INFLUENȚA

SLAVĂ
ELEMENTE DE SUPERSTRAT
ELEMENTE DE ADSTRAT
 După retragerea aureliană apar în zona
carpato-danubiano-pontică primele triburi
germanice
 Anul 375 – germanicii sînt împinși spre vest de
huni. În timpul lui Rona / Rugilas, hunii stabilesc
capitala în pusta panonică. După moartea
acestuia în 433 sau 434 – puterea e preluată de
nepoții săi, Attila și Bleda. Primul îl asasinează
pe cel de-al doilea și preia puterea.
 Attila era bun cunoscător al vieții
romane
 Aprecia unele aspecte ale vieții romane,
„dovadă că în capitala hunilor din pusta
panonică erau băi construite din piatră; avea
o cancelarie cu scribi latini care-i alcătuiau
corespondența; știa felul de luptă al
romanilor, le cunoștea însușirile și scăderile.
A fost un adevărat cîrmuitor politic și un
mare general: imperiul său s-a întins pe o
suprafață enormă, din nordul Chinei pînă la
Viena”. (C. Giurescu, D. Giurescu, Istoria românilor, p. 173-174)
 Moartea lui Attila (453)
 Lupta între urmași
 Cel mai mare – Elac – ucis în luptă în 454
 După învingerea lor, stăpîni asupra Daciei – gepizii
(pașnici; agricultori, chiar buni viticultori)
 Gepizii stăpînesc pînă în 566, cînd sînt învinși de
longobarzi (germanici), uniți cu avarii (asiați)
 După ei apar valurile de migratori slavi (în număr mare –
sec. VI, dar grupuri răzlețe – posibil chiar înainte > sec.
II, după unii)
 Slavii veneau din
spațiul cuprins între
Vistula (V) – Niprul
mijlociu (E) –
lacurile mazuriene
și cele dintre
afluenții Narewului
și ai Pripetului (N) –
Carpații galițieni (S)
 Slavii - păgîni politeiști: sacrificii – ofrande. Zei:
Perun (zeu suprem; stăpînul cerului cu tunete
și fulgere), Dajbog (zeul ce făcea grînele și
fructele să se coacă) și Volos (zeul turmelor)
 Făceau expediții în Imp. Roman de Răsărit și
aduceau robi
 Aveau 3 clase sociale – robi, oameni liberi,
fruntași sau nobili
 Procesul etnic la N Dunării s-a desfășurat invers
decît în S: aici, slavii s-au topit în masa de
populație daco-romană; în S, Illyria și Dalmația s-
au slavizat (cu mici insule – strămoșii viitorilor
aromâni)
 Prin așezarea lor la S Dunării, slavii au separat
dacii de Imperiul Roman aflat în proces de
grecizare => contururile definitorii ale identității
populației din această zonă ca populație
romanică sînt mai pronunțate
 Migratori – triburi cu stil de viață nomadă,
cu populație dedată jafului
– triburi slave, cu stil de viață semi-
nomadă, apropiate comportamen-
tal de populațiile sedentare – nu
doar crescători de vite, ci și pescari
și agricultori
 Populația autohtonă și-a păstrat individualitatea
– diferențierea de migratori și de necreștini =>
relații conjuncturale, superficiale
 Cînd se creștinează primii slavi, relațiile se
schimbă
 Relațiile cu bizantinii – slavii au cunoscut
organizare politică, administrativă,
economică și chiar politică superioară față de
a românilor
 Slab organizați, românii se vor raporta mult și
des la slavi
– politic – clasă conducătoare
– religios – ierarhie bisericească
 Influența slavă – rezultat al conviețuirii
pașnice
 2 etape:
1. sec. VII –> creștinarea slavilor – românii sînt
mai reticenți, se delimitează mai bine. În
zonele cu grupuri compacte – bilingvism
2. După creștinarea slavilor (meridionali), din
sec. IX – influența e profundă