Emil Gârleanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Emil Gârleanu

Emil Gârleanu (n. 5 ianuarie 1878, Iaşi, d. 2 iulie 1914, Câmpulung) a fost un
prozator, regizor, scenarist de film şi jurnalist român. Fiul lui Emanoil
Gârleanu, colonel şi al Pulcheriei, născută Antipa. Începe liceul la Iaşi în 1889 dar
se retrage şi se înscrie la Şcoala fiilor de Militari, unde devine coleg cu Jean Bart,
apoi intră la Şcoala de Ofiţeri de Infanterie, unde devine coleg cu Gheorghe
Brăescu. A fost sublocotenent în armata română dar este exilat la Bârlad pentru
activitatea sa publicistică, interzisă de regulamentul militar.

Viaţa
S-a născut în noaptea de 4 spre 5 ianuarie 1878. Părinţii locuiau în apropierea
Copoului, în faţa grădinii lui Vodă Sturza, loc cu o încântătoare privelişte de care
scriitorul îşi va aminti. Copil ciudat, de o prea mare sensibilitate şi concentrare, îşi
îngrijorează mama prin îndelungile lui stări de visare. Se juca de-a soldaţii şi citea
cu nesaţ "Povăţuitorul copiilor", editat de Creangă.[necesită  citare] După ani, când îl află
printre cărţi uitate, manualul e întreg, nemâzgălit.

Părinţii, locotenent colonelul Emanoil Gârleanu, aparţinând unei familii de răzeşi

din Bacău şi mama, Pulheria Antipa, de origine greacă, se despart, lăsând copilul
în grija unor mătuşi din Iaşi, care i-au cultivat înclinarea spre duioşie şi frumos.

Doi factori l-au îndrumat însă spre cariera armelor: influenţa tatălui, precum şi
faptul că locuind în aproprierea cazărmilor a avut deseori ocazia să vadă armele.
Publicistica literară
A debutat la revista ieşeană „Arhiva” în 1900 cu schiţa Dragul mamei şi cu poezia
Iubitei sub pseudonimul Emilgar. A colaborat la revistele Arhiva, Evenimentul,
Sămănătorul, Luceafărul, Albina, Convorbiri literare, Flacăra, etc. Ulterior, a fost
redactor la revista sămănătoristă „Făt-Frumos” şi colaborator la „Convorbiri
critice”. A participat activ la înfiinţarea Societăţii Scriitorilor Români în 1908, al
cărei preşedinte a fost între 1911-1912. Reprezentant de frunte al
Semănătorismului. Foarte apreciat de Nicolae Iorga, căruia îi dedică volumul de
debut, apoi devine discipol al lui Mihail Dragomirescu.

Opera
 A debutat cu volumul Bătrânii (1905), în care sunt evocaţi boieri de viţă
veche, patriarhali şi visători, superiori lumii noi, burgheze, care i-a ruinat.
 Cea mai cunoscută operă a lui Emil Gârleanu este Din lumea celor care nu
cuvântă (1910), în care a relatat întâmplări alegorice din viaţa gâzelor,
păsărilor, animalelor şi plantelor.
 Un alt volum, Nucul lui Odobac (1910), dezvoltă tot o temă semănătoristă:
dispariţia ţărănimii patriarhale şi a obiceiurilor tradiţionale.

Alte opere
 Cea dintâi durere, 1907
 Odată!, 1907
 Într-o zi de mai, 1908
 1877. Schiţe din război, 1908
 Punga, 1909
 Trei vedenii 1910
 Amintiri şi schiţe 1910
 Visul lui Pillat, 1915
 O lacrimă pe-o geană, 1915
 Poveşti din ţară, 1916
 Culegătorul de rouă, 1919