Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MEDIEVALĂ
Clasa a X-a
Cultura medievală a fost dominată de Biserică, dar a
existat şi o cultură laică.
În societatea medievală, unii oameni ai Bisericii au
fost interesaţi de ştiinţă (de exemplu, călugării
franciscani de la Oxford au avut preocupări în
matematică şi fizică).
Importanţi reprezentanţi ai ştiinţei medievale au
fost Pierre Abelard, Robert Grosseteste, Roger Bacon.
Învăţământul a progresat datorită scolasticii (s-a
trecut de la memorare la comentariul de text).
În afară de şcolile existente pe lângă biserici sau
mănăstiri au apărut şi instituţii de învăţământ în
oraşe.
Din secolele al XII-lea – al XIII-lea, au
funcţionat tot mai multe universităţi, în care
studenţii urmau două cicluri de învăţământ
(trivium, quadrivium), obţineau un
bacalaureat în arte, apoi studiau în
facultăţile superioare teologia, dreptul,
medicina şi susţineau un examen de licenţă.
Dacă literatura religioasă a fost scrisă în
limbile de cult (latina în Occident, greaca şi
slavona în Răsărit), cea laică era difuzată
mai ales în limba vorbită de popor.
LITERATURA RELIGIOASĂ
Ele exprimau:
Concepția despre viață a orășenilor, țăranilor,
nobililor
Spaimele omului medieval: boli, războaie, păgâni
Obsesia morții și a Judecății de Apoi
LITERATURA ISTORICĂ
Era reprezentată de cronici. Ele prezentau:
Istoria unor popoare:
”Istoria cruciadelor” de G. de
Villehardouin
Fapte ale regilor și împăraților
LITERATURA EVULUI MEDIU
Literatura medievală este un subiect extins care include toate
lucrările scrise în Europa şi restul lumii în Evul Mediu
(aproximativ din secolul al V-lea până în secolul al XV-lea).
Literatura în acest timp includea lucrări seculare şi religioase.
Ca literatura modernă, studiul literaturii medievale este unul
complex şi bogat, literatura în acel timp fiind destul de
variată, de la lucrări sacre religioase până la lucrări chiar
excesiv de vulgare.
În literatura română, epoca medievală s-a manifestat diferit
spre deosebire de literatura europeană medievală,
necultivându-se nici poemele eroice, nici poezia trubadurilor,
nici genul alegorico-didactic (“fabliau”) sau dramaturgia
medievală a miracolelor, farselor sau misterelor. Au avut însă
o mare răspândire romanele cavalereşti, vieţile de sfinţi şi
apocrifele religioase. În Evul Mediu propriu-zis majoritatea
cărţilor se scriau în slavonă.
LITERATURA EVULUI MEDIU
În literatura română, epoca medievală s-a
manifestat diferit spre deosebire de
literatura europeană medievală,
necultivându-se nici poemele eroice, nici
poezia trubadurilor, nici genul alegorico-
didactic (“fabliau”) sau dramaturgia
medievală a miracolelor, farselor sau
misterelor. Au avut însă o mare răspândire
romanele cavalereşti, vieţile de sfinţi şi
apocrifele religioase. În Evul Mediu propriu-
zis majoritatea cărţilor se scriau în slavonă.
CARACTERISTICI
*Intre sec. V si XI infloreste literatura in limba
latina:versuri si imnuri religioase,cronici de
curte, scrieri religioase etc.;
*In sec. XI incepe sa se afirme literatura scrisa
in limba vorbita(franceza, italiana, engleza,
spaniola;
*Creatia literara include citeva genuri
distincte;
*Literatura Evului Mediu este o oglinda a
societatii feudale.
CARACTERISTICI
Genul de baza a literaturii medievale este genul epic,
care glorifica faptele de vitejie ale cavalerilor
u existat mai multe genuri literare:
poeme epice, care descriau fapte de vitejie: Cântecul lui
Roland, în Franţa; Cântecul Cidului, în Spania;
povestirile în versuri, denumite fabliaux, în care se
redau întâmplări cu personaje din viaţa reală : Romanul
vulpii;
romanele de curte, în care erau prezente teme ca
iubirea sau căutarea adevărului: Tristan şi Isolda;
literatura istorică: Istoria longobarzilor, de Paul
Diaconul;
poezia truverilor şi a trubadurilor, în care era redată
dragostea faţă de persoana iubită.
GENURI LITERARE - POEMELE
EROICE
Poemele eroice – prezentau
faptele de vitejie ale unor
personaje intrate în legendă
”Cântecul lui Roland” – Franța
”La Chanson de Roland” este cea
mai veche operă importantă a
literaturii franceze. Există mai
multe versiuni, mărturie a
popularității ei între secolele
al XII-lea și al XIV-lea. Cea mai
veche dintre aceste versiuni
este datată de obicei la mijlocul
secolului al XII-lea (între 1140 și
1170), și are aproximativ 4004
versuri (numărul lor variază
puțin în edițiile moderne).