DEPRESIUNEA TRANSILVANIEI

Limitele:
- este situată în partea centrală a ţării, în interiorul arcului carpatic şi delimitată de abrupturile celor
trei ramuri muntoase : C Orientali la est, C Meridionali la sud, Munţii Apuseni la vest iar în nord-
vest de culmile ce aparţin ,, jugului intracarpatic,, Prâsnel- Preluca.
- ocupă o suprafaţă de 26.675 km² (11,2%) din suprafaţa României
Geneza :
- s-a format prin depuneri sedimentare pe un fundament cristalin
- La sfîrșitul erei mezozoice (în cretacic) în interiorul arcului carpatic s-a produs o scufundare lentă
neuniformă care a ajuns la 4500m adâncime a Depresiunii Trans. ca urmare a eforturilor de ridicare
şi cutare a Carpaţilor, care a fost invadată de apele Mării Panonice şi apoi îndelung sedimentată,
astfel că în pragul cuaternarului întrega depresiune transilvană devine uscat
- faza valahă de la sfărşitul pliocenului şi începutul cuaternarului se caracterizează prin continuarea de
mişcări în Carpaţi, care antrenează şi ridicarea uşoară a întregului edificiu structural din depresiune

Litologia :
- este formată din roci sedimentare: argile, grsii, nisipuri, marne, pietrişuri, sare, uneori calcare.
Relieful :
- ca litologie, structură altitudine şi aspect al reliefului este o unitate deluroasă.
- Cele mai caracteristice forme de relief sunt dealurile şi colinele rezultate din fragmentarea unor
suprafeţe iniţiale de podiş
- Văile sunt foarte largi cu luni şi terase
- Altitudinea medie a reliefului este de 425m
- relieful are altitudini de 800-1000 m în est- ( Culmea Breaza în Nord-975m, dealul Bicheş - 1080m,
D. Firtuş- 1060m, D. Şiclod- 1028m) şi sub 500m în depresiunile marginale din sud şi vest.
- în centru straturile s-au boltit datorită acumulării de gaz metan sub formă de ,, domuri gazeifere,,.
Boltirea se datorează ascensiunii blocurilor de sare. Sarea acumulată în cute diapire
- pe statul argilor se produc alunecări de teren.
- se individualizează două părţi deosebite:
1. o zonă de dealuri şi depresiuni submontane pe margine
2. o zonă de podiş în mijloc.

1. Dealurile şi depresiunile submontane

- Sunt amplasate la contactul cu munţii, mai puţin în partea de NV, unde limita vine în contact cu şirul
măgurilor cristaline din jugul intracarpatic. Ca subunităţi se grupează după poziţia pe cele trei laturi
ale dep. Transilvaniei astfel:
 Dealurile şi depresiunile marginale din N şi E
 Depresiunile marginale din S
 Depresiunile şi dealurile marginale din V
a) Dealurile şi depresiunile marginale din N şi E
- Se desfăşoară la contactul cu latura vestică a C.Orientali, podişul Someşan , C.Trans. şi
pod.Tîrnavelor
- Sunt alcătuite din conglomerate, gresii, tufuri vulcanice, depozite de sare şi gipsuri, argile, nisipuri,
marne, pietrişuri
- Relieful este format din două şiruri de dealuri şi două de depresiuni bine puse în evidenţă de Mureş
şi Olt
- Altitudinile cele mai mari aparţin unor vărfuri de peste 900-1000m
- Cuprind
 Subcarpaţii Lăpuşului – în nord – care includ o depresiune largă Dep. Lăpuş închisă la V de
dealul Preluca iar la S de Culmea Breaza
 Dealurile Bistriţei - limitate în E de m-ţii Bîrgău şi Călimani. Relieful reprezentate de un
ansamblu de depresiuni străbătute de văi largi cu terase. Cuprind: dep. Dumitra, dep.
Bistriţei, dep. Budacu
  Subcarpaţii Transilvaniei- o zonă de dealuri şi depresiuni. În alcătuirea petrografică întră :
marne, nisipuri, conglomerate, tufuri vulcanice. Sunt prezente zăcăminte de sare (Homorod,
Praid, Sovata), hidrocarburi, materiale de contrucţii
 Depresiuni subcarpatice submontane – Hoghiz- Homoroadele(pe Olt), Praid-Sovata(
pe Tîrnava Mică), Odorheiu –Secuiesc ( pe Tîrnava mare), Vălenii de Mureş( pe
Mureş)
 Dealuri subcarpatice – D. Sinioara, Bicheş (1080m), Şiclod (1028m), Firtuş (1060),
Rez ( 933m),
 Depresiuni intracolinare – dep. Reghin, dep. Voivodeni,
 Dealuri scunde de 400-600m care închid spre V dep. Intracolinare
b) Depresiunile marginale din S
- Cuprind : dep. Făgăraş, dep. Sibiu , dep. Apold, dep. Sălişte
c) Depresiunile şi dealurile marginale de V
- Sunt localizate pe latura vestică a dep. Trans. la contactul cu m-ţii Apuseni
- Relieful este variat- văi bine dezvoltate cu lunci şi terase şi dealuri
- Cuprind:
 Culoarul Alba Iulia – Turda
 Dealurile Feleacului
 Dep. Huedin
 Dep. Almaş- Agrij

2. Podişul Transilvaniei
- Podişul Transilvaniei cu altitudini de 500-600m este alcătuit din strate sedimentare aproape
orizontale. Se împarte în :
a. Podişul Târnavelor- mărginit la nord de valea Mureşului şi la sud de dep. Făgăraş şi
Sibiu are un relief de 500-600m (max. 678) . Culmile sunt orientate est- vest.
- este cea mai extinsă unitate deloroasă din Dep. Transilvaniei-
- relieful cu caracter de podiş este format din interfluvii cu orientare de la E , unde
înălţimile sunt mai mari , de peste 650m către V unde ănălţimile sunt mai reduse la 350-
400m
- prezintă trei subdiviziuni
 dealurile Tîrnavei Mici
 Podişul Hărtibaciului
 Podişul Secaşelor

b. Câmpia Transilvaniei
- Ocupă partea centrală a depresiunii Transilvaniei
- situată între Mureş şi culoarul celor două Someşe. Este alcătuită din culmi domoale în jur de 500m
- denumirea de câmpie este legată de caracterul preponderent agricol al regiunii
- relieful este format din dealuri şi coline, formate ca urmare a eroziunii fluviale
- se practică cultura cerealelor, plantelor tehnice, pomicultura şi viticultura
- are ca resurse de subsol- gaze naturale, depozite de sare, roci de construcţii

c. Podişul Someşelor
- situat dincolo de culoarul celor două Someşe are un relief de dealuri.
- Adîncimea reţelei hidrografice a dus la conturarea unui ansamblu de subunităţi de dealuri şi podiş
cuprinde ca subdiviziuni:
 Podişul Boiului, dealurile Viceului şi dealurile Năsăudului – la N de Someş
 Dealurile Clujului, dealurile Dejului, dealurile Gârbăului – la S de Someş