CARPAȚII

- constituie o prelungire mai scundă a Alpilor.

- Încep din Bazinul Vienei din Austria și se termină în depresiunile de pe Valea
Timokului din Serbia
- Se desfășoară pe teritoriul a 8 state (Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia,
Ucraina, România, Serbia)
- Au o lungime de peste 1500 km, din care mai mult de jumătate pe teritoriul României
- Au formă de arc, închizând în interior o vastă depresiune (Depresiunea Colinară a
Transilvaniei)
- S-au format prin cutare, în orogeneza alpină, deci sunt munți tineri
- Altitudinea maximă este de 2655 m, în vf. Gerlachovsky din M. Tatra (Slovacia)

CARPAȚII ROMÂNEȘTI

- Se întind de la granița de nord, cu Ucraina, până la Valea Dunării, în S-V, iar de aici
spre nord, până la Valea Barcăului
- Au aspect de arc de cerc în jurul Depresiunii colinare a Transilvaniei
- Altitudinile variază între 600 și 2500 m, cea mai mare altitudine fiind în Munții
Făgăraș - 2544 m (Vf. Moldoveanu)
- Se remarcă diversitatea petrografică și varietatea tipurilor de relief
- Cuprind o mulțime de depresiuni intramontane (circa 23% din suprafață)
- Impun etajarea climei și a vegetației
- Impun dispunerea radiar-divergentă a râurilor
- Sunt destul de fragmentați, străbătuți de numeroase văi și întretăiați de pasuri (zonă
îngustă între munți, ce leagă două depresiuni sau două văi largi) și trecători (zonă mai
joasă între două culmi montane) → accesibili pentru locuire și comunicație
- Sunt împărțiți în trei ramuri: Carpații Orientali, Carpații Meridionali și Carpații
Occidentali

A. Carpații Orientali

- Se desfășoară între granița cu Ucraina în N și Valea Prahovei în SV

- Reprezintă cea mai lungă ramură a Carpaților, precum și sectorul cu cea mai mare
suprafață
- Sunt alcătuiți din trei șiruri paralele de munți, cu alcătuire petrografică diferită:
 șirul vestic – roci vulcanice (Oaș, Gutâi, Țibleș, Călimani, Gurghiu, Harghita)
 șirul central – roci cristaline
 șirul estic, dar și Grupa Curburii– roci sedimentare cutate (fliș)
- orintarea culmilor este NV-SE, cu excepția grupei sudice
- altitudinile sunt între 1000 m și 1900 m, doar în M. Rodnei (2303 m în Vf. Pietrosu) și
în Călimani (2100 m în Vf. Pietrosu) depășind 2000 m
- fragmentarea este accentuată (numeroase depresiuni și văi, pasuri și trecători)
 - reprezintă ramura cea mai împădurită
- au bogății de subsol variate (minereuri neferoase și minereuri prețioase, ape minerale
și cărbuni)
- aici se află Aureola Mofetică, un areal ce cuprinde lanțul vulcanic, depresiunile
intramontane și unii munți din cristalin sau fliș (emanații de dioxid de carbon – mofete
sau izvoare de apă încărcate cu dioxid de carbon – borvizuri)

Subdiviziuni:
1. Grupa Nordică a Carpaților Orientali (Carpații Maramureșului și Bucovinei)
2. Grupa Centrală a Carpaților Orientali (Carpații Moldo-Transilvăneni)
3. Grupa Sudică a Carpaților Orientali (Carpații Curburii)

1. Grupa Nordică a Carpaților Orientali (Carpații Maramureșului și Bucovinei)

- Se desfășoară între granița de nord cu Ucraina și aliniamentul depresiunilor Dornelor

și Câmpulung Moldovenesc în sud
- Este grupa cu cea mai mare lățime (130 -140 km)
- Prezintă fragmentare mare
- Se păstrează cele 3 șiruri paralele:
 șirul vestic – roci vulcanice (Oaș, Gutâi, Țibleș)
 șirul central – roci cristaline (Rodnei, Maramureș, Suhard și Obcina Mestecăniș)
 șirul estic– roci sedimentare cutate (Obcina Feredeu și Obcina Mare)
- în M. Gutâi se află Creasta Cocoșului, un dyke (zid) vulcanic, o culme zimțată cu o
lungime de 200 m și cu versanți abrupți, înalți de peste 20 m, alcătuită din roci
vulcanice (andezite) fiind un rest dintr-un corp vulcanic. Este rezervație naturală, de
tip geologic și geomorfologic.

Depresiuni:

o Depresiunea Oaș
 o Depresiunea Maramureș, drenată de Vișeu și Iza (cea mai întinsă din această grupă,
cu altitudini de circa 800 m și relief de dealuri)
o Depresiunea Dornelor, pe Bistrița
o Depresiunea Câmpulung, pe Moldova

Pasuri:

 Prislop (1426 m alt.) – cel mai înalt din Carpații Orientali

 Tihuța - face legătura între Depr. Dornelor și Depr. Col. A Transilvaniei
 Mestecăniș - face legătura între Depr. Dornelor și Depr. Câmpulung

2. Grupa Centrală a Carpaților Orientali (Carpații Moldo-Transilvăneni)

- Se desfășoară între aliniamentul depresiunilor Dornelor și Câmpulung Moldovenesc

în nord și Depresiunea Brașov și Valea Oituzului la sud
- Este grupa cu cea mai mare suprafață din Carpații Orientali
- Se păstrează cele 3 șiruri paralele:
 șirul vestic – roci vulcanice (Călimani, Gurghiu, Harghita)
 șirul central – roci cristaline (Bistriței, Giurgeu, Hășmaș)
 șirul estic– roci sedimentare cutate (Stânișoarei, Ceahlău etc.)
- în sud sunt Munții Perșani, Baraolt, Bodoc – alcătuiți din roci sedimentare
- se păstrează orientarea NV-SE, dar în sud se inversează (NE-SV)
- M. Hășmaș constituie „castel de ape” – de aici izvorăsc Mureșul, Oltul și Bicazul
- În Munții Rarău se află Pietrele Doamnei, trei stânci prismatice de calcar (Rezervație
geologică)

- Pe Bicaz sunt renumitele Chei ale Bicazului și Lacul Roșu, lac de baraj natural

Depresiuni:

o Depresiunea Dornelor, pe Bistrița

o Depresiunea Câmpulung, pe Moldova
o Depresiunea Gheorgheni (Giurgeu), pe Mureș
o Depresiunea Ciuc, pe Olt
o Depresiunea Comănești, pe Trotuș - se exploatează cărbune brun
o Depresiunea Brașov – cea mai mare depresiune intramontană, cu aspect de șes și
altitudini de circa 500-600 m, drenată de Olt și afluenții acestuia, Râul Negru și Bârsa
Pasuri:

 Pasul Mestecăniș
 Pasul Tihuța
 Defileul Toplița-Deda, pe Mureș, între Munții Călimani și Gurghiu - face legătura
între Depr. Gheorgheni și Depr. Col. a Transilvaniei
 Pasul Racoș, pe Olt, între Munții Harghita și Perșani
 Pasul Oituz, pe Valea Oituz

3. Grupa Sudică a Carpaților Orientali (Carpații Curburii)

- Se desfășoară de la Depresiunea Brașov și Valea Oituzului în N la Valea Prahovei în

SV
- Aici, Carpații realizează cel mai mare cot din parcursul lor
- Altitudinea maximă a grupei este în Vf. Ciucaș din munții cu același nume (1954 m)
- M. Ciucaș sunt alcătuiți din conglomerate, gresii și argile, cu relief ruiniform (babe,
sfincși, turnuri) și chei
- Alți munți: Baiului, Vrancei, Buzăului

Depresiuni:

o Depresiunea Brașov, cu origine tectonică, este cultivată agricol (îndeosebi porumb,

cartofi și sfeclă de zahăr)
o Depresiunea Întorsura Buzăului

Pasuri:

 Oituz
 Predeal
 Bratocea

B. Carpații Meridionali

- Se desfășoară între Valea Prahovei la E și Culoarul Timiș-Cerna la V

- Mai sunt numiți și Alpii Transilvaniei, denumire dată de geograful francez Emmanuel
de Martonne
- Reprezintă ramura cea mai înaltă a Carpaților Românești, cu 11 vârfuri ce depășesc
2500 m
- Aici este și altitudinea maximă a Carpaților Românești – 2544 m în Vf. Moldoveanu
- Sunt alcătuiți predominant din șisturi cristaline și calcare
- Au cea mai mare masivitate, sunt puțin fragmentați de văi și depresiuni (doar Oltul
reușește să-i traverseze de la N la S)
- Au cel mai reprezentativ relief glaciar (văi și circuri glaciare cu lacuri, morene și
praguri cu cascade)
 - Pasurile și trecătorile sunt puține
- Se remarcă cele două drumuri situate la peste 2000 m altitudine (Transfăgărășanul și
Transalpina – 2145 în Pasul Urdele din Parâng)

Subdiviziuni:

1. Grupa Bucegi
2. Grupa Făgăraș
3. Grupa Parâng
4. Grupa Retezat-Godeanu

1. Grupa Bucegi

- Se desfășoară între Valea Prahovei la E și Valea Dâmboviței la V

- Cuprinde:
 Munții Bucegi, cu altitudinea cea mai mare din grupă (2505 m în Vf. Omu) și
alcătuiți din conglomerate (Babele și Sfinxul) și calcare
 Munții Leaota – predomină șisturile cristaline
 Munții Piatra Craiului – predomină calcarele (Cheile și Peștera
Dâmbovicioara)
 Culoarul Rucăr-Bran, cu Pasul Giuvala, prin care trece un drum folosit încă
din perioada romană

2. Grupa Făgăraș

- Se desfășoară între Valea Dâmboviței la E și Valea Oltului la V

- Cuprinde:
 Munții Făgăraș, în N, cu cele mai mari altitudini (Vf. Moldoveanu – 2544 m,
Vf. Negoiu – 2535 m) și cea mai lungă creastă montană carpatică (60 km)

- 6 vârfuri de peste 2500 m altitudine

- relief glaciar cu văi și circuri glaciare în care s-au format lacuri (Lacul
Bâlea, Lacul Podragu, Lacul Capra etc.)

 Munții Iezer, în SE, cu alt. peste 2000 m și relief glaciar

 Munții Ghițu, Frunți și Cozia, în S, mai joși (sub 1600 m alt.)
 Defileul Oltului (50 km), cu pasurile Cozia și Turnu Roșu

3. Grupa Parâng

- Se desfășoară între Valea Oltului la E și Valea Jiului și Valea Streiului la V

- Este cea mai extinsă subunitate din Carpații Meridionali
 - Predomină rocile cristaline, doar în NV și S sunt calcare cu chei și peșteri
- Cuprinde:
 Munții Parâng, cu altitudinea cea mai mare a grupei, 2519 m în Vf. Parângul
Mare, cu relief glaciar (Lacul Gâlcescu)
 Munții Căpățânii, în SE, cu Cheile Oltețului și Peșterile Polovragi și Muierii
 Munții Sureanu, cu roci cristaline în centru și calcare pe margini (aici sunt
cetățile dacice dintre care se remarcă Sarmizegetusa Regia)
 Munții Cindrel
 Munții Lotrului, cu Lacul Vidra și stațiunea Voineasa

4. Grupa Retezat-Godeanu

- Se desfășoară între Văile Jiu și Strei la E și Culoarul Timiș-Cerna la V

- Sunt alcătuiți predominant din șisturi cristaline și granite, de aceea masivitatea este
accentuată
- Doar pe margini sunt calcare
- Cuprinde:
 Munții Godeanu, în centru, cu altitudini de peste 2000 m și relief glaciar
 Munții Retezat, în NE, cei mai înalți (2509 m în Vf. Peleaga), cu cel mai
adânc (Zănoaga) și cel mai întins lac glaciar (Bucura)
 Munții Vâlcan, în SE, cu altitudini mai mici și creste calcaroase
 Munții Cernei
 Munții Mehedinți
 Munții Țarcu, în NV (peste 2000 m)

Depresiuni:

o Depresiunea Loviștei (Țara Loviștei) – depresiune tectonică cu alt. de 800-1100 m,

drenată de Olt și Argeș (aici este și Barajul de la Vidraru)
o Depresiunea Petroșani, pe Jiu, cu exploatări de cărbune
o Depresiunea Hațeg (Țara Hațegului), pe Strei

Pasuri:

 Giuvala, în Culoarul Rucăr-Bran

 Cozia și Turnu Roșu, în Defileul Oltului
 Lainici, pe Jiu
 Poarta de Fier a Transilvaniei, între M. Poiana Ruscă și M. Țarcu
 Poarta Orientală, în Culoarul Timiș-Cerna
 C. CARPAȚII OCCIDENTALI

- Se desfășoară între Dunăre la S și Someș și Barcău la N, prin poziția geografică

închizând marele arc al Carpaților
- Reprezintă ramura cu altitudinile cele mai mici, depășind 1800 m doar în 3 vârfuri din
Apuseni (1849 m – altitudinea maximă, în Vf. Bihor din munții cu același nume)
- S-au format prin cutarea și înălțarea scoarței în orogeneza alpină, dar și prin erupții
vulcanice în S Munților Apuseni
- Sunt puternic fragmentati, apărând ca masive înconjurate de culoare de văi sau
depresiuni joase (discontinuitate accentuată)
- Întâlnim toate tipurile de roci, dispuse neuniform → mozaic petrografic
- Lipsește relieful glaciar
- Cel mai extins și reprezentativ relief carstic din Carpați (mii de peșteri, numeroase
chei, doline, lapiezuri etc.)
- Prezintă și relief vulcanic în S Munților Apuseni
- Sunt bogați în resurse: minereuri feroase și neferoase, minereuri auro-argentifere,
cărbuni, roci de construcții, izvoare minerale etc.
- Sunt prielnici locuirii până la altitudini de 1600 m, datorită fragmentării și climei
blânde

Subdiviziuni:

1. Munții Banatului
2. Munții Poiana Ruscă
3. Munții Apuseni

1. Munții Banatului

- Se desfășoară între Valea Dunării la S, Culoarul Timiș-Cerna la E și Dealurile

Banatului la V și N
- Au altitudini mici, depășind doar pe alocuri 1400 m, în rest 400-1200 m
- Altitudinea maximă este în Munții Semenic – 1446 m, în Vf. Semenic
- Cuprind:
 Munții Semenic, în NE, cei mai înalți, din șisturi cristaline
 Munții Almăjului – roci cristaline și calcare
 Munții Locvei, în SV – roci cristaline și calcare
 Munții Aninei, în V – calcare (Cheile Carașului, Cheile Nerei, Peștera
Comarnic)
 Munții Dognecei, în V, foarte joși (600 m)

Zone depresionare:

o Depresiunea Bozovici (Almăjului), pe Nera

o Culoarul depresionar Caraș-Ezeriș
 o Culoarul Dunării, cu lacul de acumulare și hidrocentrala Porțile de Fier I
o Culoarul Timiș-Cerna

Pasuri:

 Poarta Orientală, în Culoarul Timiș-Cerna

2. Munții Poiana Ruscă

- Se desfășoară între Culoarul Bistrei în S și Valea Mureșului în N

- Cuprind un singur masiv din șisturi cristaline, cu altitudinea maximă în Vf. Padeș
(1374 m)
- De aici se exploatează marmură
- Sunt înconjurați de zone joase (Culoarul Bistrei cu pasul Poarta de Fier a
Transilvaniei, Valea Mureșului, Depresiunea Hațeg)

3. Munții Apuseni

- Se desfășoară între Valea Mureșului în S și Someș și Barcău în N

- Sunt mai înalți în centru și mai joși în masivele de la periferie
- Altitudinea maximă este de 1849 m în Vf. Bihor din M. Bihor
- Constituie cel mai mare mozaic petrografic din Carpați
- Constituie „castel de ape”, numeroase râuri izvorând de aici (Crișurile, Someșul Mic
etc.)
- Le sunt specifice depresiunile-golf, care pătrund adânc pe văi în interiorul munților
(Zarand, Beiuș, Vad-Borod)
- Cuprind:
 Munții Bihor, situați în centrul grupei și alcătuiți predominant din șisturi
cristaline și granite (dau masivitatea), dar și din calcare (Peștera Scărișoara,
Cetățile Ponorului, Peștera Urșilor, chei)
 Munții Vlădeasa, în N, din granite
 Munții Gilău și Muntele Mare, în NE, din șisturi cristaline
 Munții Trascău și Munții Metaliferi, în SE, din calcare (Cheile Turzii) și roci
vulcanice (Detunatele – coloane de bazalt)

 Munții Zarand, în SV, intră în contact direct cu câmpia

 Munții Codru-Moma, în V, de unde se exploatează marmură (Moneasa și
Vașcău)
  Munții Pădurea Craiului, în NV, din calcare (Peștera Vântului – cea mai lungă
din țară). Aici se află singurul zăcământ de bauxită din țara noastră.
 Munții Meseș și Munții Plopiș, în N, cu altitudini joase și formați din șisturi
cristaline

Depresiuni:

o Depresiunea Zarand, pe Crișul Alb, continuată cu Depresiunea Brad

o Depresiunea Beiuș, pe Crișul Negru
o Depresiunea Vad-Borod, pe Crișul Repede, continuată cu Depresiunea Huedin
o Depresiunea Șimleu, între M. Meseș și M. Plopiș, pe Crasna

Pasuri:

 Ciucea, între Depr. Vad-Borod și Depr. Huedin

 Lazuri, între Depr. Beiuș și Depr. Brad