CARPAŢII MERIDIONALI

- Reprezintă ramura cea mai impinătoare ca altitudine şi masivitateâ

- Prezintă foate multe înălţimi peste 2500m
- Aceste altitudini, masivitatea pronunţată şi peisajul de creste stîncoase şi căldări glaciare
din masivele înalte au determinat unii autori să-i denumescă ,,Alpii Transilvaniei,,
- Se desfăşoară de la V la E pe aproape 250km, iar de la N la S pe o distanţă cuprinsă între
50-70km
Limite
- E - valea Prahovei;
- V- culoarul Timiş - Cerna;
- S - subcarpaţii Getici;
- N - podişul Transilvaniei;
Altitudini şi geneză
- Altitudinea mare constituie o trăsătură de bază a C. Meridonali, deţinând supremaţia
vârfurilor înalte: vf. Omu(2505m), Moldoveanu (2544m), Negoiu (2535m), Viştea
Mare(2526m), Călţun( 2522m), Vînătoarea lui Buteanu (2507), Dara(2500m), Parângu
Mare (2519m, Peleaga(2509m)
- Au evoluat pe fundul a două geosinclinale cel al autohtonului danubian şi cel al
domeniului getic
- Sunt formaţi prin cutare – cele mai importante mişcări de cutare au loc în cretacicul
mediu(mezozoic)
- În neozoic au fost supuşi eroziunii subaeriene – se formează supraţa de eroziune Borăscu
- În neogen a avut loc o nouă ridicare cu 1000m a Meridionalilor. Ca urmare , relieful a
fost modelt în mai multe cicluri de eroziune, formându-se noi trepte de eroziune: Rîu-Şes,
Gornoviţa
- Răcirea climei din cuaternar a determinat apariţia gheţii pe culmile înalte care au fost
transformate în relief glaciar cu creste ascuţite
Trăsăturile genarale
- Masivitatea pronunţată îi deosebeşte faţă de celelelte ramuri carpatice
- Sunt fragmentaţi de văile transversale ale Jiului, Oltului şi de coloarul tectonic Bran-
Rucăr
- Platformele de eroziune constituie o altă trăsătură, dînd Meridionalilor un aspect în trepte
- Prezenţa reliefului graciar este o lată caracteristică a meridionalilor. Gheţarii de tip alpin
şi pirenian au modelat înălţimile de peste 2000m,dând naşere unui relief glaciar format
din cueste, văi şi circuri glaciare cu trepte şi praguri în spatele cărora s-au format
numeroase lacuri. Principalii geţari au atins 6-8 km, coborând până la 1350-1400m
Clima - este în concordanţă cu altitudinea cu excepţia sectorului SV (Cernei, Mehedinţi, Ţarcu,
Godeanu) unde apar uşoare nuanţa vestice
- Temperatura medie anuală este -2°C pa vărfurile cele mai înalte şi de 2-3°C la 1500m.
- Luna cea mai rece este februarie(-11°C), iar cea mai caldă este august (8-13°C)
- Precipitaţiile 1200-1400 mm-an
.- climat de munte cu temp. medii anuale: 0-6g C;
- vânturi puternice;
- pe crestele înalte apare şi un climat alpin;
- relieful prin altitudine determină scăderi de temperaturi şi creşteri ale cantităţii de
precipitaţii ;
- de remarcat este prezenţa foehnului, pe versanţii nordici masele de aer ajungând în dep.
Făgăraş, ai puţin umede şi mai calde.

Vegetaţia
- predomină pădurea de molid, urmat de brad, pin şi pe alocuri zada;
- la altit. mai mici, apar păduri de fag, în amestec cu răşinoase, iar la sub1200m apare
etajul fagului;
 - vegetaţie alpină – tufişuri de ienupăr, jneapăn, merişor, flori viu colorate pe crestele
stâncoase.
Fauna
- mamifere de interes cinegetic: ursul, cerbul, râsul, la care se adaugă păsări: cocoşul –de-
mesteacăn, acvila de munte ;
- fauna pădurii de fag: viezurele, ursul brun, cerbul, veveriţa, căprioara, jderul, mistreţul;
- în zona alpină- capra neagră.
Solurile
- soluri argiloiluviale: soluri brune şi brun-acide;
- cambisoluri;
- la altit. mai mari – podzoluri.

Reţeaua hidrografică
- foarte densă , fapt ce explică posibilitatea de alimentare cu apă în tot timpul anului a
rîurilor şi lacurilor din ploi şi topirea zăpezilor
Resurse naturale
- Între resursele subsolului sunt numeroase depoyite de :
 Cărbuni- bazinul Petroşani
 Grafit
 Mică albă, feldspat, azbest(m-ţii Lotrului)
 Calcare
 Ape termale (Valea Cernei), ape minerale (Sinaia)
Aşezările
- Aşezările permanente urcă până la 1450m (Păltiniş-m-ţii Cândrel), - faţă de 1400 în
Orientali şi 1560m Occidentali
- Locuinţele temporare sunt mai frecvente pe versanţii sudici însoriţi, unde sunt
numeroase stâne
- Cabanele urcă până la 2135m Podragu(Făgăraş), 2035m Bîlea,
Turismul
 Turism alpin de vară şi iarnă – Bucegi, Piatra Craiului, Făgăraş, Godeanu,
parâng,
 Turism cultural – elemte de etnografie şi floclor, monumente, muzee- culoarul
Rucăr-Bran, dep. Haţeg, dep. Loviştei
 Turism balnear – staţiunile Băile Herculane, Sinaia, Predeal, Păltiniş
 Sunt străbătuţi de două şosele de mare altitudine: Transfăgărăşan şi
Transalpina
- Se împart în patru grupe: Bucegi, Făgăraş, Parâng, Retezat-Godeanu.
GRUPA BUCEGI
- Se află situaţi în extremitatea estică a Meridionalilor
Limite
- N- m-ţii Clăbucetele Predealului
- NV- M-ţii Piatra Craiului şi dep. Braşov
- est – valea Prahovei;
- vest – culoarul Rucăr – Bran.
- Denumirea complexului montan se atribuie după masivul cel mai reprezentativ Bucegii
- În această unitate montană sunt incluse şi culoarul Rucăr-Bran- Dragoslavele şi Valea
Prahovei datorită genezei loc comune reflectată în peisaj
Litologia
- predomină şisturile cristaline şi calcarele, conglomerate;conglomerate
- aceste roci conferă reliefului un aspect variat:
Relieful
- la sfărșitul neogenului și începutul cuaternarului, grupa Bucegi, ca întregul lanț carpatic
meridional, a fost înălțată în bloc, cu cca 1000m față de zonele din jur. În prima parte a
cuaternarului, clima a suferit o răcire generală (în pleistocen) și crestele de peste 2000m
 înălțime au fost acoperite de ghețari, care au sculptat circuri, văi glaciare, creste. O dată
cu încălzirea climei , în posglaciar (holocen) ghețarii s-au topit și a început acțiunea
apelor curgătoare, care au modelat prin eroziune și acumulare văi, terase, definitivînd
înfățișarea actuală a reliefului acestei unități.
- predomină relieful litologic
- pe conglomerate şi gresii s-au format ca urmare a eroziunii eoliene şi a oscilaţiilor
termice : Babele, Sfinxul, Ciupercile;
- relieful carstic este specific Bucegilor în special în lungul văii Ialomiţei care taie în
calcare o serie de chei, - cheile Tătarului Mare, cheile Tătaru Mic, ,cheile Peşterii, cheile
Urşilor, cheile Dâmbovicioarei), peşteri (peştera Dâmbovicioara, peşterea Ialomiţei ),
lapiezuri, hornuri, marite,
- relieful glaciar nu s- a păstrat bine evidenţiat.
- Suprafețele de eroziune, similare celor din celelalte grupe de masive din C.M Borăscu
(2000m) , Râu-Șes (1200-1600m) și Gornovița (numită și platforma Predeal- la 1000m)
apar sub diverse stadii de păstrare
- Unităţile componente ale grupei sunt: munţii Bucegi situaţi în partea estică , înălţimea
max. 2505m vf. Omu; care reprezintă nodul orgrafic principal, ce corespunde unei zone
în care conglomeratele includ în masa lor roci cristaline şi calcare. De aici se desprind
aliniamente de vîrfuri
 Spre E – Coştila 2498, Caraiman 2384m, Jepii Mici 2134, Jepii Mari 2072m,
Piatra Arsă 2001m, Furnica 2103m, Vărful cu Dor 2130m
 Sirul vf . de V este marcat de vf. Doamnele 2181m, Tătaru 1998m, Lucăcilă
1895m
- Sub raport turistic constituie o componentă importantă. Aici se află cele mai vechi cabane
din Carpaţi, cea mai înaltă cabană –Omul la 2504m; numărul cel mai mare de cabane-20
- trasee de alpinism
- Se remarcă şi rezervaţiile ştiinţifice din muntele Caraiman, Valea Jepilor cu specii de
zîmbru, larice şi floare colţ,
 în vestul Bucegilor se află munţii Leaota
 la vest de culoarul Rucăr-Bran apar munţii Piatra Craiului (2238m vf. La
Om).alcătuit predominat din calcare. Pe calcarele înălţimilor s-a dezvoltat relieful
carstic –peşteri, doline, chei, lapiezuri
 Culoarul Prahovei
Apele
- reţeaua hidrografică este densă;
- Ialomiţa – izvorăşte din Bucegi
- Prahova- afluent principal al Ialomiţei- izvorăşte din zona Predealului;
- Bârsa- afluent al Oltului.
- Pentru hidroenergie se remarcă Valea Ialomiţei de la Scropoasa, Dobreşti şi Moroeni
GRUPA FĂGĂRAŞ
Limite
- est – valea Dâmboviţei;
- vest – valea Oltului cu două sectoare de îngustare, întrerupte în partea centrală de dep.
Loviştei
- nord- dep. Făgăraşului;
- sud – Subcarpaţii Getici.
Subunităţi
- grupa Făgăraş cuprinde trei sectoare distincte:
 creasta principală Făgăraşului înaltă şi unitară
 culmile sudice ale Făgăraşului, mai coborîte şi fragmentate de răuri – m-ţii Cozia,
Frunţi, Ghiţu
 masivul Iezer în E, mult mai înalt
 Creasta principală a Făgăraşului se dezvoltă de la V la E pe o distanţă de 70km
 - sunt frecvente altitudinile de peste 2000m în mai multe vărfuri- Moldoveanu (2544m),
Negoiu (2535), Viştea mare(2526m), Călţun ( 2522m), Vănătoarea lui Buteanu (2507m)
 culmile sudice ale Făgăraşului alcătuiesc o treaptă mai coborătă şi fragmentată de văile
răurilor: m-ţii Cozia între Olt şi Topolog (alt.max. 1668m, vf. Cozia ); m-ţii Frunţi
(max.1334m); culmea Ghiţu (max.1622m), între Argeş şi râul Doamnei
 Masivul Iezer cuprins între Răul Doamnei şi Dîmboviţa , iar la sud dep.Câmpulung
Litologia
- predomină şisturile cristaline şi calcarele;
- aceste roci conferă reliefului un aspect variat:
Relieful
- relieful glaciar este foarte bine reprezentat prin circuri, văi glaciare, lacuri glaciare
- la sfărșitul neogenului și începutul cuaternarului, grupa Făgăraș , ca întregul lanț carpatic
meridional, a fost înălțată în bloc, cu cca 1000 m față de zonele din jur. În prima parte a
cuaternarului, clima a suferit o răcire generală (în pleistocen) și crestele de peste 2000m
înălțime au fost acoperite de ghețari, care au sculptat circuri, văi glaciare, creste. O dată
cu încălzirea climei , în posglaciar (holocen) ghețarii s-au topit și a început acțiunea
apelor curgătoare, care au modelat prin eroziune și acumulare văi, terase, definitivînd
înfățișarea actuală a reliefului acestei unități.

- Păstrarea suprafeţelor de eroziune mai ales în masivele cristaline

- Suprafețele de eroziune, similare celor din celelalte grupe de masive din C.M Borăscu
(2000m) , Râu-Șes (1200-1600m) și Gornovița (numită și platforma Predeal- la 1000m)
apar sub diverse stadii de păstrare

- în partea vestică a grupei Făgăraş se află dep. Loviştei, menționată într-n document din
sec. XIII sub numele de Țara Loviștei. Ea este străbătută de Olt unde acesta primeşte ca
afluent Lotrul;- staţiunea Voineasa. Răurile din bazinul Lotrului au favorizat construirea
sistemului hidroenergetic de pe Lotru – hidrocentralele Ciunget, Malaia, Brădişor
- Oltul a constituit un vechi loc de trecere a Carpaţilor, prin cele două trecători joase
Cozia(309m)şi Turnul Roşu (400m)- defileul Oltului – un vechi loc de trecere a
Carpaților, dovadă constituind-o vechea șosea pietruită de pe vremea romanilor
 Are o lungime de 58km
 Prezintă trei sectoare : Boiţa –Cîineni(N- sau defileul Turnu Roşu- 17km), Cîineni
–Gura Lotrului(25km) , defileul Coziei(16km)- reprerzintă partea cea mai
impresionantă din întreg defileul
 Importanţa hidroenergetică este dată de construirea hidrocentralelor de la
Călimăneşti, Turnu, gura Lotrului
 Importanţa turistică este dată de aspectul peisagistic şi cel Cultural , monumente
de artă medievală ( mânăstirile, Cozia, Turnu), ruinele fortificte Turnu Spart,
Turnu Roşu, staţiunile balneare Călimăneşti şi Căciulata

Apele
- reţeaua hidrografică este densă- se remarcă potenţialul hidroenergetic al răurilor: Argeş,
Vâlsan, Topolog, Dâmboviţa. Cel mai mare lac de acumulare este Vidraru de pe Argeş, la
o alt. De 850m şi cu o înălţime de 66m .
- Argeşul cu afluenţii săi Vâlsanul şi Râul Doamnei;
- Oltul ;
- Dâmboviţa – izvorăşte din munţii Făgăraş
- lacuri glaciare: Capra, Bâlea, Podragul Mare, Urlea, Călţun;
- lacuri antropice hidroenergetice - Vidraru ; pe râul Argeş, dar şi pe Dâmboviţa
Potenţialul turistic
- reţeaua de drumuri s-a modernizat prin construirea şoşelei Transfăgărăşan(1971-1974)
care asigură legătura dintre Muntenia şi Transilvania pe aproape 90 km – făcând accesibil
fluxul turistic şi al exploatărilor miniere
- s-a construit telecanina de la Bâlea cascadă la Bâlea lac (4km)- a dus la creşterea
numărului de turişti
- potenţial turistic şi pe timp de iarnă

GRUPA PARÂNG- CÂNDREL

Limite
- est- valea Oltului;
- vest- valea Jiului;
- nord- dep Sibiu;
- sud- Subcarpaţii Getici.
- Constituie cel mai tipic nod orografic al Carpaţilor Româneşti, format din masive şi
culmi puternice, bine individualizate, dar legate atât de strâns , prin culmi secundare şi
şei, încât toate contribuie la închegarea unui complex orogarfic, caracterizat adesea ca un
singur masiv
Litologia
- predomină şisturile cristaline între care apar şi formaţiuni sedimenatre vechi de tipul
calcarelor mezozoice
- deasemenea aceste roci cristaline (metamorfice) sunt străpunse de intruziuni granitice
- se înscrie ca cel mai puetrnic bloc cristalin cu dimensiuni ce ajung la 50km N-S şi 60km
V-E
- Sunt fragmentaţi de văile răurilor .Văile principale au căpătat aspecte de defilee – Văile
Cibinului, Sebeşului, Cugirului, Orăştiei
Relieful
- relief glaciar reprezentat de văi, circuri şi lacuri glaciare;
- la sfărșitul neogenului și începutul cuaternarului, grupa Făgăraș , ca întregul lanț carpatic
meridional, a fost înălțată în bloc, cu cca 1000 m față de zonele din jur. În prima parte a
cuaternarului, clima a suferit o răcire generală (în pleistocen) și crestele de peste 2000m
înălțime au fost acoperite de ghețari, care au sculptat circuri, văi glaciare, creste. O dată
cu încălzirea climei , în posglaciar (holocen) ghețarii s-au topit și a început acțiunea
apelor curgătoare, care au modelat prin eroziune și acumulare văi, terase, definitivînd
înfățișarea actuală a reliefului acestei unități.

- relief carstic dezvoltat datorită calcarelor- Cheile Bistriţei, Cheile Cheii, Cheile
Galbenului Cheile Olteţului, peştera Polovragi, peştera Muierilor;
- marea diversitate decurge din prezenţa depresiunilor intramontane;
- culmile sunt dispuse astfel:
 un nucleu central- munţii Parângului, în nord – cel mai puternic masiv în care
domină vârfurile Parângu Mare(2519m) şi Parângul Mic(2047m) Vf. Cârja
(2405m)
- limita este dată de dep.Petroşani, Valea Jiului, dep.Bumbeşti-Polovrgi, Valea Olteţului
- rocile dominate sunt şisturile cristaline care dau forme greoaie şi rotinjite
- prezintă relief graciar: văi glaciare, complexe de circuri (Mija, Slăvei, Răşiile), complexe
glaciare(Găuri, Călcescu, Iezer)
 m-ţii Şureanu. – alt. Max exte în Vârful lui Pătru- 2130m la care se adugă vf.
Şureanu -2059m
- Urmele glaciare sunt reduse în câteva circuri. Sunt bine evidenţiate morenele de fund,
laterale şi frontale
- Suprafeţele de nivelare sunt bine reprezentate sub formă de platouri sau culmi netezite
 - Suprafețele de eroziune, similare celor din celelalte grupe de masive din C.M Borăscu
(2000m) , Râu-Șes (1200-1600m) și Gornovița (numită și platforma Predeal- la 1000m)
apar sub diverse stadii de păstrare

- În m-ţii Şuranu s-a aflat capăitala statului dac – Sarmizegetusa

 m-ţii Cândrel numiţi şi m-ţii Sibiului. Aici sunt conturate trei circuri glaciare-
Iezerul Mare, Iezerul Mic, Gropata. Aici se află una dintre cele mai importante
regiuni pastorale – Mărginimea Sibiului
 m-ţii Lotrului
 Căpăţânii- prezintă vărfuri semeţe- Buila(1849m)şi Vănturariţa(1885m)
- altitudinile depăşesc 2000m: 2519m vf. Parângul Mare; Cândrel-2244m; Lotrului-2242m;
Şureanu-2130m, Căpăţânii-2124m;
- depresiuni: dep Loviştei în est, dep Petroşani în vest.
Apele
- Lotrul izvorăşte din m-ţii Parâng; confluează cu Oltul în dep. Loviştei;
- Olteţul şi Gilortul izvorăsc din m-ţii Parâng;
- Jiul de Est izv. din m-ţii Parâng;
- Jiul se formează prin unirea Jiului de est cu Jiul de vest în cadrul dep. Petroşani după care
formează defileul la Bumbeşti –Livezeni
- lacuri glaciare- Gâlcescu, Roşiile Slăveiul
Potenţaialul turistic
- defileu Jiului , prin măreţia sa reprezintă un obiectiv turistic de care se leagă şi altele-
Mânîstirea Lainicei, statuia gen. Dragalina, castrul roman Bumbeşti-Jiu

GRUPA RETEZAT- GODEANU

- reprezintă principalul nod orografic din care se desprind mai multe culmi
- masivul principal al grupei este masivul Godeanu din care se desprind culmi principale
cu direcţii dominate SV, NE, şi VE
Limite
- est- valea Jiului;
- vest- culoarul Timiş- Cerna;
- sud- pod. Mehedinţi şi subcarpaţii Getici
- nord- culoarul Bistrei şi dep. Haţeg;
litologia
- se remarcă şisturile cristaline cu intruziuni granitice şi calcare, alături de care apar şi roci
sedimentare ( conglomerate şi gresii).
Relieful
- relief glaciar reprezentat de văi, circuri şi lacuri glaciare, cele mai reprezentative sunt în
m-ții Retezat, Godeanu, Țarcu
- relief carstic dezvoltat datorită calcarelor în m-ții Cernei, Mehedinți și Vîlcan apare sub
forma izbucurilor (Izbucul Cernei), a cheilor – Runcu, Corcoaiei, dolinelor , a văilor
carstice , peșterilor
- Suprafețele de eroziune, similare celor din celelalte grupe de masive din C.M Borăscu
(2000m) , Râu-Șes (1200-1600m) și Gornovița (numită și platforma Predeal- la 1000m)
apar sub diverse stadii de păstrare
- marea diversitate decurge din prezenţa depresiunilor intramontane;
- este grupa cu: cele mai frecvente înălţimi peste 2000m, cel mai mare număr de lacuri
glaciare (peste 80), cea mai importantă masivitate; cel mai mare lac glaciar ( Bucura ) ,
cel mai adânc lac glaciar( Zănoaga);
- unităţile componente ale grupei sunt:
 m-ţii Retezat situat în partea de NE delimitaţi de dep.Haţeg şi Petroşani. Prin alt.
de peste 2400 domină toţi munţii din jur
 legătura cu mţii Godeanu se face printr-o culme de 1900-2000m, formată
din şisturi cristaline şi calcare, numită Piule-Iorgovan
  este formată din două culmi principale separate de răurile Lăpuşnicul
Mare şi Râul Bărbat
 Culmea nordică are numeroase vărfuri înalte de peste 2000m- Peleaga
2509m, Bucura 2433m, Păpuşa 2508m
 Culmea sudică prezintă şi ea vărfuri semeţe între 2200-2400m, cel mai
înalt fiind Custura 2457m
 Se remarcă relieful glaciar – circuri şi văi glaciare, morene
 S-au format peste 80 de lacuri glaciare- dintre care cel mai mare este
Bucura(17ha şi 17m adâncime), Lacul Zănoaga-cel mai adânc(29m), Tăul
Negru, Galeşu, Tăurile Custurii
 Se remarcă Parcul naţional retezat cu o suprafaţă de 20.100ha
 m-ţii Godeanu în centru, cel mai înalt vărf este Gugu(2291m)
 Prezintă culmi cu 200m mai coborîte păstrază foarte bine suprafeţele de
nivelare –Borăscu între 2100-2500m şi Râu Şes între 1350-1800m
 m-ţii Cernei în SV
 alcătuiţi din şisturi cristaline, peste care se află roci sedimentare ( clacare,
conglomerate, gresii, şisturi argiloase)
 culmea principală este Culmea Vlaşca
 m-ţii Ţarcu în nord-vest delimitaţi de Culoarul Bistrei şi de Culoarul Timiş-Cerna
 sunt alcătuiţi din şisturi critaline cu intruziuni vulcanice , dar şi formaţini
sedimentare.
 Este alcătuit din mai multe masive dintre care se detaşează Muntele Mic-
importantă regiune turistică pentru practicarea sporturile de iarnă
 m-ţii Mehedinţi
 sunt situaţi între Valea Cernei şi Valea Motrului
 sunt alcătuiţi din şisturi cristaline, acoperite de calcare, care dau relef
stîncos cele mai mari înălţimi se grupează în partea centrală unde relieful
depăşeşte 1150m, în vîrfurile: Domogled(1105m), Colţul Pietrii(1229),
Pietrle Albe(1335m) , Vîrful lui Stan( 1466m)
 m-ţii Vâlcan în sud-Vest
 Culmea principală este formată din mai multe înălţimi sub formă de
vărfuri separate de şei şi curmături
 Cele mai înalte vîrfuri sunt: Straja 1868, şi Oslea 1946m turismul s-a
dezvoltat iniţial în regiunea centrală şi pe versantul N unde se află două
cabane de creastă- Straja şi Pasul Vâlcan
- altitudinile- 2509m vf. Peleaga din m-ţii Retezat, 2291vf. Gugu din m-ţii Godeanu;
Depresiuni : dep. Petroşani în est,
 dep Haţeg- Orăştie în nord situată între m-ţii Retezat, Şureanu şi m-ţii Poiana
Ruscă
 este a doua ca întindere după Braşov – 1770 km²
 în prezent adăposteşte 8 oraşe şi 206 aşezări rurale
 cuprinde trei subdiviziuni- dep.Haţeg, dealurile Huneadoarei şi culoarul
Streiului, culoarul Orăştiei
 Culoarul Timiș-Cerna.
 În mijlocul acestui culoar, pe cumpăna apelor dintre Timiș și Mehadia se
gășește trecătoarea Domașnea (Poara Orientală-540m).
 În N –culoarul Bistrei. Aici se găsește trecătoarea: Poarta de Fier a
Transilvaniei

Apele
- Cerna izvorăşte din m-ţii Godeanu;
- Jiu, Strei şi Timiş
- Motrul şi Tismana afluenţii ai Jiuluiîn zona extracarpatică izvorăsc din m-ţii Vâlcan;
Bistra izvorăşte din m-ţii Ţarcului;
- Se remarcă amenajările hidroenergetice de pe Rîul Mare – hidrocentrala Clopotiva şi alte
10 microhidrocentrale din aval, lacurile de baraj de văile Cernei şi Motrului
- lacuri glaciare sunt cantonate la peste 1800m şi cele mai mari se află în Retezat (peste
80)- Bucura, Zănoaga, Lia, Florica, Viorica, Ana.