Otilia Cazimir

4 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric

Unelte













De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Otilia Cazimir

Otilia Cazimir

Date personale

Nume la naștere Alexandrina Gavrilescu

Poreclă Alexa 

Născută 12 februarie 1894
Cotu Vameș, județul Neamț
 Decedată 8 iunie 1967 (73 de ani)
Iași, județul Iași

Înmormântată Cimitirul „Eternitatea” din Iași 

Părinți Ecaterina și Gheorghe Gavrilescu

Naționalitate  română

Cetățenie  România 

Ocupație scriitor, publicist

Limbi vorbite limba română 

Pseudonim Otilia Cazimir

Studii Facultatea de Litere și Filosofie din

Iași

Activitatea literară

Activă ca scriitoare 1912 - 1967 Literatura română

Subiecte natură, viața personală Pe categorii
Istoria literaturii române
Specie literară liric
Evul mediu
Operă de debut Lumini și umbre, 1923 Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Note Secolul 20 - Contemporană
Curente în literatura română
de natură
Umanism - Clasicism
Modifică date / text  Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Otilia Cazimir (născută Alexandrina Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Gavrilescu, 12 februarie 1894, Cotu Suprarealism - Proletcultism
Vameș, județul Neamț – d. 8 iunie 1967, Iași) Neomodernism - Postmodernism
a fost o scriitoare, poetă, traducătoare Scriitori români
și publicistă română, supranumită poeta
Listă de autori de limbă română
sufletelor simple, fiind cunoscută ca autoare Scriitori după genuri abordate
de versuri pentru copii.[1] Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Otilia Cazimir este pseudonimul literar al Nuveliști - Proză scurtă
poetei Alexandrina Gavrilescu[2]. Pseudonimul, Literatură pentru copii
„dezagreat de ea”[3], i-a fost ales de Portal România
scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul Portal Literatură
literar Garabet Ibrăileanu. Scriitoarei nu i-a
Proiectul literatură
plăcut deci noul nume: „Dați-mi voie să vă
mărturisesc, după atâta amar de ani, că  v • d • m
numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu
cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în
comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi Otilie pe care am întâlnit-o în
viață, fetița cu care am stat în bancă în clasa primară, era proastă, grasă și
buboasă ...”[4].
A folosit și alte pseudonime, precum Alexandra Casian, Ofelia, Magda, Dona Sol cu
care a semnat în presă, mai ales, articolele „feministe”.

Biografie[modificare | modificare sursă]
Alexandrina Gavrilescu a fost cel de-al cincilea copil al învățătorilor Ecaterina (n.
Petrovici) și Gheorghe Gavrilescu. Și-a petrecut copilăria în satul natal, iar în
anul 1898 familia sa se mută la Iași, „oraș în care va trăi întreaga viață” [3] și unde
urmează școala, liceul, apoi cursurile Facultății de Litere și Filosofie, dar fără a
susține examenul de licență[5].
A debutat în anul 1912 în revista Viața românească, cu poezie[5], iar debutul în proză
a avut loc în anul 1919 în publicația Însemnări ieșene. Cel dintâi volum de
poezii, Lumini și umbre, i-a fost publicat în anul 1923, la Editura "Viața
Românească", urmează volumul de versuri "Fluturi de noapte" , Editura "Cartea
Românească", 1927, carte premiată de Academia Română și de comitetul "Femina
Vie- Heureuse" de la Paris, cu premiul Femina.
A colaborat cu publicațiile Însemnări ieșene, Adevărul literar și artistic, Lumea-bazar
săptămânal , Bilete de papagal, Iașul nou, Iașul literar, Orizont, Gazeta
literară, Cronica și altele[5].
Între anii 1937 - 1947 a fost inspector al teatrelor din Moldova, iar din
anul 1946 devine colaboratoare permanentă a Editurii Cartea Rusă, unde stilizează
traduceri din literatura rusă și sovietică.
A tradus din literatura franceză (Maupassant), rusă și sovietică (Gorki, Kuprin,
Cehov, Fedin, Gaidar ș.a.).[5]
A decedat în noaptea de 7 spre 8 iunie 1967 la ora 2:30, la Iași. [6]

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Pentru bogata sa activitate literară a primit numeroase premii și distincții: Premiul
Academiei Române (1927), Premiul Femina (1928), Premiul Național pentru
Literatură (1937), Premiul Societatea Scriitorilor Români (1942), Ordinul Muncii cl. ?
(1954), cl. I (1964) [7].

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]



Otilia Cazimir și George Topîrceanu

 
 

Otilia Cazimir între Mihail Sadoveanu și soția lui, Ecaterina, în grădina casei sadoveniene din Copou.
În stânga sus este George Topîrceanu.
 

Casa memorială Otilia Cazimir din Iași

In memoriam[modificare | modificare sursă]
În Iași se află Casa Memorială „Otilia Cazimir”, vizitată de cititori de toate vârstele.
Casa Memorială este parte a rețelei muzeelor literare gestionată de Muzeul Național
al Literaturii Române Iași.

Opera literară[modificare | modificare sursă]

Opera sa a fost rezumată în termenii următori: „lirică elegiacă, sentimentalistă și
discret umoristică”[8]. George Călinescu afirmă[9]: „Remarcabilă este Otilia Cazimir și
în schițele în proză, mici instantanee, drame în miniatură [...] în același spirit
evocator și discret umanitar ce străbate toată proza moldovenească
între Sadoveanu, Hogaș și Ionel Teodoreanu.” Același critic literar scrie[10]:
„Simboliste sunt gările în care „nimeni nu coboară”. Marian Popa este cel care reține
„versificarea sensibilității feminine [...] abandonată pentru versificarea realist
socialistă rudimentară”.
Poezii[modificare | modificare sursă]
 Lumini și umbre, Editura Viața Românească, Iași, 1923;
 Fluturi de noapte, Editura Cartea Românească, București, 1926;
 Cântec de comoară, Editura "Nationala" S. Ciornei, București, 1931;
 Jucării, București, 1938;
 Poezii, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1939;
 Catinca și Catiușa, două fete din vecini (în colaborare cu Th. Kiriacoff-Suru-
ceanu), Editura Cartea Rusă, București, 1947;
 Stăpânul lumii, Editura Cartea Rusă, București, 1947;
 Alb și negru (în colaborare cu Th. Kiriacoff-Suruceanu), Editura Cartea Rusă,
București, 1949;
 Baba Iarna intră-n sat, Editura Tineretului, București, 1954;
 Poezii, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1956;
 Versuri, prefață de Const. Ciopraga, Editura de Stat pentru Literatură si Artă,
București, 1957;
 Poezii, București, 1959;
 Partidului de ziua lui, București, 1961;
 Poezii (1928-1963), prefață de Const. Ciopraga, București, Editura Tineretului,
1964;
 Cele mai frumoase poezii, prefață de Const. Ciopraga, București, Editura
Tineretului, 1965;
 Poezii, Editura Ion Creangă, București, 1975;
 Ariciul împărat, Editura Ion Creangă, 1985
Proză[modificare | modificare sursă]
 Din întuneric. Fapte și întâmplări adevărate. (Din carnetul unei doctorese),
Editura Cartea Românească, București, 1928;
 Grădina cu amintiri. Și alte schițe, Editura Cartea Românească, București, 1929;
 Licurici. Cronici fantastice și umoristice, Editura Cartea Românească, București,
1930;
 În târgușorul dintre vii, Editura Librăriei Universala Alcalay, București, 1939;
 A murit Luchi..., Fundatia Regala pentru Literatura si Arta, București, 1942;
 Prietenii mei, scriitori..., E.S.P.L.A., București, 1960;
 Albumul cu poze, I-II, București, 1957-1967;
 Scrieri în proză, Editura Junimea, Iași, 1971-1972, 2 volume;
Varia[modificare | modificare sursă]
 Unchiul din America (vodevil), Iași, 1924;
 Carte de citire pentru clasa IV-a primară, Craiova, 1937
 Inscripții pe marginea anilor, articole, ed. îngrijită și prefață de George Sanda,
Iași, 1973;
 Scrieri despre teatru, îngrijită și prefață de George Sanda, Editura Junimea, Iași,
1978.

În alte limbi[modificare | modificare sursă]

 Megérkezett Télapó (Baba Iarna intră-n sat), traducere în limba maghiară de
Fényi István, Ifjúsági Könyvkiadó, Bukarest, 1964.[11]
Traduceri[modificare | modificare sursă]
 M. Bulatov - Gâște călătoare, București, 1948;
 K.D. Ușinski - Baba iarna face pozne, București, 1948 (în colaborare cu Eugen
Vinea);
 A.I. Kuprin - Sulamita, București, 1948;
 Maxim Gorki - Întreprinderile Artamonov, București, 1949 (în colaborare cu Mihail
Baras);
 Lev Kassil - Sub semnul lui Marte, București, 1949 (în colaborare cu Xenia
Stroe);
 S. Marșak - Puișorii în cușcă, Oradea, 1949 (în colaborare cu Andrei Ivanovski);
 Vera Panova - Tovarăși de drum, București, 1949;
 Mihail Bubennov - „Mesteacăn alb”, I-II, București, 1949-1954 (în colaborare cu
Eugen Vinea);
 M. Auezov - Abai: roman-epopee, București, 1950 (în colaborare cu Andrei
Ivanovski);
 K.A. Fedin - O vară neobișnuită, București, 1950 (în colaborare cu Tatiana
Berindei); Primele bucurii, București, 1951 (în colaborare cu Tatiana
Berindei); Sanatoriul Arktur, București, 1964;
 Galina Nikolaeva - Secerișul, București, 1951 (în colaborare cu Nicolae
Gumă); Povestea Nastei Kovșova, București, 1955 (în colaborare cu Nicolae
Gumă);
 Mihail Slonimski - Inginerii, București, 1951 (în colaborare cu St. Siclodi);
 Valentin Kataev - Pentru puterea sovietelor, București, 1954 (în colaborare cu
Nicolae Gumă); Livada din stepă, București, 1959 (în colaborare cu Nicolae
Gumă);
 A.N. Tolstoi - Calvarul, București, 1954 (în colaborare cu Gh. C. Stere);
 A.P. Gaidar - Opere, I-III, București, 1955 (în colaborare cu Nicolae
Gumă); Timur și băieții lui, București, 1955 (în colaborare cu Nicolae
Gumă); Poveste despre secretul militar : Despre Malciș-Kabalciș și cuvîntul său
de onoare, București, 1956 (în colaborare cu N. Gumă); Ceașca albastră,
București, 1956 (în colaborare cu Nicolae Gumă); Ciuk și Ghek, București, 1956
(în colaborare cu Nicolae Gumă); Școala, București, 1960 (în colaborare cu
Nicolae Gumă); Piatra cea fierbinte, București, 1961; (în colaborare cu Nicolae
Gumă); Comandantul cetății de zăpadă (în colaborare cu Nicolae Gumă);
 Leonid Leonov - Lăcustele, București, 1957 (în colaborare cu Nicolae Gumă);
 Serghei Mihalkov - Unchiul Stiopa, București, 1956;
 M. Postupalskaia - Aur curat, București, 1956 (în colaborare cu Nicolae Gumă);
 Arthur Conan Doyle - O lume dispărută, București, 1958 (în colaborare cu Rodica
Nenciulescu);
 A.P. Cehov - Opere, VI, VII, XII, București, 1957-1963 (în colaborare cu Nicolae
Gumă);
 V.G. Korolenko - Povestea unui contemporan, București, 1958 (în colaborare cu
Nicolae Gumă);
 E. Voynich - Tăunul, Bucuresti, Editura Tineretului, 1961;
 Guy de Maupassant - O viață, București, 1961; Opere, București, 1966 (în
colaborare cu R. Malcoci și Lucia Demetrius);
 Božena Němcová - Vârtelnița de aur - București, 1967 (în colaborare cu Livia
Storescu și Ionescu-Nișcov).

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Popa, Marian (1971). Dicționar de literatură română. Albatros. p. 143.
2. ^ George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru
Literatură și Artă, București, 1941, p. 747
3. ^ a b Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, vol. I, p.936-937, Semne, București,
2009
4. ^ Simona Lazăr - Otilia Cazimir și „diluviul lent de arome”, Jurnalul.ro, 12 februarie 2013
5. ^ a b c d Aurel Sasu - Dicționarul biografic al literaturii române, Editura Paralela 45, 2006, p. 289
 6. ^ [1] - Ultimele clipe ale Otiliei Cazimir
7. ^ Decretul 59/1964 pentru conferirea „Ordinului Muncii” clasa I scriitoarei Otilia Cazimir, accesat
2013-11-17
8. ^ „Dicționar Enciclopedic”, vol. I, București, Editura enciclopedica, 1993, p. 343
9. ^ George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Bucarest, Minerva,
1982, p. 835
10. ^ George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Bucarest, Minerva,
1982, p. 832
11. ^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii
române, Irodalmi Könyvkiadó, Bukarest, 1966, pag. 361.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent,
Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941,
 George Sanda, Otilia Cazimir, Editura "Cartea Românească", 1984
 Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, Editura Paralela 45, 2006,
 Profira Sadoveanu, Foc de artificii , Editura Ion Creangă, București, 1985, ,
 Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dicționarul scriitorilor români vol. II.
București, 1998, Otilia Cazimir, Viața și opera în imagini , Casa Editorială
Regina, Iași, 1996, ediție îngrijită de Dumitru Vacariu
 Laurian Ante, O antologie a literaturii nemțene, Ed. Mușatinia, Roman, 2006,
p. 56-61, ISBN 978-973-876-251-0

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Bibliografia completă Arhivat în 16 februarie 2016, la Wayback Machine.
 Casa Memorială „Otilia Cazimir”
 Pe ulița Bucșinescu, la duduia Otilia Arhivat în 9 august 2014, la Wayback
Machine., 3 iulie 2007, Ion Mitican, Ziarul Lumina
 Restituiri: o epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir  Arhivat în 16 februarie 2016,
la Wayback Machine., Nicolae Scurtu, România literară
 Restituiri: Însemnări despre Otilia Cazimir Arhivat în 16 februarie 2016,
la Wayback Machine., Nicolae Scurtu, România literară
 Inedit:Otilia Cazimir - pagini de corespondență  Arhivat în 16 februarie 2016,
la Wayback Machine., Gabriela Creția, România literară
 Eternul feminism în presa interbelică Arhivat în 4 martie 2016, la Wayback
Machine., Oana Băluță, România literară
 Otilia Cazimir – Fior de amintiri cu mireasmă de poezie  Arhivat în 13 februarie
2008, la Wayback Machine., articol din Evenimentul
 Tulburătoarea poveste de dragoste dintre Otilia Cazimir și George Topîrceanu ,
articol din Adevarul
 Otilia Cazimir și “diluviul lent de arome”, articol din Jurnalul
 “De pe-o bună dimineață” răsare amintirea poetei Otilia Cazimir , articol
din Jurnalul
 Otilia Cazimir, „poeta sufletelor simple“ Arhivat în 8 martie 2016, la Wayback
Machine., articol din Click pentru femei
 Acasă la Otilia Cazimir Arhivat în 16 februarie 2016, la Wayback Machine., Indira
Spătaru, Revista română nr. 2/2012
  Ultimele clipe ale Otiliei Cazimir
 Otilia Cazimir. Albume cu fotografii Arhivat în 16 februarie 2016, la Wayback
Machine., Bianca Burța-Cernat, Bucureștiul Cultural, nr. 94
GND: 118667580

ISNI: 0000 0003 8448 9298

trol de
LCCN: n85183294
oritate

VIAF: 276306382

WorldCat Identities (via VIAF): 276306382

Categorii: 
 Decese în 1967
 Decese pe 8 iunie
 Nașteri în 1894
 Nașteri pe 12 februarie
 Autori români
 Decorați cu Ordinul Muncii
 Ieșeni
 Oameni din județul Neamț
 Scriitori cunoscuți sub pseudonimele folosite
 Înmormântări la Cimitirul Eternitatea din Iași