Relieful Europei- evolutie, forme si tipuri

-referat-

Europa este al saselea continent ca intindere, avand o suprafata de 10,5km2. Acesta apare
ca o peninsulă a continentului Asia cu care formează un imens bloc continental, denumit
Eurasia. Limita convenţională dintre Europa şi Asia este dată de Munţii Ural, fluviul Ural, Marea
Caspică, Munţii Caucaz şi Marea Neagră.

Evolutia geografica a continentului Europa s-a derulat de la nord catre sud . Exista
astfel o predominanta neta a unitatilor morfostructurale foarte vechi in partile de nord-vest, nord
si nord-est ale continentului. In partea mediana a continentului predomina cele de varsta mijlocie
in timp ce, in sudul continentului sunt prezente unitati de varsta relativ tanara.

Asadar, Europa a trecut prin mai multe etape evolutive:

 Europa straveche(precambiană)- corespunde partii estice si nord-estice a continentului.

Este o platforma de varsta precambiană( peste 600 mil. de ani), alcatuita din Scutul Baltic
in nord si Platforma Est-Europeana in est si reprezinta cel mai vechi nucleu continental .
 Europa caledoniană- este aferenta partii nord-vestice a continentului, formata in
orogeneza caledoniana care a avut loc in prima jumatate a Erei Paleozoice( acum 500
mil. de ani). S-au format munti precum: Muntii Scandinaviei, Muntii Scotiei, Muntii
Grampieni.
 Europa hercinică corespunde fasiei centrale a Europei de la Oceanul Atlantic pana la
Marea Neagra, la care se adauga Muntii Ural. S-a format in Paleozoicul Superior prin
orogeneza hercinică(acum 300-400 mil. de ani). Din aceasta unitate fac parte: Meseta
Spaniola, Masivul Central Francez, Muntii Jura, Muntii Vosges, Masivul Șistos Renan,
Muntii Padurea Neagra, Muntii Metaliferi, Podisul Boemiei, Muntii Sudeti, Masivul
Dobrogei de N.
 Europa alpină- este aferenta fasiei sudice a continentului. S-a format de la sfarsitul
Cretacicului pana in Cuaternar, in orogeneza alpina (acum 150 mil. de ani). Cuprinde:
Muntii Alpi, Muntii Pirinei, Cordiliera Betică, Muntii Carpati, Muntii Balcani, Muntii
Pindului, Muntii Dinarici, Muntii Caucaz si zone sedimentare: Campia Panonică, Campia
Romana.
Activitatea vulcanica din Neogen apare individualizata prin cel mai lung lant vulcanic din
Europa, Harghita-Oaș-Vihorlat,precum și vulcanii mediteraneeni: Etna în Sicilia,
Vezuviu în Italia, Stromboli în Insulele Lipari. În prezent, areale cu vulcani activi se
găsesc în Islanda și Italia.
 Astazi, Europa are un relief variat si extins de la -28m la nivelul Marii Caspice pana la +
4810 (vf. Mont Blanc) fiind cel mai jos continent datorita extensiunii mari a campiilor si
dealurilor joase.Din punt de vedere al proportiilor formelor de relief, continentul cuprinde:

 Campii joase (-28m-200m) -57%

 Podisuri, campii inalte, dealuri(200-300m)-27%
 Podisuri inalte, dealuri, munti josi (500-1000m)-10%
 Munti de peste 1000m-6%

Repartizarea teritoriala a formelor de relief este neuniforma. În regiunile sudice

predomină caracterul muntos, în timp ce mergând spre nord, terenul coboară dinspre Alpi, Pirinei
și Carpați, prin teritoriile deluroase, și continuă către câmpiile joase din nord și est

Muntii - se dezvolta sub formă de lanturi razlețe la periferia continentului, atât spre
nord-vest (Penini, Scotiei, Scandinavici) cât si spre nord-est (Ural).

-au o altitudine medie de circa 1.000 m, rareori depasind 2.000 m (vf.

Galdhoppigen –2.469 m si vf. Glitertinden – 2.481 m).

- intre Oceanul Atlantic si Marea Neagra se întind muntii formaţi în sistemul

alpin.

- la nordul acestora sunt munţii hercinici, cu altitudini scazute: 1.886 m in vf.

Sancy din Masivul Central Francez, 1.602 m in Munţii Sudeţi, 1.142 m in Muntii Padurea
Neagra etc.

Varfuri de munti de importanta regionala:

 Mont Blanc- 4810 Alpi; Mulhacén -3479 Pen Iberica; Etna- 3323 Peninsula Italica;
Musala -2925 Pen Balcanica; Gerlach (Gerlachovski) -2654 Carpatii Slovaciei;
Galdhøpiggen -2469 Pen Scandinavia; Gora Narodnaya-1894 Muntii Ural; Puy de
Sancy -1885 Pod Central Francez.

Dealuri si podisuri – desfasurate dominant in centrul si estul Europei;

- au inaltimi de 300-800 m si origine variata:
o unitati din roci magmatice sau cristaline foarte vechi in Ucraina(Pod.
Podolic), Rusia(Pod. Volgii, Pod Valdei, Pod. Rusiei Centrale),
Germania, Cehia(Pod. Moraviei), Finlanda, Suedia(pod. Suediei) etc.;
o masive izolate si acoperite partial de roci sedimentare recente in Rusia,
Polonia, Ungaria;
o dealuri rezultate din fragmentarea podisurilor situate la marginea
muntilor.
 Campii – relieful de campie ocupa peste 50% din Europa, avand altitudini sub 250 m.
Campiile pot fi de mai multe feluri:
 Campii pe structuri vechi (Campia Europei de Est, Campia Finlandei)
– acestea au un relief asemanator dealurilor;
 Campii formate prin acumularea unor materiale transportate de
ghetarii care au existat in nordul Europei (se numesc campii de
acumulare glaciara, cum ar fi Campia Nord Europeana);
 Campii litorale (spre Oceanul Atlantic, in nordul Marii Negre si in
jurul Marii Caspice);
 Campii umplute cu materiale depuse de rauri, denumite campii de
acumulare fluviala (Campia Romana, Campia Panonica, Campia
Padului).

În cadrul formelor majore de relief (câmpie, podiş, deal, munte), sub influenţa agenţilor
externi şi interni, rezultă diferite tipuri genetice de relief.

 Relieful glaciar- a apărut ca urmare a acţiunii gheţarilor de calotă cuaternari din

Europa Nordică sau prin acţiunea gheţarilor montani (la peste 2000 m altitudine).
Dintre formele specifice reliefului glaciar amintim: văile glaciare, circurile
glaciare, custurile, morenele etc. În Europa, relief glaciar montan există în munţii:
Caucaz, Alpi, Pirinei şi Carpaţi;
 Relieful vulcanic s-a format datorită vulcanismului din orogeneza alpină, în
perioada neozoică. Forme specifice: cratere, conuri, maare (depresiuni circulare,
în care se pot forma lacuri), platouri vulcanice etc. În Europa, relief vulcanic se
găseşte în sudul Peninsulei Italice, Masivul Central Francez, Masivul Şistos
Renan, Insula Islanda etc.
 Relieful petrografic este influenţat de tipul de rocă pe care se dezvoltă. În cadrul
acestui tip o mare dezvoltare o au relieful carstic şi relieful loessoid.
o Relieful carstic este format pe calcare, incluzând forme cum sunt: cheile,
canioanele, defileele, lapiezurile, dolinele, peşterile. În Europa, relieful
carstic se dezvoltă în Podişul Karst (Slovenia), Alpii Dolomitici, Munţii
Carpaţi, Munţii Caucaz, Meseta Spaniolă etc.
o Relieful loessoid se dezvoltă pe loess· (o rocă sedimentară prăfoasă), în
care apar microdepresiuni numite crovuri şi padine. În Europa, relieful
loessoid există în Câmpia Europei de Est, Câmpia Germano-Polonă,
Câmpia Română etc.
 Relieful structural este influenţat de modul de dispunere al stratelor de roci.
Există structuri cutate, diapire (cu sare - ex.: în Depresiunea Colinară a
Transilvaniei), de regulă domuri - cu strate boltite care conţin gaz metan (ex.: în
Podişul Transilvaniei), monoclinale, tabulare, faliate etc.
 Relieful litoral se formează sub influenţa valurilor, mareelor, curenţilor oceanici,
gheţarilor, omului, etc., rezultând mai multe tipuri de ţărmuri:
 - cu fiorduri, creat de gheţari, în Peninsula Scandinavă, Islanda,
Arhipelagul Britanic;
- cu estuare, la gurile de vărsare ale fluviilor care se varsă în Oceanul
Atlantic, unde mareele (fluxul şi refluxul) sunt puternice: Sena, Tamisa, Severn,
Elba, Peciora, Dvina de Nord;
- cu delte, la gurile de vărsare ale fluviilor care se varsă în mările sudice şi
sud-estice unde mareele sunt slabe: Delta Volgăi, Delta Dunării, Delta Padului,
Delta Ronului;
- cu lagune, la Marea Mediterană (Veneţia), Marea Baltică (Vistula) şi
Marea Neagră (Razelm-Sinoe);
- cu limane maritime, la Marea Neagră (Nistrului, Techirghiol);
- cu canale (de tip dalmatic), pe litoralul Croaţiei la Marea Adriatică;
- cu poldere, în Olanda, la Marea Nordului.

 Relieful eolian se dezvoltă în zonele cu nisipuri, unde se formează dune de nisip.

În Europa apare în sud-vestul Franţei, Câmpia Mării Caspice, Danemarca etc.
 Relieful fluvial este creat de apele curgătoare, având ca forme specifce: văile,
meandrele, luncile, terasele etc. Acest tip de relief apare în toate unităţile de
relief. Suprafeţele de eroziune s-au format în urma etapelor succesive de înălţare
a munţilor, în perioadele când domina eroziunea. Apar la diferite altitudini, sub
forma unor platouri uşor ondulate. În Europa există 3-4 suprafeţe de eroziune.