GEORGE ORWELL- flaneur în tumultul vieții

Eric Arthur Blair (sub pseudonimul literar George Orwell) se naște la 25 iunie 1904, la
Motihari, Bihar (în India), pe atunci parte a Imperiului Britanic. Tatăl său, Richard Walmesley
Blair, făcea parte din elita socială și lucra în administrația publică imperială britanică din
India. Mama sa, Ida Mabel Blair, crescuse în Moulmein, Burma, unde tatăl ei deținea acțiuni
la diverse societăți.

La cinci ani își începe studiile la o școală catolică a maicilor ursuline franceze din
Oxford-shire, iar din 1911, a devenit elev intern al Școlii Sf. Ciprian din Eastbourne, East
Sussex, câștigând o bursă de studii. În luna ianuarie a anului 1917 începe studiile la
Wellington, iar din luna mai a aceluiași an până în decembrie 1921 va studia la Eton, unde o
vreme va studia franceza împreună cu Aldous Huxley. În continuare se va pregăti pentru o
școală de pregătire a polițiștilor imperiali din India pentru că familia nu putea suporta
cheltuielile aferente studiilor universitare. Eric Blair va ajunge să aibă funcții importante în
Poliția Imperială Indiană.

După ce în 1927 contactează o boală tropicală care îi facilitează o permisie în Anglia

demisionează din Poliția Imperială Indiană. Stabilit la Paris, publică în ziarul politic literar
„Le Monde” și transpune în scris experiențele pe care le observă și pe care le trăiește- eseul
Cum mor săracii, Fără un sfanț prin Paris și Londra.

În anul 1930 își începe cariera didactică, angajându-se ca profesor particular. Ulterior
acesta va preda și la două școli. Tot în această perioadă începe să publice recenzii pentru
publicația Adelphi.

La sfârșitul anului 1931 este arestat pentru tulburarea liniștii publice. În acest an
publică schița O execuție prin spânzurare și povestirea La adunat de hamei. Un an mai târziu
i se publică eseul „La zdup” și cartea Fără un șfanț prin Paris și Londra. Spre sfârșitul anului
1932 adoptă pseudonimul literar George Orwell, inspirat din râul Orwell, din comitatul
Suffolk.

În 1934 se angajează ca vânzător într-un anticariat, această experiență fiind sursă de

inspirație pentru romanul Aspidistra să trăiască. Atât gazdele sale, cât și colegul său de lucru
erau membrii ai Partidului Laburist Independent.
 În anul 1935 o întâlnește pe Eileen O’Shaughnessy, viitoarea lui soție, masterandă la
psihologie, University College of London. În această perioadă, Orwell începe să scrie recenzii
pentru publicația The New English Weekly, iar romanul O fată de preot vede tiparul.

Între anii 1936 și 1937 pornește într-o incursiune în lumea nevoiașilor (aspecte din
această incursiune vor fi sursă de inspirație pentru romanul 1984). La pe lângă vizitarea
minelor și a condițiilor sociale, participă la întruniri ale Partidului Comunist. Va fi
dezamăgit se superficialitatea discursurilor, propaganda antisemită a vorbitorilor.

La 9 iunie 1936 se căsătorește cu Eileen O’Shaughnessy. După scurt timp se hotărăște

să plece în Spania îngrijorat de insurecția armată a lui Francisco Franco. George Orwell va
participa la Războiul Civil din Spania din partea Republicanilor până în 1938, când starea
sănătății sale se deteriorează și necesită internarea. Acest an va fi și cel în care moare tatăl
scriitorului, publică volumul Omagiu Cataloniei și scrie romanul satiric O gură de aer.

Anii următori sunt marcați de colaborările cu publicațiile The Observer, Tribune și

Horizon și de cariera scriitorului ca jurnalist al postului BBC (Orwell inaugurează programul
Voice, un program literar pentru emisiunile sale indiene).

În 1943, împreună cu soția, adoptă un copil, doi ani mai târziu, în 1945, opera Ferma
animalelor va fi publicată. Tot în acest an Eileen moare în timp ce era supusă unei operații de
histerectomie.

În 1946 – suferă de o hemoragie tuberculoasă, publică circa 130 de articole și un

volum intitulat „Eseuri critice” și începe să lucreze la romanul distopic 1984 pe insula Jura.

După ce are parte de un accident cu barca, îi sunt afectați plămânii, oricum vulnerabili,
Orwell este declarat grav bolnav și un an mai târziu rediagnosticat de tuberculoză.

În anul 1949, în timp ce era internat într-un sanatoriu, romanul 1984 este publicat și
are parte de un succes răsunător critic și public. În același ani se căsătorește cu Sonia
Brownell, o cunoștință mai veche de la redacția ziarului Horizon.

George Orwell moare în dimineața zilei de 21 ianuarie 1950 din cauza unei hemoragii
pulmonare la doar 46 de ani.

FERMA ANIMALELOR- CONTEXTUALIZARE, RECEPTARE ÎN EPOCĂ, ASPECTE

GENERALE

Contextul apariției și receptarea operei

 În articolul „George Orwell și tragedia Războiului Civil din Spania”, Vladimir
Tismăneanu prezintă viziunea politică a autorului, reieșită din activitatea acestuia pe frontul
spaniol de luptă, dar și din evocările transpuse în opera Omagiu Cataloniei: „Asemenei
Hannei Arentdt, Orwell a fost un om de stânga. El nu a fost niciodată însă comunist, iar
Omagiu Cataloniei este expresia cea mai directă a dezgustului resimțit de acest scriitor
britanic, profund ostil ipocriziei imperiale din propria sa țară, în fața infamiei politrucilor
staliniști. Într-un moment când departajările ideologice tind să resusciteze obosite
maniheisme, lectura lui Orwell, în special a acestei cărți, ne poate spune multe dintre
dificultățile unor clasificări împietrite și nenuanțate în termeni de stânga și dreapta. Ceea ce
trebuie să reținem este faptul că marele conflict al veacului XX s-a desfășurat între prieteni și
adversarii societății deschise. Iar Orwell a fost printre cei mai onești și articulați exponenți ai
spiritului democratic.”

În anul 1941, după întoarcerea de pe front, activitatea sa de fondă îndreptată sistemului

condus de Stalin este realizată prin eseul „Leul și Unicornul: socialismul și geniul englez”,
activitatea intensă din cadrul publicației americane Partisan Review, ce îl asociază cu grupul
de americani anti-staliniști și contribuția la antologia lui Gollancz „Trădarea Stângii”, scrisă în
semne de revoltă și protest față de Pactul Ribbentrop-Molotov, pact politic pe care Orwell îl
numește „Pactul Ruso-German” și „Pactul Hitler-Stalin.”

Lucrul la noua sa carte care va deveni Ferma animalelor va începe în anul 1943, anul
în care a murit mama sa. Înainte cu câteva zile să demisioneze de la BBC, după doi ani de
muncă, i se difuzează adaptarea radiofonică a basmului scris de H.C. Andersen, Hainele cele
noi a împăratului – un ecou al acestui basm cu tâlc regăsindu-se chiar în subtitlul novelei lui
Orwell: Ferma animalelor. Un basm.

Editura lui Victor Gollancz refuză să-i publice novela, temându-se de virulența
atacului la adresa lui Stalin, câtă vreme Uniunea Sovietică era aliată în război cu Marea
Britanie. De asemenea, T.S. Eliot editor la „Faber an Faber” respinge propunerea de a publica
novela. Cu toate acestea, editura „Secker & Warburg” acceptă să publice Ferma animalelor.
Astfel, cartea ca apărea pe 17 august 1945 în Marea Britanie, iar pe 26 august în SUA. Opera
este un succes uriaș, un bestseller internațional, aducându-i autorului consacrarea
binemeritată. În urma succesului dobândit, Orwell va fi nevoit să apele la o firmă de
contabilitate pentru a-și gestiona veniturile de pe urma cărții.
 Malcolm Bradbury afirmă despre Ferma animalelor că este „cu siguranță cea mai
importantă operă de ficțiune de satiră politică apărută în Anglia secolului al XX-lea.”

Aspecte generale asupra operei

Ferma animalelor este o novelă (termen naratologic anglo-american ce definește o

specie narativă intermediară: mai restrânsă în dimensiuni decât romanul, dar mai amplă decât
o povestire/novelă) satirică ce i se adresează în primul rând cititorului intelectual printr-o
invitație la un nuanțat și nesfârșit dialog al scepticilor. Literatura orwelliană în general va avea
mereu câte-un mesaj sclipitor, tăios și proaspăt pentru mintea cititorului care știe să-l
pătrundă.

Apartenența operei este făcută de către autor la tradiția satirei britanic-irlandeze

realizată de opera lui Jonathan Swift- Călătoriile lui Gulliver (publicată în 1726), operă
considera a fi a unei mizantrop. Legătura directă dintre aceste opere este făcută prin partea a
IV-a a operei lui Swift- „Călătorie în țara cailor”. De asemenea, opera lui Orwell își trage seva
spirituală din clasicele fabule ale lui Esop, apoi din cele ale lui La Fontaine.

Această operă poate fi văzută și ca o uvertură a romanului publicat ulterior de George

Orwell- 1984, un fel de stadiu premergător acestuia prin faptul că reprezintă o necruțătoare
fabulă postmodernă, cu aluzii străvezii la eșecul Revoluției bolșevice și la acapararea absolută
a puterii de către Iosif Stalin. Novela, urmând structura clasică a fabulei, adoptă ca punct de
vedere omnisciența selectivă, prin a cărei detașare sporește verva satirică a textului literar.

ACȚIUNEA OPEREI- PREZENTARE SUCCINTĂ

Deoarece domnul Jones era prea bețiv și mârșav ca să se ocupe de animalele pe care le
avea în grijă la Ferma „Conacul” (Manor Farm), animalele prind curaj și se revoltă,
alungându-l. Se proclamă independente, întemeind Ferma animalelor, asumându-și toate
răspunderile omului ce nu fusese demn de ele. Acestea reușesc acest fapt numai pentru că sunt
unite și devotate aceluiași crez: „Toate animalele sunt egale”. Au și un imn revoluționar, pe
care îl intonează adesea, cu emoție: Lighioanele din Anglia. Au și legii proprii: cele șapte
porunci democratice, în virtutea cărora viața lor împreună capătă un sens ideal și au și o limbă
pe care vor să o implementeze.

Inițiatorul acestei nemaipomenite mișcări de emancipare a animalelor domestice este

Bătrânul Senior (Old Major), un vier respectat de toate animalele fermei. La moartea sa
puterea le revine celor doi porci mai tineri, Napoleon și Snowball. Tiranicul tovarăș Napoleon
este un porc parvenit, un cinic profitor, care își croiește drum drept, până în vârful piramidei
arivismului politic, fără scrupule, fără a șovăi să calce pe cadavre ca să-și înlăture concurentul
și să-și exploateze foștii camarazi de luptă. Primul sacrificat este chiar aliatul său din tinerețe
Snowball.

Cele șapte porunci ale animalelor cândva înfrățite, capătă pe rând tot felul de nuanțe
perverse, care le limitează și într-un final chiar le anulează, iar deviza „Toate animalele sunt
egale” se preschimbă grotesc și absurd în „Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt
mai egale decât altele.”

Napoleon și aliații săi nemernici preiau absolut toate metehnele vechilor asupritori
umani ai animalelor de la fermă. Ultima imagine îi surprinde pe toți stăpânii laolaltă, la un joc
de cărți, oameni și porci, bând whisky împreună și ciondănindu-se pentru a decide cine a
trișat. Nedumerite și înfrânte, animalele fermei îi privesc de pe fereastră fără a mai putea
distinge între regnurile exploatatorilor lor.

DE LA ANTIUTOPIE SATIRICĂ LA DISTOPIE

Uzând de alegorie, satiristul George Orwell operează prin mascare pentru a-și fixa
poziția contemplativă față de realitatea concepută în operă ca sistem închis. Orwell
deformează, diminuează personalitățile reprezentanților conducerii sistemului comunist
bolșevic, dar și a indivizilor parodiați în opera sa, recurgând la animalier. Astfel, porcii sunt
configurați simbolic ca fiind echivalentul sistemului de conducere bolșevic:

Lenin este echivalentul Bătrânului Senior în opera lui Orwell, fapt evidențiat prin
acțiunea lui Napoleon de a-i dezgropa țeasta după ce a ajuns la putere și de a obliga animalele
să mărșăluiască cu respect înaintea acestea. Lenin nu a fost de acord cu crearea unui cult al
personalității, nefiind în conformitate cu doctrina marxistă, dar după moartea acestuia,
neținându-se cont de protestele văduvei sale, trupul său a fost îmbălsămat și s-au desfășurat
mai multe acțiuni comemorative. De asemenea, Lenin este inițiatorul edificării noului stat
sovietic, precum și Bătrânul Senior este inițiatorul mișcării de emancipare a animalelor
domestice.

Figura lui Troțki este echivalentă cu cea a porcului Snowball din opera orwelliană.
Snowball „era un porc mai vioi decât Napoleon, mai bun de gură și mai ingenios.” Acesta a
realizat un steag al fermei cu fundal verde și semnul unei copite și un corn. Totodată,
Snowball este cel care a organizat animalele (cu excepția porcilor care studiau seara în camera
de hamuri fierăria, tâmplăria și alte îndeletniciri trebuincioase) în Comitete Animale. Acesta a
organizat, de asemenea și cursuri de alfabetizare care au avut mare succes, până în toamnă
aproape toate animalele știau carte. Astfel, Snowball având rol elementar în cucerirea cea mai
umanizantă a animalelor, în adevărata lor emancipare intelectuală, limba, căpătând astfel, o
valoare tematică și alegorică de prim rang, comunicarea lingvistică și literară și cea abstractă
dau măsura unei minți libere.

Când au vrut să recucerească ferma, oamenii din împrejurimi în frunte cu Jones au

hotărât la începutul lunii octombrie să asalteze animalele. Aceștia vor fi alungați de animalele
coordonate de Snowball, această confruntare avea să fie numită Bătălia de la Grajdul Vacii. În
ședințele de duminică dimineața, Snowball câștiga majoritatea, cu toate că discursurile lui
erau tergiversate de oile instruite de Napoleon. Snowball voia să dezvolte ferma, să creeze un
trai mai mult decât decent animalelor prin construcția morii de vânt, a cărei plan atent l-a
conceput. Aspirațiile către un trai utopic și un sistem democratic sunt suprimate de către
Napoleon.

Troțki este, precum afirmă Antoaneta Olteanu, un bun orator și scriitor de talent.
Pentru multe dintre deciziile, în mare parte discutabile, luate în perioada fierbinte a edificării
noului stat sovietic, Troțki a fost nu numai mâna dreaptă, ci și inițiator. Acesta a susținut
călduros Revoluția din Ianuarie 1905, implicându-se în mișcările revoluționare din punct de
vedere strategic și tactic. Max Eastman a spus că Troțki a deținut în acele zile chiar o putere
mai mare decât a țarului. Aceeași implicare a avut-o și în vara-toamna lui 1917, atunci când
Lenin a fost nevoit să se retragă în ilegalitate: Troțki a fost mobilizatorul și organizatorul
principal, cel care era mereu prezent în stradă, la reuniri de partid, în soviet, în fabrici
și la garnizoane. El era singurul cu adevărat pregătit pentru acțiuni concrete de coordonare a
comitetelor militare revoluționare, organizând în plus miliții din foști soldați și polițiști

După revoluție și în timpul Războiului Civil, între Lenin și Troțki exista o colaborare
perfectă, țara și partidul îi considerau pe cei doi liberi ai revoluției care devansau cu mult pe
toți ceilalți conducători de partid. De asemenea, Troțki a fost implicat în salvarea
Petrogradului în fața pericolului pus de Armatele Albe. Aceasta a avut rolul de cel mai
important personaj al Revoluției din Octombrie: în calitate de președinte al Sovietului din
Petrograd și mai ales de președinte al Comitetului Militar Revoluționar, care a organizat de
fapt Revoluția din Octombrie.
 După cum bine se remarca, George Orwell prin porcul Napoleon îl satirizează pe Iosif
Vissarinovici Stalin. Napoleon „era un vier masiv și cu aer destul de fioros, din rasa
Berkshire, unicul Berkshire de la fermă, cam taciturn, dar având reputația de a căpăta ceea ce
dorea.” Acesta nu a manifestat nici un interes față de comitetele lui Snowball, considerând că
educația celor tineri era cu mult mai importantă. La ședințele organizate înainte de a prelua
exclusiv puterea, se bucura de o mare trecere pe lângă oi. După ce preia puterea, acesta
instaurează un regim totalitar în fermă, impunând animalelor un regim de muncă asiduă,
încălcând toate valorile axiologice ale fermei și creându-și un cult al personalității (vezi
următ. slides).

În traseul său către putere, Stalin a știut să-și țină oamenii aproape a știut să se
folosească de imaginea lui Lenin pentru a-și consolida poziția, a fost un foarte bun
organizator, bun propagandist, militar neobosit, perspicace și eficient, nu s-a lăsat niciodată
cuprins de panică, a fost un orator mediocru și un scriitor anost. În ceea ce privește rolul de
strateg, avea o dibăcie rar întâlnită în a face ca toate succesele să-i fie atribuite lui, iar
eșecurile-altora. În perioada revoluționară, Stalin s-a remarcat mai puțin ca orator și
propagandist și mai mult ca agitator și organizator. Imediat ce s-a format noul guvern-
Sovnarkov, printre cei 14 miniștri s-a numărat și el, în calitate de comisar al poporului pentru
problemele naționalităților. După Congresul al VIII-lea al Partidului, a fost ales în Biroul
Politic alături de Lenin, Kamenev, Kretinski și Troțki. Tot atunci a fost inclus și în Biroul
Organizatoric al Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) din Rusia, îndeplinind
în același timp și funcția de comisar al poporului pentru controlul de stat, mai târziu, al
Inspecției Muncitoresc-Țărănesc.

Prima misiune delicată care i-a fost încredințată a fost aprovizionarea în sudul Rusiei
în anul 1918. În acest sens a apelat frecvent la teroarea în masă, a înlăturat responsabilii locali
și și-a arogat toate funcțiile militare importante în Cauzazul de Nord. Acesta a arestat și
anihilat întregul Stat Major al Districtului Militar. În problemele militare, Stalin a
desconsiderat toate planurile specialiștilor politici, inclusiv pe cele ale lui Troțki. La sfârșitul
lui 1924 a avansat pentru prima dată formula constituirii socialismului într-o singură țară, fapt
care reprezintă momentul hotărâtor în care Stalin s-a manifestat în postura de lider important.

Acțiunile făcute de Stalin la cârma puterii au vizat susținerea industrializării masive a

țării, apelând în primă etapă la concentrarea pe colectivizare pentru a-i pune la punct pe
chiaburii care se îmbogățiseră cu ani în urmă. Ulterior, se face trecerea la o colectivizare în
masă, însoțită de lichidarea în masă a „chiaburimii ca clasă.” Aplicarea masivă a violenței
asupra țăranilor a fost o altă acțiune implementată de Stalin care avea ca scop crearea unei
populații de sclavi prin a căror muncă să fie susținută industria.

Așa cum l-a alungat Napoleon pe Snowball din fermă, tot așa și Stalin îl înlătură din
peisajul politic pe Troțki. Demitizarea lui Troțki a început să se facă chiar cu sprijinul lui
Stalin dinainte ca acesta să ajungă la putere. După moartea lui Lenin, Troțki începuse să fie
dat la o parte de către vechii liberi de partid. Prin susținerea criticilor îndreptate conducerii
partidului (scrisoarea deschisă către Comitetul Central în care îl acuza pe Lenin de suprimarea
democrației de partid) și dorința de a scoate în anul 1924 un album cu articole și cuvântări din
cadrul evenimentelor din 1917 în care rolul dominant îl avea chiar el, Troțki a fost obligat să
părăsească țara și în cele din urmă asasinat la comanda lui Stalin.

În Istoria megalomaniei, Pedro Arturo Aguirre afirmă faptul că multe dintre cele mai
grave cazuri de divinizare a liberilor s-au întâmplat sub dictaturi comuniste. Marxismul, teorie
la care adera Lenin, propovăduia ideea în care „Liderul” poate să acționeze exclusiv în funcție
de anumite circumstanțe sociale și economice și în care masele sunt adevărați protagoniști ai
transformărilor istorice. Venerația pentru personalitatea lui Stalin a început să predomine
peste concepția marxistă a maselor creatoare și a ideii leniniste a partidului ca îndrumător
istoric. George Orwell nu satirizează doar eșecul Revoluției Bolșevice, ci și cultul
personalității lui Stalin. Stalin este supranumit „Tată al Popoarelor”; acest fapt este satirizat în
opera lui Orwell, vocea naratorială afirmând: „Godacii erau bălțați și, din moment ce
Napoleon era unicul vier de la fermă, nu era prea greu de ghicit cine era tatăl.” Acesta se
resemna să fie considerat zeu printre oameni, fapt evidențiat în miile de telegrame și scrisori
în care supușii săi se întregeau în elogii orientale exagerate, în măguliri răsunătoare (precum:
geniul sclipitor al omenirii, portdrapel al păcii, maestru inegalabil, cel mai bun prieten al
vacilor și cornutelor în general, mare arhitect al comunismului și al fericirii umane,
extraordinar umanist, mare grădinar al fericirii umane). Același fapt îl evidențiază și Orwell în
opera sa, când imaginea lui Napoleon este hiperbolizată: „Despre Napoleon nu se vorbea
niciodată, pur și simplu, ca despre «Napoleon». Întotdeauna se făcea referire la el într-un stil
pompos, ca «liderul nostru, tovarășul Napoleon», iar porcii se dădeau în vânt să scornească
pentru el titluri precum «Părinte al tuturor animalelor», «Teroare a omenirii», «Apărător al
Turmei Ovine», «Prieten al Rățuștelor» și alte asemenea”. Discursurile lui Squealer sunt, de
asemenea, echivalente și satirice discursurilor propagandistice întâlnite în spațiu sovietic: „În
discursurile sale, Squealer vorbea, cu lacrimi prelingându-i-se pe obraji, despre înțelepciunea
lui Napoleon, despre bunătatea sufletului său și despre iubirea profundă pe care o manifesta
acesta față de animalele de pretutindeni, mai cu seamă față de animalele nefericite care încă
își mai duceau traiul în ignoranță și robie la celelalte ferme.” (101)

Faptul că Clever s-a dus în boxa lui Mollie (o iapă pe care a văzut-o lăsându-se
mângâiate de un om) „și s-a apucat să scotocească prin paie cu copita” reprezintă o
trimitere directă la perchezițiile făcute în casele suspecților sau a cunoștințelor acestora care
se realizau în sistemul comunist. De asemenea remarca făcută de animale conform căreia
cântecul care a înlocuit Lighioanele din Anglia nu s-a comparat câtuși de puțin nici prin
cuvinte, nici prin melodie cu imnul este o aluzie privind calitatea estetică a operelor
propagandiste în comparație cu cele create înaintea implementării sistemului comunist.

Apar în text câteva imagini semnificate, ilustrative modului de operare a sistemului

comunist. Imaginea muncitorului- a calului Boxer întruchipează procesul de mecanicizare a
individului. Imaginea proletarului este ilustrată de toate animalele cu excepția porcilor.
Proletariatul și raționalizarea tuturor aspectelor care țin de un trai decent (hrană, lumină) erau
produsul concepției lui Napoleon care considera că „Fericirea autentică, spunea el, consta în a
munci pe rupte și a te mulțumi cu puțin.”

TRĂSĂTURILE DISTOPIEI

Pe lângă faptul că opera literară Ferma animalelor este o vehementă satiră politică, în
cadrul acesteia regăsim ilustrate toate trăsăturile specifice unei opere distopice. Astfel:

Mistificarea este prezentă în operă în cadrul a mai multor planuri. Astfel, remarcându-
se o mistificare a trecutului, a adevărului, dar și o mistificare pe plan axiologic. Mistificarea
trecutului este realizată în mai multe rânduri prin amenințările care le sunt făcute animalelor
în special de către porcul Squealer cu privire la posibila întoarcere a fermierului Jones, dacă
acestea nu se supun poruncilor lui Napoleon. Către finalul operei, vocea naratorului prezintă
modul în care conștiința animalelor a fost inoculată cu imaginea falsă a hiperrealității la care
au tânjit inițial: „Animalele credeau fiecare cuvânt. La drept vorbind, Jones și tot ceea ce
însemna el li se ștersese aproape cu totul din amintire. Știau că în prezent viața era grea și
plină de lipsuri, că adesea sufereau de foame și de frig și că de obicei trudeau în cazul în care
nu dormeau. Dar neîndoios că odinioară fusese mai rău.”

Mistificare adevărului se realizează încă de la începutul preluării conducerii fermei de

către animale, atunci când se induce ideea că porcii sunt cele mai inteligente animale, fapt
pentru care aceștia aveau roluri organizatorice și de supervizori a celorlalte animale. Acest
fapt fiind repet de nenumărate ori: „Porcii nu munceau, de fapt, dar le îndrumau și le dirijau
pe celelalte animale. Beneficiind de cunoștințe superioare, era de la sine înțeles ca ei să-și
asume un rol conducător.” De asemenea, după preluarea exclusivă a puterii de către
Napoleon, mistificarea adevărului a fost realizată în cadrul mai multor situații, majoritatea
fiind legate de porcul Snowball: „Snowball era un soi de forță nevăzută care impregna aerul
din jurul lor și le amenința cu tot felul de pericole” pe animale, Napoleon inculcându-le ideea
că toate relele petrecute la fermă sunt realizate de către acesta (Snowball este cel răspunzător
pentru ruinarea morii, cel care a influențat unele animale să facă acțiuni represive sistemului).
Toată activitatea lui Snowball din cadrul răzmăliței este mistificată: „Animalele au aflat acum
că lui Snowball nu îi se fusese acordată nicicând, așa cum multe dintre ele crezuseră până
atunci, decorația «Erou Animal, Clasa Întâi». Aceasta nu era nimic altceva decât o legendă
care fusese pusă în circulație, la ceva vreme după Bătălia de la Grajdul Vacii, de însuși
Snowball. Ba dimpotrivă, nu numai că nu fusese decorat, ci fusese criticat că dăduse dovadă
de lașitate în bătălie.” Instruirea oilor să vorbească domnului Whymper despre cum erau
mărite tainurile, când acestea le erau raționalizate strict animalelor (cu excepția porcilor și a
câinilor) și anunțarea faptului că nouă găini de la fermă au murit de coccidioză și nu din cauza
grevei pe care au făcut-o sunt doar alte două episoade în care este ilustrată în mod elocvent
mistificarea adevărului.

Mistificarea pe plan axiologic este regăsită pe tot parcursul operei. După ce bătrânul
senior a dat animalelor Principiile Animalismului acestea au fost restrânse la 7 porunci, scrise
în spatele hambarului, care vizau toate animalele: orice merge pe două picioare e dușman,
orice merge pe patru picioare sau are aripi e preiten, nici un animal nu va purta haine, niciun
animal nu va dormi într-un pat, nici un animal nu va bea alcool, nici un animal nu va ucide alt
animal, toate animalele sunt egale. Toate aceste porunci au fost încălcate de către porci (în
special de către Napoleon), iar pentru a nu se crea revolta animalelor, textul a fost
adăugat/modificat după fiecare încălcare a acestuia.

Cea de-a doua trăsătură distopică prezentă în operă este impunerea unui sistem de
conducere totalitar care se va realiza în două tranșe. Inițial confiscarea puterii este realizată
de către animale, atunci când acesta îl gonesc de la fermă pe fermierul Jones, animalele
anihilează puterea omului, omul fiind „unicul vrășmaș”, „unica făptură care consumă fără să
producă.”

După înlăturarea lui Snowball, preluarea totală a puterii este realizată de către
Napoleon, acesta anihilând puterea și ideea de libertate a celorlalte animale. Napoleon se
autointitulează conducător: „În viitor toate chestiunile legate de munca la fermă aveau să fie
soluționate de un comitet format din porci, prezidat de el însuși. Acesta urma să se întrunească
în particular și să le comunice ulterior celorlalți deciziile adoptate. Animalele aveau să se
strângă în continuare duminică dimineața pentru a saluta steagul, pentru a cânta Lighioanele
din Anglia și pentru a le fi aduse la cunoștință sarcinile pe care le aveau de îndeplinit în
următoarea săptămână, dar nu aveau să mai existe dezbateri.” De asemenea, în fermă se
creează și un cult al personalității acestuia: Napoleon își acordă singur două decorații, îi este
dedicat un poem intitulat Tovarășe Napoleon¸ iar imaginea lui este hiperbolizată, fiind
considerat părinte a tuturor animalelor, teroare a omenirii, apărător al turmei ovinelor

Totodată, important de precizat este și cultul personalității Bătrânului Senior, instaurat

de Napoleon, după moartea acestuia. Țeasta Bătrânului Senior este dezgropată, iar animalele
erau puse să defileze cu respect pe lângă ea.

Aservirea este cea de-a treia trăsătură specifică operelor distopice. Aceasta se
răsfrânge asupra animalelor prin teroare, manipularea gândirii și anihilarea trecutului.
Teroarea este manifestată asupra tuturor animalelor operei cu excepția porcilor. Libertatea și
posibilitatea de exprimare erau suprimate, la fel și demnitatea, animalele ajungând să fie
echivalentul unui instrument de muncă sau de satisface a conducătorului, înfometate și sleite
de puteri. Afirmația lui Clover este elocventă în acest caz: „ajunseseră să trăiască timpuri în
care nimeni nu se încumeta să spună ce-i trecea prin minte, în care patrulau peste tot dulăi
mârâind fioros, în care erai nevoit să-ți vezi camarazii făcuți bucățele după ce mărturisiseră
fărădelegile șocante.” De asemenea, prin teroare este se realizează suprimare conștiinței
animalului și a lui însuși. Primul dintre discipolii Bătrânului Senior, Boxer își ghidează
existența după două lozinci: „O să trudesc mai aprig” și „Napoleon are întotdeauna dreptate!”.
După ce aceasta muncește cu forța care-i părea egală cu a tuturor animalelor la un loc și
păzește ferma de cotropitorii oameni, cade, nemaiputând muncii în folosul sistemului.
Sistemul, în frunte cu Napoleon, alege să-i suprime viața, să i-o dea la schimb unei fabrici de
clei pentru o ladă de whisky.

Cel de-al doilea mijloc al aservirii este manipularea gândirii. În opera dată,
manipularea gândirii este realizată în mod practic de către Napoleon în două circumstanțe.
Prima circumstanță este cea în care oile au fost învățate să citească și să repete la comandă
maxima: „Patru picioare-bine, două picioare rău.”, astfel fiindu-le redus universul de gândire
doar la această maximă pe care o foloseau pentru a tergiversa discursurile lui Snowball sau
pentru a inhiba orice posibilitate de liberă exprimare. A doua circumstanță în care
manipularea gândirii este exercitată vizează cățelușii pe care Napoleon i-a luat de la mamele
sale pentru a-i educa. Napoleon are un control deosebit asupra acestora, atât la nivel cognitiv,
cât și la nivel fizic.

Memoria este ultimul mijloc specific aservirii, aceasta trebuind, în ceea ce privește
trecutul, să fie abolită, fapt remarcat la începutul ultimului capitol al operei: „A venit o vreme
când nimeni nu își mai aducea aminte de timpurile de dinainte de Răzmeriță, cu excepția lui
Clover, a lui Benjamin, a lui Moise, a corbului, și a câtorva porci.” Capacitatea intelectuală de
raționalizare a animalelor ajunge să fie tot mai redusă, în lipsa memoriei, acestea
nemaiamintindu-și literele sau evenimentele anterioare.

Propaganda, element cu ajutorul căruia are loc aservirea tuturor animalelor, este
realizată în cadrul întrunirilor organizate de către Napoleon, prin diversele celebrările ale
victoriilor și cu ajutorul celui mai cunoscut porc, al lui Squealer. Squaeler amenință de multe
ori animalele cu revenirea fermierului Jones și falsifică de fiecare dată modul în care s-au
desfășurat evenimentele (acesta le explică animalelor că Snowball a furat planurile morii de
vânt făcute de Napoleon, afirmă că a fost lângă Boxer când și-a dat ultima suflare) și de
nenumărate ori ține discursuri persuasive și emoționante despre activitatea conducătorului
Napoleon, idealizându-l pe acesta. Acesta de mai multe ori dă confuzie animalelor, fiind cel
responsabil de a modifica poruncile scrise pe hambar.

Sistemul polițienesc, în opera dată este compus, din rezultatul procesului de educare
implementat de către Napoleon în cazul cățelușilor luați de lângă mamele lor, Jessie și
Bluebell, la puțin timp după înțărcarea acestora. Căței, aflați aproape de vârsta maturității, se
dezlănțuiau la semnalul lui Napoleon, știind concret care este ținta pe care trebuie să o atace
(aici mă refer la primul episod în care cățeii acționează, atunci când îl gonesc pe Snowball).
Cățeii sunt extrem de loiali porcului Napoleon, emană frică de fiecare dată când scot sunete și
teroare în fiecare episod în care fac de petrecanie vreunui animal care a avut intenția de a
sabota sistemul sau care au colaborat cu Snowball. După un asemenea episod vocea
naratorială concluzionează: „Aceste scene de teroare și măcel nu aveau nimic de-a face cu
ceea ce anticipaseră în acea noapte în care Bătrânul Senior le stârnise întâia oară, incitându-le
la răzmeriță.”

Tortura psihică și fizică este menținută continuu asupra animalelor mai ales prin
penuria alimentară. Această tortură nu este o formă de pedeapsă sau de justiție, ci un element
nelipsit pe lângă munca asiduă din traiul animalelor, a cărui pregnanță și extremitate nu sunt
conștientizate de către acestea: „Mai tot timpul erau înfometate, dormeau pe paie, se adăpau
din iaz, trudeau pe câmpuri. Iarna erau chinuite de frig, vara, de muște.”

Fabricarea artificială a unui dușman imaginar, o altă trăsătură a operelor distopice, este
realizată prin imaginea porcului Snowball. Snowball este cel care face din moara de vânt o
ruină, este aceea forță nevăzută care impregna aerul din jurul animalelor și le amenința cu tot
felul de pericole.