Unități majore de

relief din România

și din Europa
Proiect realizat de Bold
Mădălina
Clasa a XII-a A
 Unități de relief din România

Carpații Orientali sunt situați în estul Depresiunii Colinare a

Transilvaniei, fiind cel mai lung sector al Carpaților.
Limite:
Nord: Granița cu Ucraina
Est: Podișul Sucevei, Subcarpații Moldovei
Sud și Sud-Est: Subcarpații de Curbură
Vest: Câmpia de Vest, Dealurile de Vest, Depresiunea Colinară a
Transilvaniei, Valea Prahovei
Înălțimea maximă este atinsă în Munții Rodnei este de 2303m
iar altitudinea medie este de 1500m. Primul șir s-a format prin
erupția vulcanilor. Ultimele două șiruri s-au format prin încrețirea
scoarței terestre.
Munții sunt dispuși în șiruri paralele, în număr de trei,
orientate NV-SE. Primul șir (Vest) este cel vulcanic, prezintă roci
magmatice. Al doilea șir (centru) este cel cristalin, prezintă șisturi
cristaline. Al treilea șir (Est și Sud) este cel de fliș, prezintă roci
sedimentare cutate.
 Aceștia prezintă un relief glaciar, la peste 2000m, cu
circuri și văi glaciare; relief vulcanic, cu conure si cratere;
relief carstic, cu peșteri și chei; relief cristalin, cu versanți
abrupți; relief fluviatile, cu văi, versanți,cu numeroase
cascade.
Subdiviziuni: 
1. Carpații Maramureșului și Bucovinei (Grupa Nordică)
              - munți vucalnici: M. Oaș, Gutâi, Țibleș
              - munți cristalini: M. Suhard, Maramureșului, Rodnei
              - munți sedimentari: Obcinele Bucovinene (Ob. Mare,
Feredeu, Mestecăniș)

2. Carpații Moldo-transilvăneni (Grupa Centrală)

              - munți vulcanici: M. Harghitei, Călimani, Masivul
Ciomatu
              - munți cristalini: M. Giumalău, Rarău, Ciuc
              - munți sedimentari: M. Stânișoarei, Nemira, Berzunți

3. Carpații de Curbură (Grupa Sudică)

             - munți la interior: M. Brețcu, Întorsurii, Bârsei
             - munți la exterior: M. Vrancei, Ciucaș, Buzăului,
Baiului
 Unitati de relief din Europa

Alpii sunt un lanț muntos din Europa, care se întinde

din Austria și Slovenia până în sud-estul Franței, trecând
prin nordul Italiei. S-au format în orogeneza alpină. Alpii
formează un arc de cerc în sudul Europei centrale, în
lungime de aproximativ 1200 km și acoperă o suprafață de
cca 200.000 km². Cel mai înalt munte din Alpi este Mont
Blanc, situat la frontiera franco-italiană, cu piscul aflat la o
altitudine de 4810 m. În Alpi există în total 128 de piscuri
cu înălțimi care depășesc 4000 m
Alpii fac parte dintre lanțurile muntoase cu
caracteristici alpine pronunțate, deoarece se ridică la
înălțimi care depășesc cu mult limitele superioare ale
pădurilor. În epoca glaciară au cunoscut perioade succesive
de îngheț. Glaciațiile sunt responsabile pentru forma de
astăzi a Alpilor, cu piscuri abrupte, cu depresiuni adânci, cu
văi prelungi și cu lacuri.
 Catena principală a Alpilor este
alcătuită din numeroase alte șiruri
muntoase, cu piscuri mai puțin ascuțite
către est, caracterizându-se prin văi
largi și prelungi.
Munții Alpi se împart în Alpii
Occidentali și Alpii Orientali.
Împărțirea se face pe linia dintre Lacul
Constanța și Lacul Como, de-a
lungul Rinului. Alpii Occidentali se
află în Italia, Franța și Elveția, iar cei
Orientali
în Austria, Germania, Italia, Liechtenst
ein, Slovenia și Elveția. Cel mai înalt
vârf din Alpii Occidentali este Mont
Blanc (4810 m). În Alpii Orientali, cel
mai înalt vârf este Muntele Bernina,
alias Piz Bernina (4052 m).