Relieful Romaniei

Relieful Romaniei, are o infatisare variata, dar simetrica: munti, dealuri, podisuri, campii
si lunci, toate oranduite de la mijloc catre margini, in trepte aproape concentrice, din ce in
ce mai joase. Toate comunica lesnicios intre ele prin intermediul unei retele hidrografice
radiare, cu izvoarele in Carpati si varsarea in Dunare sau in Tisa.
Caracterele generale ale reliefului Romaniei sunt :

Proportionalitatea : 42 % din suprafata este ocupata de dealuri si podisuri, 32 %

din sprafata este ocupata de campii si 28 % din suprafat este ocupata de munti

Varietatea : este determinata de diversitatea formelor de relief, in Romania existand

toate formele de relief major : munti, podisuri, dealuri si campii

Concentricitatea : in centrul tarii se gaseste Depresiunea Colinara a Transilvaniei

in jurul acesteia sunt dispusi sub forma unui arc de cerc Muntii Carpati inconjurati de
podisuri dealuri si campii.

Accesibilitatea : se poate ajunge relativ usor dintr-o parte in cealalta a formelor de

relief, muntii fiind segmentati de vai, trecatori si pasuri.

Marile diviziuni de relief ale Romaniei se stabilesc tinand seama de :
a. modul in care s-a nascut un teritoriu (geneza lui)
b. modul in care sunt dispuse stratele geologice (structura lui)
c. formele de relief caracteristice (morfologia lui)
Conform acestor date initiale, Romania are doua mari diviziuni de relief si anume:
- unitatea de Orogen care cuprinde relieful inalt, cutat, framantat, cu pante
accentuate, format din Carpati, Subcarpati, Podisul Mehedinti si Podisul
Dobrogei de Nord.
- unitatea de Platforma care cuprinde formele de relief cu strate geologice
necutate sau slab cutate, respectiv : Podisul Moldovei, Podisul Getic,
Depresiunea Colinara a Transilvaniei, Campia Romana si Campia de Vest a
tarii.
Etapele formarii pamantului romanesc sau evolutia paleogeografica se leaga de
intreaga Europa si decurg din modificarile scoartei terestre sub actiunea factorilor
endogeni si exogeni si in timpurile geologice si in prezent.
Momentele majore de timp geologic ale constituirii Europei si implicit ale

Romaniei se regasesc:
- in Arhaic si Proterozoic cand se contura: - "Paleo-Europa" ; ea detinea numai doua
blocuri continentale rigide, necutate, numite Scutul Baltic in nord si Platforma

Est-

Europeana in est ; aceste blocuri erau formate din sisturi cristaline necutate si din
intruziuni vulcanice.
- In aceasta prima faza, pentru Romania, a avut importanta si urmari
numai marginea Platformei Est-Europene, care acum se afla la mare
adancime in fundamentul Podisului Moldovei.
- la sfarsitul Proterozoicului :
- a avut loc orogeneza Baikaliana, care a cutat sisturile verzi din
Podisul Casimcei de azi, din Dobrogea.
- la inceputul Paleozoicului :
- a avut loc orogeneza Caledoniana, care a structurat primul sistem
montan al Europei, numit Caledonian. Din el, astazi, fac parte Muntii
Scotiei si Alpii Scandinavici. In Romania acestui momnet geologic sau recutat sisturile verzi ale Podisului Casimcei.
- la sfarsitul Paleozoicului :
- a avut loc orogeneza Hercinica, care a structurat al doilea sistem
montan european, numit Hercinic, extins din Franta pana in sud-estul
Romaniei. In prezent se mai pastreaza resturile lui care se gasesc in :
"tocitul" Podis Central Francez, in Muntii Vosgi si Padurea Neagra, in
Podisul Renan, in Podisul Cehiei, in Podisul Malopolska si, in sfarsit,
in Muntii "pitici" ai Macinului din nordul Doborgei noastre.
- de retinut ca, tot de atunci, dateaza si miezul dur al sisturilor
cristaline din axul Carpatilor, reinglobat si recutat intr-o viitoare
orogeneza.
- cele de mai sus au surprins succint ceea ce geologii numesc
edificarea unei "Mezo-Europa".
- in Mezozoic si Neozoic :
- au avut loc succesive transgresiuni si regresiuni marine in cadrul
geosinclinalului sud-european in urma carora s-au constituit noi
depozite sedimentare. Ele au fost exondate in timpul orogenezei
Alpine, care a inceput in Mezozoic (cretacic) si s-a incheiat in
Cuaternar. Acestei orogeneze ii apartin : Muntii Pirinei, Muntii Alpi si
Alpii Dinarici, Muntii Carpati si Balcanii, Caucazul si Himalaya, etc.

In Romania, la sfarsitul Neozoicului au avut loc activitati

vulcanice, s-au edificat Carpatii si Subcarpatii si s-a intregit uscatul de

azi cu portiuni din Podisul Dobrogei, Podisul Moldovei, cu Dealurile
Vestice, Podisul Getic, Campia de Vest si Campia Romana.
- In Cuaternar :
- s-a definitivat "Neo-Europa". De precizat ca, in Romania, in timpul
orogenezei alpine, Muntii Carpati au cunoscut trei inaltari majore, identificate astazi prin
cele trei nivele de platforma sau de eroziune, numite:
1. Borascu la h 2000 m
2. RauSes la h 1200 1600 m
3. Gornovita (sau Predealului) la h 1000 m
Cea mai importanta inaltare a avut loc la inceputul Cuaternarului si a afectat Carpatii
Meridionali (cu cca.1000m).
Bazinul Transilvaniei :
- s-a format sincron cu ultima inaltare, de 1000m, a Carpatilor
Meridionali, printr-o scufundare lenta, urmata de umplerea sa cu
sedimente carpatice pana cand a devenit si el uscat (bazinul
Transilvaniei).
- in Cuaternar s-au succedat "glaciatiuni" si "interglaciatiuni", ultima
dintre ele numindu-se "postglaciar".

Lantul muntilor Carpati in Europa

Asezare, limite:
- Muntii Carpati apartin Europei Centrale, fiind amplasati intre Alpi si Balcani ;
- limita vestica : Valea Dunarii (in dreptul bazinului Vienei) care ii separa
de Alpi.
- limita sudica : Valea Timokului care ii separa de Balcani, in afara
Romaniei.
-

intre aceste doua limite se desfasoara marele lant carpatic, de forma unui
semn de intrebare, pe o lungime de peste 1500Km, dominand relieful
deluros de podis sau de campie, din jur.

intre capete, lantul montan masoara 500Km.

se desfasoara intre 45o si 50o lat.N, fiind cel mai nordic lant european tanar,
deci de orogeneza alpina.
Cuprinde, in marea sa arcuire, Depresiunea Panonica si pe cea a
Transilvaniei.
inaltimea sa medie nu depaseste 1500m, cel mai inalt varf se afla in Muntii
Tatra, varful Gerlachovsky, cu o inaltime de 2654 metri.
latimea maxima a lantului este de 140 Km in Carpatii Orientali, grupa
nordica, iar cea minima este de 27-30 Km in grupa sudica a acelorasi
Carpati Orientali ai Romaniei.
Geneza si structura petrografica:
Carpatii

apartin

orogenezei

alpine,

alaturi

de

Muntii

Pirinei,

Alpi,

Balcani,Caucaz, Himalaya, etc.; de aceea au aceeasi structura petrografica

si anume :
- sisturi cristaline in fundament,
- roci sedimentare cretacico-paleogene pe rama externa
- roci vulcanice neogene pe rama lor interna (vulcanii sunt insa stinsi),
- Carpatii au acelasi sistem de cute rasturnate spre exterior ca si celelalte
lanturi montane aparute in aceleasi faze de incretire ce tin din mezozoic pana in
neozoic).

Trasaturi generale ale lantului carpatic european :

-

sunt munti de talie si masivitate mijlocie, fata de Alpi, Balcani, etc. ;

au un grad pronuntat de fragmentare, fata de Alpi si Caucaz ;

au numeroase trecatori de vale si pasuri de culme accesibile, majoritatea

pana la 1000m inaltime ;

au numeroase depresiuni intra si submontane, cea mai intinsa fiind

Depresiunea Colinara a Transilvaniei ;

- extinderea nivelelor de platforma este aproximativ mare, in schimb, extinderea

formelor de relief glaciar este redusa comparativ cu Alpii sau Caucazul, in
Carpati acestea aparand numai la inaltimi mai mari de 2000m;
-

nu au ghetari actuali deoarece nu ating limita zapezilor permanente, care, la

latitudinile temperate, este de 3000m altitudine.

Subdiviziunile europene ale lantului Muntilor Carpati :

- Carpatii de Vest, dominati de masivul Tatra, intre Dunare la Viena si pasul
Orlov sau Dukla la est (dupa V. Mihailescu, 1963).
Carpatii de Est , se afla intre pasul Orlov sau Dukla la vest si linia RicaSwica la est sud-est. Au 500 1500 m altitudine absoluta, sunt constituiti
din roci flisoide si lipsiti de contraste hipsometrice. Latimea lor este de numai
50-60Km, iar fragmentarea este maxima.
Carpatii de Sud se afla intre linia Rica Swica la nord-vest si Valea
Timokului la sud de Dunare, 80% din lungimea lor situandu-se in Romania.
Aceasta a treia subdiviziune a lor se impune prin lungime, masivitate si
complexitate, in cadrul intregului lant carpatic.
-

Carpatii de sud-est au o forma dublu arcuita : prima data in nord, in

"Curbura beschido-maramuresana" si a doua oara in "Cotul Vrancei",
in Carpatii de Curbura. A treia oara flexarea este in sens invers
primelor si antreneaza Muntii Banatului, precum si culmile ce se afla
la sud de Dunare pana la racordarea cu Muntii Balcani.

constituie un obstacol real in calea maselor de aer in miscare in stratul

atmosferic sol 2500m, cu repercursiuni in mersul vremii si in
nuantarea climei zonelor dominante de ei.

Carpatii Romanesti
Definire: Carpatii Romanesti reprezinta acea parte a grupei Carpatilor de Sud ai
Europei care se desfasoara intre limitele de stat ale Romaniei (si constituie aprox. 80% din
Carpatii de Sud )
Se subdivid in trei sectiuni si anume :
Carpatii Orientali intre granita de nord si Valea Prahovei.
Carpatii Meridionali intre Valea Prahovei si Culoarul Timis-Cerna.
Carpatii Occidentali intre Culoarul Timis-Cerna si vaile Somesului si
Barcaului.

Carpatii Orientali
Asezare, limite : Carpatii Orientali sunt dispusi cvasimeridianal conform geologiei
locului si se desfasoara intre : la
nord - granita de stat a Romaniei
sud - Valea Prahovei
vest - Depresiunea Colinara a Transilvaniei
est - Podisul Sucevei urmat de Subcarpatii Moldovei si de Subcarpatii
Curburii
Geneza si structura petrografica :
- S-au format (ca intregul lant carpatic) in cadrul orogenezei alpine (care a tinut
din Mezozoic Cretacic pana in Neozoic Cuaternar). (Lantul vulcanilor
stinsi, spre exemplu, din vestul Carpatilor Orientali a aparut recent, adica in a
doua jumatate a Neogenului).
- Sunt alcatuiti din :
- roci cristaline (sisturi) in zona axiala, pana la obarsia Trotusului
- roci vulcanice pe rama vestica
- roci sedimentare cutate numite generic "flis" sau roci flisoide pe rama
estica, dar si in sectorul lor sudic.
Au fost afectati de glaciatiunea cuaternara numai in masivele inalte din nord
(Rodna).
Caracterizarea generala a reliefului Carpatilor Orientali
-

Au cea mai mare desfasurare in lungime si latime dintre toti Carpatii

Romanesti (130 140Km latime in nord, dar si cea mai mica, la pasul
Oituz, 27 - 30Km).

Au inaltimea medie de 1000 m, dar ating punctiform inaltimi absolute de

2303m in varful Pietrosul Rodnei, 2279 m in Ineul Rodnei si 2100m in
Pietrosul Calimanului (grupa nordica fiind ce mai inalta).

Intre valea Bicazului si valea Trotusului exista o "lasare" altitudinala

carpatica, varfurile nedepasind aici decat rar 1600-1700m.

In Muntii Ciucasului si ai Baiului din sudul Carpatilor Orientali spre valea

Prahovei inaltimea lor creste iar, dar numai pana la 1895m sau 1954m in
varful Ciucas.

 Au un accentuat paralelism al culmilor pe directia NV-SE, cu exceptia

sectiunii sudice, unde orientarea este diversa.

Au urme glaciare numai in grupa nordica, Muntii Rodnei remarcandu-se

printr-un relief glaciar tipic: creste ascutite, circuri, vai glaciare, morene si
lacuri glaciare (Lala).

Sunt traversati sau strabatuti in lung, partial sau total, de numeroase vai si
depresiuni :
- vaile sunt : Iza, Viseul, Suceava, Moldova, Bistrita, Trotus, Putna,
Buzau, Raul Negru, Oltul, Muresul, Somesul Mare (curs superior),
fiecare cu numerosii sai afluenti.
- depresiunile sunt (de la foarte mici la foarte mari) : Maramuresului,
Brasovului, Ciuc-Giurgeu, Oas, Dornelor, Bilbor, Borsec, Casin,
Intorsura Buzaului, etc.
pasurile sunt : Setref 817m, Prislop 1416m, Mestecanis 1096m,
Tihuta 1201m, Sicas 1000m, Bucin 1273m, Tusnad 1301m, Oituz
866, Predeal 1040m, Bratocea, etc.

Subdiviziunile Carpatilor Orientali

n funcie de caracteristicile reliefului, de orientarea culmilor, etc., geografii disting trei
subuniti ale Carpailor Orientali si anume:
- Grupa Nordic
- Grupa Central
- Grupa Sudic sau a Curburii.
Grupa Nordica a Carpatilor Orientali.
Delimitare:
- la nord - hotarul de stat al tarii cu Ucraina.
- la sud - asa-numitul "Culoar al Bargaelor", sau, mai
detaliat, aliniamentul : Pasul Tihuta Depresiunea Dornelor,
Pasul Mestecanis - Depresiunea Campulung Moldovenesc i
Gura Humorului.
- la vest - Depresiunea Colinara a Trasnilvaniei prin
subunitatile sale: Campia Somesului (in nord) si Podisul
Somesan (spre sudul grupei).
- la est - Podisul Sucevei, subdiviziunea de nord-vest a
Podisului Moldovei
Prezentarea componentelor grupei:
Intrucat relieful este complex, vom lua ca reper geografic Depresiunea intramontana a
Maramuresului (D.M.) fata de care, culmile muntoase se dispun astfel :
- la vest de Depresiunea Maramuresului (D.M.):
-

la vest de D.M. se dispun muntii vulcanici, cu forme conice (si bogatii

de subsol): Oas, Gutai si Tibles, cu inaltimi cuprinse intre 825 si
1835m in Vf.Tibles.

- la sud de Depresiunea Maramuresului:

- in continuarea muntilor vulcanici, bordand la sud D.M., se afl Muntii
Rodnei formati din sisturi cristaline dure cu inaltimi mari ce ating
2303m in Varful Pietrosul Rodnei.
-

la sud de Muntii Rodnei se afla muntii mici ai Bargaului ce abia ating

1611m, dar cu o structura geologica complexa: marne i gresii flisoide
strapunse din loc in loc de iviri vulcanice (cum ar fi Varful Heniu,

1611m) cu aspect conic sau de claie de fan, data fiind provenienta lui
vulcanica.
- la est de Depresiunea Maramuresului:
-

se afla Muntii Maramuresului constituiti, predominant, din sisturi

cristaline dar prezentand si cu intruziuni vulcanice (Toroioaga 1930m)
sau adaosuri sedimentare flisoide (Stogu 1657).

in continuarea Muntilor Maramuresului, spre sud, se afla culmea

Suhardului constituita tot din sisturi cristaline in predominanta, la sud
de Valea Bistritei Aurii.

- Obcinele Bucovinei flancheaza la est Muntii Maramuresului, fiind a treia mare

subdiviziune a grupei nordice. Obcinele Bucovinei apar drept culmi domoale,
prelungi, orientate NV-SE, impadurite, ca niste valuri impietrite, cu inaltimi
cuprinse ntre 1200m i 1483m.
-

Obcina Mestecanis, cea mai vestica si cea mai inalta, se afla intre
Bistrita Aurie si apa Moldovei; este alcatuita din sisturi cristaline, dar si
din depozite de flis.

Obcina Feredeului se afla intre apa Moldovei si Moldovita si este

flisoida.

- Obcina Mare este cea mai estica si cea mai marunta, constituita tot din
roci flisoide (cca.1200m inaltime) .
- Zona de lasare Campulung Dorna Bargau este formata, pornind dinspre
Moldova, din depresiunile intramontane Gura Humorului, Campulung
Moldovenesc, Depresiunea Dornelor dar si din versantii muntilor marunti ai
Bargaului conectati si traversati din toate partile prin pasuri de culme, satele
urcand pe ei pana la inaltimi de peste 1000m si pastrand pana azi obiceiurile
din vechime.
- Depresiunea Maramuresului este cea mai intinsa depresiune intramontana
complet inchisa de munti (in afara de Depresiunea Brasovului).
Aceasta
-

depresiunea are doua trepte altitudinale si anume:

cea joasa, avand cca. 500m altitudine medie in centrul depresiunii,

scaldata

de

Iza,

Mara,

Viseu

si

Tisa.

Se

numeste

"Vatra

Maramuresului", aici gasindu-se sate stravechi ce practica agricultura

si cresterea animalelor: culturi de cartof, porumb, ovaz.
-

cea inalta, marginala, avand cca. 800m altitudine medie, este bogata

in livezi, fanete si multe asezari umane noi.

De adaugat ca, pe rama vulcanica a Gupei Nordice, intre muntii Oas si Gutai se afla
celebra Tara a Oasului, o depresiune intramontan, de fapt, intens locuita si in care
traditiile populare starnesc si astazi interesul lumii occidentale.
Grupa centrala a Carpatilor Orientali.
Delimitare :
- la nord - culoarul depresionar Bistrita Pasul Tihuta - depresiunile Dornelor Campulung - Gura Humorului
- la sud - Depresiunea Brasovului
- la vest - Depresiunea Colinara a Transilvaniei
- la est - Subcarpatii Moldovei
Prezentarea componentelor grupei:
I. Masivele Muntoase
Prezentarea lor se poate face clar numai raportand masivele muntoase la depresiunile
intramontane longitudinale Ciuc-Giurgeu, dupa cum urmeaza:
- la vest de Depresiunea Ciuc-Giurgeu:
se dispun, de la nord la sud, muntii vulcanici Caliman (2100m in
Pietrosu C.), Gurghiu (Saca 1776m) si Harghita (1800m) cu mai multe
cratere vizibile. Toate varfurile lor sunt cratere stinse cu latimi ce
depasesc 10km. Dintre cele 7 cratere intregi numai unul, numit
Ciomatu (sau Ciumatu) poarta apele unicului lac vulcanic din Romania
numit Sfanta Ana.
mai la sud formatia vulcanica se separa in doua fasii pe care Oltul le
sectioneaza in defileele de la Tusnad si Racos pierzandu-se apoi in
adancime, continuati de Muntii Persani, Baraolt si Bodoc, constituiti
din roci flisoide care patrund ca niste degete in Depresiunea
Transilvaniei.
- la est de Depresiunea Ciuc-Giurgeu:
- se afla asa numitii "Munti ai Moldovei". Acestia au structuri geologice
diferite dar aspect asemanator, adica au culmi marunte, de 12001400m, vai populate, paduri alternand cu fanete pana sus pe culmi,
semanand cu Obcinele Bucovinei. Se disting totusi 3 siruri paralele

orientate NV-SE dispuse in trei aliniamente:

a) de vest: - Muntii Giurgeu (sisturi cristaline) , Muntii
Hasmasu Mare (sisturi cristaline+calcare) , Muntii
Ciucului (flisuri) - Muntii Nemira (flisuri)
b) central: - Muntii Bistritei - Vf.Budacu, 1864m
(sisturi cristaline + calcare),Muntele Ceahlau cu Vf. Toaca, 1904m (sisturi cristaline +
flisuri), Muntii Tarcaului,Vf. Grindus, 1662m ( sisturi cristaline)
c) de est: alcatuit din culmi marunte, NV-SE:
- Culmea Stanisoarei, 1531m, - pana in Valea Bistritei
Moldave(flis)
- Culmea Gosmanului, 1442m, - pana in nordul
depresiunii Comanesti(flis)
-

Culmea

Berzuntului,

984m,

flancand

la

est

depresiunea Comanesti(flis)
- la sud de Depresiunea Ciuc-Giurgeu:
- se afla, rasfirati de la vest la est, urmatorii munti:
a) la vest: - Muntii Persani
b) in centru: - Muntii Baraolt
c) la est : - Muntii Bodoc
Sunt predominant flisoizi dar din care apar iviri de sisturi cristaline si bazalte in
Persani, sau de roci vulcanice in Baraolt si Bodoc.
De retinut: Ceahlaul este cel mai iubit munte al Moldovei; se vede de la Iasi in zilele
senine si reci, de aceea, poate, Alecu Russo l-a numit: "domn intre toate magurile ce
alcatuiesc in juru-i o straja de onoare".
II. Unitatile depresionare din Grupa Centrala a Carpatilor Orientali
- Depresiunile Giurgeului si Ciucului, orientate N-S intre muntii vulcanici la
vest si cei cristalini sau flisoizi la est:
-

au luat nastere ca depresiuni de baraj vulcanic, deci dupa inaltarea

lantului vulcanic din vest.

- au altitudini medii de 750m Depresiunea Giurgeului si 600 700m

Depresiunea Ciuc.
-

sunt formate pe depozite sedimentare (aluviuni si pietrisuri carate de

raurile muntilor din jur, in Cuaternar, dupa vulcanism.

comunica cu exteriorul numai prin defilee, ca Toplita Deda sau prin

pasuri - Tusnad.

au o clima rece, de sedimentare a aerului; sunt impadurite si intens

locuite.

- Alte depresiuni inchise:

- Depresiunea Bilbor si depresiunea Borsec (intre muntii vulcanici si
cristalini)
- Depresiunea Ghimes (in flis)
- Depresiunile Praid si Varsag (intre culmi vulcanice)
- Depresiunile Racos si Baraolt (intre depozite vulcanice si flisoide)
- Depresiunea Comanesti si Casin in flis, pe rama sud-estica a grupei.
Grupa Sudica a Carpatilor Orientali.
Delimitare:
- la nord - extremitatile sudice ale muntilor Persani,
Baraolt, Bodoc si Nemira
- la sud - Subcarpatii Curburii
- la vest - Carpatii Meridionali la vest de Valea Prahovei
- la est - Subcarpatii Curburii

Prezentarea componentelor grupei:

I. Masivele Muntoase
De la NE cate SE fata de Depresiunea Brasovului, intre Valea Oituzului si a
Prahovei se dispun:
- Muntii Casin intre Valea Oituz si Valea Putna
- Muntii Vrancei intre Valea Putnei si Basca Mica, cu Vf. Goru, 1785m
- Muntii Buzaului intre Basca Mica si Teleajen, cu Vf. Penteleu, 1772m
- Muntii Ciucas intre Teleajen si Valea Doftanei, cu Vf.Ciucas, 1954m
- Muntii Baiului sau Garbova intre Valea Doftanei si Valea Prahovei
- Muntii Intorsurii sau ai Barsei spre Depresiunea Brasovului
- Muntele Piatra Mare
- Muntele Postavaru

II. Depresiunile Grupei Sudice a Carpatilor Orientali

- depresiuni interne:
Comandau, pe Basca Mare
Intorsura Buzaului, pe Buzau

Braov este o depresiune intracarpatic de origine tectono-eroziv,

situat pe raul Olt i afluenii si: Barsa i Rul Negru. Este limitat
de Muntii Bodoc i Baraolt la nord, de Munii Ciuca, Brsei, Bucegi
i Piatra Craiului la sud, de Muntii Vrancei la est i Persani la vest.
Suprafaa depresiunii este de circa 1.800 km. Relieful este unul de
piemonturi,esuri, terase.Datorit prezenei a dou zone de
ngustare i anume Poarta Snpetru (cu o l ime de circa 7 km,
cuprins ntre Dealul Lempes i Tmpa) i Poarta de la Reci (lat de
8 km cuprins ntre localitile Anghelus i Mgheru), Depresiunea
Braovului se mparte n trei subdiviziuni cu o orientare aproximativ
NE-SV: Tara Barsei la vest, Depresiunea Sfantu Gheorghe n centru
i Depresiunea Targu Secuiesc la est.
De retinut: datorita contorsionarii componentelor sale montane (din cauze tectonice
impuse de placile marginale) aceasta Grupa Sudica a Carpatilor Orientali se mai numeste
si Grupa Carpatilor de Curbura sau "Cotul Vrancei" sau "Marea Curbura".
Carpatii Meridionali
Caracterizare fizico-geografica
Asezare, limite
Carpatii Meridionali se delimiteaza astfel :
- la nord - Depresiunea Colinara a Transilvaniei
- la sud - Podisul Mehedinti (in SV), Subcarpatii Curburii
intre Valea Prahovei si Valea Dambovitei, Subcaraptii Getici intre
Valea Dambovitei si Valea Motrului.
- la vest si nord-vest - Culoarul tectonic Timis-Cerna-Bistra
- la est - Valea Prahovei ; Valea Cerbului si Barsa Gorsetului ; delimitarea, aici
si in cazul precedent, se face prin : abrupturi, rupturi

Geneza si structura petrografica

-

Carpatii Merdionali s-au format, ca intreg lantul carpatic, in cadrul orogenezei

alpine, ultima lor ridicare avand loc la inceputul Cuaternarului.

Nu au componenta vulcanica de relief (cum au Carpatii Orientali si

Occidentali).

Sunt alcatuiti din sisturi cristaline cu intruziuni granitice, iar din loc in loc
poarta o cuvertura de calcare vechi si conglomerate calcaroase. Muntii
Bucegi in extermitatea estica si Muntii Mehedinti si Cerna in cea de vest sunt
structurati cu precadere din calcare si conglomerate calcaroase, generand
un relief specific (mai ales pesteri si chei).

- Sunt muntii cei mai afectati de glaciatiunile cuaternare, dupa cum o dovedesc
formele de relief caracteristice, la inaltimi mai mari de 2000m.
-

Nu exista ghetari actuali.

Caracterizarea generala a reliefului Carpatilor Meridionali

-

Carpatii Meridionali au cea mai mare inaltime dintre toti Carpatii Romanesti
(2544m in Vf. Moldoveanu si 2535m in Vf. Negoiu).

Sunt cei mai putin fragmentati de vai, comparativ cu Orientalii si

Occidentalii.
-

Desi nu au decat maximum 70Km latime si ocupa o suprafata de trei ori si

jumatate mai mica decat Carpatii Orientali, sunt cei mai unitari dintre toti
Carpatii Romanesti.

Sunt intens cutati (in panze de sariaj, adica cute de mari dimensiuni
rasturnate unele peste altele).

Au trei lasari axiale : in dreptul vaii transversale a Oltului, a Jiului si in

lungul Culoarului Rucar-Bran, lasari care conduc la o impartire geografica
anume pe grupe de munti, diferita in unele cazuri de cea geologica.
-

Au bine evidentiate cele trei etaje de platforma, numite nivele de eroziune

si anume:
- Platforma Borascu 2000m inaltime, cu pajisti alpine largi, folosite
vara la pasunat.
- Platforma Rau-Ses 1200-1600m inaltime.
- Platforma Gornovita 1000m inaltime, cu fanete si asezari, cu
Sarmizegetusa Regia in Muntii Orastiei din nord-vestul Muntilor

Sureanu.
Prezinta cel mai bogat relief glaciar, cu creste ascutite, vai si circuri
glaciare, morene si majoritatea lacurilor glaciare din tara.
-

Sunt traversati numai de valea transversala a Oltului, intre Turnu

Rosu la nord si Cozia la sud. Jiul ii traverseaza partial, iar celelalte rauri
care izvorasc din Carpatii Meridionali nu au reusit sa decupeze depresiuni
sau vai largi, ca in Carpatii Orientali.

Drept urmare, Carpatii Meridionali au putine depresiuni si anume :

- Tara Lovistei - depresiune butoniera pe valea transversala
a Oltului
- Tara Hategului - in NV lantului, intre Retezat la sud, Muntii
Orastiei la est si Poiana Rusca la vest (acest ultim masiv apartinand
Carpatilor Occidentali)
- Depresiunea Petrosani - de la izvoarele Jiului este decupata
intre masivele Retezat, Sureanu, Valcan si Parang

- Au, de asemenea, putine pasuri dintre care citam :

- pasul Predeal - 1040m
- pasul Giuvala (sau Bran) - 1240m
- pasul Urdele (in Parang) - 2020m, cel mai inalt din Carpatii Romanesti
(se mai numeste si Pasul Romanilor)
- Merisor - 756m
- Domasnea - 540m
- Au, in schimb, cateva trecatori joase :
- Turnu Rosu - 400m
- Cozia (pe Olt) - 309m
- Lainici (pe Jiu) - 450m
Grupa Muntilor Fagaras, datorita semetiei lor, a aliniamentului de varfuri de peste
2000m altitudine (pana la 2544m in Moldoveanu si 2535m in Negoiu, in Fagaras), se mai
numeste si Alpii Transilvaniei (denumire data pentru prima data de Emmanuel de
Martonne, la inceputul secolului XX).
Subdiviziunile Carpatilor Meridionali :
- din punct de vedere geografic se disting patru grupe de munti, delimitate de raurile
care le separa si anume:
- Grupa Muntilor Bucegi - in estul lantului, intre Valea

Prahovei si a Dambovitei.
- Grupa Fagarasului - intre Dambovita si Valea Oltului
- Grupa Parangului - intre Olt si Jiu, Strei
- Grupa Retezat-Godeanu - intre Jiu, Strei si Culoarul
Timis-Cerna-Bistra
Grupa Muntilor Bucegi
Este eterogena din punct de vedere geologic si se compune din :
Muntii Bucegi - intre valea Prahovei si valea Ialomitei
- Sunt alcatuiti predominant din conglomerate calcaroase, au abrupturi,
chei (Tatarului, Zanoagei, etc.), pesteri, sau forme ciudate ale eroziunii
eoliene diferentiate, cum ar fi Babele si Sfinxul.
- Inaltimea maxima este de 2507m in Vf. Omu.
- Celebru este abruptul prahovean al Bucegilor, ca dovada estica a ridicarii
Carpatilor Meridionali cu 1000m la sfarsitul orogenezei alpine.
Muntii Leaota - intre valea Ialomitei si a Dambovitei
- Sunt alcatuiti in mare pare din sisturi cristaline care dau forme greoaie,
fara pitorescul Bucegilor.
- Masivul Leaota apare ca un horst. Varful cu acelasi nume (Vf.Leaota)
masoara 2133m.
- Bucegii si Leaota au impreuna forma unei potcoave, delimitata de falii
laterale.
Muntii Piatra Craiului
- Apar ca o creasta structurala, prelunga, din calcare jurasice, care atinge
2239m in Vf. La Omu ; aceasta creasta are spinarea ingusta cat o
poteca, peretii abrupti si incarcati de grohotisuri.
- Reprezinta un paradis al ecologilor, fiind una dintre podoabele Carpatilor.
- Apartin grupei Bucegi si sunt situati intre Culoarul Branului la est si Valea
Dambovitei la vest.
Culoarul Rucar Bran
-

Poate fi considerat o asociere de interfluvii modelate in formatiuni

geologice eterogene, la inaltimi montane de 1200-1400m, avand aspect
de platforma din care tasnesc ici-colo varfuri calcaroase.

Culoarul Rucar Bran este un mozaic morfologic umanizat.

A fost loc de trecere intre Tara Barsei si Tara Romaneasca, loc de
trecere fiind si astazi intre centrul si sudul tarii.

La Bran si Podu Dambovitei se gasesc dovezi ale scurtei sederi aici a

Cavalerilor Teutoni, in secolul XIII.

Astazi, pe langa rolul de culoar de tranzit transcarpatic, prezinta si o

mare atractivitate turistica, datorita cheilor (Dambovicioarei), pesterilor
sale dar si peisajului sau variat si straniu.
Grupa Fagarasului

Este cea mai unitara grupa a Carpatilor romanesti ; sunt alcatuiti predominant din
sisturi cristaline. Se desfasoara intre: Depresiunea Fagarasului la nord, Subcarpatii Sudici
la sud, Valea Oltului la vest si Valea Dambovitei la est.
Fagaras culme nordica
-

Exista o culme nordica numita culmea Fagaras, orientata E-V pe cca. 60Km
lungime, nestrapunsa de nici un rau. Aceasta culme are 6 piscuri de peste
2500m, dintre care Moldoveanu atinge 2544m, iar Negoiu 2535m.

Culmi orientate N-S

-

Din culmea dispusa latitudinal a Fagarasului parca se desprind digital si se

orienteaza spre sud culmile:
Papusa - in estul grupei, urmata spre vest de:
Iezer - 2462m
Ghitu - 1622m
Frunti - 1534m
Cozia - 1668m

Unitati depresionare
- Tara Lovistei - avand marginea vestica intre Culmea
Fagarasului si Culmea Cozia la est, Muntii Lotrului si
Capatanii la vest.
Particularitati geografice ale grupei
Separate de numeroase vai afluente Argesului si Oltului
- Peisaj alpin tipic, cu creste, circuri si numeroase vai glaciare
- Peste 25 de lacuri glaciare dintre care cele mai cunoscute sunt: Balea,

Capra, Podragul.
- Numeroase rauri izvorasc din aceasta grupa, astfel:
- in nord se afla afluenti ai Oltului: Cartisoara, Arpas, Sambata, etc., iar
- in sud: Topolog, Argesul si Argeselul, Valsan, Raul Doamnei, Raul
Targului etc.
- Vidrarul (pe Arges)-hidrocentrala si implicit lac de
acumulare
- Transfagarasanul-transporturi (aici se afla singurul sector transalpin al unei
sosele nationale numit Transfagarasan)
Grupa Parangului
Se desfasoara intre :
- la nord - Depresiunea Colinara a Transilvaniei
- la sud - Subcarpatii Getici
- la vest - Valea Jiului si a Streiului
- la est - Valea Oltului
Se compune din:
- Masivul central PARANG (2519m), din care se desprind:
- spre Olt - Muntii Lotrului (2142m)
- Muntii Capatanii (2124m)
- spre Cibin - Masivul Candrel (2244m)
- intre Sebes si Strei - Muntii Sureanu (2130m)
Din punct de vedere geologic sunt alcatuiti preponderent din:
-

roci cristalino-mezozoice cu intruziuni granitice, de aici linia domoala a

culmilor.

Numai rama sudica a Muntilor Capatanii este calcaroasa, cu urmari in peisaj.

Urmele glaciatiunii cuaternare sunt spectaculoase: vai glaciare, custuri,

morene la 1200-1600m inaltime, circuri si numeroase lacuri glaciare in
Parang si izolat in Sureanu.

Nu sunt ghetari actuali.

Lacurile glaciare:
- In Parang: Galcescu, Tauri, Pasarea (din cele 20 existente aici)
- In Sureanu: Iezerul Mare si Mic

Aspectul general al grupei:

-

Grupa muntilor Parang are aspectul unui nod orografic lat de cca. 80Km.

Culmile pornesc radiar din Parang orientandu-se spre est, sud-vest si nord.

Muntii nu sunt semeti, au culmile tesite si foarte largi, cu cele mai frumoase
pajisti alpine din Carpati.

Relieful domol a favorizat viata pastorala mai mult decat oriunde in Carpati:
(in trecut oierii ridicau adevarate catune pastorale la limita pajistilor alpine).

Grupa Retezat - Godeanu

Se desfasoara intre:
- la nord - Muntii Poiana Rusca (prin culoarul Bistritei)
- la sud - Podisul Mehedinti si depresiunile Subcarpatilor
Getici
- la vest - Culoarul Timis-Cerna
- la est - Grupa Parangului (prin valea Jiului si a Streiului superior).
Se compune din :
- la nord - Muntii Tarcu Muntele Mic (1802m 2190m)
- central - Muntii Godeanu, cu 2291m in Vf. Gugu, foarte asemanatori
cumasivul Retezat si prezentand acelasi interes ecologic.
- la sud - Muntii Valcan (Vf. Straja, 1868m) si Mehedinti sunt cei mai marunti,
dar plini de salbaticie prin relieful carstic renumit : Cheile Runcului si ale
Corcoaiei, Cioaca cu brebenei, etc. Sunt atinsi de influente climatice
mediteraneene, ceea ce se reflecta in vegetatia locului ; ex. : pinul negru de
Banat, mojdrean, carpinita, scumpia si chiar liliacul salbatic.
- la vest - Muntii Cernei, situati intre Cerna la sud si Raul Rece al Timisului la
nord. Ei se desprind din Masivul Godeanu, sunt aproape impracticabili
deoaece impaduriti si au versanti abrupti.
- la est - Masivul Retezat, 2509m Vf. Peleaga este cel mai impozant masiv al
grupei. Este un nod orografic.
-

Predomina sisturile cristaline

Prezinta numeroase urme glaciare (lacul Bucura,

lacul Zanoaga)

Ofera un peisaj unic prin maretie si salbaticie

Din 1930 este Parc National (Emil Racovita).

Unitatile depresionare componente :

- Depresiunea Petrosani :

- de origine tectonica, cu o lungime de 45Km.

- este drenata de Jiul de Est si de Vest, unite la Petrosani.
- Are o mare rezerva de carbuni (mai ales huila). Carbunii
apartin

sedimentarului

vechi

depus

ulterior

rupturii

tectonice.
- Comunica cu zonele vecine numai prin pasuri si anume:
- la N prin Pasul Merisor (759m) cu Depresiunea Hateg
- la S prin Pasul Lainici (450m) cu Subcarpatii Getici
- Tara Hategului:
Situata intre Muntii Retezat si Sureanu la sud si est si Muntii
Poiana Rusca (a Carpatilor Occidentali) la vest.
Cea mai larga depresiune din Carpatii Meridionali.
Este locuita din vechime (imperiul roman vestigii).
Este in istorie un model de economie rurala inchisa (15 sept.
targul Cailor)
Structura petrografica :
-

Grupa Retezat Godeanu are o structura petrografica complexa, astfel: rocile

cel mai des intalnite sunt sisturile cristaline si granitele. De aceea, au forme
greoaie, masive.

Pe vai insa, in Muntii Mehedinti si partial in Valcan apar calcarele care se

impun printr-un relief carstic cautat: exista si urme ale glaciatiunii cuaternare
in muntii mai inalti de 1800m.
Apele grupei
Raurile:
-

Au cursuri drepte, longitudinale si un regim de scurgere de tip mediteranean:

cu un maxim de toamna tarzie (decembrie) si un altul de primavara tarzie
(mai iunie).

- De aici izvorasc:
- Cerna, Raul Rece si Bistra ce curg spre vest
- Raul Mare, afluent al Streiului (Olt) ce curge spre nord
- Motrul si alti afluenti pe dreapta ai Jiului ce curg spre sud
- Jiul de Vest ce curge spre est
Lacurile glaciare
Numai in Retezat sunt 57 (dupa unii autori chiar 83).

- Galesul situat la 2270m inaltime.

- Bucura, Zanoaga, Taul Negru si Taul Mare la peste 2000m inaltime.
Mai exista lacuri glaciare in Muntii Godeanu si Tarcu.
Aspectul general al grupei
-

Pare un triunghi cu un varf la Dunare, un altul la Caransebes si al treilea la

Petrosani.

Desi nu este, aceasta grupa pare cea mai inalta din Carpatii Meridionali,
deoaerce este inconjurata din toate partile de zone joase.

Este fragmentat puternic de vai longitudinale, deci dispuse in lungul

paralelelor, ca si culmile pe care le delimiteaza.

Prezinta o mare diversitate de peisaj, flora, fauna, procese actuale, dar si

marturii ale framantarilor geologice trecute.

Culmile inalte au urme ale glaciatiunii cuaternare tipice.

Carpatii Occidentali
Asezare, limite
Carpatii Occidentali sunt amplasati in vestul Romaniei avand ca limite

la nord - Valea Barcaului si Valea Somesului

la sud - Dunarea (intre Bazias si varsarea Cernei)

la vest - Dealurile si pe alocuri direct Campia de Vest a tarii

la est - Carpatii Meridionali grupa Retezat Godeanu si Depresiunea Colinara a

Transilvaniei (in continuare) pana in cotul Somesului.

Geneza si structura petrografica
S-au format in cadrul orogenezei alpine, ca toti Carpatii
Au o mare varietate petrografica ; predomina sisturile cristaline rupte si prabusite.
Acestea au dat loc aparitiei rocilor vulcanice sau celor sedimentare, mai ales calcare. De
aceea sisturile cristaline au o distributie insulara desi constituie baza petrografica a
Carpatilor Occidentali.
Orientarea cutarilor este la fel de diferita ca petrografia zonei, astfel : in Banat ele au o
arcuire spre SV, pe cand la nord de Mures se ramifica in toate directiile.
Toata aceasta impestritare de roci, de linii tectonice si de structuri diferite dau
Carpatilor Occidentlai un relief variat intr-un perimetru geografic redus.
Nu exista ghetari actuali.
Caracterizarea generala a reliefului Carpatilor Occidentali
Recunoscute atat de geografi cat si de geologi sunt urmatoarele, de la sud la nord:
A. Muntii Banatului,
B. Muntii Poiana Rusca,
C. Muntii Apuseni,
Separati intre ei prin largi culoare.

Muntii Banatului
Sunt amplasati intre culoarul tectonic Timis-Cerna la est si Defileul Dunarii la sud,
avand o limita foarte sinuoasa la vest, intre Bazias si Bocsa care separa muntii de
Dealurile Vestice.
Sunt formati din doua culmi ceva mai inalte in rasaritul grupei si anume: Almajului
-1224m si Semenicului -1446m, urmate de cativa Muncei spre vest, cu doar 500-700m
altitudine, cum ar fi : Muntii Locvei la sud, Muntii Aninei central si Muntii Docnecei in nordvestul grupei. Iata cateva trasaturi ale unor componente importante:
- Muntii Almajului (Vf. Svinecea Mare, 1224m) si Muntii Semenicului (Vf.
Groznei, 1445m) sunt formati din sisturi cristaline si fasii de calcare vechi
orientate N-S ; sunt despartiti de depresiunea locuita a Almajului sau Bozovici,
mai cunoscuta dupa ultimul nume. Desi sunt putin inalti, Muntii Almajului si
Semenicului au culmile golase cu pasuni montane asemanatoare celor alpine.
Mai jos se intinde padurea de fag, apoi cea de stejar alternand cu fanete
deoarece povarnisurile sunt domoale.
- Depresiunea Bozovici, dintre cele doua culmi, este inchisa aproape din toate
partile. Nera o strabate, taindu-si cheile cu acelasi nume intre Muntii josi ai
Locvei la sud si Aninei la nord. Este una dintre cele mai salbatice vai prin chei
din Romania. Depresiunea are un climat de adapost, cu nuante mediteraneene
evidente, oamenii cresc aici vite de rasa si livezi de pomi fructiferi de calitate
superioara.
- Muntii marunti sau Munceii completeaza grupa Muntilor Banatului cu o
treapta mai joasa, spre vest. Este vorba despre:
Muntii calcarosi ai Aninei langa Muntii Semenic.
Muntii Docnecei cu minereu de fier exploatat din vechime.
Muntii Locvei intre Defileul Dunarii si Cheile Nerei.
Depresiunea Oravitei intre Muntii Locvei la sud si Aninei la est.
Depresiunea Caras Ezeris intre Muntii Aninei la est si Docnecei la vest.
Defileul Dunarii intre Bozovici si Valea Cernei (cu o lungime de cca.100Km) este
Cea mai lunga vale transversala din Europa
Are ingustimi de numai 150-170m (intre peretii povarniti a caror inaltime este de 300400m), dar si largiri de cca. 2Km.
In albia fluviului sunt praguri sau gropi adanci numite Cazane, astazi intrate in

domeniul Lacului de Acumulare de la Portile de Fier I ale hidrocentralei de mare putere cu

acelasi nume, din amonte de Turnu Severin.
Culoarul Timis-Cerna
Este orientat N-S si aproape rectiliniu ; s-a format prin ruptura tectonica.
Este flancat de munti ce depasesc 2000m la est sau 1000m la vest. Aspectul sau este
colinar, coline domoale alternand cu lunci sau vai largi (Cernei, Timis + afluenti).
La cumpana de ape intre Cerna si Timis se afla Poarta Orientala sau pasul de vale
Domasnea, cu o altitudine de 540m (pe vremea romanilor se numea Porta Orientalis).
Culoarul are asezari mari, bogate, cu fanete, pasuni, livezi ; cresc liber specii
mediteraneene. Este strabatut de cale ferata si sosea moderna.
Muntii Poiana Rusca
Sunt amplasati intre Culoarul Bistritei la sud si al Muresului la nord, au in vest Campia
Lugojului si in est Depresiunea Hategului.
Se constituie intr-un singur masiv muntos bombat, monolit, raurile sculptandu-l numai
partial si radial, fara a-l rupe, ca in cazul Muntilor Banatului.
Sunt formati din sisturi cristaline si numai partial din calcare vechi ; fierul de la Ghelar Teliuc, sau marmura si minereul de plumb de la Ruschita (in sud) sunt de interes national.
Inaltimea maxima este de 1374m in Vf. Padesu.
Sunt locuiti si circulati pana pe culmi, desi nu au pasuri sau trecatori decat marginal.
Culoarul Bistritei apare pe o ruptura tectonica supusa ulterior eroziunii apelor
curgatoare. Este o zona foarte locuita si cu traditii populare. In cadrul sau se afla Poarta
de Fier a Transilvaniei, un pas de 700m altitudine care leaga Valea Timisului cu
Depresiunea Hategului. (La Voislava se gaseste mica) .
Muntii Apuseni
Reprezinta grupa Carpatilor Occidentali amplasata la nord de Mures.
Este cea mai extinsa grupa din Carpatii Occidentali.
Se invecineaza cu : Vaile Barcaului si Somesului - la nord, Culoarul Muresului, care ii
separa de Muntii Poiana Rusca - la sud, Dealurile de Vest si izolat Campia de Vest a tarii
la vest si cu Depresiunea Colinara a Transilvaniei - la est.
Culmile Muntilor Apuseni se dispun in jurul unui masiv central, Bihorul, 1849m, dupa
cum urmeaza :

I. Grupa Bihor
Este grupa centrala a Apusenilor, in cadrul careia, alaturi de sisturi
cristaline si granite, apar frecvent calcarele, generand: pesteri, avenuri,
chei.

Muntii grupei se dispun in jurul masivului central, astfel :

la est - Muntele Mare de 1826m
la nord - Muntele Vladeasa de 1836m, fiind un con vulcanic stins
Muntele Gaina de 1467m, cu celebrul targ de fete.
Muntele Gilau se prelungeste in directia nord-estica a Bihorului.

In prelungirea sudica a Muntilor Bihor se afla :

II. Grupa Muntilor Metaliferi - Trascaului
-

Muntii Metaliferi si ai Trascaului se afla la sud de grupa Bihor. Au

numeroase iviri vulcanice tertiare din cadrul formatiunilor sedimentare
cutate; de aici bogatia in minereuri neferoase (auroargentifere).

In Muntii Trascaului (dintre Ampoi si Aries) pitorescul este sporit

de ivirile de calcare. Vulcanismul tertiar ofera tot aici Detunata,
stanca formata din coloane verticale de bazalt (monument al
naturii).

Muntii Metaliferi, conici ca niste vulcani stinsi ce sunt, poarta pe

povarnisurile lor foarte line ogoare si fanete accesibile.

Curiozitati : Tara Motilor reprezinta : masivele muntoase ale grupei Bihor, dar si Muntii
Metaliferi si ai Trascaului, valea Ariesului fiind numai axa acestei tari.
III. Grupa Muntilor Crisurilor este formata din
- Muntii Zarandului, situati:
intre Mures la sud si Crisul Alb la nord.
au forma de culme cu spinarea lata ca un pod la 400-600m
altitudine, numai punctiform atingand 836m in Vf. Drocea.
apar ca un abrupt impunator spre Campia de Vest
la poalele lor, pe un tapsan ingust, se afla podgoria Aradului.
- Muntii Codru Moma, situati:

intre Crisul Alb, la sud si Crisul Negru, la nord.

sunt cei mai inalti dintre toti munceii Crisurilor, atingand

1112m in Vf. Plesu.

sunt eterogeni d.p.d.v. geologic (sedimentar, calcare la nord si

roci vulcanice la sud); la Moneasa si Vascan se exploateaza
calcare ornamentale.

- Muntii Padurea Craiului, situati :

intre Crisul Negru, la sud si Crisul Repede, la nord.

au inaltimi reduse si sunt sculptati de ape in depresiuni locuite.

aici se afla celebrele pesteri : Meziad si Vadu Crisului.

- Muntii Plopis, situati :

intre Crisul Repede, la sud si Valea Barcaului, la nord.

sisturi cristaline si netezimi de campie.

De retinut ca:
- intre subunitatile Muntilor Crisurilor se afla urmatoarele depresiuni golf, prelungiri ale
Campiei de Vest, dispuse astfel de la sud spre nord:
- la sud : Depresiunea Zarandului, pe valea Crisului Alb
- central : Depresiunea Beius, pe valea Crisului Negru
- la nord : Depresiunea Vad, sau Borod, pe valea Crisului
Repede

Dealurile si podisurile Romaniei

Sub denumirea din titlul cursului sunt reunite toate formele de relief colinar cu altitudini
cuprinse intre 200 si 900-1000m, considerate ca apartinand treptei a doua de relief a
Romaniei, prima fiind muntii, iar cea de-a treia campiile.
Ambele forme de relief fac trecerea intre munte si campie apartinand reliefului de talie
mijlocie (200 1000m) al tarii.
Caracteristicile acestuia reprezinta rezultatul evolutiei pliocen- cuaternare a scoartei
terestre anterior constituite in aceste locuri si iata cum:

Din punct de vedere structural in fiecare unitate deluroasa exista un fundament

vechi peste care, ulterior, s-a depus o suprastructura sedimentara de varste si grosimi
diferite.

Fundamentul amintit apartine unor unitati geostructurale de platforma stravechi,

datand din Precambrian (adica din Arhaic si Proterozoic) in cazul Podisului Moldovei, al
Dobrogei Centrale si de Sud, precum si in cazul Podisului Getic. Fundamentul
Subcarpatilor, al Podisului Mehedinti dar si al Dealurilor Vestice apartine insa orogenului
carpatic, deci alpin, in timp ce Dobrogea de Nord are in fundament orogen hercinic
(predominand rocile metamorfice si de eruptiv vechi paleozoic, mai ales granitele)

Suprastructura sedimentara depusa, ulterior, peste fundament; ea are doua nivele

de timp geologic diferit in care s-au depus si anume:

- primul al sedimentelor paleozioco mezozoice care apar discontinuu.
- al doilea - cel al sedimentelor neozoice care alterneaza ca momente geocronologice
(revezi scara geocronologica din prima parte a cursului de fata), astfel:
- gresii, marne, argile, calcare depuse in - Miocen
- argile, nisipuri, pietrisuri si tufuri vulcanice Pliocen
- peste acestea exista un strat superficial format din depozite nisipo-argiloase si
loessoide depuse ulterior de agenti externi.

Dealurile Subcarpatice
Asezare, limite

Subcarpatii reprezinta o unitate de orogen situata pe flancul exterior al Muntilor

Carpati, incepand din Valea Moldovei la nord si sfarsindu-se in Valea Motrului la sud-vest.
Pe rama interna a Carpatilor Orientali, deci in interiorul Depresiunii Colinare a
Transilvaniei, exista o singura secventa subcarpatica interna, simetrica subcarpatilor
Moldovei (fata de axa carpatica), dar care se va prezenta in cadrul unitatii naturale careia ii
apartine in mod natural.
Caractere generale ale reliefului
Trasaturile de relief ale Subcarpatilor exprima bine apartenenta lor la o regiune de
incretire atasata genetic Muntilor Carpati, intr-un ultim val al Orogenezei Carpatice,
secventa spatio-temporala a Orogenezei Alpine.
Astfel, Subcarpatii au altitudini mari : 1018m Magura Matau, 996m in Magura
Odobesti sau 911m in Culmea Plesu, ceea ce ii face comparabili cu muntii mijlocii. Rocile
predominante sunt: conglomeratele, gresiile, argilele nisipurile, pietrisurile, marnele,
dispuse in structuri cutate (anticlinale si sinclinale). Uneori anticlinalele sunt patrunse din
adanc de samburi de sare formand ceea ce geologii numesccute diapire. Exemple: la
Targu Ocna, Slanic, Teleaga, Ocnele Mari, etc.
O alta trasatura caracteristica este aceea ca, incepand de la contactul cu muntele,
spre exterior, culmile alterneaza cu depresiuni pe un singur aliniament in cazul
Subcarpatilor Moldovei sau pe doua aliniamente in cazul Subcarpatilor Getici si ai Curburii.
Subdiviziunile Subcarpatilor

Subcarpatii Moldovei intre valea Moldovei si a Trotusului

Subcarpatii Curburii inter valea Trotusului si a Dambovitei

Subcarpatii Getici intre valea Dambovitei si a Motrului

Subcarpatii Moldovei
Se caracterizeaza printr-un singur sir de culmi si o singura serie de depresiuni. Sunt

alcatuiti cu precadere din roci miocene, cele pliocene aparand, in petice, numai in sud.
Limitele
Valea Moldovei la nord si valea Trotusului la sud, Carpatii Orientali la vest si Podisul
Moldovei la est, prin vestul exterm al Luncii Siretului.
- Aliniamentul culmilor subcarpatice, in dispunere nord-sud :
- Culmea Plesului, 915m, este situata intre Valea Moldovei si Valea Ozanei.
- Dealul Corni, 603m, intre Saua Baltatesti si Valea Cracaului.
- Dealul Bahna (sau Runcu), 515m, intre Saua Girov si Valea Bistritei.
- Dealul Barboiu, 504m, intre Valea Bistritei si Valea Tazlaului.

- Culmea Pietricica, 740m, intre Valea Bistritei si Valea Tazlaului unita cu a

Trotusului.
- Aliniamentul depresiunilor subcarpatice, in aceeasi dispunere de la nord la
sud :
- Depresiunea Neamt pe Valea Ozanei sau a Neamtului, dar si ai altor
afluenti mici pe dreapta ai Siretului.
- Depresiunea Cracau Bistrita pe Valea Bistritei, a Cracaului
si a Bicazului inferior.
- Depresiunea Tazlau Casin pe Valea Tazlaului unit cu Trotusul, dar si pe
Valea Casinului (cea mai populata). Aceasta deprsiune trebuie considerata
considerata de trecere intre Subcarpatii Moldovei si Subcarpatii
Curburii, deoarece limita ei sudica formata de Culmea Ousorul (783m)
si Platforma Zabrant se afla in Subcarpatii Curburii.
Subcarpatii Curburii
Limitele
Valea Trotusului la nord si valea Dambovitei la sud-vest, Muntii Carpati la vest si
Campia Romana la est.
Contactul cu muntele este ezitant, edificatoare fiind in acest sens patrunderea
pintenului muntos din roci flisoide, numit Pintenul Ivanetu (de inaltime 1021m), in domeniul
subcarpatic, creand aici o interferenta Carpati Subcarpati.
Toate culmile si depresiunile Subcarpatilor de Curbura sunt deformate pe directia NESV, urmand marea curbura carpatica in celebrul Cot al Vrancei (care se refera deci la
deformarea globala a unitatii montane si submontane).
- Aliniamentul culmilor Subcarpatilor Curburii :
-

Primul sir de culmi (V) interioare: Ousoru, Rachitas, Raiuti, Gurbaneasa,

Bisoca, Dilma, Blidisel, etc. cu inaltimi de cca. 800-900m, urmat de Salcia
si Ciolanu cu inaltimi in jur de 700m. 700m.

Al doilea sir de culmi (E) exterioare : Magura Odobesti (996m), Dealul

Deleanu, Dealul Blajeni, Dealul Istrita (numit si Dealul Mare, 749m),
Dealul Bucovel, etc.

- Aliniamentul depresiunilor Subcarpatilor Curburii :

De la vest la est se succed doua siruri de depresiuni si anume:
- Depresiunile submontane (in vestul grupei, intre munte si primul

aliniament de culmi subcarpatice):

- Depresiunea Soveja, care apartine zonei de tranzitie la Subcarpatii
Moldovei, urmata la sud de

Depresiunea

Vrancei, apoi de

Depresiunile Neculele, Lopatari, Patarlage si Chiojd (aceasta din urma

fiind limitata la est de Pintenul Ivanetu).
Depresiunile intracolinare reprezinta al doilea aliniament depresionar,
numai intre culmile Subcarpatice. Ele se dispun de la nord la sud astfel:
- Depresiunea Vidra, Depresiunea Mera, Depresiunea Dumitresti,
Depresiunea Policiori, Depresiunea Niscov si Depresiunea Podeni
Aceste depresiunji sunt adapostite spre est de cel de-al doilea sir
de culmi subcarpatice (Magura Odobesti, etc)
La vest de Teleajen, succesiunea culmilor si a depresiunilor se simplifica datorita
ingustarii Subcarpatilor, precum si datorita patrunderii in domeniul lor a Campiei Ploiestilor.
Intre Teleajen si Dambovita depresiunile au un caracter intracolinar si se desfasoara astfel
dinspre est spre vest: Depresiunea ampla Valenii de Munte, pe valea Teleajenului,
Depresiunea Campina pe valea Prahovei si Depresiunea Pucioasa pe valea Ialomitei.
Depresiunea Valenii de Munte are iviri diapire la Slanic Prahova, cunoscut fiind
Muntele de sarede aici. In Depresiunea Policiori apar celebrii vulcani noroiosi.
Depresiunea Vrancei apare ca o cetate naturala, intre munte la vest si dealurile Raiutu
si Rachitis la est, strabatuta de cursul Putnei si al afluentului sau, Zabala. Loc de
rezonanta istorica. Magura Odobesti si Dealul Istrita (sau Dealul Mare) sunt cunoscute
pentruu podgoriile si vinurile sale de calitate.
Subcarpatii Getici
Limitele
Valea Dmabovitei la est, Valea Motrului la vest, Carpatii Meridionali la nord si Podisul
Getic la sud.
Culmile si depresiunile se succed similar Subcarpatilor Curburii si anume doua siruri
de dealuri si doua de depresiuni, dupa cum urmeaza (de la est la vest):
-Primul aliniament al culmilor Subcarpatilor Getici, numit sirul Dealurilor
Subcarpatice Interioare se remarca prin :
- Magura Matau - 1018m inaltime
- Dealul Carlige - 871m

- Magura Slatioarei - 767m

- Dealurile Gorjului sau Subcarpatii Gorjului enumerate de la est spre vest.
-Al doilea aliniament al culmilor Subcarpatilor Getici, numit sirul Dealurilor
Externe are urmatorele culmi mai semete:
- Dealul Negru de 581m (in apropierea orasului Rmnicu Valcea)
- Dealul Barzei de 560m inaltime si
- Dealul Bran, desi are numai 333m, sare semet deoarece se afla in
marginea de nord a Podisului Getic.
-Primul aliniament al Depresiunilor Subcarpatilor Getici

se consituie din

depresiuni de separatie, adica depresiuni submontane fata de Carpatii Meridionali, si

sunt foarte populate inca din vechime. De la est la vest, ele sunt :
- Depresiunea Campulung Muscel - pe vaile Argeselului si a Targului
- Depresiunea Arefu - pe Arges
- Depresiunea Jiblea - pe stanga Oltului
- Depresiunea Horezu pe dreapta Oltului
- Depresiunea Novaci pe Oltet
- Depresiunea Tismana pe Motru
-Al doilea aliniament al Depresiunilor Subcarpatilor Getici este format numai
din depresiuni intracolinare, situate intre dealurile subcarpatice, cele mai mari fiind
cunoscute sub numele de:
- Depresiunile intracolinare dintre Arges si Dambovita (la est de Olt)
- Depresiunea Targu Jiu Campu Mare (pe Jiu si afluentii sai confluente
in aceasta depresiune)
Doua sunt marile depresiuni ale Subcarpatilor Getici si sunt situate la extrermitatile
acestora, astfel :
- Depresiunea Campulung, pe raul Targului si pe raul Argesel, la adapostul
Muntilor Iezer si avand la sud Magura Matau (1018m). Depresiunea este
plana, are aspectul unui camp intins, lung, axat pe Raul Targului (Campulung
Muscel a fost prima capitala a Tarii Romanesti).
- Depresiunea Targu Jiu Campu Mare, dezvoltata pe Jiu si afluentii lui, se afla
la adapostul Dealurile Subcarpatice ale Gorjului in nord, la sud fiind limitata
de Dealul Bran, slab cutat. In vest ea se desfasoara pana aproape de Motru,
iar in est pana aproape de Gilort. Are o planeitate remarcabila (vezi numele) ;
este intens locuita, Targu Jiu fiind orasul ei cel mai important.

Dealurile de Vest
Asezare, limite
Dealurile de Vest poarta acest nume datorita pozitiei geografice in cadrul tarii, precum
si datorita genezei lor diferite de cea a Subcarpatilor (cu toate ca fac parte din aceeasi
treapta de relief: dealurile).
Sunt dispusi - ca o bordura deluroasa in vestul Carpatilor Occidentali, adica la poalele
Muntilor Banatului si Muntilor Apuseni :
- limita nordica - Valea Somesului
- limita sudica - granita tarii cu Serbia
- limita vestica - Campia de Vest
- limita estica - Carpatii Occidentali
Dealurile de Vest prezinta un relief usor ondulat, cu dealuir domoale, cu altitudini de
150-300m, rar depasind ultima valoare. Apar ca o bordura deluroasa (a Carpatilor
Occidentali) de latimi variabil si pe alocuri discontinua. Dealurile de Vest constituie o
unitate de tranzitie intre munte si campie, aceasta din urma patrunzand uneori pana la
poalele Carpatilor Occidentali, de unde vine si discontinuitatea Dealurilor de Vest amintita
anterior.

Subdiviziunile Dealurilor de Vest

Dealurile Salajului (dupa unii autori) - intre Somes si Crasna

Dealurile Crasnei, Dealurile Oradei, Dealurile Salajului - intre Somes la nord si

Crisul Repede la sud

Dealurile Ghepisului - intre Crisul Repede la nord si Crisul Negru la sud ; apar ca o

treapta larga la poalele Muntilor Padurea Craiului

Piemontul Codrului - intre Crisul Negru la nord si Crisul Alb la sud ; apar ca o

treapta ingusta la poalele Muntilor Codru-Moma

Dealurile Lipovei - intre Mures la nord si raul Bega la sud

Dealurile Buziasului (368m) si Dealurile Tirolului flancheaza la nord si vest Muntii

Banatului
Raurile
Sunt numeroase si permanente raurile care, izvorand din Muntii Carpati,
traverseaza de la est spre vest Dealurile Vestice.
Cele mai cunoscute sunt : Somesul, Barcaul, Crisurile (Repede, Negru si
Alb), Bega, Muresul, Timisul, Barzava, Carasul.

Podisul Mehedinti
Aceasta unitate geografica este bine individualizata in sud-vestul Romaniei, avand ca
limite :
- la nord - Muntii Mehedinti (printr-un abrupt de sute de metri)
- la sud - Platforma Strehaia a Podisului Getic:
- la vest - Valea Dunarii
- la est - Valea Motrului su Subcarpatii Getici
Fiind constituit din sisturi cristaline si calcare, Podisul Mehedinti dovedeste ca apartine
unitatii de orogen a tarii, asadar este un produs al orogenezei alpine.
Podisul Mehedinti are un pitoresc unic prin formele de relief specific rocilor majoritare,
frecvente fiind formele carstice, de tipul:
- vai cu chei : - Topolnita si Cosustea
- pesteri : - Topolnita (printre cele mai mari din Romania)
- poduri naturale : - Ponoare
- depresiuni carstice si sohodoluri (vai ale caror ape dispar in subteran)
Podisul Mehedinti are un aspect de platou adanc fragmentat de ape, cu inaltimi de
500-600m, din care rasar numai cateva maguri calcaroase, cu inaltimi de cca. 800m.
Mica depresiune a Severinului si Dealurile Cosustei despart Podisul Mehedinti de
Platforma Strehaia (apartenenta la Podisul Getic).

Podisul (Piemontul) Getic

Podisul sau Piemontul Getic, situat la sud de Subcarpatii Getici este strans legat de
acestia, pe alocuri linia de demarcatie fiind greu de stabilit datorita continuitatii cuverturii
pietrisurilor de Candesti (cuaternare) mai groase intre Dambovita si Oltet.
Limitele Podisului Getic sunt :
- la nord - Subcarpatii Getici si Podisul Mehedinti (in sud-vestul extrem)
- la sud - Campia Romana de la Drobeta Turnu Severin-Craiova-Slatina
Pitesti-Gaesti
- la vest - Valea Dunarii si Campia Romana intre Dr. Tr. Severin si Plenita
(Campia Blahnitei)
- la est - Valea Dambovitei
Stratele sedimentare de rezistenta diferita (argile, marne, pietrisuri, nisipuri, gresii moi,
stratele de carbune) s-au depus in ultima parte a Pliocenului pe un fundament cristalin.
Toate aceste sedimente sunt acoperite cu pietrisuri, depuse de raurile care se varsau in
lacul Campiei Romane, in continua retragere in acea perioada este vorba de pietrisuri
de Candesti.
Intregul podis are o inclinare lina pe directia nord-sud.
Inaltimea lui medie este de 600-700m in nord si de 200-300m in sud.
Subdiviziunile :
a) la est de Olt : - Platforma (Piemontul) Candesti (745m) situata intre Dambovita
la est si Arges la vest.
- Platforma (Piemontul) Argesului (772m) intre raul Arges la vest si Argesel la est.
- Platforma (Piemontul) Cotneana (657m) intre raul Arges la est si Olt la vest.
b) la vest de Olt :
- Platforma (Piemontul) Oltetului (>640m in nord) intre Olt la est si
Gilort la vest, strabatuta median de raul Oltet.
- Platforma (Piemontul) Jiului sau Dealurile Jiului (>417m in nord) intre raul Gilort
la est si Motru la vest.
- Platforma (Piemontul) Strehaia (cea mai putin inalta subunitate avand cca. 400m
in nord) cu doua subunitati : platforma (Piemontul) Husnitei si al Balacitei ; este
situata intre Motru la est si Campia Blahnitei la vest (aceasta din urma fiind o
subunitate a Campiei Romane).

Podisul Moldovei
Podisul Moldovei este cel mai intins podis al Romaniei.
Asezare, limite
Podisul Moldovei se afla in estul tarii, avand urmatoarele limite :
- la nord - granita de stat
- la sud - Campia Romana (prin subunitatile sale Campia Siretului Inferior si
Campia Covurlui)
- la vest - Grupa nordica a Carpatilor Orientali pana la Valea Moldovei, iar apoi
de aici spre sud Subcarpatii Moldovei
- la est - Valea Prutului.
Peste un fundament stravechi si complex s-au depus starturi sedimenare neozoice
- Fundamentul cel mai vechi se afla in nordul Podisului Moldovei, cu scutul
moldo-podolic format din cele mai vechi roci: in baza granite
precambriene, peste care s-au depus straturi paleozoice si mezozoice,
realizand impreuna o adevarata stiva de straturi orizontale.
- Fundamentul partii sudice este constituit dintr-o prelungire scufundata a ariei
hercinice nord-dobrogene (datand din paleozoic).

Peste aceste vechi structuri geologice profunde s-au depus sedimentele

neogene ale Marii Sarmatice, care s-a retras continuu spre sud, ceea ce
explica si inclinarea tuturor stratelor neozoice superficiale ale Podisului
Moldovei in aceeasi directie sudica.

- Rocile straturilor superficiale sunt: argile, marne, nisipuri, gresii, calcare ; sunt
roci moi care permit alunecari de teren si o eroziune de suprafata intensa.
- Caracteristica este, in legatura cu aceasta inclinare, succesiunea de cueste,
adica de povarnisuri in panta mare, orientate invers inclinarii straturilor (vezi
cursul de Geomorfologie ).
Raurile mari ale Podisului Moldovei au o directie NV-SE si curg aproape
paralel unele cu altele.
Podisul Moldovei, cel mai intins podis al tarii, prezinta aspecte fizico-geografice
diferite in cuprinsul sau, de aceea ele pot fi prezentate numai separat, pe subdiviziuni :

Podisul Sucevei
Se afla intre Carpatii Orientali la vest, apa Moldovei la Sud, dar trece de valea Siretului
la Est. Are inaltimi cuprinse intre 450 si 600m. Vaile Sucevei si Siretului compartimenteaza
acest podis in mai multe unitati deluroase care alterneaza cu depresiuni sau lunci largi,
dispuse de la nord spre sud.
Dealurile Zaranca sau Dragomirnei (522m) in nord, intre valea Siretului si valea
Sucevei, urmate de dealurile Podisului propriu-zis al Sucevei care atinge 688m in Dealul
Ciungi. Aceasta a doua unitate deluroasa se afla intre apa Moldovei la nord si cea a
Moldovei la sud. Pe partea stanga a Siretului se afla culmile Dealul Mare - Harlau (593m)
care apartin tot unitatii numite Podisul Sucevei.Intre aceste culmi deluroase se afla
inseuari de relief, depresiuni sau culoare largi de vai, dupa cum urmeaza :
- Inseuari : Saua Bucecea pe stanga Siretului, la nord de Dealul Mare si Saua
Ruginoasa tot pe stanga Siretului, dar in sudul Dealului Mare.
Depresiuni : Depresiunea Radauti intre Dealul Zaranca si Podisul Sucevei.
Culoare de vai : Culoarul vaii Suceava si Culoarul Siretului intre
componentele sale colinare, precum si culoarul Moldovei, la extermitatea
sudica a Podisului Moldovei.

Campia Moldovei (Jijiei)

Este situata in estul Podisului Sucevei, la nord avand limita Prutul, iar la sud trece de
apa Bahluiului, oprindu-se in cuesta nordica a Podisului Barladului. Reprezinta subunitatea
cea mai joasa a Podisului Moldovei. Este formata din dealuri line, scunde, numai in Dealul
Cozancea si in Dealul Ibanesti depasindu-se inaltimea campiei de 200m. Precumpanesc
argilele si marnele, de aceea dealurile sunt tesite, iar vaile largi, dand impresia unei campii
usor ondulate, de unde si numele sau, impropriu unei subdiviziuni de podis. Apele care o
strabat seaca vara, motiv pentru care locuitorii le-au stavilit din timpuri vechi, creand
functionalele iazuri (Sitna, Baseul, etc.).
Podisul Barladului
Este situat in sudul primelor doua si este cel mai extins ca suprafata.Este alcatuit din
roci variate : calcare oolitice, gresii si argile in partea sa nordica mai inalta, in sud facandusi aparitia din ce in ce mai mult nisipurile.Este mai inalt in nordul sau atingand 561m in
Dealul Dorosan. Aici predomina inaltimi de 400-500m datorita prezentei unor roci mai
dure. Ulterior inaltimile descresc spre sud pana la 200m in Podisul Covurluiului (numit si
Dealurile Berestilor). Podisul Barladului este o regiune greu de taversat, cu urcusuri grele
si o circulatie anevoioasa intre interfluviile sale inalte si vaile cu pereti abrupti. In trecut
Podisul Barladului era intens impadurit. Astazi padurile se mai impun in peisaj numai in
zona sa nordica numita si Podisul Central al Moldovei.
Subunitatile Podisului Barlad dispuse de la nord la sud sunt :
Podisul Central Moldovenesc se desfasoara intre cuesta Iasului la nord si
latitudinea Vasluiului in sud, aici existand un aliniament de cueste.
Colinele Tutovei se afla intre valea Barladului la est si valea Siretului la vest,
la nord aflandu-se Podisul Central Moldovenesc.
Dealurile Falciului se afla intre valea Barladului la vest si Depresiunea
Elanului la est, la nord fiind tot Podisul Central Moldovenesc.
Depresiunea Elanului este urmatoarea subunitate spre sud, situata intre
Dealurile Falciului la vest si valea Prutului la est.
Podisul Covurlui, numit si Dealurile Berestilor, se afla la sud de Beresti, in
continuarea Dealurilor Falciului si nu au decat inaltimi de 200-228m.
Raurile

Tes aici o retea relativ bogata, culeasa de Siret sau de Prut

- Podisul Sucevei este taiat longitudinal de Siret, care are o vale larga
si un debit mare, 222 m3/s, adunand afluenti ca Suceava cu
Sucevita si Moldova cu Moldovita si alti mici afluenti.
- Campia Jijiei (Moldovei) este strabatuta de Jijia, de Bahlui, de Baseu
si de Siha, afluent al Jijiei.
Podisul Barladului este udat de apa Barladului si a afluentilor sai,
scurti si semipermanenti ca: Vaslui, Crasna, Racova, Tutova,
Zeletin, etc. si de paraul Elan, afluent sudic al Prutului.

PODISUL DOBROGEI

Podisul Dobrogei este cel mai vechi pamant romanesc, din punct de vedere geologic.
Asezare, limite
Este situat in sudul extrem al tarii, intre :
- Dunare - la nord si vest
- Bulgaria (prin granita trasata intre Ostrov si Vama Veche)-la sud
- Marea Neagra - la est
Alcatuire geologica
Este cel mai vechi pamant romanesc (care contine reminiscentele catenelor muntoase
baikaliene si hercinice) este si cel mai complex ca alcatuire petrografica.
In structura sa petrografica exista sisturi verzi, calcare vechi, intruziuni vulcanice, dar si
depuneri sedimentare noi, inclusiv loess cuaternar, toate acestea regasindu-se in
varietatea formelor de relief.
Caracterizarea generala a reliefului
In general, prin altitudine si aspect colinar apartine clasei podisurilor, inaltimea lui fiind
de 100m in partea centrala si de maximum 467m in nord.
Numai in nord-vest are aspectul unor munti pitici, la mijloc este insa neted ca o campie,
iar in sud neted ca un platou.
Datorita marii sale diversitati structurale nu poate fi caracterizat unitar din punct de
vedere geomorfologic, ci pe subdiviziuni :

Masivul Dobrogei de nord - mai inalt, mai vechi, mai complex ca

alcatuire geologica.

Podisul Dobrogei de sud - cu altitudine mai mica, cu relief si alcatuire

geologica mai simpla, respectiv depozite sedimentare depuse peste un
sector al Platformei Moesice ca fundament.
Masivul Dobrogei de nord
Datorita structurii geologice dure si foarte vechi (de origine baikaliana sau
hercinica), supus fiind unei eroziuni indelungate si fragmentat tectonic, fostul masiv
muntos are acum inaltimi de dealuri. Cu toate acestea, fiind inconjurat din toate partile de
ape prezinta o reala maretie montana, desi nu depasesc 467m.
Subunitatile componente sunt:
Muntii Macinului : - situati in nord-vestul extem, prezinta doua culmi
despartite de Valea Taitei si anume: Culmea Pricopanului (cu 467m in Varful
Greci) si Culmea Niculitelului cu 363m inaltime maxima.
Dealurile Tulcei : - se afla la est de subunitatea Macin, se prezinta sub forma
unei culmi inguste, paralele cu bratul Sf. Gheorghe al Dunarii ; aceasta
culme este modelata in calcare si scade treptat in altitudine dinspre vest spre
est, terminandu-se ca o peninsula intervenita intre mlastinile Deltei la nord si
laguna Razim. La sud spre aceasta din urma se identifica o ultima treapta
numita Prispa Agighiol.
Podisul Babadagului: - se afla la sud de Muntii Macinului si Dealurile Tulcei,
aproximativ intre valea Taitei la nord si valea Slavei la sud. Aspectul sau este
colinar, inaltimea minima este sub 200 m, iar cea maxima este de 341m si

are o inclinare evidenta dinspre vest spre est.

Podisul Casimcei: - este situat intre Valea Slava la nord si versantul sudic al
raului Casimcea la sud (intre Harsova si Capul Midia). Este alcatuit din sisturi
verzi, cele mai vechi formatiuni geologice ce apar la suprafata in Romania si
are un relief mai accentuat decat podisul Babadagului si se termina spre
Lacul Razim prin Prispa Hamangia.
Podisul Dobrogei de sud
- Se desfasoara la sud de aliniamentul : Harsova - Capul Midia, pana la hotarul de
sud al tarii.
- Are un fundament de calcare si gresii sarmatice, peste care se afla o cuvertura
groasa de loess.
- Pe alocuri din depozitele de loess ies calcarele, determinand versanti abrupti sau
chiar iviri de stanci.
- In rest, relieful Podisului Dobrogei de sud este usor ondulat.
- Partea sa cea mai joasa este Valea Carasu, pe vremuri mlastinoasa, astazi parte
a Canalului Dunare Marea Neagra.
- In general Podisul Dobrogei de Sud nu depaseste decat pe alocuri 200m inaltime.
- Subunitatile sale componente, dispuse de la nord la sud, sunt :
Podisul Medgidiei (numit in trecut Podisul Tortomanului), de numai 109m
inaltime.
Podisul Oltinei cu inaltimiea maxima de 196m ; in sud-vest, este fragmentat
de afluentii Dunarii.
Podisul Negru Voda : cu 192m inaltime medie.
Fasia litorala cu inaltimi de 36 60m fata de nivelul marii; se afla in estul
Dobrogei de sud, intre lacul Siutghiol si granita de sud a tarii. Tarmul propriuzis al Dobrogei de sud la Marea Neagra este de tip faleza adapostind plaje
cu nisip fin. Procesele actuale de tarm sunt remarcabile si se studiaza la
cursul de Geomorfologie.

Depresiunea Colinara a Transilvaniei

Asezare, limite
Ocupa interiorul arcului carpatic, limitele sale exterioare fiind bine evidentiate de
abrupturile celor trei ramuri muntoase, astfel :
- Carpatii Orientali prin sirul muntilor sai vulcanici in est ;
- Carpatii Meridionali in sud ;
- Carpatii Occidentali prin grupa Muntilor Apuseni si jugul intracarpatic (muntii
Meses, Dealul Prisnel, Dealul Mare si Dealul Preluca) in vest.
Geneza si alcatuire geologica
Catre sfarsitul erei Mezozoice, cand a inceput orogenenza alpina, in paralel cu
ridicarea Carpatilor, datorita eforturilor de cutare si ridicare a acestora s-a produs o
scufundare lenta de pana la 4500m adancime, a bazinului Transilvaniei. Regiunea a fost
invadata de ape si indelung sedimentata cu argile, marne, nisipuri, calcare si gresii. In
pragul Cuaternarului intreaga Depresiune a Transilvaniei a devenit uscat. Numai pe

margini si in unele depresiuni intramontane (Brasov, Giurgeu, Ciuc), mai ramasesera lacuri
ce aveau sa fie drenate mai tarziu, in Cuaternarul inferior. Un mare avantaj al zonei este
ca in formatiunile sedimentare amintite se gasesc intercalatii de carbuni, sisturi
bituminoase, sare gema si gipsuri.
In ultima faza, care s-a prelungit pana la inceputul Cuaternarului, s-a pus in evidenta
pe trei laturi ale depresiunii o fasie de cute diapire cu strate ridicate pana la verticala
aducand din adancuri samburi de sare, resursa aflata astazi in exploatare (la Ocna Mures,
Ocna Dej, Praid, etc).
Caracterizarea generala a reliefului si subdiviziuni
Depresiunea Colinara a Transilvaniei prezinta un relief mai proeminent pe latura sa
estica, unde apar o serie de depresiuni si dealuri submontane marginale. In centru este
evidenta o zona de podis, iar in marginile sale sudice si de vest se afla depresiuni
submontane formate prin eroziune si acumulari piemontane, astfel :
In sud se afla Depresiunea Fagaras, sau Tara Fagarasului, drenata de Olt
si apoi Depresiunea Sibiu sau Tara Cibinului, drenata de Cibin, un afluent al
Oltului, cele doua fiind despartite prin cateva coline inalte, avand in jur de
600m. Ambele depresiuni au o treapta de relief mai inalta (600-900m) cu
aspect colinar, pe latura sudica la contactul cu Muntii Fagaras si Candrel si o
treapta mai joasa cu aspect de campie.
Pe latura vestica, la contactul cu Muntii Apuseni, se afla depresiunile : Almas
si Iara (inchisa la est de Dealul Feleacului , 832m), apoi depresiunile Alba
Iulia Turda si mai la sud Culoarul Muresului.
Pe latura rasariteana, unde s-a inaltat in Neogen sirul muntilor vulcanici (ce
se termina printr-un platou vulcanic de o remarcabila netezime) s-au
individualizat doua aliniamente depresionare despartite prin inaltimi
asemanatoare celor subcarpatice : Nadascut, Magura Rez, Dealurile
Siclodului, Becheci, Sinioara, care se apropie sau trec de 1000m altitudine.
In cadrul acestei structuri de tip subcarpatic, la marginea dinspre munte se
afla depresiunile submontane Hoghiz, Homoroade, Odorhei, Praid, Valenii de
Mures, Bistrita, etc., iar la vest de inaltimile deluroase mentionate se afla o
alta serie de depresiuni cu caracter intercolinar : Cristuru Secuiesc,
Magherani-Atid, Voivodeni, Dumitra, inchise de alte maguri ca Dealul Homat,
Atid si altele de peste 800m altitudine.
Podisul Transilvaniei propriu-zis constituie zona din interiorul Depresiunii
Colinare a Transilvaniei limitata de depresiunile submontane amintite.
Are in general altitudini de 500-600m, desi se intalnesc si inaltimi de
numai 300m sau de peste 700m.
Este alcatuit din strate sedimentare aproape orizontale, boltite pe alocuri
sub forma de domuri, in cuprinsul carora s-a acumulat gazul metan, una
din principalele bogatii ale tarii.
Vaile largi ale Muresului (intre Tg. Mures si confluenta Ariesului) si cele
doua Somese (intre Cluj-Napoca, Dej si Nasaud) despart Podisul
Transilvaniei in trei subdiviziuni si anume: Podisul Someselor la nord,
Campia Transilvaniei la mijloc si Podisul Tarnavelor la sud.
Podisul Someselor : aflat intre culoarul celor doua Somese (Mare si Mic) la
sud si jugul intracarpatic la nord, are in general relief colinar, in mare parte
acoperit de culturi agricole..
Campia Transilvaniei : este situata intre cele doua Somese la nord si Valea
Muresului la sud. Constituie o regiune mai joasa, formata din dealuri scunde,

avand in medie 500m inaltime, un substat argilo-marnos si este brazdata de

vai largi. Datorita pantelor line pe care se intind ogoare precum si datorita
absentei padurilor, aceasta regiune a fost denumita de localnici campie, in
trecut chiar Campia Painii si reprezinta o importanta zona agricola. (In
cuprinsul ei exista numeroase lacuri antropice, iazuri.)
Podisul Tarnavelor : constituie sectorul cel mai extins al Podisului
Transilvaniei, este strabatut de Tarnava Mare si Tarnava Mica de unde-i vine
si numele. Are ca limite: in nord Valea Muresului, iar in sud depresiunile Sibiu
si Fagaras. Spre deosebire de Campia Transilvaniei, aici dealurile sunt mai
inalte (peste 600m), iar culmile cu versantii mai abrupti si acoperita cu
paduri. In cadrul sau se individualizeaza trei subunitati denumite dupa raurile
ce le strabat, astfel: Podisul Tarnavelor propriu-zis in nord, Podisul
Secaselor in sud-vest, cu aspect mult mai neted si Podisul Hartibaciului,
mai inalt si mai impadurit, la sud.

Campiile Romaniei
Campia Romana
Asezare, limite
Campia Romana este cea mai intinsa unitate de campie din tara noastra, situata in
sudul tarii, avand ca limite :
Podisul Moldovei, Subcarpatii Curburii si Podisul Getic la Nord si
Lunca Dunarii la Sud si Est.
Alcatuire geologica, relief si subdiviziuni

Alcatuire geologica

Intre aceste limite Campia Romana apare ca o mare depresiune, puternic sedimentata,
ea formandu-se prin acumulare de sedimente (pietrisuri, nisipuri, marne, argile) in marele
lac, care exista aici si care s-a retras treptat spre est, disparnd la sfarsitul Cuaternarului ;
peste aceste depozite sedimentare s-a depus ulterior loessul.
In fundament se afla trei sectoare ale Platformei Moesice, reprezentate prin calcare.
Stratele sedimentare de deasupra calcarelor ating grosimi de pana la 3000 4000m.
Din punct de vedere tectonic, in contrast cu inaltarea produsa la un moment dat in
Carpati si Subcarpati, in unele parti ale Campiei Romane au avut loc scufundari lente,
subsidente, cea mai cunoscuta fiind cea de pe cursul Siretului inferior, care continua si in
timpurile noastre (cunoascuta si sub numele de zona de lasare de la Namoloasa.
Specifica pentru aceasta unitate a tarii este cuvertura de loess care acopera
interfluviile, ajungand in partea de est la grosimi considerabile.

Caracterizarea generala a reliefului

Evaluata dimensional, Campia Romana are urmatoarele caracteristici :

- 600Km lungime pe directia est-vest si 140Km latime pe directia nord-sud, in zona
sa centrala ; are inaltimi cuprinse intre peste 300m in nord-vest si 10-20m in extermitatea
nord-estica.
- Are o inclinare de la nord la sud sud-est, precum si de la vest la est (dupa cum sau retras apele lacului cuaternar).
- Partea ce mai joasa de 10-20m altitudine se afla pe Siretul inferior, unde s-a format
o mare zona de confluenta, pe un teritoriu de lenta scufundare, spre care se recurbeaza
raurile, in evantai.
- Relieful Campiei Romane se carcaterizeaza prin vai largi si interfluvii, numite
campuri, ca niste platouri netede. Netezimea acestora este intrerupta numai de mici
denivelari circulare sau ovale numite crovuri, formate prin tasare, de catre apele
stagnante.
- O alta nota specifica o constituie prezenta nisipurilor cu microrelief de dune, cele
mai multe aflandu-se in sudul Olteniei: de-a lungul Dunarii, pe stanga Jiului in Campia
Romanatilor, in estul Campiei Romane sub forma unor fasii de-a lungul Ialomitei si
Calmatuiului si in zona de confluenta a Barladului cu Siretul (dunele de la Hanul Conachi).
Toate dunele au fost fixate prin culturi sau plantatii forestiere, viticultura, etc.

Subdiviziuni
Cea mai cunoscuta subdiviziune geografica este urmatoarea:
- O fasie de campii piemontane la nord, avand o cuvertura subtire de pietrisuri ;
- O zona de subsidenta aproape continua intre Arges si Siretul inferior cu rauri
divagante ;
- O zona intinsa a campiilor tabulare, cu largi si netede interfluvii intre vai ;
- La margine sudica se afla Lunca Dunarii, joasa si umeda mai tot timpul anului.
- Campiile piemontane au intindere mica, aparand ca un brau ingust la poalele
Subcarpatilor Curburii, asadar in zona in care intre Subcarpati si Campia Romana
nu se interpune altceva, cum ar fi Podisul Getic mai la vest. Sunt cele mai inalte
unitati ale Campiei Romane, de regula cu peste 300m si au deasupra o cuvertura
subtire de pietrisuri. Exista urmatoarele campii piemontane : Campia Pitestilor,
Campia Targovistei, Campia Ploiestilor si Campia Ramnicului ;
- Zona subsidenta a Campiei Romane, caracterizata prin scufundari lente, cuprinde
campii joase cu rauri divagante, care si-au scimbat albiile in timpuri recente. Exista
urmatoarele astfel de campii : Campia Titu, Campia Gherghitei, Campia Buzaului,
Campia Siretului inferior.
Campiile tabulare, alcatuite din largi interfluvii (campuri), acoperite de straturi de
loess tot mai groase de la vest catre est, campuri care sunt separate prin vai rare si
putin adanci. Campurile acestea sunt mai inalte la vest de Arges si mai joase la est
de acesta.
Campia tabulara are urmatoarele subimpartiri :
In partea de vest se afla :
- Campia Olteniei (la vest de Olt), care reprezinta partea cea mai inalta si
ingusta a Campiei Romane si coboara in trepte de la nord la sud, iar de-a
lungul Dunarii si Jiului are siruri de dune, fixate cu plantatii de vita de vie si
pomi fructiferi sau numai salcami. Cuprinde doua subunitati : Campia
Bailestilor si Campia Romanatilor, separate de Jiu.
- Intre Olt si Arges se afla Campia Boianului si Campia Gavanu-Burdea
(ambele in nord), separate de raul Vedea, iar la sud Campia Burnazului,
deosebit de neteda, ca un platou, marginita la nord-est de valea longitudinala
a paraului Calnistea.
Partea estica
A Campiei Romane este, in ansamblu, mai joasa, mai larga si are siruri de
dune depuse pe dreapta raurilor Ialomita, Calmatui, Buzau si Siret ; are de
asemenea lacuri sarate. Se disting urmatoarele subunitati :
- Campia Vlasiei la est de Arges, drenata de Dambovita si Colentina, in
trecut acoperita de paduri, celebrii Codri ai Vlasiei, care au fost insa
defrisate, ramanand numai unele petice, indeosebi in jurul capitalei. Aceasta
campie a constituit cu veacuri in urma o zona de adapost in care au aparut
asezari si s-au dezvoltat, la o mare rascruce de drumuri, orasul Bucuresti. Ea
se continua cu Campia Mostistei pana la meridianul confluentei Mostistei cu
Dunarea.
- Campia Baraganului se afla la est de Campia Vlasiei si a Mostistei;
subdiviziunile acesteia sunt : Baraganul Ialomitei si Baraganul

Calmatuiului care poate include. Interfluviile Baraganelor sunt largi si

netede, vaile care le delimiteaza sau le strabat creand abrupturi de 10-30m.
Pe aceste intinse campuri se intalnesc crovuri, in care s-au instalat lacuri,
adeseori cu ape sarate.
- La nord de Baragan se afla Campia Tecuciului.

Lunca Dunarii este cea mai sudica unitate a Campiei Romane. Ea

reprezinta portiunea cea mai joasa, aluvionara, a vaii Dunarii care sta sub
actiunea directa actuala a fluviului sau a bratelor acestuia. Prezinta aspecte
diferite pe parcursul ei, largindu-se din ce in ce mai mult spre est, indeosbi in
aval de Calarasi, de unde Dunarea se desparte in doua brate principale, care
inchid baltile candva inundabile, acum indiguite si desecate, indeosebi in
partea de nord, devenita astazi Insula Mare a Brailei.

Campia de Vest
Asezare, limite
Campia de Vest a tarii, dupa cum o arata si numele, se afla in vestul exterm al
Romaniei, la poalele Carpatilor Occidentali si a Dealurilor de Vest ca trepte majore de
relief. Are ca limite :
la nord - marginea submontana a Carpatilor Orientali (Oas, Gutai);
la sud - varsarea Nerei in Dunare ;
in vest - granita de vest, trasata, a tarii ;
la est - se margineste cu Dealurile de Vest, sau cu Muntii Apuseni direct,
acolo unde patrunde la ei prin depresiunile golf. In mod direct se
margineste pe o mica portiune cu Carpatii Occidentali, in dreptul Muntilor
Zarandului.
Alcatuire geologica, relief si subdiviziuni
- Alcatuire geologica
Este alcatuita, la suprafata, din nisipuri, pietrisuri, loess si aluviuni recente.
Campia de Vest s-a format prin sedimentarea Marii Panonice cu sedimente
aduse de rauri in timpul Neogenului si pana in timpurile recente. Ea a devenit
uscat treptat si succesiv respectiv in pleistocen campiile inalte, iar in holocen
campiile joase si luncile.
- Caracterizarea generala a reliefului
Altitudinea medie a Campiei de Vest este de aproximativ 100m, cea
maxima fiind de 174m in Campia Vingai, iar cea minima de 80m pe
cursul inferior al Timisului.
Are o latime variabila : 20-60-80Km, in functie de patrunderea ei in
zona dealurilor.
Are o inclinare foarte redusa, din care cauza raurile au cursuri
meandrate, divagante, cu frecvente iesiri din albie.
Exista si aici, asemanator Campiei Romane:
campii de subsidenta: Campia Somesului,
Campia Crisurilor si Campia Timisului;
campii tabulare: Campia Aradului, Campia
Careilor;
campii piemontane: Campia Vingai, Campia
Cermeiului, Campia Miersigului).
Pentru o retinere mai usoara le putem imparti in campii inalte si joase, consituinduse in urmatoarele subdiviziuni:
Campiile inalte : formate din acumulari de loess, pietris si nisip, sunt
neinundabile :
Campia Careilor (143 m) reprezinta o mare acumulare de nisip, cu
relief de dune, in prezent cu plantatii viticole ; se continua dincolo de
granita.
Campia Aradului, de asemenea inalta (112m) are un relief aparent
neted, dezvoltat pe acumulari de nisip si pietris peste care s-a depus
loess ; la contactul cu Muntii Zarandului (unde Dealurile de Vest
lipsesc) se dezvolta podgoria Aradului .

 Campia Vingai are un aspect colinar aparand ca o prelungire

evidenta a Dealurilor Lipovei, de unde caracterul usor inclinat,
piemontan.
Campia Miersigului dispusa in prelungirea Dealurilor Ghepisului,
Campia Cermeiului in continuarea a Piemontului Codrului,
Campia Gataiei in continuarea Dealurilor Tirolului, in Banat
Campia Lugojului care patrunde pe Timis intre Muntii Banatului si
Poiana Rusca.
Campiile joase : au fost zone mlastinoase, cu ape ratacitoare, divagante,
datorita fenomenului de subsidenta (coborare) pe care il suporta suprafata
terenului (raurile isi schimbau succesiv directiile, indeosebi in nordul Campiei
Crasna, Ier), formand chiar sectoare mai joase, de legatura intre bazine
hidrografice (de exemplu, Campia Ierului). Campiile joase erau supuse la
inmlastinari si saraturi, datorita pozitiei si oscilatiei panzei freatice. Au fost
indiguite, desecate, transformate in terenuri agricole sau, pe alocuri, in
incinte piscicole (de exemplu lacul Cefa) inca din secolul XVIII. Aceste campii
sunt :
in nord - Campia Somesului,
in centru - Campia Crisurilor (pe Crisul Negru si Alb)
in sud - Campia Timisului (pe Timis si Bega).
La precipitatii mari, aceste campii sunt inundabile.

Delta Dunarii
Asezare, limite
Delta Dunarii, cea mai joasa si cea mai noua regiune de campie, care se edifica
continuu si sub ochii nostri, este situata in partea de est a tarii, la varsarea Dunarii in
Marea Neagra intre:
Campia Buceagului, dincolo de bratul Chilia la nord si nord-vest
Podisul Dobrogei la Sud si Sud-Vest
Marea Neagra la Est.
In Delta este inclus si complexul lagunar Razim Sinoe.
Geneza
Delta Dunarii s-a format intr-un fost golf marin (ce includea si teritoriul Deltei si al
lagunei Razim Sinoe) datorita aluviunilor aduse de Dunare si depuse in mare. La
aceasta a contribuit foarte mult curentul circular al Marii Negre care a creat in Pleistocen,
sistemul de grinduri conjugate din Delta : Letea, Caraorman, Saraturile.
Bratele Deltei
Dunarea se desparte in cele trei brate principale, astfel (fig.20.1): prima bifurcare se
produce la vest de Tulcea, la Patlageanca, aici despartindu-se spre nord bratul Chilia si
spre mijlocul Deltei un alt brat care, la est de Tulcea, se bifurca in celelalte doua brate ale
Dunarii : Sulina si Sfantul Gheorghe.
Bratul Chilia situat in nordul Deltei are lungimea cea mai mare si debitul
cel mai ridicat (poarta 60% din volumul apelor fluviului). Pe bratul Chilia
alterneaza sectoarele cu un singur curs (in dreptul grindurilor Stipoc, Chilia si
Letea) cu sectoarele de bifurcare (adica despletire in mai multe cursuri
secundare), intre grinduri ; de exemplu bratele secundare Tataru si Cernovca
includ in interior ostroave, cum ar fi ostroavele Cernovca, Tataru si Babina.
La varsarea in mare a Chiliei se creaza in prezent o Delta secundara, Delta
secundara a Chiliei, care avanseaza in mare cu cativa zeci de metri pe an,
dar pe teritoriul Ucrainei.
Bratul Sulina este cel mai scurt, deoarece este aproape rectiliniu. A fost
regularizat si canalizat in urma cu aproape un secol. La varsarea in mare are
loc o depunere relativ brusca a aluviunilor, la contactul intre apele dulci ale
fluviului si apele sarate ale marii, formandu-se o bara de aluviunipe brat,
bara de la Sulina, care are tendinta de a bloca gura de varsare; pentru
diminuarea acestui efect a fost construit un dig in lungime de 12Km, care
indeparteaza spre larg aluviunile aduse; de asemenea are loc o dragare
continua a bratului pentru a-l pastra navigabil pentru nave maritime (cu un
pescaj de 7 m).
Bratul Sfantul Gheorghe - cu directia dominanta nord-vest - sud-est, este
foarte meandrat. La varsarea sa se produce o acumulare continua de nisip
care s-a consituit intr-un sir de insule, insulele Sacalin. Din bratul Sf.
Gheorghe se desprind spre sud canalele Dranov si Dunavat, prin care se
relizeaza legatura cu laguna Razim.
Relieful Deltei
Cuprinde, in regim natural, terenuri joase si terenuri inalte :

 Terenurile joase cuprind mlastini, lacuri (Isac, Obretin, Matita, Merhei, etc.),
garle (de exemplu : Litcov, Dranov, Dunavat), brate secundare (Tataru,
Cernovca), ostroave (Tataru, Babina, Cernovca) ; sunt terenuri inundabile si
numai partial indiguite si desecate (in partea de vest a Deltei).
Terenurile inalte sunt neinundabile (13% la cele mai mari ape), in general
grinduri. Exista grinduri longitudinale (fluviale), transversale (fluvio-maritime)
si continentale (Chilia si Stipoc).
- Grindurile longitudinale fluviale sunt create de aluviunile depuse de
fluviu.
- Grindurile transversale fluvio-maritime au fost formate de aluviuni
aduse de fluviu si de mare prin curentii circulari ai Marii Negre ; aceste
grinduri sunt Letea, Caraorman, Saraturile, Ivancea si Crasnicol. Grindul
Letea are altitudinea maxima din Delta (13m) si reprezinta o mare acumulare
de nisip, dispus in fasii aproape paralele, sub forma unui evantai, cu un relief
de dune - interdune. Pe acest grind se afla padurea Hasmacu Mare Letea,
ocrotita prin lege. Grindul Caraorman (cu altitudinea maxima de 8 m)
reprezinta de asemenea o mare acumulare de nisip. Grindul Saraturile, situat
la varsarea bratului Sfantu Gheorghe in mare, formeaza pe tarm cea mai
intinsa plaja din tara, cu cel mai fin nisip.
- Grindurile continentale sunt Chilia si Stipoc. Grindul Chilia (cu
altitudinea de 6,5m) este o portiune a uscatului predeltaic (al Campiei
Bugeacului, de la nord) inclusa Deltei datorita formarii si evolutiei bratului
Chilia este acoperit cu loess. Grindul Stipoc (3m) este mult erodat.