Europa UE Romania

EUROPA – poziţie geografică, limite
- situată în centrul emisferei N, între - paralelele de 35 şi 710 lat. N

- meridianele de 200 long. V şi 600 long. E
- paralela Cercul de Polar de Nord traverseaza insula Islanda;
- meridianul de O0 traveseaza Marea Britanie (Londra) – medridianul Greenwich;
- limite: N – Oc. Artic
S – M. Mediterană
E – M-ţii Ural (Asia)
V – Oc. Atlantic
- puncte extreme: N – Capul Nord
S- Insula Creta
E – M-ţii Ural
V – Capul Roca
- ţărmuri cu contur neregulat: - peninsule: Balcanică, Iberică, Italică, Scandinavă, Yutalanda,
Kola, Crimeea;
- golfuri: Finic, Botnic, Biscaya;
- insule: Corsica, Sicilia, Sardinia, Creta, Malta, Cipru, Baleare,
Islanda, Irlanda, I-le Britanice
- mari: M. Mediterana (M. Ligurica, M. Ionica, M. Adriatica,
M.Tireniana, M. Egee), M. Marmara, M. Neagra, M. Azov,
M. Caspica, M. Manecii, M. Nordului, M. Norvegiei, M.
Baltica, M. Alba, M. Barents
RELIEFUL MAJOR – TREPTE, TIPURI ŞI UNITĂŢI MAJORE DE RELIEF
Altitudinal Europa se desfăşoară de la 0 m până la 5642 m, vârful Elbrus din Munţii Caucaz şi 4807 m
în vârful Mont Blanc din Munţii Alpi;
Relieful Europei s-a format în moduri variate şi în etape diferite:
Europa caledoniană - formată în orogeneza caledonică, care a avut loc în prima jumătate a erei
paleozoice, a dus la formarea Munţilor Scandinavici, a munţilor din arhipelagul Spitzbergen, munţilor
Scoţiei şi Ţării Galilor.
Europa hercinică – formată în paleozoicul superior prin orogeneza hercinică a dus la formarea unui lanţ
de munţi care începea la Oceanul Atlantic şi se termina la Marea Neagră. În prezent se păstrează în
fundamentul unor câmpii din vestul Europei, dar mai ales într-o serie de masive joase (Cornwall, Masivul
Armorican, Masivul Central Francez, Masivul Renan, Munţii Vosgi, Munţii Pădurea Neagră, Podişul
Boemiei, Podişul Lysa Gora şi Podişul Dobrogei de Nord). Aceeaşi orogeneză a dus şi la formarea
Munţilor Urali.
Europa alpină – situată în sud s-a format în erele mezozoică şi neozoică în timpul orogenezei alpine. A
luat naştere lanţul alpin alcătuit din: Cordiliera Betică, Munţii Pirinei, Munţii Alpi, Munţii Apenini,
Munţii Dinarici, Munţii Carpaţi, Munţii Balcani (Stara Planina) şi Munţii Caucaz. Tot acum, s-a format
şi cel mai lung lanţ de munţi vulcanici din Europa, Harghita-Oaş în erupţiile vulcanice neogene, precum
şi vulcanii mediteraneeni: Etna în Sicilia, Vezuviu în Peninsula Italică, Stromboli în Insulele Lipari. În
prezent areale cu vulcani activi se găsesc în Islanda (Hekla) şi Italia.
Se remarca: N – Europa veche formata in orogeneza caledonica si hercinica, puternic erodatam cu

altitudini scazute, afectata de calota glaciara;
S – Europa noua formata in orogeneza alpina cu munti inaltim masivi, relief glaciar.
Unităţi majore de relief ale Europei
Unităţi montane
a. Unităţi alpine – formate din lanţuri montane individualizate şi masive despărţite prin depresiuni
intramontane şi culoare
Munţii Alpi (Franta, Italia, Elvetia, Austria, Germania, Slovacia)
- mod de formare: orogeneza alpina,
- altitudimi de peste 4000 m (max. 4807 m Vf. Mont Blanc)
- tipuri de relief: relief glaciar cu prezenţa gheţarilor actuali
- alcatuire petrografica: şisturi cristaline si calcare.
- Munti tineri, masivi, formati din culmi paralele desfăşurate pe direcţia generală vest-est (de la
Marea Ligurica la Campia Panonica)
Munţii Carpaţi (Slovacia, Polonia, Ucraina, Romania, Serbia)

– situaţi între bazinul Vienei şi Valea Timokului, au un traseu sinuos şi sunt mai fragmentaţi decât
Alpii, au multe depresiuni şi culoare de vale.
– Altitudini de peste 2500 m se întâlnesc doar în Masivul Tatra (vârful Gherlakowka, 2655 m) Slovacia
şi în Carpaţii Meridionali (vârful Moldoveanu, 2544 m).
– Alcătuirea geologică a Carpaţilor este mai complexă decât cea a Alpilor (şisturi cristaline, roci
vulcanice şi fliş) fapt pentru care au mai multe tipuri genetice de relief.
Munţii Pirinei (Spania, Franta)

- mod de formare: orogeneza alpina
- altitudimi de peste 3000 m (max. 3404 m Vf. Pic d`Aneto)
- tipuri de relief: relief glaciar cu prezenţa gheţarilor actuali
- alcatuire petrografica: şisturi cristaline si calcare.
- Munti tineri, masivi
Munţii Apenini (Italia)

- altitudimi de peste 2900 m (vârful Gran Sasso, 2912 m)
- tipuri de relief: relief vulcanic activ sau vulcani stinşi cu cratere şi lacuri vulcanice
- alcatuire petrografica: şisturi cristaline, calcare, roci vulcanice.
- Munti tineri, masivi, desfăşoară sub formă de culmi paralele în lungul Peninsulei Italice
Munţii Caucaz (SE Europei)

- altitudimi de peste 5000 m (vârful Elbrus, 5642 m)
- tipuri de relief: relief glaciar
- alcatuire petrografica:granite, calcare, conglomerate, roci vulcanice.
- Munti tineri, masivi,
Munţii Dinarici – se desfăşoară pe direcţia nord-vest sud-est sub forma unor şiruri paralele de culmi ale
căror cute revărsate spre Marea Adriatică au dus la formarea ţărmului dalmatic. (Croatia, Bosnia si
Hertegovina, Muntenegru, Slovenia)
- altitudimi de peste 2500 m
- tipuri de relief: relief glaciar
- alcatuire petrografica: sisturi cristaline, calcare, flis
- Munti tineri, masivi, spre Marea Adriatica au format tarmul de tip dalmatic
Munţii Balcani (Stara Planina) (Bulgaria)

- altitudimi de peste 2300 m
- Munţii Pindului – situaţi în sudul Peninsulei Balcanice (Grecia)

- altitudimi de peste 2900 m (altitudinea maxima 2911 m în vârful Olimp)
- orientaţi pe direcţia nord-sud, au un relief carstic bine dezvoltat
b. Unităţi caledonice
Munţii Scandinavici
- mod de formare: orogeneza caledonica
- altitudimi de peste 2000 m (max. 2469 m)
- tipuri de relief: relief glaciar, spre ţărmul atlantic se termină abrupt şi prezintă numeroase
fiorduri
- alcatuire petrografica: şisturi cristaline vechi, puternic metamorfozate, gnaise şi granite.
- Munti vechi, puternic fragmentati si erodati, afectati de calota glaciara.
- Munţii Caledonieni, Munţii Penini şi Munţii Cambrieni – sunt situaţi în Marea Britanie, au altitudini
reduse şi s-au format pe structuri caledonice modelate de agenţii externi.
c. Unităţi hercinice
Munţii Ural (Rusia)
- mod de formare: orogeneza hercinica
- altitudini de pana in 2000 m (altitudinea maximă de 1894 m vârful Narodnaia)
- tipuri de relief: Relieful se desfăşoară sub formă de culmi paralele şi cuprinde trei sectoare:
sectorul nordic cu piscuri, morene şi văi glaciare; sectorul central cu relief carstic şi vulcanic şi sectorul
sudic cu aspect deluros, o peneplenă intens fragmentată
- Orientarea culmilor N-S
- Munti vechi, puternic fragmentati si erodati, afectati de calota glaciara. Cu aspect de dealuri
Unităţi de podiş
a. pe structuri vechi: Podişul Doneţk (Ucraina), Podişul Central Rus (Rusia);
b. pe structuri caledonice (sunt puternic modelate de glaciaţia de calotă din pleistocen):

- Podişul Norland situat in Pen. Scandinavia (Norvegia)
- Podişul Smaland (Suedia)
- Podişul Finlandei, situat în partea de nord a Finlandei
c. Pe structuri hercinice
- Masivul Central Francez (Franta)
- Podişul Boemiei (Cehia) – relief carstic
- Meseta Spaniolă – regiune formată din podişuri cu altitudini de 600-1000 m, renumitele mesetas,
platouri vălurite şi cordiliere (Munţii Cantabrici, Cordiliera Iberică, Sierra Morena şi Cordiliera Betică).
- Munţii Vosgi (Franta)
- Munţii Pădurea Neagră si Masivul Şistos Renan (Germania)
d. Relief dezvoltat pe structuri mai noi

- Piemontul Getic şi Regiunea Piemont din Italia – formate prin acumularea depozitelor de tip
piemontan (pietrişuri şi bolovănişuri) depuse pe suprafeţe uşor înclinate în. Altitudinal se încadrează la
regiunile de podiş.
Unităţi de câmpie:
a. Câmpia Nord-Europeană (Germania, Polonia) sau Campia Germano-Polona

- mod de formare: campie fluvio-glaciara
- alcatuire petrografica: nisip, pietris, loess
- intens modelată de gheţarii cuaternari
- altitudinile sunt cuprinse între 0-300 m
- este o câmpie vălurită, acoperită cu loess, fragmentată de numeroase râuri.
b. Câmpia Europei de Est (Rusia)
– cea mai întinsă câmpie din Europa, a doua câmpie din lume ca suprafaţă după Câmpia Amazonului,
ocupă aproape întreaga jumătate estică a Europei, de la Carpaţii Păduroşi, în vest, până la Munţii Ural,
în est, şi de la Marea Neagră şi Marea Caspică, în sud şi până la Oceanul Arctic în nord.
- mod de formare: campie fluvio-glaciara
- altitudini medii 0 - 300 m
- fragmentare: câmpie formata din câmpuri joase, intrerupta de coline şi podişuri vechi, joase (Pod.
Valdai, Pod. Central Rus)
- in nordul acestei câmpii relieful este dominat de formele rezultate din procesul de acumulare glaciară
care se întrepătrund cu cele fluvio-glaciare.
- numeroase fluvii cu dispunere nord-sud: Nipru, Don, Volga si lacuri glaciare.
c. Câmpia Română
d. Câmpia Panonică (Ungaria, Croatia, Serbia)

– mod de formare: campie fluviala formata prin colmatarea Mării Panonice cu sedimentele aduse de
rauri: Dunarea cu afluentii sai: Tisa, Drava, Sava, Morava.
- altitudini medii 100-200 m.
e. Câmpia Padului (Italia)

– situată în nordul Italiei, între Munţii Alpi în nord, Munţii Apenini la sud, Marea Adriatică şi Munţii
Dinarici la est.
- mod de formare: campie fluviala: Câmpia Padului a apărut prin colmatarea unui fost golf marin cu
depozite aduse de râuri din Munţii Alpi şi Apenini.
- reprezintă principala zonă agricolă a Italiei.
- altitudini medii 100-200 m.
f. Câmpii fluvio-litorale: S-au format prin acumulările fluviatile şi submerse, dar şi prin retragerea spre
larg a liniei ţărmului
- Câmpia Precaspică – este o câmpie de şelf formată, pe de o parte, prin colmatarea cu sedimente marine
şi retragerea apelor ca urmare a coborârii nivelului cu -28 m sub nivelul Oceanului Planetar, iar pe de
altă parte, cu aportul aluviunilor aduse de apele curgătoare care se varsă în Marea Caspică (Volga, Ural
etc.). Această câmpie este parazitată de cea mai mare deltă din Europa (Delta Volgăi). În partea de sud a
câmpiei, în sectorul dintre fluviile Volga şi Ural, apar şi forme de relief eolian (dune de nisip).
- Câmpia Mării Negre
TIPURI GENETICE DE RELIEF:

1. Relieful glaciar
a) creat in urma acţiunii gheţarilor de calotă: În pleistocen Europa Nordică a fost acoperită de o calotă
de gheaţă care se extindea spre sud peste Marea Baltică şi peste Câmpia Europei de Nord şi Câmpia Rusă
până la latitudinea oraşelor Kiev şi Moscova. În urma topirii gheţarului de calotă a rămas un relief glaciar
specific. Acest tip de relief glaciar se extinde peste sud-estul Peninsulei Scandinavice, Finlanda, Câmpia
Nord Europeană şi jumătate nordică a Câmpiei Ruse.
b) Relieful glaciar montan cu circuri glaciare şi creste alpine, văi glaciare, morene (muntii peste 2500 m
altitudine)
2. Relieful vulcanic – vulcanii activi se afla la contactul placilor tectonice ce detremina formarea
acestora.
a) platouri vulcanice: Islanda (Hekla)
b) vulcani activi: Italia(Etna, Vezuviu, Stromboli)
3. Relieful carstic s-a format pe roci carstificabile (calcare, sare, ghips) şi este foarte diversificat în raport
de condiţiile concrete de carstificare. Cuprinde relief carstic de suprafaţă (lapiezuri, doline, uvale, polii,
clipe calcare, chei, ponoare, poduri naturale) toate incluse în termenul exocarst şi carstul de adâncime,
endocarstul, alcătuit din peşteri. Cele mai reprezentative zone carstice din Europa sunt: Podişul Karst
(Slovenia) şi Munţii Alpi din Austria.
4. Relieful eolian este format din câmpuri de dune de nisip şi apar mai frecvent în sud-vestul Franţei şi
în Câmpia Mării Caspice, Danemarca etc.
5. Relief fluvial: Terasele şi luncile se desfăşoară în lungul văilor raurilor europene
6. Relieful piemontan este mai bine reprezentat în nordul Munţilor Pirinei, în regiunea Piemont din
nordul Italiei şi în Piemontul Getic în sudul Carpaţilor Meridionali.
7. Relieful litoral
1. cu fiorduri: Peninsula Scandinavică, Islanda, Arhipelagul Britanic;
Ţărmul cu fiorduri este specific regiunilor litorale înalte, care au fost afectate de gheţarii pleistoceni. În
urma ridicării nivelului oceanului, sectorul inferior al văilor glaciare a fost invadat de apele acestuia. Ca
urmare, apare un ţărm înalt, crestat, în care golfurile cele mai extinse se găsesc în lungul celor mai
importante văi glaciare. Versanţii golfurilor au pante mari. Adâncimea fiordurilor este uneori foarte mare,
depăşind în medie 200-300 m, ajungând chiar până la 1000 m.
2. cu riass: nordul Spaniei, nord-vestul Franţei, Marea Britanie;

Ţărmul cu riass se caracterizează prin golfuri înguste şi ramificate (rezultate prin adâncirea unor văi în
masive vechi, reînălţate, invadate apoi de mare), axate pe cursurile inferioare ale râurilor.
3. cu estuare la gurile de vărsare ale fluviilor: Sena, Tamisa, Severn, Elba, Peciora, Dvina de Nord;
Estuar = un tip de gură de vărsare a unui fluviu sau a unui râu mai mare în mare sau ocean. Are de cele
mai multe ori forma unei pâlnii. Se formează la ţărmul mărilor şi oceanelor cu maree puternice, care
împiedică acumularea aluviunilor;
4. cu delte: Delta Volgăi, Delta Dunării, Delta Padului;

Delta = gura de vărsare a unui râu, într-o mare închisă, fără curenţi, formată prin depunere de sedimente
aduse de râu.
5. cu lagune: la Marea Baltică şi la Marea Neagră (sistemul Razelm-Sinoe);

Lagună = fost golf marin închis de sedimente aduse de mare prin curenţii marini.
6. cu limane: la Marea Neagră (limanul Nistrului);

Liman = lac format la gura de vărsare a unui râu, prin blocarea acesteia de o bară de sedimente aduse de
râul, fluviul sau marea în care se varsă.
7. cu canaluri (de tip dalmatic): pe litoralul Croaţiei la Marea Adriatică;

Ţărmul de tip dalmatic se întâlneşte pe litoralul estic al Mării Adriatice. A rezultat prin invadarea de
către apele mării a unei regiuni formate din şiruri paralele de culmi ce alternează cu văi şi depresiuni.
Ca urmare, culmile au devenit insule, iar în lungul văilor şi depresiunilor s-au dezvoltat golfuri şi canale.
8. ţărm antropic: polderele olandeze formate prin indiguirea unor suprafete de teren invadate de maree.
CLIMA EUROPEI
I. Factorii genetici ai climei:

1 aşezarea geografică în totalitate în emisfera nordică şi preponderent la latitudini medii şi
înalte determinând o regionare climatică axată pe zona de climă temperată şi rece;
1. valoarea radiaţiei solare globale scade de la cca 160 kcal/cm2/an în sud la sub 80 kcal/cm2/an în
extemitatea nordică;
2. contactul cu oceanul determină precipitații bogate in V Europei; deschiderea largă spre est şi
contactul direct cu uscatul asiatic provoacă o continentalizare a climei;
3. circulaţia generală a atmosferei prin mase de aer cu nuanţe şi proprietăţi diferite care provoacă
influenţe specifice în N, E, S sau V continentului, astfel:
- anticiclonul siberian – dinspre centru şi N Asiei – lipsit de precipitaţii – provoacă
uscăciune, geruri, vânturi puternice;
- mase de aer artice şi subartice – zona Scandinaviei – temperaturii scăzute;
- masă de aer islandeză – răciri bruşte;
- anticiclonul Canarelor – în SV Europei – precipitaţii bogate;
- mase de aer subtropicale şi mediteraneene – temperaturii ridicate, ploi puţine.
5. curentul oceanic cald al Atlanticului de Nord (Curentul Golfului) care pătrunde foarte mult
în apele atlantice temperate şi artice îndulcind clima regiunilor europene din I-le Britanice,
V Franţei, Scandinavia, SE Islandei; Lipsa acestuia ar duce la un climat suboplar sau polar ca in
Islanda sau Groenlanda.
6. dispunerea, orientarea, direcţia şi înălţimea unor unităţi muntoase (Pirinei, Alpi,
Scandinaviei, Carpaţi, Caucaz, Balcani) care se comportă ca adevărate bariere climatice în
calea maselor de aer.
7. relieful: odata cu altitudinea temperatura scade (cu 6,40C la 1000 m) in timp ce precipitatiile cresc.
II. Elemente climatice:

- temperatura medie anuală scade de la 200 C în sud la 00 în nord;
- precipitaţiile medii anuale sunt de sub 500 mm/an în E, 500-750 mm în centru, peste 1000
mm în V la contactul cu Oc Atlantic, 300-500 mm/an in N (sub forma de zapada) şi peste
2000 mm în munţii înalţi.
- Vânturile: - vanturile de vest – percip bogate;
- vânturile polare;
- crivăţul – în E – geros iarna şi secetos vara;
- austrul – în S – precipitaţii moderate;
- mistralul şi bora – în Franţa;
- sirocco – S Europei,
- foehnul – în depresiunile montane;
- brize marine şi brize montene.
III. Regionare climatică:

1. Climatul temperat oceanic:
- în V Europei;
- temp medie anuala 10 C;
- amplitudini termice (diferenţa dintre temp medii ale iernii si cele ale verii) moderate;
- precip abundente peste 1000 mm/an;
- vânturile de vest;
- Veri racoroase, ierni blande mai puţin geroase cu ceata.
2. Climatul temperat continental:

- în E Europei;
- amplitudini termice accentuate de peste 300 C;
- precip scăzute 400-500 mm/an;
- bate crivăţul;
- vara foarte călduroasă, secetoasă şi iarna cu geruri năprasnice;
- în SE Europei (reg. Caucaz-M. Caspică) precip sunt de 250-300 mm/an provocând o aridizare puternică
a climatică (climat tropical);
3. Climatul mediteranean (subtropical):

- în S Europei, peninsulele şi insulele mediter, S Franţei;
- ierni blânde şi ploioase (100 C) şi veri calde şi secetoase (350 C);
- amplitudine termica moderata
- precip. 600-900 mm/an;
- bate austrul.
4. Climatul subpolar:
- în N Europei;
- temp medii anuale 0 C;
- precip medii anuale de 300-500 mm/an
- bat vânturile polare.
- ierni lungi de 5-6 luni/an geroase, veri racoroase
5. Climatul de tranziţie – între aceste climate pe fâşia de uscat dintre M. Baltică şi M. Neagră.
- amplitudini termice moderate;
- precip 750 mm/an;
- vânturile de vest (V), crivatul (E), austrul (S)
6. Climatul montan – temp scade şi precip cresc odata cu înălţimea.
Modul de calcul: - amplitudinea termica = diferenta dintre temperatura maxima si temperatura minima
- temperatura medie anuala / precipitatiile medii anuale = media aritmetica: se aduna
toate valorile din fiecare luna si se imparte la 12 – lunile anului)
HIDROGRAFIA EUROPEI
Factorii care influenţează hidrografia:

- clima
- relieful => repartiţia neuniformă pe suprafaţa Europei;
- solul
Mari mărginaşe: N – Marea Barents, M. Albă, M. Baltică, M. Nordului, M. Norvegiei;

V- Marea Mănecii;
S – Marea Mediterană (M. Ligurică, M. Tireniană, M. Ionică, M.
Adriatică, M. Egee), M. Marmara, M. Neagră, M. Azov, M. Caspică;
Stramtori (importanta economica pentru transport maritim, comert):
- Str. Gibraltar leaga Oc. Atlantic de Marea Mediterana
- Str. Bosfor si Dardanele leaga Marea Mediterana de Marea Neagra
- Str. Kerci leaga Marea Neagra de Marea Azov
- Str. Calais leaga MareaManecii de Marea Nordului
Principalele fluvii europene:

• în N – spre Oc. Artic – Dvina de Nord, Peciora => iarna scurgerea este redusă din cauza
îngheţului – provoacă inundaţii şi debite mari primăvara şi vara;
• în V – spre Oc. Atlantic (inclusiv Marea Baltică) – Dvina de Vest, Vistula, Oder, Rin, Loara,
Garonne, Sena, Tamisa, Tejo, Duero, Guadiana, Guadalquivir => scurgere bogata tot anul;
• în S – spre M. Mediterană – Ron, Tibru, Pad => scurgere bogată iarna şi primăvara, vara
unele râuri seacă:
• în partea centrală – spre M. Neagră – Dunărea, Nipru, Nistru, Don => ape mari primăvara,
viituri vara, ape mici iarna şi toamna;
• în E – spre M. Caspică – Volga, Ural => ape mici iarna şi vara, debite bogate toamna (dat.
dezgheţului şi ploilor).
VOLGA:
- este un fluviu aflat in totalitate pe suprafata Federatiei Ruse, situat in Nord-Vestul
Moscovei;
- este cel mai lung fluviu din Europa, izvorăşte din Podişul Valdai, cu un curs de 3.690 km,
fiind inima celui mai mare complex hidrografic al continentului;
- Volga este al 19 lea fluviu din lume ca lungime, vărsându-se în Marea Caspică. La vărsare
formează o uriaşă deltă;
- cursul său străbate cea mai bine populată şi mai dezvoltată regiune a Rusiei;
- pe cursul său s-au construit nouă mari hidrocentrale (hidrocentrala Samara)
DUNĂREA:
- al 2-lea fluviu al Europei, după Volga;
- lungime – 2860 km (1075 km pe teritoriul României);
- suprafaţa bazinului hidrografic – cca. 800.000 km2;
- izv. din Munţii Pădurea Neagră (Germania), se varsă în Marea Neagră prin deltă:
- străbate 10 ţări şi 4 capitale: Germania, Austria (Viena), Slovacia (Bratislava), Ungaria
(Budapesta), Croaţia, Serbia (Belgrad), România, Bulgaria, Rep. Moldova şi Ucraina;
- importanţa canalului Dunăre-Main-Rin – leagă M. Nordului de M. Neagră (transport
fluvial, comert, irigatii).
Fluvii si capitale:
- Vistula – Varsovia (Polonia)
- Sena – Paris (Franta)
- Tamisa – Londra (Marea Britanie)
- Tejo – Lisabona (Portugalia)
- Tibru – Roma (Italia)
- Nipru – Kiev (Ucraina)
Principalele tipuri de lacuri:

• lacuri glaciare – de calotă: Ladoga, Onega;
- gheţari montani: Geneva, Como, Gadra, Maggiore, Boden;
• lacuri tectonice: L. Balaton (Ungaria) Cuveta lacului are o vârstă terestră
recentă, formându-se in Pleistocen. Cauzele formării lacului sunt de origine
tectonică. La început lacul era format din cinci lacuri mai mici care s-au extins
pe directia NS. Urme ale acestui lucru pot fi văzute și în configurația actuală a
lacului și în peninsula Tihany, care pornește din malul nordic și îngustează lacul
până la o lațime de 1.6 km. Inițial peninsula Tihany era la baza o insulă, care s-
a format în urma aluviunilor purtate de valuri au legat-o de țărm. În peninsula
Tihany ca ultime reflexe ale unei activități vulcanice intense altădată (timpuri
geologice) sunt aparițiile de izvoare termale., M. Caspică;
• lacuri vulcanice: L. Sf. Ana (România),
• lacuri carstice (M-ţi Alpi);
• lagune, limane (NV Mării Negre);
• lacuri de baraj natural: L. Roşu (România);
• lacuri antropice: L. Samara (pe Volga – cel mai mare). L. Porţile de Fier I, II (Dunăre)
etc.
MAREA NEAGRĂ:
- în SE Europei:
- ţări cu ieşire la mare: România, Bulgaria. Turcia, Ucraina, Rusia, Georgia;
- comunică cu M. Egee (str. Bosfor şi Dardanele) şi cu M. Azov (str. Kerci);
- peninsule: Crimeea;
- insule: Şerpilor, Sacalin;
- golf: Odessa
- salinitate 15-16‰ până la 200 m adâncime şi de 22‰ sub 200 m => nu există viaţă sub
200 m datorită cantităţii mari de hidrogen sulfurat);
- lipsa curenţilor verticali care sa amestece cele doua straturi de apa cu salinitate diferita.
Învelişul biopedogeografic (Vegetaţia. Fauna. Solurile)
Dublă desfăşurare – pe latitudine = zone biopedogeografice

- pe altitudine = etaje biopedogeografice;
Vegetaţia este influenţată şi determinată de mai mulţi factori geoecologici:

* clima, care prin aspectele de temperatură şi umiditate ordonează covorul vegetal. Atât temperatură,
cât şi umiditatea variază în suprafaţă şi altitudine. Prin urmare şi vegetaţia se va structura după aceste
variabile, creând zone şi etaje de vegetaţie.
* relieful, deoarece acesta are dispunere diferită către lumină. Versanţii sudici sunt cei mai luminaţi,
iar cei nordici cel mai puţin luminaţi. Relieful poate produce inversiuni de vegetaţie, când în văile umbrite
şi răcoroase coboară elementele de vegetaţie ce suportă aceste condiţii, iar pe versanţii luminoşi urcă
flora iubitoare de căldură.
* solul, prin proprietăţile de fertilitate oferite. Solurile fertile, însă, au fost decopertate de vegetaţia
originală pentru a fi redate agriculturii.
* poziţia geografică a Europei, care introduce caracteristicile de vegetaţie specifice zonei temperate.
Elementele de vegetaţie formează asociaţii vegetale.
Fauna este influenţată şi determinată de mai mulţi factori geoecologici:

* vegetaţia, deoarece aceasta asigură hrană şi habitat speciilor faunistice
* clima, prin caracteristicile de temperatură, structurând elementele faunistice. Există specii care pot
rezistă iernii friguroase fără a intra în migraţiune sau în hibernare.
* relieful, deoarece compune mai multe medii de viaţă precum mediul montan, deluros etc.
* hidrografia, prin reţeaua acvatică. Aceasta introduce elementul de viaţă acvatic, dar şi traseele de
migraţiune pentru adăpat.
* poziţia geografică a Europei, care poziţionează pe harta faunistică elemente specifice zonei
temperate.
Solurile
* poziţia geografică a Europei, care a introdus variaţii latitudinale solurilor
* relieful, deoarece altitudinal modifică pătura de sol creând etaje de sol
* roca, deoarece este cea care transferă solului materialele anorganice (minerale) solului care se
dezvoltă deasupra sa. Pe loess se dezvoltă soluri cu mare fertilitate
* vegetaţia şi fauna, care prin descompunere formează învelişul fertil al solului numit humus
* clima, care permite prin proprietăţile sale descompunerea şi aerisirea învelişului de sol. Contribuie
prin precipitaţii la umezirea solului şi la structurarea sa verticală
* hidrografia, ce prin sistemul de ape subterane permite umectarea solului.
I . Zonele biopedogeografice:
1. Zona subtropicală (mediteraneeană)
- localizare: sudul Europei, în cele trei peninsule, în insulele Mediteranei;
- vegetatie: pădure redusă: stejar verde, stejar de plută, pini, Pinul de Alep, Cedrul de Liban; acestea
au fost defrisate in mare parte pt agricultura si in locul lor au aparut formaţiuni arbustive: maquis, garriga;
plante mediteraneene: citrice, măslin, smochin, viţa de vie, laur, mirt, dafin, leandru;
- faună: broasca ţestoasă, şerpi, scorpioni;
- soluri: terra rosa.
2. Zona de stepă şi silvostepă

- localizare: estul Europei – regiuni cu climat secetos
- veg: ierburi xerofile şi mezofile (rezistente la uscaciune) colilie, pelin, păiuş, arbuşti
silvostepa = face trecerea de la pădure (stejar termofil, frasin, tei, arbuşti) la stepa;
- fauna: hârciogul, popândăul, şoarecele de câmp, iepurele, şopârla, fazan, dropie,
- soluri: clasa molisoluri (cernoziomuri);
- această zonă a fost înlocuită în cea mai mare parte cu cereale şi plante tehnice.
3. Zona pădurilor de foioase (Zona nemorală)

- localizare: centrul, vestul Europei;
- veg: formată din 2 tipuri de păduri: păduri de fag si păduri de stejar, alături de tei, frasin, arţar, ulm,
arbuşti;
- faună: cerbi, căprioare, lupi, vulpi, mistreţi, jderi, păsări – cuc, mierla, privighetaoare;
- soluri: clasa argiluvisoluri (soluri brune de padure) si clasa cambrisoluri (soluri brune acide de
padure).
4. Zona de taiga (păduri de conifere)

- localizare: în nord – până la aprox 50ºN - (Scandinavia – Munţii Ural);
- veg: paduri de conifere (molid, brad, zadă, mesteacăn);
- fauna: urs, lup, vulpe, hermelina, elan, păsări;
- soluri: clasa spodosoluri (podzol)
5. Zona de tundră
- localizare: în insulele arctice + nordul Europei;
- veg: muşchi, licheni, arbuşti (mesteacăn pitic, sălcii pitice, ienupăr pitic);
- faună: ren, vulpe polară, găiuşa polară, ciuful alb;
- soluri negre de tundră, slab formate.
II. Etajele biopedogeografice (cu desfăşurare altitudinală)
- stepa – 0-200 m
- silvostepa – 200-500 m
- păduri de stejar – 500 – 700m
- paduri de fag – 700 - 1000m
- păduri de conifere – 1200-1600/1800m;
- etajul subalpin – 1600/1800 - 2200m;
- etajul alpin – 2200-3000/3200m;
- veg: pajisti alpine cu flori viu colorate (floarea de colt, gentiane, clopotei etc)
- fauna: capra neagra, marmota, acvile
- soluri alpine
- etajul glaciar-periglaciar – la peste 3200m;
În fiecare etaj – vegetaţie, faună, soluri specifice zonelor biopedogeografice.
RESURSELE NATURALE
I. Resurse de subsol:
- minereuri de fier: Pen Scandinavia, bazinul Loarei, Krivoi Rog (Ucraina)
- minereuri neferoase: Scandinavia, Ural, Italia, Spania, Grecia;
- petrol şi gaze naturale: M. Nordului, M Caspică, M Neagră, Ural;
- cărbune: Ural, Ruhr (Germania), Silezia (Polonia), Donetk (Ucraina);
- roci de construcţii (granit, bazalt, marmură): Italia, Grecia, România
- sare: România, Austria, Polonia, Germania etc
- bauxită: Spania, Ungaria, Grecia, Croaţia
- sulf: Italia
II. Resurse de sol:

- resurse de apă (pt piscicultură, agrement, irigaţii, comerţ etc)
- resurse vegetale (păduri, păşuni, fâneţe)
- resurse de sol (pt agricultură)
HARTA POLITICĂ A EUROPEI
- Europa – populaţie de peste 700 milioane loc. (incluzând toată Rusia) – 11% din totalul populaţiei a
Terrei (6,4 miliarde loc.);
- Europa – 46 de state: 44 pe teritoriul Europei si 2 pe teritoriul Europei si Asiei (Rusia şi Turcia);
- Harta politica a Europei a suferit modificari de-a lungul timpului (cauze politice, istorice): in urma
desfiintarii URSS-ului au aparut Fed. Rusa, Ucraina, Belarus, Letonia, Lituania, Estonia, etc; impartirea
Cehoslovaciei in 2 state sau a Iugoslaviei (Serbia, Muntenegru, Bosnia si Hertegovina, Croatia, Slovenia,
Macedonia) sau unificarea Germaniei.
Clasificarea statelor:
a) după suprafaţă:
- state foarte mari (peste 2.500.000 km2): Rusia;
- state mari (350.000 – 2.500.000 km2): Ucraina, Suedia, Spania, Germania;
- state mijlocii (150.000 – 350.000 km2): Italia, Norvegia, Franţa, Spania, România, Belarus;
- state mici (30.000 – 150.000 km2): Danemarca, Grecia, Bulgaria, Austria;
- state foarte mici (sub 30.000 km2): Albania, Andorra, Luxemburg, Slovenia, Muntenegru,
Belgia, Vatican (cel mai mic), Monaco etc.
b) după nr. de locuitori:

- state foarte mari (100 mil. – 500 mil. loc.): Rusia;
- state mari (50 mil. – 100 mil. loc.): Germania, turcia, Marea Britanie, Franţa, Italia;
- state mijlocii (20 mil. – 50 mil. loc.): Ucraina, Spania, Polonia, România;
- state mici (5 mil. – 20 mil. loc.): Austria, Belgia, Bulgaria, Grecia;
- state foarte mici (1 mil. – 5 mil. loc.): Albania, Letonia, Andorra, Vatican (cel mai mic) etc.
c) după poziţia geografică:

- ţări cu litoral: Spania, Franţa, Italia;
- ţări continentale: Austria, Elveţia;
- ţări peninsulare: Italia, Spania, Norvegia;
- ţări insulare: Islanda, cipru, Marea Britanie, etc.
d) după forma de guvernământ:

- republici (36 ţări) – preşedinte – republici prezidenţiale: Rusia;
- republici semiprezidenţiale: Franţa, România;
- monarhii (10 ţări) – rege: Marea Britanie, Belgia, Olanda, Danemarca, Norvegia, Spania,
Suedia;
- prinţ: Monaco, Liechtenstein;
- duce: Luxemburg;
e) după structura de stat:

- stat naţional;
- stat federal (Germania – 16 landuri, Elveţia – 26 cantoane, Rusia – 7 ţinuturi);
Stat enclava = stat mic situat pe teritoriul altui stat (ex: Vatican, San Marino)
Ţările şi capitalele lor:

1. Albania - Tirana
2. Andorra - Andorra la Vella
3. Austria - Viena
4. Belarus - Minsk
5. Belgia - Bruxelles
6. Bosnia şi Herţegovina - Sarajevo
7. Bulgaria - Sofia
8. Croaţia - Zagreb
9. Cipru - Nicosia
10. Republica Cehă - Praga
11. Danemarca - Copenhaga
12. Elveţia - Berna
13. Estonia - Tallinn
14. Finlanda - Helsinki
15. Franţa - Paris
16. Germania - Berlin
17. Grecia - Atena
18. Ungaria - Budapesta
19. Islanda - Reykjavik
20. Irlanda - Dublin
21. Italia - Roma
22. Letonia - Riga
23. Liechtenstein - Vaduz
24. Lituania - Vilnius
25. Luxemburg - Luxemburg
26. Macedonia - Skopje
27. Malta - Valletta
28. Republica Moldova - Chişinău
29. Monaco - Monaco
30. Muntenegru - Podgorica
31. Norvegia (Norge) - Oslo
32. Olanda - Amsterdam (oficial), Haga (administrativ)
33. Polonia - Varşovia
34. Portugalia - Lisabona
35. România - Bucureşti
36. Rusia - Moscova
37. San Marino - San Marino
38. Serbia - Belgrad
39. Slovacia - Bratislava
40. Slovenia - Ljubljana
41. Spania - Madrid
42. Suedia - Stockholm
43. Turcia – Ankara (pe tritoriul Asiei)
44. Ucraina - Kiev
45. Regatul Unit al Marii Britaniei şi Irlandei - Londra
46. Vatican - Vatican
POPULAŢIA EUROPEI
- Europa – populaţie de peste 700 milioane loc. (incluzând toată Rusia) – 11% din totalul populaţiei a
Terrei (6,4 miliarde loc.);
- densitatea populaţiei – cca. 70 loc/km2;
- cauzele naturale (relief, climă, vegetaţie, sol, resurse naturale), sociale
(războaie, industralizare) determină densităţi diferite – astfel densitaţi
mari în câmpiile fertile, în zonele urbanizate, industralizate, litorale, văile
fluviilor; densitatea mica in N Europei (clima rece) sau in munti;
- densitatea cea mai ridicată Monaco peste 16.000 loc/km2; cea mai mica în Islanda cu 2,7
loc/km2;
- peste 200 loc/km2: Marea Britanie, Belgia, Olanda, Germania;
- 150 - 200 loc/km2: Italia, Elveţia;
- 100 – 150 loc/km2: Portugalia, Franţa, Polonia, Ungaria, Slovacia,
- 50 – 100 loc/km2: România, Spania, Ucraiona, Bulgaria;
- sub 50 loc/km2: Rusia, Norvegia, Suedia, Islanda.
MOD DE CALCUL: densitatea populatiei = populatie (nr. loc) / suprafata tarii
Mişcarea naturală a populaţiei

Natalitate = nr de noi nascuti dintr-o regiune raportat la 1000 loc, intr-un an
Mortalitate = nr de decese dintr-o regiune raportat la 1000 loc, intr-un an
Spor natural (Bilant natural) = natalitate-mortalitate
Europa este spaţiul unui dramatism demografic deoarece natalitatea a coborât la 11-12‰, iar mortalitatea
a urcat la 11‰, rezultând un spor natural cuprins între 0 şi 1‰.
Cauze ale scaderii natalitatii: emanciparea femeii, timpul redus in cresterea si educarea copiilor, dorinta
de a nu imparti averea, in functie de posibilitatile finanicare etc.
Tari cu spor natural pozitiv: Irlanda, Albania (religie, traditii).
Structura populaţiei:
a) Structura pop. pe grupe de vârstă: ponderea mare a populaţiei în vârstă => îmbătrânirea
demografică;
- 3 grupe: grupa tânâră (0-18 ani), grupa adultă (18-65 ani), grupa vârstnică (peste 65 de ani).
- pe ansamblu, Europa se caracterizează printr-o pondere mare a populaţiei în vârstă de peste 60 de
ani: Italia este ţara cu cea mai îmbătrânită populaţie de pe glob (19,7 %); Germania şi Grecia (18
%), Belgia şi Suedia (17 %), etc.
- Există şi ţări cu pondere mare a populaţiei tinere: Albania (27 %), Islanda, Irlanda, Cipru (20 %).
b) Structura profesională a populaţiei

- structura populaţiei pe ramuri de activitate economică prezintă mari diferenţe: valorile medii
plasează Europa între continentele cu un nivel de dezvoltare economică ridicată, cu o importantă forţă
de muncă ocupată în servicii (60 %), industrie (27%) şi agricultură (17%).
- partea centrală şi de vest a Europei are o pondere de peste 70 % a populaţiei ocupate în sfera
serviciilor, in timp ce E Europei in agricultura si industrie
c) Structura populaţiei pe medii (urban/rural)

- în Europa populaţia urbană are o pondere de 80 %, iar cea rurală de 20 %.
d) Structura confesională
- în Europa religia dominantă este creştinismul cu trei culte principale: catolicismul (V),
protestantismul (Marea Britanie, Norvegia) şi ortodoxismul (E). Alte culte: cultul musulman prezent
în Albania.
e) Structura lingvistică: - lb. Romanice: Italia, Franta, Romania, Spania, Portugalia

- lb. Germanice: Germania, Mr. Britanie, Elvetia, Norvegia, Danemarca
- lb. Slave: Rusia, Ucraina, Belarus, Cehia, Slovacia, Slovenia, Serbia etc
- lb. fino-ugrice: Finlanda, Ungaria
Mobilitatea teritorială a populaţiei

Bilantul migratoriu = emigranti (cei care pleaca din tara de origine) – imigranti (cei care vin intr-o tara
straina)
După marile descoperiri geografice europenii au părăsit continentul şi au contribuit decisiv la

colonizarea „lumii noi”.
Începând cu a doua jumătate a secolului XX şi în prezent asistăm la o tendinţă inversă (locuitorii
altor continente se îndreaptă spre Europa ca forţă de muncă, cele mai multe sosiri sunt din fostele colonii
către Marea Britanie, Franţa, Olanda, care au şi adoptat o legislaţie favorabilă).
După 1989 s-a înregistrat un flux de emigranţi dinspre ţările est-europene spre Europa
Occidentală.
Fenomenul “brain drain” a căpătat o extensiune mare (persoane super dotate fiind racolate spre
ţările dezvoltate vest europene).
Cauzele migratiilor: pt munca, pt studii etc
AŞEZĂRILE UMANE ALE EUROPEI
SISTEMUL DE ORAŞE AL EUROPEI

Sistemul de oraşe al Europei este alcătuit din totalitatea aşezărilor urbane din spaţiul european
aflate în relaţii complexe de interdependenţă şi definite prin localizare, ierarhie, centralitate şi mărime
teritorială.
Localizare oraşelor europene este condiţionată de configuraţia terenului, de resursele de apă şi de
căile de comunicaţii.
Localizarea grupată a oraşelor europene se referă la ariile cu grad sporit de concentrare a acestora
sub formă de aglomeraţii urbane, conurbaţii şi chiar megalopolisuri. Cele mai reprezentative aglomeraţii
urbane din Europa sunt metropolele: Moscova (12,2 mil. loc.), Paris (11,3 mil. loc.), Londra (11,2 mil.
loc.), Berlin (4,1 mil. loc.), Milano, Madrid, Roma, Atena.
Aglomeraţiile de tip megalopolis se conturează în câteva areale după cum urmează:

1. Middland, megalopolisul englez, cuprinde marea Londră şi oraşele Birmingham,
Manchester, Liverpool, Schefield, Nottingham, Leeds, şi înglobează cam jumătate din populaţia Marii
Britanii (cca. 33 mil. loc.)
2. Ruhr-Rhin, megalopolisul german, dezvoltat în jurul conurbaţiei Ruhr-Rhin, cu o populaţie
de peste 25 mil. loc. care înglobează oraşele Stuttgart, Frankfurt am Main, Kőln, Dűsseldorf şi Essen.
3. Randstad-Holland, megalopolisul olandez, care ocupă jumătatea vestică a ţării şi
concentrează 60% din populaţia Olandei (cca. 10 mil. loc.), include cele două capitale Amsterdam şi
Haga precum şi oraşele Rotterdam şi Utrecht.
4. Alte zone cu grad sporit de concentrare a oraşelor sunt: Bazinul Parisului, sud-estul Ucrainei,
valea fluviului Volga, nord-estul Franţei, litoralul mediteranean al Spaniei, sudul Poloniei.
Clasificarea oraşelor după vechime:

1. oraşele greceşti au apărut atât în bazinul Mării Mediterane (Atena, Corint, Byzantion,
Marsala) şi la Marea Neagră (Tomis, Histria, Callatis)
2. oraşele romane: Roma, Londra (Londinium), Paris (Lutetia), Viena (Vindobona), Kőln
(Colonia)
3. În Evul Mediu s-au dezvoltat oraşele hanseatice (Anvers, Bruges, Hamburg şi Bremen), cele
din bazinul mediteranean (Bizantium-Constantinopol, Genova, Veneţia), dar şi multe oraşe din Europa
Centrală (Paris, Londra, Cracovia, Praga, Viena, Milano, Braşov, Târgovişte, Iaşi, Budapesta), şi Europa
de Est (Kiev, Moscova, St. Petersburg).
4. În Epoca Modernă au apărut oraşe noi care sunt un produs al Revoluţiei Industriale al
activităţilor de producţie şi comerţ: Manchester, Liverpool (Marea Britanie), Rotterdam (Olanda), Sankt
Petersburg (Rusia), Odessa (Ucraina), Essen (Germania), Reşiţa şi Hunedoara (România).
5. După al Doilea Război Mondial a apărut o explozie de centre urbane înfiinţate fie prin acordare
de statut urban unor comune, fie prin înfiinţarea de oraşe noi în jurul unor obiective industriale nou
construite: Nowa Huta (Polonia), Dunaujváros (Ungaria), Eisenhüttenstadt (Germania), Victoria
(România).
Clasificarea oraşelor după criterii geografice:

- după poziţia geografică: - Oraşe situate pe litoral, oraşe-port: Londra, Sankt Petersburg, Rotterdam
Oraşe situate în interiorul continentului: Paris, Viena, Berlin, Moscova
- după funcţia urbană:
- Oraşe cu funcţie comercială: Genova, Leipzig, Veneţia, Anvers, Lyon, Cracovia, Narwik
- Oraşe cu funcţie industrială: Manchaster, Birmingham, Essen, Katowice, Doneţk, Torino
- Oraşe cu funcţie culturală: Viena, Florenţa, Sankt Petersburg, Cannes, San Remo, Davos
- Oraşe cu funcţii de servicii: Băile Herculane, Vichy, Karlovy-Vary, Nisa
- Oraşe cu funcţie financiară: Londra, Paris, Zűrich, Frankfurt
- Oraşe cu funcţie portuară: Rotterdam, Hamburg, Liverpool, Gdansk, Constanţa
Dicţionar:
Megalopolis = aglomeraţie urbană enormă, din contopirea mai multor oraşe, cu o pop. de peste
10 mil. loc.;
Metropolă = oraş care împreună cu zona inconjurătoare are peste 1 mil. loc.;
Conurbaţie urbană = aglomeraţie urbană formată din 2 sau mai multe oraşe apropiate care işi
păstrează individualitatea;
Oraş – elemente: intravilan (partea contruită), extravilan şi populaţia.
Urbanizarea = cresterea numarului de orase si a populatiei urbane prin: transformarea (declararea)
unor asezari rurale in asezari urbane, exodul rural (migrarea populatiei rurale spre orase), cresterea
propriu-zisa unui oras (natalitate ridicata).
De citit:
ANALIZA GEOGRAFICĂ A UNOR ORAŞE DIN EUROPA
Londra
Este capitala Regatului Unit situată în sud-estul ţării, pe valea fluviului Tamisa la aproape 80 km
de locul de vărsare a acestuia în Marea Nordului.
Poziţia geografică extrem de favorabilă a facilitat dezvoltarea unor funcţii economice complexe,
dar şi afirmarea oraşului ca centru de importanţă mondială. A fost reşedinţa celui mai mare imperiu
colonial pe care l-a cunoscut omenirea – Imperiul Britanic, dar a rămas şi astăzi unul dintre cele mai mari
şi influente centre comerciale şi financiar-bancare ale lumii (Bursa de la Londra este un important
barometru al stării economice a lumii).
Londra îşi are originile în antichitate (Londinium), dar a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă
începând cu Evul Mediu. Timp de 150 de ani, între 1800-1950, a fost cel mai mare oraş al lumii.
Este un mare centru industrial, cu întreprinderi industriale situate la distanţe mari de oraş, cu o
producţie diversificată (avioane, automobile, nave maritime, aparate de precizie electronică, optică,
petrochimie, textile, mobilă, produse de lux).
Funcţia de transport a oraşului este dată de port, 21 de aeroporturi, metrou (cel mai vechi metrou
din lume – 1861) şi de Eurotunel.
În prezent, Londra este centrul administrativ al ţării, reşedinţa reginei, precum şi sediul
Guvernului, al Parlamentului şi al puterii judecătoreşti.
Oraşul are şi funcţie culturală, universitară, turistică. Cele mai mari atracţii ale oraşului sunt:
Catedrala Saint Paul’s, biserica gotică a Mănăstirii Westminster, Palatul Eltham, Palatul Buckingham,
Palatul Parlamentului, British Museum, Turnul Londrei, celebrul centru al afacerilor „City“, Hyde Park.
Paris
Este unul din marile oraşe ale Europei şi capitală a Franţei, situat în partea central-nordică a ţării
pe fluviul Sena.
Este considerat nucleul originar al Franţei şi elementul determinant al formării teritoriale a
statului francez. Originile sale se găsesc în antichitate unde oraşul iniţial era situat în partea centrală a
Parisului (Île de la Cité), dar a cunoscut o dezvoltare deosebită începând cu Evul Mediu, când a prosperat
pe plan comercial şi intelectual. Mult timp a fost principala metropolă comercială şi culturală a Europei.
Economia Parisului este dominată de servicii (73% din locurile de muncă) cele mai performante
domenii fiind asigurările, sectorul bancar, editurile, presa, comerţul, turismul (20 milioane vizitatori
anual), meşteşugurile (confecţii, bijuterii, mobilă, mecanică de precizie). Este cel mai mare port fluvial
al Franţei şi deţine un sfert din producţia industrială a ţării.
În prezent funcţia culturală şi turistică joacă un rol foarte important (Parisul este cea mai vizitată
metropolă din lume). Este un mare centru financiar şi de comunicaţii.
Este cel mai important nod de transport al Franţei: 11 magistrale feroviare, 25 magistrale rutiere,
Eurotunelul şi mai multe aeroporturi.
Viena
Situată în nord-estul Austriei la ieşirea Dunării din cursul său superior în Câmpia Panonică
(Bazinul Vienei).
Oraşul îşi are rădăcini în antichitate unde în timpul Imperiului Roman a apărut ca aşezare cu
funcţie militară şi administrativă (Vindobona). Viena a cunoscut o dezvoltare continuă după sec. XII
când ajunge reşedinţă imperială (Imperiul Habsburgic 1438-1918).
În prezent este o veritabilă metropolă europeană, un oraş al culturii şi al muzicii. Are o populaţie
de 1,6 mil. locuitori şi este cel mai important centru industrial al Austriei.
Funcţia culturală este dată de universităţi, biblioteci, muzee, teatre, galerii de artă, etc.
Funcţia turistică a oraşului este dată de vestigiile arhitectonice şi de prezenţa fluviului Dunărea.
În prezent, Viena începe să exercite o influenţă crescândă asupra spaţiului sud-est european.
Moscova
Cel mai mare oraş al Europei (10,2 mil. locuitori), este situat în centru părţii europene a Federaţiei
Ruse a cărei capitală este, se află situat pe malurile râului omonim, într-o zonă de coline joase.
A fost fondat în secolul XII şi a avut un rol deosebit de important în organizarea statală a
populaţiilor slave din estul Europei.
Este unul dintre cele mai importante centre economice ale lumii cu o industrie extrem de variată.
Este unul dintre marile noduri de comunicaţii de pe glob din care pleacă magistrale feroviare şi
rutiere. Are 4 aeroporturi mari şi 3 porturi fluviale (este legat la 5 mări: Marea Neagră, Marea Azov,
Marea Caspică, Marea Baltică, Marea Albă), are cel mai circulat metrou din lume (3 mil. călători pe an).
Are funcţie culturală importantă dată de 100 de universităţi dintre care cea mai importantă este
Lomonosov, teatre, muzee, biblioteci. Funcţia turistică este reprezentată de Kremlin (trad. cetate), palate
(Marele Palat), catedrale (biserica ,,Vasile Blajenîi”).
Roma
Capitala Italiei, este situată în Peninsula Italică, pe rama vestică, aproape de ţărmul Mării
Tireniene. A fost capitala Imperiului Roman, este numită „Cetatea Eternă”, “Oraşul celor Şapte Coline“,
“Oraşul Sfânt”. Roma reprezintă leagănul civilizaţiei europene, un oraş reprezentativ al antichităţii, al
evului mediu creştin şi al Renaşterii italiene.
În prezent are o populaţie de 2,7 mil. locuitori, iar împreună cu aria metropolitană numără 5 mil.
locuitori.
Este unul dintre marile centre culturale artistice, ştiinţifice şi universitare ale lumii. Are una dintre
cele mai mari universităţi europene (“La Sapienza”), numeroase academii, teatre, muzee.
Astăzi Roma se detaşează prin funcţiile sale turistice, de comerţ, culturale şi de servicii (77% din
locurile de muncă) şi mai puţin prin funcţiile industriale.
Funcţia turistică este dată de cele 2.000 de monumente istorice şi de artă, dintre care amintim:
Colosseum-ul, Columna lui Traian, bazilici, catedrale, pieţe, fântâni, Catedrala Sf. Petru, Muzeul
Vatican, Capela Sixtină.
ACTIVITĂŢI ECONOMICE
CARACTERISTICI GENERALE
Europa concentrează toate activităţile economice prezente pe întinsul Globului;

- se caracterizează printr-o economie dezvoltată;
- spre deosebire de celelalte continente, serviciile sunt dominante, atât în ponderea populaţiei
ocupate, cât şi în realizarea PIB-ului, urmate de industrie, pe ultimul loc situându-se activităţile primare
(în principal agricultura);
- cele mai multe state europene sunt dependente de importul de materii prime, în principal din
afara continentului (exceptie Rusia şi, parţial, Marea Britanie, Norvegia, Ucraina);
- gradul de industrializare, deşi variat, este ridicat în majoritatea ţărilor continentului;
- industria, foarte dinamică, se reorientează, în ultimul timp, spre ramurile de vârf, renunţând
treptat la subramurile demodate sau poluante, de regulă mari consumatoare de resurse;
- agricultura este, într-o mare măsură, intensivă şi performantă, mai ales în ţările Europei de Vest,
de Nord-Vest şi Centrale;
- căile de comunicaţie se includ într-o reţea complexă, modernă şi diversificată, cu o mare
densitate;
- activităţile comerciale şi turistice plasează Europa pe primul loc între continentele lumii, au o
dinamică amplă, iar eficienţa acestora variază în limite foarte largi, de la o ţară la alta, ţările vest-europene
realizând mari venituri naţionale din aceste activităţi;
- în Europa se diferenţiază două categorii de state: state dezvoltate, cu populaţie predominant
urbană şi nivel de instrucţie foarte înalt si state aflate într-o situaţie de tranziţie, cu caracteristici comune
ţărilor dezvoltate (nivel de instrucţie ridicat şi unele ramuri de vârf) şi elemente ale subdezvoltării
(asistenţă socială deficitară, proporţie importantă a populaţiei rurale şi eficienţă economică parţial redusă;
- structura economica: sectorul I (agricultura) 5%, sectorul II (industria) 28%, sectorul III
(serviciile: comerţ, turism, invatamant, cultura etc) 67%.
AGRICULTURA
a) cultura plantelor: - cereale: secară, orz, ovăz (E), grâu (Fr., Rusia, Germ, Ucr);
- plante industriale: sfecla de zahăr, floarea-soarelui (Rusia, Ucr, Fr,
Germ etc);
- cartofi: Rusia, Ucr, Pol, Germ, Belarus, Olanda;
- măsline, struguri: Spania, It, Grecia.
b) creşterea animalelor: 4 ţări deţin cele mai mari efective: Rusia (bovine), Mr.Brit
(ovine), Germ (porcine), Fr.
INDUSTRIA
Regiuni industriale:
- Ruhr (Germ) - carbune
- Silezia Superioară (Polonia) - carbune
- Doneţk (Ucraina) – cărbune
- Lorena (Fr) - carbune
- Krivoi Rog (Ucraina) - fier
Ramuri industriale:
- siderurgia (materii prime: carbune si fier, rezulta fontă, oţel), metalurgia neferoasă
(aluminiu, cupru, zinc): Rusia, Germ, Fr, Mr Brit, Polonia;
- industria constructoare de maşini: Germ, Fr, Sp, It, Mr Brit;
- ind. chimică şi petrochimică: Germ, Fr, Rusia, It, Mr Brit;
- ind. energiei electrice:
• resurse neregenerabile, tradiţionale, epuizabile, polatoare – combustibilii fosili: petrol,
gaze naturale, cărbuni, uraniu – Rusia
- termocentrale: Rusia, Germ, Mr Brit, It, Sp, Ucr;
• resurse regenerabile, inepuizabile, nepoluante, alternative (hidroenergia, energia solară
– sudul continentului, energia eoliană – zonele înalte şi litorale, energia geotermală –
Italia, Islanda, energia mareelor – M. Nordului, M. Mânecii);
- hidrocentrale: Norvegia, Suedia, Elv, Austria;
- centrale atomoelectrice: Fr, Lituania, Belgia, Suedia, Ucr, Bulg, Ung, Germ
- centrale geotermale: It;
- centrale mareomotrice: Fr (Rance);
- centrale solare: Fr, It, Sp;
- centrale eoliene: Germ, ţările nordice.
- ind. uşoară (textilă, confecţii, încălţăminte) şi alimentară – peste tot
- bere (Germ), vinuri (Fr, It, Sp)
- exploatarea lemnului – Rusia şi prelucrarea lemnului – Rusia, Germ, Fr, It, Mr Brit;
- ind. materialelor de construcţii – peste tot
TURISMUL
- cele mai vizitate ţări : Fr, Sp, It (cu 40-70 mil. turişti / an);
- Tipuri de turism:
- 1. balneo-maritim : M. Mediterană : staţiuni : Nisa, Cannes (Fr), Palma de Mallorca (Sp),
San Remo (It), Antalya (Turcia) ;
M. Neagră : Ialta (Ucr), Soci (Rusia), Varna (Bulgaria), Mamaia;
- 2. montan: Chamonix (Fr), Cortina d`Ampezzo (It), Davos (Elv), Innsburck (Austria);
- 3. cultural-istoric: cetăţi, palate, castele, case vechi, muzee: Paris, Londra, Berlin, Roma,
Veneţia, Atena, Madrid, Barcelona, Praga, Sankt Petesburg, Sibiu, Braşov;
- 4. religios: - Vatican
SISTEME DE TRANSPORT
Europa dispune de cel mai diversificat, dens şi complementar sistem de transport de pe Glob;
- reţeaua feroviară prin Europa circulă cel mai rapid tren din lume, TGV (350 km/h) şi cel mai
luxos (Orient Expres);
- reţeaua rutieră modernizată diferenţiat, de la vestul spre estul continentului; Europa ocupă locul
al doilea pe Glob în privinţa lungimii reţelei de autostrăzi, bine reprezentată în Europa de Vest şi în curs
de amenajare şi extindere în Europa Centrală şi de Est;
- transporturile maritime porturi mari sunt Rotterdam (locul al 2-lea pe Glob), Hamburg, Londra,
Marsilia, Barcelona, Constanţa;
- transporturile fluviale se realizează îndeosebi pe Rin (locul întâi ca trafic şi Duisburg, locul întâi
în lume ca port fluvial, cu peste 100 mil. tone/an), Dunăre, Volga, Tamisa, Elba etc.;
- transporturile aeriene în Europa se află printre cele mai mari aeroporturi de pe Glob
- transporturile speciale sunt bine reprezentate în spaţiul european (inclusiv în România) prin
sistemul de conducte (mai ales pentru petrol şi gaze naturale), linii electrice de înaltă tensiune,
telecomunicaţii etc.;
Eurotunelul – tunel submarin pe sub Marea Manecii ce leaga Franta de Marea Britanie, trece
TGV
UNIUNEA EUROPEANĂ
Uniunea Europeană = o grupare regională de state de natură politică, socială și economică.

Etape de formare:
• 1950: Belgia, Olanda, Luxemburg, Franța, Italia, Germania pun bazele
Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO)
• 1957: CECO devine Comunitatea Economică Europeană (CEE)
• 1992: CEE devine Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht - Olanda)
Obiective UE:
• crearea unei uniuni vamale;
• politici comune (agricolă, comercială);
• uniune economică, uniune monetară;
• Piață Unică: libera circulație a bunurilor, forța de muncă, servicii;
Criterii de aderare:
• criteriul politic (instituții stabile care să garanteze democrația, statul de drept, drepturile
omului, respectarea și protecția minorităților)
• criteriul economic (economie de piață funcțională)
• criteriul legislativ (adeziunea la obiectivele uniunii politice, economice și monetare)
Valuri de aderare:
• 1973: Danemarca, Irlanda, Marea Britanie
• 1981: Grecia
• 1986: Portugalia, Spania
• 1994: Austria, Finlanda, Suedia
• 2004: Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia,
Ungaria
• 2007: Romania, Bulgaria
În curs de aderare: Turcia, Macedonia, Croația
Nu fac parte: Islanda, Elveția, Norvegia, Rusia, Belarus, Ucraina, Rep. Moldova, Bosnia și
Herțegovina, Serbia, Muntenegru, Albania, Andorra, Vatican, San Marino, Monaco, Lichtenstein.
Simbolurile UE:
• ziua: 9 mai
• drapel: 12 stele aurii pe fond albastru (simbol al perfecțiunii și pletudinii)
• imn: Oda Bucuriei – simfonia a IX-a – Beethoven
• moneda: euro
• motto: Unitate în diversitate
• sediul: Bruxelles
• sediul Parlamentului European: Strasbourg (Franța)
• țări membre: 27
REGIUNI GEOGRAFICE ALE EUROPEI
Europa Vestică: Irlanda, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Franța, Luxemburg

Europa Sudică: Portugalia, Spania, Italia, Grecia, Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina,
Serbia, Muntenegru, Albania, Macedonia, Bulgaria
Europa Estică: Rusia, Belarus, Ucraina
Europa Centrală: Germania, Polonia, Elveția, Austria, Rep. Cehă, Slovacia, Ungaria, Romania,
Rep. Moldova
Europa Nordică: Islanda, Norvegia, Suedia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Danemarca
ITALIA
1. Poziție geografică:
- S Europei, cu ieșire la Marea Mediterană (M. Ligurică, M. Tireniană, M. Ionică, M.
Adriatică)
- Situată in Pen. Italică
- Insule: Sicilia, Sardinia
2. Relieful:
- unități de relief: Munții Alpi (N), Munții Apenini, Campia Padului, Campia Veneției
- vulcani activi: Etna, Vezuviu, Stromboli
3. Clima:
- climat mediteranean: - temp medii anuale: 200C
- bate austrul.
- climt montan (alpin) – Munții Alpi
4. Hidrografia:
- Rauri: Pad, Tibru (strabate cap. Roma)
- Lacuri glaciare: Como, Garda, Maggiore (Munții Alpi)
5. Vegetația, fauna, solurile:

- vegetatie: pădure redusă: stejar verde, stejar de plută, pini; acestea au fost defrisate in mare
parte pt agricultura si in locul lor au aparut formaţiuni arbustive: maquis, garriga; plante mediteraneene:
citrice, măslin, smochin, viţa de vie, laur, mirt, dafin, leandru;
6.Orașele:
- capitala: Roma
- alte orașe: Milano, Torino, Veneția (port), Genova (port), San Remo (port), Rimini (port),
Bari (port)
7. Economia:
- resurse naturale: marmura, fier, cărbune etc (N)
- agricultura: culturi de viță de vie, măslin, citrice
- industrie: constructoare de mașini, siderurgie, alimentară (paste, pizza), textilă (Milano), energiei
electrice, chimică etc
- se remarcă triunghiul industrial din N Italiei: Torino, Milano, Genova
- servicii: turismul diversificat și dezvoltat (maritim, montan, cultural); obiective tursitice: Fantana di
Trevi, Coloseum, Columna lui Traian, bazilici, catedrale, pieţe, fântâni, Catedrala Sf. Petru, Muzeul
Vatican, Capela Sixtină;
SPANIA
1. Poziție geografică:
• S Europei, cu ieșire la Marea Mediterană și Oceanul Atlantic
• Situată in Pen. Iberică
• Insule: Baleare (Ibiza, Palma de Mallorca), Canare
2. Relieful:
- unități de relief: Muntii Pirinei, Muntii Iberici, Muntii Castiliei, Muntii Cantabrici,
Meseta Spaniolă, Campia Andaluziei, Campia Aragonului
3. Clima:
(in sud) - ierni blânde şi ploioase (100 C) şi veri calde şi secetoase (350 C);
- bate austrul.
- climat temperat oceanic: - temp medie anuala 10-15 C;
(in NV) - amplitudini termice moderate;
- veri racoroase, ierni blande mai puţin geroase
- climt montan (alpin) – Munții Pirinei
4. Hidrografia:
- Rauri: Ebru, Tejo, Duero, Guadalquivir

- in S zona mediteraneana: - vegetatie: pădure redusă: stejar verde, stejar de plută, pini; acestea
- in NV zona padurii de foioase: - vegetatia: stejar, fag, carpen etc;
- fauna: cerbul, vulpea, lupul, veveritaetc;
- soluri: brune de pădure (cls. argiluvisoluri)
6.Orașele:
- capitala: Madrid
- alte orașe: Barcelona, Sevillia, Zaragoza, Valencia (port), Malaga (port)
7. Economia:
- resurse naturale: cărbune, minereuri neferoase, gaze naturale, fier etc
- agricultura dezvoltata și mecanizată: culturi de viță de vie, măslin (locul I pe Glob), citrice
- industrie: constructoare de mașini, siderurgie, alimentară, textilă, energiei electrice, chimică etc
- servicii: turismul diversificat și dezvoltat (maritim, montan, cultural); obicetive turistice: Teatrul Regal,
stadionul Santiago Bernadeu, Palatul Regal; regiuni: insulele: Ibiza, Canare etc
PORTUGALIA
1.Poziție geografică:
• SV Europei, cu ieșire la Oceanul Atlantic
• Situată in Pen. Iberică
• Insule: Azore, Madeira
2.Relieful:
- unități de relief: Muntii Serra da Estrela, Campia Portugaliei
3.Clima:
- bate austrul.
4.Hidrografia:
- Rauri: Tejo, Duero, Guadiana

- zona mediteraneana: - vegetatie: pădure redusă: stejar verde, stejar de plută, pini; acestea au
fost defrisate in mare parte pt agricultura si in locul lor au aparut formaţiuni arbustive: maquis, garriga;
6.Orașele:
- capitala: Lisabona
- alte orașe: Braga, Porto (port)
7. Economia:
- agricultura dezvoltata și mecanizată plante mediteraneene: culturi de viță de vie, măslin, citrice, cea
mai mare producătoare și exportatoare de plută de pe Glob.
- industrie: diversificată
- servicii: turismul diversificat și dezvoltat (maritim – pe riviera portugheză, cultural)
GRECIA
• S Europei, cu ieșire la Marea Mediterană (Marea Ionică și Marea Egee)
• Situată in Pen. Balcanică
• Insule: Creta, Corfu, Rodos, Milos, Sporadele; Peninsule: Pelopones, Calcidică
2.Relieful:
- unități de relief: Muntii Pindului, Muntele Olimp, Campia Macedoniei
3.Clima:
- bate austrul
4.Hidrografia:
- Rauri: Axios, Nestos

- zona mediteraneana: - vegetatie: pădure redusă: stejar verde, stejar de plută, pini; acestea au
fost defrisate in mare parte pt agricultura si in locul lor au aparut formaţiuni arbustive: maquis, garriga;
- soluri: terra rosa
6.Orașele:
- capitala: Atena
- alte orașe: Katerini, Salonic, Larissa, Pireu
7. Economia:
- resurse naturale: cărbune, marmura
- agricultura: măslin, citrice
- industrie: alimentară, textilă, energiei electrice, chimică etc
- servicii: turismul diversificat și dezvoltat (maritim, cultural – Muntele Olimp, Meteora, Acropole),
transporturile maritime
FRANȚA
- V Europei, cu ieșire la Oceanul Atlantic, Marea Mediterană, Marea Manecii
- Insule: Corsica
2.Relieful:
- unități de relief: Munții Alpi ( Vf. Mont Blanc – 4807m), Muntii Pirinei, Masivul Central
Francez, Muntii Jura, Muntii Vosgi, Podisul Ardeni, Bazinul Parizian
3.Clima:
- climat temperat oceanic: - temp medie anuala 10-15 C;
(in V) - amplitudini termice moderate;
- veri racoroase, ierni blande mai puţin geroase
(in S) - ierni blânde şi ploioase (100 C) şi veri calde şi secetoase (350 C);
- bate austrul.
- climt montan (alpin) – Munții Alpi
4.Hidrografia:
- Rauri: Sena (strabate cap. Paris), Loire, Garonne se varsă in Oceanul Atlantic prin estuar,
Rhon se varsa in Marea Mediteranaprin delta
- Lacuri glaciare: Geneva (Munții Alpi)

- in V zona padurii de foioase: - vegetatia: stejar, fag, carpen etc;
- fauna: cerbul, vulpea, lupul, veveritaetc;
- soluri: brune de pădure (cls. argiluvisoluri)
- in S zona mediteraneana: - vegetatie: pădure redusă: stejar verde, stejar de plută, pini; acestea
6.Orașele:
- capitala: Paris
- alte orașe: Lyon, Bordeaux, Marsilia, Strasbourg, Dijon, Nantes, Nisa (port)
7. Economia:
- resurse naturale: fier, cărbune, materiale de constructii etc
- agricultura dezvoltata si mecanizata: culturi de viță de vie, cereale
- industrie: constructoare de mașini, siderurgie, neferoasă, alimentară (branza, mustarul, vinul), textilă,
energiei electrice, chimică, petrochimică etc
- transporturi diversificate, functionale, moderne
- turismul dezvoltat (maritim, montan, cultural – Catedrala Notre Dame, Turnul Eiffel, Muzeul Louvre)
REGATUL UNIT AL MARII BRITANII SI IRLANDEI DE NORD
(MAREA BRITANIE)
1. Pozitia geografica:
- V Europei, cu iesire la Oceanul Atlantic, Marea Nordului, Marea Manecii
2. Relieful:
- unitati de relief: Campia Londrei, Muntii Penini, Muntii Grampian, Muntii Cambrieni,
Muntii Scotiei de Nord, Muntii Scotiei de Sud
3. Clima:
- climat temperat-oceanic: - temp medie anuala 10 C;
- veri racoroase, ierni blande mai puţin geroase cu ceata
- influenta Curentului Cald al Atlanticului de Nord
4. Vegetatia, fauna, solurile:

- zona padurii de foioase: - vegetatia: stejar, fag, carpen etc;
- fauna: cerbul, vulpea, lupul, veverita etc;
- soluri: brune de pădure (cls. argiluvisoluri) si brune acide de
padure (cls. cambrisoluri)
5. Hidrografia:
- rauri: Tamisa (strabate cap. Londra)
- lacuri: Loch Ness
6. Orasele:
- capitala: Londra
- alte orase: Manchester, Liverpool, Birmingham, Leeds (megalopolisul englez), New Port si Newcastle
(porturi)
- 4 regiuni: Anglia (zona Londrei), Tara Galilor (SV), Scotia (N), Irlanda de Nord
7. Economia:
- tara dezvoltata economic: -resurse naturale: cărbune, minereuri neferoase, petrol, fier
- agricultura dezvoltata si mecanizată
- industrie: constructoare de mașini, siderurgie, alimentară, textilă, energiei electrice, chimică,
petrochimica etc
- servicii: turismul cultural: Big Ben, Palatul Buckingham, Parlamentul, Madame Tussauds, Tower
Brigde, British Museum
GERMANIA
- centrul Europei, cu iesire Marea Nordului si Marea Baltica
2. Relieful:
- unitati de relief: Campia Nord Europeana, Podisul Bavariei, Muntii Alpi Bavariei,
Muntii Padurea Neagra, Masivul Sistos Renan, Muntii Harz
3. Clima:
- climat de tranzitie intre climatul temperat-oceanic spre climatul temperat-continental:
- precip 750 mm/an;
- vânturile de vest (V), crivatul (E)

- zona padurii de foioase: - vegetatia: stejar, fag, carpen etc;
- fauna: cerbul, vulpea, lupul, veverita etc;
- soluri: brune de pădure (cls. argiluvisoluri) si brune acide de
padure (cls. cambrisoluri)
5. Hidrografia:
- rauri: Dunarea, Rin, Elba
- lacuri glaciare: Boden
6. Orasele:
- capitala: Berlin
- alte orase: Duisburg – port fluvial, Essen, Dortmund, Koln, Frankfurt (megalopolisul Rhin-Ruhr),
Hamburg – port maritim, Munchen etc
7. Economia:
- tara dezvoltata economic: -resurse naturale: cărbune (regiunea Rhin-Ruhr), minereuri neferoase, petrol,
fier etc
- agricultura dezvoltata si mecanizată
- industrie: constructoare de mașini, siderurgie, alimentară, textilă, energiei electrice, chimică,
petrochimica etc
- servicii: turismul cultural:
- transporturile modernizate si eficiente (cele mai multe autostrazi)
AUSTRIA
- centrul Europei, fara iesire la marea sau ocean
2. Relieful:
- unitati de relief: Bazinul Vienei, Muntii Alpi
3. Clima:
- climat montan (aplin): - temp medie anuala sub 0 C;
- precip peste 1000-2000 mm/an;
- brizele montane

- vegetatia: pajisti alpine cu flori viu colorate (floarea de colt, gentiane, clopotei etc)
- fauna: capra neagra, marmota, acvila
- soluri alpine si spodosoluri
5. Hidrografia:
- rauri: Dunarea
- lacuri glaciare: Boden
6. Orasele:
- capitala: Viena
- alte orase: Salzburg, Linz, Innsbruck
7. Economia:
- dezvoltat turismul montan si domeniul bancar
-resurse naturale: cărbune, minereuri neferoase, fier, materiale de constructii etc
- industrie:alimentară, textilă, energiei electrice etc
UCRAINA
1.Pozitia geografica:
- E Europei, cu ieșire la Marea Neagră
2. Relieful:
- unităti de relief: Carpații Păduroși (SV), Podișul Podolic, Podișul Donetk, Campia Nistrului, Campia
Marii Negre
3. Clima: - clima temperat-continentală:

- bate crivăţul;

- zona stepei și silvostepei (în zonele de campie)
silvosepa = face trecerea de la pădure (stejar termofil, frasin, tei, arbuşti) la stepa;
- zona pădurilor de foioase (in zona colinară)

arbuşti;
padure).
5. Hidrografia:
- rauri: Nipru, Nistru, Dunarea, Don
6. Orașele:
- capitala: Kiev
- alte orașe: Odessa (port), Donetk
7. Economia:
- resurse naturale: cărbune (Donetk), fier (Krivoi Rog), uraniu, sare;
- agricultura: cartofi, floarea soarelui, cereale;
- industria: siderurgie, constructoare de mașini, chimică, petrochimică, materiale de constructii etc.
REPUBLICA MOLDOVA
- E Europei, fără ieșire la mare
2. Relieful:
- unităti de relief: Platoul Moldovei (N), Podisul Moldovei Centrale, Podisul Nistrului, Campia
Moldovei de Sud
3. Clima: - clima temperat-continentală:

- bate crivăţul;

- zona pădurilor de foioase (in zona colinară)

arbuşti;
- soluri: clasa argiluvisoluri (soluri brune de padure) si clasa cambisoluri (soluri brune acide de
padure).
5. Hidrografia:
- rauri: Prutul, Nistru, Dunarea
6. Orașele:
- capitala: Chișinău
- alte orașe: Tiraspol, Tighina, Bălți
7. Economia:
- agricultura predominantă: vița de vie, pomii fructiferi, tutun;
- industria: alimentară
BULGARIA
- partea central-sudică a Europei, cu ieșire la Marea Neagră
2. Relieful:
- unităti de relief: munții Rila-Rodopi, munții Balcani (Stara Planina), munții Pirin, podișul Prebalcanic,
Campia Tracică Superioară
3. Clima: - climat de tranziție intre climatul temperat-oceanic, temperat-continental si cel mediteranean

- precip 750 mm/an;

- zona pădurilor de foioase
arbuşti;
padure).
5. Hidrografia:
- rauri: Dunarea
6. Orașele:
- capitala: Sofia
- alte orașe: Varna si Burgas (porturi), Vidin, Ruse
7. Economia:
- resurse naturale: cărbune, minereuri neferoase
- agricultura: tutun, trandafiri, vita de vie;
- industria: textilă, alimentară, siderurgie, constructoare de mașini, chimică
UNGARIA
- partea centrală a Europei, fără ieșire la mare
2. Relieful:
- unităti de relief: Munții Matra, Munții Bükk Campia Panonică (Campia Tisei)

- precip 750 mm/an;

- zona pădurilor de foioase (zona colinară)
- veg: formată din 2 tipuri de păduri: păduri de fag si păduri de stejar, alături de tei, frasin, arţar,
ulm, arbuşti;
padure).

5. Hidrografia:
- rauri: Dunarea, Tisa
- lacul tectonic Balaton
6. Orașele:
- capitala: Budapesta
- alte orașe: Debrecen, Miskolc
7. Economia:
- economie în curs de modernizare
- resurse naturale: bauxită, fier, gaze naturale (insuficiente)
- agricultura: cereale, floarea-soarelui, sfecla de zahăr;
- industria: textilă, alimentară, constructoare de mașini, chimică, petrochimică
- turismul cultural: Budapesta
SERBIA
- partea central-sudică a Europei, fără ieșire la mare
2. Relieful:
- unităti de relief: Munții Dinarici (S), Munții Serbiei (E) = Munții Carpați, Campia Panonică

- precip 750 mm/an;

- zona pădurilor de foioase
arbuşti;
padure).
5. Hidrografia:
- rauri: Dunarea
6. Orașele:
- capitala: Belgrad
- alte orașe: Nis, Novi Sad
- populație: sarbi, minorități: albaneză (Kosovo), maghiară (Voivodina)
7. Economia:
- resurse naturale: cărbune, minereuri neferoase
- agricultura: pomicultura (pruni), cereale, floarea-soarelui;
- industria: textilă, alimentară, siderurgie, constructoare de mașini (autoturisme, tractoare), chimică
- hidrocentrala: Porțile de Fier
ROMÂNIA
1. România – poziţie geografică

- România – stat central-european situat la distanţe aproximativ egale între V (2700 km), N
(2800 km) şi E Europei (2600 km) şi de 1000 km de S;
Principalele coordonate geografice sunt:
- Paralela 450 lat.N – ce situează ţara noatră la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul N,
în plină zonă temperată => clima are caracter temperat;
- Paralela 460 lat.N – ce marchează centrul ţării împreună cu meridianul 250 long.E.
Vecini:
- N: Ucraina
- S: Bulgaria
- E: Rep. Moldova, Ucraina
- V: Ungaria, Serbia
Puncte extreme:
- N: Horodiştea (480 15` lat.N)
- S: Zimnicea (430 37` lat.N)
- E: Sulina (290 41` long.E)
- V: Beba Veche (200 15` long.E)
Suprafaţă: 238.391 km2 (ţară mijlocie);
Populaţie: 21,5 mil loc (ţară mijlocie)
Membră: NATO – 2004, UE – 2007
România – ţară carpato-danubiano-pontic
2. Caracteristicile reliefului:
- proporţionalitatea reliefului: 28% munţi, 30% câmpii, 42% dealuri şi podişuri;

- marea varietate a formelor de relief;
- dispunerea concentrică a treptelor de relief;
3. Formarea şi evoluţia reliefului:
Cele mai vechi urme ale uscatului în fundamentul Pod. Moldovei (Platforma Est-Europeană);
- în orogeneza caledonică se formează Pod. Casimcei (Pod. Dobrogei Centrale) alcătuit din
şisturi verzi – erodat îndelungat ajuns la nivel de pleneplenă;
- în orogneza hercinică se form. M. Măcin (Pod. Dobrogei de Nord) alcătuiţi din granit;
- în orogeneza alpină s-au ridicat în etape succesive M. Carpaţi (Carpaţii Meridionali se ridică
cu o 1000 m);
- odată cu apariţia şi ridicarea lanţului carpatic, în interior are loc o scufundare în care
sedimentele s-au acumulat, luând naştere DCT (Depresiunea Colinară a Transilvaniei);
- urmează apariţia vulcanismul de latura vestica a Carp. Orientali, se formează Subcarpaţii
prin cutarea stratelor, Pod. Moldovei, Dealurile de V, Pod. Getic, Câmpia de V, Câmpia
Română, Delta Dunării;
– ultima glaciaţiune a dus la păstrarea reliefului glaciar pe vf. Carp. Meridionali şi M. Rodnei (la
peste 2200m);
În prezent, relieful este supus acţiunii agenţilor externi (precipitaţii, vânt etc).
Unităţi majore de relief din România
CARPAŢII ORIENTALI
I. Poziţie geografică, limite:
- în estul DCT
- limite: N – graniţa cu Ucraina
S – Valea Prahovei
V – Câmpia de Vest, Dealurile de Vest, DCT
E – Pod. Moldovei, Subcarpaţii Moldovei, Subcarpaţii Curburii
II. Caracteristicile reliefului:

• mod de formare: s-au format în orogeneza alpină, prin încreţirea şi înălţarea scoarţei
terestre;
• altitudini mijlocii dintre Carpaţii româneşti; altitudinea maximă este 2303 m în Vârful
Pietrosul din Munţii Rodnei;
• orientarea culmilor: paralelismul culmilor, orientate pe direcţia nord-vest sud-est,
excepţie grupa sudică cu aspect curbat;
• alcătuire petrograficică: sunt constituiţi din trei şiruri paralele (grupa nordica si
centrala), in timp ce grupa sudica este alcatuita din roci sedimentare - flis.
- în V – munţii vulcanici: din grupa nordică ce nu mai prezintă cratere sau conuri
vulcanice şi din grupa centrală mai înalţi al căror relief prezintă conuri şi cratere (lacul Sf.
Ana – din vf Ciomatu din M-ţii Harghitei, singurul lac vulcanic din România); cel mai lung
lanţ vulcanic inactiv din Europa;
- în centru – munţii formaţi din şisturi cristaline: M. Rodnei, M. Maramureşului,
M. Suhard, M. Bistriţei etc;
- în E – munţi pe fliş
• lipsiţi de masivitate, fiind fragmentaţi de văi şi depresiuni mari (Depresiunea
Maramureş, Depresiunea Dornelor, Depresiunea Giurgeu, Depresiunea Ciuc,
Depresiunea Braşov).
• prezintă relief glaciar doar în Munţii Rodnei;
• cea mai mare suprafaţă împădurită (40% din întregul fond forestier al ţării) – păd. de
conifere;
III. Diviziuni:
1. Carpaţii Maramureşului şi ai Bucovinei (grupa nordică):
• situaţi în nordul Carpaţilor Orientali, între graniţa României cu Ucraina, în nord, şi aliniamentul
depresionar (Depresiunea Dornelor, Depresiunea Câmpulung Moldovenesc şi Depresiunea Gura
Humorului) în sud;
• mod de formare: s-au format în orogeneza alpină, prin încreţirea şi înălţarea scoarţei terestre;
• altitudine maximă: 2303 m Vf. Pietrosul din M-ţii Rodnei;
• orientare NV-SE
• alcătuire petrografică: 3 fâşii paralele – în V munţii vulcanici (M. Oaş, M. Gutâi, M. Ţibleş), în
centru munţii pe şisturi cristaline (M. Rodnei, M. Maramureşului, M. Suhard), în E munţii pe fliş
(Obcinele Bucovinei);
• Depresiunea Maramureşului are un relief colinar, cu dealuri ce depăşesc 800 m;
• Munţii Rodnei se află în sud-estul depresiunii, sunt formaţi din şisturi cristaline, au cea mai mare
altitudine şi masivitate din Carpaţii Orientali (Vf. Pietrosul 2303 m), şi constituie principalul nod
orografic al acestor munţi. Prezintă relief glaciar alcătuit din văi glaciare, circuri glaciare, creste
alpine şi morene. Se aseamănă cu Carpaţii Meridionali prin alcătuire petrografică, altitudini şi
prezenţa reliefului glaciar.
2. Carpaţii Moldo-Transilvani (grupa centrală):
• situaţi între aliniamentul depresionar al Dornelor şi Văii Moldovei, în nord, şi valea Oituzului în
sud;
• altitudine maximă 2100m în Munţii Călimani;
• orientarea NV-SE
• alcătuire petrografică – 3 fâşii paralele: sectorul de vest cuprinde munţi vulcanici, mai înalţi şi
mai masivi cu un relief vulcanic mai bine păstrat (alături de conuri vulcanice se păstrează şi
cratere sau fragmente de cratere): Munţii Căliman (Vf. Pietrosul 2100 m)
Sectorul central aparţine şisturilor cristaline
Sectorul estic: munţi alcatuiţi din fliș
• fragmentaţi de mai multe depresiuni dintre care cele mai întinse sunt Depresiunea Giurgeului,
axată pe cursul superior al Mureşului şi depresiunea Ciucului, axată pe cursul superior al Oltului
3. Carpaţii de Curbură (grupa sudică)

• situaţi în sudul Carpaţilor Orientali, între valea Oituzului şi valea Prahovei.
• aspect curbat
• altitudine maximă 1954 m din Munţii Ciucaş;
• alcătuirea geologică din fliş a permis o fragmentare mai mare a reliefului:
• Depresiunea Braşovului, situată la contactul Carpaţilor Orientali cu Carpaţii Meridionali este
drenată de râul Olt. Are aspectul unui şes întins, cu altitudini de 500-600 m, cu terenuri agricole
fertile, cu multe aşezări şi cu intersecţia unor importante drumuri şi căi ferate transcarpatice.
CARPAŢII MERIDIONALI

- în sudul DCT;
- limite: N - DCT
S - Pod. Mehedinţi, Subcarpaţii Getici, Subcarpaţii Curburii
V – Culoarul Timiş-Cerna
E – Valea Prahovei

• altitudine: reprezintă cel mai masiv şi mai înalt domeniu al Carpaţilor Româneşti, În toate cele
patru grupe depăşesc altitudinea de 2500 m, culminând în Munţii Făgăraşului cu vârfurile
Moldoveanu 2544 m şi Negoiu 2535 m , la care se adaugă Munţii Bucegi cu vârful Omu de 2505
m, Munţii Parâng cu vârful Parângu Mare de 2519 m şi Munţii Retezat cu vârful Peleaga de 2509
m;
• alcătuire petrografică: sunt alcătuiţi aproape în întregime din şisturi cristaline şi intruziuni
granitice, iar la extremităţi apar calcarele care introduc o mai mare varietate a reliefului. Cele mai
importante mase calcaroase apar în extremitatea vestică (Munţii Cernei şi Munţii Mehedinţi) dar
şi în sudul Parângului (Peştera Muierii) şi în Munţii Piatra Craiului; Munţii Bucegi fac excepţie,
fiind alcătuiţi din conglomerate care dau un relief specific de eroziune diferenţială şi
eoliană: ,,Babele” şi ,,Sfinxul”;
• masivitate: alcătuirea geologică dominant cristalină explică masivitatea accentuată, aceşti munţi
fiind traversaţi doar de râul Olt şi Jiu şi cuprind doar trei depresiuni: Loviştei, Haţegului şi
Petroşani;
• tipuri de relief: altitudinile mari au făcut ca aceşti munţi să fie modelaţi, de gheţari care au modelat
un relief glaciar alcătuit din circuri şi văi glaciare, separate de creste alpine şi acumulări de
morene; lacuri glaciare: L. Bâlea (Făgăraş), L. Gâlcescu (Parâng), L. Bucura şi Zănoaga
(Retezat);
• Caracterele alpine dominante (relieful glaciar, altitudinea şi masivitatea cea mai mare) l-au
determinat pe geograful francez Emm. De Martonne să-i numească ,,Alpii Transilvaniei”;
• drumurile alpine ,,Transfăgărăşanul” (care traversează Munţii Făgăraşului la peste 2000 m
altitudine) şi ,,Transalpina” (care traversează Munţii Parâng la peste 2100 m altitudine);
• resurse naturale: huila (Depresiunea Petroşani);
III. Diviziuni:
1. Grupa Bucegi:
- situaţi de la Valea Prahovei la Valea Dâmboviţei;
- alt. max. 2505 m Vf Omul din M. Bucegi;
- alcătuire petrografică: şisturi cristaline şi calcare şi conglomerate ce au dus la formarea unor forme de
relief specifice (Babele şi Sfinxul);
- prezenţa rel. glaciar în M. Bucegi;
2. Grupa Făgăraş:
- situaţi de la Valea Dâmboviţei la V. Oltului;
- alt. max. 2544m Vf. Moldoveanu şi 2535 m Vf Negoiu din M. Făgăraş;
- alc petrografică: sisturi cristaline cu intruziuni granitice;
- rel. glaciar f dezvoltat;
3. Grupa Parâng:
- situaţi de la V. Oltului la V. Jiului;
- alt max 2519 m Vf. Parângu Mare;
4. Grupa Retezat-Godeanu:
- între V. Jiului şi Culoarul Timiş-Cerna;
- alt max 2509m Vf Peleaga din M. Retezat;
- prezenţa calcarelor în M. Cernei (staţiunea Băile Herculane);
CARPAŢII OCCIDENTALI

- în vestul DCT;
- limite: N – Valea Someşului
S – Valea Dunării
E – DCT, Carpaţii Meridionali
V – Dealurile de Vest, Câmpia de Vest

• altitudini: constituie cel mai jos sector al Carpaţilor Româneşti, altitudinile maxime fiind cuprinse
între 1200-1400 m în sud şi abia depăşind 1800 m în nord; alt. max. 1849 m Vf, Bihor din M-ţii
Bihor;
• prezintă o accentuată asimetrie, ei coborând în trepte de la est la vest;
• au alcătuirea geologică cea mai complexă - „mozaic petrografic” (şisturi cristaline, fliş, calcar,
roci vulcanice), ceea ce a determinat apariţia unei mari varietăţi de forme de relief;
• caracteristica definitorie este discontinuitatea dintre grupele montane, acestea apărând ca o
succesiune de horsturi, despărţite de văile raurilor: Mureşului, Timiş-Cerna, Bistra;
• se remarcă contactul direct al Câmpiei de Vest cu munţii în dreptul Munţilor Zarandului;
• sunt puternic fragmentaţi de numeroase văi (Valea Mureşului, Valea Timişului), depresiuni
intramontane şi depresiuni de tip ,,golf” de-a lungul celor 3 Crişuri;
• sunt cei mai populaţi din Carpaţii Româneşti, aşezările permanente ajung până la 1600 m în
Munţii Apuseni;
• datorită altitudinilor sub 2000 m, lipseşte relieful glaciar;
• resurse naturale: roci de construcţii (marmură, granit, calcare), minerale auro-argentifere (Roşia
Montană, Brad), cupru, bauxită (M. Pădurea Craiului), min. de fier, izvoare minerale, datorită
diversităţii rocilor (mozaicului petrografic)
III. Diviziuni:
1. Munţii Banatului
➢ sunt situaţi în sud-vestul ţării, între Defileul Dunării în sud, Culoarul Timiş-Cerna în est,
Dealurile de Vest în vest şi Valea Mureşului în Nord;
➢ cuprind 1. M-ţii Banatului: - alt. max. 1446 m Vf. Semenic din Munţii Semenic;
- relieful este dezvoltat pe şisturi cristaline şi calcare (prezenţa fenomenelor carstice: peşteri,
chei);
- Depresiunea Almăjului (sau Bozovici), care este drenată de râul Nera.
➢ M-ţii Poiana Ruscă: - situaţi între V. Timişului şi V. Mureşului;
- alt. reduse; alt. max. 1374 m Vf Padeş;
- izolaţi, bine delimitaţi;
- alc. din şisturi cristaline – aspect masiv.
2. M-ţii Apuseni:
➢ Munţii Apuseni sunt situaţi la vest de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, între Valea
Mureşului în sud şi văile Barcăului şi Someşului la nord;
➢ alt. max. 1849 m Vf. Bihor (M-ţii Bihor);
➢ reprezintă sectorul cel mai întins, complex şi diversificat al Carp.Occidentali;
➢ alcătuire petrografice: „mozaic petrografic”: roci vulcanice, şisturi cristaline, fliş, calcare, M.
Bihor – cel mai reprezentativ: Peştera Scărişoara, Cetăţile Ponorului, Peştera Urşilor);
➢ prezenţa în V a depresiunilor „golf”;
➢ în N, munţii au suferit o scufundare – „munţi ascunşi” ce formează „jugul intracarpatic” ce leagă
Carp. Occidentali de Carp. Orientali (munţii scunzi: Prisnel, Preluca, Dealul Mare);
DEPRESIUNEA COLINARĂ A TRANSILVANIEI

- situată în partea centrală a ţării, este cea mai mare depresiune din interiorul arcului carpatic;
- limite: N – Carpaţii Orientali
S – Carpaţii Meridionali
V – Carpaţii Occidentali (Munţii Apuseni)
E – Carpaţii Orientali

➢ mod de formare: printr-o scufundare la adâncimi de 2000-8000 m, în timp ce munţii se înălţau
acoperită de o cuvertură de roci sedimentare formată din argile, marne, nisipuri, gresii,
conglomerate, tufuri vulcanice şi sare.
➢ Alcătuire petrografică: argile, marne, nisipuri, gresii, conglomerate, tufuri vulcanice şi sare.
➢ Structura geologică conţine cute diapire pe laturile de est, sud şi parţial vest (se extrage sarea),
domuri în centru (conţin acumulări de gaz metan) şi structuri monoclinale pe care s-au dezvoltat
cuestele.
➢ Relieful depresiunii prezintă o înclinare de la est (1080 m) şi nord-est spre vest sud-vest (300 m),
fapt arătat şi de orientarea generală a reţelei hidrografice Someş, Mureş, Târnave, Olt).
➢ Altitudinile medii sunt cuprinse între 400-500 m, mai coborâte în depresiunile exterioare şi mai
înalte în zonele interioare de podiş.
➢ Zona marginală prezintă o structură cutată, mai slab în sud şi vest (unde apar depresiunile de
contact litologic: Făgăraş, Sibiu, Culoarul Alba Iulia-Turda) şi mai accentuat în est , unde există
o alternanţă de dealuri şi depresiuni specific subcarpatică, de unde şi denumirea de Subcarpaţii
Transilvaniei.
➢ Pe marginile depresiunii, la Praid, Ocna Sibiului, Ocna Mureş sau Turda sunt prezente cutele
diapire cu sâmburi de sare, care uneori ajung la suprafaţă.
III. Diviziuni:
1. Dealurile şi depresiunile marginale Făgăraş, Sibiu, Culoarul Alba Iulia-Turda, Subcarpaţii
Transilvaniei.
2. Podişul Transilvaniei – situat în partea centrală a Depresiunii colinare a Transilvaniei, are
următoarele diviziuni:
- Podişul Someşan, situat în partea nord-vestică a Podişului Transilvaniei şi traversat de Someş; este
format din interfluvii netede dezvoltate pe un substrat sedimentar uşor înclinat spre sud-est, cu altitudini
de 500-600 m;
- Câmpia Transilvaniei, delimitată la nord de Someşul Mare şi de Someşul Mic, iar la sud de valea
Mureşului, este o regiune cu un relief de dealuri joase (400-500 m), cu aspect neted, slab ondulat (datorită
prezenţei domurilor), văi scurte şi largi pe care s-au amenajat iazuri; poartă denumirea de câmpie datorită
practicării agriculturii;
- Podişul Târnavelor, cea mai întinsă subunitate, cuprinsă între Valea Mureşului la nord şi Valea Oltului
la sud, se caracterizează printr-un relief mai înalt (peste 600 m) ce coboară în trepte de la est către vest;
prezenţa domurilor şi a cuestelor; asimetria văilor, intensitatea alunecărilor de teren.
SUBCARPAŢII

- la marginea exterioară a Carp. Orientali şi a Carp. Meridionali;
- limite: N – V. Moldovei
V – V. Motrului
E – Pod Moldovei
S – Pod Getic, Câmpia Română

• Mod de formare: s-au format prin cutarea sedimentelor depuse în fosa precarpatică în ultimele
faze ale orogenezei alpine;
• atitudini medii 500 m;
• forme de relief: depresiuni închise la exterior de dealuri, dispuse în unu sau două şiruri;
• prezenţa stratului de argilă favorizează producerea alunecărilor de teren;
• alc. petrografică: sedimente (conglomerate, argile, gresii) cutate în ultima fază de ridicare a
Carpaţiilor.
III. Diviziuni:
1. Subcarpaţii Moldovei:
➢ între V. Moldovei (N) şi V. Trotuşului (S);
➢ alt. max. 911 m Culmea Pleşu;
➢ prezenţa unui singur şir de depresiuni închise de dealuri;
➢ în E – Culoarul Siretului îi separă de Pod. Moldovei – este alc din nisipuri şi pietrişuri piemontane,
axă de comunicaţie.
2. Subcarpaţii Curburii:
➢ situaţi în partea central-sudică a ţării, între valea Trotuşului în nord şi valea Dâmboviţei în vest;
➢ alt. max. 996 m în Măgura Odobeşti;
➢ desosebire faţă de ceilalţi Subcarpaţii – contactul direct cu o regiune de câmpie;
➢ cea mai activă dinamică a proceselor de degradare a terenurilor;
➢ reprezintă cel mai complex domeniu subcarpatic, cu altitudini mari, structura întortocheată a
depresiunilor, şi pătrunderea unor pinteni montani de fliş carpatic (Carpaţii Curburii) în arealul
subcarpaţilor (Pintenul Ivăneţu);
➢ se pot distinge două şiruri de depresiuni, separate de două aliniamente deluroase:
3. Subcarpaţii Getici:
➢ situaţi la sud de Carpaţii Meridionali, între valea Dâmboviţei în est şi valea Motrului în vest,
intră pe latura de sud în contact cu Podişul Getic.
➢ Alt. max. 1018 m în Măgura Măţău;
➢ relieful prezintă două şiruri de depresiuni, separate de două aliniamente deluroase:
PODIŞUL MEHEDINŢI

- în SV României;
- limite: N – M-ţii Mehedinţi
S – Pod. Getic
E – V. Motrului
V – V. Dunării
II. caracteristicile reliefului:

➢ altitudinea reliefului este cuprinsă între 500-600 m;
➢ petrografic este alcătuit din şisturi cristaline şi calcare, ceea ce a favorizat apariţia reliefului
carstic format din chei, poduri naturale (Ponoare), peşteri (Topolniţa), lapiezuri;
➢ este unicat: ca structură şi relief se aseamănă munţilor, dar ca altitudini se aseamănă cu
dealurile;
➢ s-a format în ultima perioadă a orogenezei alpine, după ce Carpaţii s-au înălţat, prin încreţirea
scoarţei terestre ca si munţii.
PIEMONTUL GETIC

- în SV României;
- limite: N – Subcarpaţii Getici
S – Câmpia Română
V – Dunărea, Pod. Mehedinţi
E – V. Dâmboviţei

• altitudini medii 400-500 m, scad de la N (700m) la S (200 m) la contactul cu câmpia;
• alcătuire petrografică: nisipuri, pietrişuri (pietrisuri de Candești), argile;
• piemont – formă de relief situată la baza unei regiuni mai înalte, formată prin acumularea unor
strate sedimentare (pietrişuri şi bolovănişuri aduse de râuri din Carpaţii Meridionali) uşor
înclinate;
• este înclinat de la nord spre sud;
• culmile deluroase sunt netede şi intersectate de văi paralele orientate de la N la S;
• diviziunile sunt numite podişuri sau platforme : Strehaia, Motru, Cîndești ;
DEALURILE DE VEST

- în V ţării;
- limite: N – Carp. Orientali, V. Someşului
S – Nera
V – Câmpia de Vest,
E – Carpaţii Occidentali

➢ s-au format prin depuneri ale râurilor în zone mai joase;
➢ altitudini reduse 200-400 m;
➢ reprezintă o pantă de racord între Carpaţii Occidentali şi Câmpia de Vest;
➢ aspectul unor dealuri uşor înclinate dinspre munte spre câmpie;
➢ sunt alcătuite din roci moi: argile, marne,nisipuri, gresii, pietrişuri;
➢ aceste dealuri au caracter discontinuu fiind întrerupte de văile Crişurilor, Mureşului, Timişului şi
Begăi; precum şi în dreptul M-ţiilor Zarand;
➢ în partea nordică apar unele măguri cristaline sau vulcanice care dau şi altitudinile cele mai mari
(Dealul Preluca 795 m, Dealul Codru, Măgura Şimleului) – jugul intracarpatic;
➢ prezenţa apelor termale (Băile Felix).
III. Diviziuni:
• Dealurile Silvaniei, între Someş şi Barcău,
• Dealurile Crişene, între Barcău şi Crişul Alb
• Dealurile Banatului, între Mureş şi Dunăre, cuprind Dealurile Lipovei
PODIŞUL DOBROGEI

- în SE ţării;
- limite: N – Dunărea
S – gr. Cu Bulgaria
V – Dunărea
E – Marea Neagră

➢ partea de nord (Munţii Măcin) reprezintă un rest al unor munţi cutaţi în orogeneza hercinică,
formaţi pe granite, în prezent relief ruiniform, în timp ce partea centrală (Pod. Casimcei) s-a
format în orogeneza caledonică, alcătuit din şisturi verzi cu un relief mai accidentat, puternic
erodat.
➢ alcătuire petrografică: granite (M. Măcin), şisturi verzi (Pod. Casimcei), calcare – relief carstic
dezvoltat, gresii, loess;
➢ alt. medie 200 m, alt max 467 m Vf Greci în M. Măcin;
III. Diviziuni:
- Podişul Dobrogei de Nord
- Podişul Dobrogei de Sud - construirea Canalului Dunărea-Marea Neagră (scurtează drunul navelor
spre Constranţa, irigaţii)
PODIŞUL MOLDOVEI

- în NE ţării;
S – Câmpia Română
V – Carp. Orientali, Cul Siretului
E – Prutul

➢ Cel mai întins podiş din ţară;
➢ S-a format prin depunerea unor strate de roci sedimentare peste un fundament cristalin (Platforma
Est-Europeană);
➢ Alt medie 300 m, alt. max. 688 m în Dealul Ciungi;
➢ Alcătuire petrografică: gresii, conglomerate (N), argile, marne, gresii (centru), calcare, pietrişuri,
gresii (S), dispuse orizontal sau monoclinal;
➢ Prezenţa alunecărilor de teren;
➢ Prezenţa cuestelor (Coasta Iaşilor) – margini abrupte ale unor strate de roci uşor înclinate, datorită
diferenţei de eroziune;
III. DIVIZIUNI
1. Pod. Sucevei:
• situat în partea de nord-vest, între graniţa de stat cu Ucraina şi valea Moldovei,
• reprezintă sectorul cel mai înalt, cu relieful alcătuit dintr-o alternanţă de dealuri (Ciungi) şi unităţi
mai joase (depresiuni)
2. Câmpia Moldovei (Câmpia Jijiei) :
• situată în partea de nord-est a podişului Moldovei ;
• altitudini de 200-300m ;
• alc. petrografică – argilă ;
• este denunită « câmpie » datorită regiunii agricole şi altitudinilor, fără a avea un relief specific de
câmpie ;
• prezenţa iazurilor şi a alunecărilor de teren;
3. Podişul Bârladului:
• situat între Siret şi Prut, ocupă jumătatea sudică a Podişului Moldovei;
• prezenţa reliefului abrupt - cuestelor (Coasta Iaşilor).
CÂMPIA ROMÂNA

- în S ţării;
- limite: N – Pod. Getic, Subcarpaţii Curburii, Pod. Moldovei
S – Dunărea
V – Dunărea
E – Dunărea (Bălţile Dunării)
➢ s-a format în Cuaternar pe locul unui fost lac, prin umplerea acesteia cu sedimente aduse de râuri,
succesiv de la V la E şi de la N la S;
➢ alcătuire petrografică: nisipuri, pietrişuri, loess
➢ altitudine medie: 90-100 m, altitudinea minimă de 4 m în Câmpia Siretului Inferior, iar altitudinea
maximă 300 m în Câmpia Piteştilor;
➢ slabă fragmentare;
➢ mai îngustă în V şi mai lată în E;
➢ în zona Titu-Gherghiţa – se găseşte o fâşie îngustă de subsidenţă unde râurile au curs leneş
(asemănător cu Câmpia de Vest);
➢ înclinare de la N-S, NV-SE şi V-E – înclinarea dată de scurgerea râurilor: Jiu, Olt (N-S), Argeş,
Dâmboviţa (NV-SE), Ialomiţa, Călmăţui (V-E), Buzău (N-E);
➢ este acoperită cu un strat de loess (în E de 40 m) pe care prin tasare s-au format crovuri unde s-a
adunat apa şi s-au format lacurile Amara, Sărata;
➢ existenţa dunelor de nisip în S Olteniei;
➢ resurse de petrol şi gaze naturale;
➢ importantă zonă agricolă a ţării;
➢ forme de relief:
- câmpii înalte cu caracter piemontan (200-300 m), la contactul cu regiunile deluroase: Campia
Pitestilor, Campia Targovistei, Campia Ploiestilor si Campia Ramnicului).
- câmpii de subsidenţă (aflate într-un proces de coborâre lentă: Campia Titu, Campia
Buzaului,Campia Siretului Inferior.
- câmpii tabulare (orizontale, netede, acoperite cu loess) care ocupă cele mai mari întinderi
Campia Olteniei (la vest de Olt) cu Campia Bailestilor si Campia Burnazului, Campia Boianului,
CampiaGavanu-Burdea, Campia Burnazului, Campia Vlasiei, Campia Baraganului cu Baraganul
Calmatuiului, la nord si Baraganul Ialomitei la sud si Campia Brailei
III. Diviziuni:
1. Câmpia Olteniei (Dunăre - Olt)
2. Sectorul Central (Olt – Argeş)
3. Câmpia Bucureştilor (Argeş – Ialomiţa
4. Câmpia Bărăganului
5. Câmpia Estică: C. Siretului Inferior
CÂMPIA DE VEST

- în V ţării;
- limite: N – Carp. Orientali
S – Nera
E – Dealurile de Vest, Munţii Zarandului (Carp. Occidentali)
V – graniţa cu Ungaria şi Serbia

➢ Mod de formare: s-a format prin umplerea unei mări (Marea Panonică) cu sedimente aduse de
raurile ce coboară din unităţile de relief mai înalte situate spre E;
➢ altitudinea medie a câmpiei este de 100 m şi urcă până la 200 m la contactul cu Dealurile de Vest;
alt. max. 174 m în Câmpia Vingăi;
➢ Câmpia de Vest se prezintă ca o fâşie îngustă de 15-70 km care pătrunde în interiorul Apusenilor
sub formă de „depresiuni golf”;
➢ are o înclinare foarte redusă (de la E la V), din care cauză râurile au cursuri divagante;
➢ alcătuire petrografică: nisipuri, pietrişuri, loess;
➢ în câmpiile joase de subsidenţă, râurile au cursuri foarte sinuoase şi produc inundaţii sau
înmlăştiniri, multe porţiuni sunt însă îndiguite şi desecate, iar râurile canalizate.
III. Diviziuni:
Din punct de vedere genetic există următoarele tipuri de câmpii:
• câmpii înalte piemontane: Câmpia Vingăi
• câmpii tabulare (orizontele – cu aspect neted, acoperite cu nisip şi loess): Câmpia Aradului,
Câmpia Careilor (câmpie cu dune de nisip, în prezent cu plantaţii de viţă de vie), Câmpia
Jimboliei;
• câmpii de subsidenţă: Câmpia Someşului, Câmpia Crişurilor şi Câmpia Timişului.
Din punct de vedere al poziției geografice se diferențiază:
• Câmpia Someşului (N)
• Câmpia Crişurilor (centru)
• Câmpia Timişului (S)
DELTA DUNĂRII

- în E ţării;
S – Pod. Dobrogei
E – Marea Neagră

➢ Cea mai nouă şi cea mai joasă regiune de câmpie în formare;
➢ Altitudine medie 0,5 m; alt. max 12 m în Grindul Letea;
➢ S-a format prin acţiunea fluviului Dunărea şi a mării, astfel factorii care au contribuit la
construirea deltei sunt:
• Existenţa unei mari cantităţi de aluviuni transportate de Dunăre;
• Lipsa mareelor;
• Panta redusă a fluviului şi a platformei continentale care a favorizat
depunerea aluviunilor;
• Curenţii circulari ai Mării Negre care au creat grinduri maritime şi au
închis laguna Razim-Sinoie;
• Oscilaţii reduse a nivelului Mării Negre;
➢ În cadrul reliefului deosebim:
• relief înalt: format din grinduri şi ostroave:
• grinduri longitudinale (fluviale) – pe de o parte şi alta a braţelor Dunării, sub forma unei fâşii
înguste;
• grinduri maritime: Letea, Caraorman, Sărăturile, formate perpendicular pe direcţia braţelor, mai
înalte, alcătuite din nisip, datorită acţiunii curenţilor maritimi;
• grinduri continentale: grindul Chilia;
• relief jos, inundabil, format din braţe, canale, gârle, lacuri, lagune, mlaştini, bălţi.
➢ Datorită vegetaţiei specifice şi a faunei (pelicani, egrete, vidra, bizonul, sturioni) a fost numită
Rezervaţie a Biosferei;
➢ Braţele Dunării:
• Br. Chilia – cel mai lung, aducând 60% din aluviuni, a dus la formarea „deltei secundare a
Chiliei” la vărsarea acestuia;
• Br. Sulina – cel mai scurt, navigabil, 19% din aluviuni cărate spre Marea Neagră;
• Br. Sf. Gheorghe – cel mai vechi, puternic meandrat, 21% din aluviuni, la gura de vărsare s-
a format Ins. Sacalin;
➢ Prezenţa în S a lagunei Razim-Sinoie, formată prin bararea unui vechi golf cu un cordon de nisip.
CLIMA ROMÂNIEI
CLIMA României: climă temperat-continentală-moderată de tranziţie:

➢ Caracter temperat – dat de poziţia ţării în plină zonă climatică temperată (paralela de 450C);
➢ Caracter continental – în interiorul continentului, fără ieşire la ocean;
➢ Caracter moderat – temperaturii medii anuale de 100C;
➢ Caracter de tranziţie – între climatul oceanic al Europei de Vest (cu vară călduroasă şi iarnă
blândă şi ploioasă), climatul excesiv al Europei de Est (cu vară secetoasă şi iarna geroasă) şi
climatul mediteranean al Europei Sudice (cu vara secetoasă şi iarna ploioasă).
FACTORII CARE DETERMINĂ ŞI INFLUENŢEAZĂ CLIMA:

➢ Poziţia geografică pe Glob în plină zonă temperată – climat temperat cu 4 anotimpuri;
➢ Poziţia aproape centrală în interiorul continentului – climat continental;
➢ Circulaţia generală a maselor de aer: oceanice → precipitaţii şi valori termice moderate, nordice
şi nord-vestice → scăderea temperaturilor, precipitaţii bogate, nord-estice şi estice → iarna -
geruri, vara - secete, sudice - mediteraneene →umede şi calde;
➢ Relieful prin: altitudine (temperaturile scad şi precipitaţiile cred cu înălţimea), barieră în calea
maselor de aer;
➢ Diferenţa de latitudine între S şi N (de 50) ce determină o scădere a temperaturii medii anuale
de la S la N cu 2,50C;
CARACTERISTICILE ELEMENTELOR CLIMATICE:

I. Temperatura
→ scade de la S (100C) la N (8,50C) cu aprox. 2,5˚C pentru 5˚de latitudine;
→ scade cu creşterea altitudinii – cu 60C la 1000 m (10˚C la 200 m; 0˚C la 2500 m )
→ trei etaje termice: →de peste 10˚C (în Sud): Delta Dunării şi Lunca Dunării (110C), Podişul
Dobrogei, Câmpia Română şi Câmpia de Vest (100C);
→între 10˚C şi 6˚C: DCT, Pod. Moldovei,
Subcarpaţii, Pod. Getic, Dealurile de Vest;
→sub 6˚C: Carpaţii
→ temperatura medie anuala - 100C
→ temperatura medie a lunii iulie - 23 0C
→ temperatura medie a lunii ianuarie - - 20C
→temperaturile extreme înregistrate în România au fost de -38.5°C, minima, la Bod, în depresiunea
Braşovului (ianuarie 1942), iar cea maximă de +44.5°C la Ion Sion în Bărăgan (august 1951);
→diferenţele de temperatură dintre vară şi iarnă (amplitudinea termică) → mai mari în E 25-26˚C şi în
V 21-22˚C.
II. Precipitaţiile
→ precipitaţiile scad de la V (700mm/an) la E (400-500mm/an)
→ precipitaţiile cresc cu altitudinea 500 mm/an în zona de câmpie, 700 – 1000 mm/an în podişuri, la
1200 mm/an în zona montană;
→ precipitaţii medii anuale – 640 mm/an.
III. Vânturile
→ Vânturile de Vest (în V – precipitaţii bogate);
→ Crivăţul (în E – secetos vara şi geros iarna);
→ Austrul (în SV – secetos vara şi ploios iarna);
→ vânturi locale, de tip föehn (în depresiunile montane răcind clima), brizele marine şi montane;
REGIONAREA CLIMATICA DUPA ALTITUDINE

(ETAJELE CLIMATICE)
I. Climat de campie:
a) climat de campie moderat: - tma: 100C
- pma: 500 mm/am
- localizare: Campia Moldovei, Podisul Casimcei, Campia Romana
(centru si vest), Campia de Vest
b) climat de campie accentuat: - tma: 10-110C
- pma: 400-500 mm/am
- localizare: Campia Baraganului, Sectorul estic al Campiei Romane,
Delta Dunarii, Pod. Dobrogei de Sud
II. Climat de dealuri:

a) climat de dealuri joase: - tma: 8-100C
(200-500 m) - pma: 500-700 mm/am
- localizare: Pod. Sucevei, Pod. Barladului, Pod. Dobrogei de Nord, Pod.
Getic, DCT, Dealurile de Vest, Pod. Mehedinti
0
b) climat de dealuri inalte: - tma: 6-8 C
(peste 500 m) - pma: 700-1000 mm/am
- localizare: Subcarpatii
II. Climat montan:

a) climat de munte: - tma: 2-60C
- pma: 1000-1200 mm/am
- localizare: muntii pana in 1800 m
b) climat alpin: - tma: 0-20C
- pma: peste 1200 mm/an
- localizare: muntii peste 1800 m (Carpații Orientali) si peste 2000 m (Carpatii
Meridionali)
c) climat de depresiuni intramontane: inversiuni termice, bate foehnul (Depr. Brasov)
REGIONARE CLIMATICA DUPA INFLUENTELE EXTERIOARE
I. Climat cu influente oceanice:

- amplitudine termica moderata;
- precipitații bogate datorita Vanturilor de Vest;
- localizare: Campia de Vest si Dealurile de Vest (pana la Timisoara), Muntii Apuseni, Muntii Poiana
Rusca, DCT.
II. Climat cu influente submediteraneene:

- temperaturi moderate iarna, vara secetoasa datorita austrului;
- localizare: Campia de Vest si Dealurile de Vest (la sud de Timisoara), Muntii Banatului, Pod.
Mehedinti, V Pod. Getic, Campia Olteniei.
III. Climat de tranzitie intre cel cu influente oceanice, submediteraneene si cel de ariditate:
- precipitatiile scad cantitativ spre est;
- in E bate crivatul, in V bate ausrul;
- localizare: centrul Campiei Romane, Subcarpații Getici, Pod. Getic.
IV. Climatul de ariditate:

- continentalism termic accentuat, secete frecvente, bate crivatul;
- localizare: Campia Moldovei, Pod. Barladului, Campia Baraganului, Pod. Dobrogei.
V. Climatul cu influente baltice (scandinavo-baltice):

- temperaturi foarte scazute iarna, zapezi, vanturi reci;
- localizare: Pod. Sucevei, E Carpatilor Maramuresului si Bucovinei, N Subcarpatilor Moldovei.
VI. Climat cu influente pontice:

- veri calde si ierni blande, bat brizele marine, precipitatii medii anuale sub 400 mm/an;
- localizare: Delta Dunarii si zona litorala.
VEGETAȚIA, FAUNA SI SOLURILE ROMANIEI
A. Vegetatie zonala:
I. Zona stepei si silvostepei (0-200 m):
1. Stepa: - vegetatie: ierburi xerofile şi mezofile: colilie, pelin, păiuş, spinul vantului
- fauna: hârciogul, popândăul, şoarecele de câmp, iepurele, şopârla, fazan, dropie
- soluri: clasa molisoluri (cernoziomuri, soluri balane)
- localizare: C. Baraganului, Pod. Dobrogei, C. Banatului
2. Silvostepa: - vegetatie: ierburi, stejat, cer, garnita, tei

- fauna: hârciogul, popândăul, şoarecele de câmp, iepurele, şopârla, fazan, dropie
- soluri: clasa molisoluri (cernoziomuri)
- localizare: C. Romana, C. Transilvaniei, C. Moldovei, Campia de Vest;
II. Zona paduroasa:

1.Etajul stejarului (200-500 m): - vegetatia: stejar, cer, garnita, carpen, tei, frasin
- fauna: lup, vulpe, mistret, caprioara, cuc, mierla, veverita etc
- soluri: clasa argiluvisoluri (soluri brune de padure)
- localizare: Pod. Sucevei, Pod. Barladului, Pod. Getic, DCT, Pod.
Dobrogei (Muntii Macin), Dealurile de Vest, Pod. Mehedinti
2. Etajul fagului (500-1200m): - vegetatia: fag

- fauna: lup, vulpe, mistret, caprioara, cuc, mierla, veverita etc
- soluri: clasa cambisoluri (soluri brune acide de padure)
- localizare: Subcarpatii, muntii mici
3. Etajul coniferelor (1200-1800 m): - vegetatia: paduri de conifere (molid, brad, zadă, pin)
- fauna: urs, cerb, mistet, ras, gainusa de alun, cocos de munte
- soluri: clasa spodosoluri (podzoluri)
- localizare: Carpatii Orientali, Meridionali, Occidentali
II. Zona alpina:

1.Etajul alpin: - vegetatia: ierburi mici, flori viu colorate (floarea de colt, clopotei, garofite, gentiane),
arbusti (afin, merisor, ienupar)
- fauna: capra neagra, acvila
- soluri: podzoluri si alpine
- localizare: zona pajistilor alpine din Carp. Meridionali si Muntii Rodnei
B. Vegetatia azonala:
1. Zona mediteraneana: - vegetatia: pinul negru de Banat, stejar
- fauna: broasca testoasa, vipera si scorpionul
- soluri: terra rosa
- localizare: Campia de Vest si Dealurile de Vest (la sud de Timisoara), Muntii
Banatului, Pod. Mehedinti, V Pod. Getic, Campia Olteniei
2. Zona de lunca: - vegetatia: salcia, plopul, stuf, rachita

- fauna: rate, gaste, berze, pesti
- soluri: aluvionare de lunca
- localizare: luncile raurilor
HIDROGRAFIA ROMANIEI
1. MAREA NEAGRA
- mare continentala ce comunică cu M. Egee (str. Bosfor şi Dardanele) şi cu M. Azov (str.

Kerci);
- peninsule: Crimeea;
- insule: Şerpilor, Sacalin;
- golf: Odessa
- bilant hidrologic pozitiv, datorita aportului de apa adus de fluvii si precipitatii;
- doua straturi de apa cu salinitati diferite: salinitate 15-16‰ până la 200 m adâncime şi de
22‰ sub 200 m => nu există viaţă sub 200 m datorită cantităţii mari de hidrogen sulfurat);
- lipsa curenţilor verticali care sa amestece cele doua straturi de apa cu salinitate diferita;
- platforma continentala extinsa;
- litoralul romanesc al Marii Negre (244 km intre Chilia si Vama Veche):
- tarm jos (N) de la Chilia la Capul Midia cu delte, lagune, plaje, cordoane de nisip
- tarm inalt (S) de la Capul Midia la Vama Veche cu faleze, s-au dezvoltat
statiunile balneomaritime
2. DUNAREA
- al 2-lea fluviu al Europei, după Volga cu o lungime – 2860 km (1075 km pe teritoriul

României);
- suprafaţa bazinului hidrografic – cca. 800.000 km2;
- izv. din Munţii Pădurea Neagră (Germania), se varsă în Marea Neagră prin deltă:
- străbate 10 ţări şi 4 capitale: Germania, Austria (Viena), Slovacia (Bratislava), Ungaria
(Budapesta), Croaţia, Serbia (Belgrad), România, Bulgaria, Rep. Moldova şi Ucraina;
- importanţa canalului Dunăre-Main-Rin – leagă M. Nordului de M. Neagră (transport
fluvial, comert, irigatii).
- afluenti importanti: Tisa, Sava, Drava, Morava, Inn;
- cursul Dunarii se imparte in 3 sectoare: cursul superior (de la izvoare pana la Viena), cursul
mijlociu (de la Viena la Bazias), cursul inferior (de la Bazias la varsare).
- pe teritoriul Romaniei, Dunarea se imparte in 4 sectoare:
a. Defileul Dunarii (Bazias-Gura Vaii) – vale ingusta, prezenta lacului si hidrocentralei
Portile de Fier I, zona la cazane;
b. Lunca Dunarii (Gura Vaii-Calarasi) – latime considerabila, numerosi afluenti;
c. Baltile Dunarii (Calarasi-Braila) – Balta Ialomitei si Insula Mare a Brailei – indiguite,
desecate si transformate in zone agricole;
d. Dunarea Maritima (Braila-Marea Neagra) – prezenta Deltei Dunarii;
- canalul Dunare-Marea Neagra (Pod. Dobrogei de Sud) – importanta pentru transport
fluvial, irigatii;
3. LACURILE
A. Lacuri naturale:
• Lagune maritime: Laguna Razim-Sinoe, Laguna Siutghiol (foste golfuri ale Marii
Negre barate cu aluviuni aduse de curentii maritimi);
• Limane maritime: L. Tasaul, L Techirghiol, L. Mangalia (s-au format prin bararea
gurilor de varsare ale unor rauri scurte ce se varsau in mare, cu cordoane de nisip
aduse de curentii maritimi);
• Limane fluviale: L. Buceag, L. Oltina (lacuri formate prin bararea unor afluenti cu
aluviuni la confluenta acestoara cu raurile principale);
• Lacuri din Delta Dunarii: L. Rosu, L. Puiu, L. Iscaca, L. Fortuna;
• Lacuri in crovuri: L. Sarata, L. Amara – in Campia Baraganului (formate prin tasarea
loessului);
• Lacuri in masive de sare: L. Ocnele Mari, L. Slanic, L. Ocna Sibiului, L. Turda – in
DCT sau Subcarpati;
• Lacuri carstice: L. Zaton (Pod. Mehedinti), L. Ighnis, L. Varasoaia (Muntii Bihor)
• Lacuri vulcanice: L. Sf. Ana (Carpatii Moldo-Transilvani);
• Lacuri de baraj natural: L. Rosu pe Valea Bicazului (Carpatii Moldo-Transilvani);
• Lacuri glaciare: L. Lala si L. Buhaescu (Muntii Rodnei), L. Balea (Gr. Fagaras), L.
Calcescu (Gr. Parang), L. Bucura – cel mai intins, L. Zanoaga – cel mai adanc (Gr.
Retezat-Godeanu).
B. Lacuri antropice:
• Lacuri hidroenergetice: L. Portile de Fier si L.ostrovu Mare (Dunare), L. Izvorul Muntelui
(Bistrita), L. Vidraru (Arges), L. Vidra (Lotru), L. Stanca Costesti (Prut);
• Iazuri si helestee: Zau de Campie, Taga, Catina, Geaca (Campia Transilvaniei), L. Dracsani
(Campia Jijiei) - pentru irigatii si piscicultura
• Lacuri de agrement: L. Tei, L. Herestrau, L. Floreasca (Bucuresti) etc
Apele subterane: ape freatice (pana 200 m) si ape de adancime (sub 200 m).
4. RAURILE INTERIOARE
- reteaua hidrologica are o forma radiara si divergenta (din centru spre exterior)
- dupa lungime: Mures, Prut, Olt, Siret, Ialomita, Somes
- dupa debit: Siret, Olt, Mures, Jiu, Prut, Arges
I. Grupa de vest (colectata de Tisa):

- Somes: Somesul Mare (izvoreste din Muntii Rodnei) si Somesul Mic (izvoreste din Muntii Apuseni)
- Crisurile: Barcau, Crisul Repede, Crisul Negru, Crisul Alb (Gr. Apuseni)
- Muresul: izvoreste din M-tii Hasmasul Mare – DCT – S Muntilor Apuseni – Dealurile de Vest –
Campia de Vest; afluenti: Tarnava Mare, Tarnava Mica
II. Grupa de sud-vest (se varsa in Dunare):

- Bega (muntii Poiana Rusca) – se varsa pe teritoriul Serbiei
- Timis – se varsa pe teritoriul Serbiei
- Caras, Nera, Cerna
III. Grupa de sud (se varsa direct in Dunare):

- Jiul: izvoreste din M. Retezat (Jiul de Vest) si din M. Parang (Jiul de Est); afluenti:Motru, Gilort
- Oltul: izvoreste din M. Hasmasul Mare – Dep. Ciuc – Dep. Brasov – Dep. Fagaras – Defileul Oltului
– Subcarpatii Getici – Pod. Getic – C. Romana; afluenti: Cibin, Lotru, Oltet etc
- Vedea – afluent Teleorman
- Arges – afluent Dambovita
- Ialomita – afluent Prahova
IV. Grupa de est (colectate de Siret si Prut – Dunare):

- Siretul: izvoreste din Carpatii Padurosi (Ucraina); afluenti: Suceava, Moldova, Bistrita, Trotus, Buzau,
Barlad
- Prutul: izvoreste din Carpatii Padurosi (Ucraina); afluenti: Jijia, Bahlui (traverseaza orasul Iasi)
V. Grupa raurilor dobrogene (direct in Marea Neagra):

- Casimcea, Telita, Taita, Slava
POPULATIA ROMANIEI
Numarul populatiei si evolutia numerica:

- 21,5 mil. locuitori (stat mijlociu)
- cel mai mare numar de locuitori s-a inregistrat in anul 1990 (23 mil.)
- dupa 1991, populatia in scadere (spor natural negativ – imbatranire demografica) datorita:
natalitatii in scadere (cauze: conditii financiare, dorinta de a nu imparti averea, timpul redus
pentru cresterea copiilor etc) si plecarea temporara sau definitiva din tara a unui numar mare
de persoane (pentru locuri de munca, studii)
- 1967 – cel mai numeros contigent (persoane care s-au nascut in acelasi an), determinat
deanumite masuri ale regimului comunism (interzicerea avorturilor)
- in prezent se remarca imbatranirea demografica
Densitatea populatiei:
- densitatea medie: 91 loc/km2
- regiuni cu densitate ridicata: campii, marile orase, de-a lungul raurilor (peste 150 loc/km2)
- regiuni cu densitate scazuta: Delta Dunarii – datorita intinderilor de apa, regiunile montane
(sub 25 loc/km2)
Structura demografica:
a. structura pe grupe de varsta – piramida varstelor – imbatranirea demografica si scaderea nr.
tinerilor
b. structura nationala: romani (89,4%), maghiari (7,1%): secui (jud. Harghita si Covasna) si unguri
(DCT), rromi, germani: sasi (DCT) si svabi (Banat), evrei etc.
c. Structura pe medii: 55% populatie urbana si 45% populatie rurala
d. Structura confesionala: ortodocsi (88%), alte culte: catolici, reformati etc
e. Structura economica: 37% agricultura, 27% industrie, 36% servicii
Provincii istorice: Moldova, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Banat, Crisana, Maramures, Transilvania.
ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIALA
- 41 judete si municipiul Bucuresti (Colentina – afl. Dambovitei):
JUDETE – RESEDINTA DE JUDET

I. Regiunea SV: 1. Dolj – Craiova (Jiu)
2. Olt – Slatina (Olt)
3. Mehedinti – Drobeta-Turnu Severin (Dunarea)
4. Gorj – Targu Jiu (Jiu)
5. Valcea – Ramnicu Valcea (Olt)
II. Regiunea V: 6. Timis – Timisoara (Bega)
7. Caras-Severin - Resita
8. Hunedoara – Deva (Mures)
9. Arad – Arad (Mures)
III. Regiunea NV: 10. Bihor – Oradea (Crisul Repede)
11. Cluj – Cluj-Napoca (Somesul Mic)
12. Salaj – Zalau
13. Satu Mare – Satu Mare (Somes)
14. Maramures – Baia Mare (Somes)
15. Bistrita Nasaud – Bistrita (Somesul Mare)
IV. Regiunea Centru: 16. Alba – Alba Iulia (Mures)
17. Sibiu – Sibiu (Cibin – afl. Oltului)
18. Brasov – Brasov (Raul Negru – afl. Oltului)
19. Covasna – Sf. Gheorghe (Olt)
20. Harghita – Miercurea Ciuc (Olt)
21. Mures – Targu Mures (Mures)
V. Regiunea NE: 22. Suceava – Suceava (Suceava)
23. Neamt – Piata Neamt (Bistrita)
24. Bacau – Bacau (Siret)
25. Botosani – Botosani
26. Iasi – Iasi (Bahlui)
27. Vaslui – Vaslui (Barlad)
VI. Regiunea SE: 28. Vrancea – Focsani
29. Galati –Galati (Dunare)
30. Braila – Braila (Dunare)
31. Buzau – Buzau (Buzau)
32. Tulcea – Tulcea (Dunare)
33. Constanta – Constanta
VI. Regiunea S: 34. Arges – Pitesti (Arges)
35. Dambovita – Targoviste (Dambovita)
36. Prahova - Ploiesti (Prahova)
37. Teleorman – Alexandria (Vedea)
38. Giurgiu – Giurgiu (Dunare)
39. Calarasi – Calarasi (Dunare)
40. Ialomita – Slobozia (Ialomita)
41. Ilfov – Buftea
ASEZARILE UMANE
I. Asezarile rurale:
Satul – componente: vatra satului (locul de concentrare al locuintelor), mosia satului (terenurile
agricole) si populatia;
Tipuri de sate:
a. dupa numarul de locuitori: - sate mici (sub 500 loc.)
- sate mijloci (500 – 1500 loc.)
- sate mari (1500 – 3000 loc.)
- sate foarte mari (peste 3000 loc.)
b. dupa structura: - satul risipit: - in zona montana
- nr. loc: sub 500
- casele sunt dispersate la 1-2 km, despartite de pasuni, fanete, paduri
- activitatea economica: cresterea animalelor
- satul rasfirat: - in zona de deal si de podis
- nr. loc.: 500-1500
- casele sunt despartite de gradini si de livezi
- activitatea economica: pomicultura si viticultura
- satul adunat: - in zona de campie
- nr. loc.: 1500-3000
- casele una langa alta (vatra satului bine definita)
- activitatea economica: cultivarea cerealelor
Functiile satului: agricole, miniere, turistice, industriale etc.
II. Asezarile urbane:

Orasul – componente: intravilan (zona construita), extravilan (zona exterioara: terenuri agricole, zone
industriale) si populatia;
Clasificarea oraselor:
a. dupa numarul de locuitori: - orase foarte mici (sub 20.000 loc.)
- orase mici (20.000 – 50.000 loc.): Filiasi, Bailesti etc
- orase mijloci (50.000 – 100.000 loc.): Tragu Jiu, Slobozia, Resita, Zalau
- orase mari (100.000 – 350.000 loc.): Craiova, Arad, Timisoara,
Constanta, Brasov, Sibiu
- orase foarte mari (peste 2.000.000 loc.): Bucuresti
b. dupa geneza (vechime): - orase antice: Histria, Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia), Drobeta
(Drobeta Turnu Severin), Apullum (Alba Iulia), Napoca (Cluj Napoca)
- orase medievale: Timisoara, Arad, Oradea, Brasov, Sibiu, Sighisoara,
Targu Mures, Targoviste, Craiova, Bucuresti, Suceava, Iasi, Bacau
- orase din epoca moderna: Petrosani, Resita, Alexandria, Calarasi
Cele mai mari orase, dupa Bucuresti, de importanta regionala: Iasi, Galati, Constanta, Brasov, Craiova,
Timisoara, Cluj-Napoca, Ploiesti.
ACTIVITATI ECONOMICE
A. Sectorul primar - AGRICULTURA

1. Cultura plantelor:
• cereale: Campia Romana, Campia de Vest, Dealurile de Vest, Campia Jijiei, Pod. Barladului,
Pod. Dobrogei, Campia Transilvaniei, Pod. Getic;
• plante tehnice: floarea soarelui (SE tarii), sfecla de zahar (Culoarul Siretului, Baragan,
Dobrogea, DCT, Depr. Brasov), inul si canepa (Pod. Sucevei, DCT);
• cartoful: Pod. Sucevei, Depr. Brasov;
• legume si leguminoae: zonele periurbane;
• vita de vie: Subcarpatii Curburii (Panciu, Odobesti), Pod. Moldovei (Iasi, Cotnari), Pod. Getic
(Dragasani), Campia Olteniei (Segarcea), Pod. Dobrogei (Murfatlar), Arad, Oradea etc
• pomicultura: Subcarpatii Getici si de Curbura, Banat
2. Cresterea animalelor:
• bovine: Carpații Orientali (datorita pasunilor intinse);
• porcine: zonele de campie;
• ovinele: Dobrogea, Baragan, Sibiu, Brasov;
• sericicultura: Banat (cultura duzilor – viermii de matase)
B. Sectorul secundar – INDUSTRIA si CONSTRUCTIILE

1.Industria energetica si a energiei electrice:
- petrolul: - extractie: Subcarpatii Curburii, Subcarpatii Moldovei, Pod. Getic, Campia Romana
(Videle, Baragan), Campia de Vest, Platforma continentala a Marii Negre;
- rafinarie: Brazi (Ploiesti)
- gazele naturale: - gaz metan (DCT – domuri gazeifere)
- gaze de sonda asociate in regiunile petroliere
- carbunii: - huila (Bazinul Petrosani, Muntii Banatului)
- lignitul (Bazinul Motru – Rovinari – Pod. Getic)
Termocentrale: Mintia-Deva, Turceni, Rogojelu, Isalnita-Craiova, Ludus-Iernut (DCT), Brazi,

Bucuresti Sud
Hidrocentrale: Portile de Fier I si II (Dunare), Lotru-Ciunget (Lotru), Vidraru (Arges), Stejaru (Bicaz)
Atomocentrale: Cernavoda
2. Industria siderurgica:
- materii prime: fier (Muntii Poiana Rusca, Muntii Banatului, Muntii Apuseni), carbune sau mangan
(Vatra Dornei – Carpatii Orientali);
- combinate siderurgice: Resita (carbune si fierul din Muntii Banatului)
Hunedoara (fier din Muntii Poiana Rusca si carbunele de la Petrosani)
Galati (fier si carbune din import)
- alte centre: Targoviste (otel), Iasi (tevi), Bucuresti (sarma) etc.
3. Industria metalurgica (metalurgia neferoasa):

- materii prime: cupru, plumb, zinc, aur, argint, bauxita;
- regiuni de extractie: - Carpatii Maramuresului si Bucovinei (prelucrare la Baia Mare);
- Grupa Apuseni (prelucrare la Zlatna, Copsa Mica)
- bauxita: extractie Muntii Padurea Craiului (Gr. Apuseni) cu prelucrare la Oradea si Tulcea (import)
pentru obtinerea aluminei si apoi la Slatina pentru obtinerea aluminului.
4. Industria lemnului:
- in Carpatii Orientali (molid) cu prelucrare in orasele din apropiere: Suceava, Brasov, Busteni etc.
5. Industria constructiilor de masini:
- utilaj petrolier: Ploiesti;
- masini unelte: Arad, Bucuresti, Targoviste;
- rulmenti: Brasov, Barlad, Alexandria, Ploiesti:
- locomotive: Craiova, Resita, Bucuresti;
- vagoane: Arad, Bucuresti;
- nave: Galati, Constanta;
- autoturisme: Pitesti, Craiova, Campulung (Aro)
6. Industria chimica si petrochimica:

- materii prime: sare (exploatare: Subcarpati, DCT), sulf, potasiu, gaz metan, petrol etc.
a. industria clorosodicelor (sarea): Govora, Turda, Ocna Mures;
b. industria ingrasamintelor chimice: Bacau, Isalnita, Rm. Valcea;
c. industria celulozei si hartiei: Bacau, Braila, Busteni, Calarasi etc;
d. industria farmaceuticelor si cosmeticelor: Bucuresti, Iasi, Bacau, Cluj-Napoca, Oradea;
e. petrochimia (mase plastice, cauciuc sintetic, fire si fibre sintetice): Brazi (Ploiesti), Midia-Navodari
7. Industria materialelor de constructii:

- materii prime: nisip si pietris (zonele de campie), calcar si argila (zonele colinare), marmura si granit
(zonele montane);
- fabrici de ciment: Targu Jiu, Rm. Valcea (Holcim), Turda etc.
8. Industria usoara (textila) si alimentara: peste tot.
C. Sectorul tertiar – SERVICIILE

COMERTUL:
- exporturi romanesti: confectii, incaltaminte, mobila, masini, echipamente electronice,
mijloace de transport, fonta, otel, combustibil, produse alimentare;
- importuri romanesti: autoturisme, aparatura, echipamente electronice, produse chimice si
textile, confectii, incaltaminte, petrol, gaze naturale, fier.
TURISMUL:
Tipuri de turism: - balneomaritim (litoral): Mamaia, Eforie Nord, Costinesti, Neptun etc
- balneclimateric: Baile Felix, Baile Herculane, Olanesti etc
- montan: Brasov, Sinaia, Busteni etc
- cultural-istoric: Craiova, Bucuresti, Timisoara, Sibiu etc.
TRANSPORTURILE:
a. Transporturi feroviare:
- 9 magistrale ce pornesc din Bucuresti spre marile orase din extremitatile tarii (forma radiara):
Timisoara, Arad, Oradea, Satu Mare, Suceava, Iasi, Galati, Constanta, Giurgiu;
- poduri feroviare: Giurgiu-Ruse, Fetesti-Cernavoda.
b. Transporturi rutiere:
- E60: Oradea – Cluj Napoca – Brasov – Bucuresti – Constanta
- E70: Timisoara – Craiova – Bucuresti – Giurgiu
- E81: Satu Mare – Cluj Napoca – Alba Iulia – Sibiu – Ramnicu Valcea – Pitesti – Bucuresti
- E85: Suceava – Buzau – Bucuresti – Giurgiu
- A1: Bucuresti – Pitesti
- A2: Bucuresti – Cernavoda
- TEM (Autostrada Transeuropeana): Nadlac – Arad – Sebes – Pitesti – Bucuresti – Constanta
c. Transporturi fluviale:
- pe Dunarea, Canalul Dunare-Marea Neagra, Bega, Prut
- port fluvial: Galati
d. Transporturi maritime:
- port maritim: Constanta, Midia-Navodari
e. Transporturi aeriene:
- aeroporturi: Otopeni (Henri Coanda) si Baneasa (Aurel Vlaicu) – Bucuresti; Mihail Kogalniceanu –
Constanta, Timisoara, Arad, Satu Mare, Craiova etc.
f. Transporturi speciale:
- prin conducte: apa, gaz, petrol
- prin linii de inalta tensiune: curentul electric.

Europa UE Romania

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Europa UE Romania

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EUROPA – poziţie geografică, limite

- situată în centrul emisferei N, între - paralelele de 35 şi 710 lat. N

Relieful Europei s-a format în moduri variate şi în etape diferite:

Se remarca: N – Europa veche formata in orogeneza caledonica si hercinica, puternic erodatam cu

Unităţi majore de relief ale Europei

Munţii Carpaţi (Slovacia, Polonia, Ucraina, Romania, Serbia)

Munţii Pirinei (Spania, Franta)

Munţii Apenini (Italia)

Munţii Caucaz (SE Europei)

Munţii Balcani (Stara Planina) (Bulgaria)

- Munţii Pindului – situaţi în sudul Peninsulei Balcanice (Grecia)

b. pe structuri caledonice (sunt puternic modelate de glaciaţia de calotă din pleistocen):

d. Relief dezvoltat pe structuri mai noi

a. Câmpia Nord-Europeană (Germania, Polonia) sau Campia Germano-Polona

d. Câmpia Panonică (Ungaria, Croatia, Serbia)

e. Câmpia Padului (Italia)

- Câmpia Mării Negre

TIPURI GENETICE DE RELIEF:

5. Relief fluvial: Terasele şi luncile se desfăşoară în lungul văilor raurilor europene

2. cu riass: nordul Spaniei, nord-vestul Franţei, Marea Britanie;

4. cu delte: Delta Volgăi, Delta Dunării, Delta Padului;

5. cu lagune: la Marea Baltică şi la Marea Neagră (sistemul Razelm-Sinoe);

6. cu limane: la Marea Neagră (limanul Nistrului);

7. cu canaluri (de tip dalmatic): pe litoralul Croaţiei la Marea Adriatică;

I. Factorii genetici ai climei:

II. Elemente climatice:

III. Regionare climatică:

2. Climatul temperat continental:

3. Climatul mediteranean (subtropical):

6. Climatul montan – temp scade şi precip cresc odata cu înălţimea.

Factorii care influenţează hidrografia:

Mari mărginaşe: N – Marea Barents, M. Albă, M. Baltică, M. Nordului, M. Norvegiei;

Principalele fluvii europene:

Principalele tipuri de lacuri:

Dublă desfăşurare – pe latitudine = zone biopedogeografice

Vegetaţia este influenţată şi determinată de mai mulţi factori geoecologici:

Fauna este influenţată şi determinată de mai mulţi factori geoecologici:

2. Zona de stepă şi silvostepă

3. Zona pădurilor de foioase (Zona nemorală)

4. Zona de taiga (păduri de conifere)

II. Etajele biopedogeografice (cu desfăşurare altitudinală)

II. Resurse de sol:

b) după nr. de locuitori:

c) după poziţia geografică:

d) după forma de guvernământ:

e) după structura de stat:

Ţările şi capitalele lor:

MOD DE CALCUL: densitatea populatiei = populatie (nr. loc) / suprafata tarii

Mişcarea naturală a populaţiei

b) Structura profesională a populaţiei

c) Structura populaţiei pe medii (urban/rural)

e) Structura lingvistică: - lb. Romanice: Italia, Franta, Romania, Spania, Portugalia

Mobilitatea teritorială a populaţiei

După marile descoperiri geografice europenii au părăsit continentul şi au contribuit decisiv la

SISTEMUL DE ORAŞE AL EUROPEI

Aglomeraţiile de tip megalopolis se conturează în câteva areale după cum urmează:

Clasificarea oraşelor după vechime:

Clasificarea oraşelor după criterii geografice:

Europa concentrează toate activităţile economice prezente pe întinsul Globului;

Uniunea Europeană = o grupare regională de state de natură politică, socială și economică.

Europa Vestică: Irlanda, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Franța, Luxemburg

5. Vegetația, fauna, solurile:

5. Vegetația, fauna, solurile:

5. Vegetația, fauna, solurile: