I.

GEORGE GORDON BYRON (1788–1824) – unul dintre

cei mai influenţi poeţi romantici ai Angliei. Byron provine
dintr-o veche familie a nobililor englezi. Își petrece
copilăria în Scoția, iar la zece ani, după moartea
unchiului său, moștenește titlul de lord și domeniul
Newstead Abbey. Studiază la școala din Harrow, după
care urmează cursurile Colegiului Trinity din Cambridge.
La finele studiilor, Byron întreprinde o călătorie de doi ani
(1809–1811) prin țările bazinului mediteraneean
(Portugalia, Spania, Grecia, Albania și Turcia). Ulterior,
impresiile acestei călătorii vor fi puse la baza primelor
două cînturi ale poemului romantic Pelerinajul lui Childe
Harold. La întoarcere, ajuns la majorat, Byron moștenește
locul ereditar din Palatul Lorzilor și participă activ la
viața politică a țării. În 1816, după o căsătorie nefericită,
dar mai ales sub presiunea calomniilor despre
comportamentul său amoral, care au devenit principalul
subiect al bîrfelor din presă și în saloanele aristocratice,
Byron decide să părăsească Anglia. Opera lui Byron a
fost întotdeauna privită prin prisma vieţii sale, ca o
expresie poetică a evoluţiei personale. În prima perioadă
de creație, poezia sa poartă amprenta modelelor
clasiciste și iluministe.
 II. Byronism: o anumită stare de spirit în literatura europeană
de la începutul secolului XIX, marcată de personalitatea și
opera lui G. G. Byron. Popularitatea creației byroniene a
provocat apariția multiplelor reminiscențe, reluări sau
imitări ale imaginilor, temelor și motivelor cultivate de
poetul englez. Printre cele mai frecvente se evidențiază:
atitudinea pesimistă față de viață, patosul luptei pentru
libertate și pentru drepturile cetățenești, individualismul,
revolta și singurătatea.

III. Comedia umană

Opera vieții sale o reprezintă seria de romane și povestiri

cu titlul generic Comedia umană, în care este zugrăvit
tabloul moral al societății franceze din prima jumătate a
secolului XIX. Planul acestei cărți uriașe, gîndite ca o
completare a Divinei comedii a lui Dante Alighieri, a fost
întocmit de autor în 1834. Din cele 142 de opere schițate
în acest plan, autorul a reușit să realizeze doar 93 de texte.
H. de Balzac a divizat Comedia umană în trei secțiuni
mari: I. Studii asupra moravurilor, care includ: 1. Scene
din viața particulară (Gobseck, Moș Goriot, Femeia la
treizeci de ani ș.a.); 2. Scene din viața de provincie
(Eugénie Grandet, Iluzii pierdute ș.a.); 3. Scene din viața
pariziană (Strălucirea și mizeria curtezanilor ș.a.); 4.
Scene din viața politică (O afacere tenebroasă ș.a.); 5.
Scene din viața militară (Șuanii, O pasiune în pustiu ș.a.);
 6. Scene din viața de la țară (Țăranii, Medicul de la țară
ș.a.). II. Studii filozofice (Pielea de șagri, Elixirul de viață
lungă ș.a.). III. Studii analitice (Fiziologia căsătoriei și
Micile necazuri ale vieții conjugale).

IV. Realismul.

 Obiectiv
 Personajul sau este foarte curajos, zgarcit, demn. Are o
singura calitate dominanta. Echilibrat, rational, atent la
detalii, preocupat de starea sociala exterioara.
 Infatiseaza omul obisnuit, banal, tipical.
 Scriitori: С.Dickens, Dostoievski, Tolstoi, Balzac.
 Opere- Oliver Twist, David Copperfield.
Romantismul
 Subiectiv.
 Lupta pentru anumite idealuri.
 Schimba starile sentimentale.
 Poate fi lenos.
 Tendinte contradictorii la orice personaj.
 Dezichilibrat, emotional.
 Nu se supune la standarte.
 Preocupata de starea individuala, nu le pasa ce zic oamenii.
 Personajele sunt de exceptie, vor sa arate curaj, prezinta
neobisnuinta.
 Scriitori: Puskin, Shakespeare, Byron.
 Opere-  Richard III, Henry VI.
V. Notiuni generale:

Realismul - este un curent literar-artistic care se afirmă din

a doua jumătate a secolului XIX în culturile europene.
Romantismul - este un curent literar-artistic care s-a
afirmat în prima jumătate a secolului XIX în culturile
europene.

VI. Oliver Twist

În această carte este vorba despre peripețiile unui copil,

Oliver Twist. El a fost singur de mic. A fost dus la azilul de
copii. Ducea o viață destul de sumbră și anostă. Atunci
când el cerea de mâncare sau puțină odihnă, era certat și i
se spunea că era nemulțumit.
Cei de la azil, săturându-se de Oliver, se hotărâră să îl dea
ucenic cuiva. Acel cineva s-a dovedit a fi antreprenorul
parohial. Nici această viață, alături de acest domn, nu a fost
plăcută pentru Oliver pentru că și acolo era certat din
aceleași motive. Pentru că acel trai nu era plăcut deloc, a
fugit la Londra.
Făcuse un drum lung și era obosit. Pe străzile Londrei se
întâlni cu un băiat căruia i se spunea Șmecherul. Oliver îi
spuse că îi era foame și că era foarte obosit din cauza
drumului lung. Șmecherul îi zise că știa un bătrân evreu
care era foarte bun cu el și îi dăruia un adăpost și că ar
putea să îi ceară să îl primească și pe el. Oliver acceptă, iar
amicul său îl duse la casa evreului, unde mai întâlni un
băiat. Aici sărăcia domnea. Totul era vechi și dărăpănat.
Până la urmă Oliver își dă seama că cei trei erau niște hoți
și începu să se distanțeze de ei. După un timp, îl salvează
din mâinile ticăloșilor un domn care se numea Brownlow.
Îl primi în casa lui, îl îngriji și făcu totul ca băiatul să se
simte bine.
Peripețiile lui Oliver Twist nu se opresc aici. Urmează alte
aventuri, printre care o nouă întâlnire cu cei trei hoți. La
final, Oliver rămâne la o familie care îl iubește și care îl va
feri de primejdiile ce l-au amenințat până atunci.