cu
două proze la fel de izbutite:
„Liniște“ (protagonistul înregis
trează sunetele pașilor unor stră
ini prin casă pentru a acoperi
golul lăsat de cei care au plecat) și
„Spre lumină“ (când se oferă citi
torilor posibilitatea de a vedea
totul ca pe un mister dezlegat sau,
dimpotrivă, ca pe un mister trans
cendental, biblic sau străin acestei
lumi).
Există o asemănare în ceea ce
privește atmosfera generală între
romanele scriitorului Iulian Cio
can și proza scurtă a lui Gabriel
Macsim. Niciunul dintre ei nu se
teme să critice fățiș dinamica bol
năvicioasă a unui sistem corupt
sau greșit, a unei instituții hulpave
sau a unor relații care nu aduc
nimic bun. Împreună cu acestea,
ironia, umorul, elementele de
inexplicabil și distopice alcătuiesc
un întreg autentic, o voce care ar
putea avea, cu siguranță, mult mai
multe de construit și pe viitor.
În proza scurtă „Vezi mâinile
mele“, Bucureștiul e un oraș în care
dangătele clopotelor de la biseri
cile care au împânzit străzile sunt
asurzitoare, iar Biserica Ortodoxă
Română devine Banca Ortodoxă
Română în miezul distopiei. Mii de
oameni plătesc pentru un tur ghi
dat în interiorul catedralei care se
ridică pe rămășițele cartierului
Uranus, iar tehnologia din viitor se
potrivește mănușă pentru a satis
face tocmai dorința exaltată de a
respecta noile reguli bisericești:
„Conveierele opresc în dreptul fie
cărei moaște câteva zeci de se
cunde, exact cât să te închini și să
pupi geamul oblic, ca de bancomat,
al vitrinelor. În spatele sticlei, cele
178 de moaște sunt așezate pe
pernuțe de aerogel de diverse
culori, întrun mediu controlat, cu
presiune și temperatură constante.
Falange acoperite de carne vineție.
Degete sau mâini întregi. Oscioare
subțiri ca niște vreascuri“.
Ironia crudă joacă aici un rol
esențial, dă tonul și desprinde
proza lui Gabriel Macsim de ne
numărate alte voci, îi conferă
acestuia un spațiu numai al său,
cu libertate și mai mare de a crea,
de a continua întro direcție care
ar putea, pe viitor, să îi aparțină
prin și mai multe opere.
Volumul de față împlinește cu
brio unele dintre cele mai recente
cerințe care se strecoară în ultima
vreme, uneori pe furiș, dinspre ci
titori, dinspre societate. Nevoia de
schimbare, de a vorbi despre o
lume care nu îi mai seamănă
aproape deloc celei de acum doar
câteva decenii sunt elemente care
conturează un nou cadru al litera
turii. Iar Gabriel Macsim pune
punctul pe i, subliniază și amin
tește cât se poate de clar de nece
sitatea de a trăi întro lume a
toleranței, a acceptării oneste și
universale a diversității, trimițând
în planul opus, prin critică și iro
nia foarte bine stăpânită, habotni
cia credinței: „nu iubirea îl împie
dică pe om săL cunoască pe Dum
nezeu, ci ignoranța. Prostia, nu ca
incapacitate de a înțelege, ci ca
refuz de ai accepta pe ceilalți așa
cum sunt, de a tolera, de a admite
diversitatea ca trăsătură definito
rie a lumii create de El“.
Dar nu se situează, prin ceea
ce scrie, întro poziție de propovă
duire. Dimpotrivă, personajele
descoperă cu uimire sau reclamă
cu modestie schimbările pe care
mania cultului le adâncește în so
cietate. În „Liniște“, la nivel oficial
se pot folosi „persoanemedium
agreate de primărie“ atunci când
e nevoie să se obțină „declarații
extraordinare“ de la cei răposați.
Modificări privite cu uluire, un
narator întotdeauna atent la felul
în care se poziționează și care nu
se teme, în egală măsură, de pro
pria voce. Astfel, lumile pe care le
ANUL XIX NR. 824
9 – 15 OCTOMBRIE 2023
creează devin posibile, probabile
și cu atât mai înfiorătoare. Citito
rului i se oferă însă și dulceața
ironiilor, primind un „pachet
complet“ al unui volum de proză
scurtă pe care nu ar trebui deloc
să îl neglijăm.
Timpul devine un element
care se dilată, nimeni nu își amin
tește concret când anume au înce
put să apară unele schimbări, dar
e cu atât mai susținut ritmul în
tregului volum cu cât fiecare pro
ză pare să adauge ceva senzației
de neliniște care se construiește
pagină cu pagină.
CHIPUL HÂD AL NEPĂSĂRII,
AL CORUPȚIEI, AL
MANIPULĂRII
Universul lui Gabriel Macsim
pornește de la neregulile unei
societăți actuale și izbutește să se
metamorfozeze în oglinzi disto
pice, întorcând spre noi chipul
hâd al nepăsării, al corupției, al
manipulării prin diverse mijloace.
Neo spune clar unul dintre texte:
„Ești pe atât de sfânt pe cât îți per
mite buzunarul“, iar omenirea se
vede brusc răsturnată, cu valorile
întoarse pe dos, cu un sistem de
principii care funcționează împo
triva omului însuși. În același
timp, toți cei care trăiesc în miezul
acestor realități se fac vinovați de
prezentul lor, de maniera în care
pot fi cu ușurință manipulați sau
controlați. Nimeni nu știe sau nu
pare să știe adevărul complet, zvo
nurile și teama iau locul rațiunii,
convingerea că răspunsul este
credința transformă faptele con
crete în miracole ilare.
Este o proză care îndreaptă
lumina lanternei spre inima
societății și ne spune că trebuie să
privim mai bine pentru a înțelege
în ce punct ne aflăm. Nu ar trebui
să ne temem de proza lui Gabriel
Macsim, iar Gabriel Macsim nu ar
trebui să se teamă să mai scrie.
Există, fără îndoială, un univers
întreg pe care nil poate recon
strui prin îndrăzneala benefică a
prozei sale. SDC
Gabriel Macsim, Vezi mâinile mele,
colecţia „Ego. Proză“, Polirom, 2023
 ANUL XIX NR. 824
9 – 15 OCTOMBRIE 2023 avanpremieră 11
www.suplimentuldecultura.ro

Simona Goșu – Stela

„Suplimentul de cultură“ vă gulerul. Pantalonul, dacă nul pre astea. Cum să ridice blocuri prin mâinile alea măiestre sau că șia mitinguri de protest, întro zi, a
prezintă în avanpremieră un sezi ca lumea, crac peste crac, no să tre case? Sa convins și ea cât um rupt din timp ca să facă o postare venit și televiziunea pe Transilva
fragment din romanul Stela ai veci, pururi, dungă perfectă.“ Așa blase prin tribunale: în țara asta pe Facebook. „Este ilegal ce se în niei, dar ce folos? Blocurile sunt în
de Simona Goșu, în curs de sa mirat când a văzuto călcând totul e pe șpagă. Ia văzut cu ochii tâmplă în Bazilescu, nu mai avem picioare și pocăiții împânzesc car
apariţie în colecţia Ego. Proză chiloții. „Madam Grigore ma învățat, ei pe pocăiții lui Onoriu, la margi presiune la apă, la gaze, unde era o tierul cu șantiere.
a Editurii Polirom. cică săi dezinfectez.“ Pe maicăsa, la nea cartierului. Umblau pe la gar familie, acum sunt zece. De ce nu se „Sa ales prafu’ de Parcelarea
Târgoviște, nu șio amintea călcând. dul caselor vechi, tip duplex, respectă regula spațiului verde Bazilescu, monument istoric,
— FRAGMENT — De fapt, nuși amintea să fi avut fier ridicate de CFR, și caselor vagon, obligatoriu din Monumentul Isto Stelo“, îi zicea și Marinică. „Toate
în casa lor din Vârfuri. Era bună unele părăsite, altele cu ziare în ric Parcelarea Bazilescu? Toată trotuarele pline de mașini, că ne
Doinița, o femeie așa sufletistă și răb loc de geamuri, din chirpici, îi aglomerarea asta de construcții ile mernicii promit locuri de parcare
Lângă coșmelia socrilor mai fu dătoare – ei îi semăna Mircea. Ce fru amăgeau pe amărâți și, de vinerea gale o să ducă la refularea canale și de unde? Se răzgândesc și fac
sese o magherniță. Pe amândouă mos ia îngrijit pe Lăcră și Manu și până duminica seara, turnau lor, pentru că aceleași conducte apartamente la subsol, matrapaz
lea cumpărat clanul din Dămă cât o iubea farmacista. Dacă o chema fundația, fără autorizații, fără acte. trebuie să facă față unui consum lâcuri, e o mafie imobiliară!“ Dar
roaia, în 2013, când au fost evacuați altă familie să le facă treabă, o plătea Vecinii vorbeau că le construiesc mai mare. Normal ar fi să se plan nu se ține el de toartă cu primaru’
și, în două luni, au trântit o mă mai mult. Transformase camera de pe persoană fizică și că tot așa teze cel puțin un arbore la fiecare Tudorache? La auzit la telefon și
găoaie de bloc, lipit de casa farma la stradă în farmacie și tot cartierul vând apartamentele. Cum de sor o sută de metri pătrați de curte, ca cu primărița de la sector. Ce, ăia
cistei Grigore. Ce supărată era cumpăra de la ea. Când trecea pen muta oamenii în ele, cât de urâte să ne curețe aerul, așa cum cere nu știu? Că nor construi chiar de
Madam Grigore, o femeie așa fină, tru rețetele lui Mircea, i se văita de sunt? Măcar al lor e bloc solid, statutul zonei. Nici asta nu se res capu’ lor clanurile, cineva le sem
cu părul tapat, ca o vată pe băț, care Palisadei și farmacista îi arăta crăpă făcut pe vremea lui Ceaușescu pectă, pentru că nau mai lăsat loc nează o hârtie. Dar cei pasă lui?
saluta pe toată lumea cu „bonjur“. turile din pereți. Îi dăduse în jude pentru muncitorii de la fosta uzi de curți. Au apărut fluctuații de Tot cu pocăiții lea făcut copiilor
De gospodăria ei se ocupase Doinița cată pe constructori și o amenințau nă Laromet. Și uite cum sa urâțit tensiune și opriri neanunțate de duplexul ăsta, pe Credinței –
– le făcea curat, le gătea, dar rufăria cu moartea dacă nu renunță la pro cartierul, mai ales pe străzile din curent. De ce distrugeți spațiul două vile lipite, construite ca lu
era ocupația principală. De la soa ces. Până la urmă a închis farmacia capăt. În ’83, când a venit prima verde și parcurile? Ce politică de mea, nu de mântuială, ca blocu
crăsa învățase și Stela să calce. „La și blocul tot în coasta lor e. oară, aici erau drumuri desfun urbanism e asta, când respirăm un rile pentru amărâți, și uite că a
cămașă, neapărat începi cu mâne De pe vremea lui Chiliman, cu date, nuți dădeai seama că ești în aer otrăvit, fiindcă suntem sufocați ajuns să se mute el întruna –
cile, apoi piepții, spatele, la urmă, Oprescun frunte se făceau măgăriile București. Dar nuți săreau în ochi de mirosul de gunoi de la groapa dacă nul mai iubește Ligia, deh,
blocurile, ca balaurii printre case. din Chiajna, care e arhiplină?“, cine la pus săși ia nevastă tâ
Vecinii care sau trezit că deschid scria marele pianist. Au fost și nără, dată dracului notărița! SDC
AUTOAREA fereastra și dau de zidurile cenușii
sau ruginii ale construcțiilor șiau
făcut o asociație și au reclamat
Simona GOȘU (n. 1976, București) este traducătoare și prozatoare. A peste tot. Cât sa luptat și maestrul
absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția englezăromână, Dan Grigore să împiedice distru
și Masteratul de Lingvistică Aplicată și Predarea Limbii Engleze la gerea cartierului. A făcut adrese la
Universitatea din București. A publicat proză scurtă în diverse reviste Primăria Capitalei, că locuința lui
și antologii. În 2020 a debutat cu volumul de povestiri Fragil (Polirom), e agresată, la o distanță de 3,5
care a câștigat Premiul revistei „Observator cultural“ pentru Debut, metri, de un bloc P+2+M, care nu
ediția 2021, Premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte, FILIT, are la dosar studiu de însorire. Era
ediția 2021, și Premiul „Sofia Nădejde“ pentru Literatură Scrisă de Femei, mândră că e vecină cu celebrul ar
la secțiunea DebutProză, ediția 2021. Fragil a fost nominalizat la tist la care abia îndrăznea să ridice
Premiile Uniunii Scriitorilor din România și la Premiul Național pentru privirea când îl mai întâlnea prin
Proză al „Ziarului de Iași“, ediția 2021. Lidl și la piață. Nu șiar fi imaginat
că un geniu ca el cară pepeni cu

„După Fragil, unul dintre cele mai bune debuturi

CARTEA
„Simona Goșu trece cu dexteritate la roman,
păstrându-și interesul pentru spaţiul domestic și
pentru momente de tensiune familială, rezolvate
surprinzător, deseori cu violenţă. Stela, perso-
najul care centrează acţiunea romanului, o fostă
contabilă ajunsă menajeră, bovarică după o
casă pierdută prin retrocedare, îi dă autoarei
ocazia să intre în diverse familii, aparent fericite,
și să creioneze portrete din tușe rapide. Proble-
matica identităţii este firul roșu pe care cititorul
merge grăbit, interesat de ce se întâmplă, pen-
tru a se trezi, în final, la fel ca Stela, cu între-
barea tulburătoare despre ce este mai impor-
tant în viaţă.“ (Gabriela Adameșteanu)
din proza românească din ultimul deceniu,
așteptările erau mari de la următoarea carte a
Simonei Goșu. Din fericire, autoarea nu
dezamăgește și publică un roman convingător,
care demonstrează – pentru cine se mai îndoia –
forţa epică, priceperea literară și acuitatea
socială ale prozatoarei. Cu Stela, Simona Goșu
ne propune un roman format din multe cercuri
concentrice, de la cel mai mic, al vieţii de fami-
lie a protagonistei, trecând prin cel al unei
comunităţi middle-class bucureștene, până la
cel mai mare, al societăţii românești contempo-
rane. În centrul tuturor acestora stă însă Stela,
o femeie specială și recognoscibilă în același
timp, pe care o poţi admira sau o poţi detesta,
dar pe care mai mult ca sigur nu o vei uita.“
(Victor Cobuz)
 12 actualitate ANUL XIX NR. 824
9 – 15 OCTOMBRIE 2023
www.suplimentuldecultura.ro

Romanul Fetița care se juca

de-a Dumnezeu de Dan Lungu
va fi tradus în limba spaniolă
Fetița care se juca dea Dumne
zeu (Polirom, 2014, 2016, 2018) de
Dan Lungu va apărea în limba
spaniolă, la Amarillo Editora, în
traducerea lui Borja Mozo Martín.
Romanul a mai apărut în ma
ghiară (editura Noran, Budapesta,
traducere de Gabriella Koszta,
2018), bulgară (editura Colibri,
Sofia, traducere de Lora Nenkov
ska, 2016) și polonă (editura
Amaltea, Wroclaw, trad. Rado
slawa JanowskaLascar, 2014).
Un roman surprinzător, emo
ționant și plin de umor care explo
rează, prin ochii inocenți ai Rădiței
și cei ai mamei sale, un fenomen ce
a marcat profund România post
comunistă: emigrația temporară.
Pentru ași scoate familia din
impas financiar, Letiția hotărăște
să plece la muncă în străinătate
pentru câteva luni. Prin interme
diul unei cunoștințe ajunge la
Roma, în Italia, unde face menaj și
îngrijește de bătrâna familiei
Bosse, Nona. Întâmplător, întâl
nește o fostă colegă de liceu, Laura,
o veterană a locurilor de muncă
precare, fire puternică, spontană și
onestă, care îi deapănă povestea ei
de emigrantă. Acasă au rămas cele
două fetițe: Rădița – sensibilă, in
trovertită – în grija bunicilor și Mă
lina în cea a soțului Letiției, Vali.
Aflată la început de școală și puter
nic atașată de mama sa, Rădița su
feră în urma despărțirii așa cum
numai copiii pot să o facă, cu tot
corpul și toată imaginația. Cele câ
teva luni preconizate se tot lun
gesc, planurile de viitor suferă
mereu schimbări, iar efectele se
cundare ale plecării se dovedesc
imprevizibile. Ne aflăm în fața
unui roman tulburător, în care
sunt îmbinate subtil o varietate
de teme: copilăria, inocența, în
străinarea, confruntarea menta
lităților, relațiile de cuplu sau
reconfigurarea identității. Totul
întro construcție plină de ten
siune și cu un limbaj proaspăt,
efervescent. SDC

Anca Vieru la Librăria Humanitas Kretzulescu:

Pallady. Ulise legat de catarg
Luni, 16 octombrie, ora 19.00, la
Librăria Humanitas Kretzulescu
(Calea Victoriei, nr. 45, București),
va avea loc o întâlnire cu Anca
Vieru, prilejuită de apariția nou
lui său volum, Pallady. Ulise legat
de catarg, apărut de curând în
colecția Biografii romanțate.
Invitați, alături de autoare: Si
mona Antonescu, Ciprian Măceșaru
Moderează: Nona Rapotan.
DESPRE CARTE
„Mai erau apoi portretele de fami
lie. Cele ale strămoșilor morți de
mult, la care se uita cu atenție, de
parcă așa putea săi cunoască, dar
mai ales ca să observe linia și cu
lorile. Însă portretul bunicii Pul
cheria din casa de la Hoisești, care
o înfățișa în plină frumusețe și
tinerețe, la făcut să simtă că nu e
suficient să vezi cu ochii. Că mai
este ceva. Femeia bătrână, cu tră
sături aspre și severe, nu avea
nimic din dulceața chipului pic
tat, care semăna mai degrabă cu
mama. Dar mamei îi lipsea sclipi
rea din ochi, iar bunica Pulcheria
no mai avea de mult. Unde dispă
ruse luminița aceea? Oare tabloul
e o minciună? Sau poate ăsta e
rolul unui tablou, să păstreze scli
pirile de suflet care dispar. Astea
erau lucruri prea complicate, pe
care Toto le simțea mai degrabă
decât le gândea.
Mai târziu, criticii au obser
vat că Theodor Pallady arareori
pictează ochii femeilor, preferând
săi sugereze prin câteva tușe.
Poate că totul a pornit în fața por
tretului care arăta o imagine de
mult trecută, o privire de o clipă.
Acolo, neștiută încă și neclară, sa
născut în el dorința de a picta
permanențe, și nu clipe.“
Theodor Pallady se naște la
Iași, pe 11/24 aprilie 1871, primul
din cei patru copii ai lui Iancu
(Ion) Pallady și ai Mariei Pallady,
născută Cantacuzino. Prin ambii
părinți se trage din vechi familii
boierești. Studiază ingineria la
București și apoi la Dresda, unde
ia și lecții particulare de pictură
cu Ernst Erwin Oehme. Treptat,
își pierde interesul pentru ingine
rie (nu și pentru rigoarea desenu
lui) și, din 1889, se stabilește la
Paris pentru a studia pictura. Va
frecventa întâi atelierul pictoru
lui Edmond AmanJean, apoi,
după ce este admis la École des
BeauxArts, atelierul pictorului
simbolist Gustave Moreau, unde
va fi coleg cu Henri Matisse, cu
care va rămâne prieten. Primele
tablouri și desene păstrează in
fluența simbolistă, pe care o va
părăsi treptat. După debutul din
1900, în cadrul Pavilionului Ro
mâniei de la Expoziția Universală
de la Paris, va continua să picteze
și să deseneze mult, mai ales nu
duri, naturi statice și peisaje, și să
expună în țară și la Paris. Lo
cuiește la Paris până în aprilie
1940, când se întoarce la Bucu
rești pentru o expoziție și nu mai
reușește să plece. Bombardamen colecția Top 10+. A mai publicat,
tele germane din august 1944 dis tot la Editura Polirom, romanul
trug 180 de tablouri și desene pe Spulberatic (2018) și volumul de
care Pallady, din lipsa unui loc de proză scurtă Fără poză de profil
depozitare, le ținea la Muzeul Ka (2022), nominalizat la Premiile
linderu. După război, regimul co Sofia Nădejde. Iau apărut poves
munist nui mai permite să ex tiri și fragmente de roman în re
pună, fiind considerat „pictor de vistele „iocan“ și „Familia“. SDC
clasă“. Abia după 1950 va mai
putea participa la expoziții, iar în
1956 se organizează o retrospec
tivă la Muzeul de Artă al RPR și va
primi titlul de Maestru Emerit al
Artei. Moare în noaptea de 16 au
gust 1956, la București.
Anca VIERU este absolventă
de politehnică și are un master în
comunicare. A publicat în volu
mele colective Moș Crăciun & co.
(Editura Art, 2013) și Ficțiuni
reale (Editura Humanitas, 2013),
proiect inițiat de Florin Piersic jr.
În anul 2015 ia apărut la Editura
Polirom volumul de proză scurtă
Felii de lămâie, nominalizat la
premiile revistei „Observator cul
tural“ și reeditat în 2018 în
 ANUL XIX NR. 824
9 – 15 OCTOMBRIE 2023
Michel Houellebecq, Câteva luni din viața
mea. Octombrie 2022 – martie 2023
Traducere din limba franceză
și note de Gabriela Vieru
Scrisă la cald în două săptămâni
ca un act de „exorcizare“, cum
spune însuși autorul, cea mai re
centă carte a lui Michel Houelle
becq și prima autobiografică rela
tează două evenimente care lau
marcat în perioada octombrie 2022
– martie 2023: controversele pe
marginea afirmațiilor făcute în in
terviul cu Michel Onfray apărut
întrun număr special din revista
„Front Populaire“, soldate cu noi
acuzații de islamofobie și un proces
Philippa Gregory, David Baldwin, Michael Jones –
Femei în Războiul celor Două Roze
Traducere din limba engleză
de Justina Bandol
Toate trei au fost de familie bună
și au avut o educație aleasă. Toate
trei, prin naștere sau prin căsăto
rie, au ajuns să joace un rol
esențial în complicatele intrigi și
conflicte din Războiul celor Două
Roze. Și totuși, știm foarte puține
lucruri despre ele, pentru că fe
meile lipsesc în general din croni
cile medievale. Cele trei sunt
Jacquetta de Luxemburg, fiica ei
Elizabeth Woodville, soția regelui
Eduard al IVlea, și Margaret
Beaufort, mama primului rege
din dinastia Tudorilor.
Jacquetta de Luxemburg, du
cesă de Bedford, sa căsătorit din
dragoste cu un bărbat inferior ca
statut social, dar fiica ei a devenit
regina Angliei. Philippa Gregory
sa documentat îndelung pentru a
ne oferi prima biografie a acestei
femei care a trecut prin două răz
boaie și a fost primădoamnă la
două curți rivale. David Baldwin
spune povestea fiicei Jacquettei,
Elizabeth, care era o văduvă cu doi
copii când Eduard al IVlea a luato
SEMNALE EDITORIALE
intentat de rectorul Marii Mos
chei din Paris, și vâlva stârnită de
ceea ce avea să devină cunoscut în
massmedia ca „pornoul lui Hou
ellebecq“, apariția, alături de soția
lui, întrun film pornografic rea
lizat de colectiva olandeză KIRAC
și subiectul unui alt proces. Po
vestind împrejurările care au stat
la baza experiențelor tracasante
din ultimele luni în încercarea de
a răspunde criticilor și a se face
mai bine înțeles, Houellebecq ex
plică pe larg motivele din spatele
propriilor decizii și reacții întrun
text hibrid, aflat la confluența
de soție. Ea va fi cunoscută ca „re
gina albă“ și ca mama faimoșilor
„prinți din Turnul Londrei“, a
căror dispariție nu a fost elucidată
nici în prezent. Michael Jones face
un portret mai nuanțat al lui Mar
garet Beaufort, pe care izvoarele
istorice o prezintă mereu ca pe o
femeie pioasă, dar care a complo
tat și șia trădat regele pentru ca
fiul ei să devină primul monarh
din familia Tudor.
dintre confesiune și eseu, care
aduce în discuție experiențe per
sonale și idei conexe despre por
nografie și sexualitate, literatură
și politică, prietenie și solidaritate
în același stil mușcător și incon
fundabil care la consacrat.
„Pentru prima oară în viață
mam simțit tratat, în mod absolut,
ca un obiect al unui documentar des
pre animale; mie greu să uit acest
moment.“ (Michel Houellebecq)
„La o primă privire, cărticica
de față e un fel de jurnal în care
scriitorul reflectează asupra a
șase luni din viața sa. La o a doua
„Pentru mine, aceste trei fe
mei sunt interesante și individual.
Ele sunt eroinele, strămoașele
mele. Viețile lor, ca și ale altora,
îmi arată ce poate face o femeie
chiar și fără a avea oficial parte de
putere, educație sau drepturi,
întro lume dominată de bărbați.
Sunt exemple inspiraționale ale
forței spiritului feminin.“ (Phi
lippa Gregory)
Philippa GREGORY, una din
tre cele mai renumite scriitoare
britanice contemporane de
ficțiune istorică, sa născut în
Kenya în 1954. A studiat la Uni
versitatea din Sussex, unde a
obținut o diplomă de licență în is
torie. Ulterior a devenit doctor în
filologie la Universitatea din
Edinburgh. A lucrat o vreme ca
jurnalist și producător la BBC,
însă pasiunea pentru istorie și li
teratură a îndemnato să se de
dice scrisului. Autoare extrem de
prolifică, Philippa Gregory a pu
blicat până în prezent peste pa
truzeci de romane, dintre care
amintim: Surorile Boleyn, distins
cu Premiul Parker Romantic
actualitate
www.suplimentuldecultura.ro
privire, e making oful lui Michel
Houellebecq. Vedem ce se întâm
plă în culise și observăm cum se
construiește pe sine autorul ca
persoană și fenomen media.“
(„der Freitag“)
„Michel Houellebecq e un
autor cunoscut și recunoscut în
toată lumea pe cât e și un rege al
bad buzzului. În ultimele luni,
noi plângeri pentru afirmații con
siderate islamofobe și o ispravă
cam nesăbuită: a jucat întrun
film porno... În fine, povestea e
mai complicată, și asta este aven
tura excentrică, de la Paris la Am
Novel of the Year și ecranizat,
Prințesa statornică, Moștenirea
Boleyn, Regina albă, Doamna ape
lor, Blestemul regelui și Ultimul
dintre Tudori, apărute și la Edi
tura Polirom. Cărțile sale au fost
traduse în numeroase limbi și
sau bucurat de succes în întreaga
lume. În 2016 i sa decernat Har
rogate Festival Award for Contri
bution to Historical Fiction.
Philippa Gregory este și o autori
tate recunoscută în domeniul is
toriei femeilor.
David BALDWIN (19462016),
cunoscut istoric, șia concentrat
interesul asupra Evului Mediu și
în special asupra Războiului celor
Două Roze. A predat istorie la
universitățile din Leicester și Not
tingham și a fost membru al Royal
Historical Society. Pe lângă cariera
didactică, a ținut conferințe și a
făcut documentare istorice, dintre
care The White Queen: What Hap
pened to the Princess in the
Tower? a fost difuzat de BBC His
tory în 2013. De asemenea, a scris
mai multe articole și cărți cu mare
succes de public despre figuri
13
sterdam, pe care neo relatează cu
tonul lui inimitabil... Un portret
inedit și fascinant al autorului
Particulelor elementare.“ („Actua
Litté“) SDC
marcante ale Evului Mediu englez,
între care: The Kingmaker’s Sis
ters: Six Powerful Women in the
Wars of the Roses (2006), The Lost
Prince: The Survival of Richard of
York (2007), Henry VIII’s Last Love:
The Extraordinary Life of Kathe
rine Willoughby (2015).
Michael JONES, născut în 1940
în Țara Galilor, este specialist în is
torie militară, calitate în care a fost
consultant al mai multor emisiuni
de televiziune, ca Fact or Fiction: Ri
chard III de pe Channel 4 sau Mis
tery Files de pe National Geogra
phic. În cărțile sale analizează con
fruntări din epoci istorice diferite, de
la bătăliile medievale de la Azin
court și Bosworth până la războaiele
din epoca modernă: 24 Hours at
Agincourt: 25 October 1415 (2006),
The Search for Richard III: The
King’s Grave (2013), After Hitler: The
Last Days of the Second World War
in Europe (2015). The Black Prince,
care are în centru figura prințului
Edward de Woodstock, fiul și
moștenitorul regelui Eduard al III
lea, a fost aleasă cartea anului 2017
de „BBC History Magazine“. SDC

14 www.suplimentuldecultura.ro
Artiștii reali în era
artiștilor sintetici
Faptul că utilizarea inteligenței
artificiale în procesele de creație
a fost cuprinsă explicit în acor
durile semnate recent de ghildele
profesionale de la Hollywood cu
marile studiouri nu poate decât
să arate că emergența noilor teh
nologii nu mai este doar în sce
nariile SF. Ea este deja o prezență,
înfricoșătoare spun cei mai mulți,
în lumea contemporană a artelor.
Numai un scurt tur de orizont
realizat în ultima săptămână arată
cât de prezentă este IA în lumea
de azi. De exemplu, Tom Hanks și
animatoarea TV Gayle King au
denunțat public folosirea imaginii
și a vocilor lor în reclame. „Atenție,
este un video care circulă acum și
care promovează o ofertă de asi
gurare pentru servicii stomatolo
gice în care apare o versiune IA a
mea. Nu am nimic dea face cu
asta!“, își avertiza Hanks fanii pe
LUCIAN AMARII (JUP)
SUPLIMENTUL LUI JUP
7 octombrie. Cazurile reclamate
de Hanks și King țin mai mult de
fraudă și dezinformare, deja foarte
neliniștitoare pentru autorități –
și nu numai. Dar, odată cu apariția
IAurilor așazis „generative“, care
permit generarea oricărui tip de
conținut, toate sectoarele creative
se văd amenințate și afectate. Un
exemplu: Spotify poate să traducă
acum automat orice podcast în
orice limbă, păstrând vocea ori
ginală a animatorilor, fără să mai
fie nevoie de o înregistrare supli
mentară sau un dublaj, deci fără
să mai fie nevoie de toți cei care
ar fi realizat acest lucru, traducă
tori sau actori.
Pe 1 octombrie, fiica regretatului
Robin Williams, Zelda, a reclamat
public utilizarea abuzivă a IAuri
lor în lumea de creație, insistând
mai ales pe procesul de creație ci
nematografică. În acest timp, în
Franța, țara benzilor desenate, va
fi publicat primul BD desenat în
întregime de o IA. Albumul, numit
initial_A., realizat de Thierry Murat,
este autoeditat, după ce ia fost
refuzată o apariție „clasică“. Murat
este un autor tradițional de BD,
care a publicat deja șase albume
la editura Delcourt. A descoperit
recent Midjourney, una dintre pri
mele și cele mai celebre IAuri ge
nerative, capabile să creeze imagini
pornind de la o simplă descriere
text. A propus albumul editorului
lui în 2022, dar, chiar înainte de
publicarea volumului, în august,
apariția a fost anulată. „Nu a fost
chiar decizia conducerii“, a explicat
Murat pentru AFP. „Au fost mai
degrabă presiunile a trei salariați
ai editurii care au susținut că pu
blicarea unui BD astfel realizat ar
da un semnal prost.“
Murat nu e primul care face așa
ceva. Înaintea lui au fost, în Franța,
Jiri Benovsky (albumul Mathis et
la Forêt des possibles) sau Mehdi
Touzani (Le Voyage à Ravine), în
SUA Kris Kashtanova (Zarya of
the Dawn) și Steve Coulson (The
Bestiary Chronicles), toate acestea
albume fiind realizate cu „asis
tența unei inteligențe artificiale“.
Aceste apariții au provocat aprige
discuții în sânul comunității
artiștilor BD, a căror meserie, și
așa remunerată cu probleme, pare
foarte amenințată.
„Nam făcut nimic ilegal. Nu am
pus în pericol domeniul BD. Nu
sunt responsabil de inventarea
acestei mașini“, se apără Murat.
„Sunt doar un artist liber care își
permite să privească lumea adău
gând și această nouă unealtă în
inventarul mea de creator.“
În același timp, de partea cea
laltă a oceanului, regizorul Vince
Gilligan, creatorul celebrei serii
Breaking Bad, a declarat că, deși
IAurile lau speriat la început,
acum doar îl enervează. „Când am
auzit prima oară de ChatGPT
mam făcut alb la față de groază și
mam gândit că suntem terminați
ca rasă umană. Nu în sensul unui
scenariu de tip Terminator, în care
mașinile ne vor extermina. Dar
cine Dumnezeu ar mai vrea să tră
iască întro lume în care creativi
tatea să fie oferită exclusiv mași
nilor?“, a declarat Gilligan. „Numai
că, mai târziu, miam dat seama
ANUL XIX NR. 824
9 – 15 OCTOMBRIE 2023
că e o mare vrăjeală. E o mare ma
șină de plagiat, în forma ei curentă.
Nu e vorba despre prea multă
inteligență acolo, e doar o minune
de marketing“, a adăugat regizorul,
subliniind faptul că este conștient
că tehnologia se va îmbunătăți în
timp, dar că, deocamdată, nu poate
intra în competiție cu capacitatea
de a crea umană, cel puțin în ceea
ce privește arta scrisului.
Dincolo de IAul efectiv, există
și alte forme prin care un artist
sintetic poate lua locul unui artist
real. De exemplu, întrun recent
interviu acordat Apple Music Hits,
Mick Jagger nu exclude din start
ideea ca formația Rolling Stones
să își continue activitatea întro
formă virtuală, făcând referire la
ABBA, care a revenit anul acesta
pe scenă întro serie de concerte
în care componenții trupei apar
sub forma unor avataruri holo
grafice.
„Ar fi o prostie să spun da sau
nu, fiindcă nu mam gândit serios
la așa ceva“, a declarat Jagger. „Evi
dent, tehnologiile actuale near pu
tea oferi niște răspunsuri și cine
știe ce ne așteaptă în viitorul apro
piat, ce alte tehnologii vor fi create?
Trăim deja întro lume a IAurilor
care fac diverse treburi și deja poți
să faci destule chestii muzicale cu
uneltele tehnologice actuale.“ SDC
 ANUL XIX NR. 824
9 – 15 OCTOMBRIE 2023
www.suplimentuldecultura.ro
15

STREAMING CU MARI
PROBLEME
Ca o consecința a înțelegerilor
semnate cu sindicatele care au
avut ca scop oprirea grevei care a
paralizat Hollywoodul, prețurile
la abonamentele Netflix ar putea
crește simțitor, scrie „Wall Street
Journal“. Asta fiindcă acum, con
form acordurilor, producțiile vor
costa mai mult pentru a fi realizate,
noile costuri repercutânduse di
rect asupra consumatorului. De
fapt, spune publicația americană,
tot sectorul de streaming, privit
până recent ca un Eldorado al di
vertismentului, prezintă investi
torilor un „peisaj economic lipsit
de speranță“. „Peak TV is over“,
scrie „WSJ“, referinduse la ceea
ce a fost numită în SUA Era de Aur
a televiziunii, cea începută după
2000 și care a fost caracterizată
prin proliferarea programelor de
„înaltă calitate“. Conform publica
ției economice, „un alt Hollywood
va apărea“. Noile înțelegeri cu sin
dicatele înseamnă că „studiourile
vor produce mai puține seriale și
vor anula multe dintre cele deja
existente“. În prezent, foamea de
„conținut“ pe care o presupune
streamingul face ca numărul se
riilor TV să se îmbogățească anual
cu aproape 300 de producții, peste
cele existente. Ceea ce înseamnă
miliarde pe care studiourile tre
buie să le cheltuie pentru produ
cerea de conținut pe care publicul
nu prea îl consumă. Referitor la
acest aspect, conform acordurilor,
studiourile nu vor face publice ci
frele de audiență, le vor arăta doar
confidențial ghildelor profesionale,
nu și marelui public. Asta, spun
mulți, înseamnă de fapt că aceste
cifre sunt atât de groaznice (altfel
studiourile sar fi lăudat cu ele,
nu?), încât ar putea afecta valoarea
acțiunilor. Una dintre cele mai
mari probleme însă, în opinia
„WSJ“, este faptul că „există mult
prea multe servicii de streaming“
și asta aruncă în aer orice per
spectivă economică. Soluția ar fi
„consolidarea acestor oferte în ori
ce formă posibilă, fie prin fuziuni,
fie prin pachete de programe“, sin
gurul mod în care „lumea strea
mingului ar putea deveni viabil
economic“.
CORTÁZAR INEDIT
Un text dactilografiat și adnotat
de mână de celebrul autor argen
tinian Julio Cortázar a fost desco
perit întro bibliotecă particulară
după moartea proprietarului aces
teia și este scos acum la licitație.
Valoarea lui estimată ar fi între
15 și 21.000 de dolari. Documentul,
realizat la Paris în 1952, conține
46 de scurte povestiri pe 60 de
pagini. Dintre acestea, 35 au fost
PE SCURT
publicate „fără modificări“ în prima
ediție din Povești cu cronopi și
glorii (1962), alte patru mai târziu,
în vreme ce șapte povestiri au ră
mas inedite.
MCEWAN ȘI CENZORII
Cunoscutul scriitor Ian McEwan
șia exprimat recent, întrun in
terviu acordat AFP, disprețul pen
tru practica de a angaja așanumiții
sensitivity readers, practic noii
cenzori ai lumii literare care ve
ghează ca operele destinate pu
blicării să nu încalce cumva orto
doxia corect politică, eliminând
orice ar putea fi „ofensator“ pentru
cititor. „Acestea sunt numai isterii
în masă, panici morale, care cu
prind din când în când populația“,
apreciază scriitorul în vârstă de
75 de ani. McEwan crede că acești
„sensivity readers“ sunt recrutați
„mai ales dintre persoane foarte
tinere care trăiesc în societăți re
lativ libere“ și îi descrie drept „o
chestie ciudată care se întâmplă în
unele universități și cu care
neam pricopsit din Statele Unite“.
U2 ATOMIC
Noul single al formației U2, Atomic
City, proaspăt lansat la final de
septembrie, pare mult mai bine
primit de către public și critici
decât ultimul album de studio,
Songs of Surrender (2023). Atomic
City este un single promoțional
pentru o serie de 25 de concerte
pe care celebra formație le va da
în Las Vegas, întrun local nou
deschis. Este vorba despre o sală
de concert numită The Sphere, o
structură de 111 metri înălțime și
157 lățime, dotată cu un ecran LED
cu o suprafață de 53.800m2. Este
o sală teribil de consumatoare de
energie, spune „Le Figaro“. Con
sumă anual 95.779 MWh, cam cât
20.500 de familii din Franța, ceea
ce e dea dreptul ironic având în
vedere cariera de activist ecologist
a solistului Bono.
PRIMUL NUME
Întro nouă biografie dedicată lui
Ian Fleming, părintele lui James
Bond, autorul, scriitorl Nicholas
Shakespeare, afirmă că, inițial, ce
lebrul agent 007 ar fi avut alt
nume: „Numele meu este Rodney...
Rodney Bond“. Rodney ar fi fost o
persoană reală, un anume Rodney
Clarence Mortimer Bond, locote
nent în serviciile de informații bri
tanice, care în 1941 iar fi salvat
viața fratelui lui Fleming, Peter, în
Marcă înregistrată – Editura Polirom și
„Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în
colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuit
Adresă: Iași, Bdul Carol I, nr. 4, etaj 4,
CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,
fax: 0232/ 214111
Redactorșef: George Onofrei
Redactorșef adjunct: Radu Cucuteanu
DTP: Adina Arnăutu
Rubrici permanente: Bobi (Fără Zahăr),
Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin
Ghețău, Cătălin Pavel, Radu Pavel Gheo,
George Onofrei
Carte: Mihaela PascuOglindă,
Marius Miheț, IoanAlexandru Tofan,
Dana Pîrvan
Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.
Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.
decursul unei misiuni foarte peri
culoase contra Wehrmachtului.
CRONICA NEAGRĂ
n Khaled Khalifa (59 de ani  foto
jos). Cel mai cunoscut scriitor și
scenarist sirian contemporan, Kha
led Khalifa a decedat la Damasc
în urma unei crize cardiace. Apre
ciat pentru romanele sale, nomi
nalizate sau recompensate cu pre
mii prestigioase, și pentru serialele
TV cărora lea fost scenarist, a fost
o figură extrem de respectată în
țara natală și pentru implicarea
lui politică, fiind un critic al
autorităților siriene. În ciuda re
presiunii, Khaled a refuzat întot
deauna să își părăsească țara. SDC
Pagini realizate de
DRAGOȘ COJOCARU
împreună cu „Ziarul de Iași“.
Muzică: Iulia Kacsó,
Cătălin Sava
Teatru: Oltița Cîntec
Caricatură: Lucian Amarii (Jup)
Grafică: Ion Barbu
Actualitate: Nona Rapotan,
Claudia Pincovski, LAura Cozmîncă
Publicitate: tel. 0232/ 252294
Distribuție: Mihai Sîrbu
tel. 0232/ 271333.
Abonamente: tel. 0232/214100
Tarife de abonament: 45 lei pentru 3 luni;
91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.
Prețurile includ și tarifele poștale.
 16 fast food
www.suplimentuldecultura.ro
Alice Cooper scoate
pensia în afara legii
DRAGOȘ COJOCARU
Are 75 de ani și e mai activ și mai
ocupat decât mulți dintre mai
tinerii lui colegi. Un nou album,
proaspăt lansat, alte două ree
ditări deluxe ale unor discuri
clasice, un nou turneu, cu un alt
show spectaculos – Alice Coo
per nici nu se gândește la pensie
sau la stat acasă. La toate aceste
planuri solo se adaugă turneele
cu Hollywood Vampires, alături
de tovarășii Joe Perry și Johnny
Depp, activitatea la cele două
centre pentru tineret Solid Rock
din Arizona, pe care lea des
chis, și emisiunea radiofonică
Nights with Alice Cooper pe care
intenționează să o reia cât de
curând.
„Îmi place să compun“, ex
plică Alice Cooper, vorbind des
pre Road, ultimul lui album, cel
de al 29lea din longeviva lui
carieră. „Niciodată nu mam
plictisit să compun piese noi. Îmi
place să compun, să înregistrez,
îmi place să lucrez cu Bob Ezrin
(celebru producător, muzician și
compozitor canadian care a lucrat
cu unii dintre cei mai mari artiști
rock și care a redevenit princi
palul om de studio în ultimii ani ai
lui Alice Cooper – n.r.) și toți
ceilalți muzicieni de lângă mine.
Îmi place să îmi ascult cântecele la
radio și să le cânt în concert. Ce să
fac altceva? Să stau acasă și să joc
golf? Păi golf joc oricum, dimi
neața, iar toată noaptea mă țin de
rock&roll.“
Cooper este foarte amuzat de
faptul că rămâne activ întrun
moment în care cea mai mare
parte a colegilor lui de generație,
care încă mai fac turnee, se
pregătesc să se retragă definitiv:
„Toată lumea o face, o să fie marele
an al pensionării rock&roll! Gata
824
cu Kiss, cu Aerosmith, cu Elton, cu
Eagles. Noi o să rămânem singura
formație încă în picioare“.
Vorbind despre Road, e lim
pede că Alice Cooper a intenționat
să omagieze exact această energie
pe care o dovedește la 75 de ani,
alegând drept temă principală a
discului drumul, mai ales cu referire
la turneele pe care le face. „Eu văd
partea distractivă a drumurilor, a
călătoriei“, explică muzicianul. „Văd
dezastrele care se pot petrece. Dacă
nu știi să navighezi, va fi o călătorie
groaznică.“
Dincolo de temă, Cooper a
ținut să imprime acestui disc ener
gia unei trupe live. „Am cea mai
bună trupă de concert (chitariștii
Nita Strauss, Ryan Roxie și Tommy
Henriksen, basistul Chuck Garric
și bateristul Glen Sobel – n.r.). Toți
suntem prieteni și am simțit că pot
prezenta această trupă publicului,
pe disc, să fac un album cu trupa de
turneu, lucru pe care nu lam mai
făcut de la discul The Eyes of Alice
Cooper, din 2003. Leam zis că
vreau ca fiecare să compună piese
despre drumuri, nu mă interesează
ce poveste vor să spună numai să
fie pe această temă, să abordeze
tema din ce unghi vor ei. Apoi, eu și
Bob Ezrin o să operăm aceste piese
să le transformăm pentru album“,
explică muzicianul.
Toți cei din trupă sau con
format și au adus idei pe care,
după ce au trecut prin mâinile lui
Cooper și Ezrin, leau înregistrat
live în studio. „Asta arată cât de
bună e trupa“, comentează Alice.
„Pot lua un cântec nounouț, să îl
cânte live și să pară că lau cântat
ani la rând. Și dă un aer de pros
pețime discului. Uneori o ia mai
repede, uneori puțin la dreapta,
puțin la stânga, dar, cât feelingul
este cel potrivit, eu sunt mul
țumit, e singurul lucru care mă
interesează. Nu vreau să fac albu
mul perfect“.
Piesa care deschide Road, I’m
Alice, este un nou discurs al alter
egoului artistic horror al mu
zicianului. „Este Alice care vor
bește din nou despre el însuși“,
descifrează Cooper piesa. „Nu
vorbesc despre mine, persoana
reală, nu, ci despre Alice Cooper,
personajul, care, evident, este acel
villain condescendent, excesiv,
egotist, e normal că spune cât de
ANUL XIX NR. 824
9 – 15 OCTOMBRIE 2023
minunat este el“. Cooper se amuză
de faptul că, după atâtea decenii,
personajul lui este confundat încă
de unii oameni cu alte alterego
uri ale unor rockeri celebri precum
cei de la KISS, Ozzy sau Rob
Zombie. „Ne pun în aceeași oală și
cred că suntem același tip. Eu vreau
însă ca personajul Alice Cooper să
păstreze încă acea nuanță de
pericol, acea idee de villain. Deci îl
prezint astfel pe disc.“
Alături de noul album solo,
prezentat deja dea lungul unui
turneu, în august, alături de
Mötley Crue și Def Leppard, și un
altul în septembrie împreună cu
Rob Zombie, Alice a reușit să
reactiveze și proiectul Hollywood
Vampires, care a găsit timp să
lanseze în acest an și un album în
concert, Live in Rio („fiindcă în
tradevăr nu am avut vreme să în
registrăm ceva nou“, spune Coo
per.) „Pe Johnny Depp nu îl mai
văzusem de trei ani și jumătate
din cauza poveștii cu covidul și,
când a cântat aici, în Phoenix, cu
Jeff Beck, am mers la el în cabină
și iam zis că parcă lam văzut la
televizor“, povestește Alice, fă
când referire la ultra mediatul
proces pe care Depp la câștigat în
fața fostei soții, actrița Amber
Heard. „Iam sugerat că el și
Amber ar trebui să facă un re
make al filmului Războiul familiei
Rose, iar Johnny sa amuzat
teribil și a fost de acord că nar fi
o idee rea... Cine nar vrea să vadă
așa ceva?“
Și, fiindcă pensia este defi
nitiv scoasă din ecuație, Alice
Copper lucrează la noi piese. „Nu
prea vreau să vorbesc acum des
pre asta, dar să zicem că e ceva
istoric și foarte, foarte bizar“,
explică muzicianul. „Ideea e că
trec printro perioadă foarte
creativă, punem la punct și un
nou spectacol anul acesta, ne
distrăm foarte mult și încercăm
diverse idei. Este exact motivul
pentru care fac ceea ce fac, să simt
toată această creativitate, să am
aventurile pe care le am. Este ceea
ce mă inspiră cu adevărat.“ SDC