Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
6 limbi
Articol
Discuție
Lectură
Vedeți sursa
Istoric
Unelte
Emil Gârleanu
Date personale
Născut 5 ianuarie 1878
Iași, România
Naționalitate român
Cetățenie România
Activitatea literară
Prezență online
Modifică date / text
Viața
Emil Gârleanu s-a născut în noaptea de 4 spre 5 ianuarie 1878 la Iași. Părinții,
locotenent colonelul Emanoil Gârleanu (1846-1918), aparținând unei familii de răzeși
din Gârleni, Bacău și mama, Pulheria, născută Antipa, de origine greacă, locuiau în
apropierea Copoului, în fața grădinii lui Vodă Sturza, loc cu o încântătoare priveliște
de care scriitorul își va aminti. Copil ciudat, de o prea mare sensibilitate și
concentrare, își îngrijorează mama prin îndelungile lui stări de visare. Se juca de-a
soldații și citea cu nesaț "Povățuitorul copiilor", editat de Creangă.[necesită citare] După
ani, când îl află printre cărți uitate, manualul e întreg, nemâzgălit.
Părinții se despart, lăsând copilul în grijă unei mătuși din Iași, care i-a cultivat
înclinarea spre duioșie și frumos. În perioada 1885-1889 urmează școală primară, la
Școală nr.2 din Sărărie. Vacanțele și le petrece în satul bunicii, de lângă Târgul
Frumos. Începe liceul la Iași în 1889, unde urmează trei clase, se retrage și se
înscrie la Școala Fiilor de Militari din Iași.
Doi factori l-au îndrumat însă spre cariera armelor: influența tatălui, precum și faptul
că locuind în aproprierea cazărmilor a avut deseori ocazia să vadă armele. 1892-
1896, frecventează „Școala Fiilor de Militari”, unde devine coleg cu Eugeniu Botez,
viitorul scriitor Jean Bart.[1]
În anul 1896 îi moare de tuberculoză mama, fiind recăsătorită cu colonelul
Ghirulescu.
La Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, pe care o urmează între 1896-1900, îl
are coleg pe Gheorghe Brăescu. Renunță între timp la Școala Militară de Artilerie,
Geniu și Marină, după doar un an și trei luni. A fost sublocotenent în armata română,
dar este exilat la Bârlad pentru activitatea sa publicistică, interzisă de regulamentul
militar.
În 1906 părăsește Bârladul, stabilindu-se la București. Pe 12 februarie 1906 se
căsătorește cu Marilena Voinescu. Scriitorul va avea o fiica, Rodica.
A fost președintele Teatrului Național din Craiova în perioada 12 iunie 1911 – iunie
1914.[2]
Emil Gârleanu este operat în iunie 1914 la spitalul Colțea din București și transferat
apoi la Câmpulung Muscel; în iulie Emil Gârleanu moare în urmă unei congestii
renale, la Câmpulung Muscel, la doar 36 de ani. Este înmormântat la Cimitirul
Bellu din București.
Publicistica literară
În anul 1900 se înscrie la Facultatea de Litere a Universității din Iași.
A debutat la revista ieșeană „Arhiva”, revistă condusă de A.D.Xenopol, în 1900 cu
schița Dragul mamei și cu poezia Iubitei sub pseudonimul Emilgar. A colaborat la
revistele Arhiva, Evenimentul, Sămănătorul, Luceafărul, Albina, Convorbiri
literare, Flacăra, etc. Ulterior, a fost redactor la revista sămănătoristă „Făt-Frumos”,
alături de George Tutoveanu si Dumitru Nanu, și colaborator la „Convorbiri critice”.
A debutat în anul 1905 cu volumul „Bătrânii”, volumul este alcătuit din schițe
publicate în revistele Făt-Frumos și Sămănătorul.
A participat activ la înființarea Societății Scriitorilor Români în 1908, al cărei
președinte a fost între 1911-1912. Reprezentant de frunte al Semănătorismului.
Foarte apreciat de Nicolae Iorga, căruia îi dedică volumul de debut, apoi devine
discipol al lui Mihail Dragomirescu.
Opera
A debutat cu volumul Bătrânii (1905), în care sunt evocați boieri de viță veche,
patriarhali și visători, superiori lumii noi, burgheze, care i-a ruinat.
Cel mai cunoscut volum a lui Emil Gârleanu este Din lumea celor care nu
cuvântă (1910), în care a relatat întâmplări alegorice din viața gâzelor, păsărilor,
animalelor și plantelor.
Un alt volum, Nucul lui Odobac (1910), dezvoltă tot o temă semănătoristă:
dispariția țărănimii patriarhale și a obiceiurilor tradiționale.
Alte opere
Cea dintâi durere, 1907
Odată!, 1907
Într-o zi de mai, 1908
1877. Schițe din război, 1908
Punga, 1909
Trei vedenii 1910
Amintiri și schițe 1910
Visul lui Pillat, 1915
O lacrimă pe-o geană, 1915
Povești din țară, 1916
Culegătorul de rouă, 1919
Opere alese
Opere alese, îngrijite de I. Negoiescu, 1955, postum.
Scrieri alese, îngrijite de T. Vârgolici, 1964, postum.
Traduceri ale operelor sale în alte limbi
Az őz (Căprioara), traducere în limba maghiară de Béla F. Szász (Albert Vári),
Ifjúsági Könyvkiadó, București, 1954.[3]
Scenarist si regizor
A regizat filmul „Cetatea Neamțului” (1914) și a scris scenariul pentru filmul
„Dragoste la mănăstire” (1914).
Note
1. ^ Emil Garleanu, www.emilgarleanu.ro
2. ^ Alexandru Firescu, Istoria Teatrului Național din Craiova: 1850-2000, Editura Aius, Craiova,
2000, pp. 525–526.
3. ^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii
române, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1966, p. 496.
Legături externe
[ascunde]
v • d • m
Președinții Uniunii Scriitorilor din România
Cincinat Pavelescu • Mihail Sadoveanu • Emil Gârleanu • Mihail Dragomirescu • George Diamandy
Societatea Scriitorilor Români
Moldovanu • Octavian Goga • Liviu Rebreanu • N.M. Condiescu • N.I. Herescu • Victor Eftimiu
Mihail Sadoveanu • Mihai Beniuc • Demostene Botez • Zaharia Stancu • Virgil Teodorescu • Georg
Uniunea Scriitorilor din România
Arghezi • Victor Eftimiu • Mircea Dinescu • Ștefan Augustin Doinaș • Laurențiu Ulici • Eugen Uric
trol de GND: 128720476
oritate
ISNI: 0000 0000 5544 8954
LCCN: no93005901
NKC: mzk2005295007
SUDOC: 113813112
VIAF: 62607851