Romanitate şi creştinism

- desfăşurarea etnogenezei românilor a fost însoţită şi de răspândirea creştinismului

- potrivit tradiţiei cel dintâi chemat la apostolat Sfântul Andrei, a predicat în Scitya Minor
( Dobrogea în sec I d.Hr ( ! aceasta rămâne doar o ipoteză care figurează în tradiţia
Bisericii, dar deocamdată nu are lat suport documentar!)
- răspândirea noii religii în Dacia nu se face mai devreme de Conciliul de la Niceea din 325
- ştirile cu privire la creştinismul daco – roman sunt contradictorii, apariţia religiei creştine în
Dobrogea şi în stânga Dunării fiind dovedită de unele obiecte cu însemne creştine
- pentru sec III obiectele creştine şi documentele arheologice sunt puţine şi cu datare nu
tocmai sigură

- lipsa dovezilor arheologice despre creştinism în sec II-III în Dacia este explicabilă prin
numărul mic de creştini, prin precauţiile cu care creştinii îşi manifestau credinţa - ca urmare
a persecuţiilor iniţiate de împăraţii romani – Diocleţian şi Galerius
- dezvoltarea creştinismului atât în Dobrogea cât şi în Dacia Romană cunoaşte un alt ritm
după 313 anul Edictului de la Milano – ca urmare comunităţile creştine se înmulţesc
- printre modalităţile de răspândire creştinismului în sec IV- se află şi rolul misionarilor -
Niceta din Remesiana - care se pare a predicat numai în dreapta fluviului

- o altă cale – contactul direct cu populaţia creştină a Imperiului, transmiterea din ,, om în

om,,, influenţele politice şi culturale
- informaţii despre progresele creştinismului nord –dunărean apar în legătură cu persecuţiile
asupra creştinilor, dezlănţuite de regele vizigot Atanaric ( 348, 370, 372) când sunt
semnalaţi mai mulţi martiri - Niceta zis Romanul, Sava Gotul
- printre refugiaţii la sud de Dunăre în timpul acesta fiind episcopul got Wulfila – cel care a
tradus Biblia în limba goţilor şi a contribuit la răspândirea creştinismului printre goţi , în
forma ariană
- existenţa creştinilor în spaţiul carpato - danubian este atestată de descoperirile arheologice
nu foarte numeroase începând cu secolul IV
- printre acestea se numără:
 Donariul de la Biertan - fragment dintru candelabru de bronz cu inscripţia latină ,, Ego
Zenovius votum posui,,
 Opaiţe de lut cu cruce - Apullum, Potaisa
 Opaiţe de bronz cu cruce şi porumbel
 Cruci şi simboluri pe vase de ceramică
 printre cele dintâi locuri de închinare datând probabil din a Ii-a jumătate asec IV – este
castelul de la Slăveni şi peste castelul de la Bel
- creştinarea daco – geţilor nu s-a făcut prin apostolat , nici prin acţiunea unui conducător
politic ci prin pătrunderea lentă şi tăcută a noii religii în comunităţile daco-romane
- noţiunile de bază ale creştinismului, din limba română, au origine latină:
 Dumnezeu - Domine Deo
 Înger- angelus
 Biserică – basilica
 Creştin – cristianus
 Cruce - crucem ( crux)
- desfăşurarea etnogenezei românilor a fost însoţită şi de răspândirea creştinismului
- potrivit tradiţiei cel dintâi chemat la apostolat Sfântul Andrei, a predicat în Scitya Minor
( Dobrogea în sec. I d.Hr )
- existenţa creştinilor în spaţiul carpato - danubian este atestată de descoperirile arheologice
nu foarte numeroase începând cu secolul al IV-lea
- printre acestea se numără:
 Donariul de la Biertan - fragment dintru candelabru de bronz cu inscripţia latină ,, Ego
Zenovius votum posui,, ( ,,Eu, Zenovie am pus această ofrandă,,)
 Opaiţe de lut cu cruce - Apullum, Potaisa
 Opaiţe de bronz cu cruce şi porumbel
 Cruci şi simboluri pe vase de ceramică
- noţiunile de bază ale creştinismului, din limba română, au origine latină:
Dumnezeu - Domine Deo
Înger - angelus
Biserică – basilica
Creştin – cristianus
Cruce - crucem ( crux)
- romanizarea este procesul prin care locuitorii Daciei , au preluat de la romani limba latină,
modul de viaţă roman ( îmbrăcăminte, încălţăminte, podoabe, obiecte de uz casnic)
- factorii care au contribuit la romanizarea populaţiei geto-dace au fost:
limba latină - ea era limba oficială a statului şi era vorbită în administraţie, armată, şcoli
- limba română este o limbă de origine romanică – fondul principal de cuvinte este de origine
latină. Cuvinte precum câine ( canus), lup ( lupus), om (Homo), poet ( poeta), limbă
( lingua) – provin din limba latină
urbanizarea – în Dacia au fost construite oraşe după modelul roman – Napoca, Potaissa,
Drobeta, Apullum
armata şi veteranii
coloniştii

- Imperiul Roman atinge în vremea împăratului Octavian Augustus perioada de maximă

înflorire
- Augustus s-a ocupat de acest imperiu ca un bun gospodar
- Popoarele supuse au cunoscut binefacerile imperiului şi s-au bucurat de aici încolo de o
lungă perioadă de linişte, numită ,, pax romana,,
- Peste tot pe unde romanii au stăpânit au dus aceeaşi organizare şi au făcut aceleaşi
construcţii ca şi în patria lor: drumuri solide, apeducte, viaducte, arcuri de triumf, temple
teatre, circuri, terme
- La moarte împăratului Traian, Imperiul atingea întinderea lui maximă şi o populaţie de 55
milioane de locuitori; 30 de legiuni apărau imperiul cuprins între Scoţia şi Golful Persic,
Carpaţii Meridionali, Sahara şi prima cataractă a Nilului